Relatia Clima Turism pe Teritoriul Romaniei
U
Relația climă-turism pe teritoriul României
CUPRINS
Introducere
PARTEA I
Istoricul cercetării și metodele de cercetare
Caracteristicile climatice ale României din perspectiva influenței lor asupra turismului
Factorii genetici ai climei României
Factorii energetici sau radiativi
Factorii fizico-geografici sau suprafața activă subiacentă
Factorii dinamici sau circulația generală a atmosferei
Caracteristicile climei
Temperatura aerului
Umezeala aerului
Nebulozitatea
Durata strălucirii soarelui
Precipitațiile atmosferice
Presiunea atmosferică
Vântul
Fenomenele meteorologice
Regionarea bazată pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România
1.2.9.1. Regionarea bazată pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România în semestrul cald
1.2.9.2. Regionarea bazată pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România în semestrul rece sau tot anul
PARTEA a II-a
Turismul pe teritoriul României din perspectiva influențării lui de către factorii climatici
Potențialul natural al turismului și influența condițiilor climatice asupra acestuia
Potențialul turistic reprezentat de condițiile climatice ale teritoriului României
Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de relieful României
Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de apele României
Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de vegetația României
Dotările turistice și influența condițiilor climatice asupra acestora (amenajările)
Amenăjarile turistice din regiunea litorală
Amenajările turistice din regiunea montană
Amenajările turistice din regiunile de deal și câmpie
Fluxurile turistice și influența factorilor climatici asupra acestora pe teritoriul României
Turismul balnear și influența factorilor climatici asupra acestuia
Turismul legat de sporturile de iarnă și influența factorilor climatici asupra acestuia
Turismul de sfârșit de săptămână și influența factorilor climatici asupra acestuia
PARTEA a III-a
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
În timp, activitatea umană a fost influențată într-un fel sau altul de starea vremii. În ultimele decenii, turismul, devenind și el o activitate economică, este și el sub influența benefică sau nu a climei.
Dezvoltarea climatologiei determină în ultimul timp apariția tot mai multor studii și cercetări privind clima orașelor și implicit a stațiunilor turistice, multe dintre ele fiind orașe. Rolul de factor climatic, sau mai bine zis climatogen, pe care îl are o stațiune turistică odată cu dezvoltarea sa economică și extinderea teritorială este din ce în ce mai evident, iar influența pe care clima o exercită asupra omului, asupra sănătății sale, asupra activităților economice și invariabil asupra turismului devine incontestabilă.
Lucrarea de față, „Relația climă-turism pe teritoriul României”, este structurată în trei părți. În prima parte este prezentat istoricul cercetării și metodele de cercetare, apoi sunt prezentate caracteristicile climatice ale României din perspectiva influenței lor asupra turismului. Mai întâi au fost studiați factorii genetici ai climei și anume: factorii energetici sau radiativi, factorii fizico-geografici sau suprafața activă subiacentă și factorii dinamici sau circulația generală a atmosferei și mai apoi am studiat caracteristicile climei. În acest subcapitol sunt caracterizate elementele climatice importante în desfășurarea activităților turistice și anume: temperatura aerului, umezeala aerului, nebulozitatea, durata strălucirii soarelui, precipitațiile atmosferice, presiunea atmosferică, vântul și fenomenele meteorologice. Tot aici sunt prezentate regionările bazate pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România în semestrul cald, în semestrul rece și anual, realizănd cele patru scale ale condițiilor climatice: Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile muntoase, Scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile muntoase.
Partea a doua este consacrată turismului de pe teritoriul României din perspectiva influențării lui de către factorii climatici. Primul subcapitol este destinat potențialul natural al turismului și influența condițiilor climatice asupra acestuia, aici referindu-mă la potențialul turistic reprezentat de condițiile climatice ale teritoriului României, influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de relieful României, influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de apele României, influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de vegetația României. Al doilea subcapitol se referă la dotările turistice și influența condițiilor climatice asupra acestora (amenajările), analizând aici amenajările turistice din regiunea litorală, amenajările turistice din regiunea montană și amenajările turistice din regiunea de deal și câmpie. Al treilea subcapitol este destinat fluxurilor turistice și influența factorilor climatici asupra acestora pe teritoriul României. În această parte am analizat turismul balnear și influența factorilor climatici asupra acestuia, turismul legat de sporturile iarnă și influența factorilor climatici asupra acestuia și turismul de sfârșit de săptămână și influenț factorilor climatici asupra acestuia.
În a treia parte a lucrării sunt prezentate concluziile și bibliografia.
Aspectele teoretice din această lucrare sunt justificate și demonstrate de un număr de 140 de tabele, 69 de grafice, șapte hărți și 82 de fotografii.
Mulțumiri sincere pentru cei care m-au ajutat și îndrumat în realizarea acestei lucrări, domeniul de studiu fiind foarte frumos dar foarte vast și complex și n-aș fi putut cu siguranță să o realizez singură.
Domnului prof. univ dr. Sterie Ciulache, conducătorul științific al acestei lucrări îi mulțumesc pentru nenumăratele explicații, răbdarea de a-mi corecta unele dintre greșeli, nenumăratele materiale, răspunsuri și explicații pe care mi le-a acordat cu deosebită amabilitate și dăruire profesională și timpul acordat pentru a coordona această lucrare. Îi mulțumesc în mod deosebit pe această cale pentru îndrumările competente.
Doamnei conf. dr. Nicoleta Ionac pentru materiale, pentru lămuririle asupra perspectivelor de dezvoltare profesională ale unui profesor de geografie și de asemenea pentru îndrumări și sfaturi de organizare și susținere a lucrării.
Mulțumesc tuturor instituțiilor care au avut amabilitatea de a-mi pune la dispoziție toate datele și documentația de care am avut nevoie la întocmirea lucrării de față, în special A.N.M..
ISTORICUL CERCETĂRII ȘI METODELE DE CERCETARE
Resursele climatice și bioclimatice au o tot mai mare importanță în dezvoltarea turismului pe teritoriul României și nu numai, deoarece petrecerea timpului liber în anumite regiuni poate avea efect pozitiv (odihnește organismul, îl stimulează, îl fortifică), dar pot apărea și efecte negative asupra sănătății organismului. Astfel, cunoașterea resurselor climatice și bioclimatice poate determina valorificarea lor doar în scop pozitiv asupra organismului uman, turismul de agrement, de recreere sau de odihnă având așadar doar efecte benefice. Turismul a devenit în ultimul timp o preocupare pentru noi toți și așadar, cunoașterea resurselor climatice va determina ca petrecerea timpului liber să aibă intr-adevăr doar efecte pozitive asupra organismului.
În ansamblu, dezvoltarea stațiunilor din România, atât cele din regiunile joase, de câmpie, deal și podiș, cât și cele din regiunile montane ale teritoriului României, s-a bazat pe cunoașterea și studierea amănunțită a resurselor climatice și bioclimatice. Bineînțeles că apare aici și intervenția altor factori: naturali (relieful, vegetația, calitatea peisajului, hidrografia prin cunoașterea apelor minerale, puritatea aerului, ionizarea aerului) sau de natură antropică (importanți fiind aici mai ales cei economici, ca de exemplu apropierea față de orașe, existența căilor de comunicație și transport).
O parte a acestor factori naturali a fost studiată de-a lungul timpului în diferite lucrări, prima de acest fel apărând în anul 1906. Cartea este numită „Apele minerale și stațiunile climatice din România”, sub semnătura autorului Alexandru Saabner Tuduri. Apar apoi o seri de cărți sau lucrări sub semnătura geografilor, fizicienilor sau a medicilor balneoclimatologi. În aceste cărți este tratată influența elementelor meteorologice și climatologice asupra organismului uman și implicit asupra desfășurării activităților turistice. De referință pot fi cărțile autorilor Nicolae Topor care a semnat „Meteorologie turistică” sau Ion Stăncescu ce a scris „Meteorologie și drumeție”. Țeposu Emil și Pușcariu Valeriu, în anul 1932, publică „România balneară și turistică”, în această lucrare fiind tratat și factorul climatic și rolul lui în dezvoltarea și desfășurarea activităților turistice.
Resursele bioclimatice au fost cercetate mai puțin la nivelul teritoriului României pentru anumite regiuni cu potențial turistic ridicat sau pentru anumite stațiuni turistice, existând totuși date generale în majoritatea lucrărilor de climă. Reprezentative în acest sens sunt:
„Harta climato-turistică a Republicii Populare Române” – un articol apărut în revista „Studia Universitas” sub semnătura lui Ion Fărcaș; articolul „Indicele climatic turistic” și articolul „Aplicații la teritoriul R.S.R.” sub semnătura aceluiași autor, Ion Fărcaș;
„Stațiuni balneare și climatice din România” avându-l ca autor pe C. Ștefănescu, în anul 1967;
„Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România” sub semnătura Elenei Teodoreanu în anul 1984;
„Factorii naturali de cură din principalele stațiuni balneoclimaterice din România”, lucrare realizată de Stoicescu Constantin; în această carte este tratat și factorul bioclimă;
„Cură balneoclimatică în România” apare sub semnătura lui N. Teleki și colaboratorii;
„Meteorologie marină” carte apărută sub semnătura lui L. Neguț;
„Clima Bucegilor” scrisă de Mihai St. Stoenescu;
„Clima Culoarului Rucăr-Bran” semnată de Elena Teodoreanu;
„Variația altitudinală a principalilor parametri climatici din zona Bâlea-Capra din Masivul Făgăraș” – articol apărut sub semnătura lui Dumitru Țâștea;
„Particularitățile microclimatice ale stațiunilor din Parcul Național Retezat” sub semnătura lui Ion Fărcaș.
Cea mai nouă și cea mai amplă lucrare de acest gen o reprezintă „Atlasul bioclimatic al României”, apărută în anul 2008, sub semnătura autorilor Nicoleta Ionac și Sterie Ciulache. Este prima lucrare de acest fel în literatura de specialitate din țara noastră, autorii contribuind la implementarea unor noi metode de studiu în climatologia românească. „Atlasul bioclimatic al României” cuprinde 152 de hărți care reprezintă repartiția spațială a zece indici bioclimatici – Temperatura echivalent efectivă (TEE), Indicele termohigrometric (THI), Indicele de disconfort THOM (DI THOM), Indicele de căldură (HI), Indicele HUMIDEX, Indicele SIMMER estival (SSI), Indicele de stress/ tensiune relativ (ă) (RSI), Indicele SCHARLAU estival (ISE), Indicele SCHARLAU hibernal (ISH) și Indicele puterii de răcire a vântului (Pr) – deosebiți de importanți, de expresivi și de utili pentru cunoașterea potențialului bioclimatic al teritoriului României, la care se adaugă 108 fișe sintetice, care prezintă distribuția temporală, ale căror date de temperatură, presiune atmosferică, umezeală relativă și viteză a vântului, din intervalul 1961-1990, au fost utilizate pentru elaborarea acestuia.
Întrucât și hărțile și fișele sintetice care alcătuiesc atlasul includ o scară în trei trepte a potențialului bioclimatic, utilizatorii acestuia pot foarte ușor să afle astfel, care sunt reg din principalele stațiuni balneoclimaterice din România”, lucrare realizată de Stoicescu Constantin; în această carte este tratat și factorul bioclimă;
„Cură balneoclimatică în România” apare sub semnătura lui N. Teleki și colaboratorii;
„Meteorologie marină” carte apărută sub semnătura lui L. Neguț;
„Clima Bucegilor” scrisă de Mihai St. Stoenescu;
„Clima Culoarului Rucăr-Bran” semnată de Elena Teodoreanu;
„Variația altitudinală a principalilor parametri climatici din zona Bâlea-Capra din Masivul Făgăraș” – articol apărut sub semnătura lui Dumitru Țâștea;
„Particularitățile microclimatice ale stațiunilor din Parcul Național Retezat” sub semnătura lui Ion Fărcaș.
Cea mai nouă și cea mai amplă lucrare de acest gen o reprezintă „Atlasul bioclimatic al României”, apărută în anul 2008, sub semnătura autorilor Nicoleta Ionac și Sterie Ciulache. Este prima lucrare de acest fel în literatura de specialitate din țara noastră, autorii contribuind la implementarea unor noi metode de studiu în climatologia românească. „Atlasul bioclimatic al României” cuprinde 152 de hărți care reprezintă repartiția spațială a zece indici bioclimatici – Temperatura echivalent efectivă (TEE), Indicele termohigrometric (THI), Indicele de disconfort THOM (DI THOM), Indicele de căldură (HI), Indicele HUMIDEX, Indicele SIMMER estival (SSI), Indicele de stress/ tensiune relativ (ă) (RSI), Indicele SCHARLAU estival (ISE), Indicele SCHARLAU hibernal (ISH) și Indicele puterii de răcire a vântului (Pr) – deosebiți de importanți, de expresivi și de utili pentru cunoașterea potențialului bioclimatic al teritoriului României, la care se adaugă 108 fișe sintetice, care prezintă distribuția temporală, ale căror date de temperatură, presiune atmosferică, umezeală relativă și viteză a vântului, din intervalul 1961-1990, au fost utilizate pentru elaborarea acestuia.
Întrucât și hărțile și fișele sintetice care alcătuiesc atlasul includ o scară în trei trepte a potențialului bioclimatic, utilizatorii acestuia pot foarte ușor să afle astfel, care sunt regiunile sau arealele de pe teritoriul țării noastre în care bioclimatul este excesiv de friguros, foarte rece, rece, răcoros, neutru, cald sau sufocant de cald pentru confortul și sănătatea lor. (Octavia Bogdan, 2009)
Această lucrare a constituit un valoros material și un suport atât teoretic cât și metodologic important pentru elaborarea lucrării de față.
La elaborarea lucrării de față am mai folosit materiale de referință, precum:
Colectiv – Atlasul Climatologic al Republicii Populare România (R.P.R.), Institutul Meteorologic Central (IMC), volumele I și II, București, 1961, 1962;
Colectiv – Atlasul Climatologic al Republicii Socialiste România (R.S.R.), Institutul Meteorologic Central (IMC), București, 1966;
Colectiv – Geografia României, volumele I și II, Academia R.S.R., București, 1983;
Colectiv – Geografia României, volumul IV, Academia R.S.R., București, 1992.
În prezent, în desfășurarea activităților turistice, turistul este nevoit să ia contact direct cu elementele climatice. Aceasta a fost și motivația elaborării lucrării de față, care încearcă să surprindă în detaliu, prin scala condițiilor climatice favorabile turismului resursele climatice (toate cele patru – scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane, scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane, scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile joase ale teritoriului României și scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile joase ale teritoriului României) și rolul acestora pentru turismul desfășurat pe teritoriul României. Această motivație este completată bineînțeles și de dragostea pentru natură a unui locuitor al acestei țări și nu în ultimul rând un geograf.
În ceea ce privește metodologia, am folosit diverse metode clasice, consacrate de cercetare climatologică generală, pentru evidențierea rolului climatic asupra turismului. Principalele metode folosite în studiul de față au fost metode deductive, metode inductive, metoda analizei, metoda comparativă, metode cartografice, metode statistice și matematice, metode grafice, observația directă, instrumentală și vizuală, metode fotografice, metodologia regionării geografice. Abordarea se face în mod complex, caracterizând condițiile climatice din perspectiva influenței lor asupra turismului.
Lucrarea de față cuprinde 140 de tabele, 69 de grafice, 82 de fotografii și șapte hărți.
1.1.1. Factorii energetici sau radiativi
Radiația solară directă constituie componenta energetică spațială a bilanțului radiativ și sursa principală de căldură pentru suprafața terestră.
Radiația solară este factorul climatogen principal, ce determină variații ale celorlalte elemente climatice. Radiația globală, dintre toate tipurile de radiație, constituie o componentă de bază a bilanțului radiativ caloric la suprafața terestră, influențând determinant temperatura aerului de la suprafața scoarței terestre.
Factorii fizico-geografici sau suprafața activă subiacentă
Suprafața subiacentă activă, prin diferențierile impuse de relief, hidrografie, vegetație și soluri introduce o diversitate de topoclimate, ce își aduc aportul în variația locală a elementelor climatice.
Factorii dinamici sau circulația generală a atmosferei
Circulația generală a atmosferei ia naștere sub influența bilanțului radiativ neomogen. Implică deplasări ale maselor de aer, pe distanțe mari, sub influența directă a nucleelor barice permanente. De asemenea, ea suferă și modificări determinate de neomogenitatea reliefului, de repartiția diferită a suprafețelor de uscat și de apă, de mișcarea de rotație.
1.2.1. Temperatura aerului
Temperatura aerului ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care influențează turismul, evoluția sa fiind legată de regimul radiației solare. Aceasta intră în calcul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiația solară este mare, adeseori excesivă devine inadecvată activităților de recreere, la fel și iarna, când temperatura coboară sub valori de – 15º C). Temperatura influențează astfel, practicarea sporturilor de iarnă, helioterapia, cât și simpla petrecere a timpului liber în natură.
Temperatura medie anuală în regiunile deluroase și de câmpie are condiții foarte favorabile practicării diferitelor forme de turism, atunci când are valori mai mari de 10 º C, condiții favorabile când înregistrează valori de 9 – 10 º C, condiții cu favorabilitate medie când este cuprinsă între 8 º C și 9 º C și condiții cu favorabilitate mică atunci când temperatura medie anuală a aerului coboară sub 8 º C.
Astfel, din punct de vedere al scalei condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, privind calitatea limitelor favorabile, sunt condiții foarte favorabile turismului atunci când temperatura medie sezonieră a aerului este mai mare de 18 º C, condiții favorabile atunci când temperatura aerului are valori cuprinse între 17 º C și 18 º C, condiții cu favorabilitate medie atunci când temperatura aerului are valori de 16 – 17 º C și condiții cu favorabilitate mică atunci când temperatura coboară sub valoarea de 16 º C.
În regiunile montane, în sezonul estival, temperatura medie sezonieră a aerului are condiții foarte favorabile turismului atunci când are valori mai mari de 11 º C, condiții favorabile când se încadrează între 8 º C și 11 º C, condiții cu favorabilitate medie atunci temperatura sezonieră are valori cuprinse între 5 º C și 8 º C și condiții cu favorabilitate mică, în condițiile în care coboară sub 5 º C.
În scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, au fost luați în calcul și alți parametri de temperatură, în afară de temperatura medie anuală a aerului și anume numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 20º C, numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 18º C, numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 15º C și numărul mediu anual de zile cu temperaturi medii ≥ 10º C. Acești parametri se calculează pentru a sublinia caracteristicile reale ale climei, frecvența zilelor cu diferite temperaturi caracteristice fiind o consecință directă a variațiilor neperiodice ale temperaturii aerului. În scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, apare ca parametru climatic specific și numărul mediu sezonier de zile cu temperaturi medii ≥ 20º C, iar în scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane, apare și numărul mediu sezonier de zile cu temperaturi medii ≥ 15º C.
Temperatura aerului este un element climatic foarte important, deoarece determină și imprimă climatului acțiune variată.
1.2.2. Umezeala aerului
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă din atmosferă și este influențată de circulația maselor de aer dar și de caracteristicile locale ale suprafeței active. Umezeala relativă a aerului crește în apropierea unor bazine de apă și în păduri sau în apropierea lor, deoarece acestea sunt surse de evaporație și evapotranspirație.
Umiditatea relativă medie anuală a aerului îndeplinește condiții foarte favorabile pentru turism (conform scalei condițiilor climatice favorabile turismului) atunci când are valori mai mici de 70 %, condiții favorabile când umezeala se încadrează în intervalul 70 % – 80 %, condiții cu favorabilitate medie practicării turismului, când umiditatea aerului are valori cuprinse între 80 % și 90 % și condiții cu favorabilitate mică pentru turism atunci când valoarea umidității depășește valoarea de 90 %. Aceste valori ale umidității relative sunt identice pentru toate cele patru scale ale condițiilor climatice favorabile turismului: scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane și scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane.
1.2.3. Nebulozitatea
Nebulozitatea este un factor și un parametru climatic important în desfășurarea turismului. Astfel, nebulozitatea determină în mod direct durata de strălucire a soarelui, influențând în regiunea litorală cura heliomarină sau excursiile, drumețiile în zona montană. De altfel, nebulozitatea influențează regimul tuturor elementelor climatice, la rândul ei, ea fiind influențată de circulația generală a maselor de aer și de relief.
Din punct de vedere al practicării turismului, nebulozitatea totală medie anuală în regiunile deluroase și de câmpie cu valori sub 5 zecimi îndeplinește condiții foarte favorabile; când nebulozitatea înregistrează valori cuprinse între 5 zecimi și 6 zecimi îndeplinește condiții favorabile practicării turismului; între 6 zecimi și 7 zecimi nebulozitatea se încadrează la condiții cu favorabilitate medie, iar când are valori mai mari de 7 zecimi sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism. Aceleași limite de favorabilitate sunt caracteristice și pentru nebulozitatea sezonieră din anotimpul estival, atât pentru regiunile montane, cât și pentru regiunile deluroase și de câmpie. Pentru anotimpul hibernal, în scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane apar alte limite de favorabilitate: dacă durata medie sezonieră cu nori este mai mică de 7 zecimi sunt condiții foarte favorabile practicării turismului; atunci când durata medie sezonieră cu nori are valori cuprinse între 7 zecimi și 8 zecimi sunt condiții favorabile practicării turismului; când nebulozitatea este cuprinsă între 8 zecimi și 9 zecimi apar condiții cu favorabilitate medie, iar când durata medie sezonieră cu nori are valori mai mari de 9 zecimi sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Numărul mediu de zile cu cer senin (0 – 3.5) completează regimul nebulozității totale și este invers proporțional cu nebulozitatea totală. Cele mai multe zile cu cer senin sunt în regiunea litorală și în lungul Dunării, iar cele mai puține zile cu cer senin sunt înregistrate în regiunile montane cu altitudini ce depășesc 2000 m.
Astfel și acest parametru climatic, numărul mediu de zile cu cer senin (0 – 3.5), are un rol important în desfășurarea turismului. Pentru scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 40 pentru a se încadra în condițiile foarte favorabile turismului; pentru condiții favorabile, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie cuprins între 30 și 40 de zile; dacă numărul mediu sezonier de zile cu cer senin este cuprins între 20 și 30, atunci sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă este mai mic de 20 de zile, apar condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
În scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, numărul mediu anual de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 120 pentru a întruni condiții foarte favorabile turismului; dacă numărul mediu anual de zile cu cer senin este cuprins între 90 și 120 de zile atunci sunt condiții favorabile; când valorile numărului mediu anual de zile cu cer senin se încadrează între 60 și 90 de zile sunt condiții cu favorabilitate medie, iar pentru valori mai mici de 60 de zile cu cer senin pe an sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
În regiunile montane, în anotimpul hibernal, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 24 pentru condiții foarte favorabile turismului; dacă zilele cu cer senin sunt în număr de 22, până la 24, sunt condiții favorabile; pentru un numărul mediu sezonier de zile cu cer senin cuprins între 20 și 22 de zile apar condiții cu favorabilitate medie, iar pentru un număr de zile cu cer senin, în anotimpul iarna, mai mic de 20 sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Vara, la munte, pentru a fi condiții foarte favorabile turismului, numărul mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie să fie mai mare de 20; dacă zilele cu cer senin (0 – 3.5) sunt în număr de 15, până la 20 sunt condiții favorabile practicării turismului; pentru condițiile cu favorabilitate medie zilele cu cer senin sunt între 10 și 15, iar dacă numărul mediu sezonier de zile cu cer senin este mai mic de 10, apar condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
1.2.4. Durata strălucirii soarelui
Durata strălucirii soarelui, din punct de vedere al sumelor medii anuale, înregistrează valorile cele mai mari în regiunea litorală a Mării Negre și în Delta Dunării și valorile cele mai mici pe vârfurile montane înalte și în depresiunile intramontane, datorită obstacolelor ce limitează orizontul dar și a frecvenței mai mari a ceței și a nebulozității stratiforme.
Analiza scalei condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie evidențiază următoarele limite de favorabilitate: condiții foarte favorabile turismului pentru o durată a strălucirii soarelui mai mare de 2220 de ore, condiții favorabile atunci când durata strălucirii soarelui are valori cuprinse între 2220 de ore și 2100 de ore, condiții cu favorabilitate medie când durata medie anuală de expunere la soare este cuprinsă în intervalul 2000 – 2100 de ore și condiții cu favorabilitate mică pentru turism când durata strălucirii soarelui înregistrează un număr mai mic de 2000 de ore anual.
În semestrul cald, căruia îi revine aportul principal din durata anuală de strălucire a soarelui, se evidențiază următoarele limite de favorabilitate: când numărul mediu sezonier de ore de strălucire a soarelui este mai mare de 600 sunt condiții foarte favorabile turismului; când numărul mediu sezonier de ore de strălucire a soarelui este cuprins în intervalul 500 – 600 de ore sunt condiții favorabile; daca durata medie sezonieră de strălucire a soarelui are valori ce variază în intervalul 400 – 500 de ore sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă durata medie sezonieră de strălucire a soarelui are valori mai mici de 400 de ore sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
1.2.5. Precipitațiile atmosferice
Precipitațiile atmosferice sunt o consecință imediată a nebulozității. Dacă sunt lichide reprezintă un parametru climatic restrictiv în desfășurarea activităților turistice, deoarece determină sedentarizarea turiștilor într-un loc și reprezintă un stres pe plan psihologic. În schimb, dacă sunt sub formă de zăpadă au un efect benefic asupra stării de bine a turistului, deoarece pot fi practicate diferite tipuri de sporturi de iarnă (schi, săniuș, patinaj). De altfel, zăpada și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent mai mare de 64 de zile sunt indispensabile practicării sporturilor de iarnă.
În cadrul scalelor condițiilor climatice favorizante turismului, din punct de vedere al precipitațiilor atmosferice, au fost analizați următorii parametrii climatici: cantitatea medie sezonieră de precipitații (mm), numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 1.0 mm, cantitatea medie anuală de precipitații (mm), numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 1.0 mm, numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă, grosimea medie sezonieră a stratului de zăpadă (cm).
Din analiza scalei condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie pentru cantitatea medie anuală de precipitații se evidențiază urmatoarele limite de favorabilitate: condiții foarte favorabile turismului pentru o cantitatea medie anuală de precipitații mai mică de 600 mm, condiții favorabile pentru o cantitatea medie anuală de precipitații cu valori cuprinse între 600 și 700 mm, condiții cu favorabilitate medie atunci când cantitatea medie anuală de precipitații este cuprinsă în intervalul 700 – 800 mm și condiții cu favorabilitate mică pentru turism dacă precipitațiile medii anuale depășesc 800 mm. Pentru aceeași scală a condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, analizând numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm, apar următoarele limite de favorabilitate: condiții foarte favorabile turismului, dacă numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm este mai mic decât 100, condiții favorabile dacă numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm are valori cuprinse între 100 și 120 de zile, condiții cu favorabilitate medie atunci când numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm este cuprins în intervalul 120 – 140 de zile și condiții cu favorabilitate mică pentru turism când numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm este mai mare de 140. Aceleași limite de favorabilitate se înregistrează și pentru următorul parametru climatic: numărul mediu anual de zile cu precipitații ≥ 1.0 mm.
În semestrul cald, în regiunile deluroase și de câmpie, cantitatea medie sezonieră de precipitații (mm) trebuie să fie mai mică de 200 mm pentru a fi condiții foarte favorabile turismului, să aibă valori cuprinse între 200 și 250 mm pentru condiții favorabile, să fie cuprinsă în intervalul 250 – 300 mm pentru condiții cu favorabilitate medie, iar dacă se înregistrează valori mai mari de 300 mm apar condiții cu favorabilitate mică pentru turism. În ceea ce privește numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm, acesta trebuie să fie mai mic de 30 pentru a fi condiții foarte favorabile turismului, cuprins în intervalul 30 – 35 pentru condiții favorabile, cu valori cuprinse între 35 și 40 de zile pentru condiții cu favorabilitate medie. Dacă numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm este mai mare de 40 atunci sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism. La fel ca și la scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie și la scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 1.0 mm are aceleași limite de favorabilitate ca și numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm.
Tot în semestrul cald, dar în regiunile montane, cantitatea medie sezonieră de precipitații (mm), dacă are valori mai mici de 360 mm sunt condiții foarte favorabile turismului. Atunci când valorile cantității medii sezoniere de precipitații sunt cuprinse între 360 mm și 390 mm sunt condiții favorabile, dacă se înregistrează valori între 390 mm și 420 mm sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă precipitațiile medii sezoniere au valori mai mari de 420 mm sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism. Analizând numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm, în cadrul scalei condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane se conturează următoarele limite de favorabilitate: dacă numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm este mai mic de 30 sunt condiții foarte favorabile turismului, dacă numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm are valori cuprinse între 30 și 40 sunt condiții favorabile; pentru condițiile cu favorabilitate medie, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm trebuie să fie cuprins în intervalul 40 – 50, iar pentru condiții cu favorabilitate mică pentru turism, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm trebuie să aiba valori mai mari de 50. Următorul parametru climatic, numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 1.0 mm are aceleași limite de favorabilitate ca și numărul mediu sezonier de zile cu precipitații ≥ 0.1 mm (< 30 zile, 30 zile – 40 zile, 40 zile – 50 zile și > 50 zile).
În scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile montane sunt monitorizați parametrii climatici: numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă și grosimea medie sezonieră a stratului de zăpadă (cm). Pentru condiții foarte favorabile turismului, numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă trebuie să fie mai mare de 64; pentru condiții favorabile, numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă trebuie să dureze între 48 și 64 de zile. Dacă numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă este cuprins între 32 și 48 de zile sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă durează mai puțin de 32 de zile sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
În ceea ce privește grosimea medie sezonieră a stratului de zăpadă (cm), acesta trebuie sa fie mai mare de 20 cm pentru a fi condiții foarte favorabile turismului; dacă grosimea medie sezonieră a stratului de zăpadă este cuprinsă între 14 și 20 cm sunt condiții favorabile. Atunci când stratul de zăpadă are o grosime cuprinsă între 8 și 14 cm sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă grosimea stratului de zăpadă este mai mică de 8 cm sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Din punct de vedere turistic, zăpada este resursa capitală a climatului hibernal. Referindu-ne la numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă, în zona montană sunt condiții foarte favorabile practicării turismului, la toate cele 14 stații meteorologice studiate înregistrându-se un număr mai mare de 64 de zile cu strat de zăpadă. Dar trebuie avut în vedere și faptul că o grosime prea mare a stratului de zăpadă împiedică desfășurarea altor forme de turism, cum ar fi drumețiile.
1.2.6. Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică se definește ca fiind forța exercitată de aerul atmosferic pe unitatea de suprafață și reprezintă unul din parametrii fundamentali în meteorologie.
Datorită faptului că relieful României se desfășoară între 0 m și 2544 m altitudine, nu există restricții din punct de vedere al presiunii atmosferice. Totuși, în regiunile montane, la altitudini mai mari, datorită presiunii atmosferice mai reduse (rarefierea aerului) pot fi afectați turiștii meteosensibili, prin apariția durerilor de cap, a palpitațiilor, a amețelii, a insomniei, frecvența pulsului, a răului de munte, cunoscut sub denumirea populară de „boala de munte”, îndeosebi la peste 1000 m altitudine. Aceste reacții apar din cauza rarefierii aerului și a scăderii parțiale a cantității de oxigen.
Presiunea atmosferică, în afara variațiilor în funcție de altitudine, mai prezintă și variații diurne și anuale.
1.2.7. Vântul
În Romania vânturile sunt influențate de circulația generală a maselor de aer și de relief, în special de Munții Carpați, prin altitudine și orientarea culmilor.
Din punct de vedere turistic, mișcările de aer și vânturile moderate sunt elemente climatice favorabile și chiar indispensabile unei bune stațiuni, iar vânturile violente și dese sunt nefavorabile și stațiunile vor trebui ferite de acestea.
Viteza medie anuală a vântului pentru a îndeplini rolul de condiții foarte favorabile practicării turismului în regiunile deluroase și de câmpie trebuie să fie mai mică de 2 m/s. Dacă viteza medie anuală a vântului este cuprinsă între 2 m/s și 4 m/s, atunci sunt condiții favorabile. Când viteza medie anuală a vântului înregistrează valori cuprinse între 4 – 6 m/s, sunt condiții cu favorabilitate medie, iar când viteza medie anuală a vântului depășește 6 m/s sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Din analiza scalei condițiilor climatice estivale favorabile turismului în regiunile montane se evidențiază următoarele limite de favorabilitate: când viteza medie sezonieră a vântului are valori mai mici de 2 m/s sunt condiții foarte favorabile practicării turismului, când are valori din intervalul 2 – 4 m/s sunt condiții favorabile, când se încadrează între 4 m/s și 6 m/s sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă viteza medie sezonieră a vântului depășește 6 m/s sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
În sezonul hibernal, pentru a fi condiții foarte favorabile practicării turismului, viteza medie sezonieră a vântului trebuie să aibă valori mai mici de 3 m/s, pentru condiții favorabile, viteza vântului în anotimpul iarna, trebuie să aibă valori cuprinse între 3 m/s și 4 m/s, pentru condiții cu favorabilitate medie viteza medie sezonieră a vântului trebuie să se încadreze în intervalul 4 – 5 m/s, iar dacă viteza medie sezonieră a vântului are valori mai mari de 5 m/s sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Analizând trei dintre cele patru scale ale condițiilor climatice și anume: scala condițiilor climatice estivale favorabile turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice anuale favorabile turismului în regiunile deluroase și de câmpie, scala condițiilor climatice estivale favorabile turismului în regiunile montane se observă că frecvența medie a calmului are aceleași limite de favorabilitate: pentru condiții foarte favorabile practicării turismului frecvența medie a calmului trebuie să fie mai mare de 30%, pentru condiții favorabile trebuie să se încadreze în intervalul 20 – 30 %, pentru condiții cu favorabilitate medie frecvența medie a calmului are valori cuprinse între 10 % și 20 %, iar dacă frecvența medie a calmului are valori mai mici de 10 % sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
Din analiza scalei condițiilor climatice hibernale favorabile turismului în regiunile montane se remarcă următoarele limite de favorabilitate: dacă frecvența medie a calmului are valori mai mari de 60 % sunt condiții foarte favorabile practicării turismului, atunci când frecvența medie a calmului are valori cuprinse între 40 – 60 % sunt condiții favorabile, dacă are valori din intervalul 20 – 40 % sunt condiții cu favorabilitate medie, iar dacă frecvența medie a calmului are valori mai mici de 20 % sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.
1.2.8. Fenomenele meteorologice
Particularitățile circulației generale a atmosferei de la un sezon la altul determină producerea diverselor fenomene și procese meteorologice. Astfel, pentru sezonul rece al anului sunt caracteristice fenomenele de îngheț, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheață pe conductori aerieni, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă, ceață. Frecvența, durata și intensitatea acestora sunt condiționate de regimul termic de iarnă a cărui caracteristică principală o constituie coborârea temperaturii în aer și pe suprafața solului sub 0º C, ca și advecțiile de aer rece polar sau arctic. Pentru sezonul cald al anului sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploile torențiale, grindină, oraje. Frecvența, durata și intensitatea acestora sunt condiționate de regimul termic de vară, cu temperaturi de 25 – 30 º C în aer și de 50 – 60 º C pe sol, de advecțiile de aer fierbinte tropical, ca și de continentalizarea maselor de aer oceanic.
Regionarea bazată pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România
Complexul condițiilor climatice într-o regiune determinată este un factor deosebit de important în creșterea ori descreșterea turismului și a activităților legate de acesta. Pentru a rezolva anumite probleme practice legate de turism, este necesar să se determine acele variabile climatice care exercită influență asupra turismului și cota fiecăruia dintre acești factori în valoarea globală a influențelor.
Scala condițiilor climatice din România care favorizează turismul reprezintă un instrument de evaluare cantitativă analitic-sintetică.
Acest instrument permite evaluarea analitică, întrucât ia în considerare un număr foarte mare de variabile climatice și ponderea lor specifică în funcție de impactul asupra turismului. De aceea, fiecare parametru climatic luat în considerare are gradația sa pozitivă. În același timp, acest instrument permite evaluarea sintetică întrucât valoarea fiecăreia din variabilele climatice luate în considerare, precum și cea însumată a tuturor acestora se clasifică în patru categorii de favorabilitate, cu limite precis determinate.
Totuși, întrucât cerințele climatice pentru turismul în zonele de deal sau de câmpie (terenuri joase) diferă de cele din ariile montane și în funcție de sezon, a fost necesară elaborarea a patru scale de gradații diferite:
I. Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie;
II. Scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie;
III. Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile muntoase;
IV. Scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile muntoase;
Toate cele patru scale au în vedere condițiile climatice caracteristice teritoriului României. Fiecare dintre ele, include, pe lângă variabile climatice comune, o serie de parametri specifici.
Cele mai grele probleme în elaborarea acestor scale sunt puse nu atât de mult de alegerea parametrilor ce influențează turismul, cât de determinarea ierarhiei cotelor acestora în valoarea globală a influențelor și a modului de transformare a unităților de măsură specifice fiecăruia dintre parametri (grade, numărul de zile, procentaje, milimetri, metri per secundă) în unități de măsură comune tuturor – puncte.
Transformarea unităților specifice de măsură în unități comune (puncte) este realizată pentru fiecare parametru, conform unei formule originale. La rândul său, formula asigură variația liniară a unui parametru luat în considerare, permițând calcularea exactă a implicării sale în punctajul general. În acest mod, putem evita tabelele de echivalență între unități de măsură specifice, care sunt statice, mai puțin precise și ineficiente când sunt mulți parametri de luat în calcul. Formula de transformare face posibilă luarea în calcul a unui număr mare de variabile climatice și implicit obținerea unui rezultat corespunzător realității sau cel puțin sensibil apropiat acesteia, cu condiția ca semnificația (importanța/ponderea) fiecărui parametru din valoarea globală a condițiilor climatice ce influențează turismul să fie judicios stabilită.
Deși au fost experimentate într-un număr de stații meteorologice, scalele prezentate aici sunt fără îndoială perfectibile. Câțiva parametri pot fi omiși, în timp ce alții pot fi adăugați (ionizarea aerului, radioactivitaea atmosferică, poluarea prin depunerea pulberilor, diverse noxe), dar la nivelul curent al abordării acestei probleme și al posibilității de a folosi date meteorologice, se consideră prezenta structură ca fiind cea mai potrivită. Aceste structuri pot fi verificate în mod satisfăcător numai prin aplicarea acestora pe tot cuprinsul țării, prin trasarea unei hărți cu evidențierea tuturor condițiilor climatice ce favorizează turismul în România. (Sterie Ciulache, 1979)
Regionarea bazată pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România în semestrul cald
Am realizat scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile montane în sezonul estival analizând 33 de stații meteorologice. Se observă o dominanță a condițiilor foarte favorabile pentru turism, 24 de stații din cele 33 analizate încadrându-se în limitele condițiilor foarte favorabile. Șapte dintre stații îndeplinesc condiții favorabile (Semenic, Parâng, Păltiniș, Lăcăuți, Predeal, Sinaia, Ceahlău Toaca) și doar două au condiții cu favorabilitate medie, acestea fiind Vf. Omu și Vlădeasa. Nu există nici o stație dintre cele analizate care să se încadreze în limitele condițiilor cu favorabilitate mică pentru turism.
Potențialul turistic climatic al regiunilor montane din România în anotimpul estival este foarte ridicat, condițiile foarte favorabile fiind majoritare.
Pentru a afla limitele de favorabilitate pentru stațiile meteorologice unde nu sunt toți parametri climatici, se scad punctele corespunzătoare parametrului lipsă din punctajul general, acesta reprezentând climatul.
Turismul pe teritoriul României din perspectiva influențării lui de către factorii climatici
2.1. Potențialul natural al turismului și influența condițiilor climatice asupra acestuia
Potențialul natural al turismului României este reprezentat prin: relief, substratul geologic, rețeaua hidrografică, vegetația, fauna, solurile, clima și vremea, aceasta din urmă influențând în mod direct activitățile turistice.
Condițiile climatice trebuie cunoscute de către operatorii turistici pentru a putea susține viabilitatea sectorului turistic și pentru a genera beneficii economico-sociale comunităților locale și pentru a îmbunătăți experiența de viață a turiștilor. Astfel, ar trebui să existe educația pentru turiști și pentru operatorii de turism cu privire la cunoașterea condițiilor climatice și chiar la efectele schimbărilor climatice pentru a putea asigura implementarea unor măsuri de adaptare și pentru ca noile oportunități să fie maximizate.
Bioclimatul este suma caracteristicilor elementelor climatice din cadrul unei regiuni, care prin parametri elementelor componente influențează organismul uman, factorii climatici creând astfel, fie o stare de confort și relaxare, fie o stare de disconfort, de stres sau suprasolicitare.
Indicele de disconfort ARAKAWA –
DI ARAKAWA (unități)
Indicele de disconfort propus de Arakawa, numit Indice de disconfort ARAKAWA (DI ARAKAWA exprimă într-o singură valoare efectul combinat al temperaturii și umezelii aerului asupra senzației de cald sau frig percepută de organismul uman.
DI Arakawa se calculează pe baza temperaturii termometrului uscat (Tusc), exprimată în 0C, și a umezelii relative a aerului (UR), exprimată în %, conform ecuației:
DI A = 0,81 Tusc + 0,01 × UR (0,99 Tusc + 14,3) + 46,3*
Giovanni Agostini, Mario Pinna, Sergio Pinna, Francesco Russo (2005) – Bioclimatologia umană, UTET Libreria, Torino.
Nivelul de disconfort bioclimatic variază în funcție de clasele de valori ale DI Arakawa:
Calculând și analizând indicele de disconfort ARAKAWA – DI ARAKAWA (unități) la 90 de stații meteorologice din România, 11 stații, toate din zona montană au valori cuprinse între 60-75 unități, indicând confort bioclimatic, 25 dintre stațiile analizate se încadrează valoric în intervalul 75-80 unități, arătând un disconfort prin încălzire, iar marea majoritate, de 54 de stații au valori mai mari de 80 unități, indicând bioclimat dificil de suportat din cauza căldurii.
Potențialul turistic al teritoriului României reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice, social-istorice și culturale, care constituie premise pentru dezvoltarea turismului.
Potențialul turistic natural este reprezentat de totalitatea resurselor turistice oferite de cadrul natural al teritoriului României, acestea fiind: relieful, clima prin elementele sale meteorologice, hidrografia, vegetația, fauna. Toate componentele cadrului natural sunt sprijinite de relief și sunt influențate de climă.
Clima prin tipul și volumul precipitațiilor, prin creșterea sau descreșterea temperaturilor (variația în timp), prin prezența sau absența nebulozității, prin durata medie de strălucire a soarelui, prin umiditatea aerului, prin viteza vântului, frecvența calmului influențează toate elementele cadrului natural (relief, hidrografie, vegetație, faună) și implicit potențialul turistic natural, determinând desfășurarea activităților turistice și având un rol hotărâtor asupra fluxurilor turistice.
2.1.1. Potențialul turistic reprezentat de condițiile climatice ale teritoriului României
Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracție pentru turiștii sosiți în destinațiile montane sau de litoral și nu numai. Astfel, vremea caldă și precipitațiile reduse sunt factorii cei mai importanți pentru o destinație de vacanță de pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei stațiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influențate într-o formă sau alta de elementele climatice. Pentru multe comunități locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar condițiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare economică și socială al respectivelor comunități.
2.1.2. Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de relieful României
Relieful reprezintă baza desfășurării oricăror activități ale societății umane și implicit a turismului. În ansamblu, relieful reprezintă suportul tuturor componentelor mediului geografic. Relieful este suport pentru turism atât prin valoarea potențialului său de atractivitate, prin faptul că în România relieful este variat, având în componență toate formele majore de relief (munți, delauri și podișuri și câmpii), cât și prin elementele climatice care sunt etajate în funcție de altitudine (se desfășoară între 0 m, în Delta Dunării și litoralul Mării Negre și 2544 m – vf. Moldoveanu din Munții Făgăraș).
2.1.3. Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de apele României
Alături de relief, dintre elementele cadrului natural cu un efect important asupra turismului, hidrografia este cea care constituie atracție turistică. Elementele hidrografice cu particularitățile lor crează obiective turistice importante.
Un rol important în cadrul potențialului turistic al apelor curgătoare îl are Dunărea, atât de la intrarea în țară, de la Baziaș până la Tulcea, cât mai ales în sectorul deltei (prin prezența grindurilor, a lacurilor, a canalelor, a brațelor, dar și a unei vegetații și faune specifice, prezența așezărilor umane și a unor activități economice specifice). Unele elemente climatice (temperatura, umiditatea) sunt influențate de proprietățile fizice ale apei Dunării, de relieful jos, de lunca Dunării. Astfel, temperatura medie anuală este mai ridicată decât în restul țării, atingând valori de peste 11º C, umiditatea aerului este mai mare datorită proceselor intense de evaporație. Aceste procese generează inversiuni de temperatură, determinând apariția unor curenți de aer descendenți ce duc la destrămarea norilor și predominarea timpului frumos. În sectorul deltei cantitatea medie anuală de precipitații este foarte redusă (sub 400 mm/an), dar lipsa precipitațiilor este compensată de umiditatea ridicată, datorită evaporației de pe suprafețele acvatice.
2.1.4. Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de vegetația României
Vegetația joacă un rol important în dezvoltarea turismului, în special de recreere și de agrement (dar are și valoare turistică peisagistică, estetică, științifică, de odihnă). Vegetația, ca și relieful și hidrografia poate constitui un obiectiv turistic, chiar de sine-stătător, acest fapt însemnând că poate avea o influență puternică asupra turismului.
Principalele trăsaturi ale vegetației sunt determinate de variația temperaturii, a umidității, a cantității de precipitații, precum și de latitudine, longitudine și altitudine. Pe tertoriul țării noastre se află limita fitogeografică de est a fagului. Variațiile locale mai accentuate ale regimului termic determină formarea unor unități vegetative cu caracter local sau azonal.
Clima influențează vegetația prin temperatură și precipitații în mod special, determinând durata medie a vegetației active și bineînțeles perioada de vegetație, aceasta având un rol asupra potențialului turistic legat de vegetația României (compoziția floristică, fitocenotică). Temperatura generează dominanța unor specii (microterme, mezoterme, termofile), la fel și cantitatea de precipitații. În concluzie, valențele turistice ale vegetației sunt determinate de o serie de parametri climatici (temperatură, cantitatea de precipitații, vânturi, durata de strălucire a soarelui).
2.2. Dotările turistice și influența condițiilor climatice asupra acestora (amenajările)
2.2.1. Amenajările turistice din regiunea litorală
Turismul e considerat, în primul rând, o formă de recreere, alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber.
România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural-istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini.
2 Mai se află situată între Vama Veche, la sud (7 km) și orașul Mangalia, la nord (5 km).
Este stațiune balneoclimaterică estivală. Climatul este marin, moderat. Temperatura medie anuală este de peste 11º C. Verile sunt călduroase cu o temperatură medie a lunii iulie de 22º C, iar iernile blânde cu o temperatură medie a lunii ianuarie de 0,2º C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de sub 400 mm. În sezonul estival, durata medie de strălucire a soarelui este de 10-12 ore pe zi. Aerul este bogat în aerosoli salini. Bioclimatul este excitant-solicitant.
La 2 Mai se ajunge numai pe cale rutieră. Un loc liniștit până acum cațiva ani, în prezent 2 Mai este o localitate aglomerată pe timpul verii, turiștii fiind atrași de tarifele de cazare mici în comparație cu celelalte stațiuni de pe litoralul românesc. Cazarea se poate face în vile și pensiuni, sau în cort, pe plajă, sau în curțile oamenilor.
Plaja din 2 Mai este mărginită de digul portului Mangalia și de o porțiune neamenajată de litoral care comunică cu plaja de la Vama Veche. Este o plajă, în mare parte, neamenajată. Posibilitățile de distracție sunt reduse, iar cei care se cazează în 2 Mai își petrec serile, de regulă, în Vamă Veche sau în Mangalia.
Limanu este o zonă necunoscută marii majorități a turiștilor. Aflată la circa 4 km de 2 Mai, pe malul Lacului Limanu (în imaginea alăturată), este un loc foarte liniștit și discret, cu posibilități de cazare în vile și case ale localnicilor, la cele mai mici prețuri de pe litoral. Chiar dacă localitatea Limanu nu dispune de plajă, distanța mică până la plaja din 2 Mai poate fi parcursă relativ ușor.
Obiective turistice: Muzeul de artă, datând din 1960, rezervația forestieră Pădurea Hagieni, Peștera Limanu (rezervație speologică), Lacul Limanu (punct de atracție turistică, mai ales pentru turismul de sfârșit de săptămână, în sezonul estival, pentru constănțeni).
Toate aceste dotări turistice (amenajările din cadrul stațiunilor) au fost amplasate în cea mai mare parte în regiuni cu un climat de adăpost, unde nu-și fac simțită prezența vânturile puternice. Stațiunile din regiunile de deal și podiș sunt amplasate de regulă în depresiuni intracolinare sau submontane care atenuează influența elementelor climatice extreme. Stațiunile din regiunile montane sunt amplasate de regulă tot în culoare depresionare sau în depresiuni, unde chiar dacă se produc frecvente inversiuni termice, apare climatul de adăpost oferit de munții înconjurători (frecvență mai mare a calmului atmosferic). Stațiunile turistice aflate la altitudini mai mari au urmărit menținerea unui număr mai mare de zile a stratului de zăpadă, favorabil sporturilor de iarnă (de exemplu Semenic – 1400 m, Straja – 1380 m, Păltiniș – 1450 m, Băișoara – 1200 – 1500 m). Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă este mai mare. De asemenea, în astfel de stațiuni turistice aerul este puternic ionizat și ozonat. Stațiunile din regiunile de câmpie sau din regiunea litorală funcționează de regulă doar sezonier, vara, din cauza condițiilor climatice nefavorabile în sezonul hibernal (viteze mari ale vântului, nebulozitate ridicată, temperaturi scăzute, durată mică de strălucire a soarelui). Chiar și dotările turistice din aceste regiuni sunt amenjate doar pentru sezonul estival. Nebulozitatea accentuată într-o stațiune din regiunea litorală, vara, împiedică desfășurarea unor activități turistice în condiții optime, scăzând durata de strălucire a soarelui, element esențial pentru sezonul estival. Vara, temperaturile prea ridicate dau o stare de disconfort termic. Această stare de disconfort este atenuată pe țărmul Mării Negre de brizele marine, sau brizele de lac, în cazul Lacului Techirghiol, Limanu. Iarna, temperaturile scăzute sunt accentuate de vânturile puternice, ce-și fac simțită prezența în acele regiuni ce nu au un climat de adăpost. În ansamblu, fiecare parametru climatic are rolul său pozitiv sau negativ asupra dotărilor turistice din fiecare stațiune.
2.2.2. Amenajările turistice din zona montană
Geoagiu Băi (județul Hunedoara) – stațiune turistică de interes național localizată în Carpații Occidentali, în Munții Apuseni, în depresiunea Geoagiu, la poalele Munților Metaliferi, în zona de contact a acestora cu Mureșul, la 350 metri altitudine. Datează de pe vremea stăpânirii romane. S-a numit întâi Germisara, iar apoi Thermae Dodone. Din 2000 localitatea Geoagiu devine oraș, dar stațiunea se află în satul Geoagiu-Băi. Este stațiune balneoclimaterică ce funcționează permanent. Climatul este moderat reconfortant, cu o temperatură medie anuală de 9º C, cu veri placute (temepratura medie a lunii iulie este de 20º C) și ierni blânde lipsite de geruri (temperatura medie a lunii ianuarie este de -2…-3º C). Cantitatea medie anuală de precipitații este de 550 mm (cu averse în anotimpul estival). Stațiunea este protejată de vânturi. Este prezent foehnul care determină încălziri timpurii primăvara.
Are numeroase izvoare cu ape minerale slab radioactive, carbogazoase, mezotermale (29 – 33º C), baze de tratament (instalații pentru băi calde cu apă minerală în vane și în bazine, instalații pentru aplicații calde de nămol, instalații de electroterapie și hidroterapie, buvete pentru cură internă cu ape minerale, bazine în aer liber cu solarii pentru aerohelioterapie, sală de gimnastică medicală și masaj medical), ștrand în aer liber cu apă termală (30º C) folosit în sezonul estival.
Dispune de hoteluri („Diana”, „Germisara”, acesta din urmă de patru stele) și vile de diferite categorii. Obiective turistice: așezarea romană de la Germisara, „drumul roman” din localitatea Geoagiu de Jos, castelul Apafi (în stil baroc, datând din secolul al XVII-lea), biserici vechi („Sf. Nicolae” – ortodoxă – secolul al XVI-lea, capela romanică din secolul al XIII-lea), Cheile Cibului, Biserica Densuș, Castelul Huniazilor, mănăstirea Prislop.
2.2.3. Amenajările turistice din regiunile de deal și câmpie
Băile Govora (județul Vâlcea) – stațiune turistică de interes național, situată în Subcarpații Getici, în depresiunea subcarpatică Govora, la 360 – 380 m altitudine. A fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1488. A fost declarat oraș în anul 1927.
Climatul este continental-moderat, cu o temperatură medie anuală de 9º C, temperatura medie a lunii iulie este de 19º C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -3º C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 840 mm. Umiditatea medie relativă este de 70 % în sezonul estival și 80 % în sezonul hibernal.
Este stațiune balneoclimaterică ce funcționează permanent. Este dotată cu instalații de tratament și sanatoriu. Are izvoare cu ape minerale cu concentrații și compoziții chimice variate, fiind incluse în trei categorii: ape minerale clorurate-sodice, iodurate, bromurate concentrate, ape minerale clorurate-sodice, sulfuroase concentrate, ape minerale sulfuroase, slab bicarbonatate hipotone.
Stațiunea dispune de instalații de tratament (instalații pentru băi calde cu apă minerală iodurată sau cu apă minerală sulfuroasă la vane, bazin cu apă minerală caldă pentru kinetoterapie, instalații pentru aplicații de nămol cald, instalații pentru aerosoli și inhalații, instalații complexe pentru electroterapie, hidroterapie, sală de gimnastică medicală, masaj medical, buvete pentru cură internă – Izvorul 30 Decembrie).
Cazarea este oferită de hoteluri („Belvedere” – trei stele, „Oltenia”, „Parc” – două stele , „Palace” – o stea, în stare avansată de degradare), vile („Crinul”, „Zorileanu” – două stele) și pensiuni.
Obiective turistice: mănăstirea Govora (secolul al XV-lea), mănăstirea Dintr-un Lemn (1634 – 1635), schitul Surpatele (secolul al XIII-lea), Pavilionul băilor, mănăstirea Horezu (1693), mănăstirea Arnota, mănăstirea Turnu, mănăstirea Stânișoara, mănăstirea Cornetu, Peștera Polovragi, Defileul Oltului Turnu Roșu-Cozia (47 km), Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, parcul cu specii de plante specifice climatului mediteranean.
2.3. Fluxurile turistice și influența factorilor climatici asupra acestora pe teritoriul României
Turismul a fost definit pentru prima dată de către Hunziker și Krapf, în 1942, astfel: „o sumă de realități și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.
OMT (Organizația Mondială a Turismului) definește în anul 1991 turismul astfel „turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nespecificată al cărui scop principal de călătorie este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat”.
Fluxurile turistice ca fenomene spațiale, temporale și cauzale care se desfășoară pe teritoriul României în cadrul mediului ambiant, sunt în strânsă interacțiune cu fenomenele climatice, clima și starea vremii având un impact evident asupra acestora.
Fluxurile turistice se formează pe baza și direcția impusă de specializarea teritoriului respectiv în turism, dar evoluează și ca urmare a impactului condițiilor climatice.
2.3.1. Turismul balnear și influența factorilor climatici asupra acestuia
Turismul balnear este cea mai veche formă de turism practicată în România. Factorii naturali care au determinat apariția și dezvoltarea turismului balnear în România, încă din antichitate, sunt: apele minerale și termale, lacurile terapeutice, nămolurile terapeutice, gazele naturale terapeutice și sarea terapeutică. Acești factori naturali sunt repartizați pe apoape tot teritoriul țării noastre, de pe litoralul Mării Negre și până în regiunile montane.
În stațiunile din regiunile de câmpie, radiația solară este mai mare în sezonul estival, temperatura este mai ridicată, nebulozitatea este redusă. În regiunea litorală, în sezonul estival, climatul este mai favorabil decât în regiunile de câmpie, caracterizat prin temperaturi confortabil răcoroase, moderate de prezența mării, precipitații reduse, nebulozitate scăzută, radiație solară ridicată (în medie 300 de ore pe lună, vara). Atmosfera este intens aerosolizată cu aeroioni negativi, benefici pentru sănătate.
Turismul legat de sporturile de iarnă și influența factorilor climatici asupra acestuia
Principalele sporturi de iarnă practicate în România sunt schiul, patinajul și snowboardingul. Valorile transmise de schi, snowboard sunt apropiate de ale oricărui sport de tip outdoor în care factorul uman este într-o deplină legătură cu natura, cu pământul, cu mediul și nu în ultimul rând cu elementele climatice, ca parte componentă a mediului și a naturii în general.
Factorii climatici reprezintă elementul determinant în atracția turiștilor veniți în destinațiile montane. Grosimea și durata stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei stațiuni montane destinată sporturilor de iarnă. De fapt, toate tipurile de turism care se desfășoară în aer liber sunt influențate într-o formă sau alta de elementele climatice. Asfel, iernile cu temperaturi mai ridicate, vor determina scăderea sezonului turistic pentru practicarea sporturilor de iarnă, deoarece va scădea și durata stratului de zăpadă.
În concluzie, unul dintre elementele de atracție turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă îl reprezintă particularitățile climatice deoarece favorizează desfășurarea activităților turistice în sezonul hibernal. Elementele climatice creează ambianța pentru activitatea de turism, dar constituie în același timp și un important factor natural de cură, prin climatoterapie.
2.3.3. Turismul de sfârșit de săptămână și influența factorilor climatici asupra acestuia
Turismul de sfârșit de săptămână (weekend) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată de locuitorii marilor centre urbane, care doresc să-și petreacă sfârșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe. În general, turismul de sfârșit de săptămână este unul de odihnă și recreere care depinde de valențele peisagistice și de relief, dar și de microclimatul regiunii respective. Elementele climatice au un rol hotărâtor în desfășurarea activităților turistice de sfârșit de săptămână, astfel, în anotimpul hibernal, prezența stratului de zăpadă în regiunile montane determină fluxuri importante de turiști pentru practicarea sporturilor de iarnă, iar în anotimpul estival, timpul frumos determină de asemenea prezența unui mare număr de turiști în regiunile litorale în special la sfârșit de săptămână.
CONCLUZII
Teza de față „Relația climă-turism pe teritoriul României” are are la bază un volum mare de muncă, deoarece cuprinde multe date meteorologice, acest fapt impunând culegerea datelor, analiza și prelucrarea informațiilor. De asemenea am consultat o vastă bibliografie de specialitate, cu o mare importanță științifică și metodologică pentru realizarea lucrării de față. Analizarea și interpretarea datelor culese, realizarea fotografiilor în teren au presupus implicit muncă, timp și concentrare.
Scopul îl reprezintă tratarea relației climă-turism pe teritoriul României, având în vedere interacțiunea dintre cele două elemente: climă – element natural și turism – activitate economică și evidențierea unor aspecte teoretice și practice privind posibilitățile economice ale teritoriului României din punct de vedere turistic și influența condițiilor climatice asupra acestora.
Sarcinile studiului sunt determinate de atingerea scopurilor prin efectuarea unui șir de analize de date și informații (indici bioclimatici, scale ale condițiilor climatice favorabile turismului).
În primul capitol am caracterizat principalele elemente climatice ale României din perspectiva influenței lor asupra turismului. Mai întâi au fost studiați factorii genetici ai climei și anume: factorii energetici sau radiativi, factorii fizico-geografici sau suprafața activă subiacentă și factorii dinamici sau circulația generală a atmosferei și mai apoi am studiat caracteristicile climei. În acest subcapitol sunt caracterizate elementele climatice importante în desfășurarea activităților turistice și anume: temperatura aerului, umezeala aerului, nebulozitatea, durata strălucirii soarelui, precipitațiile atmosferice, presiunea atmosferică, vântul și fenomenele meteorologice. Tot aici sunt prezentate regionările bazate pe favorabilitatea pentru turism a condițiilor climatice din România în semestrul cald, în semestrul rece și anual, realizănd cele patru scale ale condițiilor climatice: Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile muntoase, Scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile muntoase.
Radiația solară este factorul climatogen principal, ce determină variații ale celorlalte elemente climatice. Radiația globală, dintre toate tipurile de radiație, constituie o componentă de bază a bilanțului radiativ caloric la suprafața terestră, influențând determinant temperatura aerului de la suprafața scoarței terestre.
Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă din atmosferă și este influențată de circulația maselor de aer dar și de caracteristicile locale ale suprafeței active. Umezeala relativă a aerului crește în apropierea unor bazine de apă și în păduri sau în apropierea lor, deoarece acestea sunt surse de evaporație și evapotranspirație.
Temperatura aerului este un element climatic foarte important, deoarece determină și imprimă climatului acțiune variată.
Nebulozitatea este un factor și un parametru climatic important în desfășurarea turismului. Astfel, nebulozitatea determină în mod direct durata de strălucire a soarelui, influențând în regiunea litorală cura heliomarină sau excursiile, drumețiile în zona montană. De altfel, nebulozitatea influențează regimul tuturor elementelor climatice, la rândul ei, ea fiind influențată de circulația generală a maselor de aer și de relief.
Durata strălucirii soarelui, din punct de vedere al sumelor medii anuale, înregistrează valorile cele mai mari în regiunea litorală a Mării Negre și în Delta Dunării și valorile cele mai mici pe vârfurile montane înalte și în depresiunile intramontane, datorită obstacolelor ce limitează orizontul dar și a frecvenței mai mari a ceței și a nebulozității stratiforme.
Precipitațiile atmosferice sunt o consecință imediată a nebulozității. Dacă sunt lichide reprezintă un parametru climatic restrictiv în desfășurarea activităților turistice, deoarece determină sedentarizarea turiștilor într-un loc și reprezintă un stres pe plan psihologic. În schimb, dacă sunt sub formă de zăpadă au un efect benefic asupra stării de bine a turistului, deoarece pot fi practicate diferite tipuri de sporturi de iarnă (schi, săniuș, patinaj). De altfel, zăpada și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent mai mare de 64 de zile sunt indispensabile practicării sporturilor de iarnă.
Vântul este un parametru climatic important în desfășurarea turismului, având un efect contrastant, atât pozitiv, cât și negativ. Vânturile, prin caracterele lor dominante, origine, frcvență și intensitate, pot fi factori climatici favorabili sau nefavorabili practicării turismului. Vânturile puternice, prin frecvența și intensitatea lor , răscolesc diverse impurități pe care le împrăștie în atmosferă, duc la schimbari bruște de temperatură în mediul ambiant, răcesc organismul, provoacă tulburări interne (respirație, sistem nervos), astfel încât sunt dăunătoare sănătății. Regiunile prin care au trecut vânturile, imprimă acestora proprietățile lor caracteristice.
Particularitățile circulației generale a atmosferei de la un sezon la altul determină producerea diverselor fenomene și procese meteorologice. Astfel, pentru sezonul rece al anului sunt caracteristice fenomenele de îngheț, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheață pe conductori aerieni, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă, ceață. Pentru sezonul cald al anului sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploile torențiale, grindină, oraje.
Partea a doua este consacrată turismului de pe teritoriul României din perspectiva influențării lui de către factorii climatici.
Elementele climatice se diferențiază în timp și în spațiu, clima fiind un factor dinamic ce poate susține sau limita activitatea turistică.
Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracție pentru turiștii sosiți în destinațiile montane sau de litoral și nu numai. Astfel, vremea caldă și precipitațiile reduse sunt factorii cei mai importanți pentru o destinație de vacanță de pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei stațiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influențate într-o formă sau alta de elementele climatice. Pentru multe comunități locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar condițiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare economică și socială al respectivelor comunități.
Clima constituie o condiție de bază pentru crearea anumitor fluxuri turistice și practicarea unor forme de turism: sporturi de iarnă, prin prezența, consistența și menținerea stratului de zăpadă, cura heliomarină, climatoterapia.
CONTRIBUȚII PERSONALE
Analiza unui volum impresionant de date și informații privind clima și turismul României.
Prezentarea detaliată a parametrilor climatici evidențiind caracterul și modul în care aceștia influențează activitățile turistice atât în regiunile montane ale teritoriului României, cât și în regiunile joase ale teritoriului României, în anotimpul estival, hibernal, dar și anual.
Folosirea unor metode moderne de analiză a elementelor climatice și calcularea unor indici bioclimatici în conformitate cu studiile actuale la nivel național și internațional (Indicele puterii de răcire a vântului (Pr), Indicele de stress/ tensiune relativ (ă) (RSI), Indicele SCHARLAU estival (ISE), Indicele de disconfort THOM (DI THOM)).
Analiza unor fenomene climatice deosebite și rolul lor în dezvoltarea și practicarea turismului (în funcție de frecvența apariției temporalo-spațiale).
Caracterizarea parametrilor climatici pe baza unui șir lung de date (1961-1990) și realizarea celor patru scale ale condițiilor climatice favorabile turismului, atât în regiunile joase ale teritoriului României, cât și în regiunile montane ale teritoriului României (Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice anuale favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, Scala condițiilor climatice estivale favorizante turismului în regiunile muntoase, Scala condițiilor climatice hibernale favorizante turismului în regiunile muntoase). Toate cele patru scale au în vedere condițiile climatice caracteristice teritoriului României.
Cercetarea pe teren, prelucrarea informațiilor, realizarea fotografiilor.
Lucrarea de față cuprinde 140 de tabele, 69 de grafice, 82 de fotografii și șapte hărți.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute constă în elaborarea celor patru scale de favorabilitate a condițiilor climatice pentru turism pentru o multitudine de stațiuni de pe tot cuprinsul țării, atât din regiunile montane ale teritoriului României, cât și din regiunile joase de deal, podiș și câmpie și ierarhizarea stațiunilor din punct de vedere climatic și impactul condițiilor climatice asupra turismului, atât în sezonul estival, cât și în sezonul hibernal. Datele meteorologice, parametri climatici au fost prelucrați în cadrul acestor scale și transformate în puncte, conform unor formule specifice (formula asigură variația liniară a unui parametru luat în considerare, permițând calcularea exactă a implicării sale în punctajul general), pentru a evita tabelele de echivalență între un ități de măsură specifice, care sunt statice, mai puțin precise și ineficiente, când sunt mulți parametri de luat în calcul. Am ierarhizat stațiunile turistice din România în funcție de potențialul lor turistic climatic.
BIBLIOGRAFIE
Asslender, I., Mustețea, C. (1977), Structura termică a troposferei în timpul perioadelor cu vânt puternic ce afectează vestul Mării Negre, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
Badea, L., Gâștescu, P., Velcea, V. (1983), Geografie României, Geografia Fizică, Editura Academiei, vol. I.
Badea, L., Grumăzescu, H. (1975), Considerații metodologice asupra regionării turistice a teritoriului României, Editura Sport-Turism, București.
Bacinschi, D., Cazacu, G., Dăneț, A., Rădulescu, E. (1986), Câteva considerații climatologice asupra iernii anului 1985 (lunile ianuarie și februarie) comparativ cu aceleași luni din ultimii 35 ani, Studii și Cercetări, Meteorologie, I.M.H., București, p. 167-181.
Bandoc, G. (2005), Potențialul eolian al litoralului românesc al Mării Negre, Editura Matrix Rom, București.
Bandoc, G., Degeratu, M. (2003), Estimarea potențialului energetic eolian la stația costieră Constanța, Comunicări de Geografie, vol. VII, Editura Universității București, București.
Barry, R.G., Chorley, R.J. (2003), Atmosphere, weather and climate, Eight edition, Routledge, London & New York.
Bălescu, O. (1962), Condițiile sinoptice care favorizează depunerile de gheață în R.P.R., MHGA, VII, București.
Bălescu, O., Beșleagă, N.N. (1962), Viscolele în R.P.R., CSA, IM, București.
Bălescu, O., Militaru, F. (1966), Studiul grindinei în R.P.R., Cul. Lucr. Ale IM/1964, București.
Băltărețu, A. (2001), Sistemul de relații dintre turism și mediul ambiant, din vol. Anal. Univ. Creșt. „Dimitrie Cantemir”, București.
Bălteanu, D. (1992), Natural hazards in Romania, Rev. Roum. De Géogr., 36, p. 47-55.
Bălteanu, D., Alexe, R. (2001), Hazarde naturale și autropogene, Editura Corint, București.
Bălteanu, D., Trandafir, P. Și colab. (2004), Tornada de la Făcăeni,12.VIII.2002. Cauze, consecințe, percepție și management, Hazarduri naturale și tehnogene, Editura Telegrafia, București.
Bâzâc, Gh. (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Editura Academiei, București.
Berlescu, E. (1971), Stațiunile balneare de-a lungul timpului și azi, Editura Medicală, București.
Berlescu, E. (1998), Enciclopedie de Balneoclimatologie a României, ediția a II-a, Editura All, București.
Bordei Ion, E, (1983), Rolul lanțului alpino-carpatic în evoluția ciclonilor mediteraneeni, Editura Academiei, București.
Bordei-Ion, N. (1988), Fenomene meteoclimatice induse de configurația Carpaților în Câmpia Română, Editura Academiei, București.
Bogdan, O. (1969), Variația temperaturii aerului în stratul microclimatic pe câteva profile din lungul văii Dunării, SCGGG-Geogr., XIV, 2.
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), Ceața. Condiții de formare și tipuri genetice, BSSGR, Serie nouă, I, (LXXI).
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), Interdependența dintre poluarea aerului și condițiile meteorlogice, SCCGGG nr. 1, București.
Bogdan, O., Neamu, Gh., Mihai, E., Teodoreanu, E. (1972), Le potentiel climatique des plaines de Roumanie, RRGGG-Geogr., 16, 2.
Bogdan, O. (1974), Asupra noțiunii „Resurse climatice”, SCGGG-Geogr. XXI, 1.
Bogdan, O. (1975), Le regime des precipitations dans la periode pluvieuse, 1969-1972 qui a determine l’exces d’humidite de la plaine Roumanie d’est, RRGGG-Geogr., XIX,2.
Bogdan, O. (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Bogdan, O. (1983), Bruma, Geografia României, I, Geografia Fizică, Editura Academiei Române, București.
Bogdan, O. (1983), Clima și agricultura, Geografia României, I, Geografia Fizică, Editura Academiei Române, București.
Bogdan, O. (1992), Asupra noțiunilor de hazarde, riscuri și catastrofe meteorologice și climatice, S. C. Geografic, t. XXXIX, București, p. 99-105.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1992), Phenomenes climatiques extremes pendant le dernier siecle en Roumanie, RR-Geogr., 36.
Bogdan, O., Iliescu, M.-C., Niculescu, E., Neamu, G. (1993), Variațiile seculare ale temperaturii și precipitațiilor pe litoralul românesc al Mării Negre, Analele Univ. din Oradea, vol. III, Oradea.
Bogdan, O. (1994), Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice, Lucr. Sesiunii Anuale/1993, Inst. Geogr., București.
Bogdan, O. (1996), Regionalization of climatic risk phenomenal in Romania, RR Geogr., 40.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1999), Riscurile climatice din România, Inst. De Geogr., Academia Română, București.
Bogdan, O. (1997), Caracteristici ale fenomenelor de uscăciune și secetă pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, Comunicări de geografie, 43-49, București.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega International, București.
Bogdan, O. (2001), Individualitatea climatică a Podișului Dobrogei, Rev. Geografică/2000, VII, București.
Bogdan, O. (2003), Fenomenele de uscăciune și secetă, cele mai tipice riscuri climatice din Dobrogea, Analele Univ. Ovidius – seria Geografie, Constanța, vol. I, nr. 1, Constanța.
Bogdan, O. (2005), Natural and Anthropogenic Hazards – Mediul ambiant. Caracteristici ale hazardurilor/riscurilor climatice de pe teritoriul României, Institutul de Geografie al Academiei Române, București, nr. 5 (23), octombrie 2005, București.
Buciuman, E. (1994), Agroturismul în Europa și în România, „Telefax”, 31, București.
Burnett, R.T., Cakmak, S., Raizenne, M.E. (1998), The association between ambient carbon monoxide and daily mortality in Toronto, Canada, Journal of Air and Waste Management Assoc., nr. 48.
Canarache, A. (2004), Indicatori climatici și regimuri de umiditate și temperatură a solului, Știința solului, Seria III, SNRSS, No. 1-2, vol. XXXVIII, p. 66-78.
Canarache, A., Dumitru, S. (2002), Impact of soil/land properties on the effects of drought and on soil rating, Proceedings, Central and Eastern European Workshop on Drought Mitigation, 12-15th of April 2000, Budapest-Felsögöd, Hungary.
Carpen, N. D. (1967), Urme și potec:itinerare turistice în țara de peste Olt, Editura U.C.F.S., București.
Cernescu, N. (1961), Clasificarea solurilor cu exces de umiditate, Cercetări de pedologie, Editura Academiei R.P.R., București, p. 223-250.
Chardon, M. (1990), Quelques reflexions sur lea catastrophes naturelles en montagne, Rev. Geogr. Alpine, LXVIII, 1, 2, 3.
Cheval, S. (1997), O metodă statistică de studiere a tendinței de evoluție a temperaturii medii anuale, aplicată la câteva stații meteorologice din sudul României, Comunicări de Geografie, vol. I, Editura Universității, București.
Cheval, S. (1997), Variabilitatea și tendința de evoluție a precipitațiilor pe intervale agricole caracteristice la câteva stații meteo din sudul României, Geographica Timisiensis, VI.
Ciulache, S. (1971), Topoclimatologie și microclimatologie, curs xerogr., Univ. București.
Ciulache, S. (1973), Meteorologie, manual practic, Universitatea din București, Facultatea de Geologie-Geografie, București.
Ciulache, S. (1974), Metode de cercetare microclimatică, rev. Terra, VI (XXVI), București.
Ciulache, S. (1977), Rolul climatologiei în construcția și sisematizarea orașelor și comunelor, St. Geogr., București.
Ciulache, S. (1978), Ierarhizarea noțiunilor: climă, topoclimă, microclimă, St. Geogr., București.
Ciulache, S. (1980), Orașul și clima, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Ciulache, S. (1985), Climatele Pământului, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Ciulache, S. (1992), The wind on the romanian shore of the Black Sea, Analele Universității București, an II XL-XLI, București.
Ciulache, S. (1995), Factorii de risc, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiu, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S. (2000), Monografia climatică-ghid de elaborare, Editura RAO, București.
Ciulache, S. (2002), Meteorologie-Climatologie, Editura Universitară, București.
Ciulache, S. (2004), Influența condițiilor meteorologice și climatice asupra poluării aerului, Com. Geogr., V, Editura Universitară, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Fenomene atmosferice de risc, Editura Științifică, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice, Editura Științifică, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Meteorologie grafică, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1998), Climatologie comportamentală, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (2003), Dicționar de meteorologie și climatologie, Ediura “Ars Docendi”, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (2005), Core set indicators assessing the influence of environmental radiation on human health, Analele Univ. Ovidius – seria Geografie, Constanța, vol. I, nr. 2, Constanța.
Ciulache, S., Torică, V. (2003), Clima Dobrogei, Analele Universității București, anul LII, București.
Cordoneanu, A., Soci, E. C. (2003), A strong, long-track, Romanian tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier.
Crowe, P. R. (1971), Concepts in climatology, London, UK: Longman.
Crozier, M. (1988), The Terminology of Natural Hazards Assessment, New Zeeland Journal of Geogr., October.
Davenport, A.G. (1961), The application of statistical concepts to wind loading of structures, Proc. Instn. Civ. Engng., London 19, 449-472.
Davy, L. (1991), Catastrophes et risques naturels, Bulletin de la Societe Languedocienne de geogr., Univ. Paul Valery, Montpellier.
Degg, M. (1972), Natural Disaster: Recent Trend and Future Prospects, Geography, 336, 77.
De Martonne, E. (1926), Une nouvelle fonction climatologique, L’indice d’aridité, La Meteorologie, p. 449-458.
Diaconescu, Gh. (1954), Caracterul anormal al viscolului din februarie 1954, Rev. transporturilor, 3.
Doorenbos, J., Pruitt, W.O. (1977), Guidelines for predicting crop water requirements, FAO Irrigation and Drainage Paper No 24, FAO Rome, Italy.
Donciu, C. (1928), Perioade de uscăciune și secetă în România, Bul.Meteor. Lunar, II, III, IM, București.
Dragotă, C. (1992), Câteva considerații climatice privind repartiția în funcție de relief a valorilor parametrilor caracteristici precipitațiilor atmosferice pe teritoriul României, Stud. și Cercet., Meteor., 6, I.N.M.H., București.
Dragotă, C. (2000), Repartiția cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore pe teritoriul României, Alma Mater, Bucurestiensis, Seria Geographia, vol. IV, Editura Universității București.
Dragotă, C., Bălteanu, D. (1999), Intensitatea precipitațiilor extreme pe teritoriul României, Rev. Geogr., VI.
Drăghici, I. (1988), Dinamica atmosferei, Editura Tehnică, București.
Drăghici, I. (1988), Frontul de coastă al Mării Negre în timpul verii, Studii și Cercetări, Meteorologie, 2, serie nouă, IMH.
Edwards, D.C., McKee, T.B. (1997), Characteristics of the 20th century drought in the United States at multiple time scales, Climatology Report Number 97-2, Fort Collins, Colorado, Dept. of Atmospheric Science, Colorado State University.
Erhan, E. (1986), Fenomenul de grindină în Moldova, ASUCI, s.II, Geol.- Geogr., XXXII.
Erhan, E. (1990), Particularitățile meteorologice ale anilor 1989-1990 în România, Lucr. Seminar Geol. – Geogr. „D. Cantemir”, 10, Iași, p. 39-45.
Giddings, L., Soto, M., Rutherford, B.M., Maarouf, A. (2005), Standardized precipitation index zones in Mexico, Atmósfera, p. 33-56.
Gâștescu, P. (1974), Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din Câmpia Română Orientală, SCGGG-Geogr., XXI, 1.
Ghinea, D. (1996), Enciclopedia geografică a României, Vol. I, Editura Enciclopedică, București.
Grecu, F. (1997), Fenomene naturale de risc. Geologie și geomorfologie, Editura Universității din București.
Glăvan, V. (1978), Potențialul turistic montan al României și valorificarea acestuia, Studii de turism-Turism montan, București.
Glăvan, V. (1995), Turismul și calitatea mediului înconjurător, Revista de Turism, nr. 2, ICT, București.
Grigore, M. (1974), Potențialul natural al turismului, Universitatea București.
Gugiuman, I., Chiriac, V. (1956), Furtuna cu grindină de la 4 august 1950 din regiunea Iași, ASUCI, secțiunea I, II, 1-2.
Guttman, N.B. (1999), Accepting the Standardized Precipitation Index: a calculation algorithm, Journal of the American Water Resources Association.
Hagman, G. (1984), Prevention Better than Cure: Report on Human and Natural Disasters in the Third World, Swedish Red Cross, Stockholm.
Harte, J. (1986), Ecological implications of arctic air pollution, in Arctic Air Pollution, B. Stonehouse (ed.), Cambridge University Press, Cambridge.
Hepites, C.Șt. (1906), Secetele în România, BSGR, 1, XXVII, București, p. 83-126.
Ianoș, I. (1994). Riscul în sistemele geografice, SC Geogr., XLI.
Ielenicz, M. (2007), România, Geografie fizică, climă, ape, vegetație, soluri, mediu, volumul 2, Editura Universitară, București.
Ielenicz, M., Comănescu, L. (2006), România, potențial turistic, Editura Universitară, București.
Iliescu, M.-C. (1991), Variation seculaire de la temperature moyenne de 1 (air su le territoire de la Roumanie), RRG. Geogr., nr. 35.
Ioan, C. (1929). Indici de ariditate in Romania. Bul. Meteo al Inst. Meteorologic, vol. 9, seria 2.
Ionac, N. (1998), Clima și comportamentul uman, Editura Enciclopedică, București.
Ionac, N. (1999), Pulberile în suspensie din municipiul București, Comunicări de Geografie, vol. III, Editura Universității, București.
Ionescu – Sisești, G. (1946). Seceta anului 1946, Bul. Fac. Agronom.,București, An II, 3 -4.
Iulian, C., Lazăr, P.D. (1985), Energia eoliană-captare și conversie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Jelev, I. (1992), Conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare, Rio de Janeirio, iunie 1992, Mediul Înconjurător, III, 3, p. 3-8.
Jensen, M.E., Burman, R.D., Allen, R.G. (Eds.) (1990), Evapotranspiration and irrigation water requirements, ASCE manual 70, New York, NY.
Keyantash, J., Dracup, J.A. (2002), The Quantification of Drought: an Evaluation of Drought Indices, Bulletin of the American Meteorological Society, August.
Köppen, W.P. (1931), Grundriss der Klimakunde, 2nd ed., Berlin: Walter de Gruyter.
Lemon, L.R., Stan-Sion, A., Soci, C, Cordoneanu, E. (2003), A strong, long-track, Romanian tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier, pp. 391-416.
Maarouf, A., Smith, J. (1997), Interactions amongst policies designed to resolve individual air issues, Environmental Monitoring and Assessment.
Manea, L. (1976), Condiții aerosinoptice de apariție a poleiului, Studii și Cercet., I / 1, Meteorologia, IMH, București.
Marica, A.C., Busuioc, A. (2004), The potential of climate change on the main components of water balance relating to maize crop, Romanian Journal of Meteorology, vol. 6, no, 1-2, Bucharest, Romania.
Marosovic, A. (1967), Formules theoretiques pour le calcul de l`evapotranspiration. Tel-Amara, Liban.
Mason, S.J., Goddard, L., Graham, N.E., Yulaeva, E., Sun, L., Arkin, P.A. (1999) The IRI Seasonal Climate Prediction System and the 1997/98 El Niño Event, Bulletin of the American Meteorological Society, 80, (1999), 1853-1873.
Măhăra Gh., Fenomenul de îngheț pe teritoriul României, Terra, nr. 3-4.
Măhăra, Gh. (1973), Evoluția Câmpiei de Vest a României, în vol. „Realizări în geografia României”, Editura Științifică, București.
Măhăra Gh. (1979), Circulația aerului pe Glob, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Măhăra, Gh. (2001), Meteorologie, Editura Universității din Oradea, Oradea.
Măhăra, Gh. (2006), Variabilități și schimbări climatice, Editura Universității din Oradea, Oradea.
McGuinness, J.L., Bordne, E.F. (1972), A comparison of lysimeterderived potential evapotranspiration with computed values, Technical bulletin, No 1452, Agric. Research Service U. S. Dep. of Agric., 71 pp.
McKee, T.,B., Doesken, N.,J., Kleist, J. (1993), The relationship of drought frequency and duration to time scales. In: 8th Conference on Applied Climatology. Amer. Meteor. Soc., Boston.
McKee, T.B., Doesken, N.J., Kleist, J. (1995), Drought monitoring with multiple time scales, In: 9th Conference on Applied Climatology, Am. Meteor. Soc., Boston.
Mihăilescu, C.D. (1997), Evoluția mediului geografic al zonei de stepă din nord-vestul Mării Negre și ritmicitatea manifestării calamităților naturale pe parcursul ultimelor milenii, Autoreferatul tezei de drd. Abilitat în științe geografice, Academia de Științe a Republicii Moldova, Inst. Geogr., Chișinău, p. 25.
Mihăilescu, I.F. (1997), Aspects de l`influence de la Mer Noire sur les differenciations climatiques de Dobroudja (Roumanie), Proceedings of the Sessions de Climatology of the 28 th International Geographical Congress, Commission ou Climatology, Canada, p. 56-67.
Mihăilescu, I.F., Bucșă, I. Costea, D. (1995), Contribuțiila cunoașterea influenței Mării Negre asupra regimului temperaturii aerului din Dobrogea, Anal. “Univ. Al. I. Cuza”, Iași, p. 13-14.
Mihăilescu, I.F., Andreiași, N., Bucșă, I., Torică, V. (2001), Fenomene climatice de risc din Dobrogea. Implicații ecopedologice și economice, Revista Geografică, Instit. de Geogr., Acad. Română, T VII, 2000 – Serie Nouă, București, p. 178-185.
Militaru, F. (1967), Considerații asupra unor fenomene meteorologice deosebite, Hidrotehnica, 12, 7, p. 371-374.
Monteith, J.L. (1965), Evaporation and the environment, In: The state and movement of water in living organisms, XIXth Symposium Soc. For Exp. Biol., Swansea, Cambridge University Press, p. 205-234.
Moroianu, I., Zisu, D. (1994), Cercetări privind studiul poluării în cazul orașului București, Ministerul Pădurilor, Apelor și Protecției Mediului, ICIM, București.
Neacșa, O., Dobre, I. (1969), Potențialul climatic al litoralului românesc al Mării Negre, Lucrările Congresului Internațional de thalassoterapie, mai, Eforie Nord.
Neagu, E., Popa, A. (1976), Depunerile de gheață de pe conductorii aerieni în intervalul 1 iulie 1972-30 iunie 1973 pe teritoriul României, Studii și Cercet., I/2, Meteorologie, IMH, București, p. 585-597.
Neamu, Gh., Teodoreanu, E. (1972), Clima Dobrogei. Studii și cercetări de Geografie aplicată a Dobrogei, Volum festiv, 25 de ani de la moartea geografului Constantin Brătescu, Constanța.
Neguț, S. și colab. (2006), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, București.
Niculescu, E. (1993), Răciri și încălziri masive în ultimul secol în România, SC Geogr., XL, p. 73-81.
Niculescu, E. (1997), Extreme pluviometrice pe teritoriul României în ultimul secol, SC Geogr., XLIV, p. 63-67.
Nur, I.M. (1992), Secherease, desertification et infestation de Criquets en Afrique, Stop – Disaster, 9 :6-8, Bulletin IDNDR, Obss. VESUVIANU.
Ochiambo, Th. (1992), Les problemes des Criquets dans les environnements exposes a la Secheresse, Stop – Disasters, 9 , p. 3-4, Bulletin IDNDR, Obss. VESUVIANO.
Oprescu, A., Pătăchi, I. (1983), Analiza climatologică a perioadelor secetoase din Dobrogea, Studii și Cercet. Meteor., I.N.M.H., București, p. 263-267.
Păltineanu, C. (2002), Aspecte de metodică privind cercetarea în climatologie și hidrologie, Editura Ovidius University Press, Constanța.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F, Torica, V., Albu, A. (2002) Correlation between sunshine duration and global solar radiation in south-eastern Romania. International Agrophysics, Vol. 16, No 2, Lublin, Poland, p. 139-145.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F. (2005), Aridity distribution and irrigation water requirements for the main fruit trees in Romania, International Commission on Irrigation and Drainage, 21st European Regional Conference – Integrated land and water resources management: towards sustainable rural development. 15-19 May 2005, CD Rom, ERC2005PDF, Frankfurt (Oder), Germany and Slubice (Poland), Topic 4–Drought and drought management: 11 p.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Dragotă, C., Vasenciuc, F., Prefac, Z., Popescu, M. (2005), Corelația dintre indicele de ariditate și deficitul de apă climatic și repartiția geografică a acestora în România, Analele Universității Spiru Haret, nr. 8, Editura România de mâine, București, Seria Geografie, p. 23-28.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragotă, C. (2006) Repartiția teritorială a indicelui de ariditate Thornthwaite în România, Lucrările Conf. Naț. Române de Știința Solului, Cluj Napoca.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Dragotă, C., Vasenciuc, F., Prefac, Z., Popescu, M. (2007), Geographical distribution of the aridity indexes in Romania, Analele Universității Ovidius – Seria Geografie, vol. III, nr. 1, Ovidius University Press, Constanța, p. 21-30.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota,C., Vasenciuc, F. (2007), Ariditatea, seceta, evapotranspirația și cerințele de apă ale culturilor agricole în România, Editura Ovidius University Press, Constanța.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota, C., Vasenciuc, F., (2007), Using aridity indexes to describe some climate and soil features in Eastern Europe: a Romanian case study, Theoretical and applied climatology, Springer Velag Vienna, Volume 90, no. 3-4, p. 263-274.
Pătăchie, I., Călinescu, N. (1973), Cantități excepționale de precipitații înregistrate în secolul XX pe teritoriul României, Studii și Cercetări Meteorologice, I.M.H București.
Pătăchie, I., Călinescu, N. (1984), Umezeala relativă a aerului în Dobrogea, Studii și Cercetări Meteorologice, I.M.H, București.
Pech, P. (1988), Methode statistique pour la cartographie des zones exposees a des risques ( L’exemple d’Ossola – Italie du Nord – 46°N), Rev. De geomorphologie dynamique.
Pereira, L.S., Paulo, A., Rosa, R.D. (2005), A Modification of the Palmer Drought Stress Index for Mediterranean Environments, CD-Rom. ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 – Frankfurt (Oder) and Slubice – Germany and Poland.
Platagea, Gh. (1959), Studiul ploilor torențiale pe teritoriul RPR și influența lor asupra scurgerii, MHGA, IV, 4, p. 21-28.
Podani, M., Zăvoianu, I. (1992), Cauzele și efectele inundațiilor produse în luna iulie 1991 în Moldova, SC Geogr., XXXIX, p. 61-68.
Posea, G. și colab. (1969), Zonarea județelor din România după potențialul turistic, în Lucrările Colocv. Național de Geografia Turismului, București.
Povară, R. (2000), Riscul meteorologic în agricultură, Editura Economică,București.
Povară, R. (2001), Biometeorologie și bioclimatologie, Editura du Goeland, București.
Priestley, C.H.B., Taylor, R.J. (1972), On the assessment of surface heat flux and evaporation using large scale parameters, Mon. Weath. Rev., 100, p. 81-92.
Rădulescu, A. (1946), Asupra geografiei turismului, în Rev. Geografică, București.
Rădulescu, A. (1964), Considerații geografice asupra fenomenelor de secetă din RPR, Natura, Geol. – Geogr., XVI, 1, p. 27-35.
Redmond, K. (2002), The depiction of drought – a commentary, Bulletin of the American Meteorological Society 83(8):1143-1147, 2002.
Rosenfeld, Ch. L. (1994), The Geographical Dimensions of Natural Disasters, IGU, Bulletin.
Rossi, G. (2003), An integrated approach to drought mitigation in Mediterranean Regions, in: Tools for Drought Mitigation in Mediterranean Regions, edited by G. Rossi et al., Dordrecht (the Netherlands), Kluwer Academic Publishers, pp. 3-18
Roșu, Al. (1970), Geografia turismului – conținut și mod de reprezentare cartografică, Terra, nr. 6, București.
Schwartz, P., Randall, D. (2003), An Abrupt Climate Change Scenario and its Implications for United States National Security.
Smărăndescu, V. (1985), Elemente de valorificare a potențialului turistic, Revista economică nr. 33, București.
Smith, M. (1992), CROPWAT-A computer program for irrigation planning and management. FAO Irrigation and Drainage Paper 46, Rome.
Stăncescu, I. (1983), Carpații, factori modificatori ai climei, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Stăncescu, I., Damian, D. (1983), Câteva considerații asupra aspectului vremii în țara noastră, determinate de aria de influență a anticiclonului scandinav, Studii și Cercetări de Meteorologie, I.M.H., București.
Stăncescu, I., Goți, V. (1992), Condițiile meteorologice care au determinat ploile deosebit de abundente din luna iulie 1991, SC Geogr., XXXIX, p. 51-59.
Stănescu, V.Al., Adler, M.J., Cusursuz, B., Tuinea, P., Burcea, G., Ciuntu, A. (1994), Study of droughts in Romania for the assessment of aridization and desertification trends, Rom. Journal of Hidrology and Water Resources, vol. I, nr. 2.
Stoenescu, Șt., M., Țepeș, E., Bocorodiță, N., Ivanov, M. (1966), Repartiția chiciurei, poleiului și lapoviței pe teritoriul RS România, Cul. lucr. IM/1964, București, p. 319-328
Swisewski, C. (1984), Some Theoretical and Methodological Problems of the Geography of Tourism, An. St. Ale Univ. „Al. I. Cuza” din Iași, secțiunea a II-a b (Geologie-Geografie), Tom XXVI.
Ștefan, V., Bechet, Șt., Tomiță, O., Titz, L. (1981), Îmbunătățiri funciare, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Teodoreanu, E. (1994), Caracteristici bioclimatice ale perioadei reci a anului, SCG, XLI.
Teodoreanu, E. (1995), Thermal confort in Romania as a function of solar radiation, RR-Geogr.,39.
Teodoreanu, E. (1996), Caracteristici bioclimatice ale perioadei calde a aerului în România, Rev. Geogr., II-III, serie nouă, Institutul de Geografie.
Teodoreanu, E. (2002), Bioclimatologie umană, Editura Academiei Române, București.
Teodoreanu, E. (2002), Le potentiel therapeuthique des facteurs naturels de la Mer Noire, Dokum. Geogr. Nr. 29, Warszawa.
Teodoreanu, E. (2004), Geografie medicală, Editura Academiei Române, București.
Teodoreanu, E., Grigore, L., Stoicescu, C., Munteanu, L., Teleki, N. (1984), Cura balneoclimatică în România, Editura Sport-Turism, București.
Thornthwaite, C.W. (1948), An approach toward a rational classification of climate, The Geographical Rev., 38(1), p. 55-94.
Topor, N. (1957), Meteorologie turistică, Editura Ceres, București, 153 p.
Topor, N. (1964), Ani ploioși și secetoși, CSA, IM, București.
Topor, N. (1970), Cauzele unor ploi cu efect catastrofal în România, Hidrotehnica, XV, 11, p. 584-592.
Topor, N., Stoica, C. (1965), Tipuri de circulație și centri barici de acțiune atmosferică deasupra Europei, C.S.A., I.M., București.
Trenberth, K.E, Caron, J.M, Stepaniak, D.P, Worley S. (2002), Evolution of El Niño – Southern Oscillation and global atmospheric surface temperatures. Journal of Geophysical Research, 107, DOI: 10.1029/2000JD000298.
Țâștea, D., Bacinschi, D., Radu, N. (1965), Dicționar meteorologic, CSA, IMH, București.
Țâștea, D., Sârbu, V., Raț, T. (1969), Scurtă caracterizare a climei Dobrogei cu referire specială la zona de litoral, Culegere de lucrări, IM/1967, București.
Țâștea, D., Dragotă, C. (1989), Zonarea indicelui de intensitate pluvioeoliană ca parametru de calcul în proiectarea noilor tipuri de acoperișuri, Studii și cercetări de meteorologie , I.N.M.H., București.
Țeposu, E., Pușcariu, V. (1932), România balneară și turistică, Editura Cartea Românească, București.
Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București.
Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ș. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SC Geogr., XLI.
* * * (1961-1962), Clima R.P.R., vol. I-II, I.M.H., București.
* * * (1962, 1966) – Clima R..P.R / R.S.R., CSA, IMH, București, I: 165; II: 285.
* * * (1966) – Clima R.S.R., vol. II, Date climatologice, Comitetul de Stat al Apelor de pe lângă Consiliul de Miniștri, Institutul Meteorologic, București.
* * * (1965-2005), Tabelele TM1, Arhiva I.N.M.H., București.
* * * (1972-1979), Atlasul R.S.R., planșa IV – Clima, Editura Academiei, București.
* * * (1983), Geografia României, vol. I, Geografia Fizică, Editura Academiei, București.
* * * (1992), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, București.
* * * (2005) – Geografia României, V, Editura Academiei Române, București.
* * * (1995) – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, I.N.M.H., București.
* * * Dictionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), 1996. Ediția a II-a. Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București, 1194 p.
* * * (2008) – Strategia națională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea și combaterea degradării terenurilor și deșertificării, pe termen scurt, mediu și lung, MADR. București.
* * * (2005) – Buletin Meteorologic, Anul VIII, nr. 5-10, Administrația Națională de Meteorologie, București.
* * * Surfer 8 Program, Surface Mapping System, Golden Software Inc 2002, www. Goldensoftware.com.
* * * (1980,1981) – Județele României, Monografie, Editura Sport – Turism, București.
* * * Anuare meteorologice.
BIBLIOGRAFIE
Asslender, I., Mustețea, C. (1977), Structura termică a troposferei în timpul perioadelor cu vânt puternic ce afectează vestul Mării Negre, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
Badea, L., Gâștescu, P., Velcea, V. (1983), Geografie României, Geografia Fizică, Editura Academiei, vol. I.
Badea, L., Grumăzescu, H. (1975), Considerații metodologice asupra regionării turistice a teritoriului României, Editura Sport-Turism, București.
Bacinschi, D., Cazacu, G., Dăneț, A., Rădulescu, E. (1986), Câteva considerații climatologice asupra iernii anului 1985 (lunile ianuarie și februarie) comparativ cu aceleași luni din ultimii 35 ani, Studii și Cercetări, Meteorologie, I.M.H., București, p. 167-181.
Bandoc, G. (2005), Potențialul eolian al litoralului românesc al Mării Negre, Editura Matrix Rom, București.
Bandoc, G., Degeratu, M. (2003), Estimarea potențialului energetic eolian la stația costieră Constanța, Comunicări de Geografie, vol. VII, Editura Universității București, București.
Barry, R.G., Chorley, R.J. (2003), Atmosphere, weather and climate, Eight edition, Routledge, London & New York.
Bălescu, O. (1962), Condițiile sinoptice care favorizează depunerile de gheață în R.P.R., MHGA, VII, București.
Bălescu, O., Beșleagă, N.N. (1962), Viscolele în R.P.R., CSA, IM, București.
Bălescu, O., Militaru, F. (1966), Studiul grindinei în R.P.R., Cul. Lucr. Ale IM/1964, București.
Băltărețu, A. (2001), Sistemul de relații dintre turism și mediul ambiant, din vol. Anal. Univ. Creșt. „Dimitrie Cantemir”, București.
Bălteanu, D. (1992), Natural hazards in Romania, Rev. Roum. De Géogr., 36, p. 47-55.
Bălteanu, D., Alexe, R. (2001), Hazarde naturale și autropogene, Editura Corint, București.
Bălteanu, D., Trandafir, P. Și colab. (2004), Tornada de la Făcăeni,12.VIII.2002. Cauze, consecințe, percepție și management, Hazarduri naturale și tehnogene, Editura Telegrafia, București.
Bâzâc, Gh. (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Editura Academiei, București.
Berlescu, E. (1971), Stațiunile balneare de-a lungul timpului și azi, Editura Medicală, București.
Berlescu, E. (1998), Enciclopedie de Balneoclimatologie a României, ediția a II-a, Editura All, București.
Bordei Ion, E, (1983), Rolul lanțului alpino-carpatic în evoluția ciclonilor mediteraneeni, Editura Academiei, București.
Bordei-Ion, N. (1988), Fenomene meteoclimatice induse de configurația Carpaților în Câmpia Română, Editura Academiei, București.
Bogdan, O. (1969), Variația temperaturii aerului în stratul microclimatic pe câteva profile din lungul văii Dunării, SCGGG-Geogr., XIV, 2.
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), Ceața. Condiții de formare și tipuri genetice, BSSGR, Serie nouă, I, (LXXI).
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), Interdependența dintre poluarea aerului și condițiile meteorlogice, SCCGGG nr. 1, București.
Bogdan, O., Neamu, Gh., Mihai, E., Teodoreanu, E. (1972), Le potentiel climatique des plaines de Roumanie, RRGGG-Geogr., 16, 2.
Bogdan, O. (1974), Asupra noțiunii „Resurse climatice”, SCGGG-Geogr. XXI, 1.
Bogdan, O. (1975), Le regime des precipitations dans la periode pluvieuse, 1969-1972 qui a determine l’exces d’humidite de la plaine Roumanie d’est, RRGGG-Geogr., XIX,2.
Bogdan, O. (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Bogdan, O. (1983), Bruma, Geografia României, I, Geografia Fizică, Editura Academiei Române, București.
Bogdan, O. (1983), Clima și agricultura, Geografia României, I, Geografia Fizică, Editura Academiei Române, București.
Bogdan, O. (1992), Asupra noțiunilor de hazarde, riscuri și catastrofe meteorologice și climatice, S. C. Geografic, t. XXXIX, București, p. 99-105.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1992), Phenomenes climatiques extremes pendant le dernier siecle en Roumanie, RR-Geogr., 36.
Bogdan, O., Iliescu, M.-C., Niculescu, E., Neamu, G. (1993), Variațiile seculare ale temperaturii și precipitațiilor pe litoralul românesc al Mării Negre, Analele Univ. din Oradea, vol. III, Oradea.
Bogdan, O. (1994), Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice, Lucr. Sesiunii Anuale/1993, Inst. Geogr., București.
Bogdan, O. (1996), Regionalization of climatic risk phenomenal in Romania, RR Geogr., 40.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1999), Riscurile climatice din România, Inst. De Geogr., Academia Română, București.
Bogdan, O. (1997), Caracteristici ale fenomenelor de uscăciune și secetă pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, Comunicări de geografie, 43-49, București.
Bogdan, O., Niculescu, E. (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega International, București.
Bogdan, O. (2001), Individualitatea climatică a Podișului Dobrogei, Rev. Geografică/2000, VII, București.
Bogdan, O. (2003), Fenomenele de uscăciune și secetă, cele mai tipice riscuri climatice din Dobrogea, Analele Univ. Ovidius – seria Geografie, Constanța, vol. I, nr. 1, Constanța.
Bogdan, O. (2005), Natural and Anthropogenic Hazards – Mediul ambiant. Caracteristici ale hazardurilor/riscurilor climatice de pe teritoriul României, Institutul de Geografie al Academiei Române, București, nr. 5 (23), octombrie 2005, București.
Buciuman, E. (1994), Agroturismul în Europa și în România, „Telefax”, 31, București.
Burnett, R.T., Cakmak, S., Raizenne, M.E. (1998), The association between ambient carbon monoxide and daily mortality in Toronto, Canada, Journal of Air and Waste Management Assoc., nr. 48.
Canarache, A. (2004), Indicatori climatici și regimuri de umiditate și temperatură a solului, Știința solului, Seria III, SNRSS, No. 1-2, vol. XXXVIII, p. 66-78.
Canarache, A., Dumitru, S. (2002), Impact of soil/land properties on the effects of drought and on soil rating, Proceedings, Central and Eastern European Workshop on Drought Mitigation, 12-15th of April 2000, Budapest-Felsögöd, Hungary.
Carpen, N. D. (1967), Urme și potec:itinerare turistice în țara de peste Olt, Editura U.C.F.S., București.
Cernescu, N. (1961), Clasificarea solurilor cu exces de umiditate, Cercetări de pedologie, Editura Academiei R.P.R., București, p. 223-250.
Chardon, M. (1990), Quelques reflexions sur lea catastrophes naturelles en montagne, Rev. Geogr. Alpine, LXVIII, 1, 2, 3.
Cheval, S. (1997), O metodă statistică de studiere a tendinței de evoluție a temperaturii medii anuale, aplicată la câteva stații meteorologice din sudul României, Comunicări de Geografie, vol. I, Editura Universității, București.
Cheval, S. (1997), Variabilitatea și tendința de evoluție a precipitațiilor pe intervale agricole caracteristice la câteva stații meteo din sudul României, Geographica Timisiensis, VI.
Ciulache, S. (1971), Topoclimatologie și microclimatologie, curs xerogr., Univ. București.
Ciulache, S. (1973), Meteorologie, manual practic, Universitatea din București, Facultatea de Geologie-Geografie, București.
Ciulache, S. (1974), Metode de cercetare microclimatică, rev. Terra, VI (XXVI), București.
Ciulache, S. (1977), Rolul climatologiei în construcția și sisematizarea orașelor și comunelor, St. Geogr., București.
Ciulache, S. (1978), Ierarhizarea noțiunilor: climă, topoclimă, microclimă, St. Geogr., București.
Ciulache, S. (1980), Orașul și clima, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Ciulache, S. (1985), Climatele Pământului, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Ciulache, S. (1992), The wind on the romanian shore of the Black Sea, Analele Universității București, an II XL-XLI, București.
Ciulache, S. (1995), Factorii de risc, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S. (1997), Clima Depresiunii Sibiu, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S. (2000), Monografia climatică-ghid de elaborare, Editura RAO, București.
Ciulache, S. (2002), Meteorologie-Climatologie, Editura Universitară, București.
Ciulache, S. (2004), Influența condițiilor meteorologice și climatice asupra poluării aerului, Com. Geogr., V, Editura Universitară, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Fenomene atmosferice de risc, Editura Științifică, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice, Editura Științifică, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1995), Meteorologie grafică, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (1998), Climatologie comportamentală, Editura Universității din București, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (2003), Dicționar de meteorologie și climatologie, Ediura “Ars Docendi”, București.
Ciulache, S., Ionac, N. (2005), Core set indicators assessing the influence of environmental radiation on human health, Analele Univ. Ovidius – seria Geografie, Constanța, vol. I, nr. 2, Constanța.
Ciulache, S., Torică, V. (2003), Clima Dobrogei, Analele Universității București, anul LII, București.
Cordoneanu, A., Soci, E. C. (2003), A strong, long-track, Romanian tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier.
Crowe, P. R. (1971), Concepts in climatology, London, UK: Longman.
Crozier, M. (1988), The Terminology of Natural Hazards Assessment, New Zeeland Journal of Geogr., October.
Davenport, A.G. (1961), The application of statistical concepts to wind loading of structures, Proc. Instn. Civ. Engng., London 19, 449-472.
Davy, L. (1991), Catastrophes et risques naturels, Bulletin de la Societe Languedocienne de geogr., Univ. Paul Valery, Montpellier.
Degg, M. (1972), Natural Disaster: Recent Trend and Future Prospects, Geography, 336, 77.
De Martonne, E. (1926), Une nouvelle fonction climatologique, L’indice d’aridité, La Meteorologie, p. 449-458.
Diaconescu, Gh. (1954), Caracterul anormal al viscolului din februarie 1954, Rev. transporturilor, 3.
Doorenbos, J., Pruitt, W.O. (1977), Guidelines for predicting crop water requirements, FAO Irrigation and Drainage Paper No 24, FAO Rome, Italy.
Donciu, C. (1928), Perioade de uscăciune și secetă în România, Bul.Meteor. Lunar, II, III, IM, București.
Dragotă, C. (1992), Câteva considerații climatice privind repartiția în funcție de relief a valorilor parametrilor caracteristici precipitațiilor atmosferice pe teritoriul României, Stud. și Cercet., Meteor., 6, I.N.M.H., București.
Dragotă, C. (2000), Repartiția cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore pe teritoriul României, Alma Mater, Bucurestiensis, Seria Geographia, vol. IV, Editura Universității București.
Dragotă, C., Bălteanu, D. (1999), Intensitatea precipitațiilor extreme pe teritoriul României, Rev. Geogr., VI.
Drăghici, I. (1988), Dinamica atmosferei, Editura Tehnică, București.
Drăghici, I. (1988), Frontul de coastă al Mării Negre în timpul verii, Studii și Cercetări, Meteorologie, 2, serie nouă, IMH.
Edwards, D.C., McKee, T.B. (1997), Characteristics of the 20th century drought in the United States at multiple time scales, Climatology Report Number 97-2, Fort Collins, Colorado, Dept. of Atmospheric Science, Colorado State University.
Erhan, E. (1986), Fenomenul de grindină în Moldova, ASUCI, s.II, Geol.- Geogr., XXXII.
Erhan, E. (1990), Particularitățile meteorologice ale anilor 1989-1990 în România, Lucr. Seminar Geol. – Geogr. „D. Cantemir”, 10, Iași, p. 39-45.
Giddings, L., Soto, M., Rutherford, B.M., Maarouf, A. (2005), Standardized precipitation index zones in Mexico, Atmósfera, p. 33-56.
Gâștescu, P. (1974), Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din Câmpia Română Orientală, SCGGG-Geogr., XXI, 1.
Ghinea, D. (1996), Enciclopedia geografică a României, Vol. I, Editura Enciclopedică, București.
Grecu, F. (1997), Fenomene naturale de risc. Geologie și geomorfologie, Editura Universității din București.
Glăvan, V. (1978), Potențialul turistic montan al României și valorificarea acestuia, Studii de turism-Turism montan, București.
Glăvan, V. (1995), Turismul și calitatea mediului înconjurător, Revista de Turism, nr. 2, ICT, București.
Grigore, M. (1974), Potențialul natural al turismului, Universitatea București.
Gugiuman, I., Chiriac, V. (1956), Furtuna cu grindină de la 4 august 1950 din regiunea Iași, ASUCI, secțiunea I, II, 1-2.
Guttman, N.B. (1999), Accepting the Standardized Precipitation Index: a calculation algorithm, Journal of the American Water Resources Association.
Hagman, G. (1984), Prevention Better than Cure: Report on Human and Natural Disasters in the Third World, Swedish Red Cross, Stockholm.
Harte, J. (1986), Ecological implications of arctic air pollution, in Arctic Air Pollution, B. Stonehouse (ed.), Cambridge University Press, Cambridge.
Hepites, C.Șt. (1906), Secetele în România, BSGR, 1, XXVII, București, p. 83-126.
Ianoș, I. (1994). Riscul în sistemele geografice, SC Geogr., XLI.
Ielenicz, M. (2007), România, Geografie fizică, climă, ape, vegetație, soluri, mediu, volumul 2, Editura Universitară, București.
Ielenicz, M., Comănescu, L. (2006), România, potențial turistic, Editura Universitară, București.
Iliescu, M.-C. (1991), Variation seculaire de la temperature moyenne de 1 (air su le territoire de la Roumanie), RRG. Geogr., nr. 35.
Ioan, C. (1929). Indici de ariditate in Romania. Bul. Meteo al Inst. Meteorologic, vol. 9, seria 2.
Ionac, N. (1998), Clima și comportamentul uman, Editura Enciclopedică, București.
Ionac, N. (1999), Pulberile în suspensie din municipiul București, Comunicări de Geografie, vol. III, Editura Universității, București.
Ionescu – Sisești, G. (1946). Seceta anului 1946, Bul. Fac. Agronom.,București, An II, 3 -4.
Iulian, C., Lazăr, P.D. (1985), Energia eoliană-captare și conversie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Jelev, I. (1992), Conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare, Rio de Janeirio, iunie 1992, Mediul Înconjurător, III, 3, p. 3-8.
Jensen, M.E., Burman, R.D., Allen, R.G. (Eds.) (1990), Evapotranspiration and irrigation water requirements, ASCE manual 70, New York, NY.
Keyantash, J., Dracup, J.A. (2002), The Quantification of Drought: an Evaluation of Drought Indices, Bulletin of the American Meteorological Society, August.
Köppen, W.P. (1931), Grundriss der Klimakunde, 2nd ed., Berlin: Walter de Gruyter.
Lemon, L.R., Stan-Sion, A., Soci, C, Cordoneanu, E. (2003), A strong, long-track, Romanian tornado, Atmospheric Research 67-68, Elsevier, pp. 391-416.
Maarouf, A., Smith, J. (1997), Interactions amongst policies designed to resolve individual air issues, Environmental Monitoring and Assessment.
Manea, L. (1976), Condiții aerosinoptice de apariție a poleiului, Studii și Cercet., I / 1, Meteorologia, IMH, București.
Marica, A.C., Busuioc, A. (2004), The potential of climate change on the main components of water balance relating to maize crop, Romanian Journal of Meteorology, vol. 6, no, 1-2, Bucharest, Romania.
Marosovic, A. (1967), Formules theoretiques pour le calcul de l`evapotranspiration. Tel-Amara, Liban.
Mason, S.J., Goddard, L., Graham, N.E., Yulaeva, E., Sun, L., Arkin, P.A. (1999) The IRI Seasonal Climate Prediction System and the 1997/98 El Niño Event, Bulletin of the American Meteorological Society, 80, (1999), 1853-1873.
Măhăra Gh., Fenomenul de îngheț pe teritoriul României, Terra, nr. 3-4.
Măhăra, Gh. (1973), Evoluția Câmpiei de Vest a României, în vol. „Realizări în geografia României”, Editura Științifică, București.
Măhăra Gh. (1979), Circulația aerului pe Glob, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Măhăra, Gh. (2001), Meteorologie, Editura Universității din Oradea, Oradea.
Măhăra, Gh. (2006), Variabilități și schimbări climatice, Editura Universității din Oradea, Oradea.
McGuinness, J.L., Bordne, E.F. (1972), A comparison of lysimeterderived potential evapotranspiration with computed values, Technical bulletin, No 1452, Agric. Research Service U. S. Dep. of Agric., 71 pp.
McKee, T.,B., Doesken, N.,J., Kleist, J. (1993), The relationship of drought frequency and duration to time scales. In: 8th Conference on Applied Climatology. Amer. Meteor. Soc., Boston.
McKee, T.B., Doesken, N.J., Kleist, J. (1995), Drought monitoring with multiple time scales, In: 9th Conference on Applied Climatology, Am. Meteor. Soc., Boston.
Mihăilescu, C.D. (1997), Evoluția mediului geografic al zonei de stepă din nord-vestul Mării Negre și ritmicitatea manifestării calamităților naturale pe parcursul ultimelor milenii, Autoreferatul tezei de drd. Abilitat în științe geografice, Academia de Științe a Republicii Moldova, Inst. Geogr., Chișinău, p. 25.
Mihăilescu, I.F. (1997), Aspects de l`influence de la Mer Noire sur les differenciations climatiques de Dobroudja (Roumanie), Proceedings of the Sessions de Climatology of the 28 th International Geographical Congress, Commission ou Climatology, Canada, p. 56-67.
Mihăilescu, I.F., Bucșă, I. Costea, D. (1995), Contribuțiila cunoașterea influenței Mării Negre asupra regimului temperaturii aerului din Dobrogea, Anal. “Univ. Al. I. Cuza”, Iași, p. 13-14.
Mihăilescu, I.F., Andreiași, N., Bucșă, I., Torică, V. (2001), Fenomene climatice de risc din Dobrogea. Implicații ecopedologice și economice, Revista Geografică, Instit. de Geogr., Acad. Română, T VII, 2000 – Serie Nouă, București, p. 178-185.
Militaru, F. (1967), Considerații asupra unor fenomene meteorologice deosebite, Hidrotehnica, 12, 7, p. 371-374.
Monteith, J.L. (1965), Evaporation and the environment, In: The state and movement of water in living organisms, XIXth Symposium Soc. For Exp. Biol., Swansea, Cambridge University Press, p. 205-234.
Moroianu, I., Zisu, D. (1994), Cercetări privind studiul poluării în cazul orașului București, Ministerul Pădurilor, Apelor și Protecției Mediului, ICIM, București.
Neacșa, O., Dobre, I. (1969), Potențialul climatic al litoralului românesc al Mării Negre, Lucrările Congresului Internațional de thalassoterapie, mai, Eforie Nord.
Neagu, E., Popa, A. (1976), Depunerile de gheață de pe conductorii aerieni în intervalul 1 iulie 1972-30 iunie 1973 pe teritoriul României, Studii și Cercet., I/2, Meteorologie, IMH, București, p. 585-597.
Neamu, Gh., Teodoreanu, E. (1972), Clima Dobrogei. Studii și cercetări de Geografie aplicată a Dobrogei, Volum festiv, 25 de ani de la moartea geografului Constantin Brătescu, Constanța.
Neguț, S. și colab. (2006), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, București.
Niculescu, E. (1993), Răciri și încălziri masive în ultimul secol în România, SC Geogr., XL, p. 73-81.
Niculescu, E. (1997), Extreme pluviometrice pe teritoriul României în ultimul secol, SC Geogr., XLIV, p. 63-67.
Nur, I.M. (1992), Secherease, desertification et infestation de Criquets en Afrique, Stop – Disaster, 9 :6-8, Bulletin IDNDR, Obss. VESUVIANU.
Ochiambo, Th. (1992), Les problemes des Criquets dans les environnements exposes a la Secheresse, Stop – Disasters, 9 , p. 3-4, Bulletin IDNDR, Obss. VESUVIANO.
Oprescu, A., Pătăchi, I. (1983), Analiza climatologică a perioadelor secetoase din Dobrogea, Studii și Cercet. Meteor., I.N.M.H., București, p. 263-267.
Păltineanu, C. (2002), Aspecte de metodică privind cercetarea în climatologie și hidrologie, Editura Ovidius University Press, Constanța.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F, Torica, V., Albu, A. (2002) Correlation between sunshine duration and global solar radiation in south-eastern Romania. International Agrophysics, Vol. 16, No 2, Lublin, Poland, p. 139-145.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F. (2005), Aridity distribution and irrigation water requirements for the main fruit trees in Romania, International Commission on Irrigation and Drainage, 21st European Regional Conference – Integrated land and water resources management: towards sustainable rural development. 15-19 May 2005, CD Rom, ERC2005PDF, Frankfurt (Oder), Germany and Slubice (Poland), Topic 4–Drought and drought management: 11 p.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Dragotă, C., Vasenciuc, F., Prefac, Z., Popescu, M. (2005), Corelația dintre indicele de ariditate și deficitul de apă climatic și repartiția geografică a acestora în România, Analele Universității Spiru Haret, nr. 8, Editura România de mâine, București, Seria Geografie, p. 23-28.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragotă, C. (2006) Repartiția teritorială a indicelui de ariditate Thornthwaite în România, Lucrările Conf. Naț. Române de Știința Solului, Cluj Napoca.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Dragotă, C., Vasenciuc, F., Prefac, Z., Popescu, M. (2007), Geographical distribution of the aridity indexes in Romania, Analele Universității Ovidius – Seria Geografie, vol. III, nr. 1, Ovidius University Press, Constanța, p. 21-30.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota,C., Vasenciuc, F. (2007), Ariditatea, seceta, evapotranspirația și cerințele de apă ale culturilor agricole în România, Editura Ovidius University Press, Constanța.
Păltineanu, C., Mihailescu, I.F., Seceleanu, I., Dragota, C., Vasenciuc, F., (2007), Using aridity indexes to describe some climate and soil features in Eastern Europe: a Romanian case study, Theoretical and applied climatology, Springer Velag Vienna, Volume 90, no. 3-4, p. 263-274.
Pătăchie, I., Călinescu, N. (1973), Cantități excepționale de precipitații înregistrate în secolul XX pe teritoriul României, Studii și Cercetări Meteorologice, I.M.H București.
Pătăchie, I., Călinescu, N. (1984), Umezeala relativă a aerului în Dobrogea, Studii și Cercetări Meteorologice, I.M.H, București.
Pech, P. (1988), Methode statistique pour la cartographie des zones exposees a des risques ( L’exemple d’Ossola – Italie du Nord – 46°N), Rev. De geomorphologie dynamique.
Pereira, L.S., Paulo, A., Rosa, R.D. (2005), A Modification of the Palmer Drought Stress Index for Mediterranean Environments, CD-Rom. ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 – Frankfurt (Oder) and Slubice – Germany and Poland.
Platagea, Gh. (1959), Studiul ploilor torențiale pe teritoriul RPR și influența lor asupra scurgerii, MHGA, IV, 4, p. 21-28.
Podani, M., Zăvoianu, I. (1992), Cauzele și efectele inundațiilor produse în luna iulie 1991 în Moldova, SC Geogr., XXXIX, p. 61-68.
Posea, G. și colab. (1969), Zonarea județelor din România după potențialul turistic, în Lucrările Colocv. Național de Geografia Turismului, București.
Povară, R. (2000), Riscul meteorologic în agricultură, Editura Economică,București.
Povară, R. (2001), Biometeorologie și bioclimatologie, Editura du Goeland, București.
Priestley, C.H.B., Taylor, R.J. (1972), On the assessment of surface heat flux and evaporation using large scale parameters, Mon. Weath. Rev., 100, p. 81-92.
Rădulescu, A. (1946), Asupra geografiei turismului, în Rev. Geografică, București.
Rădulescu, A. (1964), Considerații geografice asupra fenomenelor de secetă din RPR, Natura, Geol. – Geogr., XVI, 1, p. 27-35.
Redmond, K. (2002), The depiction of drought – a commentary, Bulletin of the American Meteorological Society 83(8):1143-1147, 2002.
Rosenfeld, Ch. L. (1994), The Geographical Dimensions of Natural Disasters, IGU, Bulletin.
Rossi, G. (2003), An integrated approach to drought mitigation in Mediterranean Regions, in: Tools for Drought Mitigation in Mediterranean Regions, edited by G. Rossi et al., Dordrecht (the Netherlands), Kluwer Academic Publishers, pp. 3-18
Roșu, Al. (1970), Geografia turismului – conținut și mod de reprezentare cartografică, Terra, nr. 6, București.
Schwartz, P., Randall, D. (2003), An Abrupt Climate Change Scenario and its Implications for United States National Security.
Smărăndescu, V. (1985), Elemente de valorificare a potențialului turistic, Revista economică nr. 33, București.
Smith, M. (1992), CROPWAT-A computer program for irrigation planning and management. FAO Irrigation and Drainage Paper 46, Rome.
Stăncescu, I. (1983), Carpații, factori modificatori ai climei, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Stăncescu, I., Damian, D. (1983), Câteva considerații asupra aspectului vremii în țara noastră, determinate de aria de influență a anticiclonului scandinav, Studii și Cercetări de Meteorologie, I.M.H., București.
Stăncescu, I., Goți, V. (1992), Condițiile meteorologice care au determinat ploile deosebit de abundente din luna iulie 1991, SC Geogr., XXXIX, p. 51-59.
Stănescu, V.Al., Adler, M.J., Cusursuz, B., Tuinea, P., Burcea, G., Ciuntu, A. (1994), Study of droughts in Romania for the assessment of aridization and desertification trends, Rom. Journal of Hidrology and Water Resources, vol. I, nr. 2.
Stoenescu, Șt., M., Țepeș, E., Bocorodiță, N., Ivanov, M. (1966), Repartiția chiciurei, poleiului și lapoviței pe teritoriul RS România, Cul. lucr. IM/1964, București, p. 319-328
Swisewski, C. (1984), Some Theoretical and Methodological Problems of the Geography of Tourism, An. St. Ale Univ. „Al. I. Cuza” din Iași, secțiunea a II-a b (Geologie-Geografie), Tom XXVI.
Ștefan, V., Bechet, Șt., Tomiță, O., Titz, L. (1981), Îmbunătățiri funciare, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Teodoreanu, E. (1994), Caracteristici bioclimatice ale perioadei reci a anului, SCG, XLI.
Teodoreanu, E. (1995), Thermal confort in Romania as a function of solar radiation, RR-Geogr.,39.
Teodoreanu, E. (1996), Caracteristici bioclimatice ale perioadei calde a aerului în România, Rev. Geogr., II-III, serie nouă, Institutul de Geografie.
Teodoreanu, E. (2002), Bioclimatologie umană, Editura Academiei Române, București.
Teodoreanu, E. (2002), Le potentiel therapeuthique des facteurs naturels de la Mer Noire, Dokum. Geogr. Nr. 29, Warszawa.
Teodoreanu, E. (2004), Geografie medicală, Editura Academiei Române, București.
Teodoreanu, E., Grigore, L., Stoicescu, C., Munteanu, L., Teleki, N. (1984), Cura balneoclimatică în România, Editura Sport-Turism, București.
Thornthwaite, C.W. (1948), An approach toward a rational classification of climate, The Geographical Rev., 38(1), p. 55-94.
Topor, N. (1957), Meteorologie turistică, Editura Ceres, București, 153 p.
Topor, N. (1964), Ani ploioși și secetoși, CSA, IM, București.
Topor, N. (1970), Cauzele unor ploi cu efect catastrofal în România, Hidrotehnica, XV, 11, p. 584-592.
Topor, N., Stoica, C. (1965), Tipuri de circulație și centri barici de acțiune atmosferică deasupra Europei, C.S.A., I.M., București.
Trenberth, K.E, Caron, J.M, Stepaniak, D.P, Worley S. (2002), Evolution of El Niño – Southern Oscillation and global atmospheric surface temperatures. Journal of Geophysical Research, 107, DOI: 10.1029/2000JD000298.
Țâștea, D., Bacinschi, D., Radu, N. (1965), Dicționar meteorologic, CSA, IMH, București.
Țâștea, D., Sârbu, V., Raț, T. (1969), Scurtă caracterizare a climei Dobrogei cu referire specială la zona de litoral, Culegere de lucrări, IM/1967, București.
Țâștea, D., Dragotă, C. (1989), Zonarea indicelui de intensitate pluvioeoliană ca parametru de calcul în proiectarea noilor tipuri de acoperișuri, Studii și cercetări de meteorologie , I.N.M.H., București.
Țeposu, E., Pușcariu, V. (1932), România balneară și turistică, Editura Cartea Românească, București.
Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București.
Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ș. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SC Geogr., XLI.
* * * (1961-1962), Clima R.P.R., vol. I-II, I.M.H., București.
* * * (1962, 1966) – Clima R..P.R / R.S.R., CSA, IMH, București, I: 165; II: 285.
* * * (1966) – Clima R.S.R., vol. II, Date climatologice, Comitetul de Stat al Apelor de pe lângă Consiliul de Miniștri, Institutul Meteorologic, București.
* * * (1965-2005), Tabelele TM1, Arhiva I.N.M.H., București.
* * * (1972-1979), Atlasul R.S.R., planșa IV – Clima, Editura Academiei, București.
* * * (1983), Geografia României, vol. I, Geografia Fizică, Editura Academiei, București.
* * * (1992), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei, București.
* * * (2005) – Geografia României, V, Editura Academiei Române, București.
* * * (1995) – Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, I.N.M.H., București.
* * * Dictionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), 1996. Ediția a II-a. Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, București, 1194 p.
* * * (2008) – Strategia națională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea și combaterea degradării terenurilor și deșertificării, pe termen scurt, mediu și lung, MADR. București.
* * * (2005) – Buletin Meteorologic, Anul VIII, nr. 5-10, Administrația Națională de Meteorologie, București.
* * * Surfer 8 Program, Surface Mapping System, Golden Software Inc 2002, www. Goldensoftware.com.
* * * (1980,1981) – Județele României, Monografie, Editura Sport – Turism, București.
* * * Anuare meteorologice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Relatia Clima Turism pe Teritoriul Romaniei (ID: 145829)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.