Relatiile Dintre Republica Moldova Si Uniunea Europeana DIN Perspectiva Economica
RELAȚIILE DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ DIN PERSPECTIVA ECONOMICĂ
CUPRINS
INTRODUCERE
RETROSPECTIVA RELAȚIILOR ISTORICE RM-UE
1.1 Relațiile de cooperare dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în ultimul deceniu
1.2 Conceptul de integrare europeană
CREAREA UNUI CADRU JURIDIC NOU DE COLABORARE DINTRE
REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA UROPEANĂ
2.1 Prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană
2.2 Prevederile Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător Republica Moldova – Uniunea Europeană
CLIMATUL INVESTIȚIONAL ȘI INFLUENȚA ACORDURILOR
COMUNITARE ASUPRA ÎMBUNĂTĂȚIRII ACESTUIA
3.1 Efecte investiționale
3.2
RELAȚIILE COMERCIAL-ECONOMICE DINTRE RM-UE:
BENEFICII, PROVOCĂRI, PERSPECTIVE.
4.1. Privire de ansamblu asupra schimburilor comerciale RM-UE
4.2. Impactul implementării Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinător asupra economiei Republicii Moldova
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În urmă cu mai mult de douăzeci de ani Moldova a căpătat independență și libertate, a fost un moment istoric pentru întreaga țară. În iunie 2014 Moldova stătea în fața unui alt moment important în istoria și economia sa și anume semnarea Acordului de Asociere și de Comerț Liber Aprofundat și Curinzător cu Uniunea Europeană. Semnarea acestor dosumente a devenit un moment important nu doar pentru Republica Moldova dar și pentru cetățenii ei, marcînd o nouă etapă în relațiile moldo-comunitare.
Integrarea europeană rămîne a fi pentru Moldova o prioritate-cheie, care marchează întregul set de politici promovate de Guvern. Modernizarea politică, economică și socială a țării poate fi realizată numai ca urmare a punerii în aplicare a tuturor angajamentelor și a obligațiunilor asumate de către Republica Moldova în procesul de integrare europeană.
Opțiunea europeană capătă o tot mai mare anvergură în societatea Republicii Moldova care dorește să fie inclusă în circuitul internațional. Totodată, este necsar de subliniat, că reformele sau valorile europene nu sunt un scop în sine sau o justificare obeisantă în fața partenerilor externi. Anume aceste reforme, pe alocuri sensibile și dificile, urmează să asigure, în viitorul apropiat, o economie dezvoltată și un trail decent pentru cetățenii moldoveni .
Întrebarea de integrare economică europeană este pentru Moldova un lucru vital și cert, este o alegere conștientă, este o dorință de a schimba modelul de dezvoltare economică prin industrializarea și retehnologizarea țării care va ajuta țara mai ușor să treacă prin etapele de transformare necesare.
Negocierile cu Uniunea Europeană asupra Acordului de Asociere și de liber schimb au fost dintre cele mai importante obiective ale Guvernului Republicii Moldova pe parcursul ultimilor ani. Instituirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) va permite nu doar liberalizarea comerțului și eliminarea barierelor netarifare, dar și va spori încrederea investitorilor în economia Republicii Moldova prin stabilirea unor reguli clare și comune pentru toți operatorii de pe piață.
În același timp, așa cum înlăturarea barierelor în calea comerțului cu UE sunt reciproce, implementarea ZLSAC prevede și un șir de provocări pentru economia Republicii Moldova și pentru mediul de afaceri, în special pe termen scurt și mediu. Ameliorarea competitivității economiei naționale este critică atât pentru a profita pe deplin de oportunitățile oferite de ZLSAC, cât și pentru a face față provocărilor pe care acesta le aduce.
În contextul globalizării, tot mai multe țări, bogate și sărace deopotrivă, întră pe piețele mondiale și sunt nevoite să facă față unei concurențe acerbe. Acest proces influențează permanent modul în care ne desfășurăm relațiile comerciale și activitățile de zi cu zi.
Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, deținând 20% din volumul total de importuri și exporturi efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza creării UE. Uniunea este hotărâtă să continue eforturile în direcția liberalizării comerțului mondial, în beneficiul tuturor națiunilor, fie ele bogate sau sărace, și Moldova nu este o excepție în acest proces.
Eliminarea barierelor netarifare și reducerea costurilor în comerț, crearea infrastructurii pentru business, atragerea și implementarea tehnologiilor moderne, dezvoltarea capacităților resurselor umane, crearea unei concurențe loiale pe piață, toate aceste obiective stau la vîrful piramidei de competitivitate și se regăsesc printre priorotățile și preocupările Guvernului Republicii Moldova, care în final au drept scop dezvoltarea economică a țării și integrarea ei în spațiu economic unic european.
RETROSPECTIVA RELAȚIILOR ISTORICE RM-UE
1.1 Relațiile de coperare Republica Moldova și Uniunea Europeană
în ultimul deceniu
Cele mai principale date în istoria relațiilor moldo-comunitare:
Relațiile dintre Republica Moldova și Uiniunea Europeană au luat start după 27 august 1991, cînd Moldova își capată independența și devine subiect al dreptului internațional.
În noul context geopolitic din estul Europei, Comisia Europeană a inițiat relațiile cu statele nou apărute în fostul spațiu sovietic. La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat și cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare între Comunitățile Europene și Statele lor membre, de o parte, și Republica Moldova, de altă parte, acest acord consacrând țara noastră în calitate de partener al UE. La sfârșitul anului 1994, Moldova devine un exemplu al reformelor democratice și prima țară din spațiul CSI care la 13 iulie 1995 este admisă în Consiliul Europei
Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre Moldova și UE a întrat în vigoare la 1 iulie 1998, la 4 ani după semnarea documentului, astfel plasînd relațiile dintre două entități într-un cadru legal oficial.
APC a fost insituit pe 10 ani avînd ca obiective continuarea dialogului politic, promovarea comerțului și a investițiilor, cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar și cultural, susținerea eforturilor Moldovei de a consolida democrația, de a dezvolta economia și de a finaliza tranziția la economia de piață. Ca rezultat, integrarea europeană a fost declarată obiectiv strategic prioritar transformînd Moldova în partener direct al UE.
Încheierea acordului a fost foarte importantă pentru întreagă țară, contribuind la consolidarea statalității și independenței încă fragile la acel timp. Moldova devine un jucător activ pe arena internațională și capată o imagine de stat-adept al valorilor democratice.
De fapt, APC nu a fost doar un simplu acord privind dezvoltarea relațiilor bilaterale, ce un angajament dintre două păți încheiat în numele afirmării valorilor democratice. Respectiv, UE s-a angajat să susțină eforturile Republicii Moldova orientate către consolidarea democrației și finalizarea tranziției la economia de piață. La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile dreptului internațional și ale economiei de piață.
APC prevedea promovarea unui dialog politic constant dintre RM și UE, menit să contribuie la apropierea Moldovei către valorile europene, să sprijine cooperarea economică și să contribuie la o mai mare convergență a pozițiilor în probleme internaționale de interes reciproc.
Dialogul politic, fiind unul din elemente esențiale ale APC, a fost considerat, expresie a interesului UE de a angaja Moldova în asumarea unei responsabilității pentru păstrarea stabilității și securității în Europa, precum și al interesului Republicii Moldova de a-și asigura sprijinul UE în consolidarea statalității.
În pofida faptlui că atât structura, cât și conținutul APC a fost inspirat din Acordurile Europene de Asociere semnate în anii 90-ci de UE cu statele din Europa Centrală și de Est, acest acord nu a oferit Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană.
În septembrie 2000, în cadrul Comitetului de Cooperare Parlamentară între Republica Moldova și UE, s-a constatat că pentru lansarea procesului de aderare la structurile europene se impune modernizarea sistemului legislativ, desfășurarea unui șir de reforme ample în domeniul economic și sistemul judiciar.
În vederea susținerii și promovării politicii europene a Guvernului Republicii Moldova, la 13 noiembrie 2002, a fost emis Decretul cu privire la crearea Comisiei Naționale pentru Integrare Europeană, iar la 28 februarie 2003, în cadrul Parlamentului, a fost constituită Comisia Națională pentru Integrare Europeană. Tot în anul 2003 Moldova este invitată să participe la Politica Europeană de Vecinătate și în acest context Guvernul RM elaborează și prezintă Comisiei Europene Concepția de Integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Această Concepția devine extrem de actuală în contextul aderării la 1 mai 2004 a zece țări noi la Uniunea Europeană, Moldova devinind și mai aproape de spațiul european. Acestă extindere a Uniunii Europene modifică esențial contextul geopolitic în Europa și crează condiții pentru afirmarea vocației externe a Uniunii. Urmare acestei extinderi, Uniunea Europeană s-a apropiat nemijlocit de spațiul ex-sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru stabilitate, prosperitate și securitate a statelor din această regiune a crescut semnificativ.
Conștientă și interesată de creșterea rolului său pe plan extern, Uniunea Europeană a inițiat, astfel, un nou ansamblu de măsuri de politică externă, care ulterior a fost grupat sub denumirea de „Politica Europeană de Vecinătate” (PEV).
Această nouă politică oferea noi perspective de integrare politică și economică țărilor ce nu pot fi acceptate, deocamdată, ca membre ale UE, cu scopul de a crea un spațiu de securitate, prosperitate, dezvoltare durabilă și bună vecinătate, ”un «cerc de prieteni» la frontierele externe ale Uniunii, caracterizat de relații strânse și pacifiste fondate pe cooperare”. Într-o astfel de abordare a relațiilor de vecinătate, PEV poate fi considerată un compromis între dorința noilor țări vecine de a deveni membre ale Uniunii și limitele UE de a accepta noi extinderi.
Astfel, în 2005 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Declarația cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene în care se menționează: ”Noi pornim de la faptul că dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurată de cît prin romovarea conscventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană..”
Reieșind din conjuctura politică și regională, APC care punea accentul pe cooperare economică și comercială, nu mai corespundea realităților politicii externe al anilor 2005 și a fost suplinit cu un Plan individual de acțiuni RM-UE care urma să acopere golurile din APC și să acorde mai multă substanță din perspectiva integrării europene. Acest document nou a extins considerabil domeniile de cooperare dintre Moldova și UE, sporind importanța dialogului politic dintre cele două părți.
Politica Europeană de Vecinătate a fost concepută ca un cadru de referință pentru relațiile între Uniunea Europeană și țările membre, pe de o parte, și țările din vecinătatea estică și sudică, pe de altă parte. Ea nu creează noi structuri și noi obligații, ci doar urmărește să ofere un plus de motivație, concentrare pe obiective prioritare și valoare adăugată pentru relațiile de cooperare regională derulate în cadrul Acordurilor de Asociere (pentru țările din Europa de Est) sau a Acordurilor de Parteneriat și Cooperare (pentru țările participante la Parteneriatul Euro-Mediteranean).
Elementele definitorii ale Politicii Europene de Vecinătate sunt:
a) Documentul de strategie al PEV îl constituie comunicarea Comisiei Europene „Politica Europeană de Vecinătate – Document de Orientare”. Ea stt document nou a extins considerabil domeniile de cooperare dintre Moldova și UE, sporind importanța dialogului politic dintre cele două părți.
Politica Europeană de Vecinătate a fost concepută ca un cadru de referință pentru relațiile între Uniunea Europeană și țările membre, pe de o parte, și țările din vecinătatea estică și sudică, pe de altă parte. Ea nu creează noi structuri și noi obligații, ci doar urmărește să ofere un plus de motivație, concentrare pe obiective prioritare și valoare adăugată pentru relațiile de cooperare regională derulate în cadrul Acordurilor de Asociere (pentru țările din Europa de Est) sau a Acordurilor de Parteneriat și Cooperare (pentru țările participante la Parteneriatul Euro-Mediteranean).
Elementele definitorii ale Politicii Europene de Vecinătate sunt:
a) Documentul de strategie al PEV îl constituie comunicarea Comisiei Europene „Politica Europeană de Vecinătate – Document de Orientare”. Ea stabilește obiectivele, elementele cheie, metoda, principiile, instrumentele financiare, acoperirea geografică, domeniile de acțiune și modul de integrare al politicii de vecinătate în cadrul mai larg al relațiilor de cooperare regională transfrontalieră și transnațională.
b) Planurile de acțiune sunt diferențiate pe țări, elaborate de Comisie împreună cu țara parteneră, pentru 3-5 ani și aprobate în cadrul Consiliilor de Asociere. Ele stabilesc prioritățile cheie, respectiv: respectarea valorilor comune; dialogul politic; dezvoltarea economică și socială (inclusiv promovarea unui mediu favorabil pentru afaceri și atragerea investițiilor străine); comerț, piață internă și reforme legislative (promovarea comerțului și susținerea integrării țărilor partenere în sistemul comerțului internațional, încurajarea adoptării legislației europene și a standardelor privind piața internă); cooperarea în domeniul justiției, al libertății și securității (reforma justiției și controlul migrației și a traficului de frontieră); integrarea în rețele de infrastructură (energie, transport și telecomunicații, societate informațională și noile tehnologii); cooperarea în domeniul protecției mediului; politica socială și contacte „people–topeople”.
c) Rapoartele de țară sunt documente de analiză a relațiilor bilaterale, a situației politice, instituționale, economice și sociale a țării partenere și a progreselor înregistrate de aceasta în domeniile prioritare fixate prin Planurile de acțiune. Rapoartele se întocmesc periodic, de către Comisie, în colaborare cu structurile de cooperare ale acordurilor de parteneriat sau asociere, și vor sta la baza reexaminării și adaptării planurilor de acțiune.
d) Resursele financiare sunt furnizate prin intermediul Noului Instrument pentru vecinătate și parteneriat, care, începând cu anul 2007, a înlocuit programele de asistență individuală, cum ar fi TACIS.
Republica Moldova a aderat la Politica Europeană de Vecinătate în urma semnării Planului de Acțiuni dintre UE și RM, la 22 februarie 2005. Atât autoritățile centrale, cât și principalele partide parlamentare au sperat că PEV va deschide Republicii Moldova drumul spre integrare sa in UE. Așteptările clasei politice, precum și a opiniei publice din țara noastră s-au împlinit, însă, parțial. PEV a recunoscut aspirațiile europene ale Republicii Moldova, dar nu i-a acordat o perspectivă clară de aderare la UE într-o perioadă previzibilă.
Deși Republicii Moldova i s-a oferit perspectiva integrării treptate în spațiul economic al UE, colaborarea bilaterală cu UE a rămas în continuare dominată de limitele și constrângerile legale și instituționale impuse de APC. Mai mult decât atât, Moldova a fost inclusă în PEV alături de un șir de state sud-mediteraneene din Africa de Nord și Asia Mijlocie, precum Maroc, Algeria Tunisia, Libia, Egipt, Liban, Iordania, Siria, Teritoriile Palestiniene, care nu au nici o vocație europeană. Acest fapt a determinat Republica Moldova să trateze PEV ca pe o strategie a Bruxelles-ului de a amâna pentru alte timpuri discutarea subiectului privind o nouă posibilă extindere a UE spre Est.
În pofida acestor deficiențe, participarea Moldovei la PEV a fost susținută de toate partidele parlamentare prin semnarea Declarației Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană a țării, adoptată la 24 martie 2005. Conform acestei Declarații, dezvoltarea de mai departe a Moldovei nu poate fi asigurată decât prin „promovarea consecventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrare europeană”. Prin urmare, toate partidele semnatare ale Declarației, s-au angajat să sprijine eforturile diplomatice, juridice și politice îndreptate spre îndeplinirea Planului de Acțiuni UE-RM (PAUEM), care rmează să contribuie la aderarea țării la UE. Astfel, integrarea Republicii Moldova în UE deine obiectivul primordial al politicii interne și externe a țării.
În contextul PAUEM, integrarea europeană nu înseamnă aderarea Moldovei la UE, ci mai curând un proces de ajustare la modelul de guvernare europeană, bazat pe principiile statului de drept și ale economiei de piață, de aliniere a normelor și standardelor naționale la cele ale UE, de participare graduală la programele și politicile UE și de aprofundare a interdependenței dintre procesele și politicile comunitare și cele promovate la nivel național. Prin acesta, atât Moldova, cât și UE și-au asumat un șir de angajamente comune și unilaterale, îndeplinirea cărora a avut ca rezultat general dinamizarea relațiilor moldo-comunitare în 7 domenii generice de cooperare:
1. Dialogul și reforma politică;
2. Cooperarea pentru soluționarea conflictului transnistrean;
3. Reformele și dezvoltarea economică și socială;
4. Relații comerciale, reforma de piață și cea regulatorie;
5. Cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne;
6. Transport, energie, telecomunicații, mediu inconjurător, cercetare dezvoltare și inovație;
7. Contacte umane.
Deși PEV nu a oferit Moldovei nici o perspectivă europeană, totuși, prin beneficiile și oportunitățile sale, ea a depășit obiectivele politice ale APC aflat la moment în vigoare între țara noastră și UE. Astfel, PEV a permis UE să se implice direct în găsirea unei soluții politice viabile pentru conflictul separatist din regiunea transnistreană a țării. UE participă în calitate de observator la negocierile în problema transnistreană în formatul „5+2” și este prezentă în Moldova la nivelul Politicii Europene de Securitate și Apărare (PESA) prin Misiunea UE de asistență la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM). În cadrul PEV, Moldovei i s-a acordat perspectiva integrării economice în spațiul comunitar, precum și cea a introducerii graduale a regimului de călătorii fără vize în UE pentru cetățenii moldoveni.
În domeniul comercial-economic, UE a devenit partenerul comercial numărul unu al Moldovei, surclasând, astfel, Comunitatea Statelor Independente (CSI). În paralel cu progresele înregistrate de Moldova în aplicarea PAUEM, UE și-a deschis gradual piața sa internă pentru produsele moldovenești, oferindu-i Moldovei condiții privilegiate de comerț sub forma regimului GSP plus în ianuarie 2006 și a Preferințelor Comerciale Autonome (ATP) în ianuarie 2008.
Implementarea PEV în Moldova nu a fost, însă, întotdeauna un proces coerent, consecvent și continuu. Această realitate a fost reflectată în rapoartele Comisiei Europene, precum și în evaluările efectuate la același subiect de experții locali. Astfel, atât Comisia Europeană, cât și experții locali, au constat că în pofida progreselor înregistrate de Republica Moldova în majoritatea domeniilor, implementarea efectivă a reformelor rămânea o provocare. Observațiile critice au vizat în principal dinamica nesatisfăcătoare a reformelor în domeniile justiției, combaterii corupției, libertatea mass-media, îmbunătățirea climatului de faceri și investițional.
PEV a permis intensificarea relațiilor bilaterale ale UE cu Moldova și obținerea de numeroase realizări în ceea ce privește consolidarea legăturilor reciproce. Reformele sprijinite de PEV au adus mai multe puncte de dezvoltare, care ne-au apropiat de UE. Prin urmare, UE a decis să meargă dincolo de PEV și trimite un mesaj politic clar de solidaritate, alături de un sprijin suplimentar pentru reforme democratice și orientate spre piață și consolidarea statalității și integrității teritoriale. Toate acestea și-au găsit materializarea în cadrul unei noi inițiative a Uniunii Europene în relațiile cu vecinii săi răsăriteni, care este Parteneriatul Estic (PE). Inițiativa are, ca principal obiectiv consolidarea cooperării regionale cu Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și Belarus.
Obiectivul reafirmat al proiectului este de a sprijini cele șase țări în procesul lor de dezvoltare și de armonizare cu standardele europene, cu respectarea principiilor aplicării diferențiate, condiționalității și asumării în comun a responsabilităților (UE –state partenere). Parteneriatul Estic se bazează pe relațiile contractuale bilaterale existente și este complementar acestora.
Obiectivele Parteneriatului Estic:
includerea progresivă a acestor țări în economia UE, prin zone de liber schimb, care vor include toate schimburile comerciale, inclusiv cele de energie, dar și o intergrare economică regională, prin crearea unei comunități economice de vecinătate, prin acorduri bilaterale;
UE oferă partenerilor "pacte de mobilitate și securitate", care presupun lupta împotriva migrației, modernizarea sistemelor de azil, structuri integrate de gestionare a frontierelor pentru a se ajunge la obiectivul final și probabil cel mai important eliminarea vizelor de călătorie;
în privința vizelor, se urmăresc niște pași succesivi, începând cu facilitarea eliberării vizelor, urmată de eliminarea taxei de viză și înființarea unui număr mai mare de consulate și centre de eliberare a vizelor în regiune, ca, odată cu aplicarea eficientă a acordurilor de facilitare a eliberării vizelor și de readmisie, să se ajungă la negocierile privind eliminarea vizelor;
o mai bună mobilitate a forței de muncă prin deschideri punctuale a pieței muncii din UE;
securitate energetică sporită pentru UE și parteneri, printr-o serie de instrumente atât multilaterale, cât și bilaterale cu țările din Parteneriatul Estic;
programe care sprijină dezvoltarea economică și socială a țărilor partenere.
Obiectivele Parteneriatului Estic sunt realizate prin intermediul a două dimensiuni: cea bilaterală care se realizează prin semnarea cu statele partenere a Acordurilor bilaterale de Asociere mai avansate decât Acordurile existente și dimensiunea multilaterală care include 4 platforme de Cooperare și inițiative directorii. Dimensiunea multilaterală a cooperării în cadrul PE a fost instituționalizată prin summit-urile PE, întâlniri ale miniștrilor de externe, reuniuni ministeriale sectoriale, platformele multilaterale, panele de lucru, inițiativele cheie.
Platformele multilaterale sunt reuniuni bianuale ale oficialilor Comisiei Europene cu reprezentanți ai statelor membre UE și ai statelor partenere la care au loc schimburi de informații și opinii cu privire la domeniile din cele 4 platforme ale PE.
Cele 4 Platforme de Cooperare ale Parteneriatului Estic
Platforma de Cooperare nr. 1 „Democrație, bună guvernare și stabilitate”
Managementul integrat al frontierei
Prevenirea,pregătirea pentru răspunsul la dezastrele naturale și cele provocate de om
Lupta împotriva corupției
Reforma administrației publice
Platforma de Cooperare nr. 2 „Integrare economică și armonizarea cu politicile UE”
Facilități pentru întreprinderi mici și mijlocii
Promovarea bunei guvernări în domeniul mediului
Comerț și aproximarea regulatorie în domeniul comerțiului, legată de ZLSAC
Platforma de Cooperare nr. 3 „Securitatea Energetică”
Piețele energetice regionale și eficiența energetică
Diversificarea livrării energetice
Platforma de Cooperare nr. 4 „Contacte interumane”
În cadrul fiecărei platforme experții se întâlnesc în grupuri pentru a discuta probleme specifice.
Activitățile din cadrul platformelor multilaterale sunt susținute de working panels (panele de lucru) la care se reunesc de câteva ori pe an oficiali ai statelor participante la PE și care se concentrează asupra proiectelor specifice implemenatate în cadrul acestuia. Inițiativele flagship (directorii) sunt specifice menite să sprijine obiectivele Parteneriatului estic și să obțină rezultate tangibile. Până în prezent, au fost lansate 5 inițiative cheie:
facilități pentru întreprinderile mici și mijlocii,
programul de management integrat al granițelor,
piețele regionale de energie electrică, eficiență energetică și creșterea utilizării energiei din surse regenerabile,
prevenirea dezastrelor naturale și a celor cauzate de om,
promovarea unui management de mediu eficient.
PE urmărește consolidarea PEV prin adâncirea relațiilor bilaterale dintre UE și cele șase state din vecinătatea estică. Relațiile dintre aceste țări și nu doar relațiile fiecăreia dintre ele cu UE, au, la rândul lor, un impact semnificativ asupra promovării agendei de securitate a UE în vecinătatea sa estică. Această abordare a determinat încheierea unor noi acorduri bilaterale de asociere mai avansate decât Acordurile existente incluzând acorduri extinse de comerț liber, o integrare graduală în economia UE, coordonarea pe principalele subiecte privind politica internațională, liberalizarea vizelor și măsurile pentru diminuarea imigrației ilegale.
Atitudinea Republicii Moldova față de PE a fost, inițial, una ambiguă. Autoritățile moldovene nu a îmbrățișat și nici nu au respins în totalitate noua inițiativă a UE. Acestea au dorit o mai mare diferențiere a țării în grupul celor șase state vizate de parteneriat. Ele au sperat să obțină de la UE singularizarea șanselor Moldovei de a fi plasată pe o traiectorie accelerată de integrare în UE și să evite, totodată, cuplarea Moldovei de locomotiva ucraineană. Astfel, în viziunea Guvernului moldovean, PE ar fi trebuit să pună un accent primordial pe dezvoltarea relațiilor bilaterale cu UE, plasând, totodată, dimensiunea multilaterală a cooperării pe plan secundar.
Chișinăul a ezitat mult timp să se pronunțe pe marginea Concepției PE, dând de înțeles, pe canale neoficiale, că este nemulțumit de esența acestuia. Motivul principal este lipsa din acest instrument de cooperare regională a unei perspective clare de integrare în UE. Poziția Republicii Moldova a devenit și mai confuză în urma declarațiilor pripite făcute de Președintele țării de atunci V. Voronin cu referire la PE în interviul acordat ziarului rus “Kommersant”, la 27 februarie 2009, unde noua inițiativă europeană a fost comparată cu tentativă de încercuire a Rusiei. Voronin a explicat nemulțumirea lui față de PE prin faptul că Moldova este cu mult înaintea statelor caucaziene în procesul de integrare europeană.
De menționat, că anume politica Rusiei de boicotare și împiedicare a politicii europene de asistență, prețurile diferențiate la energie, embargourile la gaz și petrol și imbargoul comercial (la vin, legume, carne etc.,), a determinat opinia politică și publică să opteze pentru un viitor european. După o scurtă perioadă de incertitudine, Republica Moldova a aderat la PE, care a fost lansat oficial la 7 mai 2009 cu ocazia primului său Summit, organizat la Praga.
În momentul lansării Parteneriatului Estic, Republica Moldova era zguduită de o criză politică majoră, izbucnită în urma contestării de către opoziția anticomunistă a rezultatelor alegerilor parlamentare desfășurate la 5 aprilie 2009. „Revoluția Twitter”, de la 7 aprilie, a pus Republica Moldova pe harta „revoluțiilor colorate” din fostul spațiu sovietic, alături de Georgia, Ucraina si Kîrgîstan, asigurând cadrul politic pentru declanșarea unor ample procese de europenizare.
Parteneriatul Estic, în forma anunțată de Comisia Europeană, acordă Moldovei și celorlalte cinci state PEV din Europa de Est aproape aceleași oportunități de dezvoltare a relațiilor lor cu UE de care beneficiază statele din Balcanii de Vest, și anume: acorduri de asociere, integrare economică, armonizarea legislativă obligatorie cu normele europene, relații comerciale de liber schimb, liberalizarea graduală a regimului de călătorii, facilitarea mobilității forței de muncă în spațiul comunitar, integrarea sistemelor energetice, acces la agențiile și programele comunitare, facilitarea contactelor interumane, precum și programe de sprijin a dezvoltării economice și sociale a țărilor partenere (în cazul Republicii Moldova: Programul Comprehensiv de Consolidare Instituțională, Consiliere în Politici Publice, Programul de Susținere a Politicilor Sectoriale, Stimulare Economică în Zonele Rurale, Reforma Sectorului Energetic, Proiectul Energie și Biomasă, reformele din Sectorul Justiției, Educație și Formare Profesională, Programul de Consolidare a Măsurilor de Încredere, pentru rezolvarea conflictului transnistrean). Asistența bilaterală pentru Moldova, conform principiilor enunțate în cadrul PE, a cunoscut unul din cel mai mare indice pe cap de locuitor din regiune. În plus angajamentele financiare ale Uniunii față de Moldova au început să crească de la an la an, înregistrându-se alocări semnificative: de la 40 de milioane euro în 2007 la 100 de milioane în 2013. Din 2010, valoarea alocărilor a crescut, conform principiului mai mult pentru mai mult.
Odată cu lansarea PE, Republica Moldova face concurență parcursului european al Ucrainei, recuperând din handicapul negocierilor privind Acordul de Asociere și depășind-o în dialogul pe vize. Preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană, în urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, a impulsionat relațiile Republicii Moldova cu UE, integrarea europeană devenind prioritatea strategică majoră a noii guvernări.
În acest context, autoritățile moldovene și-au propus să valorifice la maxim oportunitățile PE. Ca rezultat, Republica Moldova a reușit să înregistreze o serie de progrese în aprofundarea relațiilor sale cu UE, care au propulsat-o la rangul de exemplu în cadrul PE. Rezultatele aderării Moldovei la Parteneriatul Estic se fructifică prin demararea negocierilor cu privire la Acordul de Asociere, prin eliminarea vizelor, prin creșterea asistenței acordate Republicii Moldova de către UE, în special cea tehnică și financiară, etc.
Acesta a fost, cu siguranță, o oportunitate unică atît pentru clasa politică moldoveană, cît și pentru UE. Această oportunitate a fost consfințită în viitorul Acord de Asociere negociat între Chișinău și Bruxelles, acord care trebuie să răspundă așteptărilor cetățenilor moldoveni și să estompeze deficiențele structurale ale PEV și PE. În plus, negocierea Acordului de Asociere este șansa UE să devină nu doar vizibilă, dar și cel mai influent partener în/pentru Republica Moldova.
În concluzie, s-ar putea de constatat că Parteneriatul Estic rămâne cel care a “trezit” Politica Europeană de Vecinătate, el fiind și cel care a dat o nouă formă acestei politici. Având în vedere constrângerile de ordin intern cărora UE este nevoită să le facă față, acordurile de asociere pe care Bruxelles-ul le propune statelor din Europa de Est nu fac referire clară la perspectiva aderării la UE. În schimb, ele recunosc că respectivele țării sunt state europene cu vocație europeană. Or, conform Art. 49 al Tratatului Uniunii Europene, orice stat european care respectă principiile libertății, democrației, drepturile omului și libertățile fundamentale și supremația legii pot candida pentru a deveni membre ale UE. Dar, pentru ca o țară să poată pretinde la calitatea de stat candidat la UE, ea trebuie să satisfacă cele trei Criterii de la Copenhaga. Anume Parteneriatul Estic este destinat pentru a asista cele șase state să se apropie cât mai mult de îndeplinirea acestor criterii, noua inițiativă creând oportunități și condiții egale pentru toți. Totodată, ea permite acelorași state să avanseze spre UE cu viteze diferite, în funcție de ambițiile și capacitățile lor interne de implementare a reformelor și de asimilare a legislației comunitare. Parteneriatul Estic răspunde întru totul obiectivului de integrare europeană a Moldovei. Prin urmare, autoritățile moldovene trebuie să demonstreze înțelepciune, răbdare, clarviziune și maturitate politică, deoarece valorificarea oportunităților oferite, depinde, în primul și în primul rând, de nivelul ambițiilor de integrare europeană, de voința politică, ritmul și calitatea reformelor interne, precum și de capacitățile instituționale ale fiecărui stat în parte din cadrul Parteneriatului Estic.
1.2. Conceptul de integrare europeană
Integrarea europeană este, deopotrivă, un concept, o condiție a unității continentului și o rezultantă a efortului de unificare. Ea este cu atât mai importantă cu cât, în acest proces de unificare a Europei, nu s-a pornit de pe un loc gol, pe care totul să înceapă de la zero, ci de la o situație foarte grea, în care totul trebuia reconstruit, dar pe alte baze. Europa a fost mereu un spațiu excepțional și un mediu excepțional, care au permis mari străluciri, dar și mari tragedii.
Cele mai mari descoperiri științifice au fost făcute pe continentul european. Principiile democrației și ale drepturilor omului au fost inventate și aplicate, tot pe continentul european. Cele mai mari puteri ale lumii s-au aflat aici și tot de aici au izvorât, s-au exprimat și s-au consolidat marile valori ale civilizației moderne, bazată pe cunoaștere, inteligență, tehnologie și democrație. Și tot pe acest continent, s-au ciocnit, continuu, pe toată scala – de la deosebire, la opoziție, conflict și război, interese mai mari sau mai mici.
După cel de al doilea război mondial, de o parte și de cealaltă a unui aliniament care fractura continentul european în două sisteme politice ireconciliabile – unul bazat pe o democrație liberală, celălalt bazat pe o „democrație“ totalitară, s-au acumulat cele mai mari și mai devastatoare cantități de forțe militare și mijloace de distrugere pe care le-a cunoscut vreodată omenirea. Totuși, unificarea continentului a început chiar în aceste condiții, punându-se în aplicare un vechi vis al marilor bărbați europeni de a uni continentul.
Deși s-ar părea că unificarea europeană este un proiect conceput în sec. XX, realitățile sunt mult mai profunde: idealul unificării europene s-a dezvoltat ca element inseparabil al civilizației europene, germenii acestor proiecte integraționiste putând fi depistate în diferite epoci, inclusiv în antichitate, sub egida Imperiului Roman, care a impus Europei o unitate politică (Pax romana). Abia la 1300 se atestă pătrunderea primelor idei federaliste în lumea europeană promovată de marele poet italian Dante Aligheri, care propunea unificarea sub o monarhie unică inspirată de lumea romană și procurorul regal la Coutances, Pierre Dubois, care a propus unificarea în forma unei federații. Cu William Penn pentru prima oara ideea unificării este pusa pe o baza nonreligioasă, fiind propusă o federație pentru coloniile americane și similar o federație europeană în condițiile egalității partenerilor. Emeric Cruce, savant francez, publică în 1623, proiectul său de federație mondială. Planul lui Saint – Simon (1814): construirea Europei trebuie să se facă pe baza unei alianțe între Franța și Anglia, Mazzini creează în 1831 mișcarea „Tînăra Italie”, propunând o Singură Asociație a Tuturor Familiilor Lumii Vechi.
Ideea unificării a căpătat o altă conotație la Napoleon care spunea că confederația europeană va fi înființată mai devreme sau mai târziu prin forța gândirii. Marele scriitor francez Victor Hugo, la Congresul amicilor păcii (1849) a lansat idea creării "Statelor Unite ale Europei" și propune Uniunea Europei, bazată pe votul universal (realizat în 1979).
Ideile unificatoare s-au intensificat și adâncit în secolul XX, care a fost un secol măcinat de turbulențe ce au marcat adânc evoluția întregii umanități. În pofida condițiilor vitrege, acesta este secolul care a cunoscut cele mai de succes proiecte integraționiste europene, este secolul în care geniul marilor personalități s-a concretizat prin acțiuni reprezentative ale unității europene. Spre deosebire de secolele anterioare caracterizate de dezbateri teoretice, sec. XX se evidențiază prin realizarea practică a proiectelor.
Astfel, în perioada interbelică, Liga Națiunilor a adoptat în 1930 o rezoluție care viza crearea "Comisiei de studiu pentru Uniunea Europeană", scopul fiind crearea unei entități europene cu caracter economic și politic. Ideea creării Uniunii Europene a întâmpinat însă numeroase greutăți, datorate crizei internaționale și evoluției evenimentelor pe continent, sfârșind în cele din urmă prin a se renunța la ea.
Ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial, o mare parte a economiei țărilor europene a fost distrusă, acestea conștientizînd, mai bine ca oricând, necesitatea organizării continentale și a garantării păcii. Decise să nu mai repete greșelile trecutului, țările Europei Occidentale au ales calea integrării lor economice și politice. În acest sens, proiectele lui Jean Monnet, Robert Schuman și ale altor personalități ale integrării europene contemporane au condus la apariția UE de astăzi, care se bazează pe valorificarea înțelepciunii de secole întregi a civilizației europene.
Începutul procesului de integrare europeană – caracterizat prin trăsături originale și specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene – poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, inspirat de Jean Monnet, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, ce presupunea transferul de suveranitate către o organizație cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Pornind de la planul Schuman, șase țări semnează un tratat prin care se urmărește plasarea producției de cărbune și oțel sub o autoritate comună. Astfel, în 1951, negocierile desfășurate între Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înființa Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Declarația publică a lui Schuman în care invită toate țările interesate să participe la „primele baze concrete ale unei federații europene”, reprezintă actul de naștere a CECO, care prin instituțiile și mecanismele de funcționare, a reprezentat prima realizare concretă pe drumul unificării Europei pe baze federale.
Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influența și alte sectoare economice. Această primă etapă a construcției europene ne permite să precizăm factorii care au stat la baza procesului de integrare: menținerea păcii și stabilității pe continentul european, teama de pericolul reprezentat de comunismul din Est, dorința statelor vest-europene de a se desprinde de dependența americană și de a-și recăpăta locul pierdut pe scena politică și economică internațională.
Începând cu 1950, gradul de integrare europeană a crescut progresiv, atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive – cât și din punctul de vedere al dezvoltării de politici și structuri instituționale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economică cu șase membri, în momentul de față s-a ajuns la o uniune politică a 28 de țări.
Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică (sau integrarea pe orizontală) și constă în aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfășurat în șapte valuri succesive de aderare, prezentate în tabelul nr. 1. Iar adâncirea integrării europene (sau integrarea pe verticală) are în vedere următoarele aspecte:
a) creșterea progresivă a obiectivelor comune, pe care statele membre decid să le realizeze împreună, prin extinderea ariilor politicilor comune;
b) întărirea caracterului supranațional al Comunității, prin utilizarea extensivă a sistemului de vot majoritar, prin care sunt reprezentate interesele naționale ale fiecărui stat membru, precum și prin întărirea rolului Parlamentului European.
De-a lungul ultimelor decenii, Europa s-a schimbat foarte mult. Un continent „divizat de ură națională, devastat de război și lipsit de o solidă bază psihologică” (Chechel, Katzenstein, 2009, 4), „contestat din punct de vedere economic de blocuri mai puternice, deschis la mișcările migratoare post-coloniale și post-comuniste” (Jenkins, Sofos, 1996, 1), Europa a evoluat și a devenit „o organizare statală din ce în ce mai pașnică, mai prosperă și mai încrezătoare, în care diversele state-națiuni experimentează un nou fel de relații internaționale” (Chechel, Katzenstein, 2009, 4).
La originea sa, conceptul de „integrare” a însemnat „a face un întreg, o totalitate”, a reuni elemente privite ca părți ale unui întreg mai mare. După utilizarea timpurie a conceptului în sociologia clasică „integrarea a reapărut după al doilea război mondial în științele sociale, ca un concept-cheie în discursurile federaliste, funcționaliste și neo-funcționaliste asupra Europei” (Stråth, 2006, 430). Acesta a fost utilizat pentru a descrie transformarea societăților vest-europene după cel de al doilea război mondial ca și în urma Razboiului Rece. Mai exact, conceptul a fost folosit pentru a descrie atât „instituționalizarea cooperării intra-guvernamentale, în care punctul de plecare era statul-națiune” (Stråth, 2006, 431) cât și „condensarea simultană a rețelelor transnaționale de comunicare și de interese organizate în Europa de Vest” (ibidem, 431).
Ideea integrării europene a fost, potrivit lui Stråth, „un copil” al celui de al doilea război mondial. Unitatea europeană era necesară pentru a elimina orice posibilitate de izbucnire a unor viitoare războaie în Europa, pentru a crea o a treia putere între Est și Vest și pentru a asigura un viitor prosper popoarelor Europei (Smith, 1992). Acest obiectiv urma să fie realizat prin intensificarea comunicării și a comerțului liber, a rețelelor economice și politice în cadrul și între societățile industriale. De la vechiul termen din științele sociale, făcând referire la „cooperare”, conceptul „integrare” a fost relansat în teoriile științifice pentru a descrie un fenomen nou în Europa de Vest și anume construirea unei noi entități, reprezentând „ceva mai mult” decât „suma părților sale componente”.
Integrarea Europeană este, terminologic, un proces de integrare politică, juridică, economică (și în unele cazuri sociale și culturale) ale unor state care se află parțial sau total în Europa. Integrarea se constituie în principala modalitate de realizare a Uniunii Europene. Ea reprezintă un proces foarte complex prin care statele edifică o nouă comunitate ce se dorește a fi de tip unitar, monolitic. Integrarea europeană nu este urmarea unei voințe unice, a unui dictat, ci o construcție în care sunt asamblate politici și voințe naționale și comunitare, realități, necesități și tendințe, judecăți și chiar prejudecăți, întrucât Europa reprezintă, deopotrivă, atât o civilizație străveche, cât și un avanpost al civilizației moderne. Obiectivul esențial al integrării europene este realizarea unității economice, politice, sociale,culturale, informaționale, de securitate și apărare a continentului, creșterea rolului Europei în lume și asigurarea funcționării eficiente a mecanismelor civilizaționale europene.
Ideea de integrare europeană există în studii ce datează de acum 50 de ani, deși atunci nu exista o definiție clară, care să cuprindă sensul exact al acesteia și să prezinte înțelesul tuturor opiniilor cercetătorilor și studiilor în domeniu. Una dintre primele definiții mai precise ale integrării a fost formulată în 1968 de către cercetătorul american Ernst Haas, care considera că integrarea europeană este procesul prin care actorii politici, adică entități naționale distincte își oferă loialitatea, pretențiile și activitățile politice către un nou centru ale cărui instituții au jurisdicție asupra acestor state.
Deși au apărut mai multe definiții care au încercat să prezinte în esență conceptul de integrare, nu s-a ajuns la găsirea unei definiții general valabilă și acceptată de majoritatea cercetătorilor în domeniu. Pentru a găsi informațiile exacte care ar duce la elaborarea acestei definiții, trebuie cunoscuți o serie de factori care condiționează procesul de integrare. Printre aceștia putem enumera factorii economici, politici și sociali din contextul sfârșitului celui de-al doilea război mondial, dorința de evitare a conflictelor și de restaurare a cooperării, etc.
Rând pe rând, teoriile care au explicat până la un moment dat acest fenomen de integrare europeană au încercat să țină cont de evoluția evenimentelor care au avut loc pe continentul european. Astfel încercarea explicării conceptului integrării europene s-a facut în mai multe etape, fiecare dintre ele elaborând teorii diferite care au împiedicat explicarea procesului în ansamblul său. Aceste teorii se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigma supranațională.
Paradigma interguvernamentală este preocupată în a menține și respecta suveranitatea statelor – cooperarea integuvernamentală. Cooperarea la nivel european presupune deci, punerea laolaltă și nu transfer de suveranitate. Schema funcțională se referă la faptul că fiecare stat are drept egal de decizie, adică dreptul de veto. Interguvernamentalismul se bazează și pe ceea ce se poate numi cooperare între state care înseamnă căutarea unor acorduri liber consimțite prin dezbateri, discuții permanente și chiar confruntări care au loc între membrii. Organizațiile care au la bază cooperarea au un aparat instituțional mai simplu decât cele care folosesc paradigma supranațională. Instituția cea mai importantă este cea care reunește membrii organizației, celelalte instituții având doar rol consultativ. Deciziile care se iau la nivelul organizației trebuie să se bazeze pe unanimitate, iar rezultatul acestor decizii se constituie în așa numite acorduri internaționale. Aceste acorduri nu au prioritate asupra dreptului intern, național. Conceptul de stat suveran este cel mai bine asociat acestei paradigme.
Paradigma supranațională, prin intermediul căreia are loc un transfer de competențe de la un nivel național către un nivel superior, comunitar dar supranațional. Schema funcțională presupune crearea de instituții pentru ca transferul de suveranitate să funcționeze. Supranaționalismul presupune integrarea și solidaritatea statelor membre pe baza unor principii liber consimțite care prevăd transferul de suveranitate dinspre fiecare stat membru către un centru supranațional, care astfel are puterea de a lua decizii, fie integral, fie pe domenii limitate de competență. Acest tip de organizație sau centru supranațional are puteri proprii prin care zonele de competență convenită sunt superioare celor ale statelor membre (adică centrul decide) În instituțiile organizațiilor supranaționale, deciziile se pot lua conform regulilor majorității, în special a majorității calificate. Puterile instituțiilor supranaționale se exercită imediat fără a trece prin nivelul guvernelor naționale.
Paradigmele teoretice ale construcției europene: Integrarea ar însemna realizarea în cadrul unui teritoriu a unei comunități de instituții pe de o parte și apoi de practici suficient de puternice sau de stabile pentru a produce pe termen lung schimbări ne-violente în rândul populației de pe acel teritoriu. Integrarea nu presupune cucerire, ci o schimbare de bună voie, consimțită. Integrarea este procesul prin care instituțiile politice din mai multe teritorii distincte transferă competențe către un centru ale cărei instituții posedă și pretind o jurisdicție asupra cadrelor teritoriale preexistente.
UE poate fi considerată drept cel mai viabil proiect de integrare regională. Aceasta este în prezent o uniune economică și monetară, funcționând în baza principiului geometriei variabile, ca rezultat al complementarității între mecanisme de integrare negativă (liberalizarea piețelor) și de integrare pozitivă (politici comune, armonizare-coordonare de politici, instituții comune, buget comun). Procesul de integrare a țărilor membre ale Uniunii Europene reprezintă un proces evolutiv de integrare deplină a economiilor naționale într-o nouă entitate economico-socială mai vastă, echilibrată, substituind progresiv elementele componente. Elementele definitorii fiind:
– inițierea procesului de integrare se produce prin anularea barierelor tarifare și netarifare din calea schimburilor comerciale;
– integrarea economică se realizează concomitent în toate domeniile, progresiv, etapizat, conform unei legități proprii, finalizând cu integrarea politică;
– principiul de bază al integrării îl constituie solidaritatea, în toate formele sale;
– o serie de instrumente de intervenție se impun deoarece simpla acțiune a legilor pieței nu conduce la situația considerată a fi în avantajul fiecărui participant și a ansamblului în același timp.
Determinată politic, integrarea europeană s-a realizat prin mecanisme complexe bazate pe libera circulație. S-au avut în vedere politici comune, armonizarea legislațiilor, coordonarea politicilor naționale, fonduri și instituții comune; o construcție inedită ce urma să unească națiunile Europei într-un efort comun de progres și prosperitate; o opțiune deschisă tuturor statelor ce împărtășeau idealurile fondatorilor și subscriau la obiectivele și principiile comunitare. Definirea obiectivului UE și modalitățile prin care țările membre și-au propus să-l realizeze au suportat modificări semnificative prin Tratatul de la Maastricht. Ulterior, ele au fost reconsiderate prin Tratatul de la Lisabona, astfel UE:
• va oferi cetățenilor un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne;
• va activa în direcția dezvoltării durabile a Europei pe baza unei creșteri economice echilibrate și a stabilității prețurilor, a unei economii sociale de piață extrem de competitive, vizând ocuparea totală a forței de muncă și progres social, cu un înalt nivel de protecție a mediului;
• va combate excluziunea socială și discriminarea și va promova justiția și protecția socială;
• va promova coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre;
• își va menține angajamentul față de uniunea economică și monetară având euro ca monedă unică;
• va susține și promova valorile Uniunii Europene în întreaga lume și va contribui la asigurarea păcii, securității, dezvoltării durabile a planetei, solidarității și respectului între popoare, comerțului liber și echitabil și eradicării sărăciei;
• va contribui la protejarea drepturilor omului, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, incluzând respectarea principiilor Cartei Națiunilor Unite.
Uniunea Europeană, astăzi, reprezintă un important actor pe scena mondială. Ea, prin forța sa economică, prin populația de care dispune (circa 500 milioane de persoane), prin politicile de o mare complexitate și diversitate promovate atât în interiorul său, cât și în afara sa, este o voce ce se face tot mai auzită pe plan internațional. Un astfel de rol este de o mare complexitate datorită paletei largi de pericole, riscuri și amenințări de securitate care își fac tot mai mult simțită prezența atât în Europa, cât și în lume.
UE în îndeplinirea acestui rol major are de luptat împotriva unui ansamblu de amenințări de securitate: criza economico-financiară; nivelul de dezvoltare socială și economică diferită a statelor membre; climatul politic volatil, efectele migrației internaționale; multiculturalismul existent în interiorul său; șomajul, terorismul; îmbătrânirea populației; manifestările naționaliste și/sau mișcările separatiste din unele state; criminalitatea organizată; proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale. Pe plan extern sunt de menționat două aspecte: 1) concurența din partea statelor dezvoltate ca Statele Unite sau Japonia, dar și din partea țărilor „BRICS” (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) și 2) responsabilitatea pe care o are UE ca actor economic global, față de țările sărace, cum sunt cele din Africa sub-sahariană.
Din punct de vedere economic, UE se confruntă cu două provocări majore: a) susținerea statelor membre pentru a depăși starea de criză, cu măsuri adaptate problemelor cu care se confruntă fiecare dintre ele; b) coordonarea acestor măsuri la nivel european. În acest context, la ultimul Summit European, desfășurat la 18 decembrie 2014, la Bruxelles, liderii UE s-au axat pe două probleme actuale: stimularea investiților și situația de la frontierele estice. Consiliul European a menționat în cadrul reuniunii că stimularea investițiilor și abordarea eșecurilor pieței în Europa este un deziderat fundamental în materie de politici.
La finalul întâlnirii, liderii europeni au adoptat o serie de măsuri importante. Una dintre ele este aprobarea unui plan de investiții în valoare de 315 miliarde euro, propus de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, menit să stimuleze economia blocului comunitar. Potrivit acestuia, Uniunea Europeană creează un fond de garantare de 21 de miliarde de euro pentru a atrage de 15 ori mai mulți bani din partea mediului privat, în perioada 2015-2017. Principalele direcții de acțiune sunt: 1) mobilizarea resurselor financiare private pentru investiții, 2) sprijinirea proiectelor și investițiilor în domenii cu relevanță strategică europeană și 3) îmbunătățirea mediului de investiții, prin eliminarea barierelor de natură financiară și nefinanciară. Investițiile ar trebui să vizeze următoarele domenii: infrastructura strategică (în sectorul digital și în domeniul energetic); infrastructura de transport; educația; finanțarea IMM-urilor și măsuri pentru încadrarea în muncă a tinerilor; proiecte de mediu sustenabile; investiții în inovare și cercetare – dezvoltare.
În cadrul reuniunii a fost aprobat și un nou set de sancțiuni economice împotriva Rusiei, îndreptate în special împotriva Crimeeii. Toate investițiile europene în peninsulă au fost interzise, mai ales cele în domeniul petrolier și al gazelor naturale. De asemenea, cetățenii europeni și companiile înregistrate într-unul din statele membre nu mai au voie să cumpere terenuri în Crimeea sau să finanțeze companiile din peninsula anexată de Rusia. UE intenționează să-și mențină strategia în relația cu Rusia, toate căile rămânând deschise în vederea soluționării, pe cale diplomatică, a conflictului ucrainean.
Pe lângă toate aceste provocări menționate, este de specifictat că recesiunea economică a accentuat lacunele existente în structura organizatorică a Uniunii, subliniind deficiențele acesteia. Spre exemplu, tensiunile și competiția sistemelor de taxe dintre statele membre ale UE au contribuit la slăbirea viabilității Uniunii. Practic, la nivelul UE, criza este amplificată de carențe structurale, care, în condiții economice normale, nu ar fi fost atât de evidente. Mai mult ca atât, UE va continua să se extindă, întrucât numărul țărilor care manifestă interes față de aderare este în creștere. La moment, țările oficial candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Serbia și Turcia, iar țările potențial candidate sunt Bosnia și Herțegovina și Kosovo. Astfel, în contextul unui nou proces de extindere apare problema adaptării și funcționării instituțiilor și a modalităților de luare a deciziilor la nivel european în cazul aderării unor noi state membre. Prin urmare, problemele legate de activitatea instituțiilor europenene ar putea fi rezolvată prin elaborarea unui nou tratat care ar răspunde nevoii de a reforma structura și modul de funcționare a Uniunii Europene.
Pentru contracararea consecințelor nedorite ale provocărilor de securitate, Uniunea Europeană acționează coerent și concertat atât în direcția amplificării efectelor pozitive, cât și a diminuării și/sau limitării efectelor generate de totalitatea acestor riscuri și pericole. În acest sens, la nivelul Uniunii sunt adoptate documentele necesare fundamentării activității de realizare a securității europene, create instituțiile capabile și asigurate resursele materiale, umane și financiare destinate finalizării cu succes a unei astfel de misiuni permanente. Astfel, UE demonstrează că sistemul economic și financiar care a stat la baza dezvoltării ei ca organizație supranațională de integrare politică este unul viabil și că ea, per ansamblu, nu este un proiect care funcționează doar în condiții economice favorabile și eșuează atunci când contextul economic internațional se schimbă.
Concluzionând, putem afirma cu certitudine că UE este unul dintre cele mai de succes proiecte pentru pace din istorie. După nenumărate războaie, micul continent a reușit să depășească criza cu ajutorul integrării. Dușmanii de ieri cooperează astăzi în aproape toate domeniile, iar conflictele sunt soluționate pe calea negocierii. Astăzi Europa înseamnă nu numai denumirea geografică a continentului, dar și diverse structuri economice și politice asociate Europei.
Inițiată pe baze economice, construcția Europeană a reușit să capete consistență și să producă un curent integrator, generator de interconectivitate la un nivel eficient în special în domeniul economic, politic și chiar militar, dar și cultural. Strategia europeană de integrare este o strategie complexă, pe termen lung. Ea pune în operă o politică europeană de unificare a continentului, de realizare a unei entități de valoare mondială, sprijinită pe trei piloni: economic, politic, de securitate și apărare. Construcția europeană este dificilă și îndelungată, dar realizările sunt foarte mari și se așteaptă ca, Uniunea Europeană să devină cea mai puternică și cea mai influentă putere mondială, la paritate cu Statele Unite ale Americii, constituindu-se în cel mai puternic stâlp de susținere a civilizației mondiale.
CREAREA UNUI CADRU JURIDIC NOU DE COLABORARE
DINTRE REPUBLICA MOLDOVA ȘI UNIUNEA UROPEANĂ
2.1 Prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova
și Uniunea Europeană
Pe parcursul perioadei anilor 2009 – 2014, relațiile dintre Republica Moldova și UE s-au dezvoltat pe o traiectorie ascendentă. Preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană în urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, a dat un nou suflu vectorului principal al politicii externe al Republicii Moldova și anume integrarea europeană.
De la lansarea Parteneriatului Estic în 2009, relațiile dintre UE și Republica Moldova s-au schimbat în mod semnificativ și pozitiv. Astfel, în cadrul Reuniunii a Consiliului de Cooperare Moldova-UE care a avut loc la Bruxelles pe data de 21 decembrie 2009, a fost adoptată o declarație comună prin care se susțin eforturile Republicii Moldova în perspectiva apropierii celor 2 părți. UE a recunoscut aspirațiile europene a Moldovei și a decis asupra lansării negocierilor privind Acordul de Asociere (AA) Uniunea Europeană – Republica Moldova.
Astfel, prima rundă de negocieri a fost desfășurată la 12 ianuarie 2010, la Chișinău. Negocierile asupra acestui document important au durat 3 ani și au fost finalizate prin semnarea acestuia la 27 iunie 2014 la Bruxelle.
Prin promovarea coerentă a unor politici de europenizare a tuturor aspectelor vieții social-politice și economice a țării și implementarea Acordului de Asociere, se va reuși într-o perioadă previzibilă transformarea Moldovei într-o țară eligibilă pentru aderarea la UE. Ca urmare a implementării Programului de activitate al Guvernului, Moldova va deveni un partener de încredere și o țară binevenită în comunitatea internațională.
UE și Republica Moldova recunosc că contextul relațiilor lor s-a schimbat în mod semnificativ și pozitiv de la lansarea Parteneriatului Estic în 2009. Astfel, la data de 21 decembrie 2009, la Bruxelles, s-a desfășurat cea de-a XI-a reuniune a Consiliului de Cooperare Moldova-UE, care a adoptat o declarație comună în care sunt susținute eforturile Republicii Moldova și menționate acțiuni în perspectiva apropierii celor 2 părți. Reprezentanții UE au recunoscut aspirațiile europene ale țării noastre, au fost inițiați pași concreți în vederea creării Zonei de liber schimb și a fost declarată intenția de a lansa în 2012 dialogul cu privire la liberalizarea regimului de vize. De asemenea, a fost discutată problematica transnistreană și a fost confirmată continuarea cooperării în căutarea unei soluții viabile pentru conflictul transnistrean. Urmare acestei reuniuni, au fost lansate negocierile privind viitorul Acord de Asociere (AA) Uniunea Europeană – Republica Moldova.
Negocierile privind AA au fost încheiate provizoriu după 15 runde plenare de negocieri în iunie 2013, iar cele privind Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) între Republica Moldova și UE, ca parte a AA, au fost inițiate în ianuarie 2012 (atunci când Moldova a demonstrat un progres substanțial în pregătirea către aceste negocieri) și finalizate provizoriu după 7 runde de negocieri, în iulie 2013. De asemenea a fost elaborat și lansat un Plan de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, implementarea cu succes a căruia constituie un element fundamental care stă la baza asocierii politice și integrării economice a Republicii Moldova în UE, prevăzut în AA, și anume sporirea substanțială a mobilității și contactelor interumane.
Acordul de Asociere a fost parafat în cadrul celui de-al 3-lea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius, desfășurat în perioada 28-29 noiembrie 2013, ceea ce a marcat formal faptul încheierii negocierilor asupra textului Acordului. Parafarea a fost urmată de procedura tehnică de verificare a conformității juridice și traducerea Acordului în toate limbile părților, și mai apoi de aprobarea pentru semnare de către Consiliul UE.
Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, a fost semnat la 27 iunie 2014 la Bruxelles, Belgia. Acest document va sta la baza relațiilor de cooperare moldo-comunitare în următorii ani, venind să substituie Acordul de Parteneriat și Cooperare intrat în vigoare în 1998, prin oferirea unui nou cadru juridic care corespunde nivelului sporit și extins de cooperare între părți. Acordul face parte dintr-o nouă generație de Acorduri de Asociere, cu un conținut cuprinzător, ambițios și inovativ.
Parlamentul Republicii Moldova a ratificat acest Acord prin Legea Nr. 112 din 2 iulie 2014, promulgată prin Decretul Președintelui Nr. 1237 din 8 iulie 2014, astfel încheindu-se procedura internă de ratificare a AA.
Parlamentul European a ratificat Acordul de Asociere la ședința plenară a acestuia din 13 noiembrie 2014. În rezoluția care însoțește acordul, aprobată cu 535 de voturi pro, 94 contra și 44 de abțineri, deputații au subliniat că “ratificarea acordului de asociere UE-Moldova este o clară recunoaștere a succesului procesului de reformă politică și economică în Moldova, care stabilește perspectivele sale europene și dovedește determinarea sa ca la un moment dat să adere la UE”, a spus raportorul Petras Auštrevičius (ALDE, Lituania).
Pentru a intra in vigoare pe deplin, Acordul trebuie să fie ratificat de către parlamentele naționale ale statelor membre ale UE. Până în prezent AA a fost ratificat de România, Lituania, Estonia, Malta, Bulgaria, Letonia, Slovacia, Germania. Având în vedere că ratificarea este un proces îndelungat, s-a hotărât aplicarea cu titlu provizoriu, din 1 septembrie 2014, a unor părți din Acord, inclusiv Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, conform Deciziei Consiliului UE 2014/492/EU.
Acordul de Asociere Republica Moldova-UE stabilește un nou cadru juridic pentru avansarea relațiilor dintre Moldova și UE spre o treaptă calitativ superioară, cea a asocierii politice și integrării economice cu UE. Acordul se bazează pe importanța pe care părțile o acordă respectării valorilor și principiilor comune pe care le împărtășesc, în special democrația și statul de drept, respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și asigurării unei economii de piață funcționale și dezvoltării durabile. Prin urmare, AA va permite racordarea sistemelor politic și economic al Republicii Moldova în conformitate cu valorile europene și standardele și reglementările UE.
De la bun început s-a hotărât ca AA să se fundamenteze pe o abordare inovativă și ambițioasă, incluzînd crearea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, ceea ce va reduce barierele în calea comerțului între UE și Republica Moldova, contribuind astfel la creșterea economiei noastre. Prevederile referitoare la crearea ZLSAC între Moldova și UE constituie o parte importantă a AA și presupun nu doar deschiderea reciprocă a piețelor pentru comerțul cu bunuri și servicii, dar și preluarea treptată a standardelor și normelor europene care reglementează calitatea produselor și serviciilor respective. Astfel, Acordul va crea un nou climat pentru relațiile economice dintre Părți, și în special pentru dezvoltarea comerțului și investițiilor, precum și va stimula concurența, care constituie factori hotărâtori pentru restructurarea și modernizarea economiei.
Totuși, este de menționat că acordurile negociate cu țările Parteneriatului estic nu oferă perspectiva de aderare. În timp ce documentele de asociere devin mai cuprinzătoare și mai mari, perspectiva europeană pentru membrii de est se bazează numai pe articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care se referă la aderare.
Acordul conține prevederi cu caracter obligatoriu, norme regulatorii și aranjamente de cooperare mai extinse decât cele din acordurile tradiționale, fiind cuprinzător și acoperind toate sectoarele de interes. O atenție sporită se acordă implementării și aplicării prevederilor acestuia, inclusiv prin stipularea termenelor clare și stabilirea unui cadru instituțional și administrativ adecvat, creând astfel premisele necesare pentru o implementare eficientă.
Acest Acord ambițios reprezintă o modalitate concretă de a explora dinamica relațiilor moldo-comunitare și se concentrează pe susținerea reformelor cheie, pe dezvoltare și creștere economică, guvernare și cooperare în sectoare precum energia, transportul, protecția mediului, industrie și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM), protecție socială, drepturi egale, protecția consumatorului, educație, cercetare și inovații , cooperare culturală etc.
Valori și Principii: valori comune, în mod special democrația și statul de drept, respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, buna guvernare, economia de piață și dezvoltarea durabilă;
O cooperare sporită în ceea ce ține de politica externă și de securitate, concentrată pe aspecte regionale, neproliferare și dezarmare, prevenirea conflictelor și managementul crizelor;
ZLSAC, care depășește aranjamentele clasice ce țin de comerțul liber, prevede nu doar deschiderea reciprocă a piețelor pentru majoritatea bunurilor și a serviciilor, dar presupune și o armonizare graduală cu normele și standardele UE pentru comerț și pentru sectoarele ce țin de comerț, precum standarde și reguli de evaluare a conformității, reguli sanitare și fitosanitare, drepturile proprietății intelectuale, facilitarea comerțului, achizițiile publice și concurența; reglementări stricte ce țin de comerțul cu produse energetice, inclusiv investițiile, tranzitul și transportul;
Justiție, Libertate și Securitate, cuprinzând condiții pentru consolidarea statului de drept, protecția datelor cu caracter personal, gestionarea migrației, acțiuni eficiente pentru a lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, a drogurilor ilicite, combate crima organizată și terorismul;
Cooperare sporită în aproximativ 25 de sectoare, inclusiv energetică, transport, mediu, cooperarea privind politicile industriale și de antrepriză, finanțele publice, stabilitatea macroeconomică, legislația corporativă, băncile, asigurările și alte servicii financiare, societatea informațională, tehnologiile informaționale și telecomunicații, agricultura și dezvoltarea rurală, cooperarea în domeniul științei și a tehnologiei, protecția consumatorului, cooperarea socială, sănătatea publică, educația, cercetare și inovații, cooperarea în domeniul cultural și audio-vizual, cooperarea societății civile, cooperarea la nivel regional și transfrontalier, etc. Cooperarea se va desfășura în baza armonizării graduale la acquis-ul comunitar și unde este relevant, la normele și standardele internaționale.
Acordul de Asociere Moldova-UE conține 395 de directive și regulamente, care, odată puse în aplicare în legislația națională, va face Moldova o țară cu un Acquis comunitar integrat UE.
Acest document are aproximativ 850 pagini și cuprinde:
Un Preambul ce reprezintă partea introductivă a Acordului, precizînd scopul și esența acestuia;
Șapte titluri – Principiile Generale; Cooperarea Politică și Politica Externă și de Securitate; Justiție, Libertate și Securitate; Cooperarea Sectorială și Economică; Comerțul și aspecte ce țin de Comerț (ZLSAC); Cooperarea Financiară inclusiv clauze Anti-Fraudă, precum și Prevederile Instituționale, Generale și Finale;
35 Anexe ce includ referințe precise la legislația UE ce urmează a fi preluată de Moldova, cu termene exacte de implementare;
4 Protocoale.
Preambulul reprezintă o selecție a celor mai importante aspecte în cooperarea moldo-comunitară, confirmând intenția părților de a dezvolta o relație apropiată și de durată. Aici se fac referințe importante la valorile comune și alte elemente cheie care „dau tonul” întregului Acord. Printre acestea se numără următoarele:
O referință la valorile comune care stau la baza funcționării UE – și anume democrația, respectul drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul de drept.
O referință privind recunoașterea Moldovei ca fiind o țară europeană cu o istorie și valori comune cu cele ale Statelor Membre UE.
O referință la aspirațiile europene ale Moldovei. UE salută alegerea europeană a Moldovei, inclusiv angajamentul de a dezvolta o democrație durabilă și o economie de piață.
O recunoaștere a faptului că asocierea politică și integrarea economică a Moldovei în cadrul UE depinde de progresul în implementarea AA, precum și de rezultatele obținute de Moldova în asigurarea respectului față de valorile comune și progresul în convergența cu domeniile politice, economice și legale ale UE.
Titlul I: Principiile Generale
Acest Titlu definește principiile generale care vor forma baza politicilor interne și externe ale Asocierii dintre UE și Moldova, și anume:
respectul pentru principiile democratice, drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept.
promovarea respectului pentru principiul suveranității și al integrității teritoriale, inviolabilitatea hotarelor și independență, precum și combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.
De asemenea, principiile unei economii de piață, buna guvernare, lupta cu corupția, lupta împotriva diferitor forme de crimă organizată trans-națională și a terorismului, promovarea unei dezvoltări durabile sunt importante pentru consolidarea relațiilor dintre UE și Moldova și vor sta la baza acestei cooperări.
Titlul II: Dialog politic și reforme, cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate
În cadrul acestui Titlu, AA prevede intensificarea dialogului politic UE-Moldova și cooperarea în vederea convergenței graduale în sectoarele acoperite de Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) și Politica de Securitate și Apărare Comună (PSAC). Acordul prevede mai multe platforme pentru desfășurarea dialogului politic, Consiliul de Asociere UE- Moldova fiind cel mai înalt nivel de reprezentare.
Dialogul politic va avea scopul inter alia:
de a aprofunda asocierea politică și de a spori convergența și eficiența politicilor, inclusiv a celei de securitate;
de a promova stabilitatea și securitatea internațională bazate pe un multilateralism eficient;
de a consolida cooperarea și dialogul privind securitatea internațională și managementul conflictelor, în mod special pentru a aborda provocările și amenințările cheie la nivel global și regional;
de a încuraja o cooperare practică și orientată spre rezultate pentru a consolida pacea, securitatea și stabilitatea pe continentul european;
de a consolida respectul pentru principiile democratice, statul de drept și buna guvernare, drepturile omului și libertățile fundamentale, respectul pentru diversitate și de a contribui la consolidarea reformelor politicilor interne.
Titlul III: Justiție, Libertate și Securitate
Acoperă aspectele ce țin de statul de drept și respectul drepturilor omului; protecția datelor cu caracter personal; cooperarea în domeniul migrației, azilului și a managementului frontierelor; mobilitatea; cooperarea în lupta împotriva drogurilor ilicite, crimei, corupției și spălării banilor; cooperarea în contracararea terorismului și cooperarea judiciară.
UE și Moldova s-au angajat prin AA să-și consolideze dialogul și cooperarea în domeniul migrației, a azilului și a managementului frontierei.
De asemenea, în Acord este reflectat angajamentul pentru combaterea crimei organizate și spălării banilor, pentru reducerea aprovizionării cu stupefiante și a cererii pentru drogurile ilicite, intensificarea cooperării în lupta împotriva terorismului.
Titlul IV: Cooperare economică și sectorială
Acoperă teme ce țin de cooperarea economică, și anume cele ce vizează dialogul economic, managementul finanțelor publice, controlul financiar, politicile fiscale și cooperarea în sectorul vamal, de statistică, precum și o cooperarea sectorială extinsă în peste 25 de sectoare, atît în cele tradiționale cum ar fi transportul, energetica, protecția mediului, precum și în cele noi ca mineritul, afacerile maritime și pescuitul, cooperarea transfrontalieră și regională. De asemenea, Titlul respectiv reconfirmă principiile și modalitățile de participare a Moldovei la Agențiile și Programele Comunitare.
Titlul V: Comerț și aspecte ce țin de Comerț
UE este cel mai important partener comercial al Moldovei, acoperind circa 53% din comerțul extern al Republicii Moldova. O integrare economică mai aprofundată prin intermediul ZLSAC va reprezenta un impuls puternic pentru creșterea economiei țării. Fiind un element principal al AA, ZLSAC va crea oportunități de afaceri în Moldova, va promova o modernizare economică reală și va facilita integrarea în UE. Rezultatul direct al stabilirii ZLSAC cu UE este faptul că, în Moldova, cetățenii vor beneficia de produse și servicii de o calitate și o siguranță sporită, iar producătorii vor fi susținuți în accesarea mai eficientă și deschisă a piețelor internaționale.
ZLSAC, prin intermediul unui proces mai intens de armonizare legislativă, va contribui la integrarea rapidă a Moldovei pe piața internă a UE. Aceasta include eliminarea majorității taxelor și a barierelor în comerțul cu bunuri, prestării serviciilor și circulației capitalului și investițiilor. Noi oportunități comerciale și de investiții vor fi create pentru a stimula concurența, acestea fiind factori cheie pentru restructurarea și modernizara economică a Moldovei. Mai mult decât atât, UE și alți parteneri internaționali s-au angajat să susțină Moldova în promovarea celor mai costisitoare reforme pe care le implică ZLSAC, prin asistență financiară și tehnică.
Prevederi Finale și Instituționale
În esență, AA însumează o serie de angajamente pe care Republica Moldova și UE și statele membre și le-au asumat cu scopul de a aprofunda și întări legăturile existente. Astfel, pentru a asigura îndeplinirea acestor angajamente, prin Acord părțile au consemnat să stabilească un mecanism instituțional de monitorizare a implementării, dar și luare a deciziilor asupra aspectelor ce cad sub incidența prevederilor Acordului.
AA prevede o structură instituțională de cooperare, ajustată specificului relațiilor dintre UE și Moldova.
Cel mai înalt nivel va fi reprezentat de Consiliul de Asociere UE-Moldova, care are rolul de monitorizare a punerii în aplicare a prevederilor, dar și de revizuire periodică a funcționării anumitor aranjamente. Consiliul este format din reprezentanți ai Consiliului Uniunii Europene, ai Comisiei Europene și ai Guvernului Republicii Moldova. Consiliul se întrunește periodic, dar nu mai rar de o dată pe an la nivel ministerial. Acesta va putea lua și decizii cu caracter obligatoriu în baza consensului ambelor părți.
Consiliul de Asociere va fi asistat în realizarea sarcinilor sale de către Comitetul de Asociere, care este format din reprezentanți ai părților la nivel de înalți funcționari. Acesta, la rândul său, poate crea Sub-comitete pentru a implementa cooperarea sectorială. Comitetul de Asociere poate adopta decizii obligatorii în virtutea stipulărilor exprese din Acord sau a unei delegări din partea Consiliului de Asociere. Atât Consiliul, cât și Comitetul de Asociere sunt prezidate, alternativ, de un reprezentant al UE sau al Guvernului Republicii Moldova.
AA mai prevede și o platformă de cooperare instituționalizată pe dimensiunea parlamentară, în mod special prin stabilirea Comitetului Parlamentar de Asociere. Acesta va fi un forum al membrilor Parlamentului European și al membrilor Parlamentului Moldovei. Acest Comitet are dreptul de a cere informații de la Consiliul de Asociere, de a face recomandări acestuia și de a stabili subcomitete parlamentare.
Un alt element important al AA este promovarea întrunirilor sistematice a reprezentanților societății civile. Astfel, va fi stabilită o Platformă a Societății Civile, care va putea oferi recomandări Consiliului de Asociere.
În Titlul respectiv mai sunt incluse o serie de prevederi menite să asigure implementarea corectă a AA, care vizează inter alia:
Armonizarea graduală a legislației Republicii Moldova la normele și standardele UE. Conceptul dat este important în contextul anexelor AA care prevăd preluarea legislației UE în anumite termene, de pînă la 10 ani, după în intrarea în vigoare a Acordului.
Armonizarea dinamică care reflectă caracterul dinamic al legislației UE ce se dezvoltă continuu. Astfel, procesul de armonizare nu va fi unul static, ci va ține pasul cu principalele reforme din UE într-un mod echilibrat, luîndu-se în considerare capacitatea Moldovei de a implementa aceste norme.
Monitorizarea, mecanism prin intermediul căruia părțile vor evalua realizarea angajamentelor stabilite în AA. Procesul de monitorizare va avea o importanță aparte pentru ZLSAC, deoarece rezultatul pozitiv al acestuia va fi precondiția unei deschideri mai avansate a pieței UE pentru agenții economici din Moldova. Monitorizarea va include evaluările procesului de armonizare a legislației Moldovei la actele UE (și acolo unde va fi aplicabil, la instrumentele internaționale).
Mecanismul de Soluționare a Litigiilor care va fi aplicat dacă unele obligații din cadrul AA nu vor fi îndeplinite de către una dintre Părți. Pentru capitolul ce ține de ZLSAC este stabilit un Mecanism de Soluționare a Litigiilor specific comerțului, inspirat de mecanismul de soluționare a litigiilor, reglementat de Organizația Mondială a Comerțului.
Durata Acordului de Asociere UE-Moldova este nelimitată.
Textul AA este tradus în cele 24 de limbi ale statelor membre ale UE.
În vederea facilitării implementării AA, UE și Moldova au elaborat o Agendă de Asociere, un instrument care va permite planificarea eficientă a realizării priorităților Acordului, inclusiv prin indicarea termenelor de realizare și surselor de finanțare. Va dura ceva timp până când Acordul va intra în vigoare pe deplin, între timp, fiind necesare acțiuni pentru a asigura ca Părțile să se poată bucura de beneficiile depline ale Acordului, începând cu aplicarea provizorie a acestuia. Scopul Agendei de Asociere este de a pregăti și facilita implementarea Acordului de Asociere, creând cadrul practic prin intermediul căruia pot fi realizate obiectivele primordiale ale asocierii politice și integrării economice.
În baza structurii AA, Agenda de Asociere prevede o listă de priorități pentru lucrul comun care urmează să fie efectuat în perioada 2014-2016. Faptul că Agenda de Asociere se axează pe un număr limitat de priorități nu afectează domeniul de acțiune sau mandatul dialogului existent în cadrul APC, altor acorduri relevante sau dimensiunii multilaterale a Parteneriatului Estic. De asemenea, nu împiedică îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul AA, odată ce acesta a intra în vigoare.
UE va susține Republica Moldova în realizarea obiectivelor și priorităților stabilite în Agenda de Asociere, prin utilizarea tuturor surselor disponibile de susținere, precum și prin experiență, consultanță, cele mai bune practici și know-how, schimb de informații, prin susținerea dezvoltării capacităților și consolidării instituționale. De asemenea, UE va încuraja și va încerca să coordoneze suportul din partea altor parteneri ai Republicii Moldova. Instrumentele financiare relevante ale UE vor fi disponibile pentru a contribui la implementarea Agendei de Asociere. Cu toate acestea, Agenda de Asociere nu este în sine un document de programare financiară și nu substituie exercițiul de programare financiară întreprins de către Părți.
Sprijinul UE va fi acordat în contextul priorităților generale de asistență acordată Republicii Moldova, conform celor stabilite în Cadrul Strategic Unic al Instrumentului European de Vecinătate (IEV) și în programele multilaterale prevăzute în cadrul IEV. Aceste măsuri vor fi întreprinse în deplină conformitate cu regulile și procedurile relevante pentru asistența externă a UE.
Agenda de Asociere a intrat în vigoare în momentul adoptării acesteia pentru o perioadă inițială de trei ani, care poate fi extinsă cu acordul reciproc al Părților. Din momentul intrării în vigoare, aceasta înlocuește Planul de Acțiuni prevăzut în cadrul PEV ca instrument de monitorizare a progresului Republicii Moldova. Societatea civilă va fi de asemenea încurajată să-și concentreze activitățile de monitorizare asupra Agendei de Asociere. UE va fi responsabilă de a raporta progresele implementării Agendei de Asociere, luîndu-se în considerare și rapoartele pregătite de Republica Moldova.
În caz de necesitate, Agenda de Asociere poate fi modificată sau actualizată în orice moment, cu acordul Consiliului de Cooperare UE – Republica Moldova (Consiliul de Asociere), în particular atunci când AA va fi deja intrat în vigoare.
Totalizând cele expuse, putem afirma că semnând Acordul de Asociere, Republica Moldova a început o etapă nouă și foarte importantă a procesului de integrare europeană, acesta fiind unul dintre cele mai importante documente internaționale pe care le-a semnat vreodată Republica Moldova. Acordul de Asociere are la bază un set valoric, pe care se fundamentează întreaga cooperare a Republicii Moldova cu UE, documentul find considerat un instrument de a valorifica potențialul de cooperare economică dintre UE și Republica Moldova și de sprijin pentru reformele de bază, pe redresarea economică a țării și finalizarea procesului de tranziție la economia de piață. Acordul de Asociere este un document de o complexitate copleșitoare, practic, neexistînd domenii ale activității politice și social-economice la care să nu se refere. Angajarea în implementarea prevederilor acordului înseamnă că Republica Moldova va trebui să-și modernizeze toate domeniile vieții politice și social-economice, apropiindu-le de standardele UE. Însă, acest angajament va necesita un efort conjugat, devotament și dedicație, atît din partea clasei politice, cît și din partea cetățenilor Republicii Moldova.
2.2 Prevederile Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător Republica Moldova – Uniunea Europeană
Comerțul și reglementarea schimburilor comerciale este o componentă importantă pentru funcționarea UE și a pieței sale interne, generând o concurență activă dincolo de frontierele UE. Prin intermediul Acordurilor de Liber Schimb, UE urmărește extinderea unor beneficii asupra țărilor terțe prin acordarea de acces pe piața UE, cu condiția respectării cerințelor relevante.
Parteneriatul Estic a fost lansat cu scopul de a spori Politica Europeană de Vecinatate. Acesta a prevăzut, ca unul din elemente să fie stabilirea Acordului de Asociere împreună cu Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC), de îndată ce sunt îndeplinite condițiile necesare. Prin stabilirea acestor obiective, UE și Republica Moldova admit că Acordul de Parteneriat și Coorperare nu mai îndeplinește cerințele și necesitățile ambelor părți. Pe de altă parte, Preferințele Comerciale Autonome (ATP) oferite de UE Republicii Moldova din anul 2008, nu pot îndeplini obiectivul sprijinului Republicii Moldova cu reformele și modernizarea următoare. Pentru a crea această zonă, Republica Moldova trebuia să își asigure statutul de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (deja obținut în 2001). Mai mult decît atât, Republica Moldova a trebuit să demonstreze că a început efectuarea reformelor necesare, în scopul de a permite pe viitor implementarea.
Derularea comerțului exterior între Republica Moldova și UE este afectat de bariere tarifare, netarifare și tehnice. Acesta este influențat de o serie de factori precum: accesul limitat la piață, fluctuațiile prețurilor, expunerea la o multitudine de factori de risc, costul mijloacelor de producție etc. Exporturile spre piața comunitară sunt limitate nu doar din cauza dificultăților întâmpinate de către exportatori privind conformarea cu cerințele de calitate și securitate alimentară, dar și din cauza competitivității reduse a acestora determinate de: starea factorilor fundamentali de producție; potențialul economic și comportamentul (managerial, comercial, investițional, economico-financiar) al agenților economici; starea mediului concurențial; condițiile cererii (sortimentul și calitatea produselor solicitate preponderent, standardele de calitate); legăturile cu industriile de prelucrare (calitatea și prețul inputurilor).
În această ordine de idei, Guvernul Republicii Moldova a întreprins și întreprinde măsuri în scopul eliminării barierelor tarifare și netarifare, deoarece acesta este un element extrem de important în vederea creării premiselor pentru stimularea comerțului exterior, îmbunătățirea mediului de afaceri și reducerea poverii administrative asupra prețurilor și tarifelor. Astfel, stabilirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu UE este o prioritate absolută pentru Republica Moldova, aceasta datorită faptului că odată realizate angajamentele pe plan național, ZLSAC va contribui nu doar la atragerea investitorilor străini în Republica Moldova, dar și la lansarea pe piața comunitară a producătorilor naționali.
Prin urmare, dialogul cu UE privind instituirea ZLSAC între Republica Moldova și UE a demarat în 2010. Misiunea de evaluare a Comisiei Europene privind ZLSAC s-a derulat în iunie 2010, iar experții Comisiei au prezentat recomandările oficiale în luna octombrie 2010. Ministerul Economiei, în calitate de organ coordonator al procesului de pregătire pentru lansarea viitoarelor negocieri pe ZLSAC, a consolidat eforturile în comun cu toate instituțiile responsabile și experții Comisiei Europene de Rang Înalt din cadrul instituțiilor nominalizate și a elaborat Planul de Acțiuni pentru realizarea Recomandărilor Comisiei Europene. Acesta fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1125 din 14.12.2010, care prevede că, Ministerul Economiei este responsabil de monitorizarea și coordonarea realizării măsurilor și prezintă trimestrial Guvernului și Comisiei Europene Raportul de sinteză privind realizarea Planului.
Începând cu acest moment, Guvernul Republicii Moldova este într-o continuă reformare structurală, efectuată conform Planului de acțiuni sus-menționat, ce vizează 13 domenii ale economiei naționale menite să ajusteze baza legislativă și instituțională a Republicii Moldova la standardele și cerințele UE: în special în domeniile reglementărilor tehnice, măsurilor sanitare și fitosanitare, a protecției drepturilor de proprietate intelectuală și normelor de concurență. UE a sprijinit Moldova în acest proces, oferind asistență tehnică în cadrul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP) al Programului cuprinzător de dezvoltare instituțională, precum și sprijinul acordat de statele membre ale UE.
În urma procesului de pregătire, în 2012 au fost lansate negocierile asupr ZLSAC, care s-au desfășurat în 7 runde, în perioada martie 2012 – iunie 2013, acestea fiind cele mai rapide negocieri avute de UE cu un stat membru al Parteneriatului Estic. Republica Moldova a reușit să negocieze deschiderea celei mai prospere piețe din lume – cea a UE – pentru mărfurile moldovenești.
La 28-29 noiembrie 2013, la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Republica Moldova și UE au parafat Acordul privind instituirea ZLSAC, care reprezintă componenta esențială a AA și un obiectiv de bază în procesul de integrare economică europeană. La fel ca AA, Acordul privind crearea ZLSAC a fost semnat la 27 iunie 2014 la Bruxelles, Belgia.
ZLSAC reprezintă un nou instrument comercial care depășește conceptul tradițional de liberalizare a comerțului. Acordul presupune liberalizarea graduală (până la 10 ani din momentul semnării) a comerțului cu bunuri și servicii, libera circulație a forței de muncă, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la Acquis-ul UE. UE a acordat țării noastre o perioadă de tranziție de până la 10 ani pentru adaptarea standardelor naționale la cele comunitare. Totodată, Moldova va putea monitoriza importul produselor agricole europene care vor intra pe piața moldovenească, protejând piața autohtonă a produselor agricole sensibile prin impunerea unor cote cantitative la importul produsele agricole europene.
Obiectivele instituirii ZLSAC reprezintă: creșterea economică durabilă și neinflaționistă, creșterea calității bunurilor și competitivitatea lor, stimularea comerțului dintre ambele părți, oferirea accesului preferențial pe piețele UE, crearea unei piețe comune, asigurarea concurenței loiale pe piața internă. Acordul de instituire a unei ZLSAC dintre Republica Moldova și UE aduce beneficii suplimentare economice pentru Republica Moldova. Spre deosebire de regimul comercial care a fost oferit de către UE pînă la semnarea Acordului de Asociere – ATP , și care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, ZLSAC prezintă un Acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari decât regimul ATP și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri și investiții.
Diferența dintre un simplu acord de liber schimb și unul aprofundat și cuprinzător este că cel din urmă presupune că statul partener UE va avea de transpus în legislația proprie o multitudine de elemente din acquis-ul comunitar european. Este vorba despre elemente de legislație din domeniul concurenței, achizițiilor publice, mediului de afaceri, standardizării produselor, statistică, administrarea vamală, proprietate intelectuală, etc. În cazul particular al Republicii Moldova un asemenea acord presupune și rezolvarea unor aspecte cu statut special din Transnistria, acestea fiind în afara controlului imediat al autorităților moldovene (și în consecință au un caracter ceva mai facultativ).
Elementele de bază ale ZLSAC:
Agendă extensivă a armonizării legislației naționale în mai multe domenii (peste 300 acte legislative UE);
Acoperă toate grupele de mărfuri și servicii, precum și liberalizarea capitalului și mobilitatea persoanelor fizice;
Eliminarea barierelor tarifare și netarifare – asimetric;
Posibilitatea aplicării instrumentelor de apărare comercială în cazul existenței unui prejudiciu asupra sectoarelor economiei;
Nedeterminat în timp/ predictibilitate și atractivitate.
Acordul cu privire la crearea ZLSAC va favoriza o integrare sporită a țării în zona economică europeană, cu acces direct la Piața Unică, ceea ce va duce la creștere economică și la stimularea competitivității economice. Principalele avantaje pentru Republica Moldova se pot concretiza în următoarele: accesul la o piață enormă (piața comună a UE) pentru produsele moldovenești; atragerea unor noi investiții (prin creșterea încrederii unor noi investitori); optimizarea cadrului instituțional și legislativ; îmbunătățirea mediului de afaceri; creșterea competitivității reale a sectoarelor economice.
ZLSAC conține 15 capitole, 20 de anexe și 2 protocoale. Cele 15 capitole ale Acordului vor apropia economia Moldovei de cea a UE și vor contribui la îmbunătățirea semnificativă a accesului reciproc de bunuri și servicii. Toate prevederile Acordului negociate de către Republica Moldova sunt eligibile și pentru agenții economici din stînga Nistrului, cu condiția că administrația de la Tiraspol va efectua reformele structurale cerute de UE.
Astfel, prevederile ZLSAC sunt rmătoarele:
Capitolul 1. Accesul bunurilor pe piață
Acest capitol vizează eliminarea taxelor pentru exportul și importul preferențial de bunuri, în concordanță cu prevederile Acordului GATT al OMC. Majoritate a taxelor vamale pentru bunuri este eliminată din momentul intrării în vigoare a Acordului. În total, Republica Moldova și UE vor elimina 99,5% din taxele cu valoare comercială. Aplicarea taxelor la export este interzisă din start.
Pentru bunurile industriale, este prevăzută eliminarea imediată a taxelor de import pentru majoritatea produselor, cu excepția unor produse sensibile pentru care a fost stabilită o perioadă de tranziție la cererea Republicii Moldova pentru a permite o deschidere graduală a pieței și nu una imediată, în special pentru industria de textile, mobilă, unele poziții din materiale de construcții și chimice. Reducerea graduală a taxelor de către Republica Moldova pentru produsele selectate va fi realizată pe parcursul unei perioade de 3, 5 sau 7 ani în dependență de produs.
Pentru bunurile agricole au fost făcute concesii semnificative atât pentru Republica Moldova, cât și pentru UE, luând în considerare aspectele sensibile specifice. Astfel, cote pentru tarifele duty-free (fără taxe) au fost acordate Republicii Moldova de către UE pentru cereale, carnea de porc și de pasăre, produsele lactate și un număr de produse adiționale. Moldova, la rândul său, a acordat cote pentru tarife duty-free (fără taxe) și eliminarea progresivă a taxelor vamale pentru anumite produse, realizarea căreia va urma parcursul unei perioade de tranziție mai îndelungate (maxim 10 ani). Aceasta înseamnă că pentru sectoarele sensibile, ZLSAC oferă producătorilor mai mult timp pentru a se adapta la un mediu mai competitiv, interval în care consumatorilor li se oferă o alegere mai vastă de produse la prețuri mici și calitate sporită.
În ceea ce privește barierele pentru comerțul cu bunuri, ce nu se referă la taxele vamale, dar (în special) de tratamentul produselor după ce sunt importate (așa numitele bariere netarifare), Acordul încorporează regulile de bază ale OMC privind barierele netarifare, precum tratamentul național (cerința de a trata produsele străine admise pe piața Republicii Moldova în același mod în care sunt tratate produsele naționale), interzicerea barierelor nejustificate în fața comerțului, spre exemplu în sectorul sanitar sau fitosanitar sau cu privire la standardele tehnice, în activitatea întreprinderilor comerciale de stat, etc.
Capitolul 2. Instrumente de protecție a comerțului
Acest capitol acoperă instrumentele tradiționale de protecție a comerțului (măsurile antidumping, antisubvenție și salvgardare). Drepturile și obligațiile OMC vor fi aplicate pentru a asigura un tratament nepărtinitor; spre exemplu, taxele antidumping vor fi fixate la nivelul actual de dumping sau al valorii subvențiilor, și o taxă redusă va fi aplicată dacă aceasta va remedia adecvat daunele cauzate industriei afectate. Interesul populației trebuie luat în considerare în baza informației oferite de către actorii relevanți în cadrul investigației anterioare impunerii oricăror măsuri. ZLSAC va crește transparența investigațiilor și Părțile vor determina un mecanism pentru a coopera în privința măsurilor de protecție.
Capitolul 3. Bariere tehnice
Acest capitol prevede reducerea obstacolelor în fața comerțului ca: reglementări tehnice, standarde, procedura de evaluare a conformității și cerințe similare ce țin de bunurile industriale. Părțile își reiterează angajamentele în cadrul Acordurilor OMC privind barierele tehnice în calea comerțului și consimt să coopereze în această privință pentru a simplifica și pentru a evita divergențele inutile privind cerințele tehnice.
Republica Moldova își va adapta progresiv reglementările și standardele tehnice la cele europene (armonizarea progresiv, până în 2018 și comprehensivă cu legile UE a legislației locale pe orizontală și pe sectoare pentru produsele industriale). De îndată ce Republica Moldova este gata și armonizarea legislației va fi finalizată, părțile trebuie să adauge drept Protocol la acest Acord, un Acord privind evaluarea conformității și acceptarea standardelor industriale, care va prevedea ca în anumite sectoare selectate comerțul dintre părți să se desfășoare în conformitate cu aceleași condiții ce funcționează în cadrul statelor membre ale UE. Acest acord va recunoaște acreditarea Republicii Moldova și politicile de supraveghere a pieții pentru bunurile industriale, care vor reduce costurile comerciale în produsele industriale pentru afacerile din ambele părți.
Capitolul 4. Măsuri sanitare și fitosanitare
Acest capitol prevede facilitarea comerțului cu animale și plante, precum și cu produse de origine animală și vegetală, în timp ce este menținut nivelul de protecție a Părților. Părțile vor urmări o înțelegere mutuală privind standardele bunăstării animalelor. Odată ce Republica Moldova își va alinia legislația din acest domeniu la cea europeană, în baza standardelor sanitare și fitosanitare recunoscute la nivel internațional, și urmând aprobările și evaluările experților respectivi, regimul sanitar și fitosanitar al Republicii Moldova (legislația, capacitatea administrativă, implementarea) va fi considerat echivalent celui din UE. Cu alte cuvinte, acele produse moldovenești, care în prezent nu sunt admise în UE din motive ce țin de măsurile sanitare și fitosanitare (produse de origine animală, lactate, etc.) vor fi admise pe piața UE.
Odată cu implementarea standardelor UE, va fi facilitat exportul nu doar pe piața UE, dar și în raport cu țările terțe, iar consumatorii locali vor avea acces la produse de o calitate și siguranță europeană. Implementarea acestui capitol și supravegherea reformelor în acest sector vor fi realizate de un nou sub-comitet stabilit în cadrul Acordului. Acesta va monitoriza progesul procesului de armonizare a legislației și a capacității administrative de a o implementam va oferi recomandări, va dezvolta proceduri și va stabili o platformă pentru a rezolva probleme.
Capitolul 5. Facilitarea procedurilor vamale și a comerțului
Acest capitol va consolida cooperarea ce ține de vamă și va simplifica cerințele și formalitățile vamale, simultan prevenind fraudele vamale. Continuând dezvoltarea cooperării curente pe subiecte vamale, Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal oferă un cadru legal mai puternic pentru eforturile de asigurare a aplicării corecte a legislației vamale și de luptă cu potențialele încălcări.
Aceste prevederi au o relevanță deosebită în contextul unei relații comercial avantajoase, în cadrul căreia autoritățile vamale vor juca un rol central în verificarea originii bunurilor. Acestea vor asigura de facto ca doar bunurile din Moldova și cele din UE să beneficieze de prevederile Acordului. ZLSAC conține de asemenea prevederi privind retragerea temporară a preferințelor drept acțiune de protecție în cazul cooperării insuficiente dintre autoritățile vamale.
Capitolul 6. Dreptul de stabilire, prestarea serviciilor și comerțul electronic
Acest capitol urmărește integrarea Moldovei pe piața serviciilor din UE. Sunt prevăzute angajamentele ce țin de furnizorii transfrontalieri de servicii. Adițional, ZLSAC oferă ambelor părți libertatea de stabilire a serviciilor cu caracter comercial și necomercial care pot fi excluse din procesul de liberalizare. Această abordare garantează acoperirea automată a noilor sevicii și continua liberalizare care nu este enumerată prin excepții și este însoțită de libertatea de circulație a persoanelor în interes de afaceri/ a lucrătorilor.
Prevederile ZLSAC privind serviciile reglementează și armonizarea legislației moldovenești în sectorul serviciilor financiare, a telecomunicațiilor, a serviciilor poștale și de curierat, și a serviciilor maritime internaționale. Aceasta urmărește îmbunătățirea transparenței și a siguranței legale în Moldova pentru furnizorii de servicii și investitori.
Capitolul 7 Plățile curente și circulația capitalului
Prevederile privind libera circulație a capitalului includ standardele de protecție cu posibilitatea de aplicare a măsurilor de asigurare a stabilității sistemului financiar.
Capitolul 8. Achizițiile publice
Capitolul va asigura reguli minime, clare și transparente cu privire la ofertele furnizării de servicii și oferte pentru autoritățile publice din Republica Moldova, conform practicii dezvoltate în UE. Prevederile se referă la Achizițiile publice realizate de autorități publice de diferite nivele (național, regional și local), și se aplică procedurilor de licitații publice care depășesc o anumită valoare. Mai mult decât atât, Republica Moldova va prelua în următorii ani legislația UE privind achizițiile publice. Odată ce acest proces va fi finalizat, furnizorii moldoveni și europeni și prestatorii de servicii vor deține același tip de acces pe piețele de achiziții a ambelor părți.
Armonizarea reglementărilor privind achizițiile guvernamentale cu standardele UE va spori eficiența investițiilor publice prin accesarea ofertelor mai ieftine și mai competitive, fiind posibilă realocarea resurselor către cele mai eficiente companii. Deschiderea accesului participării UE la licitațiile publice din Moldova va duce mai departe la scăderea costurilor și la o potențială sporire a calității lucrărilor publice, a ofertelor și a serviciilor.
Capitolul 9. Proprietatea intelectuală
Acest capitol include prevederile privind drepturile specifice proprietății intelectuale, precum copyright, design (inclusiv cel neînregistrat), patente și indicații geografice care complementează angajamentele de a proteja proprietatea intelectuală, făcute de UE și Republica Moldova în cadrul Acordului OMC privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS). Capitolul dispune de o secțiune bine dezvoltată, privind executarea drepturilor proprietății intelectuale în baza regulilor interne ale UE.
Indicațiile geografice agricole, și nu doar cele ce țin de vinuri și alcool, vor avea același nivel înalt de protecție în UE și în Republica Moldova. De fapt, Acordul încorporează în totalitate Acordul UE-Republica Moldova privind Indicațiile geografice, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2013. ZLSAC include prevederi detaliate privind mecanismul de consultanță și completare a listei indicațiilor geografice și denumirilor de origine protejate.
Capitolul 10. Concurența
Părțile interzic și sancționează practicile și tranzacțiile care ar putea distorsiona concurența și comerțul. Practicile anticoncurențiale, precum carteluri, abuzul de poziție dominantă pe piață și fuzionările anticoncurențiale vor fi sancționate. Părțile au hotărât să mențină și să dezvolte un cadru legislativ adecvat în domeniul concurenței, asigurând funcționarea eficientă a autorității publice ce gestionează sectorul dat. În special, Republica Moldova își va racorda legislația națională în domeniul concurenței la cea a UE. Prevederile se aplică în măsură egală companiilor și întreprinderilor de stat. Respectarea normelor în domeniul concurenței va asigura accesul reciproc al părților la piață, în baza principiilor de echitate și egalitate, evitând practici discriminatorii rezultate din monopoluri.
De asemenea, s-a decis eliminarea factorilor care afectează concurența ca rezultat al acordării subvențiilor. În cazul în care acestea afectează comerțul, este posibilă aplicarea mecanismului de soluționare a litigiilor. Republica Moldova s-a angajat să adopte sistemul comunitar de control al ajutoarelor de stat și subsidiilor. Ambele părți vor raporta anual numărul total, tipurile și distribuția pe sectoare a subvențiilor. Regulile privind subvențiile se aplică tuturor sectoarelor liberalizate în cadrul ZLSAC, cu excepția sectoarelor agricol și piscicol.
Capitolul 11. Comerț cu energie
Capitolul acoperă electricitatea, petrolul și gazul natural (în stare vaporoasă sau LNG), prevederile sale fiind acoperit de mecanismul specific al ZLSAC de soluționare a litigiilor. Cei 3 piloni ai acestui capitol sunt:
regulile de stabilire a prețurilor pentru energie: UE și Republica Moldova se angajează să permită prețurilor de piață să predomine piețele naționale de gaze și electricitate și să nu reguleze prețurile industriei,
transportarea și tranzitul produselor energetice: este interzisă întreruperea tranzitului sau sustragerea bunurilor energetice din tranzit, destinate celeilalte părți,
părțile se angajează să asigure funcționarea independentă și legală a regulatorilor, pentru a promova concurența și funcționarea eficientă a piețelor de gaz și electricitate.
Capitolul 12. Transparența
Capitolul propune prevederile de bază privind transparența relațiilor comerciale bilaterale și dezvoltarea de politici în domeniu în UE și Republica Moldova. Aceasta urmărește să asigure că toți actorii implicați, fie factori de decizie guvernamentali, fie oameni de afaceri și exportatori, investitori, organizații ale societății civile și societatea civilă în general au acces la informația cu privire la implementarea spațiului liber de comerț cu UE, și sunt consultați sau altfel implicați în luarea deciziilor pentru implementarea acestuia. În special, acest capitol stabilește:
angajamente care permit părților interesate să comenteze legislația propusă și informarea transparentă privind acțiunile ce țin de implementarea politicilor în cauză,
stabilirea unei investigații care să răspundă la întrebările ce survin din partea persoanelor interesate,
cerințe necesare referitoare la proces ce țin de procedura administrativă în materie de comerț, inclusiv revizuirea sau apelul acțiunilor administrative.
Capitolul 13. Comerț și dezvoltare durabilă
Acest capitol este important deoarece asigură ca liberalizarea comerțului să țină cont de impactul asupra aspectelor sociale și de mediu, și de angajamentele UE și Republicii Moldova. Elementele principale ale acestui capitol sunt:
un angajament mutual de aplicare a standardelor de muncă ale Organizației Mondiale a Muncii și a Agendei de Muncă Decentă a acesteia,
angajamentul de a aplica toate acordurile multilaterale de mediu la care UE și Moldova au aderat, și de a promova managementul durabil al pădurilor și pescăriilor,
confirmarea dreptului Părților de a reglementa, țintind spre un nivel mai înalt de protecție a mediului și a muncii, și un angajament de a evita derogarea sau renunțarea la aceste standarde,
mecanisme puternice de monitorizare, care vor fi create în baza validării publice prin intermediul societății civile. Fiecare parte va desemna sau va conveni asupa unui Grup de Consultanță al societății civile ce reprezintă interesele dezvoltării sustenabile. Aceste două Grupuri Consulative se vor întîlni anual într-un forum deschis al societății civile și vor discuta implementarea aspectelor dezvoltării durabile din acest capitol.
Capitolul 14. Soluționarea litigiilor
Mecanismul de soluționare a litigiilor prevăzut de ZLSAC este bazat pe modelul reglementat în cadrul OMC, însă dispune de proceduri mai rapide. În cazul unui litigiu bilateral, UE și Republica Moldova vor utiliza acest mecanism pentru rezolvarea litigiilor înainte de a fi aplicat mecanismul OMC. Respectiv, va urma o consultanță bilaterală, prin referire la un panel de arbitraj compus din trei experți selectați de către Părți sau selectați dintr-o listă stabilită. Panelul va primi propuneri amicus curiae (contribuții din partea actorilor principali, precum comunitatea de afaceri sau publicul, cei care nu sunt implicați în cazul respectiv). Decizia va fi luată timp de 120 de zile, va fi obligatorie, iar partea care va fi declarată responsabilă de încălcarea prevederilor va avea la dispoziție o perioadă rezonabilă de timp pentru a reveni la conformitate. Dacă acest lucru nu va avea loc, reclamantul va avea dreptul de a impune sancțiuni corespunzătoare. Limitele de timp pentru procedura dată vor fi reduse pentru cazurile urgente.
Capitolul 15. Prevederi Generale privind Armonizarea Legislativă
Aceste prevederi asigură regulile generale aplicabile procesului de racordare a legislației Republicii Moldova la legislația UE, în sectoarele ce țin de comerț. Ele prevăd obligațiile reciproce de asigurare a calității procesului, a angajamentelor și a schimbului de informație și consultanță necesare pentru a demara fără piedici procesul.
În concluzie, s-ar putea constata că ZLSAC merge mult mai departe decât formele clasice de integrare economică, care oferă nu numai oportunități îmbunătățite de comerț și investiții, dar, de asemenea, asistență în reformele legate de comerț, cu scopul de a contribui la redresarea și creșterea economică și la o mai bună integrare a economiei moldovenești pe piețele internaționale. Noi oportunități de piață în UE și standardele de producție mai ridicate în Republica Moldova vor impulsiona investițiile, vor stimula modernizarea agriculturii și îmbunătățirea condițiilor de muncă.
ZLSAC urmărește o relație comercială preferențială, bazată pe condiții mutual avantajoase, acordînd fiecărei din aceste părți un acces mai bun pe piață, decît ce este oferit altor parteneri de comerț. Acordul va permite economiei țării să atingă standardele UE în ceea ce privește competitivitatea și, prin urmare, să ocupe treptat, locul său în economia mondială. Aceasta va deschide noi oportunități nu doar pentru comerțul UE-Republica Moldova, dar și pentru comerțul Moldovei cu restul lumii, având în vedere recunoașterea la nivel mondial a normelor și standardelor UE. Sectoarele cele mai sensibile vor beneficia de perioade de tranziție lungi pentru a asigura adaptarea armonioasă a economiei Republicii Moldova. Dispozițiile comerciale vor face piața din Republica Moldova mai deschisă pentru importurile din UE. Acest lucru va stimula concurența, care aduce în mod normal o scădere a prețurilor pentru consumatori.
CLIMATUL INVESTIȚIONAL ȘI INFLUENȚA ACORDURILOR
COMUNITARE ASUPRA ÎMBUNĂTĂȚIRII ACESTUIA
3.1.Efecte investiționale ???
RELAȚIILE COMERCIAL-ECONOMICE DINTRE RM-UE:
BENEFICII, PROVOCĂRI, PERSPECTIVE.
4.1. Privire de ansamblu asupra schimburilor comerciale RM-UE
Schimburile comerciale ale Republicii Moldova cu UE au cunoscut în ultimul deceniu o creștere impresionantă, UE devenind datorită acestui fapt principalul partener comercial al Republicii Moldova, începând cu anul 2007 (după valoarea totală a schimburilor comerciale).
În perioada 2000-2012, exporturile au marcat un ritm anual de creștere de 19,2%, peste media generală de creștere a exporturilor, iar importurile au sporit cu o medie anuală de 25,6%. Aceste tendințe au influențat pozitiv comerțul intraregional dintre ambii parteneri și actualmente, jumătate din comerțul exterior total al Moldovei se realizează cu țări din UE. Prin urmare, putem afirma că Moldova a atins deja un nivel înalt de integrare comercială cu UE și că această tendință, probabil, se va menține și în viitor.
Începând cu anul 2007, UE a devenit principalul partener comercial al Republicii Moldova și la capitolul „Exporturi” (până la această dată UE deținea întâietatea doar la capitolul „Importuri”), cu o pondere de 52,1% în perioada în ianuarie-septembrie 2014[site]. Cu toate că acest fapt nu se poate atribui în totalitate introducerii Sistemului GSP+ începând cu 1 ianuarie 2006, este evident că introducerea acestui regim a contribuit esențial la majorarea exporturilor moldovenești către UE. În acest sens, concluzia logică care se impune este că un regim mai liberalizat al exporturilor în cadrul ZLSAC nu poate decât să sporească în continuare exporturile moldovenești spre UE. Cu toate acestea, este de așteptat că ritmul de creștere al exporturilor spre UE urmare implementării acordului ZLSAC nu va fi tot atât de mare (+21-26%) ca cel demonstrat după intrarea în vigoare a sistemului GSP+ și a ATP, deoarece cea mai mare parte a produselor cu potențial de export deja beneficiază de regim liberalizat în cadrul GSP+ și ATP.
Produsele moldovenești cu cea mai mare pondere în exporturile în UE sunt din grupurile „materiale textile și articole din aceste materiale”, „mașini si aparate, echipamente electrice și părți ale acestora”, „produse ale regnului vegetal”, „grăsimi și uleiuri de origine vegetală și animală”, „produse alimentare, băuturi alcoolice, fără alcool, oțet, tutun”, „mărfuri și produse diverse”. Acestea dețineau, în perioada ianuarie-decmbrie 2014, 90% din totalul exporturilor moldovenești în UE. Cu excepția produselor din categoriile „produse ale regnului vegetal” și „produse alimentare, băuturi alcoolice, fără alcool, oțeturi, tutun”, restul vor fi mai mult sau mai puțin imune la liberalizarea în cadrul ZLSAC, deoarece beneficiază în majoritate absolută de regim liber de export în cadrul ATP.
În schimb, produsele vegetale, produsele alimentare, băuturile alcoolice, fără alcool, oțeturile și tutunul vor avea de câștigat de pe urma abolirii contigentelor tarifare, a barierelor tarifare și netarifare, în special acele poziții care utilizează 100% contingentele tarifare acordate (vinurile, porumbul, grâul, orzul, eventual zahărul).
Primele 10 țări în totalul exporturilor moldovenești spre UE, în perioada ianuarie-dcembrie 2014, sunt după cum urmează: România, Italia, Germania, Marea Britanie, Polonia, Bulgaria, Austria, Franța, Grecia, Republica Cehă. Odată cu intrarea în vigoare a Acordului ZLSAC, va crește ceva mai mult ponderea țărilor „netradiționale” pentru exporturile moldovenești, mai ales din contul investițiilor străine care vor veni odată cu eliminarea barierelor în calea comerțului internațional, deși, pe termen scurt, principalele destinații și produse de export vor rămâne cele tradiționale.
Principalele produse importate din UE sunt cele din grupurile „Mașini și aparate, echipamente electrice, părți ale acestora”, „produse minerale”, „produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe”, „vehicule, aeronave, vase si echipamente de transport”, „materiale textile și articole din aceste materiale”, „materiale plastice și articole din acestea, cauciuc și articole din cauciuc”, „produse alimentare, băuturi alcoolice, fără alcool”, „metale comune și articole din metale comune”. Eliminarea barierelor tarifare și netarifare în cadrul ZLSAC nu va influența în mod radical importul produselor din majoritatea acestor categorii, deoarece acestea nu se produc în Republica Moldova și vor continua să fie importate, indiferent dacă se păstrează barierele tarifare sau nu. Nu vor fi puternic afectate nici categoriile „materiale textile și articole din aceste materiale” sau „mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora”, care ocupă ponderi majore și în exporturi, deoarece pentru consumul intern acestea sunt în cea mai mare parte importate și în prezent, iar produsele exportate sunt destinate, de regulă, exclusiv exportului, realizate de companii străine care și-au amplasat producția în Moldova pentru a beneficia de anumite avantaje (forța de muncă mai ieftină, regim preferențial în cadrul zonelor economice libere), sau reprezintă produse confecționate și exportate din materia primă din aceiași grupă importată (în special materialele textile și articolele din acestea).
Cele mai sensibile produse la liberalizarea importurilor din UE vor fi cele din grupul „produse alimentare; băuturi alcoolice, fără alcool, oțeturi, tutun” (în special băuturile alcoolice, zahărul, produsele alimentare), care prezintă avantaje competiționale în materie de preț și calitate față de produsele autohtone. Pe termen scurt, importul acestora după intrarea în vigoare a acordului ZLSAC se va majora. Impactul, însă, nu va fi unul catastrofal, produsele alimentare și băuturile alcoolice de import dețin deja o pondere mare și în continuă creștere în consumul intern, iar pe termen lung acest lucru va aduce mai multe beneficii, rezultate din sporirea competitivității produselor moldovenești și a afluxului de investiții străine directe.
Principalii parteneri comerciali la importuri, în perioada ianuarie-septembrie 2014, sunt: România, Germania, Italia, Polonia, Austria, Franța, Ungaria, Bulgaria, Marea Britanie, Republica Cehă. După semnarea acordului ZLSAC, este de așteptat să crească mai ales importurile din statele apropiate geografic (România, Bulgaria, Ungaria, Polonia) din contul majorării importului de produse din categoria băuturilor alcoolice și produselor alimentare, vegetale sau animale, care vor înlocui importurile din țări mai îndepărtate, dar cu care astăzi Moldova are acorduri de liber schimb (în primul rând Rusia și țările CSI).
Nivelul general al importurilor originare din Republica Moldova nu reprezintă decât 0,03 % din totalul importurilor Comunității Europene. Se preconizează că o deschidere mai mare a pieței comunitare ar sprijini dezvoltarea economiei moldovenești, prin creșterea performanței exporturilor, fără a genera efecte negative asupra Comunității. Comparând PIB-ul UE (17 371,61 mld. USD) cu cel al Republicii Moldova (7,93 mld USD), este evident faptul că cei doi parteneri economici sunt clar debalansați, în favoarea partenerului mai mare, reprezentat de către UE. Astfel, Uniunea nu va fi afectată la modul real de un acord de liber schimb cu Republica Moldova, rațiunea acestuia fiind mai degrabă politică și de încurajare (și răsplată) pentru reformele ce vor fi realizate, deoarece Uniunea folosește ZLSAC ca instrument prin care ajută statele mai mici și nedezvoltate să crească economic (și să se dezvolte instituțional).
Anexă nr. …
Dinamica schimburilor comerciale internaționale ale Republicii Moldova
în 2013-2014
Sursa: BNS
Top-25 produse exportate în Uniunea Europeană
Sursa: BNS
Exporturile divizate pe top-15 țări de destinație a mărfurilor moldovenești
Sursa: BNS
Importurile divizate pe top-15 țări de origine a mărfurilor
Sursa: BNS
Este de remarcat faptul că la evaluarea potențialului impact generat de ZLSAC asupra exporturilor RM urmează a fi luate în considerare un șir de factori definitorii cum ar fi:
– Imposibilitatea agenților economici de a se redirecționa imediat pe piața UE, în contextul embargoului impus de Federația Rusă la fructe și legume.
– Capacitățile scăzute ale agenților economici de a se adapta la noile cerințe de pe piața UE.
– Ineligibilitatea Republicii Mldova de a efectua exporturi de produse de origine animalieră și produse lactate pe piața UE, din cauza de îdeplinirii cerinelor sanitare și veterinare.
De altfel, reticența companiilor moldovenești în raport cu noul regim comercial este evidentă, abia după prima lună de la intrarea în vigoare a Acordului se observă o dinamică pozitivă a volumului și numărului de tranzacții de export cu fructe care este un produs sensibil pentru Moldova, reieșind din inbargoul impus de Federația Rusă la importul acestora și necesitatea rederecționării exporturilor respective pe alte piețe de desacere.
Prin urmare, pentru a avea un tablou cît mai complet asupra performanțelor înregistrare de către Republica Moldova din momentul aplicării ZLSAC la export în UE, se propune focusarea asupra celor produse (contingentate) pentru care au fost schimbate ”regulile de joc” la export în cadrul ZLSAC comparativ cu ATP. Or, regimul comercial față de celelalte grupe de produse a rămas neschimbat, adică comerț liber.
Exportul acestei categorii de marfă destinată pieței UE a înregistrat o dinamică pozitivă îndată după intrarea în vigoare a Acordului, practic indicînd o reorientare imediată a exporturilor către piața UE. În profil geografic către piața Bulgariei sunt orientate produse în valoare de circa 2,7 mil USD, urmate de Romania și Grecia cu cîte 0,4 mil USD și 0,2 mil USD respectiv.
Contingentul tarifar fiind epuizat în proporție de 20% (300 tone din 1500 tone).
Deși cu o pondere mult mai modestă, începînd cu 1 septembrie 2014 exportul strugurilor în UE a cunoscut o dinamică spectaculoasă, înregistrînd o valoare de circa 6,4 mil USD. Principalele destinații fiind Romania cu circa 6,0 mil USD urmate de Polonia și Suedia cu cîte 0,2 mil USD și 0,1 mil USD respectiv. În cadrul tranzacțiilor de export în UE cu aceste produse în perioada analizată fiind implicate 16 agenți economici din Moldova, comparativ cu 4 în aceeași perioadă a anului 2013. Contingentul tarifar fiind epuizat în proporție de 15% (2059 tone din 10000 tone).
Exportul de mere în perioada analizată de asemenea a fost impulsionat de noul regim comercial, un fenomen salutabil în special ținînd cont de politica protecționistă din UE față de acest produs (entry price mechanism). Astfel, după instituirea ZLSAC au fost exportate în UE mere în valoare de 2,6 mil USD, din care 2,4 mil USD fiind destinate pieței Romaniei și doar 0,2 mil USD Bulgariei.
De menționat că, în cadrul tranzacțiilor de export către piața UE în perioada analizată au fost implicate 11 companii, în anul 2013 doar 4. Contingentul tarifar fiind epuizat în proporție de 3% (546 tone din 40000 tone).
La fel ca și în cazul altor fructe, noul regim comercial și-a lăsat amprenta asupra exporturilor de prune în UE. Astfel, în perioada de referință fiind înregistrate exporturi în valoare de circa 5,1 mil USD, cea mai mare parte fiind exportate către Romania – 3,9 mil USD, urmate de Republica Cehă, Letonia și Polonia cu cîte 0,6 mil USD, 0,5 mil USD și 0,2 mil USD respectiv. La fel atragem atenția că, în perioada raportată 16 companii au fost antrenate în operațiunile de export în UE, în 2013 doar 3 companii. Contingentul tarifar fiind exploatat în proporție de 18% (1815 tone din 10000 tone).
Exporturile cerealelor menționate mai sus cad sub incidența contingentelor tarifare prevăzute atît în cadrul ZLSAC, cît și în cadrul ATP, astfel, de facto fiind valabile concomitent 2 cantități la export în UE. De menționat că, privind în retrospectivă practic nici cotele puse la dispoziție în cadrul regimului ATP nu sunt valorificate pe deplin de fiecare dată, însă acest fapt se datorează sau volumului de roadă scăzut în anul respectiv sau prețurilor mai joase pe piața UE decît pe alte piețe.
Exportul de zahăr din sfeclă a înregistrat în perioada de referință o valoare de aproximativ 27,0 mil USD, acesta fiind destinat în exclusivitate pieței din Romania.
Contingentul tarifar fiind exploatat în proporție de 10% (3640 tone din 37400 tone).
În contextul liberalizării totale a exportului de vinuri moldovenești pe piața UE, dinamica atestată este una pozitivă, în speță în contextul restricțiilor impuse de Federația Rusă. În topul principalilor parteneri din UE la export se află Polonia cu circa 10,9 mil USD și Romania cu 9,1 mil USD, urmate de Republica Cehă, Slovacia și Lituania cu 8,2 mil USD, 3,5 mil USD și 2,8 mil USD respectiv.
Practic în această perioadă în premieră au fost înregistrate exporturi de alcool etilic în UE în valoare de 2,0 mil USD, acestea fiind destinate pieței din Grecia, Germania și Cipru cu valoare de 1,0 mil USD, 0,6 mil USD și 0,4 mil USD respectiv.
Contingentul tarifar fiind exploatat în proporție de 7 % (177 tone din 2500 tone).
Totuși, pentru valorificarea completă a beneficiilor acordate de noul regim, instituțiile guvernamentale trebuie să fie focusate pe un șir de elemente distincte pentru care este necesar de o perioadă de timp tranzitorie și asistență financiară din partea UE și parteneri de dezvoltare:
– Extinderea aplicabilității ZLSAC asupra produselor de origine animalieră prin implementarea recomandărilor DG SANCO, prevederilor ZLSAC și finalizarea reformei instituționale în domeniul siguranței alimentelor pentru obținerea statutului de țară eligibilă la export pe piața UE.
– Îmbunătățirea sistemului de calitate în țară pentru creșterea competitivității produselor pe piețele externe de desfacere;
– Implementarea și asigurarea unui sistem viabil în domeniul de standardizare, metrologie și evaluarea conformității.
Realizarea acestor măsuri va contribui esențial asupra dezvoltării exporturilor moldovenești pe piața UE și redresării balanței comerciale a țării.
4.2. Impactul implementării Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător asupra economiei Republicii Moldova
De la bun început este necesar de atras atenția asupra faptului, că majoritatea efectelor schimburilor structurale și comerciale care vor rezulta dintr-un Acord de liber schimb între Moldova și UE au fost deja impulsionate de Preferințele Comerciale Autonome (ATP) oferite Moldovei de UE în anul 2008.
Astfel, un Acord de Comerț Liber Comprehensiv și Aprofundat implică liberalizarea comerțului concomitent cu creșterea încrederii investitorilor în economia RM prin intermediul unor reforme instituționale. Scenariul dat va permite Republicii Moldovei să facă uz de avantajele sale competitive și să obțină efecte economice pozitive pe termen lung, ceea ce la rîndul său va forma un cadru mai previzibil pentru derularea relațiilor comerciale cu UE și va contribui la consolidarea încrederii în Moldova ca stat.
În contextul cuantificării efectelor viitorului acord de liber schimb cu UE, asupra economiei Moldovei, trebuie luate în considerare un șir de elemente definitorii care au fost evaluate înaintea inițierii negocierilor.
Astfel, trebuie de menționat că la momentul actual Republica Moldova are un regim comercial foarte liberal, conform evaluării Indicelui restricției comerciale realizat de Banca Mondială, Republica Moldova se plasează pe locul 11 din 125 de țări evaluate (UE pe locul 25). Media simplă a tarifului vamal al Moldovei este de 5,4%, media simplă a tarifului vamal pentru produsele agricole este de 11,2%, iar tariful mediu vamal pentru produsele neagricole este de 3,7%. Astfel, media simplă a tarifului vamal al UE este superioară celei din Moldova și este egală cu 5,5%, fiind de 16,8% pentru produsele agricole și de 3,8% pentru produsele neagricole.
Pe de altă parte, Moldova se confruntă cu un nivel destul de jos de acces la piețele externe, ocupînd locul 73 din cele 125 țări evaluate. Aceste date relevă faptul că pentru Moldova este binevenită folosirea oricărei oportunități pentru a-și îmbunătăți accesul propriilor exporturi pe piețe de desfacere din străinătate, UE fiind cea mai importantă piață de acest fel – 53% din total exporturi ale RM.
Dar, dincolo de oportunitățile de penetrare a pieței europene, o componentă esențială a ZLSAC rămîne a fi aproximarea cadrului legal din domeniile acoperite de Acordul în cauză, inclusiv ajustarea, punerea în aplicare și executarea celor mai propice practici din domeniu, precum și consolidarea capacităților instituționale, ceea ce va permite asigurarea modernizării economice calitative a țării.
Conform studiilor efectuate, pe termen lung, modificarea venitului național pentru Moldova se estimează la circa 142 milioane de euro, în termeni relativi, aceste modificări sunt cu mult mai profunde, iar creșterea estimată a PIB-ului va atinge 5.4% (pe termen lung). Totodată conform estimărilor, exporturile moldovenești vor crește cu 16%, iar importurile – cu 8%. În același timp, salariile în Moldova, conform estimărilor pe termen lung, vor crește în medie cu 4.8%, concomitent indicele prețurilor de consum se va reduce pe termen lung cu circa 1.3%. Toate aceste evoluții presupun că, în medie, puterea de cumpărare a cetățenilor moldoveni va spori datorită ZLSAC, iar avantajele nete de pe urma liberalizării vor conduce la creșterea încrederii investitorilor în economia Republicii Moldova (strategia ancorării).
Efectele totale scontate (dezagregate) ale ZLSAC Moldova -UE asupra PIB-ului.
Totodată, ZLSAC va deschide oportunități majore pentru Moldova, atât în ceea ce privește accesul pe piață a bunurilor și serviciilor pe care îl oferă, cât și susținerea și încurajarea reformelor structurale profunde necesare pentru ridicarea competitivității economiei naționale, prin preluarea standardelor europene.
În același timp, ZLSAC urmărește scopul de a înlătura nu doar barierele tarifare în comerțul bilateral, dar și cele netarifare, ceea ce lansează provocări și oportunități pentru economia Republicii Moldova, în special pe termen scurt și mediu, ceea ce ar stimula consolidarea eforturilor pe ramuri la penetrarea pe piețele externe, precum și elucidarea perspectivelor de dezvoltare și stimulare a afacerilor comune.
Totodată, beneficii semnificative vor decurge din dinamizarea investițiilor străine directe, accesul la rețelele internaționale de distribuție și lansarea afacerilor pe plan internațional, cît și predictibilitatea cadrului juridic bilateral, care reprezintă fundamentul dezvoltării relațiilor de afaceri.
Luînd în considerare statutul actual al Republicii Moldova în relațiile cu UE, precum și faptul că partea europeană nu solicită o transpunere completă și imediată a acquis-ului UE, ci o armonizare prioritizată în conformitate cu interesele naționale, în contextul examinării textelor juridice de către fiecare instituție responsabilă au fost formulate textele unor capitole sectoriale, într-o manieră care ar reflecta pe deplin specificul conjuncturii existente.
Trebuie de menționat că, deși ZLSAC presupune o liberalizare graduală pentru cele mai sensibile sectoare ale economiei, totodată pune la dispoziție un șir de instrumente de protecție comercială în conformitate cu practicile internaționale.
Concomitent cu cele relatate mai sus, accent urmează a fi făcut pe competitivitate care va fi considerată atât la nivel macro, cât și la nivel de întreprindere, permițând astfel piețelor locale să reziste presiunile concurențiale adiționale din partea producătorilor UE, și va permite producătorilor autohtoni să găsească sau să extindă piețe noi în UE, exploatând astfel avantajele competitive ale Moldovei.
Este cert faptul că vor fi și un șir de provocări întru pregătirea instituțiilor și întreprinderilor cu scopul de a face față noilor realități economice. În așa fel, pentru minimizarea riscurilor și maximizarea beneficiilor de pe urma ZLSAC, autoritățile urmează să depună eforturi substanțiale pentru dinamizarea reformelor structurale, ajustarea infrastructurii calității și ameliorarea mediului de afaceri, per ansamblu.
În acest sens a fost elaborată o Foaie de parcurs pentru ameliorarea competitivității produselor moldovenești care va facilita implementarea unor reforme structurale în toate domeniile vizate. Mai mult ca atît, în următorii ani se preconizează adoptarea a peste 300 de directive și acte europene, care vor aduce beneficii incontestabile pe termen mediu și lung. La fel, în vederea facilitării implementării Foii de parcurs a fost creat un Consiliu al competitivității, care reprezentă, conform principiului parității, atît autoritățile publice, cît și mediul de afaceri.
De menționat că restructurările instituționale deja au demarat, fiind create așa instituții noi precum: Consiliul pentru Concurență, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, Institutul Național de Standardizare, Institutul Național de Metrologie, precum și Agenția pentru Protecția Consumatorilor. Cel mai important element fiind crearea capacităților instituționale de a elabora și aplica legislația europeană în domeniu, întrucît convergență preconizată de către Moldova la Acquis UE în paralel cu reformele structurale profunde, sunt susceptibile de a da rezultatele scontate pe termen mediu sau lung. Totodată, aceste reforme structurale de mare anvergură, vor necesita asistență din partea partenerilor de dezvoltare și a fondurilor structurale din cadrul UE.
Lucrul planificat pentru implementarea ZLSAC și a reformelor relevante va necesita suport financiar din partea UE și schimbul de know-how cu Republica Moldova. UE a sprijinit Republica Moldova în această privință încă de la lansarea negocierilor în cadrul Programului Comprehensiv de Consolidare Instituțională cu o valoare de 41 milioane euro (2011-2013). Aceste eforturi au fost parte dintr-un pachet al asistenței din cadrul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat, care a inclus asistență financiară, dar și sesiuni de instruire și activități de consiliere (Twinning, TAIEX, etc). Asistența bilaterală a statelor membre UE se desfășoară deasemenea în conformitate cu eforturile UE. Ulterioara asistență îndreptată special pentru implementarea ZLSAC, este planificată în noul Instrument European de Vecinătate (2014-2020).
Experiența a dovedit deja că producătorii moldoveni sunt în măsură să vândă mai mult pe piața UE. Acest lucru va deveni mai palpabil atunci când Moldova iși va alinia standardele de securitate și sănătate la cele din UE pentru a vinde cu ușurință și în mod eficient pe piata UE, cea mai mare piață unică din lume. ZLSAC va permite Moldovei să treacă prin acest proces într-un mod ordonat și sprijinit tehnic, și să ofere producătorilor moldoveni acces liber la piața UE.
Impactul creării ZLSAC depășește sfera comerțului bilateral cu UE, urmând să impulsioneze modernizarea și dezvoltarea Republicii Moldova, ZLSAC oferind Moldovei un cadru necesar pentru modernizarea relațiilor sale comerciale și pentru dezvoltarea sa economică datorită deschiderii piețelor prin excluderea taxelor vamale (taxelor de import și export, după necesitate, pentru comerțul cu bunuri) și a cotelor, și printr-o armonizare cuprinzătoare a legislației, normelor țării noastre cu legislația europeană din diferite sectoare ce țin de comerț.
Agricultura Republicii Moldova va beneficia mult de pe urma anuării taxelor pentru un șir de produse agricole și pentru produse agricole procesate, prin sporirea concurenței, scăderea prețului pentru consumatori, iar în consecință, va influența majorarea cantității de importuri necesare pentru consum intern. În timp, noile tehnologii importate vor conduce la o productivitate mai înaltă, la salarii mai mari și la creșterea generală a sectorului, prin noi oportunități de angajare.
În mod special în sectorul agricol, eliminarea taxelor va duce la creșterea exporturilor din Moldova spre UE, a zahărului, cerealelor și grînelor (o creștere de 30%), precum și a altor produse agro-alimentare. Doar anumite produse agricole (în mare parte produse de origine animalieră, zahăr și cereale), care sunt considerate produse sensibile pentru piața UE, vor fi supuse monitorizării fluxurilor comerciale din Republica Moldova. Această monitorizare vine să asigure că importurile produselor clasificate ca fiind moldovenești, corespund capacității de producere a țării și nu are loc eludarea taxelor prin exportul produselor de o altă.
Cota sectorului în câștigul total în cazul Republicii Moldova (în cote valorice de import).
Sectorul agroalimentar joacă un rol esențial pentru Moldova, contribuția sectorului agricol la creșterea PIB-ului fiind una semnificativă. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în perioada ianuarie-septembrie 2014, ponderea agriculturii (valoarea adăugată) este de 12,7% din PIB. Pe lângă rolul economic, sectorul are și o importantă funcție socială, în special în zonele rurale cu mai puține oportunități economice și condiții de trai mai dificile: aproape jumătate din populația rurală este în mod tradițional angajată în agricultură, ceea ce relevă importanța sa majoră pentru dezvoltarea țării. Din cauza potențialelor șocuri competitive negative asupra unor producători locali, liberalizarea importurilor agricole trebuie planificată pe o perioadă mai lungă decât în alte sectoare, astfel încât producătorii să dispună de timp pentru a-și îmbunătăți nivelul de competitivitate.
Vulnerabilitatea economică și socială a agriculturii Moldovei devine și mai problematică din cauza productivității scăzute și competitivității sale reduse pe piețele europene. În pofida accesului fără tarife pe piața UE, exportatorii moldoveni de produse agroalimentare se confruntă cu bariere netarifare înalte. Acestea sunt în mare parte legate de standardele sanitare și fitosanitare (SPS), acesta fiind motivul esențial pentru care unor produse le este refuzat accesul pe piața UE (animale vii, produse din carne, etc.). Pe lângă standardele publice, mai mulți exportatori se confruntă cu standarde private severe impuse de către comercianții cu amănuntul (de exemplu, cerințe speciale pentru ambalare și aspect, cerințe privind volumele minime și omogenitatea produselor livrate). Introducerea standardelor naționale, în conformitate cu cele internaționale, și aplicarea infrastructurii calității interne sunt acțiunile-cheie necesare pentru valorificarea potențialului de export al sectorului agroalimentar din Moldova.
Principalii concurenți ai produselor moldovenești sunt Bulgaria, Franța, Ungaria, România și Slovacia. De aceea, fermierii moldoveni ar trebui să înțeleagă foarte bine modelele de producție ale colegilor din aceste țări pentru a adopta cele mai competitive strategii de producție și de marketing. În afară de țările UE, producătorii moldoveni se confruntă cu o competiție puternică din partea mai multor state non-UE: Ucraina, Turcia, China, SUA, Australia, Africa de Sud și Noua Zeelandă. De asemenea, exportatorii vinurilor naturale din struguri, considerați strategici pentru Moldova, concurează direct cu cei din Bulgaria, Franța, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania, Australia, Chile și Africa de Sud. Pe lângă faptul că reduce marja profitului, o competiție atât de puternică pe piețele europene constituie o barieră de intrare pentru micii producătorii, în special din cauza constrângerilor financiare și tehnologice și costurilor unitare mai înalte.
Astfel, liberalizarea comerțului în sectorul agroalimentar poate aduce atât beneficii, cât și costuri. Pentru a maximiza avantajele și a minimiza costurile liberalizării comerțului, Guvernul trebuie să-și schimbe prioritățile de politică de la protejarea producătorilor interni la stimularea competitivității lor, prin ameliorarea climatului de investiții și creșterea conformității cu standardele UE. În plus, pentru a atenua eventualele șocuri negative și a preveni reducerea locurilor de muncă, în special din ÎMM, și falimentarea unor producători autohtoni ca urmare a concurenței intense cu exportatorii europeni, trebuie identificate cele mai vulnerabile subdomenii pentru care procesul de liberalizare a importurilor ar trebui să fie mai lent. Această abordare este foarte importantă din punct de vedere economic, deoarece sectorul agricol este reprezentat în principal de micro-întreprinderi, care au o productivitate și o competitivitate scăzută și social, deoarece nu există alternative viabile pentru creșterea veniturilor în mediul rural, cu excepția agriculturii, ceea ce ar expune sute de mii de persoane la un risc semnificativ de sărăcie.
Ceea ce ține de sectorul industrial, este de menționat că deși nivelul de protecție al acestui sector este mai redus în comparație cu cel agroalimentar, mai multe sub-ramuri ale industriei prelucrătoare continuă să fie puternic protejate de stat prin taxe vamale mai ridicate. Prin urmare, punerea în aplicare a ZLSAC poate să creeze alte probleme pentru companiile ce depind de măsurile protecționiste, datorită competitivității reduse.
Sectorul industrial este mult mai integrat în fluxul comercial cu UE în comparație cu cel agroalimentar. Având în vedere influxurile înalte ale investițiilor străine directe, standardele mai puțin riguroase decât pentru produsele destinate consumului uman și mediul extern favorabil, întreprinderile industriale moldovenești s-au dovedit a fi mai competitive pe piața europeană decât cele agroalimentare. Circa 40% din totalul exporturilor sunt și reexporturi realizate pe baza așa numitor „acorduri de procesare și asamblare”, aranjamente care sunt mai volatile și mai expuse șocurilor externe. Mai mult decât atât, problema insuficienței forței de muncă, în special în zonele rurale, devine tot mai gravă, iar combinată cu infrastructura proastă a drumurilor și costurile ridicate de transport ar putea submina tendința de creștere a re-exporturilor.
ZLSAC poate avea importante urmări sociale asupra acestui sector prin intermediul ocupării forței de muncă. Spre deosebire de agricultură, unde majoritatea angajaților au vârste de 45- 54 ani, majoritatea angajaților din industrie sunt mult mai tineri (25-34 ani), cu un nivel de studii mult mai înalt. Deși, teoretic, educația ar putea să-i ajute să se adapteze mai ușor la eventualele șocuri competitive suferite în urma liberalizării comerțului, aceasta ar putea stimula emigrarea, dacă nu vor exista alte alternative. Astfel, este important să se identifice sectoarele pentru care retragerea tarifelor ar trebui prelungită, pentru a reduce la minim eventualele pierderi de locuri de muncă, a atenua riscurile sărăciei și a menține integritatea familiilor.
Cele mai multe segmente unde producătorii moldoveni pierd din competitivitate în comparație cu cei europeni sunt cele intensive în tehnologii și capital. Astfel, faptul că Moldova este importator net de asemenea produse este un rezultat evident al specificului înzestrării țării cu factori de producție. Ca rezultat, nivelul de protecție vamală a acestor produse este foarte redus sau chiar absent, iar liberalizarea comerțului cu UE nu va genera un șoc competitiv major pentru aceste sectoare industriale. În plus, eliminarea taxelor vamale rămase va scădea costurile de import și de producție, având un efect pozitiv, deși marginal, pentru nivelul de bunăstare.
Totodată, Moldova pare să fie mai competitivă în 5 sectoare industriale principale, în comparație cu partenerii europeni (fibre textile, țesături și produse asemănătoare, prelucrarea metalelor, mobilă, lenjerie de pat, îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, încălțăminte). Pe lângă aceste produse, Moldova a relevat avantaje comparative pentru alte 4 tipuri de produse industriale (uleiuri de esență și materiale pentru parfumuri, produse din piele, produse minerale nemetalifere, articole de voiaj, genți de mână și articole similare). Cu toate acestea, deoarece producătorii europeni sunt și ei competitivi în producția acestor mărfuri, firmele din Moldova trebuie să facă față unei concurențe aprige pe aceste segmente. Având în vedere erodarea competitivității și un nivel de protecție vamală relativ ridicat, aceste ramuri sunt expuse la șocuri mai înalte în comparație cu alte sectoare industriale ca rezultat al liberalizării comerțului cu UE în cadrul ZLSAC. Prin urmare, retragerea tarifelor pentru aceste sectoare industriale trebuie prelungită, pentru a permite firmelor să se adapteze la noile provocări, a preveni pierderea locurilor de muncă și, astfel, a reduce consecințele nefaste asupra populației.
Exportatorii moldoveni se confruntă cu o concurență foarte intensă pe piața europeană. De exemplu, pe segmentele de vestimentație și accesorii vestimentare – cel mai important element industrial al Moldovei – firmele moldovenești sunt în competiție cu firme din 10 țări europene care, de asemenea, relevă importante avantaje competitive. În plus, poziția exportatorilor pe această piață este limitată și de concurența cu producătorii din alte 7 țări non-UE: China, India, Turcia, Indonezia, Bangladesh, Vietnam și Tunisia. Concurența intensă duce la scăderea marjelor de profit și solicită investiții semnificative pentru a menține segmentul de piață al producătorilor, o provocare pentru multe filme moldovenești, dat fiind costul ridicat și deficitul de capital.
ZLSAC nu este un acord de liber schimb „clasic”, motivul pentru care acordul de comerț dintre Moldova și UE este numit „Aprofundat și Cuprinzător” este faptul că acesta va merge mult mai departe. Va fi „cuprinzător” deoarece va acoperi o gamă vastă de aspecte aferente comerțului (investiții, concurență, achiziții publice), și „aprofundat” pentru că urmărește eliminarea obstacolelor interne din calea comerțului. Astfel piața internă a Europei se va extinde parțial pentru Moldova și pentru valorificarea acestor oportunități, este necesară adoptarea mai multor reforme. Una din cerințele-cheie este diminuarea așa-numitelor bariere comerciale „din interiorul frontierelor”, adică acele legi și regulamente ce restricționează accesul transfrontalier la piețele naționale, în comparație cu accesul furnizorilor din interiorul frontierelor naționale.
Unul din domeniile cele mai dificile pentru Moldova sunt standardele sanitare și fitosanitare (SFS). Pentru a beneficia pe deplin de comerțul liberalizat cu UE, Moldova trebuie să asigure implementarea deplină a Acordului OMC privind Standardele Sanitare și Fitosanitare (SFS). Odată cu aderarea la OMC în 2001, Moldova s-a angajat să aplice aceste standarde. De asemenea, Moldova s-a angajat să-și armonizeze standardele cu cele ale UE, deși nu este candidat sau potențial candidat și nu este obligată să implementeze angajamentele SPS într-o perioadă specifică de timp.
Până acum aceste angajamente s-au materializat doar parțial, deoarece implementarea lor deplină necesită modificări semnificative ale legilor, instituțiilor și politicilor. Drept rezultat, multe produse nu se aliniază standardelor internaționale pentru siguranța alimentației și animalelor și nu sunt admise pe piața UE. La nivel de politici, există deficiențe sistemice, ce duc la o lipsă de interconectare și ineficiență a politicilor publice adoptate. Sistemul pentru asigurarea siguranței biologice și chimice a produselor alimentare este incomplet, ceea ce, printre altele, nu permite eșantionarea și analiza adecvată a alimentelor de pe piață.
Beneficiile adoptării standardelor de siguranță alimentară recunoscute de UE sunt vaste și includ o utilitate mai înaltă pentru consumatori, calitate mai înaltă a produselor și posibilitatea de a exporta produsele moldovenești în UE și către alte piețe care au adoptat standardele comunitare de siguranță a alimentelor, inclusiv Balcanii și Turcia. Ca dezavantaje, implementarea standardelor SPS, chiar și treptată, va necesita costuri de adaptare, atât din partea sectorului privat, cât și a celui public (aferente actualizării calității infrastructurii). Unul din cele mai dificile aspecte de abordat este impactul financiar negativ al SPS asupra producătorilor mici, în mod special în zonele rurale. În acest sens, UE a promis asistență tehnică și financiară pentru adoptarea noilor standarde. Cu toate acestea, va fi necesară adoptarea măsurilor adiacente pentru a asigura accesul producătorilor la resursele financiare (bănci, micro-finanțare, piața de capital, suport din resurse publice). Totuși, ne putem aștepta ca unele companii să iasă totuși în competiție. Adoptarea măsurilor SPS are și implicații politico-economice importante, deoarece noile instituții, legi și politici nu sunt binevenite pentru exponenții grupurilor de interese ce beneficiază de aranjamentele instituționale curente (de multe ori, corupte).
ZLSAC implică și armonizarea legislației economice și comerciale a Moldovei cu standardele europene. Deși se înregistrează deja un grad semnificativ de armonizare, domeniul care încă trebuie supus armonizării este foarte vast și include Codul Civil, Legea privind societățile pe acțiuni, Legea privind întreprinderile și antreprenoriatul, Legea pieței de capital, Legea cu privire la valorile mobiliare și multe altele. În plus, o aplicare adecvată a legislației necesită consolidarea mediului instituțional, inclusiv, a instanțelor de judecată, Camerei Înregistrării de Stat, Comisiei Naționale a Pieței Financiare și altele. Una din cele mai semnificative provocări este dezvăluirea adecvată a drepturilor de proprietate (în special în sectorul bancar). O altă provocare este asigurarea unor sisteme adecvate pentru accesul la informație privind documentele companiilor și crearea unui sistem electronic de completare și acces. De asemenea, o provocare majoră ține de asigurarea protecției drepturilor acționarilor, în special a acționarilor minoritari, aceasta fiind una din precondițiile-cheie pentru a atrage investiții de capital în activități și sectoare mai riscante, inclusiv în domeniul inovațiilor tehnologice. Introducerea amendamentelor în sistemul legislației și practicilor naționale va asigura un mediu legal și instituțional previzibil, care va spori mult atractivitatea Moldovei ca partener economic și ca destinație pentru investiții directe străine, atât din partea UE, cât și din alte surse, ceea ce va facilita contactele dintre afaceri și va încuraja atât investițiile.
Protecția drepturilor consumatorilor este una din cele mai discutate probleme din Republica Moldova. Pe de o parte, protecția consumatorului în Moldova nu este bine dezvoltată, iar regulamentele necesare pentru unele domenii specifice lipsesc completamente. În linii mari, legislația națională este foarte departe de standardele europene, consumatorii fiind partea contractuală cea mai slabă în relațiile comerciale din Moldova. Pe de altă parte, companiile și statul au investit eforturi și resurse minime pentru a face față sau a asigura respectarea cel puțin a cerințelor existente.
Regulile pieței interne, acceptate de Moldova ca parte a angajamentului față de ZLSAC, vor institui standarde moderne în domeniul produselor industriale și siguranței alimentare și vor asigura o calitate mai bună a produselor. Aceste standarde vor ridica bunăstarea consumatorilor și îi vor abilita să-și cunoască și să-și apere drepturile. De partea negativă, sporirea drepturilor consumatorilor va crea o presiune adițională, cel puțin, pe termen scurt, asupra afacerilor. Cu toate acestea, din moment ce toate persoanele sunt finalmente consumatori, pe termen lung, o aplicare adecvată a drepturilor consumatorilor va conduce la un echilibru social mai înalt.
În cadrul ZLSAC termenul „cuprinzător” se referă în mod special la sectorul servicii. Serviciile sunt principalul sector economic în ceea ce privește angajarea forței de muncă și contribuția la PIB-ul Moldovei. Prin urmare, liberalizarea serviciilor va avea implicații economice semnificative. Turismul și serviciile profesionale în Moldova sunt deja destul de liberalizate. Un progres semnificativ a fost atins în 2012, odată cu semnarea acordului dintre Moldova și UE privind liberalizarea serviciilor de transport aerian. Alte sectoare sunt mult mai protejate, inclusiv educația, sănătatea publică, serviciile financiare, serviciile juridice. Deschiderea acestor sectoare către competiția cu serviciile europene ar putea să fie spre binele consumatorilor de servicii, dar va avea un impact asupra producătorilor interni de servicii mai puțin competitivi. În acest context, ar fi necesar ca Guvernul Moldovei să-și definească interesul ofensiv și defensiv cu privire la comerțul cu servicii.
Serviciile financiare trezesc unele îngrijorări. Dacă sectorul bancar este bine dezvoltat și capitalizat, atunci asigurările, fondurile de pensii, piața financiară și micro-finanțele sunt cei mai slabi piloni ai sectorului. Moldova a atins deja o convergență ridicată cu normele și standardele UE în privința reglementărilor sectorului bancar. Eventualele beneficii ale liberalizării sectorului de servicii nu sunt limitate la o simplă extindere a exportului serviciilor, ci includ și participarea companiilor moldovenești de servicii în furnizarea serviciilor regionale și off-shore, ce ar genera mai multe oportunități economice și un venit mai înalt pentru muncitorii și companiile din Moldova. Deoarece piața serviciilor va deveni mai competitivă, consumatorii moldoveni vor avea acces sporit la servicii de calitate mai înaltă și mai diversificate.
Liberalizarea efectivă a serviciilor implică multe alte condiții, inclusiv, liberalizarea licențelor, recunoașterea reciprocă a regulilor de atestare și recunoaștere a diplomelor, mobilitatea forței de muncă, reguli pentru evaluarea calificării și multe altele. Printre riscurile-cheie ce ar putea afecta liberalizarea sectorului de servicii sunt grupurile de interese din cadrul anumitor sectoare, care pot limita sau submina reformele de liberalizare (procesul îndelungat al liberalizării serviciilor aeriene low-cost este o dovadă a acestui impediment).
În concluzie, s-ar putea afirma următoarele. Nu există dubii că ZLSAC dintre Moldova și Uniunea Europeană va avea un efect benefic pentru Moldova și va genera venituri mai mari, prețuri mai mici, va spori comerțul și va aduce o prosperitate mai mare, impactul fiind pozitiv pentru toate părțile implicate – gospodăriile casnice, companiile și finanțele publice. Totuși, există riscuri pentru economia națională, care trebuie să fie evaluate și administrate, astfel încât ele să nu se transforme în costuri. Este important că factorii de decizie să înțeleagă care produse și sectoare vor fi afectate disproporționat de eliminarea tarifelor pentru bunurile din UE pentru a le putea ușura procesul de ajustare.
Instituirea ZLSAC cu UE va aduce beneficii atât pentru exportatorii și importatorii din Moldova, cât și pentru consumatori, condiționate în general de: perfecționarea în materie de producere, creșterea standardelor de calitate și siguranță a produselor alimentare, eliminarea barierelor tarifare și netarifare în calea comerțului, stimularea investițiilor străine și autohtone, precum și majorarea veniturilor din export. Totodată, ZLSAC va condiționa și o serie de riscuri determinate în principal de: reducerea producției agricole șisau industriale, majorarea costurilor de producție, scăderea prețurilor pentru unele produse, precum și comprimarea forței de muncă. Pentru a minimiza riscurile și a maximiza beneficiile ZLSAC, este necesar ca autoritățile naționale să depună eforturi considerabile pentru ameliorarea mediului de afaceri, ajustarea infrastructurii calității și intensificarea reformelor în domeniul agroalimentar și industrial.
După semnarea și ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană urmează o perioadă dificilă, dar foarte importantă pentru Republica Moldova. Cea de asociere, care presupune reforme de proporții în domeniile politic, economic și social. Cele mai mari costuri la implementarea acordului sunt asociate cu măsurile de reformă în agricultură, aplicarea standardelor, ajustarea infrastructurii calității, pierderilor încasărilor la buget, ca urmare a eliminării taxelor vamale, ajustarea infrastructurii energetice în vederea diversificării acesteia. Totuși problema de bază va ține de implementarea standardelor UE, proces ce ar putea dura mai mult de un deceniu.
CONCLUZII
Semnarea Acordului de Asociere cu UE reprezintă cea mai mare realizare a Republicii Moldova de la dobândirea independenței. Odată cu semnarea acestui act, Moldova obține șansa de a ieși din „zona gri” a Europei și de a intra în rândul statelor civilizate. Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană va ridica la un nivel calitativ nou și actualizat relațiile cu UE, astfel Moldova putând depăși perioada post-sovietică.
Tentativele Federației Ruse de a inversa cursul european al Moldovei, dar și unele provocări în interiorul țării, care sunt realizate de forțe ostile integrării europene în raioanele din stânga Nistrului, Găgăuzia și nordul Moldovei au eșuat.
Astfel, Acordul de Asociere cu UE este un moment de cotitură istorică în evoluția de mai departe a Republicii Moldova. Acesta este o șansă unică de a cataliza puternic procesul de modernizare a Republicii Moldova, având ca vehicul integrarea europeană. Liberalizarea regimului de vize cu UE este o dovadă elocventă că Guvernul RM poate să-și mobilizeze eforturile pentru a atinge scopul dorit, că dispune de resurse destule de acțiuni atunci când știe ce dorește să realizeze, când există solidaritatea necesară la nivelul clasei politice, când interesele naționale prevalează asupra celor de partid.
Scopul principal al Acordului este asocierea politică și integrarea economică a Republicii Moldova în baza valorilor comune. Asocierea este o treaptă intermediară în raporturile cu UE, acordul recunoscând aspirațiile europene și alegerea vectorului european al țării noastre, lăsînd deschisă calea pentru viitoarele evoluții progresive în relațiile bilaterale. Asocierea politică țintește în promovarea păcii și securității la nivel internațional, soluționarea pașnică a litigiilor, în special prin cooperarea cu acest scop în cadrul ONU și OSCE. UE va susține efortul internațional în consolidarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, recunoscînd angajamentul țării privind soluționarea viabilă a conflictului transnistrean.
Acordul de Asociere prevede că integrarea economică a Republicii Moldova pe piața internă a UE se va realiza prin intermediul Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, fiind promovate reforme economice, susținute de UE, ce au la bază principiile economiei de piață. În rezultat, va fi creat un nou climat pentru relațiile economice moldo-comunitare, contribuindu-se astfel la dezvoltarea comerțului și atragerea investițiilor, fiind stimulată concurența. Toate acestea urmează să contribuie la procesul de restructurare și modernizare a economiei. Asocierea va avea un impact pozitiv în ceea ce privește creșterea locurilor de muncă și a salariilor, iar Moldova va deveni mai competitivă în raport cu alte țări ale lumii.
Acordul de Asociere prevede asimilarea standardelor și legislației europene – acquis-ul comunitar – în domeniile economic și comercial, lucru ce reprezintă o premisă indispensabilă pentru modernizarea economiei Republicii Moldova și accesul liber pe piața UE. Angajarea în implementarea prevederilor acordului înseamnă că Republica Moldova va trebui să-și modernizeze toate domeniile vieții politice și social-economice, apropiindu-le de standardele UE. Evident, în acest proces, Republica Moldova va fi asistată de UE, inclusiv prin intermediul instrumentelor politice, tehnice și financiare. Acest angajament va necesita un efort conjugat, devotament și dedicație, atît din partea clasei politice, cît și din partea cetățenilor.
Semnarea Acordului de Asociere cu UE înseamnă pentru Republica Moldova un moment de cotitură pentru evoluția sa de mai departe. Acordul în cauză va pune Moldova pe traiectoria integrării economice cu UE, care va pregăti terenul pentru îndeplinirea criteriilor obligatorii pentru obținerea statutului de țară candidat la UE. Între timp, Moldova va trebui să-și mobilizeze societatea, clasa politică, resursele instituționale și financiare pentru a asigura condițiile interne și externe necesare pentru implementarea coerentă și constantă a Acordului de Asociere.
Nu există motive de ordin obiectiv ca Republica Moldova să nu poată beneficia de pe urma asocierii cu UE, deși trebuie să se recunoască existența unui șir de obstacole de ordin subiectiv și contextual, create de actori interni și regionali cu mare influență, interesați în subminarea procesului de integrare europeană al Republicii Moldova. Întrebările se referă la problemele generate de contextul intern și regional, care influențează procesul de asociere. Implementarea Acordului de Asociere va fi un proces mult mai complicat decât liberalizarea regimului de vize, deoarece beneficiile nu vor fi iminente pentru majoritatea societății în primii ani. În consecință, mobilizarea clasei politice și a societății va fi extrem de greu de realizat, mai ales în condițiile divizării lor grave pe interese economice, de partid și opțiuni geopolitice divergente. Totodată, stabilitatea internă și funcționalitatea statului sunt amenințate de o serie de circumstanțe îngrijorătoare, și anume: reducerea sprijinului societății pentru integrarea europeană a țării; încrederea descrescândă a cetățenilor în principalele instituții statale; instabilitatea politică; deteriorarea gravă a securității regionale; opoziția Federației Ruse față de semnarea Acordului de Asociere; multiplicarea subiectelor divergente între Republica Moldova și regiunea transnistreană; mersul lent al reformelor; incapacitatea producătorilor autohtoni din sectoare de importanță economică și socială de a face față fluxului importurilor provenite din UE; nerealizarea măsurilor necesare sporirii competitivității sectoarelor naționale.
În prezent, autoritățile trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura implementarea Acordului de Asociere și a ZLSAC, fiindcă în lipsa măsurilor adecvate de pregătire a economiei țării, a mediului de afaceri și a societății în general, provocările susmenționate s-ar putea transforma în riscuri și consecințe grave pentru economia națională. În aceste condiții, este oportună întreprinderea următoarelor acțiuni:
1. Elaborarea unei strategii eficiente și multidimensionale de comunicare cu cetățenii; fiind necesară o campanie instructiv –informațională privind vectorul european al Republicii Moldova, ce trebuie să fie înțeles pe deplin de către cetățeni. Integrarea europeană trebuie să devină ideea națională, care să consolideze nu doar elitele, dar și întreaga societate.
2. Elaborarea unei strategii de reintegrare a țării care ar ghida toate instituțiile statului și societatea în aplicarea prevederilor sale. Aceasta ar urma să reflecte principalele provocări, amenințări și oportunități ale reglementării și reintegrării; să stabilească exact sursele de finanțare; să evalueze posibilul impact al reintegrării; să formuleze expres mecanismele de coordonare și implementare a politicii de reintegrare a țării.
3. Realizarea acțiunilor prevăzute pentru implementarea documentelor strategice de dezvoltare orizontale și structurale (Foaia de parcurs pentru sporirea competitivității naționale, Foaia de parcurs privind acțiunile Guvernului pentru eliminarea constrângerilor critice în calea mediului de afaceri) și realizarea armonizării cadrului legal cu acquis-ul comunitar.
4. Reevaluarea amenințărilor și riscurilor la adresa securității naționale în lumina evenimentelor din Ucraina și ale amenințărilor Federației Ruse la adresa Republicii Moldova. În acest context, se impune și intensificarea dialogului și cooperării cu statele vecine Ucraina și România, în domeniul asigurării securității regionale.
5. Pregătirea sectorului agricol și industrial pentru liberalizarea comerțului, fiind evaluate regulat și înlăturate principalele constrângeri ale agenților economici în domeniu.
6. Stimularea exporturilor pe piața UE și ridicarea competitivității produselor moldovenești, în primul rând prin majorarea randamentelor sectoarelor competitive, prin măsuri de sporire a calității și prin racordarea infrastructurii calității naționale la standardele europene și internaționale. Altfel Republica Moldova riscă nu numai să rateze beneficiile ce reies de pe urma creării ZLSAC, ci să piardă în scurt timp și piața internă.
7. Implementarea unei reforme rurale ample, care să implice educația ocupațională, modernizarea infrastructurii, crearea în regiunile rurale a locurilor de muncă nelegate de agricultură și facilitarea accesului producătorilor mici la resursele financiare, aceste măsuri fiind vitale pentru dezvoltarea regională și rurală.
8. În cadrul cursurilor de perfecționare a funcționarilor din administrația publică centrală și locală de abordat frecvent problematica integrării europene a Republicii Moldova, în particular, referitoare la aspectele practice de implementare a noilor acorduri moldo-comunitare.
Este de menționat că, multiple studii efectuate, al căror obiect de analiză a fost impactul Acordului de Asociere cu UE asupra economiei naționale (Ciucu C.‚ Chivriga V., Toderiță A.,Tornea I; 2011; Ecorys; 2012; GET Moldova; 2012, Expert Grup, 2014; APE, 2014; ADEPT, 2014, etc.), au ajuns la concluzia că, în pofida provocărilor pe care le prezintă, avantajele de care ar putea beneficia Republica Moldova de pe urma implementării acestui acord depășesc riscurile asociate acestuia.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatiile Dintre Republica Moldova Si Uniunea Europeana DIN Perspectiva Economica (ID: 145886)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.