Reforma Sistemelor Prin Capitalizare

În cazul acestor sisteme, contribuțiile se strâng în scopul acumulării unui stoc de active, necesar plății pensiei titularului la retragerea din activitate iar contribuțiile sunt fixate la un nivel ce ia în calcul excedentele sau deficitele fondului.

Guvernele intervin doar în calitate de supraveghetori ai sistemelor sau prin aplicarea unor stimulente fiscale pentru contribuabili.

Sistemele de pensii prin capitalizare sunt împărțite în două categorii: dispozitive cu beneficii definite (DB) și dispozitive cu contribuții definite (DC).

Sitemele DB sunt dominante în cadrul pilonului II și iau drept referință în calcul la stabilirea valorii pensiei, media ultimilor „n” ani de muncă sau media unui număr de ani din ultimii „n” ani. Beneficiile sunt calculate în funcție de vechimea în muncă și nivelul salariului.

Sistemele DC sunt dominante în cadrul pilonului III iar valoarea pensiei depinde de suma investită și de performanțele fondului în care s-a investit.

Aceste sisteme au avantajul de a oferii participanților un cost individual la pensie, cu dreptul de proprietate asupra acestuia.

Consecințele asupra piețelor financiare sunt pozitive, alimentând lichiditatea piețelor.

În anii anteriori crizei, interesul asupra sistemelor prin capitalizare a crescut datorită randamentelor ridicate obținute pe piețele financiare.

Orszag și Stiglitz au demonstrat că într-o piață eficientă, conturile individuale de pensii vor oferii întotdeauna randamente superioare, comparativ cu sistemele prin repartiție. Totuși se poate ajunge la o confuzie dacă nu se iau în considerare și costurile administrative și de tranzacționare aferente. Astfel, 40-45% din valoarea unui cont individual pentru un salariu mediu în Marea Britanie, este redusă prin costuri și comisioane.

Există de asemenea și alte inconveniente legate de aceste sisteme, cum ar fi problemele legate de perioada de tranziție, dificultățile de economisire pentru salariații cu venituri modeste și impactul demografic.

Așadar, atunci când se face trecerea de la un sistem de pensii prin redistribuire la unul prin capitalizare trebuie să se aibă în vedere și costurile acestui proces. Randamentul contului individual va fi foarte scăzut la început. Salariații cu venituri mici nu vor fi în măsură să economisească pentru o pensie decentă, ceea ce pledează pentru menținerea primului pilon. Adeseori, contribuția este percepută ca un impozit suplimentar, ceea ce crează nemulțumiri salariale. Guvernele au inițiat însă și stimulente fiscale, menite să încurajeze participarea la aceste sisteme prin aceasta reducându-se însă impactul pozitiv așteptat asupra finanțelor publice.

Dezechilibrul între pensionari și salariați se va transmite și asupra piețelor de capital urmare a scăderii numărului de cotizații, pensionarii putând fi tentați să vândă activele acumulate sub formă de pensii. Acest risc poate fi redus printr-o realocare geografică și diversificarea portofoliilor.

Cu toate că teoretic statul nu intervine în aceste sisteme, practic guvernele pot reduce randamentul fondurilor de pensii, urmare a restricțiilor impuse plasamentelor, obligând aministratoriide fonduri să investească într-o proporție mai mare în titluri de stat, mai slab renumerate în comparație cu cele private (obligațiuni și acțiuni).

În cadrul pilonului doi este probabil să aibă loc o mutare a schemelor de la angajator la angajat, datorită atât a preferinței ca accenul să nu mai fie pus pe răpunderea angajatorului. Acest trend va fi extins prin introducerea Standardelor Internaționale de Contabilitate.