Reflectarea In Contabilitate la S.c. Actio Trade S.r.l. a Principalelor Operatiuni Privind Marfurile cu Ridicata
CUPRINS
INTRODUCERE
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ROLUL COMERȚULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1. Importanța contabilității în economia de piață
1.2. Comerțul – element de bază în economia de piață
1.2.1. Comerțul cu ridicata – conținutul activității
1.2.2. Rolul economic al comerțului cu ridicata
1.2.3. Funcțiile comerțului cu ridicata
1.3. Tendințele comerțului cu ridicata pe plan mondial
1.4. Baza materială, unitățile patrimoniale prin care se desfășoară
comerțul en-gros
1.5. Diferențe între contabilitatea mărfurilor cu ridicata și contabilitatea mărfurilor cu amănuntul
2. ORGANIZAREA CONTABILĂ ȘI ASPECTE FISCALE PRIVIND MĂRFURILE ÎN COMERȚUL CU RIDICATA
2.1. Delimitări privind mărfurile
2.2. Evaluarea curentă a mărfurilor
2.3. Metode de evidență sintetică și analitică a mărfurilor
2.3.1.Metode de evidență sintetică și contabilizarea mărfurilor
2.3.2.Metode de evidență analitică a mărfurilor
2.4. Contabilitatea sintetică și analitică la prețul cu ridicata
2.5. Sistemul documentelor specifice contabilității mărfurilor în comerțul
cu ridicata
2.6.Circulația mărfurilor cu ridicata
2.7.Aprovizionarea mărfurilor cu ridicata
2.8.Contabilitatea vânzării de mărfuri în condițiile constatării de diferențe
la vânzare
3. STUDIU DE CAZ. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE LA S.C ACTIO TRADE S.R.L A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND MĂRFURILE CU RIDICATA
3.1. Prezentarea generală a societății S.C ACTIO TRADING SRL S.R.L
3.2. Studiu de caz la S.C ACTIO TRADING SRL S.R.L și reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind mărfurile cu ridicata
4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE:
În lucrarea „Tratat de contabilitate în partidă dublă” Luca Paciolo definea în 1497 pentru prima dată contabilitatea, ca fiind „tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume, precum și toate afacerile mari și mărunte în ordinea în care au avut loc”.
Evoluția contabilității în timp a urmat o linie ascendentă, dar oscilatorie cu privire la caracterul sau natura sa, între mai multe concepte sau teorii: o simplă tehnică de înregistrare, o știință, o artă, un mecanism de funcționare independent sau un auxiliar al altora, etc. Este semnificativ de remarcat faptul că toate lucrările de specialitate apărute în secolul XX consideră contabilitatea ca o știință exactă, sesizând existența și particularitățile celor două laturi ale contabilității, insistând asupra necesității de a nu se confunda știința contabilității, care cuprinde principiile și metodele de lucru ale acestei discipline, cu tehnica contabilă privitoare la modul de efectuare a înregistrărilor.
Eu m-am ales aceasta temă pentru ca am lucrat în domeniul comerțului cu ridicata și mi s-a părut interesant acest subiect.
Această lucrare conține următoarele capitole:
CAP 1”Aspecte generale privind rolul comerțului în economia de piață”- în acest capitol se face referire rolul economic al comerțului cu ridicata, funcțiile comerțului cu ridicata se referă la: cumpărarea și concentrarea unor fonduri de mărfuri în vederea aprovizionării comerțului cu amănuntul; stocarea unor cantități mari de mărfuri în vederea asigurării unei eșalonări normale a fluxului de produse; transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial; revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu amănuntul; cercetarea permanentă a pieței, principalele tendințe conturate în evoluția comerțului cu ridicata pe plan mondial pot fi împărțite în trei mari categorii: o primă grupă cuprinde diferite aspecte prin care se încearcă consolidarea actualelor poziții de intermediar ale comerțul cu ridicata; o a doua categorie are în vedere preocupările pentru căutarea unor noi soluții cu privire la perfecționarea circulației mărfurilor cu ridicata și asigurarea unei fluidități raționale a fluxului de produse de la producător către consumator; o a treia tendință se referă la crearea unor mari întreprinderi de comerț cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de amplele modificări ce vor interveni în economia mondială.
CAP 2 „Organizarea contabilă și aspecte fiscale privind mărfurile în comerțul cu ridicata”-acest capitol cuprinde evaluarea curentă a mărfurilor, metodele de evidență sintetice și analitice, cele analitice sunt:metoda inventarului permanent și metoda inventarului intermitent, iar metodele analitice sunt:metoda cantitatic-valorică și metoda global-valorică, mai cuprinde și sistemul documentelor specifice dintre care amintim:factura, nota de recepție, chitanța, monetar, dispoziție de livrare, jurnal de cumpărări și de vînzări, proces verbal de recepție, mai cuprinde și circuitul mărfurilor cu ridicata, și aprovizionarea mărfurilor cu ridicata.
CAP 3 „Studiu de caz.Reflectarea în contabilitate la S.C ACTIO TRADING SRL S.R.L ORADEA a principalelor operațiuni privind mărfurile cu ridicata” – acest capitol cuprinde prezentarea generală a societății S.C ACTIO TRADING SRL S.R.L ORADEA și toate serviciile oferite de această societate.
CAP 4 „Concluzii și propuneri” – acest capitol cuprinde câteva concluzii și propuneri despre societatea în parte pe care eu cred că ar trebui puse în practică, pentru a avea o mai bună coordonare și de a scoate un profit mai bun.
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ROLUL COMERȚULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1. Importanța contabilității în economia de piață
Informația, în general, reprezintă o știre, o comunicare, un element nou despre un obiect, un fenomen, proces, activități etc., în funcție de cei care sunt chemați să ia decizii,și stabilesc măsurile ce trebuie luate în viitor pentru ca activitatea pe care o conduc să fie eficientă.
Totalitatea mijloacelor și metodelor de obținere, stocare și utilizare a informațiilor într-un anumit domeniu de activitate social-economică constituie sistemul informațional economic, care reprezintă cadrul în care informația economică este pe deplin valorificată.
Principalul izvor de date al sistemului informațional economic și în același timp unul dintre elementele de bază ale acestuia este contabilitatea.
Contabilitatea poate fi definită ca o tehnică care permite unei întreprinderi să clarifice și să totalizeze în unități monetare, conform unui procedeu și a unei forme definite de lege, toate operațiile pe care le realizează cu diferiți agenți ai lumii economice. Ea poate fi comparată cu o „socoteală scrisă a actelor și faptelor săvârșite la un moment dat.”
Nu există domeniu al vieții economice și sociale în care contabilitatea să nu-și găsească vocația.Rolul său de a consemna și administra evenimente și tranzacții din activitatea reală a operațiunilor economice este recunoscut pretutindeni.
Contabilitatea are un obiect de studiu, o metodă de cercetare și o terminologie proprie, prin care își demonstrează independența și particularitățile față de alte științe.
Indiferent de forma societății sau de obiectul de activitate, contabilitatea este principalul sistem al acesteia. Ea culege informațiile primare (intrările), le prelucrează și produce informațiile elaborate (ieșirile),
Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice trebuie să asigure (Legea contabilității nr. 82/1991):
întocmirea, prelucrarea și păstrarea documentelor justificative și a registrelor contabile privind operațiunile efectuate;
înregistrarea cronologică și sistematică a evenimentelor și tranzacțiilor;
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la: poziția financiară, performanța financiară, fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne cât și pentru utilizatorii externi;
organizarea, efectuarea și valorificarea rezultatelor inventarierii;
respectarea regulilor privind întocmirea situațiilor financiare, publicarea, depunerea la organele de drept și păstrarea acestora;
organizarea contabilității de gestiune adaptată la specificul întreprinderii.
Pentru a-și realiza obiectivul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii.
Operațiile curente de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii dau conținut funcției comerciale a unei firme și se efectuează pe baza politicilor de cumpărări și vânzări stabilite de managerii firmei.
Obiectul fundamental al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să ofere o imagine fidelă asupra situației patrimoniului și rezultatelor obținute.
Așa după cum se arată în Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene, menirea contabilității unei întreprinderi este de „a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, situației financiare și rezultatului, în scopul furnizării de informații utile ansamblului de utilizatori atunci când aceștia iau decizii economice”.
Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informațiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiții (Legea contabilității nr. 82/1991):
datele contabile să fie înregistrate în contabilitate în timp util pentru a fi prelucrate și utilizate;
informațiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată, să fie corecte și complete;
contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică și economică;
informațiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice;
informațiile furnizate de contabilitate să rezulte din aplicarea cu bună credință a regulilor și procedeelor contabile.
Obiectul principal al contabilității îl constituie furnizarea de informații, atât pentru necesitățile proprii cât și pentru asociați, acționari, clienți, furnizori, bănci, organele fiscale și alte persoane juridice și fizice. Pentru a se realiza procesul de cunoaștere a patrimoniului (averii) este necesar ca aceasta să răspundă următoarelor obiective de bază:
înregistrarea permanentă, cronologică și sistematică a existenței și mișcării elementelor patrimoniale;
furnizarea informațiilor necesare organelor de decizie (managerilor, administratorilor);
obținerea informațiilor necesare întocmirii situațiilor financiare de sinteză contabilă (bilanț, cont de profit și pierderi, note la conturi anuale, situația fluxurilor de trezorerie).
În concluzie, importanța contabilității o subliniază și Goethe în citatul său: „Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creații ale spiritului omenesc, pe care fiecare bun gospodar ar trebui să o folosească în gospodăria sa”.
1.2. Comerțul – element de bază în economia de piață
Comerțul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul de bază al economiei de piață.
În conceptul de distribuție a mărfurilor comerțul cu ridicata include toate activitațile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.
Comerțul cu ridicata are menirea de a oferi servicii și siguranța partenerilor de afaceri, antrenați în circulația mărfurilor , și de a asigura sistemul de facilități pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toți agenții presupuși de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul și utilizatorul sau consumatorul final.
Cunoașterea acestui domeniu ridică probleme deosebit de complexe pentru rezolvarea cărora sunt necesare cunoștințe și analize științifice de amploare, precum și existența acumulată de-a lungul secolelor, dat fiind faptul că, comerțul reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri omenești.
Noțiunea de comerț are un conținut complex determinând o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau proțiilor necesare organelor de decizie (managerilor, administratorilor);
obținerea informațiilor necesare întocmirii situațiilor financiare de sinteză contabilă (bilanț, cont de profit și pierderi, note la conturi anuale, situația fluxurilor de trezorerie).
În concluzie, importanța contabilității o subliniază și Goethe în citatul său: „Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creații ale spiritului omenesc, pe care fiecare bun gospodar ar trebui să o folosească în gospodăria sa”.
1.2. Comerțul – element de bază în economia de piață
Comerțul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul de bază al economiei de piață.
În conceptul de distribuție a mărfurilor comerțul cu ridicata include toate activitațile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.
Comerțul cu ridicata are menirea de a oferi servicii și siguranța partenerilor de afaceri, antrenați în circulația mărfurilor , și de a asigura sistemul de facilități pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toți agenții presupuși de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul și utilizatorul sau consumatorul final.
Cunoașterea acestui domeniu ridică probleme deosebit de complexe pentru rezolvarea cărora sunt necesare cunoștințe și analize științifice de amploare, precum și existența acumulată de-a lungul secolelor, dat fiind faptul că, comerțul reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri omenești.
Noțiunea de comerț are un conținut complex determinând o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar și în condiții convenabile consumatorilor. Sub aspect juridic, noțiunea de comerț definește transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producției sau direct între producător și consumator, care, de asemenea, reprezintă actele de comerț.
Codul comercial mai definește ca fiind acte de comerț actele de producție industrială, de transport etc.
1.2.1. Comerțul cu ridicata – conținutul activității
Comerțul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulației mărfurilor în cadrul căruia au loc operațiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul revânzării ulterioare.
Ținând seama de locul pe care comerțul cu ridicata îl ocupă în procesul mișcării mărfurilor, activitatea ce se desfășoară în cadrul acestei verigi prezintă câteva trăsături specifice, între care, mai importante apar:
actele de vânzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice, atât cumpărătorul, cât și vânzătorul mărfurilor sunt întreprinderi sau diferite organizații economice,
sociale sau din administrația publică;
În cadrul activității de comerț cu ridicata atât cumpărările, cât și vânzările de mărfuri se realizeaza prin partizi mari.
nu încheie circuitul economic al mărfurilor, ci mijlocește doar legătura dintre producție și veriga comercială cu amănuntul, mărfurile nu se vând deci de către întreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, ci joacă rolul de intermediari între producători și comercianții cu amănuntul.
Pentru a reda întreaga imagine a activității de comerț cu ridicata, la cele arătate mai trebuie adăugat faptul că, interpunându-se în drumul mărfurilor de la producție la consum, veriga comercială cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli materiale și bănești necesare întrebunătățiri rețelei de depozite plății personalului, etc.
De asemenea, subliniem faptul că, trecând prin veriga comercială cu ridicata, mărfurile rămân o perioadă de timp mai îndelungată în sfera circulației, având astfel o viteză de circulație mai lentă, ceea ce influențează atât relațiile economice din cadrul pieței bunurilor și serviciilor cât și relațiile financiar bancare de pe piața capitalurilor.
Purtând ampreta activității pe care o desfășoară, întreprinderile ce acționează în cadrul verigii comerțului cu ridicata se caracterizează și ele printr-o serie de trăsături distincte, trăsături care le situează în sfera intereselor agenților economici din cadrul tuturor celor 4 componente ale pieței și anume:
-piața mărfurilor și serviciilor;
-piața forței de muncă;
-piața capitalurilor;
-piața schimburilor monetare.
Aceste caracteristice sunt:
primă caracteristică a întreprinderilor de comerț cu ridicata se referă la faptul că acestea trebuie să fie firme cu o mare acoperire financiară. Ținâd seama că întregul volum de tranzacții comerciale se referă la partizi mari de mărfuri, iar eșalonarea comenzilor are în vedere și perioadele afectate de sezonalitate un timp mai îndelungat, intermediarul cu ridicata trebuie să dispună atât de fonduri proprii, cât și de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care să acopere plățile către producție și multiplele cheltuieli de depozitare și stocare.
o a doua caracteristică are în vedere specializarea activității de comerț cu ridicata pe familii de produse.Specializarea respectivă este generată de natura produselor care formează obiectul tranzacțiilor realizate de întreprinderi, știute fiind că orice familie de produse ridică probleme specifice de stocaj, depozitare și conservare a valorilor de întrebuințare.
a treia caracteristică este dată de faptul că întreprinderile de comerț cu ridicata intervin atât în cadrul fluxului produselor realizate de producătorii indigeni, cât și de cei externi. În condițiile în care producătorul este situat într-o altă țară, întreprinzătorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achiziționării mărfurilor necesare aprovizionării comerțului cu amănuntul.Într-o asemenea ipostază, el intră în relații comerciale cu agenții economici de pe piața bunurilor și serviciilor din cadrul terțelor pieței externe, cât și cu agenții economici care acționează în cadrul pieței schimburilor monetare.Aceasta, întrucât pentru realizarea diferitelor tranzacții comerciale cu partenerii străini, se utilizează valuta sau alte instrumente de plată specifice schimburilor respective.
ultima caracteristică se referă la existența unor servicii comerciale bine puse la punct și încadrate cu personal de înaltă calificare.Întradevăr, dată fiind importanța comenzilor, grosiștii nu-și pot permite să greșească cantitățile, calitățile sau a serviciilor anexate, furnizate de către producători.
De asemenea, fracționarea partizilor, sortarea și asortarea mărfurilor, precum și aprovizionarea comerțului cu amănuntul necesită multă forță de muncă calificată în compartimentele de ambalare a mărfurilor de condiționare și expediere către detailiști.
1.2.2. Rolul economic al comerțului cu ridicata
Ținâd seama de faptul că, prin interpunerea sa în drumul mărfurilor de la producție la consum, comerțul cu ridicata generează așa cum s-a mai arătat mobilizări de fonduri, cheltuieli suplimentare și o încetinire a vitezei de circulație, este recomandabil ca, atunci când este posibil să se procedeze la o trecere a mărfurilor de la producător direct în rețeau comercială cu amănuntul, ocolindu-se astfel veriga cu ridicata.
Ori, tocmai asemenea situații, care impun existența verigii cu ridicata ca intermediar în circulatia mărfurilor, scot în evidență rolul economic al acestui stadiu al activității comerciale.
Dată fiind complexitatea relațiilor generate de intervenția comerțului cu ridicata în fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, văzut atât în raport cu producătorii cât și cu comerțul cu amănuntul.În raport cu producătorii sistemul de relații bazat pe prezența comerțului cu ridicata oferă o serie de avantaje care, pe ansamblul pieței exercită influențe multiple, sigurând continuitatea activității comerciale, o mobilitate corespunzătoare în ceea ce privește orientarea mărfurilor în raport cu cererea, precum și asigurarea unei forțe de echilibru, fără oscilații puternice de la un sezon la altul sau de la o zonă la alta.
Datorită faptului că lansează și plătește comenzi care se referă la partizi mari de mărfuri, comerțul cu ridicata permite producătorilor, prin alimentarea constantă a fluxurilor comerciale să-și continue fără întrerupere activitatea evitându-se astfel orice stagnare a producției, ce s-ar putea interpune între momentul realizării produselor și momentul asigurării vânzării acestora.
Stocând mari cantități de produse, comerțul cu ridicata asigură producătorilor multiple servicii logistice, eliberându-i astfel sarcinile depozitării mărfurilor, scutindu-i de cheltuielile materiale, financiare și cu forță de muncă generate de produsul de stocare, cât și de grijile permanente cu privire la asigurarea capacităților de stocare.
Comerțul cu ridicata își eșalonează comenzile în timp, pornind de la informațiile pe care le obține prin intermediul unitățiilor cu amănuntul cu privire la evoluția și oscilațiile consumatorului.O asemenea eșalonare a comenzilor, cât și previziunile pe care le elaborează cu privire la viitoarele evoluții ale consumului, contribuie, de asemenea, la regularizarea producției evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitări bruște ale producției.
Comerțul cu ridicata, ca mijloc de legătură între comerțul cu amănuntul și producători, permite acestora din urmă să aibă informații prețioase asupra modului în care le sunt impuse produsele.Ori, aceasta reprezintă o cale importantă de a se cunoaște baza motivațională a pieței.
Având interesul ca mărfurile producătorilor cu care colaborează să se vândă în permanență, comerțul ridicata participă activ la schimbarea vânzărilor respective, prospectând detailiștii, stabilind și realizând cataloage, documentații, punând, dacă este cazul, chiar propii specialiști să realizeze cercetări de piață, pentru o mai bună cunoaștere a cerințelor pieței, o îmbunătățire a sistemelor de vânzare și chiar a unor produse.
Comerțul cu ridicata poate participa de asemenea, la campaniile de promovare a vânzărilor alături de diferitele categorii de vânzători și, într-un mod general, la toate formele de acțiune capabile să ajute detailiștii și, deci de a antrena consumatorul.
Față de comerțul cu amănuntul, rolul economic al comerțului cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care prezintă importanța atât pentru întreprinzători ce acționează în domeniul respectiv, cât și pentru circuitul economic general din cadrul pieței.
Astfel comerțul cu ridicata joacă un rol foarte important în ceea ce privește informarea detailiștilor.Întradevăr, în cazul unui comerț descentralizat, bazat pe mecanismul pieței, numai comercianții cu amănuntul din afara marilor aglomerații sunt slabi informați sau total ignorați atât de către producătorii indigeni, cât, mai ales de către cei străini de pe terțele pieței externe.Ori prin cunoștințele sale, prin documentațiile realizate și prin diversele cataloage elaborate, grosiștii îi informează permanent și îi ajută în obținerea partizilor de mărfuri necesare.
Grosiștii care se aprovizionează vagonabil sau cu mijloace auto la întreaga capacitate fracționează respectivele partizi de mărfuri și livrează spre comerțul cu amănuntul, la unitățile apropiate, cantitățile exacte pe care acestea le pot stoca sau vinde într-o unitate de timp corespunzător posibilităților financiare.Un asemenea procedeu permite o armonizare rapidă în caz de nevoie.
Comerțul cu ridicata permite, în frecvente cazuri, detailiștilor să beneficieze de prețuri mai joase decât dacă s-ar aproviziona direct de la producător, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acordă decât pentru achiziționarea unor cantități foarte mari.
Prin faptul că se pot adresa unui singur grosist și nu unei mulțimi de furnizori, comercianții cu amănuntul au și avantajul simplificării și ușurării muncii administrative generate de înlocuirea comenzilor, facturilor, recepțiilor, corespondenței diverse, etc.
Același fenomen generează și o reducere a cheltuielilor precum și o ușurare a muncii de asortare și înbogățire a sortimentelor de mărfuri comercializate.
Pornind de la așa considerențe, specialiștii evidențiază faptul potrivit căruia firmele de comerț cu ridicata sunt utilizate când reușesc să fie mai eficiente în următoarele direcții:
vânzarea si promovarea produselor, avându-se în vedere că respectivii agenți, prin personalul calificat din sectorul vânzări oferă producătorilor posibilități operaționale de a intra în relații comerciale cu un număr mare de mici întreprinzători cu cheltuieli substanțiale mai reduse,
asigurarea sortimentelor necesare comercianților cu amănuntul, comercianții cu ridicata având capacitatea de a alege diferitele articole și de a realiza, prin alegerea făcută, sortimentele respective, fără alte investiții de efort din partea furnizorilor sau din partea clienților aprovizionați.
fragmentarea loturilor mari, atunci când loturile industriale impun, ca o condiție obligatorie în procesul de comercializare, segmentarea în loturi mai mici și pregătirea unor partizi comerciali pentru firmele aprovizionate.
depozitarea mărfurilor, când este vorba de fluxuri comerciale care presupun stocuri temporare de mărfuri, depozitări și conservarea valorilor de întrebuințare, comercianților cu ridicata revenindu-le sarcina de a organiza asemenea procese cu costuri reduse, concomitent cu determinarea riscurilor implicfate de depozitare, atât pentru furnizori, cât și pentru clienți.
finanțarea unor tranzacții, specificul activității impunând, în unele situații, ca intreprinzătorii din comerțul cu ridicata să fie capabili a oferi mărfurile pe credit clienților lor, iar, în alte cazuri de a le comanda furnizorilor anticipat o serie de mărfuri, plătindu-și concomitent facturile.
informarea cu privire la conjunctura pieței, comercianții cu ridicata trebuind să ofere atât furnizorilor cât și clienților informații referitoare la activitatea concurenților la noile produse apărute pe piață, la evoluția prețurilor precum și cu privire la o serie de alte aspecte din afara pieței, care au totuși un anumit impact asupra mecanismelor de piață.
servicii și consultanța de management, în această privință avându-se în vedere, în special, comercianții cu amănuntul ce pot beneficia de sprijin în ceea ce privește pregătirea personalului, amenajarea magazinelor, gestiunea stocurilor, prezentarea mărfurilor precum și cu privire la preluarea și utilizarea anumitor tehnologii comerciale.
În ceea ce privește evoluțiile viitoare, o serie de alți specialiști, având în vedere creșterea complexității fenomenelor cu care se confruntă operatorii economici antrenați în activități comerciale, consideră că rolul economic al comerțului cu ridicata va spori, cunoscând însă o oarecare restructurare a funcțiilor sale, accentul mutându-se pe funcția fizică și logistică, funcția financiară și funcția de informare.
Respectivul comerț va trebui să ofere mai multe servicii, mai multă siguranță în derularea activității comerciale și oportunități pentru creșterea gradului de rentabilitate a activității partenerilor antrenați în afaceri.
1.2.3. Funțiile comerțului cu ridicata
În general, funcția comerțului cu ridicata constă în asigurarea legăturilor dintre producători și comercianții cu amănuntul, grosiștii având față de detailiști cam același rol pe care detailiștii îl are față de consumatori.
Întradevăr, ținând seama că, în fapt, clientul detailist este departe de producător, el trebuie ajutat să-și formuleze comenzile, să-și stabilească și să-și obțină termenele de livrare cele mai acceptabile, să obțină sisteme de plată și diverse facilități care să-i ușureze procesul de vânzare, precum și multe alte acțini care dau structura activității de aprovizionare.
Funcția respectivă capătă adevăratul contur dacă se mai ține seama că depărtarea dintre producătorii și comercianții cu amănuntul nu se mărginește numai la distanță, ci trebuie avute în vedere, concomitent, și alte aspecte, cum ar fi:imposibilitatea detailiștilor de a comanda cantități mari de mărfuri, lipsa posibilităților de stocaj, lipsa informațiilor „la zi” cu privire la structura fondului de marfă pus la dispoziție de către diverși furnizori, slaba cunoaștere a complexei structuri a sistemelor de transport utilizate pentru aprovizionarea din diverse zone și țări.
Ținâd seama deci de locul comerțului cu ridicata în cadrul circuitelor comerciale, cât și de rolul său economic tratat anterior, trebuie subliniat că acestuia îi revin următoarele funcții:
cumpărarea unor partizi mari de produse și concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare și divers de producători din cadrul pieței interne dau de pe diverse piețe externe în vederea aprovizionării fără întrerupere și în sortiment variat a comerțului cu amănuntul precum și a altor categorii de cumpărători.
Stocarea unor cantități mari de mărfuri în vederea asigurării unei eșalonări normale a fluxului de produse către detailiști și, în continuare, a fluidității vânzărilor către consumatori, prin eliminarea rupturilor intervenite în procesul de aprovizionare ca urmare a sezonalității producției, lipsei informațiilor, diversele situații conjuncturale, blocaje financiare în cadrul întreprinderilor producătoare etc, pentru această funcție, societățile din cadrul comerțului cu ridicata trebuie să-și imobilizeze mari sume de bani, corespunzător valorilor din stoc
Să asigure depozite de mare volum sau suprafață
Să doteze depozitele cu instalațiile speciale necesare conservării în bune condiții de temperatură, grad de luminozitate și de umiditate constantă a tuturor produselor stocate.
Să asigure energia necesară, cât și procurarea și utilizarea instalațiilor speciale, ce generează costuri foarte ridicate ele trebuind astfel incluse în prețul de vânzare a mărfurilor.
Transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse de un anumit fel livrat de fabrici în sortiment comercial corespunzător varietății cererii populației.
Revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu amănuntul concomitent cu transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial, grosiștii fracționează partizile mari de mărfuri primite de la producători sau pe cele stocate în partize mici pe care le distribuie pe bază de comenzi către detailiști, indiferent de locul în care aceștia își au reședința și raza de activitate.
Cercetarea permanentă a pieței și studierea în deosebi a evoluției cererii de mărfuri a populației și a utilizatorilor industriali sau asimilațiile acestora, în vederea informării producătorilor, orientărilor fluxurilor de mărfuri, îmbunătățirii structurii distribuției, a mijloacelor de promovare, precum și pentru realizarea unor previziuni care să stea la baza propriei activități în perioade viitoare.
În cadrul comerțului cu ridicata, o secțiune mai aparte o formează comerțul industrial.Funcția grosiștilor industriali, ca întreprinderi specializate care distribuie industriașilor sau utilizatorilor profesionali (meșteșugari, reparatori și instalatori, etc.) diverse produse tehnice, furnituri industriale, produse semifinite și în unele cazuri, chiar materii prime, constă în primil rând de a asigura circuitul de distribuție al produselor respective și în al doilea rând, în realizarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs.
Dată fiind natura circuitelor comerciale și specificul funcțiilor ce-i revin literatura de specialitate a înserat respectiva categorie de grosiști sub denumirea de ENCLAVE.
Norma internațională IAS 18 „Venituri pentru vânzarea stocurilor” precizează că veniturile provenind din vânzarea mărfurilor sau produselor trebuie să îndeplinească trei condiții pentru a fi contabilizate:
întreprinderea trebuie să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente proprietății bunurilor cedate;
întreprinderea nu trebuie să conserve controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să participe la gestiunea lor;
costurile operațiilor trebuie să fie măsurabile de o manieră fiabilă.
După prevederile normei contabile internaționale IAS 18 „Venituri pentru vânzarea stocurilor”, veniturile provenind dintr-o prestare de servicii trebuie să fie constatate prin referință la situația execuției operației la data bilanțului, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
suma veniturilor poate fi evaluată într-un mod fiabil;
este probabil că avantajele economice asociate operației vor fi în beneficiul întreprinderii;
situația de execuție a operației la data bilanțului poate fi evaluată de o manieră fiabilă;
cheltuielile efectuate pentru această operație și cheltuielile de efectuat pentru finalizarea operației pot fi măsurate în mod fiabil.
Dacă aceste patru condiții nu sunt îndeplinite și dacă este probabil că întreprinderea își va recupera costurile angajate ale operației, valoarea de înregistrare a venitului va fi egală cu costul operației (altfel spus, atunci când rezultatul unei prestări de servicii nu poate fi estimat de o manieră fiabilă, veniturile nu sunt contabilizate decât la concurența cheltuielilor recuperabile deja contabilizate).
Din punct de vedere contabil momentul vânzării este considerat cel al facturării mărfurilor sau încasarea contravalorii lor, dacă coincide cu facturarea.
Apar și la vânzare două momente:
– mărfuri livrate dar nefacturate;
– mărfuri vândute dar nelivrate.
Relația dintre elementele prezentate mai sus poate fi exprimată cu ajutorul balanței circulației mărfurilor astfel:
unde: Si – sold inițial
A – aprovizionare
V – vânzări
Sf – sold final
1.3. Tendințele comerțului cu ridicata pe plan mondial
Antrenat într-un proces de distribuire care, în mod progresiv, așa cum s-a mai arătat, a devenit un sector economic foarte dinamic, comerțul cu ridicata a cunoscut și va cunoaște în continuare multiple transformări, apărând astfel o serie de trăsături bine conturate cu privire la viitoarea sa evoluție.Respectivele tendințe pot fii împărțite în trei categorii :
o primă categorie cuprinde diferite aspecte prin care se încearcă consolidarea actualelor poziții de intermediar ale comerțului cu ridicata.
o a doua categorie are în vedere preocupările pentru căutarea unor noi soluții cu privire la perfecționarea circulației mărfurilor cu ridicata și asigurarea unei fluidități raționale a fluxului de produse de la producător către consumator.
ultima categorie se referă la crearea unor mari întreprinderi cu comerțul cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de amplele modificări ce vor interveni în economia mondială.
În ceea ce privește prima categorie de aspecte, referitoare la evoluția comerțului cu ridicata, ele se materializează într-o tendință de menținere a ciclului clasic al circuitelor lungi de distribuție în cadrul cărora intervin ca intermediari atât comerțul cu ridicata cât și comerțul cu amănuntul, astfel:
producător → comerț cu ridicata → comerț cu amănuntul → consumator
În legatură cu această tendință se impun totuși doua observații generale, potrivit cărora respectiva tendință va deosebii evoluțiile viitoare ale comerțului cu ridicata față de cele anterioare.
în primul rând, se are în vedere că agenții economici antrenați în activitatea de intermediere, militând pentru menținerea circuitului clasic de distribuție, în același timp, de găsirea unor soluții care să ducă la creșterea generală a capacității de adaptare a acestuia la o serie de situații ce apar în diferitele localități, zone sau țări.Au apărut, în general, noile forme de acțini, legături de integrare sau de asociere, fluxuri de mărfuri și informații, etc.
în al doilea rând, este vorba de preluarea, sub aspect juridic, a comerțului cu ridicata fie de către producători, fie de către comerțul cu amănuntul, activitatea în sine rămânând însă în continuare.În ambele cazuri, apar fie noi societăți comerciale integrate, care răspund unor activități paralele (producție – comerțul cu ridicata, comerțul cu ridicata – comerț cu amănuntul), fie lanțuri comerciale de magazine care au integrate și activități de comerț cu ridicata.
Fenomenul sub ambele forme materializate, este întâlnit în majoritatea țărilor lumii dezvoltate din punct de vedere economic.Amintim dintre acestea experiența firmelor din Canada, SUA, Japonia, Anglia, Belgia, Franța, Olanda, etc.
Referitor la cea de-a doua grupă de tendințe ce se conturează în evoluția comerțului cu ridicata în diferitele zone ale lumii trebuie subliniat că, fenomenele sunt mai complexe evidențiind o serie de probleme care prezintă un interes deosebit pentru țările în curs de tranzacție la economia de piață, fiind vorba de soluții care privesc atât perfecționarea circulației mărfurilor, cât și o modernizare și o fluidizare a procesului de aprovizionare.
Cele mai interesante probleme din acest domeniu sunt legate, în principal, de sistemele de funcționare a activității probleme care au strânsă legături cu aspectele tratate mai sus referitoare la elastizarea sistemelor de organizare.
Sub aspectul organizării din cadrul comerțului cu ridicata simt nevoia să se grupeze în diverse asociații.Aceasta în scopul obținerii celor mai bune condiții de vânzare din partea furnizorilor interesați în livrări mai importante și, dacă este cazul, pentru promovarea unor politici de grup, care să vizeze îmbunătățirea vânzărilor printr-o modernizare a structurilor de distribuție, a modalităților de gestionare a mărfurilor, o mai bună participare la promovarea produselor, etc.Asemenea grupări asociate nu privesc decât comercializarea produselor nealimentare destinate aprovizionării marelui public, altul decât cel al utilizatorilor industriali și asimilați acestora.
Alte soluții interesante sunt legate de crearea unor mari societăți comerciale care organizează fie magazine ce se ocupă cu vânzări en gros în lanț, fie lanțuri de unități cu sucursale multiple, în cadrul cărora comerciantul cu ridicata se unește cu mici comercianți cu amănuntul independenți.
Caracteristic pentru aceste lanțuri cu sucursale multiple apare faptul că încearcă să imite trăsăturile caracteristice ale supermagazinelor în lanț menținând în același timp avantajele comercianților cu amănuntul independenți, precum și pe cele tranzacționate ale comerțului cu ridicata.
Deosebit de interesantă apare și experiența din unele țări cu privire la organizarea unor forme specializate în crearea de magazine-depozite cu ridicata care își desfășoară activitatea în sistemul de autoservire. Este vorba de apariția așa zisului ’’comerț en gros cu autoservire’’. Acest tip de comerț operează pe baza sistemului cash and carry’’ având următoarele trăsături:
– mărfurile cumpărate de către comercianții cu amănuntul se plătesc în numerar,
– nu se asigură transportul mărfurilor la magazinele cu amănuntul,
– desfășurarea procesului de comercializare a mărfurilor nu necesită contracte sau comenzi prealabile, comercianții cu amănuntul independenți intrând în aceste depozite după bunul lor plac, indicând mărfurile necesare, comandând și plătind; sistemul este larg practicat în SUA, Anglia, Franța, Germania, etc.
O altă soluție privind perfecționarea comerțului cu ridicata are în vedere crearea unor firme de comerț cu ridicata prin organizarea comercianților cu amănuntul independenți sub forma unor cooperative.Un exemplu în acest sens îl constituie firma „Certifield Grocess” din California, SUA, care a devenit una din cele mai puternice societăți comerciale din lume ce realizează comerț cu ridicata.
Tot în ceea ce privește perfecționarea sistemelor de funcționare a comerțului cu ridicata, o altă tendință, conturată în ultimele decenii și s-a dovedit utilă, se referă la crearea unor firme specializate în organizarea unor depozite ce își desfășoară activitatea pe baza a trei sisteme, și anume:
– cu autoservire
– pe bază de mostre
– combinat.
În cadrul unor asemenea depozite, reprezentanții comerțului cu amănuntul sau micii detailiști își cumpără mărfurile necesare în limita numerarului disponibil și a mijloacelor de transport pe care le pot folosi. Sub aspectul sortimentului, asemenea unității comercializează atât mărfuri alimentare-în jur de 10.000 de articole, cât și mărfuri nealimentare-până la 25.000 de articole.Un exemplu în acest sens îl constituie firma ”Marco” care are organizate 42 de depozite-magazin și „Dinko” care dispune de 18 magazine-depozit ce comercializează în medie peste 3000 de articole fiecare.
O soluție apărută în cadrul comerțului japonez, care se conturează și ea ca tendință oferind diverse avantaje în fluidizarea fluxului de mărfuri, se referă la crearea unor mari întreprinderi comerciale strict specializate, organizate în cascadă (în trepte), preocupându-se de comercializarea anumitor producători.
În cadrul acestui sistem de organizare, întreprinderile comerciale cu ridicata au un dublu rol: -de reprezentare ale diferiților producători sau grupuri de producători și de veriga intermediară în cadrul circuitelor de distribuție, asigurând aprovizionarea comerțului cu amănuntul.Potrivit acestui sistem, în cadrul verigii comerțului cu ridicata se disting două tipuri de întreprinderi:
Întreprinderi comerciale cu ridicata principale: care se aprovizionează de la producători și vând numai către mari firme din comerțul cu amănuntul,
Intreprinderi comerciale secundare: care se aprovizionează de la cele principale deci nu direct de la producători, și vând către micile firme din comerțul cu amănuntul.
Între cele două verigi ale comerțului cu ridicata japonez există, pe lângă relațiile de subordonare, și o strânsă colaborare, reușind să asigure prezența simultană a articolelor comercializate în cadrul întregii rețele comerciale cu amănuntul și un sistem de apropiere deosebit de ridicat față de consumator.
Aceasta deoarece marile unități, în virtutea principiilor gravitației comerciale, atrag mari mase de vizitatori, iar micile unități prin suplețea posibilităților de amploare, sunt prezentate în imediata apropiere a consumatorilor.De asemenea, același sistem de organizare în cascadă asigură o bună gestionare a stocurilor de mărfuri și o valorificare profitabilă a fiecărui produs ce face parte din sortimentul comercializat.
O importantă tendință care se conturează în actuala perioadă, constă în apariția unor întreprinderi comerciale cu ridicata a căror activitate se bazează pe depozite complet automatizate.Principalele probleme pe care le ridică organizarea unor astfel de întreprinderi se referă la automatizarea pregătirii comenzilor, îmbunătățirea secvențială a circulației mărfurilor cu amănuntul, structurarea, schematizarea și automatizarea sistemului de service propriu proceselor de aprovizionare cu mărfuri în general și comerțului cu ridicata în special.
Cea de-a treia tendință, așa cum s-a mai arătat, are în vedere antrenarea comerțului cu ridicata în marile prefaceri ce vor avea loc în economia europeană.Evoluția evenimentelor contemporane lasă să se întrevădă faptul că în Europa se vor produce două tipuri de modificări, respectiv:
mișcarea intereuropeană acceptate de către instanțele europene de control;
expansiuni extraeuropene către alte continente, în prelungirea orientărilor adoptate.
De asemenea, sunt așteptate evenimente noi pe teritoriul fostului Commonwealth britanic.În contextul unor asemenea modificări, în domeniul distribuției mărfurile vor apărea noi tipuri de firme comerciale cu o mare putere de acoperire financiară.
Este vorba în primul rând, de așa zisele „întreprinderi de calibru mare”,definite ca firme cu o activitate semnificativă pe propia piață, dar nu cu statut de lider, trebuind astfel să opteze între a fi credibile sau a fi înghițite, întrucât structura lor de capital nu le pune la adăpost.
În al doilea rând, de așa zisele „întreprinderi de calibru gigant” , definite ca lider pe propia piață națională, frecvent prezente peste hotare. Asemenea firme din ambele categorii prezentate pot îmbrăca forma unor întreprinderi integrate, desfășurând atât comerț cu ridicata cât și comerț cu amănuntul.
Părerea noastră este că cele mai multe vor fi însă de tipul unor mari întreprinderi de comerț cu ridicata, întrucât numai asemenea firme vor putea face față solicitărilor noului context în care urmează a se desfășura distribuția.Avem în vedere că volumul tranzacțiilor comerciale se referă la partizi mari de mărfuri, iar eșalonarea comenzilor cuprinde și perioade afectate de sezonalitate, când o parte din mărfuri ce formează obiectul tranzacțiilor comerciale trebuie stocate un timp mai îndelungat, intermediarul trebuind să dispună atât de fonduri proprii, cât și de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care să acopere plățile către producție și multiple cheltuieli de stocare.
La aceasta se adaugă faptul că marile firme de comerț cu ridicata își aleg mai facil modalitățile de colaborare cele mai adecvate, ușor adaptabile, stabilind, de asemenea, operativ căile de comunicare lingvistică și culturală necesară în orientarea comportamentului de cumpărare al diverșilor operatori de piață ce acționează în diversele zone ale lumii.
1.4. Baza materială și unitățile patrimoniale prin care se desfășoară comerțul en-gros
Caracteristicile comerțului cu ridicata, în principal vehicularea mărfurilor în partizi mari se răsfrânge și asupra structurii bazei sale tehnico-materiale.
A. Rețeaua de depozite. Depozitele sunt unități comerciale în care se desfășoară procesele tehnico-economice legate de primirea, păstrarea și livrarea mărfurilor în partizi mari.
Formele circulației mărfurilor, natura produselor care formează obiectul acestora, precum și procesele economice care le caracterizează determină tipuri specifice de depozite. Se disting astfel: depozite industriale, comerciale, de păstrare (însilozare) a produselor agricole, de transport – expediție și de serviciu.
Depozitele industriale sunt destinate aprovizionării cu materii prime și livrării produselor finite ale fabricilor. Sunt amplasate la intrarea sau ieșirea din halele de producție.
Depozitele comerciale sunt cele mai răspândite și aparțin în cea mai mare parte comerțului cu ridicata cu bunuri de larg consum, dar și cu produse de echipament industrial sau de bunuri de consum intermediar.
Depozitele de păstrare a produselor agricole sunt destinate primirii unor cantități mari de produse agricole în perioada recoltării lor, recondiționării, păstrării îndelungate și livrării către beneficiari pe măsura solicitării lor.
Depozitele de transport – expediție aparțin unor agenți economici care mijlocesc schimbul, în special în comerțul exterior.
Depozitele de serviciu aparțin unor agenți economici care oferă servicii de depozitare pe termen lung unor beneficiari care nu dispun de posibilități de depozitare.
B. Mobilierul și utilajul comercial. Efectuarea operațiunilor de primire, depozitare și livrare a mărfurilor din depozite necesită utilaje și mobilier adecvate vehiculării și stocării mărfurilor.
Mobilierul și utilajul comercial este adaptat procedeelor de stocaj folosite în depozite, respectiv stocării în vrac, în încărcături unitare și în încărcături diverse.
Stocarea în vrac sau fără ambalaj este specifică produselor granulate, lichidelor și gazelor lichefiate, care constituie ansambluri omogene și în cantități mari (cereale, cărbuni, petrol, zahăr etc.).
Stocarea în încărcături unitare este specifică produselor ce se pot constitui în grupuri din punct de vedere al formei, îngrămădirii, greutății și condițiilor de ambalaj (plăci de piatră, țevi, recipiente etc.).
Stocarea în încărcături diverse se referă la produsele care se prezintă sub formă de articole sau piese constitutive ale acestora (confecții, articole, electrocasnice, articole mecanice etc.).
TIPURI DE INTERMEDIARI ÎN COMERȚUL CU RIDICATA:
Comercianții cu ridicata care oferă servicii limitate :aceștia sunt specializați pe câteva activități și oferă doar unele servicii de marketing.Activitățile rămase sunt realizate de producători, de clienți ori de alți mijlocitori din cadrul distribuției.
Acest tip de comercianți cu ridicata dețin titlu de proprietate asupra mărfurilor, dar în multe cazuri, ei nu fac livrări, nu acordă credite și nu furnizează informații de marketing, deoarece oferă numai servicii limitate, acești angrosiști câștigă mai puțin decât comercianții care oferă servicii complete.
Cu toate că sunt puțini la număr, ei sunt importanți în distribuția unor produse precum specialități culinare, articole perisabile, materiale de construcții și combustibili.
Categoria comercianților cu ridicata care oferă servicii complete se structureazî, la rândul său, în 4 tipuri de angrosiști:
Comercianții de tip „cash&carry” sunt mijlocitori ai căror clienți-de obicei mici detailiști sau mici firme industriale-vor plăti cu bani gheață și vor asigura transportul mărfurilor.În unele cazuri, comercianții cu ridicata care oferă serviciii complete organizează departamente „cash&carry” deoarece astfel nu pot aproviziona in mod profitabil micii detailiști.Acest tip de comercianți se ocupă de regulă de o linie redusă produse, cu un randament ridicat, de exemplu produse de băcănie, materiale de construcții, etc.
Comercianții camionagii „truck jobber” sunt mijlocitorii care comercializează un sortiment redus de produse pe care le transportă direct la sediul clienților.Acești angrosiști sunt deseori mici operatori care dispun de propriile lor camioane.Camionagii joacă un rol important în aprovizionarea cu produse perisabile, cum ar fi fructele, legumele pe care le vând contra numerar micilor băcănii, supermarket-urilor, fast food-urilor, hotelurilor, spitalelor, etc.,care se află pe traseul parcurs de ei.
Cu toate că acest tip de comercianți realizează funcții de vânzare, promovarea și transportul ei sunt incluși în categoria angrosiștilor care oferă servicii limitate deoarece nu acordă credite.Ca urmare a volumului scăzut de vânzări și a gamei largi de servicii oferite clienților, costurile lor de operare sunt ridicate.
Agenții de expediție cunoscuți și sub numele de „desk jobbers” sunt intermediari care negociază cu furnizorii și cumpără mărfurile, dar niciodată nu manipulează fizic produsele.Ei trimit producătorilor ordine ale detailiștilor, cumpărătorilor industriali sau ale altor angrosiști și apoi aranjează ca mărfurile comandate să ajungă direct de la producător către clienți.
De asemenea, ei își asumă toate riscurile privind mărfurile începând din momentul acceptării comenzii și până la livrarea către client.Agenții de expediție efectuează tranzacții numai cu câteva categorii de produse, care se vând în mod obișnuit în cantități foarte mari, cum ar fi:cărbune, cherestea, materiale de construcții, etc.
Comercianții cu ridicata care lucrează pe bază de comenzi trimise prin poșta „mail-order” folosesc cataloage in locul forțelor de vânzare pentru a vinde produse detailiștilor, producătorilor sau cumpărătorilor instituționali.Comanda prin poștă reprezintă o metodă convenabilă și eficientă de vânzare a articolelor mici, clienților din zone îndepărtate.
Acest tip de comercianți se ocupă în general cu vânzarea produselor cosmetice, a specialităților alimentare, articolelor sportive, a bijuteriilor, etc.Plata se face cu bani gheață sau cu carte de credit și se acordă reduceri pentru comenzi mari.Angrosiștii poștali dețin mărfurile în stoc și oferă unele servicii de planificare, însă rareori acordă asistență în eforturile promoționale.
Comercianții care aprovizionează rafturile detailiștilor ,așa-yișii „rack jobbers” sunt agenții cu ridicata specialiști care dețin propriile lor rafturi sau alte spații in supermagazine și drugstore.Ei aprovizionează rafturile comercianților cu amănuntul cu mărfuri nealimentare pe care aceștia evită să le aibă în stoc datorită riscului ridicat al vânzărilor.
Produsele cosmetice și cele de îngrijire a sănătății, jucării, cărți, reviste, produse pentru dotarea și intreținerea locuinței sunt mărfuri tipice comercializate de „rack jobbers”.Acest tip de comerciant operează de regulă în sistemul consignației, deține proprietatea mărfurilor și solicită efectuarea plăților numai pentru produsele vândute iar pentru cele care nu se vând le retrage din raft.
Ei sunt mijlocitori funcționali, intermediari care realizeauă un număr limitat de activități de marketing în schimbul unui comision, care, în general se bazeauă pe prețul de vânzare al produselor.
Agenții sunt mijlocitorii care reprezintă în mod permanent anumiți cumpărători sau vânzători.Și această categorie de intermediari se stucturează pe 3 tipuri de agenți:
Agenții sau reprezentați producătorilor, se numesc „manufactures agents”:sunt mijlocitorii independenți care vând produsele unuia sau mai multor producători într-o anumită zonă geografică.Mărfurile care formează obiectul tranzacțiilor nu se concurează reciproc și teritoriul pe care se efectuează operațiunile comerciale le revine în exclusivitate.
Acest tip de agenți nu sunt angajați ai producătorilor, însă ei nu dețin controlul asupra prețurilor sau condițiilor de vânzare, care sunt stabilite de fiecare producători în parte.Agenții producătorului sunt folosiți în vânzarea accesoriilor, mașinilor, echipamentelor, oțelului, mobilei, articolele electronice, etc.
Agenții din vânzare, „selling agents”:realizează toate activitățile de comerț cu ridicata, doar că nu dețin titlul de proprietate asupra mărfurilor.În general , ei nu au limite teritoriale și pot decide asupra prețului distribuției și promovării produselor.
Agenții de vînzare joacă un rol cheie în politica celui pe care îl reprezintă cu privire la publicitate, cercetări de piață și credite.Pot fi întâlniți în domenii cum ar fi:textile, utilaje și mașini industriale, metalurgie, etc.
c) Comisionarii „commission merchants”:sunt agenții care primesc mărfurile în consignație de la vânzătorii locali și negociază vânzarea lor pe piețele centrale.Cel mai adesea acționează pe piețele agricole, unde preiau mari cantități de produse, se stochează și le trasportă la piețele de gros unde sunt vândute.După ce a vândut cantitatea respectivă de mărfuri, agentul respectiv reține un comision plus costurile generate de vânzare și trimite restul producătorului.
Brokerii sunt mijlocitori pe care atât cumpărătorii cât și vânzătorii îi angajează temporar pentru realizarea unei tranzacții.Cu alte cuvinte, scopul lor principal este să-i pună în contact pe vânzători și pe cumpărători și, în consecință, realizează mai puține funcții decât alți intermediari.Ei nu sunt implicați în posesia fizică sau financiară, nu au nici o autoritate în stabilirea prețului și nu își asumă aproape nici un risc.
În schimb, ei oferă clienților cunoștințe specializate pe anumite grupuri de mărfuri, și o rețea de contacte bine stabilite.Brokerii sunt folositori, în special, celor care vând doar ocazional anumite produse.De exemplu vânzătorii de mașini uzate, de produse alimentare de sezon, de titluri financiare, de terenuri și clădiri nu-și pot cunoaște potențialii cumpărători.
Un broker le poate însă furniza această informație.Partea care angajează brokerul în mod obișnuit vânzătorul plătește acestuia un comision la încheierea tranzacției.Cu toate că agentii și brokerii realizează mai puține funcții decât angrosiștii cu servicii limitate, ei sunt specializați pe anumite produse sau tipuri de clienți, cunosc bine piața și pot furniza analize de vânzări valoroase.
Agenții și brokerii permit producătorilor să-și extindă vânzările atunci când resursele sunt limitate, eliminând costurile forței de vânzare.În ciuda avantajelor pe care le oferă, aceste categorii de comercianți sunt puternic concurate de angrosiștii clasici și filialele și birourile producătorilor.
Auxiliarii producătorului reprezintă ai treilea tip de intermediari cu ridicata.Ei se pot împărții in 2 categorii:
Filialele de vânzări, „sales branches” sunt mijlocitori care aparțin producătorului.Ele vând produse și asigură sprijinul forței de vânzare a producătorului în zonele unde sunt concentrații clienții și unde cererea este mare.Filialele dețin mărfuri în stoc, oferă credite, livrează mărfuri, acordă asistență promoțională precum si alte servicii.
Birourile de vânzări, „sales offices”:ca și filialele aparțin producătorului și sunt localizate departe de fabricile acestuia.Spre deosebire de filiale, birourile comerciale nu dețin stocuri de mărfuri.
1.5 Diferențe între contabilitatea mărfurilor cu ridicata și contabilitatea mărfurilor cu amănuntul
Comerțul en detail cuprinde toate activitățile legate de vânzarea de bunuri și servicii, direct către consumatorii finali, pentru utilizare în scopuri personale, nu comerciale. Foarte multe organizații (producători, engrosiști) vând cu amănuntul. Însă volumul cel mai mare de astfel de vânzări este făcut de vânzatori en detail specializați în acest tip de comerț (profitul lor provenind în ce mai mare parte din această activitate).
Deși comerțul cu amănuntul se face în principal prin magazine, în ultimii ani s-a dezvoltat și comerțul en detail prin poștă, cataloage, telefon, emisiuni TV de shopping, reuniuni, agenți de vânzări, automate, Internet.
Comerțul en gros acest concept include toate activitățile legate de vânzarea de bunuri și servicii către comercianții en detail.
Engrosiștii cumpără de la producători și vând detailiștilor, altor engrosiști sau consumatorilor industriali.
Adesea engrosiștii îndeplinesc una sau mai multe din funcțiile canalului de distribuție:
vânzare și promovare: formă de vânzare a vânzătorului en gros ajută producătorul să vândă unui număr mare de consumatori finali, la un preț redus. Adesea, consumatorii au mai multă încredere în vânzătorul en gros decât în producătorii aflați la distanță.
varietate mare de produse: engrosiștii pot selecta și forma pachete de produse în funcție de nevoile clienților, aceștia din urmă economisind timp prețios și efort.
Diferența dintre gestiunea cu amănuntul și cea cu ridicata este următoarea:
– în gestiunea cu amănuntul-prețurile de vânzare sunt stabilite clar, de la intrarea mărfii în societate. Se întocmeste NIR cu adaos comercial și TVA neexigibil aferent..stabilindu-se astfel prețul de din punct de vedere contabil.
Evidența se ține valoric, descărcarea de gestiune făcându-se prin coeficientul K. Periodic și obligatoriu la sfârșitul anului și se face și inventarierea faptică, a căror rezultate se pun de acord cu evidența contabilă.
Ca și documente se pot folosi:facturi, chitanțe și bonuri de casă. Desigur, facturile pot fi încasate și după un anumit termen.
în gestiunea en gros- evidența contabilă se ține atăt valoric căt și cantitativ prin bine-cunoscutele metode LIFO, FIFO CMP. Prețul de vânzare poate varia de la o zi la alta, de la un minut la altul. Evidența contabilă se ține conform metodei stabilite.
Metoda nu poate fi schimbata în decursul unui an fiscal. Ea se schimbă de la un an la altul cu condiția de a se specifica acest lucru ca informație în bilanț și bineînteles, de a se motiva.
2. ORGANIZAREA CONTABILĂ ȘI ASPECTE FISCALE PRIVIND MĂRFURILE ÎN COMERȚUL CU RIDICATA
2.1. Delimitări privind mărfurile
Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială.
Astfel, se poate considera că există 3 categorii importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume:
en gros sau cu ridicata
en detail sau cu amănuntul
mixte
Unitățile comerciale en gros sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație, efectuând operațiuni de cumpărare a bunurilor de consum în cantități mari și foarte mari de la producătorii și furnizorii interni și externi și precum și de vânzare a lor în partize mari către alti agenți economici, de regulă cu profil comercial en detail inclusiv de alimentație publică.
Unitățile cu profil en detail realizează această formă de circulație a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unitățile en gros, dar și de la producătorii și furnizorii interni în partize mici sau relativ mici, precum și vânzarea lor către populație , inclusiv prin unități de alimentație publică.
Mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unități operative special amenajate (restaurante, buticuri, bufete,etc).
Unitățile comerciale mixte efectuează atât operații de comerț en gros, cât și en detail.Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea cât și revânzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit.
Aceste unități desfășoară, de regulă activități ce se încadrează în diverse domenii de activitate.În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în vederea vânzăriii ăn starea în care ao fost achiziționate, cât și produsele finite transferate de către unitățile producătoare în magazinele propii de prezentare și desfacere, precum și acele active circulante, materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor, etc. devenite disponibile în cadrul patrimoniului unității economice și care vând terților așa cum au fost cumpărate.
În ceea ce privește vânzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se menționează că, după realizareaacestei operații, se înregistrează numai scriptic în debitul contului de mărfuri 371, prin corespondență cu creditul conturilor corespunzătoare naturii lor (301, 302, 303, 381) și nu ocazionează aspectele specifice privind evaluarea și prețurile de înregistrare în contabilitate.
Totodată este justificat să se aibă în vedere, atunci când este cazul, translocarea diferențelor de preț aferente în creditul sau debitul contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri” după cum sunt favorabile și respectiv nefavorabile corespunzătoare activelor circulante materiale în cauză (308, 388).
Această modalitate de soluționare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a cheltuielilor și implicit a costului de producție numai cu ceea ce se consumă efectiv pentru obținerea de produse finite, iar pe de altă parte a cheltuielilor privind mărfurilor cu sumele ce privesc vânzarea celorlalte elemente de active circulante material
2.2. Evaluarea curentă a mărfurilor
Pentru desfășurarea activității comerciale, aceste unități trebuie să dispună de stocuri de mărfuri. Stocurile de mărfuri sunt elemente patrimoniale procurate din afara unității sau obținute în cadrul acesteia și trecute în sfera circulației pentru a fi vândute în starea în care se găsesc sau în urma unor prelucrări cu scopul de a obține un plus de valoare sau de profit.
În contabilitate, stocurile de mărfuri îndeplinesc un dublu rol:
1) constituie principalul element patrimonial;
2) constituie element de calcul al costului de aprovizionare al mărfurilor vândute.
Privite în raport cu perioada de gestiune deosebim:
a) stocul inițial de mărfuri, existent la începutul perioadei;
b) stocul final de mărfuri, constatat la sfârșitul perioadei de gestiune sau sfârșitul exercițiului financiar.
Pentru calculul costului de aprovizionare al mărfurilor vândute, se adaugă la costul de aprovizionare al stocului inițial de mărfuri, valoarea mărfurilor achiziționate în cursul perioadei de gestiune evaluate la cost de achiziție, suma din care se deduce stocul final de mărfuri evaluat la cost de achiziție.
În condițiile economiei de piață, stocurile de mărfuri sunt evaluate diferit, în funcție de proveniența acestora și acordul părtilor în urma negocierilor, deci, prețurile sunt libere și fluctuante. Cu toate acestea putem deosebi următoarele categorii principale de prețuri:
prețul cu ridicata, reprezentând prețul de cumpărare al mărfurilor de către unitățile comerciale cu ridicata sau de livrare de către unitățile producătoare;
prețul de contractare sau achiziție, pentru produsele agricole, care poate fi majorat cu prime sau adaosuri după caz, ori alte avantaje oferite producătorilor agricoli;
prețul extern pentru mărfurile importate, format din prețul extern în valută franco – furnizor extern, transformat în lei la cursul în vigoare, la care se adaugă cheltuielile de transport pe parcursul extern, taxe vamale, alte comisioane și taxe.
prețul intermediar, practicat de unitățile comerciale cu ridicata pentru vânzarea mărfurilor către unitatile comerciale cu amanuntul, fiind format din pretul cu ridicata, la care se adauga cota de adaos comercial al unitatii cu ridicata, cunoscuta sub denumirea de marja comerciala.
prețul cu amănuntul :se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fii adoptat de orice agent economic cu profit comercial, en detail, en gros sau mixt.De astfel acest preț se justifică în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, precum și în situația organizării evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui în cazul evidenței cantitativ-valoric pe sortimente de mărfuri.
Prețul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent al prețurilor de cumpărare, adaosurilor comerciale și alte cauze se poate reduce sau majora după caz pe bază de inventar atunci când este necesar.
Această operație nu contra-vine prevederilor contabile în vigoare întrucât nu se afectează valoarea de intrare în patrimoniu la costul efectiv de achiziție.Prețul cu amănuntul sau en gros se stabilește de către agentul economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat însă atunci când situația de pe piață se schimbă este normal să se majoreze sau diminueze adaosul comercial și implicit prețul de vânzare, pe bază de inventar de schimbare de preturi cu înregistrarea corespunzătoare în contabilitate.
Astfel spus, majorarea sau reducerea prețului cu amănuntul sau a celui de vânzare en gros până la nivelul costului de achiăiție respectă regulile și principiile contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea decizie atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitarea unor riscuri.
Prețul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA, sau en gros se reflectă în contul de mărfuri și este format din costul efectiv de achiziție –prețul facturat de furnizor și cheltuieli de transport-aprovizionare și adaosul comercial. n ceea ce privește utilizarea prețului cu amănuntul sau de vânzare en gros se menționează că, în activitatea practică, în vederea respectării regulilor generale de evaluare privind intrarea în patrimoniu la costul efectiv de achiziție.
Acesta se determina prin adăugarea la prețul de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.La rândul său, prețul cu amănuntul total sau de vânzare către populație, inclusiv TVA, se calculează prin adăugarea la prețul cu amănuntul amintit anterior a cotei legate de TVA.
Acest preț reprezintă prețul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agenții economici care adoptă această variantă de evaluare.
Evaluarea fluxurilor de mărfuri
În conformitate cu Directiva a IV–a a C.E.E. si Standardelor Internationale de Contabilitate, evaluarea stocurilor în bilanț se face respectând următoarele reguli:
evaluarea se face pe baza principiului continuității activității, considerând că unitatea se află în exploatare;
metodele de evaluare trebuie păstrate o perioadă cât mai îndelungată, schimbarea fiind permisă doar dacă este cerută de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informații mai relevante, inteligibile și credibile;
cu ocazia evaluării trebuie respectat principiul prudenței, adică să fie luate în considerare toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior chiar dacă asemenea obligații sau pierderi apar între data încheierii exercițiului și data întocmirii bilanțului;
se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere;
veniturile, respectiv cheltuielile, vor fi luate în considerare indiferent de data încasării sau plății acestora;
evaluarea conturilor de stocuri se face în mod individual pe fiecare cont în parte;
soldurile inițiale ale conturilor de deschidere, trebuie să corespundă cu soldurile finale ale exercițiului precedent;
evaluarea stocurilor a căror utilizare este limitată în timp, se efectuează pe baza valorii de înlocuire.
Principiile de evaluare a existenței și mișcării stocurilor sunt de regulă identice oricare ar fi natura elementelor stocabile. Aplicarea lor în practică permite determinarea stocurilor scriptice după fiecare operațiune de intrare – ieșire, respectiv realizarea (ținerea) evidenței stocurilor potrivit inventarului permanent.
Gestiunea stocurilor prin inventar permanent aplică determinarea cantitativă și valorică a stocului final după fiecare operațiune de intrare sau ieșire după următoarea relație:
unde:
Sf – stoc final;
Si – stoc inițial;
I – intrări;
E – ieșiri.
Realizarea evidenței stocurilor prin inventar permanent se asigură prin folosirea unui sistem de documente primare:
a) documente contabile de evidență a stocurilor: fișa de magazie, fișa formularului cu regim special, fișa de magazie cu repartizarea ieșirilor, fișa de cont analitic pentru valori materiale, registrul stocurilor, etc. Cu ajutorul acestor documente se asigură determinarea stocului scriptic cantitativ sau cantitativ – valoric după fiecare operațiune de intrare – ieșire de stocuri.
b) documente primare de evidență a intrărilor de stocuri: note de recepție și constatare de diferențe; bonuri de predare – transfer – restituire; proces verbal de recepție definitivă pentru baracamente și amenajări provizorii de șantier; proces verbal de montare – derulare, etc. Aceste documente stau la baza înregistrării intrărilor scriptice în documentele contabile de evidență a stocurilor.
c) documente primare sau centralizatoare de evidență a ieșirilor de stocuri: bonul de consum, fișa limită de consum, dispoziția de livrare – avizul de expediție, procesul verbal de consum.
Aceste documente stau la baza înregistrării ieșirilor scriptice din documentele contabile de evidență a stocurilor.
O variantă simplificată a inventarului permanent a stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu inventarul intermitent potrivit căreia, în loc de a calcula stocul final după fiecare operațiune de intrare – ieșire de stocuri se calculează, la intervale scurte de timp, numai ieșirile după relația:
unde:
E – ieșiri de stocuri;
Si – stoc inițial;
I – intrări de stocuri;
Sf – stoc final
Această tehnică presupune o organizare și conducerea contabilității și gestiunii stocurilor mai puțin complexă eliminând întocmirea documentelor de evidență a ieșirilor de stocuri și operarea lor în documentele de evidență a stocurilor.
Indiferent de natura stocurilor și de sistemul documentelor cu care se realizează evidența existenței și a mișcării stocurilor, acestea trebuie evaluate.
Legea contabilității prevede următoarele reguli de evaluare:
A. La data intrării în patrimoniu, stocurile se evaluează la valoarea de intrare:
a) la cost de achiziție pentru mărfurile achiziționate cu titlu oneros se formează prin negociere furnizori – beneficiari.
Costul de achiziție = prețul de cumpărare + taxe nerecuperabile + cheltuieli de transport – aprovizionare + taxe legate de intrarea stocurilor.
b) la cost de produție, pentru mărfurile produse în societate; este format din: costul materiilor prime, materialelor, cheltuielilor cu salariile și alte cheltuieli legate direct de producerea bunului în cauză, cota parte a cheltuielilor indirecte alocate în mod rațional ca fiind aferente produsului.
Atât costul de achiziție, cât și prețul de producție nu cuprind TVA.
c) valoarea de utilitate, are în vedere starea în care se află marfa în momentul intrării, destinația acestora și prețul pieței din momentul intrării fiind aferente mărfii intrate cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru stocurile intrate ca aport la capital;
e) valoarea justă pentru stocurile dobândite prin schimb cu alte active.
Legea prevede de asemenea că evaluarea mărfurilor la intrarea în patrimoniu mai poate fi facută la cost standard sau preț de vânzare, astfel au apărut diferențe între prețul de înregistrare și cel impus de lege care trebuie înregistrate în contabilitate.
B. La inventar evaluarea se face la valoarea actuala care se mai numește și valoare de utilitate (prețul pe care l-ar da dobânditorul mărfurilor, dacă le-ar achiziționa în acel moment, la locul și în starea în care se află).
Evaluarea la inventariere este o activitate complexă, care presupune pe lângă constatarea faptică a existenței stocurilor și constatarea utilității acestora în vederea stabilirii gradului de depreciere în raport cu care se efectuează evaluarea.
Conform legii contabilității și O.M.F.P. 2831 / 2009 inventarierea este obligatorie cel puțin o data pe an, de regulă la sfârșitul anului.
C. La închiderea exercițiului se face o evaluare bilanțieră a stocurilor.
Evaluarea bilanțieră se face cu ocazia întocmirii situațiilor financiare anuale, cu respectarea principiului prudenței prin compararea valorii de inventar (valoare de utilitate) cu valoarea contabilă (de intrare).
Prin comparația dintre valoarea actuală sau de inventar și valoarea de intrare se disting două posibilități:
a. Valoarea de inventar > Valoarea de intrare, caz în care mărfurile au plusvaloare. Conform principiului prudenței aceasta nu se înregistrează în contabilitate, deoarece ea se realizează, deci devine certă numai în procesul vânzării mărfurilor.
b. Valoarea de inventar < Valoarea de intrare: mărfurile au suferit în acest caz o depreciere valorică. Este necesar să se constituie astfel, un provizion printr-un cont distinct, deoarece în contul 371 “Mărfuri”, acestea ramân înregistrate la valoare de intrare.
D. La ieșirea din întreprindere, bunurile sunt evaluate la valoarea de intrare. Diversitatea prețurilor și a surselor de proveniență, fac din evaluarea stocurilor la ieșire o operațiune delicată. Pentru rezolvarea acestei probleme, se recomandă mai multe metode:
a) Metoda identificării specifice, se utilizează în cadrul întreprinderilor cu gama relativ redusă, deoarece presupune determinarea valorii de intrare pe baza costului de achiziție, prețului de producție sau a valorii de utilitate stabilite în momentul intrării.
Deși este exactă, metoda prezintă inconvenientul că nu se poate aplica decât în cadrul întreprinderilor care gestionează un număr de sortimente ridicat. Cu toate acestea, întreprinderile care au o dotare informatică corespunzatoare, o pot utiliza cu succes în orice condiții.
b) Metoda costului standard, se bazează pe determinarea unor costuri antecalculate (standard) sau costuri medii dintr-o perioada anterioară, de regulă costurile medii ale lunii anterioare. Stocurilor evaluate pe baza acestei metode li se stabilesc anticipat costurile de înregistrare cu ajutorul cărora se evaluează intrările și ieșirile de stocuri. Diferențele dintre costurile standard și costurile efective se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de diferențe de preț (378 “Diferențe de preț la mărfuri”, 388 “Diferențe de preț la ambalaje” etc.). În perioadele de inflație este necesar ca aceste conturi să fie periodic actualizate în funcție de evoluția indicelui de inflație. Diferențele dintre costurile standard și cele efective vor influența rezultatul exercițiului.
c) Metoda proxima intrare – prima ieșire (NIFO) – este cunoscută și sub denumirea de metoda valorii de înlocuire. Ieșirile în cazul acestei metode sunt evaluate la valoarea lor de înlocuire, care reprezintă suma pe care întreprinderea va accepta să o plătească pentru achiziționarea unui bun echivalent, fără ca procesul tehnologic să fie influențat.
d) Metoda costului mediu ponderat (CMP) recomandă folosirea unui cost mediu, care are în vedere stocurile existente și intrările de stocuri, înregistrate în cursul perioadei. În acest sens se determină un cost mediu ponderat după formula:
în care:
Siv – stoc inițial exprimat valoric;
Sic – stoc inițial exprimat cantitativ;
Iv – intrări valorice;
Ic – intrări cantitative.
în care:
ValE – valoarea ieșirilor;
CE – cantitatile ieșite în cursul perioadei.
Metoda are cea mai mare utilitate în cazul stocurilor cumpărate la prețuri diferite, iar în contabilitate nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau de producție al fiecărui lot.
Evaluarea se face astfel:
intrările de stocuri sunt evidențiate la costul de achiziție sau de producție al fiecărei aprovizionări;
ieșirile de stocuri se evidențiază la costul mediu ponderat determinat fie după fiecare lot intrat sau ieșit, fie lunar, trimestrial sau anual. Evaluarea ieșirilor pe baza metodei CMP calculat la sfârșitul lunii presupune ușurința în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieșirilor în cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face după fiecare ieșire sunt mult mai exacte.
Calculul costului mediu ponderat după fiecare intrare, respectiv ieșire, permite o evaluare mult mai exactă a stocurilor, dar are la bază calcule mult mai complexe.
În contabilitate, diferențele rezultate ca urmare a operării noilor intrări la costuri diferite de intrare, dar și altele decât cele prestabilite, se evidențiază ca diferențe de preț la stocuri, urmând a fi imputate costului de fabricație al produsului.
Metoda CMP este metoda cea mai echitabilă, nefavorizând nici agenți economici și nici fiscul, motiv pentru care este recomandată a fi utilizată în cadrul lucrărilor de închidere a exercițiului financiar.
e) Metoda ultimului intrat – primul ieșit (LIFO) presupune evaluarea stocurilor ieșite în cursul perioadei la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări. Conform acestei metode, stocurile ieșite din gestiune sunt considerate ca aparținând ultimului lot si evaluate la costul acestuia. La epuizarea fiecarui lot, se ia în considerare prețul următorului lot în ordine invers cronologică.
În condițiile unei economii inflaționiste, agenții economici preferă această metodă. Este folosită cu succes de către firmele care realizează prelucrarea automată a datelor.
Esență metodei constă în separarea rezultatului din exploatare, de rezultatul din deținerea de active, corectând astfel așa-numită eroare de desincronizare prin asocierea veniturilor și costurilor mai vechi rezultatului din deținerea de active. Metoda conduce la reducerea profitului brut, scăderea impozitului pe profit și menținerea capacității de finanțare (menținerea disponibilităților bănești la acelasi nivel).
Consecințele aplicării metodei LIFO sunt:
descreșterea volumului fizic al activelor la sfârșitul perioadei de gestiune;
subevaluarea stocurilor în bilanț (stocurile finale fiind evaluate la nivelul valorii curente de închidere a exercițiului);
este indicat a se utiliza când se așteaptă o creștere a prețurilor în viitor.
Dezavantajele metodei LIFO:
conduce la diminuarea stocului final, uneori injust, evaluarea stocurilor făcându-se la costuri istorice din perioade mai vechi, amplificând desincronizarea față de alte metode;
evoluția neașteptată a prețurilor (în locul creșterilor intervin micșorări sensibile) pot conduce la rezultate contradictorii;
determina nerespectarea principiului prudenței în evaluarea bilanțieră;
necesită costuri ridicate cu implementarea și administrarea metodei;
conduce la anularea avantajelor acumulate ale metodei, prin lichidarea unor stocuri odată cu comandarea unui nou sortiment similar, costurile vechi fiind reflectate în cheltuieli curente.
Pentru rezolvarea acestor inconveniente este permisă crearea de grupe cu articole similare și utilizarea unor coeficienți care permit transformarea stocului final exprimat în costuri curente, în costuri de la începutul perioadei de gestiune.
Cu toate dezavantajele ei, metoda LIFO reușește o mai bună corespondență între veniturile și cheltuielile curente, evitând eroarea de desincronizare privind stocurile consumate prin introducerea unei noi convenții care să aproximeze fluxul fizic al stocurilor.
În concluzie, metoda LIFO este cea care evaluează ieșirile de stocuri la valorile cele mai mari si existentele de stocuri, la valorile cele mai mici. În conditiile de inflatie este metoda care poate să atenueze creșterea prețurilor în sensul reflectării unui rezultat financiar aproape de realitate.
f) Metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO): stocurile ieșite din gestiune se evalueaza la costul primului lot intrat, respectiv a celui mai vechi lot sau sortiment. După epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul următorului lot intrat în ordine cronologică.
Metoda este recomandată unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care există o relativă stabilitate a prețurilor. Folosirea acestei metode în condițiile creșterii prețurilor, are ca efect evaluarea ieșirilor la costurile cele mai scăzute, iar a stocurilor la prețurile cele mai mari, ceea ce determina o majorare a profitului din exploatare si a impozitului aferent. Dacă metoda se folosește când prețurile scad, ieșirile vor fi evaluate la prețurile cele mai mari, iar stocurile la prețurile cele mai mici, efectul fiind reducerea profitului.
De regulă, ieșirile de stocuri, adică descărcarea de gestiune se concretizează în înregistrarea unei cheltuieli cu efecte directe asupra rezultatului contabil.
Din punct de vedere fiscal, cu cât cheltuiala este mai mare cu atât profitul și impozitul pe profit vor fi mai mici, iar trezoreria nu va fi afectată.
Acest raționament ne determină să considerăm că metoda cea mai avantajoasă este cea care permite evaluarea ieșirilor de stocuri la valoarea cea mai mare.
Metodele agreate de țara noastră sunt: CMP, FIFO, LIFO. Cea mai agreată metodă de evaluare a stocurilor de către întreprinderi este metoda LIFO, care permite evaluarea ieșirilor la prețul ultimului lot intrat (cel mai mare) până la epuizarea acestuia.
Din punct de vedere contabil, metoda LIFO conduce la evidențierea în bilanțul de la sfârșitul perioadei, a unei valori a stocului subdimensionate deoarece acesta va fi evaluat la prețul primului lot intrat, care în condițiile de inflație este cel mai mic.
Nu se asigură astfel imaginea fidelă a elementelor de natura stocurilor existente în gestiune la un moment dat .
Acesta este motivul pentru care majoritatea întreprinderilor românești folosesc pentru evaluarea stocurilor la ieșire metoda costului mediu ponderat (CMP). Chiar dacă aceasta nu este întotdeauna cea mai avantajoasă este utilizată deoarece este mai simplă și se potrivește cel mai bine organizării sistemului informațional din întreprinderile românești, unde documentele justificative privind intrările și ieșirile din stocuri se înregistrează, de regulă la sfârșitul lunii, neavându-se în vedere ordinea strict cronologică a intrării acestora, condiție indispensabilă pentru aplicarea metodelor FIFO sau LIFO.
2.3 Metode de evidență sintetică și analitică a mărfurilor
2.3.1 Metode de evidență sintetică și contabilizarea mărfurilor
Întreprinderile din România pot să-și organizeze contabilitatea mărfurilor utilizând următoarele metode:
Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului intermitent.
1) Metoda inventarului permanent
Contabilitatea marfurilor se realizeaza cu ajutorul contului 371 “Marfuri”, cont de activ.Unitatile comerciale pot utiliza ca pret de înregistrare a marfurilor, fie costul de achizitie a marfurilor, fie pretul de vânzare cu ridicata sau cu amanuntul. În cazul în care utilizează pentru evaluarea si înregistrarea în contabilitate a mărfurilor preturile de vânzare cu ridicata sau cu amănuntul alături de contul 371 “Mărfuri” se folosește si contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri”, care tine evidenta adaosului comercial aferent mărfurilor existente în gestiunea unității cu activitate comerciala.
a. Metoda inventarului la cost de achiziție se caracterizează prin evaluarea stocurilor și mișcării mărfurilor la cost de achiziție care de regulă este fluctuant pentru același sortiment de marfă.Această fluctuație presupune calculul costului de achiziție aferent mărfurilor vândute după anumite procedee și anume:
procedeul costului mediu ponderat
procedeul epuizării succesive a stocurilor
Pentru reducerile de prețuri cu caracter comercial ;dacă reducerile se acordă la facturarea mărfii, determină reducerea prețului de vânzare la furnizori, respectiv a costului de achiziție la client.În consecință furnizorul va reflecta în creditul contului 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” prețul de vânzare redus, iar clientul în debitul contului 371 „Mărfuri” costul de achiziție redus.Dacă reducerile se acordă ulterior facturării, se consideră o cheltuială de exploatare la furnizorii care le acordă, reflectându-se cu ajutorul contului 658 „Alte cheltuieli de exploatare” și un venit din exploatare la clientul care le primeș te, reflectându-le cu ajutorul contului 758 „Alte venituri din exploatare”, Documente folosite: Factura fiscală sau Avizul de însoțire a mărfurilor.
.În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de mărfuri se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire a mărfurilor cantitativ și valoric, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a mărfurilor, atât cantitativ cât și valoric.
Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a mărfurilor în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii.
În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferențe în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție proprie, iar ieșirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieșirilor din stoc se poate face după multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.
Reglementările contabile românești dau posibilitatea unităților patrimoniale, de a continua practica contabilă anterioară de a evalua atât intrările cât și ieșirile din stoc la prețuri standard sau prestabilite, denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea continuării acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generală a conturilor de diferențe de preț care să reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferențele dintre costul istoric și prețurile de înregistrare;
La ieșirea elementelor din stoc, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de înregistrare a elementelor ieșite, cu ajutorul coeficientului K.
(Si+Rd) cont de diferențe de preț
(Si+Rd) cont de stoc la preț de înregistrare
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitățile mari și mijlocii, și constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor,
intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,
ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului,
în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri – se va stabili în permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor,
folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,
conducerea unei contabilitați analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
b. Metoda inventarului la cost standard se poate aplica în condițiile unei relative stabilități a prețurilor, astfel încât înainte de corectarea cu diferențele, costul standard al mărfii ieșite să aibă o valoare informațională.
Principiile metodei sunt:
evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri la cost standard; periodic costul standard se actualizează în funcție de evoluția reală a prețurilor
calculul și înregistrarea diferenței între costul standaed și costul de achiziție efectiv atât pentru stocuri cât și pentru intrări și iesiri.
c. Metoda inventarului permanent la prețul de vânzare:
Principii:
Evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri se face la preț de vânzare, iar pțul de vânzăre include costul de achiziție și marja brută.
Consecință:
Deoarece evaluarea mărfurilor se face la preț de vănzare, unitatea are datoria să calculeze și să inregistreze diferenșa dintre prețul și costul de achiziție, adică marja brută aferentă mărfurilor intrate, ieșite și rămase in stoc.
Această metodă este sgreată de 80% din ăntreprinderile cu amănuntul și de alimentație publică din România deoarece a fost practicată ăn perioada existenței economiei planificate și centralizate, cândprețul de vânzare se caracterizează prin unicitate și caracter fix pentru același sortiment de marfă.
În prezent, opiniem că metoda prezintă nenumărate dezavantaje și în plus permite fie încălcare unor principii contabile, fie denaturarea situației patrimoniale și a rezultatului aferent vânzării.
Astfel, prețul de vânzare la care se evaluează marfa la intrarea în patrimoniu nu mai este de actualitate la vânzarea.Evident întreprinderea poate vinde marfa la prețul de vânzare al pieței. Dar, atunci prețul de vânzare la care s-a evluat marfa devine un simplu preț de înregistrare fără valoare imformațională.
Nu este posibilă aplicarea metodei ăn condișiile unei contabilități analitice, global-valorice, pe gestiune.Aceasta deoarece prețul de cumpărareale aceleiați mărfi se diferențiază în funcție de calea de intrare a ei și perioada intrării.
Deci procentul de marjă se menține plecând de la prețuri de cumpărare diferite , prețul de vânzare va fi diferit pentru același sortiment de marfă.În acest caz , în lipsa unei contabilități analitice cantitativ-valorice, cine va hotărâ ce cantitate se vinde la un preț și ce cantitate la alt preț?Multe întreprinderi reevaluează marfa rămasă ăn stoc la prețul de vânzare al ultimilui lor intrat.
Astfel se încalcă principiul „costului istoric”;conform căruia marfa iese din patrimoniu la valoarea la care a intrat, și în plus, marfa nu a fost supusă unei prelucrări suplimentare pentru a-i adăuga sau scădea din valoare.
Se încalcă și principiul prudenței conform căruia plusvaloarea nu se înregistrează în contabilitate.
În situația în care se descarcă gestiunea pentru mărfurile vândute global-valoric pe bază de monetar din vânzări, este posibilă denaturarea rezultatului și a situației patrimoniale.Astfel dacă marfa s-a vândut la ultimul preț de vânzare calculat și acesta este și cel mai mare, în situația vânzării întregii cantități existente în întreprindere soldul contului „Mărfuri”n-ar fi zero ci creditor.
Calculând marja aferentă vânzării pe baza unui coeficient aplicat la suma încasată pe bază de monetar se denaturează și costul de achizișie al mărfii vându-te și implicit rezultatul din exploatare.În consecință, există nenumărateargumente pentru renunșarea la această metodă.Evident orice altă variantă a metodei inventarului permanent reclamă o contabilitate analitica-valorică pe sortiment de narfă, lucru imposibil ăn condițttle inexistente unei rețele de calculatoare în punctele de vânzare.
2) Metoda inventarului permanent
Unitățile patrimoniale pot opta și pentru inventarul permanent al stocurilor, cu condiția ca inventarul permanent al acestora să fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.
Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină ca diferența între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:
În cazul utilizării acestei metode, se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidențierea intrărilor și , respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfârșitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, după caz. La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe bază de inventare faptice prin:
destocarea stocului inițial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar,
restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflectă cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă în urmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor.
Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității față de cele provenite din producția proprie și anume:
a) pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:
se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timpul perioadei, calculate după relația:
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
b) pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg următoarele etape:
se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
bunurile obținute din producție proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidența operativă de la locurile de depozitare;
pe măsura vânzării stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariază bunurile obținute din producție proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentă, dar nevândută, și se înregistrează asupra conturilor de venituri din producția stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflectă bunurile produse în unitate, calculate după relația:
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
c) pentru producția în curs de execuție, determinarea ei se face numai la sfârșitul perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operația respectivă se stornează în „roșu”.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respectiv a prețurilor de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;
nu este necesară organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al gestionării și al asigurării integrității lor.
Caracterizare:
Metoda inventarului intermitent se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii și presupune stabilirea ieșirilor și inregistrărilor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei.Valoarea ieșirilor de mărfuri se determină conform relației:
Costul de achiziție Valoarea stocului Valoarea Valoarea stocului
a mărfurilor vândute = inițial + intrărilor – final
(Camv) (SI) (I) (Sf)
Sau astfel corelate elementele:
Relația Si –Sf –semnifică variația stocurilor, când:
-când Sf < Si, Camv este mai mare decât costul de achiziție al intrărilor ( Camv=I + Si – Sf) și exprimă o diminuare de stoc
-când Sf >SI, Camv este mai mic decât costul de achiziție al intrărilor perioadei (Camv =I + Si-Sf ) și exprimă o majorare de stoc,
Generalizând relația se poate prezenta:
2.3.2 Metode de evidență analititcă a mărfurilor
În vederea determinării costului de achiziție al mărfurilor vândute și a nivelului stocurilor pe stucturile impuse de obiectivele de gestiune, este necesară organizarea unei contabilități analitice.În principiu această contabilitate este un atribut al gestiunii interne, dar din motive legate de menținerea și controlul integrității patrimoniale a fost transferată în contabilitatea financiară.
În consecință, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor, respectiv a stocurilor de mărfuri și ambalaje, se poate organiza în funcție de specificul activității, după una din metodele:
Metoda cantitativ-valorică pe sortimente de mărfuri, care se realizează cu ajutorul fișelor de cont analitice, pentru valori materiale, deschise pe fiecare sortiment de marfă.Cuprind:data, explicația, cantitățile intrate/ieșite și stocul rămas după fiecare operatiune și valorile corespunzătoare (debit, credit, sold) precum și prețul unitar pentru fiecare mișcare a mărfii.
Intrările se completează pe baza notelor de recepție, și constatare de diferențe, iar ieșirile, pe baza facturilor.Valoarea de intrare a mărfii ieșite se calculează prin metodele permise de Legea contabilității adică cost mediu ponderat, LIFO, FIFO.
Permite practicarea de către agentul economic a metodei inventarului permanent la cost de achiziție.Se poate aplica cu ușurință numai la întreprinderile „EN GROS”.
Dă posibilitatea realizăriii unei imagini fidele a patrimoniului și determinării unui rezultat din vânzarea mărfurilor.Această metodă permite un control al gestiunilor prin punctaj periodic între cantitățile de marfă înregistrate în fișele de cont analitice de la contabilitate.
Metoda global-valorică pe gestiune se realizează cu ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse deschise pe gestiuni.Acestea cuprind numai date valorice: valoarea mărfurilor intrate (debit) , ieșite ( credit) și a stocului (sold) care se înregistrează pe baza documentelor centralizate.Deși permite aplicarea unei singure metode de contabilizare a stocurilor și operațiilor cu mărfuri și anume metoda inventarului intermitent, se practică și de către agenții economici care aplică metoda inventarului permanent la preț de vânzare cu sau fără TVA.
Respectiv unități cu amănuntul și de alimentație publică.În aceste condiții nu se asigură redarea unei imagini fidele a situației mărfurilor și determinarea unui rezultat corect din vânzarea mărfurilor.
2.4 Contabilitatea sintetică și analitică a mărfurilor la prețul cu ridicata
Contabilitatea circulației mărfurilor atât en gros cât și en detail se organizează cu ajutorul a doua conturi sintetice de gradul I
– 371”Mărfuri”
– 378 Diferențe de preț la mărfuri”, care constituie grupa 37 „Mărfuri” din cadrul clasei a 3-a.
Contul 371 „Mărfuri” este de activ și reflectă în debit și de asemenea în credit, prețul de înregistrare aferent atât mărfurilor intrate respectiv iesite în și din gestiune cât și al celor reflectate numai scriptic la intrări și iesiri.
Contul analitic se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităților de intrare a mărfurilor în patrimoniu și anume:
-401 „Furnizori”
– 408 „Furnizori-facturi nesosite” -pentru achiziționări de la terți cu decontare
– 542 „Avansuri de trezorerie” ulterioară și respectiv din avansuri spre decontări.
357 „Mărfuri aflate la terți” și 401 „Furnizorii” cu valoarea mărfurilor aduse din pîastrare sau custodie de la terți și respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare și de prelucrare pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de achiziție ca preț de înregistrare.
301 „Materiii prime”, 302 „Materiale consumabile”, 381 „Ambalaje”, etc. pentru vânzarea unor asemenea active circulante materiale în starea în care au fost achiziționate
345 „Produse finite” în cazul transferării produselor finite obținute, din activitatea de exploatare, în magazinele propii de prezentare și desfacere
607 „Cheltuieli privind mărfurile” și 7582 „Venituri din donații și subvenții primite pentru mărfurileconstatate în plus la inventariere și respectiv primite cu titlu gratuit
446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” pentru taxele vamale aferente mărfurilor importate.
378 „Diferențe de preț la mărfuri” și 4428 „TVA neexigibilă” cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul corespunzătoare intrărilor în gestiune, în cazul în care acest preț este cel de înregistrare.
Contul 371 „Mărfuri” se creditează ca urmare a ieșirilor din gestiune, prin debitul conturilor ce corespund căilor sau modalităților de ieșire din patrimoniu, după cum urmează:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” pentru vânzări
671 „Cheltuieli privind calamilitățile și alte evenimente extraordinare” cu lipsurile din calamilități
357 „Mărfuri aflate la terți” în situația trimiterii sau lăsării de mărfuri în pastrare sau în consignație la terți
4511 „Decontări în cadrul grupului” și 4521 „Decontări privind interesele de participare” cu prețul de înregistrare aferent mărfurilor livrate societăților din cadrul grupului și respectiv altor societăți legate de participații.
378 „Diferențe de preț la mărfuri” și 4428 „TVA neexigibilă” cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul, ambele corespunzătoare mărfurilor ieșite din gestiune, atunci când evidența este organizată la acest preț.
Soldul contului 371 „Mărfuri” poate fi debitor, reprezentând prețul de vânzare en gros sau en detail aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârșitul perioadei de gestiune.
Soldul contului în cauză, în funcție de prețul de înregistrare utilizat, necesită anumite corectări în vederea stabilirii valorii nete ce se înscrie în activul bilanțului contabil, într-un post distinct existent în grupa activelor circulante, așa cum se prezintă în continuare.
În cazul utilizării costului efectiv de achiziție:
– prețul de înregistrare
VALOAREA NETĂ= -cheltuieli de transport-aprovizionare +
-provizioane pentru depreciere
În situația folosirii prețului prestabilit (standard):
– prețul de înregistrare +/ –
VALOAREA NETĂ= – diferențe de preț la mărfuri –
– provizioane pentru depreciere
Atunci când se utilizează prețul cu amănuntul, sau en gros, inclusiv TVA:
– prețul de înregistrare –
VALOAREA NETĂ= – adaosul comercial +
– cheltuieli de transport-aprovizionare –
– provizioane pentru depreciere –
În cazul în care prețul de înregistrare este cel de vânzare en gros sau en detail ambele fără TVA, se reține că, în comparație cu varianta utilizării prețului cu amănuntul sau cu ridicata inclusiv TVA, această taxă nu se i-a în calcul cu prilejul determinării valorii contabile nete.
În cadrul contului 371 „Mărfuri” este necesar să se organizeze evidența analitică-globală valoric pe unități de desfacere en detail și la nivelul depozitelor sau gestiunilor de vânzare en gros, iar pentru aceasta din urmă se conduce în plus evidența cantitativ-valorică pe feluri sau articole de mărfuri.
Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” este rectificativ, bifuncțional, iar conținutul lui este influențat de prețul de înregistrare utilizat pentru mărfuri.
Astfel, atunci când se adoptă prețul standard, el se utilizează în mod similar cu celelalte conturi de diferențe de preț.
În cazul în care prețul de înregistrare este cel cu amănuntul sau cel de vânzare en gros, contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” funcționează ca un cont de pasiv și reflectă numai adaosul comercial în credit pentru mărfurile aprovizionate, iar în debit pentru mărfurile ieșite din patrimoniu.
În situația utilizării, în activitatea practică a celor două conturi analitice amintite anterior, contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” are conținut și corespondențe specifice, ceea ce se poate observa prin prezentarea conținutului fiecăruia din cele două conturi analitice amintite.
Contul analitic 378.01 „Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare” este de activ, rectificativ și oglindește în debit cheltuielile de transport, încărcare, descărcare, recepție, taxe vamale, comisioane, ETC.pe care le ocazionează mărfurile ce se achiziționează de la terți, în corespondență cu creditul conturilor corespunzătoare modalităților de efectuare a lor și anume:
401 „Furnizori”- pentru cele facturate atât de furnizorii de mărfuri, inclusiv pierderile normale pe timpul transportului cât și de unitățile de profil.
542 „Avansuri de trezorerie”- cu ceea ce se plătește din avansuri spre decontări.
446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” cu taxele vamale aferente mărfurilor importante etc.
În creditul contului analizat se reflectă cheltuielile de transport-aprovizionare aferente mărfurilor ieșite din patrimoniu, în consecință cu debitul conturilor:
607 „Cheltuieli privind mărfurile”- pentru vânzări
6582 „Donații și subvenții acordate
671 „Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”, respectiv în cazul donațiilor, lipsurilor neimputabile și pierderilor din calamități ș.a
Sumele care se înscriu în credit se stabilesc pe bază de coeficient mediu, ce se calculează în mod obișnuit, cu sume cumulate de la începutul anului.
Soldul contului analitic prezentat este debitor și reprezintă cheltuieli de transport-aprovizionare aferente mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei de gestiune.
Contul analitic 378.02 „Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial” este rectificativ, cu funcția contabilă de pasiv, înregistrând în credit adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în patrimoniu, în corespondență cu debitul contului 371 „Mărfuri”.
În debitul său se oglindește adaosul comercial corespunzător mărfurilor ieșite din patrimoniu, în corespondență cu creditul contului 371 „Mărfuri”, adaos care se determină pe bază de coeficient mediu de repartizare, ce se calculează după formula:
Soldul contului 378.02 „Diferențe de prețuri la mărfuri privin adaosul comercial” este creditor și reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei de gestiune, care se stabilește așa cum s-a prezentat anterior.
În ceea ce privește organizarea contabilității mărfurilor se reține și faptul că la inventarierea anuală se poate constata deprecierea unora dintre ele, cum este cazul celor lent și greu vandabile, stabilindu-se o valoare de utilitate mai mică decât costul efectiv de achiziție.Pentru diferența de valoare în minus se constituie provizioane, care se înregistrează în creditul contului 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” în corespondență cu creditul contului 6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante”.
Contul 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” se debitează în exercițiile care urmează celui în care s-a creditat, în măsura ieșirii din patrimoniu a mărfurilor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mică decât cea preconizată, creditându-se contul 7814 „Venituri din provizioane pentru deprecierea activităților circulante”.
Soldul contului analizat poate fi creditor atunci când unitatea are în stoc mărfuri depreciate pentru care a constituit provizioane.
2.5 Sistemul documentelor specifice contabilității mărfurilor în comerțul cu ridicata
1) CHITANȚĂ
Formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare. Tipărit în carnete cu câte 100 de file.
Servește ca:
document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casierie;
document justificativ de înregistrare în Registrul-jurnal de încasări și plăți și în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasat, de către contribuabilul sau casierul numit și se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Circulă la depunător (exemplarul 1). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în Registrul-jurnal de încasări și plăți.
Se arhivează, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2.)
2) FACTURA SI FACTURA FISCALA
Formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare.
Tipărit în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de seturi cu câte 3 file în culori diferite: albastru
-exemplarul 1 albastru
-exemplarul 2 roșu
-exemplarul 3 verde
Servește ca:
document de bază căruia se întocmește documentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
document de încărcare în gestiunea primitorului;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Se întocmește, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare, la livrarea produselor și a mărfurilor la executarea lucrărilor și la prestarea serviciilor, pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de emitent.
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării din cauza unor condiții obiective și cu totul excepționale, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțire a mărfii. In vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Circulă:
exemplarul 1 la cumpărător;
exemplarul 2 la desfacere;
exemplarul 3 pentru înregistrarea în contabilitate
3) MONETAR
Formular cu regim special de tipărire și numerotare. Formularul este tipărit în carnete cu câte 100 file.
Servește ca:
document justificativ pentru evidențierea la sfârșitul zilei a numerarului existent în casieri, corespunzător mărfurilor comercializate;
document justificativ de înregistrare în contabilitate;
document justificativ pe baza căruia se predă contribuabilului numerarul încasat prin casă de către casier, respectiv de către vânzător.
Monetarul se utilizează numai în cazul vânzării mărfurilor cu amănuntul.
Potrivit reglementărilor în vigoare, în condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu suma din registrul de casă emis de aceste aparate, inclusiv cu suma înregistrată de mână în registrul de casă, în cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.
Valoarea înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu valoarea înscrisă în raportul de gestiune.
Se întocmește în două exemplare de către casier sau de către
persoana împuternicită, la sfârșitul zile, prin inventarierea numerarului pe categorii de bancnote și de monede.
Circulă:
exemplarul 1 pentru înregistrarea în Registrul-jurnal de încasări și plăți;
exemplarul 2 rămâne în carnet.
3) NOTA DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DE DIFERENȚE
Format A4, X4 tipărite pe ambele fețe, în blocuri de 150 file
Servește ca:
document pentru recepția bunurilor aprovizionate;
document justificativ pentru încărcarea în gestiune
act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;
document justificativ de înregistrare în contabilitate;
Se folosește ca document distinct de recepție în cazul;
bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;
bunurile materiale primite spre prelucrare în custodie sau în păstrare;
bunuri materiale procurate de la persoane fizice ;
bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;
bunuri materiale care prezintă diferențe la recepție;
mărfurilor intrate în gestiune la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros;
In cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc.).
Se întocmește în 2 exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. In situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în 3 exemplare de către comisia de recepție legal constituită.
In cazul când bunurile materiale sosesc în tranșă se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
Datele de pe verso formularului nu se completează decât Atunci când se constată diferențe la recepție
Circulă:
– la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate
– la unitatea furnizoare, exemplarul 2 și la unitatea de transport, exemplarul 3 pentru comunicarea lipsurilor stabilite
– la compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea formularelor privind reblementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitate sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
4) DISPOZIȚIE DE LIVRARE
Format A5 tipărit pe ambele fețe, în blocuri a 100 file.
Servește ca:
document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate vânzării;
document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;
document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz.
Se întocmește în 2 exemplare de către serviciul desfacere.
Circulă:
la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale și pentru înregistrarea în evidența magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantitățile livrate (ambele exemplare;
la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2).
Se arhivează:
– la magazie (exemplarul 1);
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2)
5) JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI
Format X4, tipărit pe ambele fețe în carnete a 50 și 100 file.
Servește ca:
jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;
document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă;
document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.
Se întocmește într-un singur exemplar, având …inile numerotate, în care se înregistrează zilnic, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată deductibilă.
Se întocmește un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri (mărfuri) care se vând ca atare.
Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau de prestări servicii.
Circulă:
la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
6) JURNAL PENTRU VÂNZĂRI
Format X4, tipărit pe ambele fețe, în carnete a 100 file.
Servește ca:
jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii:
document de stabilire lunară a taxei pe valoare adăugată colectată;
document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.
Se întocmește într-un singur exemplar având …inile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, după caz fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA colectată datorată.
Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi sau documente înlocuitoare) privind vânzările de valori, materiale sau prestări de servicii, precum și pe baza Borderoului de vânzare (încasare) din ziua de……
Circulă;
– la compartimentul financiar contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
7) PROCES VERBAL DE RECEPȚIE
Formular tipizat fără regim special. Se folosește de către regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice
Servește ca:
document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate
document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții
document de apreciere a calității lucrărilor privind obiectivul de investiții
document de aprobare a recepției
document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de investiții
document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții
document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții
document de recepție finală a obiectivului de investiții
Se întocmeste, în trei exemplare, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, astfel:
a) procesul-verbal de recepție se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenție, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale etc.); acestea considerându-se puse în funcțiune la data achiziționării lor;
b) procesul-verbal de recepție provizorie se întocmește pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice; acestea considerăndu-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției;
c) procesul-verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice; acestea considerandu-se puse in functiune la terminarea probelor tehnologice;
d) procesul-verbal de recepție finală se întocmește pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondele de injecție, precum și sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate; acestea considerându-se puse în funcțiune la darea lor în producție.
Se întocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din: președinte, specialiști-consultanti, asistenți la recepție.
Circulă:
– la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele 1, 2 si 3);
– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului-verbal de recepție (exemplarele 2 si 3)
Se arhivează: -La furnizor (antreprenor):
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarele 2 si 3).
-La beneficiar:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).
8) PROCES VERBAL DE RECEPȚIE
Formular tipizat fără regim special. Se folosește de către regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice.
Servește ca:
document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate;
document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții;
document de apreciere a calității lucrărilor privind obiectivul de investiții;
document de aprobare a recepției;
document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de investiții;
document de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții;
document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții;
document de recepție finală a obiectivului de investiții;
Se întocmește, în trei exemplare, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, astfel: a) procesul-verbal de recepție (cod 14-2-5) se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenție, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale etc.); acestea considerându-se puse în funcțiune la data achiziționării lor;
b) procesul-verbal de recepție provizorie se întocmește pentru utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice; acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției;
c) procesul-verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice; acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice;
d) procesul-verbal de recepție finala se întocmește pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondele de injecție, precum și sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate; acestea considerându-se puse în funcțiune la darea lor în producție.
Se intocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formatî din: președinte, specialiști-consultanți, asistenți la recepție. 3.
Circulă:
– la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele 1, 2 si 3);
– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv(exemplarul 2);
– la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului-verbal de recepție (exemplarele 2 si 3)
Se arhivează:
La furnizor (antreprenor):
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarele 2 si 3).
La beneficiar:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).
9) REGISTRUL DE CASĂ
Formular tipizat fără regim special. Document de înregistrare operativă a încasărilor și a plăților în numerar efectuate prin casieria unității, pe baza documentelor justificative. Format A4, tipărit pe o singură față, în carnete a 100 de file.
Servește ca:
document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative;
document de stabilire la sfârșitul fiecarei zile a soldului de casă;
document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.
Se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită pe baza actelor justificative de încasări și plăți. În cazul în care o sumă plătită se referă la două sau trei conturi corespondente, în registrul de casă se trece distinct fiecare operație în parte.
Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.
Se completează zilnic, în ordinea efectuării operațiilor fără a lăsa spații libere. La sfârșitul zilei, rândurile neutilizate din formular se barează.
Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiilor de casă. Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs.
Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casa reportat al zilei precedente), se înregistrează apoi toate plățile, iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.
Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității sumelor înscrise și respectarea dispozițiilor legale privitoare la efectuarea operațiilor de casă (exemplarul 2). Exemplarul 1 rămâne în carnet.
Se arhivează:
– la casierie (exemplarul 1);
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).
2.6 CIRCULAȚIA MĂRFURILOR CU RIDICATA
Circulația mărfurilor constă în trecerea bunurilor de la unitățile producătoare la cele de comerț și de aici la consumatorii finali.
Se pot deosebi două forme de circulație a mărfurilor și anume:
1. circulația mărfurilor cu ridicata;
2. circulația mărfurilor cu amănuntul.
Circulația mărfurilor cu ridicata – constă în aprovizionarea cu mărfuri în cantități mari de la diverși furnizori în scopul revânzării lor în sortiment comercial către unitățile cu amănuntul sau către alți beneficiari. Această circulație se face prin unitățile specializate de comerț cu ridicata, care au ca și unități operative depozitele cu ridicata.
Această circulație constituie o verigă suplimentară; ea este totuși necesară pe motiv ca suplineste capacitatea de depozitare a comerțului cu amănuntul, asigură aprovizionarea ritmică a unităților cu amănuntul prin suplinirea capacității de transport a acestora, formarea sortimentului comercial în cazul furnizorilor dispersați și a mărfurilor ce se produc numai în anumite perioade, dar se consumă pe tot parcursul exercițiului financiar. cu ridicata se poate
Prețul de revânzare în cazul circulației mărfurilor cu ridicata este egal cu prețul de cumpărare, la care se adaugă adaosul comercial, exprimat în procente (prețul intermediar, prețul de livrare).
Circulația mărfurilor cu amănuntul încheie procesul circulației mărfurilor, ele ajungând la consumatorul final. Acesta se derulează prin unitîțile comerciale specializate în vânzarea mărfurilor cu amănuntul, constând în magazine complexe, chioșcuri, etc.
La unele unitîți comerciale de vânzare cu amănuntul sunt organizate și depozite de repartizare în care se primesc mărfurile de la furnizori, distribuindu-se apoi un sortiment comercial magazinelor.
Ca atare, aprovizionarea unităților cu amănuntul se poate face fie prin unitîțile cu ridicata, fie prin alți diverși intermediari sau direct de la furnizor.
Similar comerțului cu amănuntul se desfășoara circulația mărfurilor și în comerțul de alimentație publică, cu excepția alături de mărfurilor vândute consumatorilor finali în starea în care au fost aprovizionate din comerțul cu ridicata, din depozitele proprii de repartizare, sau direct de la furnizori, apar frecvent activitîți de producție proprie.
Figura 2.1. Circulația mărfurilor cu ridicata
Contabilitatea stocurilor de mărfuri în comerțul cu ridicata este influențată în principal de următorii factori și anume:
A. Circuitul comercial al mărfurilor în comerțul cu ridicata;
B. Modele de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri;
C. Modele de evaluare a mărfurilor
A. Circuitul comercial al mărfurilor
Circuitul normal al mărfurilor cu ridicata constă în circulația acestora de la producator la societîțile comerciale specializate în comerțul cu ridicata și de la aceștia la societățile comerciale specializate în comerțul cu amănuntul.
Principalul element stocabil în comerțul cu ridicata este stocul de mărfuri. În general, stocul este definit ca un ansamblu de bunuri, care intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii procurate în vederea consumării lor la prima folosință, sau rezultate la sfârșitul unui proces de producție urmând a fi vândute, fie în scopul revânzării lor ca atare.
Potrivit acestei definiții, în contabilitate stocurile sunt clasificate după rolul lor în procesul de exploatare al întreprinderii și nu după natura intrinseca a elementului stocat. În acest context se pot distinge:
a) Stocuri de mărfuri constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost cumpărate în scopul revânzării lor ca atare (starea în care au fost cumpărate);
b) Stocuri de “aprovizionări stocabile” constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost cumpărate în scopul consumării lor la prima folosință în procesul de producție și / sau comercializate (circulație);
c) Stocuri de produse constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost obținute dintr-un proces de producție propriu, urmând a fi vândute.
Încadrarea unui bun sau element stocabil într-o categorie sau alta de stoc, se face în funcție de locul și rolul sau la un moment dat în circuitul economic al unei întreprinderi. De exemplu, untul constituie produs finit într-o fabrica de produse lactate “aprovizionare stocabilă” (materie primă) într-o unitate de alimentație publică (restaurant, cofetărie, etc.) și marfa în unitîțile comerciale cu ridicata și / sau cu amănuntul.
Mărimea stocurilor de mărfuri existente în depozitele cu ridicata este supusă unor modificări continue sub incidența a două categorii de fluxuri:
1. fluxuri de intrare;
2. fluxuri de ieșire care formează circuitul mărfurilor cu ridicata
Circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata se poate reda schematic în figura 2.2
clienți
clienți
Figura 2.2 Circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata
Pentru reflectarea în contabilitate a circuitului comercial al mărfurilor pot fi selectate din planul de conturi general și folosite subsisteme adecvate de conturi, în cadrul cărora să se asigure inventarul permanent al mărfurilor în depozitele cu ridicata.
Potrivit actualelor norme contabile românești, inventarul permanent al stocurilor de mărfuri se ține în contabilitatea financiară cu ajutorul contului 371 “Mărfuri”.
Complexitatea activității comerciale impune o organizare a circuitului comercial a mărfurilor specifică metodelor și tehnicilor adoptate de către fiecare societate comercială, pentru evidența operativă și analitică a stocurilor de mărfuri, precum și a celor de evaluare a fluxurilor de circulație a acestora.
B. Metode de evidență operativă și analitică a stocurilor de mărfuri
Legat de circulația mărfurilor este noțiunea de “gestiune”. Conceptul de gestiune are semnificații teoretice, dar și practice în funcție de contextul în care este folosit, astfel:
a) administrarea eficientă a unui patrimoniu sau a unor bunuri aparținând unei persoane fizice și juridice de către reprezentantul acesteia;
b) totalitatea bunurilor încredințate unei persoane denumită generic “gestionar” în vederea mântuirii și păstrării lor;
c) totalitatea operațiunilor de primire, păstrare și eliberare a bunurilor sau valorilor bănești efectuate de gestionar.
Ultimele două accepțiuni se au în vedere în abordarea metodelor de evidență operativă și analitică a stocurilor de mărfuri.
Doctrina contabilă prevede următoarele criterii pentru înființarea gestiunilor de mărfuri:
1) volumul operațiilor de primire – predare dintr-o perioaă de timp data;
2) volumul, suprafața și amplasamentul spațiului de depozitare.
În funcție de volumul operațiilor de primire – predare dintr-o perioadă de timp dată se stabilește numărul de gestiuni dintr-o unitate patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse poate fi înființată o singură gestiune pentru toate stocurile care le deține, în timp ce într-o unitate patrimonială mare este necesar să se înfiinteze gestiuni specializate pe principalele categorii de mărfuri.
Cel de al doilea criteriu, volumul, suprafața și amplasamentul spațiului de depozitare, acesta determină de asemenea înființarea de gestiuni distincte. În funcție de acest criteriu se pot înființa depozite centrale sau generale care deservesc întreaga unitate patrimonială sau depozite de repartizare care deservesc de regulă unități operative: magazine, ștanduri, chioșcuri, etc.
La înființarea gestiunilor de mărfuri trebuie avut în vedere faptul că pentru fiecare categorie de stoc a carei evidență se realizează cu ajutorul unui cont distinct, aceasta să poată fi identificabilă. Acest lucru este determinat de necesitatea creării condițiilor pentru facilitarea controlului gestionar. În ultima instanță este vorba despre asigurarea concordanței dintre soldurile scriptice ale conturilor de stocuri și valoarea stocurilor faptice constatate cu ocazia inventarierii.
În vederea exercițării controlului gestionar se pot aplica următoarele metode de evidență operativă și analitică a gestiunilor de stocuri:
a. metoda cantitativ – valorică;
b. metoda operativ – contabilă sau pe solduri;
c. metoda global – valorică.
Prin metoda cantitativ – valorică evidența operativă și analitică a gestiunilor de stocuri se face astfel:
a) evidența operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare, cu ajutorul Fișei de magazie deschisă pentru fiecare element stocabil în parte. Gestionarul calculează stocul cantitativ scriptic după fiecare operațiune de intrare sau ieșire de stoc.
Cu ocazia inventarierilor periodice fișa de magazie permite confruntarea operativă a soldului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor și / sau minusurilor de inventar cantitative.
b) evidența analitică se conduce cantitativ – valoric la contabilitate cu ajutorul Fișelor de cont analitic pentru valori materiale deschise pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte o fișa de magazie distinctă la locul de depozitare. Înregistrările în Fișele de cont analitic de cont analitic pentru valori materiale se fac document cu document pe baza documentelor de intrare – ieșire a mărfurilor stocabile în și din gestiune care au stat la baza fiecarei înregistrări în Fișa de magazie.
Pentru a se justifica predarea – primirea tuturor documentelor de intrare – ieșire de către gestionar, compartimentul contabilității gestiunii stocurilor, se poate utiliza Borderoul de predare a documentelor în care gestionarul semnează de predarea documentelor, iar compartimentul contabilității gestiunii stocurilor de primire a lor. De asemenea, cu ocazia preluării documentelor de la gestionar, compartimentul contabilității gestiunii stocurilor verifică stocurile cantitative scriptice din Fișa de magazie și semnează de exactitatea acestora.
Concomitent cu înregistrărea fiecărui document de intrare – ieșire în Fișa de cont analitic pentru valori materiale se pot întocmi situații centralizatoare respectiv, Situația mărfurilor intrate și Situația mărfurilor ieșite în care intrările și ieșirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. În acest fel, aceste situații centralizatoare stau la baza înregistrărilor în contabilitatea gestiunii stocurilor de mărfuri.
Controlul gestionar – contabil al existentei și mișcărilor de mărfuri se realizează prin:
confruntarea concordanței dintre datele cantitative (intrări, ieșiri, stoc) din Fișele de cont analitic pentru valori materiale și datele similare din Fișa de magazie;
confruntarea concordanței dintre datele valorice (debit, credit, sold) din Fișle de cont analitic pentru valori materiale și totalurile balanțelor de verificare analitice ale contului de stocuri de mărfuri;
În concluzie, principalele operațiuni pe care le presupune aplicarea metodei cantitativ – valorice de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri sunt:
La locurile de depozitare a mărfurilor:
primirea – predarea mărfurilor în baza documentelor de dispoziție privind intrarea – ieșirea acestora;
înregistrarea documentelor de dispoziție de intrare – ieșire în Fișele de magazie;
întocmirea Borderourilor de predare a documentelor de intrare – ieșire compartimentului contabilității gestiunii stocurilor de mărfuri.
La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor de mărfuri:
verificarea necesității, exactității și oportunității operațiunilor de intrare – ieșire de stocuri și confirmarea corectitudinii înregistrărilor efectuate de gestionari în Fișele de magazie;
evaluarea cantităților intrate sau ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislația și doctrina contabilă adoptate de unitatea patrimonială;
înregistrarea documentelor de intrare – ieșire în Fișele de cont analitic pentru valori materiale și eventual în situații centralizatoare a intrărilor și ieșirilor de mărfuri;
înregistrarea intrărilor și ieșirilor valorice în contul de mărfuri;
întocmirea balanței de verificare analitică a contului de mărfuri.
Metoda cantitativ – valorică are avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existența și mișcarea mărfurilor. Dezavantajul metodei constă în aceea că necesită un volum mare de muncă prin faptul că înregistrarea mișcărilor cantitative de mărfuri se face, pentru necesități de control în vederea asigurării integrității lor, atât în fișele de magazie, cât și în fișele de cont analitice.
Există o versiune simplificată a metodei cantitativ – valorice care constă în comasarea evidenței operative de la locurile de depozitare cu evidența analitică de la compartimentul gestiunii mărfurilor. În acest caz Fișa de magazie este suprimată întocmindu-se numai Fișa de cont analitic pentru valori materiale.
Principalele operațiuni (lucrări) pe care le presupune această versiune a metodei cantitativ – valorice de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri sunt:
La locurile de depozitare:
primirea – predarea mărfurilor pe baza documentelor privind intrarea și ieșirea lor din gestiune;
evaluarea cantităților intrate, respectiv ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de societatea comercialî și acceptate de doctrina și legislația contabilă;
înregistrarea documentelor privind intrarea – ieșirea mărfurilor în Fișele de cont analitice pentru valori materiale;
întocmirea Borderourilor de predare a documentelor de intrare – ieșire compartimentului contabilității gestiunii stocurilor.
La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor:
verificarea necesității, exactității și oportunității operațiunilor de intrare – ieșire de mărfuri și confirmarea corectitudinii evaluării și înregistrărilor în Fișele de cont analitice pentru valori materiale;
întocmirea situațiilor centralizatoare a intrărilor și ieșirilor de mărfuri și înregistrarea acestora în conturile de stocuri;
întocmirea balanțelor de verificare analitice.
Avantajele acestei variante simplificate constau în furnizarea cu operativitate a datelor cu privire la nivelul, structura și mișcarea stocurilor, concomitent cu reducerea volumului de munca. Trebuie însă subliniat faptul că necesită un personal gestionar bine calificat care să posede pe lângă cunoștințele de gestiune a stocurilor și cunoștințe de contabilitate.
Metoda operativ – contabilă sau pe solduri are la baza documentul intitulat Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de mărfuri care vine să înlocuiască Fișele de cont analitice pentru valori materiale, în care înregistrările se fac numai valoric (intrări, ieșiri, sold).
Concordanța dintre soldurile scriptice din Fișele de magazie și datele contabilității gestiunii stocurilor se face cu ajutorul unui așa – numit Registru de stocuri care se deschide anual și se conduce la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor. Periodic, de regulă lunar, se centralizează pe grupe de mărfuri pentru care s-au deschis Fișe centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de mărfuri. Stocurile se evaluează în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de societatea comercială astfel încât pe fiecare grupă de mărfuri în parte, stocul valoric din Registrul stocurilor să fie egal cu soldul din Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de mărfuri.
Metoda operativ – contabilă sau pe solduri se pretează foarte bine în unitățile care dețin computere cu ajutorul cărora se urmărește operativ existența și mișcarea cantitativă a stocurilor și periodic cu ocazia înregistrărilor efectuate în contabilitatea gestiunii stocurilor de mărfuri.
Metoda global – valorică utilizată, poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar conducătorii unităților patrimoniale nu dispun de ținerea unei evidențe cantitativ – valorice pentru mărfurile care fac obiectul gestiunii.
În cazul acestei metode evidența operativă a mărfurilor se realizează la locul de depozitare cu ajutorul Fișelor de magazie, iar la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor se ține numai o evidență global – valorică cu ajutorul așa – numitei Fișa de cont pentru operații diverse.
Verificarea concordanței dintre stocurile existente la locurile de depozitare și soldul global – valoric din Fișa de cont pentru operații diverse se face periodic prin:
evaluarea stocurilor scriptice din Fișa de magazie prin procedee coordonate cu evaluarea intrărilor și ieșirilor și confruntarea sumei acestora cu soldul global – valoric din Fișa de cont pentru operații diverse;
inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea lor cu stocurile scriptice din Fișele de magazie, evaluarea stocurilor faptice din listele de inventariere și confruntarea sumei lor cu soldul global – valoric din Fișa de cont pentru operații diverse.
Principalul avantaj al acestei metode constă în reducerea volumului de muncă prin eliminarea Fișelor de cont analitic pentru valori materiale de la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor.
Metoda are și o versiune simplificată care presupune eliminarea completă a evidenței operative a existenței și mișcărilor cantitative a mărfurilor respectiv a Fișei de magazie și ținerea numai a evidenței global – valorice, la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor sau chiar la locul de depozitare cu ajutorul Fișei de cont pentru operații diverse.
De remarcat că în practică se întâlnesc, deseori, diferite combinații ale metodelor de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri.
Circulația mărfurilor cu ridicata necesită pentru angrosist parcurgerea următoarelor etape standard:
Recepția sau autorecepția mărfurilor de la furnizor, efectuată de către o comisie formată numai din reprezentanții furnizorului (producătorului) ale cărei rezultate sunt consemnate într-un „proces verbal de autorecepție”, în care se înscriu elementele principale care justifică îndeplinirea condițiilor necesare pentru expedierea mărfurilor. În cazul în care la recepția mărfii efectuate la furnizor participă și un delegat al angrosistului în locul procesului verbal de autorecepție se întocmește un „proces verbal de recepție”, iar delegatul angrosistului rămâne singurul răspunzător de preluarea, expedierea și transportul mărfurilor până la recepția lor finală, efectuată la depozitul en-gros.
Expedierea mărfurilor de către furnizor (producător) către angrosistul beneficiar, presupune emiterea documentelor specifice cu ar fi:
dispoziție de livrare;
aviz de expediție;
factură fiscală;
chitanță fiscală;
certificat de calitate.
Transportul mărfurilor care poate fi efectuat de către furnizor (producător), client (angrosist) sau de către un terț (cărăuș).
Recepția mărfurilor la depozitul en-gros pentru preluarea acestora în gestiunea angrosistului, ale cărei rezultate se consemnează în „Nota de intrare – recepție și constatare de diferențe”. La sosirea mărfii, pentru fiecare mijloc de transport se preia numărul acestuia și se înscrie într-un registru al mijloacelor de transport sosite cu mărfuri (registru de poartă), se verifică sigiliile, încuietorile etc. În cazul mărfii sosite în vagoane feroviare se verifică integritatea vagoanelor în prezența delegatului (SNCFR) și se întocmește documentul „Proces verbal de deschidere a vagonului”, în care se consemnează eventualele lipsuri de care se face vinovat cărăușul.
În cazul în care sigiliile nu sunt rupte, dar de la recepție se constată lipsuri față de documentele însoțitoare (iar la recepția de la furnizor nu a participat un delegat propriu) se întocmește un „Proces verbal de sistare a recepției” și se anunță furnizorul pentru a trimite un delegat care să asiste la recepție. În situația în care se recepționează mărfuri care nu corespund calitativ, se întocmește documentul „Proces verbal de preluare în custodie”, iar mărfurile rămân în păstrare la cumpărător până când furnizorul le ridică.
În vederea înregistrărilor contabile „Notele de intrare – recepție și constatare de diferențe” se pot centraliza în „Recapitulația mărfurilor intrate în depozit”, document prin intermediul căruia se pot face delimitări pe gestiuni primitoare, furnizori și/sau cauze care au dus la lipsuri constatate la recepție.
2.7. Aprovizionarea mărfurilor cu ridicata
Aprovizionarea mărfurilor cu ridicata se face de regulă pe bază de contract sau pe bază de comandă, acestea fiind supuse recepției de către comisia de primire a mărfurilor, formată din șeful de depozit, gestionarul primitor, delegatul care a prelat marfa de la unitatea de transport sau de la furnizor.
Comisia de recepție verifică mărfurile sosite cu cele înscrise în documentele însoțitoare întocmind Nota de recepție și constatatoare de diferențe sau Nota recepție-calculație.
În cazul în care se constată diferențe, se sesizează recepția întocmindu-se și comunicându-se furnizorului Procesul verbal de sesizare a recepției. La recepție se pot constata două feluri de diferențe : 1) în plus, și 2) în minus.
Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilității, mărfurile la fel ca și celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speță, în depozitele en gross trebuie să se evalueze și să se înregistreze în contabilitate la costul de achiziție format din prețul de cumpărare și ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ ( cheltuieli de transport, de încarcare – descărcare, prime de asigurare, comisioane și alte taxe nerecuperabile, etc. ). Avându-se în vedere ca în documentele de aprovizionare ( facturi ) unul din cele două elemente structurale ale costului de achiziție ale costului de achiziție și anume ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ este consemnat în suma globală , calculul costului de achiziție unitar pentru fiecare din sorturile de marfă intrate cu același document necesită calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe sorturi de marfă și apoi, prin raportarea la cantitate, pe unitatea de măsură.
Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se însumează cu prețul de cumpărare unitar aflându-se costul de achiziție pentru fiecare sort de marfă aprovizionată care ar putea servi pentru evaluarea mărfurilor și înregistrarea acestora în contul sintetic 371 ,, Mărfuri “ și în analiticele corespunzătoare. Soluția, se constată, este greoaie și în plus, va genera o mare varietate a costurilor de achiziție pentru același sort de marfă, avându-se în vedere variabilitatea cheltuielilor de transport – aprovizionare determinată de o multitudine de factori. Pe de altă parte trebuie avute în vedere și situațiile frecvente în care cheltuielile accesorii de aprovizionare sunt facturate distinct de factură în care sunt prevăzute prețurile de cumpărare.
Pentru a depăși aceste dificultăți, există soluția dată de instituțiile de reglementare contabilă, portivit căreia ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ se evidențiază la un analitic distinct al contului 371 ,, Mărfuri “ .În ce privește valoarea mărfurilor la prețurile de cumpărare aceasta s-ar înregistra, evident tot în contul 371 ,, Mărfuri “, la analiticele corespunzătoare sorturilor de mărfuri.
Întrucât amândouă elementele structurale ale costului de achiziție – prețul de cumpărare și cheltuielile accesorii de aprovizionare – sunt evidențiate la contul 371 ,, Mărfuri “ se satisface cerința evaluării și înregistrării mărfurilor în contabilitate la costul de achiziție. De mentionat că în planul de conturi pentru contul 371 ,, Mărfuri “ nu se precizează în mod expres această cerință, indicându-se pentru aceasta ,,prețul de înregistrare “.
La sfârșitul perioadei, se repartizează asupra contului de rezultate prin intermediul contului 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ numai o parte din cheltuielile accesorii de aprovizionare și anume cele aferente mărfurilor vândute, rămânând sold la contul 371.1 „Mărfuri – cheltuieli accesorii “ , cheltuieli aferente mărfurilor rămase în stoc ( nevândute ).
În acest mod se asigură respectarea principiului independenței exercițiului, soluția fiind agreată din această cauză și de fiscalitate.
Filiera înregistrărilor privitoare la cheltuielile accesorii de aprovizionare în acest caz este următoarea: Înregistrarea ( colectarea ) cheltuielilor accesorii de aprovizionare pe măsura efecuării lor:
% = 401 ,, Furnizori “
371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibilă “
Sau
% = 5121 ,, Conturi curente la bănci “
371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibilă “
sau
% = 5311 ,, Casa în lei “
371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibilă “
Sau
% = 542 ,, Avansuri de trezorerie “
371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibilă “
Repartizarea cotei din cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente mărfurilor vândute:
607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ = 371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii ”
Soldul debitor al contului 371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “ după această înregistrare reprezintă cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente mărfurilor din stoc.
În sfârșit, ar mai fi o a treia soluție, pe care nu o reținem, anume aceea a înregistrării cheltuielilor accesorii de aprovizionare după felul lor în conturile din clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli “ de unde la sfârșit de exercițiu să se repartizeze asupra rezultatelor, deci și acele cheltuieli care sunt, în fapt, aferente mărfurilor nevândute, aflate în stoc. Această soluție ar putea fi eventual ameliorată prin delimitarea în contul 471 ,, Cheltuieli înregistrate în avans “ a cheltuielilor accesorii de aprovizionare aferente stocurilor la sfârșit de perioadă, astfel că la conturile din clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli “ să rămână pentru repartizat asupra contului de rezultate numai cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente mărfurilor vândute.
Concluzionând, având în vedere pe de o parte cerința că la intrarea în patrimoniu a bunurilor materiale, evaluarea și contabilizarea lor să se facă la costul de achiziție cuprinzând prețul de cumpărare și cheltuielile accesorii de aprovizionare iar pe de altă parte, nevoia evitării unor lucrări de calcul ce ar necesita un volum relativ mare de muncă, vom reține că soluție de evidență a mărfurilor pe aceea ce presupune înregistrarea mărfurilor la contul 371 ,, Mărfuri “ la prețurile de cumpărare și a cheltuielilor accesorii de aprovizionare, în suma globală , tot la contul de mărfuri dar la un analitic distinct 371.1 ,, Mărfuri – cheltuieli accesorii “. În aceste condiții funcționarea contului 371 ,, Mărfuri “ pentru evidența mărfurilor la o întreprindere comercială cu ridicata în cazul aplicării inventarului intermitent se prezintă astfel: se debitează cu valoarea la preț de înregistrare ( cost de achiziție ) a mărfurilor intrate în depozit; se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite; soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor din stoc.
Contabilitatea aprovizionării de mărfuri cu diferențe de recepție
Odată cu aprovizionarea de la furnizori are loc și verificarea cantitativă și calitativă a mărfurilor și a ambalajelor. În urma verificării se pot constata și unele diferențe care se înscriu în Nota de recepție și constatare de diferențe împreună cu marfa recepționată.
Diferentele pot fi clasificate dupa natura lor în :
a. cantitativ-valorice (cantitatea recepționată nu corespunde calității din factură);
b. calitativ-valorice (calitatea mărfii nu corespunde celei contractate);
c. valorice (datele cantitative și calitative nu corespund dar, datorită unor erori de calcul sau prețuri incorecte, valoarea nu este corectă).
Diferențele cantitativ-valorice pot fi la rândul lor :
plusuri cantitativ-valorice
minusuri cantitativ-valorice
Plusurile cantitativ-valorice pot fi la rândul lor :
acceptate în gestiune : marfa corespunde cerințelor contractuale, plusul acceptat înregistrându-se ca o intrare de marfă, conturile folosite fiind 408 „Furnizori-facturi nesosite” pentru reflectarea obligației de plată și contul 4428 „TVA neexigibilă”;
neacceptate în gestiune : nu s-au respectat cerintele contractuale, plusul neacceptat fiind preluat în custodie, contul utilizat 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie”.
Minusurile cantitativ-valorice pot fi :
minusuri solutionate : apar din vina furnizorului, carausului sau delegatului propriu, în aceste cazuri fiind recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factorii obiectivi fiind nerecuperabile. Aceste minusuri nerecuperabile pot reprezenta perisabilitati în limita normelor legale sau pierderi din cazuri de forta majora (calamitati);
minusuri nesolutionate : se reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 473 „Decontari din operatiuni în curs de clarificare” pâna la solutionare, dupa care acest cont se crediteaza în corespondenta cu contul 607 „Cheltuieli privind marfurile” si concomitent se imputa daca este cazul.
Diferentele valorice în plus se reflecta în contul 408 „Furnizori-facturi nesosite” pâna la primirea facturii suplimentare, iar pentru cele în minus se întocmeste refuz de plata partial si se solicita furnizorului o factura cu sumele în rosu.
În cazul vânzarii de marfuri, frecvente sunt cantitativ-valorice din pierderi normale (perisabilitati) sau imputate delegatului. Ele se înregistreaza ca iesire de marfuri, contul folosit fiind 607 „Cheltuieli privind marfurile”.
2.8. CONTABILITATEA VÂNZĂRII DE MĂRFURI ÎN CONDIȚIILE CONSTATĂRII DE DIFERENȚE LA VÂNZARE
În cazul vânzării mărfurilor, pot să apară minusuri cantitativ-valorice din pierderi normale (perisabilități) sau imputate delegatului .
Principalul flux de ieșire a mărfurilor din depozitul cu ridicata este reprezentat de vânzarea acestora către alți intermediari, de regulă societăți comerciale specializate în comerțul cu amănuntul sau direct către consumatorii finali .
Mai pot apărea ca fluxuri de ieșire secundare următoarele : lipsurile la inventariere; mărfuri retrase din aportul în natură al întreprinzatorului; mărfuri trimise în custodie sau în consignație; donații și pierderi din calamități naturale .
Contabilitatea acestor fluxuri de ieșire al mărfurilor este influențată de doi factori :
a) prețurile la care se ține evidența existenței și mișcării mărfurilor în contul de stoc 371 „Mărfuri”;
b) natura fluxurilor de ieșire al mărfurilor.
Unitațile cu ridicata folosesc pentru ținerea evidenței mărfurilor prețul cu ridicata sau prețul de cumpărare. Este posibil să se evalueze stocule de mărfuri și la preț de vânzare, caz în care pe lângă contul 371 „Mărfuri” se folosește și contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”.
În acest caz, la sfârșitul perioadei de gestiune sau la sfârșit de exercițiu financiar este necesar să se determine adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, calculându-se coeficientul de adaos (Ka) conform relației
unde:
Si ct. 378 – soldul inițial al contului de diferențe de preț (adaosul)
RC ct. 378 – rulajul creditor al contului 378
Si ct. 371– soldul inițial al contului de mărfuri
RD ct. 371 – rulajul debitor al contului 371
Cu coeficientul Ka determinat, se înmulțește valoarea mărfurilor vândute rezultând adaosul aferent acestora (ACV) :
ACV = RC ct. 371 * Ka
A) CONTABILITATEA MĂRFURILOR DATE SPRE VÂNZARE ÎN CONSIGNAȚIE
Unitățile patrimoniale cu activitate de consignație asigură desfacerea unor mărfuri aparținând unor persoane fizice sau juridice.
Mărfurile pot fi evaluate la următoarele prețuri :
prețul de evaluare (prețul plătit deponenților) putând fi micșorat cu reținerile datorate păstrării mărfurilor peste termenul stabilit, sau cu reducerile datorate nevânzării mărfurilor;
prețul de vânzare, care cuprinde : prețul de evaluare, comisionul consignației și eventual TVA (dacă unitatea este plătitoare de TVA) la comision.
Comisionul inclus în prețul de vânzare asigură unității, după acoperirea propriilor cheltuieli și un profit.
În comerțul de consignație mai poate fi asimilată și vânzarea de către producători sau comercianți a mărfurilor prin intermediul unor comisionari.
Participanții în cazul comerțul în consignație sunt:
consignatorii (deponenții);
consignatarii (comisionarii).
Consignatarii beneficiază de un comision și suportă toate cheltuielile legate de pierderile de mărfuri din vina lor.
Prețurile aplicate în acest caz sunt:
costul de achiziție al mărfii la consignator;
prețul de vânzare, care poate fi fixat de consignator sau consignatar.
Comisionul consignatarului se poate aplica fie asupra prețului de cumpărare, fie asupra prețului stabilit de consignatar ca preț de vânzare pentru mărfurile proprii.
Documentele necesare evidențierii intrării de mărfuri în consignație sunt:
Bon de primire al mărfurilor în consignație: servește la evidențierea mărfurilor aflate în păstrare temporară și ca și document de plată, în cazul vânzării mărfurilor sau pentru retragerea acestora de către deponent;
Avizul de însoțire al mărfii în cazul trimiterii mărfurilor de către consignatori, document pe baza căruia se descarcă gestiunea de mărfuri și simultan consignatarul evidențiază primirea pentru păstrare a mărfurilor până la vânzare; este document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, stă la baza întocmirii facturii fiscale .
Centralizatorul întrărilor , document cumulativ, servind la evidența contabilă a întrărilor de mărfuri în consignație.
Documentele necesare evidențierii ieșirilor de mărfuri din consignație sunt:
Bonul de vânzare, Factura, care consemnează vânzările fie în numerar, fie prin virament;
Jurnalul pentru vânzări: se întocmește numai dacă unitatea este plătitoare de TVA
Contul de vânzări, întocmit de consignatar, prin care se justifică venitul net obținut și care urmează a fi decontat consignatorului. Venitul net se calculează ca diferență între prețul de vânzare și cheltuielile efectuate în contul consignatorului plus comisionul încasat de consignatar.
B) CONTABILITATEA MĂRFURILOR VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE
Unele societăți comerciale, a căror obiect de activitate este comerțul, în vederea atragerii cumpărătorilor, pot aplica un sistem de vânzări cu plata în rate. În general, acest sistem de vânzări se folosește pentru produsele cu o valoare ceva mai mare și cu termen de garanție îndelungat (imobile, aparate electrocasnice, aparatură electronică etc.).
Acest sistem de vânzare cu plata în rate presupune încheierea unui contract de vânzare – cumpărare în rate, între vânzator și cumpărător. Cumpărătorul care poate fi persoană fizică sau juridică, este necesar să facă dovada posibilității achitării ratelor eșalonate la termenele scadente prevăzute în contract. La încheierea contractului se poate achita sau nu, în funcție de facilitățile oferite de unitățile care efectuează comerțul cu plata în rate, un avans de 20% – 40% din valoarea bunului, iar diferența se împarte în rate egale.
Pentru vânzarile în rate la care intervine și creditul comercial se percepe o dobândă scadentă odată cu ratele.Această dobândă are mai multe variante: dobânda aplicată la mărimea ratei, dobânda aplicată la restul de plată, dobânda aplicată la restul de plată în sumă fixă.
În situația în care ratele nu sunt plătite la termen se percep penalități.
C) CONTABILITATEA MĂRFURILOR DATE SPRE VÂNZARE ÎN COMISION
Societățile comerciale pot trimite mărfuri spre vânzare în comision prin alte societăți comerciale, de regulă a mărfurilor cu vânzare lentă și a celor greu vandabile. Pentru aceasta se încheie între părti contract sau convenție în care se precizează felul mărfurilor și modul de decontare.
Beneficiarul mărfurilor trimite mărfurile spre vânzare în comision pe bază de Aviz de expediție. Pe măsura vânzării, unitatea ce a primit mărfurile ia legatura cu societatea proprietara a mărfurilor în vederea facturii și decontării.
Mărfurile se decontează de către societatea care le-a primit spre vânzare în comision numai după ce ele s-au vândut și s-au primit documentele de la beneficiarul lor.
Principalele înregistrări contabile sunt :
înregistrarea trimiterii mărfurilor spre vânzare în comision:
evidența mărfurilor se ține la prețul de cumpărare:
În contabilitatea comitetului, înregistrarea operațiunilor privind mărfurile primite spre vânzare în comision, se face similar mărfurilor primite în consignație.
mărfurile trimise spre vânzare în comision sunt însoțite de Avizul de însoțire,
pe măsura vânzării lor și a primirii facturii, se reflectă încasarea și recepția acestora, după care au loc operațiile de descărcare a gestiunii de mărfuri primite spre vânzare în comision, de achitare a valorii acestora, mai puțin comisionul cuvenit ori de scoatere în evidență .
3. STUDIU DE CAZ. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A S.C. ACTIO TRADING S.R.L. A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND MĂRFURILE CU RIDICATA
3.1 Prezentarea generală a SC ACTIO TRADING SRL
Societatea Comercială ,,ACTIO TRADING SRL ‘‘ este persoană juridică română, având forma juridică de ,, societate cu răspundere limitată ‘‘, se constituie în condițiile și cu respectarea Legii nr.31/1990, cu modificările ulterioare, urmând să-și desfășoare activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul act constitutiv. Schimbarea formei juridice sau alte modificări ale actului constitutiv al societății nu atrag crearea unei persoane juridice noi.
Sediul societății ACTIO TRADING SRL SRL este în municipiul ORADEA, strada Alexandru Ioan Cuza, nr. 26, jud. BIHOR, J05/4711/1994
Sediul societății poate fi schimbat în orice localitate din țară sau din străinătate, cu respectarea prevederilor legale.
Dacă societatea va înființa sucursale și/sau filiale în țară se va cere înmatricularea acestora la Registrul Comerțului, în județele unde vor funcționa, înainate de începerea activității sucursalelor sau filialelor.
Reprezentanții sucursalelor vor depune la Registrul Comerțului semnăturile lor, în termen de 5 zile de la data înmatriculării.
În toate înscrisurile emise de societate, trebuie să se menționeze :denumirea, forma juridică, sediul social, cod de înregistrare fiscal :RO 6619880 și capitalul social în sumă de 500.000 lei
Societatea comercială ACTIO TRADING SRL SRL ORADEA se înființează pe durată nedeterminată în timp.
Obiectul de activitate
Domeniul principal de activitate este ,,Comerțul cu amănuntul și cu ridicata în magazine nespecializate’’.
Activitatea principală este ,,Comerțul cu amănuntul și cu ridicata în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare’’.
Centrul comercial de construcții și amenajări:
Obiectul de activitate la S.C. ACTIO TRADING SRL S.R.L. este comerțul cu amănuntul și cu ridicata a următoarelor materiale de construcții : materiale termo-hidro-fono-izolante, materiale de placaj, binale, pal, lemn, profile metalice, țevi, instalații termice, sanitare, electrice, mochetă, covoare, plăci ceramice, adezivi, obiecte sanitare, mobilă, decorațiuni interioare, menaj, uz gospodăresc.
Reprezintă un centru complex de comerț și servicii. Dezvoltat într-un concept original, centrul oferă soluții integrate de construcții și amenajări pornind de la oferirea întregii game de materiale de construcții și finisaje până la servicii conexe;
Gama de comercializare: materiale de construcții (ciment, var, cărămidă, țiglă, sisteme de acoperiș, scurgere), parchet, lambriuri, mochetă, covoare, uși metalice, lemn, PVC, blaturi, glafuri, placaj, materiale termo-fono-hidroizolante, sisteme gipscarton, ferestre de mansardă, materiale de protecție, profile metalice laminate, tablă, plasă sudată, accesorii construcții, scări, menaj, vopsele, instalații termice, apă, gaz, electrice, ceramică, tehnico-sanitare, accesorii baie, bucătărie; concepte de saune – piscine, sector complet de mobilier, decorațiuni florale (sera microclimat), accesorii grădinărit.
Depozite de materiale de construcții și finisaje
Spații de depozitare având două funcțiuni principale:
• aprovizionarea fluentă și eficientă a rețelei proprii de magazine cu amănuntul, precum și a centrului Casa ACTIO TRADING SRL;
• deservirea partenerilor contractuali, reprezentând peste 2000 de entități juridice (firme de recomercializare, firme de construcții/execuție, regii autonome, instituții bugetare);
Cele trei departamente ale sistemului ACTIO TRADING SRL grupează întreaga gamă de materiale și servicii conexe necesare oricărui obiectiv de construire și amenajare.
Departamentul de structuri și materiale de construcții, vizează tot ce este necesar pentru ridicarea construcției „în roșu”. Acesta cuprinde mai multe gestiuni:
– materiale de construcții; PAL, uși, canalizări; rigips; metale, prafuri; închirieri scule.
Departamentul de Finisaje cuprinde tot ce este necesar pentru echiparea și dotarea unui cămin. Cuprinde gestiunile:
– Electrice, Scule, Flori grădinărit, Menaj, Sanitare, Termice, Vopsele – mașină de colorat, Parchet – perdele, Ceramică – showroom, obiecte sanitare, depozit.
Departamentul de Mobilă și decorațiuni cuprinde gestiunile:
– sufragerii – bucătării; dormitoare și birotică; depozit mobilă.
Departamentele care asigură logiști ca firmei, sunt:
– Transporturile; Paza; Serviciul de curățenie; Recepția
Capital social – părți sociale
În anul 1994 când a fost înființată, societatea ACTIO TRADING SRL a avut capitalul social de 500.000 lei, divizat în 100 părti sociale egale și indivizibile, fiecare, având o valoare nominală de 5.000 lei, subscrise și integral vărsate de asociați fiind structurat între cei doi asociați, astfel:
Un asociat deține 95 părți sociale a câte 5.000 lei fiecare, în valoare totală de 475.000 lei, ceea ce reprezintă 95 % din capitalul social;
Cel de al doilea deține 5 părți sociale a câte 5.000 lei fiecare, în valore totală de 25.000 lei, ceea ce reprezintă 5 % din capitalul social..
Părțile sociale sunt egale ca valoare și indivizibile, conferind asociaților dreptul să primească dividente.
Cesiunea partială sau totală a părtilor sociale către terți, se face cu acordul asociaților și cu respectarea dreptului de preemtiune al acestora, precum și condițiilor de forma și de fond, prevăzute de lege.În caz de deces a unui asociat, părtile sociale ale acestuia se transmit prin moștenire legală sau testamentară, conform legii.
Evidența părților sociale va urma sistemul de evidență al documentelor cu regim special. Ele se păstrează într – un registru pentru evidența părților sociale, numerotat, parafat și sigilat la sediul societății sub îngrijirea administratorului.
Părțile sociale au înscripționate pe ele: denumirea completă a societății, data înființării societății și numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, durata de funcționare a societății, numărul de ordine și valoarea pe care o reprezintă, semnăturile autorizate.
Servicii oferite de SC ACTIO TRADING SRL SRL
Punct de colorare vopsele lavabile
Acesta permite:
– Posibilitatea unei nuanțări foarte diversificate și precise;
– Sisteme moderne de dozare și omogenizare destinate colorării vopselelor de interior și exterior, a tencuielilor decorative;
– Pentru toate aceste sisteme, caracteristicele esențiale sunt: cel mai înalt nivel calitativ, diversitate extremă a nuanțelor disponbile, reproducerea exactă a nuanței alese de client și utilizarea foarte ușoară, computerizată.
Nuanțe foarte diversificate și precise datorite procesului complet computerizat. Sisteme moderne de dozare și omogenizare pentru colorarea vopselelor de interior și de exterior și a tencuielilor decorative. Paleta largă de nuanțe disponibile. Reproducere exactă a nuanței alese și utilizare foarte ușoară, computerizată.
În cadrul departamentului ceramică din toate centrele ACTIO TRADING SRL clientul primește gratuit asistență software pentru designul, previzualizarea și calculul necesarului de materiale pentru amenajarea unei băi.
Sala de conferințe
– Cursuri de perfecționare și specializare (tehnic, vânzări, marketing);
– Prezentări soluții tehnice, produse;
– Tehnici de vânzare;
– Conferințe de presă.
Salon de supraveghere copii
În timpul vizitei prin centrul comercial, copii clienților vor fi supravegheați de personalul de specialitate într-un spațiu special dedicat celor mici și dotat pe gustul lor, astfel încât cumpărăturile nu mai devin o povară. Copii clienților fideli își pot serba ziua de naștere în Salonul de joacă din incinta Centrului Comercial.
Centre de informare și asistență tehnică
Consultanța tehnică în domeniul instalațiilor de încălzire, aer condiționat și ventilație.
Proiectare instalații termice.
Consultanță tehnică – proiectare instalații electrice de medie și joasă tensiune.
Snack-bar- ul
În snack barul Centrului Comercial se poate servi cafea, răcoritoare sau se poate lua masa.
Biroul de credite
ACTIO TRADING SRL oferă posibilitatea de a achiziționa produsele dorite mult mai ușor. Prin intermediul serviciului Credite direct în magazin se poate alege cel mai avantajos sistem de creditare. Creditul se acorda direct în magazin fără a fi nevoie deplasarea la bancă pentru întocmirea dosarului.
Clienții au la dispoziție o ofertă variată de sisteme de creditare, ACTIO TRADING SRL având parteneriate cu cele mai importante instituții bancare din România (BCR, BRD, Raiffeisen, Banca Transilvania, Banca Românească, Alpha Bank, TBI).
Biroul de credire este situat în apropierea caselor de marcat, clienții obținând toate informațiile de care au nevoie de la cei doi consultanți de credite.
Transport gratuit pe raza municipiului
Facilitatea de transport gratuit se aplică pe raza municipiului ORADEA și pentru cumpărături de minim 1000 lei. Pentru alte localități transportul se realizează contra cost.
Agenție bancară, bancomate
Se oferă condiții avantajoase de creditare pentru achiziționarea tuturor articolelor dorite, precum și plata cu cardul.
Centru debitare elemente mobilier
Acest serviciu în a aduce elementele de mobilier la forma și dimensiunea dorită.
Centre de informare și asistență tehnică
– Consultanța tehnică în domeniul instalațiilor de încălzire, aer condiționat și ventilație. Proiectare instalații termice.
– Consultanța tehnica – proiectare instalații electrice de medie și joasă tensiune.
Închirieri scule și utilaje electromecanice
– pentru comercializare și închiriere se oferă următoarele game de produse: schele, cofraje, mică mecanizare pt compactarea solului, vibrarea solului și finisarea betonului. Pachetul oferit cuprinde pe lângă închiriere și comercializare și posibilitatea de reparare în garanție și postgaranție a sculelor și utilajelor electromecanice în construcții.
În perioada următoare se va dezvolta paleta de servicii oferite clienților prin:
– Asistență managerială de proiectare, execuție, construcții – amenajări.
– Parc închirieri utilaje de construcții și mică mecanizare;
– Curățătorie chimică;
– Atelier reparații și recondiționări (lemn, metal, înrămări, echipament sportiv camping).
ACTIO TRADING SRL oferă o gamă largă de produse electrocasnice, de cea mai bună calitate, provenite de la firme de renume: Franke, Bosch, Gorenje, Ariston, Zanussi, Alveus, Dominox, Davoline, Electrolux, Arctic, Indesit, Tehnoton. De la chiuvete din inox, la electrocasnice mici, de la mașini de gătit la frigidere, toate produsele sunt însoțite de instrucțiuni de folosire în limba română și certificate de garanție pentru minimum un an. În plus, ACTIO TRADING SRL asigură service pentru brand-ul Franke.
Hote. Aveți de ales între gama economică, în variantele inox, alb, negru, maro, și gama performantă. Veți beneficia de o largă gamă de modele pentru montat în corp sau sub corp, de modele telescopice, decorative sau rustice, în diferite culori.
Plite. Modelele economice se găsesc în variantele inox sau albe, în timp ce modelele performante vă oferă plite electrice vitroceramice, cu aprindere electronică și arzătoare special proiectate pentru o încălzire uniformă.
Mașini de gătit. Magazinele ACTIO TRADING SRL vă așteaptă cu mașini de gătit cu patru sau cinci ochiuri, pe gaz, cu plită vitroceramica, cuptor electric, în variantele alb, inox și maro.
Aparatură frigorifică. ACTIO TRADING SRL vă invită să alegeți varianta cea mai potrivită din diversele modele de combine frigorifice, frigidere cu una sau două uși, congelatoare verticale, lăzi frigorifice sau vitrine pentru vinuri.
Mașini de spălat. Incorporabile sau free-standing, cu sau fără uscator, din inox, albe sau silver, mașinile de spălat comercializate de ACTIO TRADING SRL vă garantează clasa A sau A+ de energie.
Electrocasnice mici. Oricând aveți nevoie de un aspirator, o cafetieră, un mixer sau un blender. Dacă nu, poate un robot de bucătărie sau un cuptor cu microunde. În plus,în magazinele ACTIO TRADING SRL găsiți radiatoare electrice pe ulei sau ventilatoare (în funcție de anotimp),uscătoare de păr și truse de tuns (binevenite în orice perioadă a anului).
Aparatură audio-video. Televizoare, microsisteme cu CD, radio-casetofoane, video și DVD, home-cinema, toate pot fi aduse special, pe bază de comandă, conform cataloagelor de produse, pentru a veni în întâmpinarea celor mai exigenți clienți ai acestui magazin ;
Plante. Pentru aspectul natural al casei dumneavoastră se găsesc atât plante de interior și de exterior cât și produse pentru întreținerea acestora: pământ fertil, soluții nutritive, ghivece din plastic și ceramică, produse pentru protecția plantelor și accesorii pentru grădinărit.
Mobilă pentru bucătării, dormitoare, camere de copii și camere de zi. Mobilier de birou. Orice tip de mobilier căutați, cu siguranță veți găsi modelele potrivite. În plus, firma oferă electrocasnice, articole pentru uz casnic, articole decorative și plante de interior care să creeze atmosfera pe care o doriți pentru casa dumneavoastră.
Peste 10.000 de modele de plăci ceramice destinate acoperirii pereților și pardoselilor. De la mărci autohtone accesibile fiecăruia până la produse destinate celor mai pretențiosi (mărci de renume: Aparici, Villeroy&Boch, Marazzi, Lasselsberger, Hatria, Altas Concorde, Ricchetti, Ravak etc), cu siguranță veți găsi modelele și culorile pe care vi le doriți pentru baia și bucătăria dumneavoastră!
O gama variată de produse și anume:
– plăci ceramice pentru pereți (faianță) în diferite dimensiuni de la 10x10cm până la 30x60cm;
– plăci ceramice pentru pardoseală (gresie, granit, marmură naturală și compozit) cu dimensiuni de la 15x15cm până la 60x60cm;
– brâuri și decoruri: posibilitățile de combinații cresc substanțial datorită unui număr mare de piese speciale;
– produse speciale: cu rezistență la soc termic, trafic intens, diferiți coeficienți de alunecare ( R9 – R12) , plăci destinate placărilor pe plan înclinat, scări, suprafețe umede, piscine, și nu în ultimul rând destinate spațiilor industriale.
Produse din porțelan:
– sunt disponibile în diverse mărimi și culori, aspectul lor reflectă ultimile tendințe ale design-ului modern, sunt rezistente și ușor de întreținut. Oferim o gamă de produse de la cei mai renumiți producători mondiali (Villeroy & Boch) la cei autohtoni:
– vas WC pe pardoseală cu scurgere laterală și verticală;
– vas WC suspendat;
– vas WC pe pardoseală cu rezervor ceramic pe vas sau la semi-înalțime;
– vas WC pentru persoane cu handicap;
– vas WC pentru copii;
– bideu pe pardoseală sau suspendat;
– lavoare de diferite mărimi cu piedestale sau semipiedestale sau pe consola;
Mobilier de baie:
– mobilier de baie pe picioare având diferite forme, culori și dimensuni;
– mobilier de baie suspendat având diferite forme, culori și dimensiuni;
– mobilierele sunt confecționate din PAL, MDF și materiale compozit tratate și rezistente la umezeală.
În completarea gamei de produs pentru baie, ACTIO TRADING SRL oferă o impresionantă colecție de căzi drepte și pe colț cu o varietate mare de forme și dimensiuni din diferite materiale (tablă, fibră, acryl), cadițe pentru cabine de duș rectangulare, semirotunde și pentagonale.
Specialiștii ACTIO TRADING SRL realizează lucrări de instalații sanitare și de încălzire centrală, reparații centrale termice și vă oferă garanții și postgaranții, asistență tehnică și proiectare. Mai mult, se ocupă de punerea în funcțiune și monitorizarea instalațiilor termice și vă asigură consultanță pentru obținerea acordurilor, avizelor și autorizațiilor necesare pentru funcționarea în condiții optime a instalațiilor termice .
În cadrul departamentului de Structuri se pot găsi următoarele :
Materiale de construcții. Cărămidă, BCA, țiglă din beton și ceramică, ciment, var.
Produse metalurgice. Armatura (oțel beton, plasă sudată), tablă, țevi, profile, sârmă, cuie, plasă gard, electrozi, echipament sudură.
Învelitori. Metalice, bituminoase, șindrile, plăci ondulate, cherestea și sisteme de hidroizolații.
Instalații canalizare apă. Țevi și fitinguri PVC, șevi și fitinguri PP, șevi PEHD, fitinguri compresie, drenaj.
Materiale termo-fono-izolante. Placă și sisteme gips-carton, polistiren expandat, polistiren extrudat, vată de sticlă, vată minerală, cărămidă de sticlă, echipamente de protecție.
Materiale din lemn și derivate. Uși de interior și de exterior, ferestre de mansardă, tâmplărie cu geam termopan și derivate din lemn (PAL, OSB, TEGO, placaje, glafuri, blaturi).
Scule și utilaje pentru construcții. Scări aluminiu, betoniere, roabe, schele.
3.2. STUDIU DE CAZ LA S.C. „ACTIO TRADING SRL ” S.R.L.
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND MĂRFURILE CU RIDICATA
Studiul de caz prezintă înregistrările contabile care au loc pentru activitatea de comerț în unitățile de desfacere cu amănuntul desfășurată de S.C. „ACTIO TRADING SRL” S.R.L. Se prezintă mai jos principalele operațiuni privind achiziția mărfurilor și desfacerea lor, datele fiind preluate din contabilitatea societății și vizează operațiuni care au avut loc în cursul lunii martie 2013.
1) S.C.”ACTIO TRADING SRL” S.R.L. specializată în vânzarea mărfurilor cu amănuntul deține în stoc mărfuri la prețul cu amănuntul în valoare de 11.200 RON. Adaosul comercial aferent mărfurilor din stoc este de 2.240 RON, iar TVA – ul de 2.800 RON.
În cursul lunii se achiziționează mărfuri în valoare de 22.000 RON, TVA 24%. Adaosul comercial practicat este de 20%.
Se vând mărfuri în valoare de 20.800 RON (inclusiv TVA) și se descarcă gestiunea. Evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul.
înregistrarea în contabilitate a achiziției de mărfuri:
% = 401 „Furnizori” 27.280
371 „Mărfuri” 22.000
4426 „TVA deductibilă” 5.280
înregistrarea în contabilitate a adaosului comercial aferent achizițiilor de mărfuri (20% * 22.000 RON):
371 „Mărfuri” = 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 4.400
înregistrarea în contabilitate a TVA – ului neexigibilă [(22.000 + 4.400) * 24% = 6.336 RON]:
371 „Mărfuri” = 4428 „TVA neexigibilă” 6.336
înregistrarea în contabilitate a vânzărilor de mărfuri la prețul de vânzare cu amănuntul:
Prețul de vânzare cu amănuntul are inclus în el TVA – ul, care se calculează astfel:
TVA = 24∕124 * 20.800 = 0,19354 * 20.800 = 4.025 RON
5311 „Casa în lei” = % 21.504
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 16.775
4427 „TVA colectată” 4.025
Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, se determină coeficientul mediu de adaos comercial (K378), care se calculează după relația:
unde:
Si 378 – soldul inițial al contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri”
RC 378 – rulajul creditor al contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri”
Si 371 – soldul inițial al contului 371 „Mărfuri”
RD 371 – rulajul debitor al contului 371 „Mărfuri”
Si 4428 – soldul inițial al contului 4428 „TVA neexigibilă”
RC 4428 – rulajul creditor al contului 4428 „TVA neexigibilă”
Adaos stoc = Stoc marfă fără TVA * K378 = (SfD 371 – SfC 4428) * K378 =
= (21.816 – 4.495) * 0,14 = 17.321 * 0,14 =2.425
Adaos vânzări = Adaos total – Adaos stoc
= 6.640 – 2.425 = 4.215
RD 378 = 6.640 – 2.425 = 4.215
înregistrarea în contabilitate a descărcării gestiunii:
% = 371 „Mărfuri” 20.800
607 „Cheltuieli privind mărfurile” 12.560
378 „Diferențe de preț la mărfuri” 4.215
4428 „TVA neexigibilă” 4.025
Societatea ACTIO TRADING SRL, în prezent, nu se aprovizionează din import, achiziționând mărfuri de la furnizorii interni, dar pe viitor, după ce își va mării cifra de afaceri și beneficiul, are în perspectivă și contractarea furnizorilor externi, astfel mărfurile importate fără intermediari vor fi la prețuri mai scăzute și mai atractive.
2) Pe baza „Facturii externe” se importă marfă în valoare de 1.000 $, transportul fiind asigurat de o firmă specializată facturat la valoarea de 320 RON. La data vămuirii cursul 1 $ = 3,2 RON/$, taxa vamală = 10%, accizele = 100%, marja importatorului = 20%. Marfa s-a vândut integral.
Declarația vamală cuprinde:
a. prețul extern al mărfii (1.000$ * 3,2 RON/$ ) 320
b. cheltuieli externe (transport); 320
c. valoarea în vamă (rd. a. + rd. b.) 3.520
d. taxe vamale (rd. c. * 10%) 352
e. accize [(rd. c. + rd. d.) * 100%] 3.872
f. baza de impozitare TVA (rd. c. + rd. d. + rd. e.) 7.744
g. TVA deductibilă (rd. f. * 24%); 1.858
h. TOTAL factura cumpărare (rd. f. + rd. g.). 9.215
Determinarea prețului de vânzare a mărfii importate ia în considerare următoarele elemente:
a. cost achiziție 7.744
b. marja importatorului (rd. a * 20%) 1.549
c. preț de vânzare al importatorului 9.293
d. TVA colectat (24% * rd. c) 2.230
e. TOTAL factura cumparare 11.059
înregistrare factura externă – marfa:
371 „Mărfuri” = 401 „Furnizori” 3.200
înregistrare factura transport:
371 „Mărfuri” = 401 „Furnizori” 3.200
înregistrare taxe vamale, accize:
371 „Mărfuri” = 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” 4.224
înregistrare TVA:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4426 „TVA deductibiă” 1.858
achitare taxe vamale, accize:
446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” = 5121 „Conturi la banci în lei” 4.244
stabilire adaos comercial:
371 „Mărfuri” = 378 „Diferente de pret la mărfuri” 1.549
TVA neexigibilă:
371 „Mărfuri” = 4428 „TVA neexigibilă” 2.230
vânzare marfă:
4111 „Clienți” = % 11.523
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 9.293
4427 „TVA colectată” 2.230
descărcarea gestiunii:
% = 371 „Mărfuri” 11.523
607 „Cheltuieli privind mărfurile” 7.744
378 „Diferente de pret la mărfuri” 1.549
4428 „TVA neexigibilă” 2.230
3). O întreprindere ce desfășoară operațiuni de comerț cu ridicata trimite un lot de mărfuri în valoare de 20.000 RON, evaluate la cost de achiziție pentru a fi vândute în consignație la prețul de vânzare de 30.000 RON, TVA 24%. Comisionul practicat de consignație este de 15%. După vânzarea în numerar a mărfurilor angrosistul emite factura, care se încasează de la consignație prin bancă.
Se vor înregistra operațiile de mai sus atât în contabilitatea angrosistului, cât și a consignației.
În contabilitatea deponentului (angrosistului)
– Depunerea mărfurilor în consignație:
357 „Mărfuri aflate la terți” = 371 „Mărfuri” 20.000
– Emiterea facturii, după ce consignația a vândut mărfurile:
4111 „Clienți” = % 37.200
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 30.000
4427 „TVA colectată” 7.200
– Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 357 „Mărfuri aflate la terți” 20.000
– Încasarea facturii privind mărfurile vândute prin consignație:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 35.700
În contabilitatea consignației:
Varianta I:
– Primirea mărfurilor în consignație:
În debitul contului:
8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie” = 30.000
– Vânzarea mărfurilor: la venituri se include: prețul deponentului + comisionul consignației
5311 „Casa în lei” = % 42.780
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 30.000
708 „Venituri din activități diverse” 4.500
4427 „TVA colectată” 8.280
– Înregistrarea intrării scriptice în gestiune a mărfurilor, conform facturilor primite:
371 „Mărfuri” = % 42.780.
401 „Furnizori” 30.000
378 „Diferențe de preț la mărfuri” 4.500
4428 „TVA neexigibilă” 8.280
Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:
% = 371 „Mărfuri” 42.780
607 „Cheltuieli privind mărfurile” 30.000
378 „Diferențe de preț la mărfuri” 4.500
4428 „TVA neexigibilă” 8.280
– Scoaterea din evidența extrabilanțieră a mărfurilor vândute:
în creditul contului
8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie” 30.000
– Achitarea facturii emise de angrosist:
401 ”Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 35.700
Varianta II:
– Primirea mărfurilor în consignație:
în debitul contului
8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie” 30.000
– Vânzarea mărfurilor: la venituri se include (numai) comisionul consignației
5311 „Casa în lei” = % 42.780
401 „Furnizori” 30.000
708 „Venituri din activități diverse” 4.500
4427 „TVA colectată” 8.280
– Scoaterea din evidența extrabilanțieră a mărfurilor vândute:
în creditul contului
8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie” 30.000
– Achitarea facturii emise de angrosist:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 35.700
4) Să se înregistreze în contabilitate operațiunile legate de stocurile de materiale consumabile cunoscându-se:
Stoc la începutul lunii:50 buc. la 185 u.m.n / kg
Intrări în data de 4 a lunii: 90 buc. la 190 u.m.n / kg
Intrări în data de 16 a lunii:20 buc. la 200 u.m.n / kg
Ieșiri în data de 25 a lunii: 150buc.
Evaluarea ieșirilor se face prin metoda LIFO. Se vor efectua înregistrarile în cazurile:
Inventarului permanent
Inventarului intermitent
CAZUL INVENTARULUI PERMANENT
intrări de materiale consumabile în data de 4:
% = 401 „Furnizori” 21.204
302 „Materiale consumabile” 17.100
4426 „TVA deductibilă” 4.104
intrări de materiale consumabile în data de 16:
% = 401 „Furnizori” 4.960
302 „Materiale consumabile” 4.000
4426 „TVA deductibilă” 960
determinarea ieșirilor prin darea în consum folosind metoda LIFO:
ieșiri:20 kg x 200 u.m.n / kg = 4.000 u.m.n
90 kg x 190 u.m.n / kg = 17.100 u.m.n
50 kg x 185 u.m.n / kg = 9.250 u.m.n
160 kg 30.350 u.m.n
înregistrarea consumului de materiale consumabile :
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 „ Materiale consumabile” 30.350
ÎN CAZUL INVENTARULUI INTERMITENT:
evidențierea descărcării materialelor consumabile la începutul lunii:
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 „ Materiale consumabile” 9.250
intrări de materiale consumabile în data de 4:
% = 401 „Furnizori” 21.204
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” 17.100
4426 „TVA deductibilă” 4.104
c) intrări de materiale consumabile în data de 16:
% = 401 „Furnizori” 4.960
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” 4.000
4426 „TVA deductibilă” 960
d) evidențierea stocului de materiale consumabile la sfârșitul lunii:
100 kg x 1850 u.m.n / kg = 18.500 u.m.n
302 „Materiale consumabile” = 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” 18.500
5) S.C „ACTIO TRADING SRL” SRL specializată în comerțul cu ridicata achiziționează mărfuri în valoare de 4.000 u.m.n, TVA 24%.Mărfurile achiziționate se vând la prețul de 4.900 u.m.n plus TVA 24% și contravaloarea se încasează prin contul de la bancă.
Evidența mărfurilor se ține la preț de achiziție.Să se închidă conturile de venituri și cheltuieli, să se stabilească rezultatul net al exercițiului (impozit 25% ), impozitul pe profit.
Să se regularizeze TVA-ul.
achiziția mărfurilor:
% = 401 „Furnizori” 4.960
371 „Mărfuri” 4.000
4426 „TVA deductibilă” 960
vânzarea mărfurilor:
4111 „Clienți” = % 6.076
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 4.900
4427 „TVA colectată” 1.176
c) încasarea valorii mărfurilor vândute:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 6.076
descărcarea gestiunii:
607 „ Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 4.000
e) închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:
121 „Profit și pierdere” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 4.000
707 „ Venituri din vânzarea mărfurilor” = 121 „Profit și pierdere” 4.900
f) înregistrarea impozitului pe profit:
691 „ Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „ Impozit pe profit” 225
g) închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit:
121 „Profit și pierdere” = 691 „ Cheltuieli cu impozitul pe profit” 225
h) plata impozitului:
441 „Impozitul pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 225
Profit net = 675
regularizarea TVA –ului:
> 4426 TVA de plată
4427 „TVA colectată” = % 1.176
4426 „TVA deductibilă” 960
4423 „TVA de plată” 216
j) achitare TVA:
4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.176
Se achiziționează mărfuri în valoare de 5.000 u.m.n , TVA 24 %.Se acordă de către furnizor următoarele reduceri:
rabaturi: 4 %
remise: 10 %
– sconturi: 1 %
– valoarea rabaturi: 4% x 5.000= 200
– valoarea remise: 10% x (5.000– 200) = 480
– reducerea comercială primită: 680
– valoarea mărfurilor de plată: (5.000 – 680) = 4.520
– valoarea scont: 1% x 4.520 = 452
– valoarea netă financiară a mărfurilor: 4.520 – 45 = 4.475 u.m.n
– valoarea TVA: 24% x 4.475= 1074 u.m.n
TOTAL DE PLATĂ: 4.475 + 1.074 = 5.549 u.m.n
Înregistrarea facturii în condițiile în care reducerile financiare se contabilizează la primirea facturii și recepția mărfurilor
– achiziția de mărfuri cu evidențierea scontului obținut:
% = 401 „Furnizori” 5.594
371 „Mărfuri” 4.520
4426 „TVA deductibilă” 1.074
Și concomitent:
401 „Furnizori” = 767 „Venituri din sconturi obținute” 45
Înregistrarea operațiunilor atunci cînd scontul se contabilizează la achitarea facturii:
achiziție mărfuri:
% = 401 „Furnizori” 5.594
371 „Mărfuri” 4.520
4426 „TVA deductibilă” 1.074
decontarea facturii cu evidențierea reducerii financiare primite – sconturi:
401 „Furnizori” = % 5.594
5121 „Conturi la bănci în lei” 5.549
767 „ Venituri din sconturi obținute” 45
O societate comercială livrează la o altă societate mărfuri în valoare de 8.000 u.m.n.Ambalajele circulă pe principiul restituirii și sunt în valoare de 3.500 u.m.n.După recepția mărfurilor, se restituie furnizorului ambalaje în valoare de 3.000u.m.n.Diferență reprezintă ambalaje deteriorate din vina cumpărătorului în valoare de 300, iar ambalaje în valoare de 400 u.m.n sunt reținute pentru folosință proprie.
Să se evidențieze operațiunile corespunzătoare în contabilitatea ambelor societăți.
ÎN CONTABILITATEA CUMPĂRĂTORULUI:
achiziția mărfurilor:
% = 401 „Furnizori” 9.920
371 „Mărfuri” 8.000
4426 „TVA deductibilă” 1.920
evidențierea ambalajelor care circulă pe principiul restituirii:
409 „”Furnizori – debitori” = 401 „Furnizori” 3.500
restituirea parțială a ambalajelor cu evidențierea ambalajelor reținute și a celor deteriorate:
% = 409 „ Furnizori – debitori” 3.700
401 „Furnizori” 3.000
608 „ Cheltuieli privind ambalajele” 300
381 „Ambalaje” 400
evidențierea TVA –ului deductibilă:
4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori” 168
plata mărfurilor achiziționate:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 9.920
plata ambalajelor nerestituite:
401 „Furnizori” = 5311 „ Casa în lei” 868
ÎN CONTABILITATEA VÂNZĂTORULUI:
vânzarea.
4111 „Clienți” = % 9.920
707 „Veniturile din vânzarea mărfurilor” 8.000
4427 „TVA colectată” 1.920
evidențierea ambalajelor care circulă pe principiul restituirii:
4111 „Clienți” = 419 „Clienți – creditori” 3.500
înregistrarea veniturilor din nerestituire de ambalaje de către clienți:
419 „Clienți – creditori” = % 8.000
4111 „Clienți” 3.000
708 „Venituri din activități diverse” 5.000
evidențierea TVA colectată:
4111 „Clienți” = 4427 „TVA colectată” 168
încasarea valorii ambalajelor nerestituite:
5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienți” 868
descărcarea gestiunii:
608 „ Cheltuieli privind ambalajele” = 381 „Ambalaje” 700
încasarea valorii mărfurilor vândute:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 9.920
S.C „X” deține ambalaje în stoc la prețul standard de 30.000 u.m.n.Ambalajele au fost achiziționate la prețul de 30.900 și se vând odată cu produsele finite.Se achiziționează în cursul lunii ambalaje în valoare de 70.000 u.m.n, TVA 24%, al cărui preț standard este de 65.000 u.m.n.La vânzarea produselor finite se înregistrează și vânzarea de ambalaje în valoare de 50.000 u.m.n, preț standard 47.500 u.m.n
Să se efectueze înregistrările contabile corespunzătoare.
ÎN CONTABILITATEA FURNIZORULUI:
achiziția ambalajelor:
% = 401 „Furnizori” 86.800
381 „Ambalaje” 65.000
388 „Diferențe de preț la ambalaje” 5.000
4426 „TVA deductibilă” 16.800
plata ambalajelor:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 86.800
vânzarea ambalajelor:
4111 „Clienți” = % 62.000
708 „Venituri din activități diverse” 50.000
4427 „TVA colectată” 12.000
scoaterea din gestiune:
608 „Cheltuieli privind ambalajele” = % 52.500
381 „Ambalaje” 47.500
388 „Diferențe de preț la ambalaje” 5.000
încasarea valorii ambalajelor:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 62.000
ÎN CONTABILITATEA CLIENTULUI:
recepția ambalajelor nerecuperabile primite odată cu produsele:
% = 401 „Furnizori” 62.000
608 „Cheltuieli privind ambalajele” 50.000
4426 „TVA deductibilă” 12.000
Societatea vinde unui vechi client marfă în valoare de 235.000 acordând o remiză de 7% din valoarea mărfurilor vândute, datorată atât bunei colaborări cu această firmă și valorii mari de marfă vândută, cât și faptului că achită jumătate din marfă în termen de trei zile de la facturare. Pentru cea de-a doua parte se acordă clientului un credit comercial de 90 de zile.
Cumpărătorul achită înainte de termen și cea de-a doua parte a sumei pentru care a obținut credit comercial. Societatea SC ACTIO TRADING SRL SRL acordă și un scont de decontare de 5% clientului pentru plata cu anticipație a sumei datorate.
Reducere comercială:
calculul remizei:
– valoarea mărfurilor 235.000
– remiză 7% 16.450
– valoarea după reducere 218.550
– TVA 24% 52.452
– Total factură 271.002
se înregistrează factura emisă:
4111„Clienți” = % 271.002
707„Venituri din vânzarea mărfurilor” 218.550
4427„TVA colectată” 52.452
se înregistrează remiza acordată 7%:
667„Cheltuieli privind sconturile acordate” = 4111„Clienți” 16.450
se înregistrează încasarea parțială a facturii după trei zile de la facturare:
5121„Conturi la bănci în lei” = 4111„Clienți” 130.037
Reducere financiară:
calculul scontului de decontare 5%
– valoarea mărfurilor pentru care se calculează scontul 130.037
– scontul acordat 5% 6.502
– suma rămasă de plată 123.535
se înregistrează scontul acordat 5 %:
667„Cheltuieli privind sconturile acordate” = 4111„Clienți” 6.502
se înregistrează plata prin bancă a diferenței de încasat:
5121„Conturi la bănci în lei” = 4111„Clienți” 123.535
10) La recepția mărfurilor înscrise în factura nr. 127 se constată o diferență în minus față de cantitatea înscrisă în factură în valoare de 33.000 lei. Plata facturi se efectuează prin bancă în luna decembrie în valoare de 200.000 lei, prin bilet la ordin cu scadența în luna ianuarie în sumă de 150.000 lei, iar pentru diferență se acordă un credit comercial de 60 de zile.
se înregistrează achiziția de mărfuri:
% = 401„Furnizori” 489.320
371„Mărfuri” 368.000
4426„TVA deductibil” 88.320
461„Debitori diverși” 33.000
se înregistrează adaosul comercial de 15%:
371„Mărfuri” = 378„Diferențe de prețuri la mărfuri” 55.200
se înregistrează plata prin bancă a sumei de 2.000.000.000 lei:
401„Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 200.000
se înregistrează efectul de plată:
401„Furnizori” = 403 „Efecte de plătit” 150.000
Se dau în consum materii prime în valoare de 8.000 lei, materiale consumabile în valoare de 1.000 lei.Din procesul de producție, se obțin produse finite evaluate la costul standard de 12.000 lei.La sfârșitul perioadei de gestiune se stabilește costul efectiv de producție al produselor finite ca fiind 11.500 lei.
Acestea se acordă ca salarii în natură personalului.
a) darea în consum:
601 „Cheltuieli cu materii prime” = 301 „Materii prime” 8.000
602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 „Materiale consumabile” 1.000
b) înregistrarea produselor finite:
345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor” 12.000
c) înregistrarea diferenței de preț:
711 „Variația stocurilor” = 348 „Diferențe de preț la produse” 500
d) înregistrarea salariilor:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 „Personal – salarii datorate” 9.315
421 „Personal – salarii datorate” = 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” 9.315
e) înregistrarea TVA-ului:
635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și = 4427 „TVA colectată” 2.760
vărsăminte asimilate”
f) descărcarea gestiunii:
711 „Variația stocurilor” = 345 „Produse finite” 12.000
348 „Diferențe de preț la produse” = 711” Variația stocurilor” 500
12) Pentru începerea activității este necesară angajarea a 2 salariați,stabilindu-se salariul de bază în valoare de 2.500.000 lei pentru fiecare salariat.La sfârțitul lunii se înregistrează în contabilitate cheltuielile cu salariile personalului,reținerile și impozitele aferente,astfel:
a) înregistrarea cheltuielilor cu salariile:
641 „Cheltuielile cu salariile personalului” = 421 „Personal – salarii datorate” 5.000.000
b) inregistrarea retinerilor aferente salariilor:
421 „ Personal – salarii datorate” = % 1.044.070 4372 „ Contribuția personalului la fondul
de șomaj” 50.000
4312 „ Contribuția personalului pentru
Pensia suplimentară” 583.500
4313 „ Contribuția angajatorului pentru
asigurările sociale de sănătate” 350.000
444 „ Impozitul pe salarii” 60.570
înregistrarea cheltuielilor unități:
6451 „Contribuția unității la asigurările = 4311.1 „Contribuția unității la asigurările
sociale” sociale „ 1.166.500
6451 „Contribuția unității la asigurările =4311.2 „Contribuția unității la asigurările sociale” sociale” 350.000 6452 „Contribuția unității pentru ajutorul =4371 „Contribuția unității la fondul
de șomaj” de șomaj” 250.000
6588 „Alte cheltuieli de exploatare” =446.1 „Alte impozite, taxe și vărsăminte
asimilate” 37.500
635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și = 446.2 Alte impozite, taxe și vărsăminte
vărsăminte asimilate” asimilate” 100.000
13) Cu ocazia inventarului de sfârșit de an se constată producția neterminata (în curs) evaluată la 20.000 lei.În anul următor se continuă procesul de fabricație (producție), reprezentând produse finite în sumă de 35.000 lei.
– înregistrarea produselor neterminate la sfârșitul anului:
ANUL (N):
331 „Produse în curs de execuție” = 711 „Variația stocurilor” 20.000
ANUL (N+1):
destocarea:
711 „Variația stocurilor” = 331” Produse în curs de execuție” 20.000
înregistrarea produselor finite:
345” Produse finite” = 711 „Variația stocurilor” 35.000
4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Societățile comerciale specializate în comerțul cu amănuntul și cu ridicata constituie veriga finală a distribuției mărfurilor către populație.
Procesele economice implică o complexitate a documentelor și a operațiilor contabile care să reflecte circulația valorilor materiale și transformarea lor în bani;
În condițiile creșterii concurenței pe piață și reducerii puterii de cumpărare a populației, este necesar a se utiliza și un nivel rezonabil, accesibil, al prețurilor de vânzare cu amănuntul al mărfurilor.
În prezent, în România are loc o similare a elementelor sistemelor de recompensare din țările cu economie de piață, pe fondul existenței unor reportări juridice, a unor metode de lucru și a unor mentalități din vechiul sistem. Fiecare firmă își stabilește raportările salariale cu angajații prin negocieri directe, dar continuă cu mici excepții să folosească și vechile grile de salarizare, specifice economiei centralizate.
SC ACTIO TRADING SRL ORADEA, aplică și un sistem de premiere a salariaților cu ocazii deosebite și pentru rezultate deosebite. Acordarea premiilor are un efect favorabil dacă se realizează pe baza evaluării corecte a salariaților și dacă sumele sunt semnificative.
Pe langă sistemul de salarizare, ACTIO TRADING SRL SRL, utilizează un sistem flexibil de avantaje acordate salariaților. Acestea contribuie la reducerea fluctuțtiei personalului și reducerea cheltuielilor pentru angajarea și instruirea noilor salariați.
Vârsta, educația, experiența în muncă, satisfacția profesională, situația familială, sunt factori de luat în considerare la stabilirea „pachetului” de avantaje ce va fi folosit pentru creșterea productivității, ridicarea calitații produselor și construirea unui climat favorabil întreprinderii.
Principalele avantaje sunt:
– reduceri de prețuri la produsele cumpărate de salariații din firma;
– posibilitatea de a plăti în rate cumpărăturile de la firmă;
– finanțarea parțială a unor cheltuieli de pregătire, altele decât stagiile organizate de firmă ;
– sprijin financiar în construcția de locuințe și achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată (împrumuturi în condiții avantajoase);
– atribuirea în folosință a unei locuințe de serviciu;
– posibilitatea de a folosi autoturismul firmei (inclusiv în interes personal);
– utilizarea caselor de odihnă, a bazelor sportive, și alte facilități social-culturale;
– concedii suplimentare plătite;
– loc de parcare rezervat (pentru managementul firmei);
– amenajări pretențioase ale locului de muncă;
– asigurarea unei mese gratuite sau la preț subventionat pe zi (acordarea tichetelor de masă).
Toate aceste avantaje însumează anual cheltuieli considerabile; ele se vor acorda în măsura în care evaluări riguroase demonstrează ca efectele pozitive cuantificate în bani depășesc nivelul cheltuielilor.
Liberalizarea prețurilor, în contextul funcționării defectuoase a mecanismelor de piață, a dus la creșteri salariale necorelate cu rezultatele activității. Pe de altă parte nivelul scăzut al productivității muncii generează și întreține inechități în sistemul de recompensare datorită faptului că se urmărește în primul rând, asigurarea subzistenței angajatului și nu recompensarea performanțelor.
Creșterea nivelului general al salariilor și al prețurilor influențează negativ puterea de cumpărare a salariului minim, eronându-l. De aceea sunt de părere că este necesar ca nivelul salariului minim să fie revizuit la anumite intervale, ținzând spre menținerea puterii de cumpărare.
Referitor la relația dintre patroni și angajați, consider că perioada actuală din România se caracterizează printr-o insuficiență adaptare a cadrului legislativ, privind relațiile de muncă dintre patroni și salariați, la condițiile generale de funcționare a economiei de piață, fiind menținute unele legi și acte normative anterioare care nu mai corespund condițiilor actuale, nefiind reglementate suficient drepturile și obligațiile proprietarilor în raport cu angajații.
Există tendința proprietarilor de a angaja personal pe timp limitat sau sezonier , în scopul evitării unor obligații și cheltuieli, ceea ce duce la pierderea unor drepturi de către angajați. Astfel, datorită neplății contribuției de asigurări sociale și a contribuției la fondul de șomaj, angajații nu au dreptul de a primi ajutoare medicale, ajutor de șomaj și altele.
Referitor la organizarea activității resurselor umane la societatea comercială ACTIO TRADING SRL SRL, am constatat următoarele:
*există o politică concretă în domeniul resurselor umane, în cadrul biroului personal ;
*organigrama societății prevede posturile a căror atribuțiuni se rezumă la calculul salariilor și întocmirea statelor de plată ,evidența salariaților și completarea cărților de muncă, efectuarea instructajului pentru protecția muncii,etc;
*salariile medii lunare sunt aproximativ la același nivel în raport cu media națională ;
*există criterii de stimulare a personalului ;
*există preocupare reală pentru formarea și promovarea competenței profesionale ;
*nu s-au întocmit fișe de post fiecărui angajat, dar i s-a prezentat în scris atribuțiunile pe care le are în cadrul firmei, activitatea pe care să o presteze în mod permanent și organizat în schimbul unui salar ;
Succesul unei companii depinde în mare măsura de competența și calificarea propriilor angajați. Doar în acest fel se poate menține un înalt nivel calitativ al serviciilor pe care se oferă în fiecare zi clienților. Conducerea afirmă că dincolo de produsele și de serviciile pe care le oferă, capitalul cel mai de preț al companiei sunt cei peste 190 de angajați. O echipă tânără și dinamică a cărei medie de vârstă este de 30 de ani.
Credem că în privința noilor angajați trebuie să fie adoptată o abordare de tip marketing, unde clientul este tânărul angajat, produsul este firma și mai ales postul, iar planul de integrare, sistemul de promovare.
Firma se va bucura de o imagine favorabilă, dacă își bazează ierarhia responsabilităților, nu pe vechime sau pe dovezile de devotament ale angajaților, ci pe competență și merit.
Apreciem că succesul în valorificarea resurselor umane în cadrul scocietății comerciale ACTIO TRADING SRL SRL ORADEA, îl reprezintă motivarea personalului, a cărei menire este să antreneze personalul oferidu-i satisfacții profesionale și materiale. În strânsa legatură cu intersele materiale este necesar să fie avute în vedere și alte elemente cum sunt: comportamentul, stima, siguranța, apartența la colectiv și autorealizarea.
Astfel motivarea personalului nu trebuie să însemne numai salarii mai mari sau alte avantaje materiale.Ea poate avea în vedere securitatea și siguranța, posibilitatea manifestării cu propuneri, acces la multe informații, statut social onorabil fundamentat pe stimă și considerație.
Sunt de părere că se impune eleborarea în cadrul societății a unei noi strategii de personal, bazată pe trei principii :
– Principiul realității se concretizează în stabilirea cu exactitate a necesarului de forță de muncă, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ ;
– Principiul rentabilității se materializează în controlul gestiunii și în tactica financiară ;
– Principiul plăcerii se concretizează în răspunsurile oferite de conducere la nevoile exprimate de salariați. Este necesar ca aceștia să lucreze mai bine, să găsească mai multă plăcere în viața lor profesională, mai mult interes.
Pentru eficientizarea utilizării resurselor umane, conducerea societății comerciale trebuie să asigure:
– ocuparea posturilor numai pe baza unei selecții corecte
– principiul selecției să fie competentă;
– practicarea unui sistem de evaluare individuală a angajaților care să permită identificarea contribuției fiecăruia la realizarea obiectivelor stabilite. Dacă salariatul constată că nu este apreciat corect, el nu va fi interesat în realizarea unor performanțe ridicate.
În concluzie, valoarea resurselor umane reprezintă o problemă deosebit de actuală, căreia este necesar să i se acorde toată atenția pentru a realiza progres, prosperitate, eficiență și rentabilitate.
Din analiza metodelor de evaluare a stocurilor la ieșirea din unitate, se desprind următoarele concluzii:
metoda CMP oferă rezultate medii, fiind considerată împarțială atât pentru organismele fiscale, cât și pentru agenții economici;
metoda FIFO determină cheltuielile cele mai mici cu stocurile la ieșirea din patrimoniu, conducând la rezultatul final (profitul), cel mai mare. Acesta atrage după sine impozitul pe profit cel mai mare, dar și diminuarea cea mai semnificativă a trezoreriei;
metoda LIFO generează cheltuielile cele mai mari la înregistrarea ieșirilor de stocuri, determină rezultatul final cel mai mic și în consecință un impozit pe profit mic și o diminuare nesemnificativă a trezoreriei;
Câteva metode pentru a se obține un profit mai mare sunt următoarele:
– prelungirea programului de lucru, mai ales în timpul verii; reducerea prețului de vânzare a mărfurilor prin achiziționarea de produse de la furnizori situați la mică distanță de unitate; diversificarea ofertei de produse;
– promovarea programului de funcționare și a ofertei de produse a magazinului prin toate mijloacele de informare în masă;
– conducerea contabilității mărfurilor mai riguros, ținând seama de actualizarea legislației în vigoare; practicarea unui adaos comercial mai mic la mărfuri pentru atragerea clienților și totodată mărirea veniturilor.
ANEXA 1
JURNAL DE CUMPĂRĂRI
ANEXA 2
JURNAL DE VÂNZĂRI
BIBLIOGRAFIE
4) Cenar I, Todea N, Deaconu Sorin – „Contabilitate practică”, Ed. Risoprint, Cluj 2003
6) Feleaga N, Ionescu I.- „Tratat de contabilitate financiară” vol II, Ed.Economica, București 1998
10) Mateș Dorel –„Normalizarea contabilității și fiscalitatea întreprinderii” Ed.Mirton, Timișoara 2003
13) Mateș Dorel, Pereș Ion, Pereș Cristian–„ Bazele contabilității”, Ed.Mirton, Timișoara 2005
14) Mateș Dorel, Matiș Dumitru, Cotleț Dumitru –“Contabilitatea financiară”, Ed. Mirton, Timișoara 2006
11) Mateș Dorel –“Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între standarde, directive și reglementări fiscale”, Ed.Mirton, Timișoara 2009
15) Nița Dobrota – ”Dicționar de economie” , Ed. Economica 1999
16) Oprean I, Matiș D, Pop A, Pasca N s.a.- „Bazele contabilității”, Ed. Intelcredo, Deva 2001
17) Pantea Petru Iacob- „Managementul contabilității românești”, Ed.Inelcredo, 1998
18) Pantea Petru Iacob –„Contabilitatea financiară a agenților economici din România”, Ed. Intelcredo, Deva 1999
19) Pantea Petru I.-„Contabilitate financiară sinteze și aplicații practice”, Ed. Intelcredo, Deva 2001
20) Ristea M.-„Noul sistem deschis în România”, Ed. Cartinex 1994
21) Todea Nicolae – „Aspecte teoretice și aplicații practice”, Ed. Aeternitas, Alba Iulia 2002
*** Colecția de reviste Audit Financiar anii 2011- 2013 Editată de CAFR
*** Colecția de reviste Contabilitatea expertiza și auditul afacerilor anii 2011 – 2013 editată de CECCAR
*** Legea contabilității nr, 82/2001 republicată în 2008, M. Of. Nr. 454/2008
*** Legea 571/2003 privind Codul Fiscal în M. Of. nr. 927/23.12.2003, modificată și actualizată
*** OMFP 2861/2009 pentru aprobarea Normelor Privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului – Monitorul Oficial nr. 704 / 20 octombrie 2009
*** OMFP 3055/2009 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, M. Of. 766 bis/2009
BIBLIOGRAFIE
4) Cenar I, Todea N, Deaconu Sorin – „Contabilitate practică”, Ed. Risoprint, Cluj 2003
6) Feleaga N, Ionescu I.- „Tratat de contabilitate financiară” vol II, Ed.Economica, București 1998
10) Mateș Dorel –„Normalizarea contabilității și fiscalitatea întreprinderii” Ed.Mirton, Timișoara 2003
13) Mateș Dorel, Pereș Ion, Pereș Cristian–„ Bazele contabilității”, Ed.Mirton, Timișoara 2005
14) Mateș Dorel, Matiș Dumitru, Cotleț Dumitru –“Contabilitatea financiară”, Ed. Mirton, Timișoara 2006
11) Mateș Dorel –“Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între standarde, directive și reglementări fiscale”, Ed.Mirton, Timișoara 2009
15) Nița Dobrota – ”Dicționar de economie” , Ed. Economica 1999
16) Oprean I, Matiș D, Pop A, Pasca N s.a.- „Bazele contabilității”, Ed. Intelcredo, Deva 2001
17) Pantea Petru Iacob- „Managementul contabilității românești”, Ed.Inelcredo, 1998
18) Pantea Petru Iacob –„Contabilitatea financiară a agenților economici din România”, Ed. Intelcredo, Deva 1999
19) Pantea Petru I.-„Contabilitate financiară sinteze și aplicații practice”, Ed. Intelcredo, Deva 2001
20) Ristea M.-„Noul sistem deschis în România”, Ed. Cartinex 1994
21) Todea Nicolae – „Aspecte teoretice și aplicații practice”, Ed. Aeternitas, Alba Iulia 2002
*** Colecția de reviste Audit Financiar anii 2011- 2013 Editată de CAFR
*** Colecția de reviste Contabilitatea expertiza și auditul afacerilor anii 2011 – 2013 editată de CECCAR
*** Legea contabilității nr, 82/2001 republicată în 2008, M. Of. Nr. 454/2008
*** Legea 571/2003 privind Codul Fiscal în M. Of. nr. 927/23.12.2003, modificată și actualizată
*** OMFP 2861/2009 pentru aprobarea Normelor Privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului – Monitorul Oficial nr. 704 / 20 octombrie 2009
*** OMFP 3055/2009 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, M. Of. 766 bis/2009
ANEXA 1
JURNAL DE CUMPĂRĂRI
ANEXA 2
JURNAL DE VÂNZĂRI
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reflectarea In Contabilitate la S.c. Actio Trade S.r.l. a Principalelor Operatiuni Privind Marfurile cu Ridicata (ID: 145768)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.