Punerea In Circulatie sau Conducerea Unui Vehicul Neimatriculat

Punerea in circulatie sau conducerea

unui vehicul neimatriculat

PLANUL LUCRARII:

Cap. I. Considerații generale privind infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice

Cap. II. Generalități privind dispozițiile Codului penal în vigoare în raport cu cele din legea anterioară în legătură cu infracțiunea de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

Cap. III. Elemente preexistente

A. Obiectul juridic special

B. Obiectul material

C. Subiecții infracțiunii

c1. Subiectul activ

c2. Subiectul pasiv

D. Participația penală

Cap. IV. Structura și conținutul juridic al infracțiunii

A. Situația premisă

B. Conținutul constitutiv

b1. Latura obiectivă (elementul material, cerința esențială, urmarea imediată și legătura de cauzalitate)

b2. Latura subiectivă

Cap. V. Forme, modalități, sancțiuni

A. Forme

a1. Actele de pregătire

a2. Tentativa

a3. Consumarea

B. Modalități

C. Sancțiuni

Cap. VI. Explicații complementare

A.Aspecte procesuale

B. Situații tranzitorii

Concluzii

CAPITOLUL I

Considerații generale privind infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice

Infractiunea de "punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat" nu era prevazuta in Codul penal de la 1969, fiind preluata in Noul Cod penal din Ordonanta de urgenta a Gurvernului nr. 195/2002, republicata. Aceasta infractiune era mentionata intr-o redactare asemanatoare, fara insa a avea o denumire marginala, in dispozitiile art.85 din actul normativ mentionat.

In Noul Cod penal, infractiunea din art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este denumita marginal ,,Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat”, denumire care nu apare in textul legii vechi.

De asemenea, a doua modificare care apare in continutul art. 334 din Noul Cod penal, priveste completarea pedepselor prevazute in alin. (1), (2) si (4), respectiv pe langa inchisoarea de la unu la 3 ani, unu la 5 ani si de la 6 luni la 2 ani, a fost adaugata si amenda, ca pedeapsa principala. Asadar, spre deosebire de legea veche, in care pedeapsa amenzii este prevazuta doar in cazul infractiunii din alin. (2) al art. 85, in noul Cod penal, pedeapsa alternativa a amenzii este mentionata pentru toate infractiunile.

Ca elemente de asemanare intre cele doua incriminari, retinem ca, asemenea legii anterioare, sunt prevazute patru infractiuni distincte, fiecare dintre acestea prezentand mai multe modalitati normative simple.

II. Istoricul legislației rutiere în România

Primele reglementări privind circulația rutieră au apărut în România cu două secole în urmă. La 30 martie 1968 apare Legea pentru drumuri în cuprinsul căreia se făcea și o împărțire a drumurilor pe categorii și se dădeau indicații cu privire la construcția și întreținerea acestora. Prin lege era prevăzută reglementarea circulației de către poliție.

La finele lunii februarie a anului 1886 a apărut un Regulament asupra birjelor și circularea lor în Focșani precum și un Regulament asupra circulației pe străzi și trotuare. La sfârșitul secolului XIX, așa cum scria presa vremii, circulația publică în București s-a intensificat mult, birje în viteză străbăteau străzile în toate direcțiile. Pentru a diminua pericolul de accidente care sporea și el, prefecții emiteau des circulare prin care birjarii erau obligați să circule în oraș „în trapul cailor”, iar „sergenții de stradă” trebuiau să oprească și să aresteze pe orice contravenient.

Începutul secolului XX aduce cu el Regulamentul poliției rulajului și a circulației pe căile publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 211 din 19 decembrie 1906.

În 1904 se înființează Automobilul Club Român, iar în 1908 are loc primul examen de conducere auto în urma căruia se înmâna „brevetul” de conducător auto.

Dar primul cod rutier apare în 11 octombrie 1913 – Regulamentul pentru circulația autovehiculelor. Acesta prevedea, pentru prima dată, obligația permisului de conducere și condițiile tehnice minimale pe care trebuia să le îndeplinească un autoturism cu tracțiune mecanică pentru a putea circula pe drumurile publice. Conducătorul auto era obligat ca înainte de a pleca în cursă să verifice starea tehnică a autovehiculului și să se asigure că mașina e în stare tehnică bună. În caz de accident șoferul era obligat să se oprească și să dea ajutor, apoi să se prezinte la cel mai apropiat oficiu de poliție. Nerespectarea acestor dispoziții se sancționau potrivit legilor penale. Nu se inventase fuga de la locul accidentului și nici sustragerea de la recoltarea probelor biologice.

Până în 1929 România s-a aflat sub imperiul a cinci legi diferite. În acel an, ca urmare a aderării țării noastre la Convenția internațională pentru circulația autovehiculelor s-a produs o unificare legislativă, prin Legea nr. 213 asupra circulației pe drumurile publice. Legea era structurată pe nouă capitole, dintre care unul se intitula „Infracțiuni și pedepse”. Legea prevedea sancțiunea amenzii pentru alte abateri decât cele prevăzute în Codul penal. De asemenea se sancționa omisiunea de ajutor, când un conducător de vehicul trece pe lângă locul unui accident și, solicitat de către autorități, refuză să oprească, precum și părăsirea locului accidentului. Legea sancționa conducerea fără permis și încredințarea automobilului unei persoane fără permis. Se prevedeau și dispoziții privind starea tehnică, obligația controlului periodic și obligația de a menține automobilul în stare bună de funcționare.

Noi reglementări au loc în anul 1931 și 1947, legi care au păstrat în mare parte prevederile legii din 1929. Capitolul privitor la infracțiuni nu a suferit o diminuare ci, dimpotrivă, au crescut numărul infracțiunilor incriminate. În 1949, prin Decretul nr. 296 au fost abrogate toate actele normative anterioare, dar acest decret a preluat multe din dispozițiile de dinaintea lui, adoptând și unele noi: conducerea unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals, conducerea în stare de ebrietate, neprezentarea autovehiculului la verificare și altele. Au urmat alte acte normative în domeniu: Decretul nr. 143 din anul 1952 și Decretul nr. 418 din 1958. Acesta din urmă introducea unele infracțiuni noi: baterea în fals a numărului de motor, încercarea de a înscrie în circulație un autoturism cu număr de motor bătut în fals, punerea în circulație a unui autovehicul neînscris în circulație, repararea unui autovehicul în urma unui accident fără a anunța în prealabil organele de miliție, și altele. În 1962 intră în vigoare Decretul nr. 832 și Instrucțiunile de aplicare a acestui decret, aprobate prin H.C.M. nr. 1107, acte normative care păstrau toate incriminările anterioare și adăugau câteva reguli mai severe cu privire la parametrii tehnici au autoturismului.

În sfârșit, ajungem la Decretul nr. 328 din 1966 precum și Regulamentul de aplicare a acestui decret, aprobat prin H.C.M. nr. 772, care a constituit, e drept, cu numeroase modificări, Codul rutier al României până la adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

III. Legislația rutieră astăzi

Până la Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 legislația rutieră era constituită din Decretul nr. 328 din 1966 privind circulația pe drumurile publice, act normativ care, în tot acest timp, a semnificat Codul rutier al țării noastre, e drept, cu numeroase modificări și completări.

În 12 decembrie 2002 este emisă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 privind circulația pe drumurile publice, care abrogă expres decretul menționat înainte, constituind astfel noul Cod rutier al României, în vigoare de la data de 1 februarie 2003.

De atunci și până în prezent ordonanța a suferit foarte multe modificări după cum urmează:

O.U.G. nr. 50 din 15 iunie 2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, care abrogă art. 13 alin. 3 și art. 29;

Legea nr. 520 din 23 noiembrie 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 50 din 15 iunie 2004, aprobă respectiva ordonanță cu unele modificări și completări;

O.U.G. nr. 63 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aduce numeroase modificări, completări și abrogări ordonanței pe care o modifică;

Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 63/2006, modifică și ea, completează și abrogă dispoziții ale ordonanței pe care o aprobă;

D.C.C. nr. 347 din 3 aprilie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. (1), (2) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002, găsește ca neconstituționale aceste dispoziții și suspendă aplicarea lor pentru 45 de zile, după care operează prevederile art. 147 din Constituție

O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 195/2002, aduce numeroase modificări, completări și abrogări ordonanței pe care o modifică, precum și introduce unele dispoziții noi, care vor schimba numerotarea articolelor din forma inițială a O.U.G. nr. 195/2002. De exemplu, dacă până acum Capitolul VI „Infracțiuni și pedepse” cuprindea art. 76-86, după ordonanța de față, același capitol cuprinde art. 84-94. Însă O.U.G. 69/2007 este actul normativ care dă ultima variantă a Codului rutier, în vigoare la data de astăzi;

D.C.C. nr. 661 din 4 iulie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96, art. 97 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, găsește ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 96 alin. 6 lit. d.

Ar mai trebui amintită aici Hotărârea de Guvern nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care înlocuiește și anexa la această ordonanță.

In prezent, infractiunea de "punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat" este prevazuta in Noul Cod penal, fiind preluata din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata.

In Noul Cod penal, infractiunea din art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este denumita marginal ,,Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat”, denumire care nu apare in textul legii vechi.

Toate aceste modificări demonstrează interesul crescut pentru domeniul circulației pe drumurile publice, dar și necontenitele schimbări ce au loc în cadrul acestuia.

CAPITOLUL II

Generalități privind dispozițiile Codului penal în vigoare în raport cu cele din legea anterioară în legătură cu infracțiunea de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

Noul Cod penal in raport cu legea anterioara

Dupa cum precizat anterior, infractiunea de “punere in circulatie sau conducerea a unui vehicul neinmatriculat” nu era prevazuta in Codul penal de la 1969, fiind preluata din OUG nr. 195/2002, republicata.

Infractiunea era mentionata intr-o redactare asemanatoare, fara insa a avea o denumire marginala in dispozitiile art. 85 din actul normativ mentionat anterior.

Astfel, in noul Cod penal, infractiunea infractiunea din art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este denumita marginal ,,Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat”, denumire care nu apare in textul legii vechi.

De asemenea, a doua modificare care apare in continutul art. 334 din Noul Cod penal, priveste completarea pedepselor prevazute in alin. (1), (2) si (4), respective pe langa inchisoarea de la unu la 3 ani, unu la 5 ani si de la 6 luni la 2 ani, a fost adaugata si amenda, ca pedeapsa principala.

Ca elemente de asemanare intre cele doua incriminari, retinem ca, asemenea legii anterioare, sunt prevazute patru infractiuni distincte, fiecare dintre acestea prezentand mai multe modalitati normative simpliculat” nu era prevazuta in Codul penal de la 1969, fiind preluata din OUG nr. 195/2002, republicata.

Infractiunea era mentionata intr-o redactare asemanatoare, fara insa a avea o denumire marginala in dispozitiile art. 85 din actul normativ mentionat anterior.

Astfel, in noul Cod penal, infractiunea infractiunea din art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, este denumita marginal ,,Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat”, denumire care nu apare in textul legii vechi.

De asemenea, a doua modificare care apare in continutul art. 334 din Noul Cod penal, priveste completarea pedepselor prevazute in alin. (1), (2) si (4), respective pe langa inchisoarea de la unu la 3 ani, unu la 5 ani si de la 6 luni la 2 ani, a fost adaugata si amenda, ca pedeapsa principala.

Ca elemente de asemanare intre cele doua incriminari, retinem ca, asemenea legii anterioare, sunt prevazute patru infractiuni distincte, fiecare dintre acestea prezentand mai multe modalitati normative simple.

Notiunea infractiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat

Simtindu-se nevoia aplicarii unei politici de siguranta rutiera si importanta apararii acestor valori sociale, la indrumarea institutiilor Uniunii Europene si in Romania au fost reglementate infractiunile contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

Aceste infractiuni sunt:

punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat, fapta prevazuta in continutul art. 334 NCP;

conducerea unui vehicul fara permis de conducere, fapta prevazuta in continutul art. 335 NCP;

conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, fapta prevazuta in continutul art. 336 NCP;

refuzul sau sustragerea de la preluarea de monstre biologice, fapta prevazuta in continutul art. 337 NCP;

parasirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia, fapta prevazuta in continutul art. 338 NCP;

impiedicarea sau ingreunarea circulatiei pe drumurile publice, fapta prevazuta in continutul art. 339 NCP;

nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor, fapta prevazuta in continutul art. 340 NCP;

efectuarea de lucrari neautorizate in zona drumului public, fapta prevazuta in continutul art. 341 NCP.

Ceea ce caracterizeaza acest grup de infractiuni este in primul rand, valoarea sociala aparata, respectiv siguranta circulatiei pe drumurile publice, valoarea sociala care implica in complexitatea sa, integritatea fizica a persoanelor, vehiculelor, a marfurilor transportate sau a altor bunuri.

Din examinarea denumirilor marginale, a continuturilor acestora, precum si calitatii subiectilor activi, rezulta ca infractiunile din acest capitol pot fi grupate in doua categorii.

Din prima categorie fac parte infractiunile care privesc atitudinea si comportamentul in trafic al conducatorilor de vehicule pe drumurile publice sau a proprietarilor de vehicule ori a altor persoane fizice sau juridice. In aceatsa prima categorie pot fi incluse infractiunile prevazute in art. 334-338 NCP, infractiuni ai caror subiecti activi sunt implicati direct in circulatia vehiculelor pe drumurile publice, fie in calitate de conducatori de vehicule, fie in calitate de proprietari ai acestora.

Din cea de-a doua categorie fac parte infractiunile in care subiectii activi, neavand calitatea de conducatori auto, comit o serie de fapte care afecteaza siguranta rutiera, cum sunt cele de impiedicare sau ingreunare a circulatiei pe drumurile publice, cele de efectuare de lucrari neautorizate in zona drumului public si nerespectarea atributiilor de serviciu privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor (prevazute la art. 339-341 NCP).

O alta caracteristica a acestui gen de infractiuni este reprezentata de varietatea subiectilor activi, care pot avea o anumita calificare ce poate consta in calitatea de conducator de vehicul atestata de detinerea permisului de conducere corespunzator categoriei vehiculului condus, in calitatea de persoana cu atributii de verificare, inspectie tehnica, reparatii sau interventii tehnice etc. De asemenea, subiect activ al unora dintre infractiuni poate fi orice persoana fizica care indeplineste conditiile generale cerute de lege.

Spre deosebire de alte infractiuni, cele examinate pot fi savarsite si in conditii in care poate fi atrasa raspunderea penala a persoanelor juridice.

De regula, subiectul pasiv general in cazul acestor infractiuni este statul, in calitatea sa de titular al valorilor sociale aparate, dar in anumite situatii, subiect pasiv poate fi si o persoana fizica sau juridica.

Elementul material al laturii obiective se realizeaza printr-o varietate de actiuni sau inactiuni care difera de la o fapta la alta, printre care mentionam: punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sau a unui tramvai neinmatriculat sau neinregistrat, punerea in circulatie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, sau al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei de vehicul condus, indeplinirea defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor de verificare tehnica ori inspectie tehnica periodica a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor etc.

Pentru intregirea actiunii sau inactiunii prin care se realizeaza elementul material al laturii obiective, in cazul fiecarei infractiuni trebuie indeplinite cumulativ mai multe cerinte esentiale specifice fiecareia dintre acestea. Printre aceste cerinte, mentionam: existenta unui drum public, a unui autovehicul sau tramvai neinmatriculat sau cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, cunoasterea situatiei unei peroane care nu poseda permis de conducere etc.

De cele mai multe ori, urmarea imediata, care se produce, consta in crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, dar exista situatii in care urmarea consta in producerea unui accident de circulatie sau in producerea unui accident de circulatie care a avut ca urmarea uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane.

Pentru a se evita alte interpretari, legiuitorul a realizat o interpretare legala a sintagmei de accident de circulatie, care consta in “evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;

a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;

in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare” (art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata).

De asemenea, legiuitorul a interpretat si notiunile de “vehicul”, “autovehicul” si “drum public”, notiuni care apar mentionate frecvent in continutul juridic al majoritatii infractiunilor din aceasta grupa, care sunt de mare folos.

CAPITOLUL III

ELEMENTE PREEXISTENTE ALE INFRACTIUNII DE PUNERE IN CIRCULATIE SAU CONDUCEREA UNUI VEHICUL NEINMATRICULAT

In prezentul capitol care priveste analiza tuturor elementelor preexistente ale infractiunii de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat vom analiza pe larg atat obiectul juridic special, cat si cel obiectul material, precum si subiectii infractiunii si participatia penala.

Obiectul juridic special

In primul rand vom proceda la analiza continutului obiectului juridic special, intrucat in literatura juridica de specialitate destul de recenta sunt opinii juridice diferite.

Astfel, intr-o prima opinie juridica se sustine faptul ca obiectul juridic specific al acestei infractiuni “este reprezentat de relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare presupun protectia sigurantei circulatiei pe drumurile publice, prin interzicerea punerii in circulatie, conducerii sau tractarii autovehiculelor, tramvaielor sau remorcilor neinmatriculate ori neinregistrate sau cu numere de inmatriculare sau inregistrare false, mai exact relațiile sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice.

Intr-o alta opinie juridica, care nu este nici ea de neglijat, obiectul juridic special al acestei infractiuni este alcatuit din relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare este asigurata prin incriminarea faptelor de pune in circulatie, de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neinmatriculat sau neinregistrat, cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, de tractarea unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate ori cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau de tractare ale caror placate cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase, sa u a unui vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania”.

O a treia opinie juridica sustine faptul ca obiectul juridic poate fi constituit și din relațiile sociale care ocrotesc înfăptuirea justiției, întrucât numărul de înmatriculare este un element de identificare a participanților la trafic, necesar pentru depistarea autorilor de accidente sau alte abateri rutiere, ori ca mijloc de probare a acestora, iar absența numerelor, sau lipsa corespondenței lor cu realitatea împiedică aplicarea corectă și promptă a legii.

In urma analizei opiniilor exprimate in doctrina juridica, precum si raportat la natura juridica a relatiilor sociale aparate, apreciem ca obiectul juridic special al infractiunilor examinate consta in relatiile sociale referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice, a caror normala existenta si desfasurare este conditionata de interzicerea punerii in circulatie, conducerii sau tractarii autovehiculelor, tramvaielor sau remorcilor neinmatriculate sau neinregistrate, ori cu numere de inmatriculare sau inregistrare falsa sau care nu au drept de circulatie in Romania.

De asemenea, precizam ca suntem in prezenta si unui obiect juridic secundar al acestor infractiuni, care este reprezentat de relatiile sociale referitoare la comercializarea vehiculelor, realizarea unor evidente exacte ale acestora si apararea persoanelor fizice sau juridice impotriva furturilor.

Obiectul material

In privinta obiectului material, precizam ca, de asemenea, in doctrina juridica au fost exprimate doua opinii contrarii.

Astfel, intr-o prima opinie juridica se sustine faptul ca infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat nu are obiect material, opinie pe care o imbratisam, intrucat apreciem ca bunul asupra caruia sunt exercitate activitatile de natura infractionala se suprapune obiectului material.

Mai exista si o a doua opinie juridica, potrivit careia obiectul juridic al infractiunii de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat consta in bunul propriu-zis, reglementat chiar in continutul constitutiv al infractiunii, respectiv “autovehicul, tramvaiul sau remorca neinmatriculata sau neinregistrata”.

Subiectii infractiunii

Subiectul activ

Subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni il poate constitui orice persoana fizica sau juridica care indeplineste toate conditiile prevazute de lege pentru a fi trasa de raspundere penala, nefiind vorba de un subiect calificat.

Trebuie sa facem trimitere si la opinia juridica prevazuta in doctrina potrivit careia subiectul activ al infractiunii de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat poate fi doar proprietarul vehiculului care il pune in circulatie sau persoana care conduce acest vehicul.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana fizica pentru ca infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat sa existe in materialitatea ei este ca aceasta sa duca la indeplinire una din formele prevazute de lege, indiferent de locul in care se petrec, respective pe un drum public sau pe un drum privat.

De asemenea, precizam ca subiectul activ persoana juridica il poate constitui orice persoana juridica care detine in proprietate autovehicule, tramvaie sau remorci. Singura diferenta dintre subiectul activ persoana fizica si subiectul activ persoana juridica o reprezinta faptul ca persoana juridica savarseste aceasta infractiune prin persoanele fizice din conducerea acesteia sau o alta persoana care reprezinta persoana juridica, care actioneaza in realizarea obiectului de activitate, in interesul ori in numele persoanei juridice in cauza, executand una sau mai multe dintre actiunile interzise de lege.

O situtia speciala o reprezinta subiectul activ persoana fizica minor, avand in vedere ca legislatia nu reglementeaza acest aspect, aceasta lipsa fiind complinita de practica juridica care a stabilit faptul ca si minorul poate fi subiect activ al infractiunii de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat.

Subiect pasiv

Subiectul pasiv principal al fiecareia dintre cele patru infractiuni este statul, in calitatea sa de titular al valorilor social aparate.

Precizam faptul ca Uneori, in functie de particularitatile cauzei, poate exista si un subiect pasiv secundar, care se poate identifica cu persoana fizica sau juridica ce a suferit o vatamare a drepturilor sale legitime in urma savarsirii uneia dintre infractiunile mentionate (deregula, atunci cand s-a produs un accident de circulatie, cu sau fara victim omenesti oric cu pagube materiale).

Participatia penala

Pentru infractiunilor examinate, participatia penala este posibila in oricare din formele sale, respectiv, coautor, instigare si complicitate.

In unele situatii (cum este cazul conducatorul unui autovehicul care conduce pe drumurile publice un asemenea autovehicul fara a avea cunostinta ca numarul de inmatriculare este fals), este posibila si participatia penala improprie.

In parctica judiciara s-a decis ca fapta de a solicita unei persoane sa conduca un autovehicul neinmatriculat, fara ca acesta sa cunoasca imprejurarea neinmatricularii, nu constituie participatie improprie sub forma determinarii la savarsirea infractiunii savarsite de art. 35 alin. (1) din Decretul nr 328/1966 in modalitatea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat, ci intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de acelasi texte de lege, dar in modalitatea punerii in circulatie a unui atare autovehicul.

De asemenea, in cazul infractiunilor prevazute in art. 334 alin. (1) si (2) NCP, savarsite in modalitatea ,,punerea in circulatie”, coautoratul este posibil atunci cand autovehiculul apartine mai multor persoane, caz in care coproprietarii savarsesc nemijlocit aceeasi fapta, respectiv punerea in circulatie a unui autovehicul si tramvai neinmatriculat sau neinregistrat [in cazul alin. (1)] sau punerea in circulatie a autovehiculului sau tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare [in cazul alin. (2)]².

In ceea ce priveste modalitatea normativa ce consta in actiunea de ,,conducere pe drumurile publice’’, cu toate ca de regula aceasta fapta poate fi comisa de catre o singura persoana, nu este exclusa instigarea.

Participatia penala este posibila si in cazul subiectului activ persoana juridica, atunci cand persoana cu functie de conducere din structura persoanei juridice proprietara a mai multor autovehicule, in numele si in interesul persoanei juridice respective care are in obiectul de activitate transportul de marfuri sau persoane, dispune punerea in circulatie a unui autovehicul neinmatriculat sau cu un numar fals de inmatriculare. In acest caz, cand persoana fizica, care va conduce acel autovehicul pe drumurile publice cunoaste situatia de fapt (autovehiculul nu este inmatriculat sau are un numar fals de inmatriculare), va raspunde pentru comiterea infractiunii in modalitatea ,,conducere a autovehiculului”, in timp ce persoana fizica din conducerea persoanei juridice care a dat aceasta dispozitie ca raspunde pentru aceasta infractiune in modalitatea ,,punerea in circulatie” a autovehiculului respectiv, precum si instigare la infractiunea de conducere a autovehiculului aflat intr-o asemenea situatie pe un drum public. In acelasi timp, va raspunde pentru savarsirea infractiunii in ambele modalitati persoana juridica proprietara a autovehiculului, deoarece persoana fizica din conducerea acesteia a actionat in numele si in interesul acesteia.

Participatia penala este posibila si in cazul subiectului activ persoana fizica, in modalitatea instigare si lipsa raspunderii penale pentru persoana care a condus efectiv autovehiculul cu numere provizorii expirate, pe drumurile publice.

Astfel, in practica judiciara s-a decis ca ,,solicitarea inculpatului adresata unei persoane de a conduce autoturismul pe care erau montate placute cu numere provizorii expirate intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 31 alin (2) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002”¹.

Acest exemplu, precum si celelalte din jurisprudenta recenta, sunt de actualitate si in conditiile intrarii in vigoare a noului Cod penal.

CAPITOLUL IV

CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII

Latura obiectiva a infractiunii de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat:

In structura laturii obiective a infractiunii vor fi examinate, in ordine, elementul material, cerinta esentiala, urmarea imediata si legatura de cauzalitate.

De asemenea, deoarece nu exista elemente de identitate perfecta intre continuturile constitutive ale celor patru infractiuni, vom proceda la examinarea lor separata.

1.1.In cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (1) din noul Cod penal, elementul material se poate realiza prin doua actiuni, alternative, respectiv:

– punerea in circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neinmatriculat sau neinregistrat;

– conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neinmatriculat sau neinregistrat;

Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1),(2) si (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, proprietarii de vehicule sau detinatorii mandatati ai acestora, sunt obligati sa le inmatriculeze sau sa le inregistreze, dupa caz, inainte de a le pune in circulatie.

Inmatricularea este continua, de la admiterea in circulatie si pana la scoaterea din circulatie si presupune urmatoarele operatiuni:

inscrierea in evidentele autoritatilor competente, potrivit legii a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar;

transcrierea in evidentele autoritatilor competente, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

Examinarea celor doua actiuni incriminate de legiuitor necesita, mai intai, o serie de explicatii, care privesc activitatea obligatorie de inmatriculare sau inregistrare a unui vehicul.

Astfel, solicitantul unei operatiuni de inmatriculare a unui vehicul in evidentele autoritatilor competente, trebuie sa faca dovada certificarii autenticitatii vehiculului de catre Registrul Auto Roman, certificare care contine si atestarea faptului ca acesta nu figureaza in baza de date ca fiind furat.

In conformitate cu dispozitiile art. 12 alin. (1) din acelasi act normativ, pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu exceptia celor trase sau impinse cu mana si a bicicletelor, trebuie sa fie inmatriculate ori inregistrate, dupa caz, si sa poarte placute cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare, cu forme, dimensiuni si continut prevazute de standardele in vigoare.

De asemenea, odata cu realizarea operatiunilor de inmatriculare a vehiculului, autoritatea competenta elibereaza proprietarului sau detinatorului mandatat, un certificate de inmatriculare, conform categoriei din care face parte vehiculul respective, precum si placute cu numarul de inmatriculare [art. 15 alin. (1) din acelasi act normative].

In ceea ce priveste inregistrarea, art. 14 alin. (1) din actul normativ mentionat prevede ca “tramvaiele, troleibuzele, mopedele, masinile si utilajele autopropulsate utilizate in lucrari de constructii, agricole, forestiere, tractoarele care nu se supun inmatricularii, precum si vehiculele cu tractiune animala se inregistreaza de catre consiliile locale, care tin si evidenta acestora”.

In ceea ce priveste categoriile de vehicule care nu sunt supuse inmatricularii sau inregistrarii, precum si cele care nu se supun inspectiei tehnice periodice, acestea se stabilesc prin Ordin comun al ministrului transporturilor si ministrului afacerilor interne, ce va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I [art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata].

Facem trimitere la una din hotararile judecatoresti relevante pentru definirea notiunii de “autovehicul” prin care s-a stabilit faptul ca: “În aprecierea instantei de apel, interpretarea în drept a acestei situatii este urmatoarea:"Potrivit OUG 195/2002 – Codul rutier – , art. 6 pct. 6, în sensul acestei ordonante de urgenta, autovehicul este vehiculul echipat cu motor în scopul deplasarii pe drum. Troleibuzele si tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule.

Mopedele, vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatarile agricole si forestiere, precum si vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrari, care se deplaseaza numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.

Conform art. 11 alin. 1, proprietarii de vehicule sau detinatorii mandatati ai acestora sunt obligati sa le înmatriculeze sau sa le înregistreze, dupa caz, înainte de a le pune în circulatie, conform prevederilor legale. Iar conform prev. art. 12 alin. 1, pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu exceptia celor trase sau împinse cu mâna si a bicicletelor, trebuie sa fie înmatriculate ori înregistrate, dupa caz, si sa poarte placute cu numarul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni si continut prevazute de standardele în vigoare.

Conform art. 14 alin. 1, masinile si utilajele autopropulsate utilizate în lucrari de constructii, agricole, forestiere, tractoarele care nu se supun înmatricularii, precum si vehiculele cu tractiune animala se înregistreaza de catre consiliile locale, care tin si evidenta acestora. În art.15 alin. 3 se arata ca pentru vehiculele prevazute la art. 13 alin. (2) si art. 14 alin. (1), autoritatea care le înregistreaza elibereaza proprietarilor acestora certificate si placute cu numere de înregistrare, conform categoriei sau subcategoriei din care fac parte vehiculele respective. Este interzisa, se dispune la alin. 5, punerea în circulatie a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate placute cu numarul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competenta ori daca acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare.

Aplicând aceste reglementari la situatia din speta, rezulta urmatoarele:

În mod cert inculpatul, fiind conducatorul unui tractor folosit la muncile agricole, era obligat sa îl înregistreze. Conducatorul unui tractor este de asemenea obligat sa aiba permis de conducere, cu exceptia cazului în care nu l-ar conduce niciodata pe un drum public . Inculpatul a încalcat ambele obligatii. Sanctiunea încalcarii nu poate fi, însa, una de natura penala, decât daca este dovedit ca tractorul era folosit în mod regulat pe drumurile publice. Numai în acel caz el s-ar încadra în definitia autovehiculului data de Codul rutier si, astfel, ar fi îndeplinite conditiile de incriminare de la art. 85 alin. 1 si art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002. Numai astfel s-ar respecta cerinta legalitatii incriminarii, impusa de art. 2 din Codul penal.

Ori, în speta, nu numai ca nu este dovedit ca tractorul inculpatului era folosit în mod regulat pe drumurile publice, dar inculpatul nici nu este acuzat de asa ceva. Singurele acuzatii care i se aduc, si singurele probe ale dosarului, poarta asupra faptului ca a condus de doua ori tractorul, o data în luna aprilie si o data în luna mai a anului 2008. Aceste doua dati nu permit stabilirea unei anumite reguli în conducerea tractorului.

Cu alte cuvinte: Daca inculpatul ar fi fost acuzat, si ar fi fost probat, ca tractorul la volanul caruia a fost surprins era folosit regulat pe drumurile publice, atunci tractorul putea fi descris ca un autovehicul în sensul Codului rutier, iar fapta inculpatului de a conduce fara permis si fara ca autovehiculul sa fie înregistrat ar fi putut constitui infractiunile prevazute de art.85 alin. 1 si art. 86 alin. 1 OUG 195/2002.

Cum o asemenea acuzatie nu a fost adusa, si probe într-un asemenea sens nu exista în prezentul dosar, conducerea tractorului nu ar fi putut atrage decât raspunderea contraventionala a inculpatului, în masura în care ar fi fost aplicabile unul dintre art. 99 si urmatoarele din Codul rutier. Dar la acest moment, conform art.13 alin. 3 din OG 2/2001, raspunderea contraventionala este ea însasi prescrisa.

Ca urmare, în baza art 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala instanta de control judiciar a admis apelul declarat de inculpat, a desfiintat integral sentinta atacata si în rejudecare l-a achitat pe inculpat pentru toate infractiunile în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedura penala."

Examinarea normelor juridice prezentate permite formularea concluziei conform careia, pe drumurile publice pot circula doua categorii de vehicule, respectiv, cele supuse inmatricularii si, respectiv, cele supuse inregistrarii.

Mentionarea pe langa autovehicule si a tramvaielor (care nu sunt considerate autovehicule, potrivit dispozitiilor art. 6 pct. 6 din lege), nu inseamna ca legiuitorul a avut in vedere numai aceasta categorie supusa inmatricularii, deoarece potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 14 alin. (1) din actul normative cadru mentionat, din aceasta categorie mai fac parte si troleibuzele, mopedele, etc.

In ceea ce priveste actiunea de punere in circulatie a unui autovehicul sau tramvai, consideram ca sunt necesare o serie de explicatii, deoarece in doctrina s-au exprimat mai multe opinii.

Astfel, intr-o prima opinie s-a apreciat ca, prin sintagma de "punere in circulatie a unui autovehicul" se intelege punerea in miscare prin pornirea motorului si cuplarea lui la mecanismele de transmisie, care determina miscarea autovehiculului prin forta de autopropulsie a motorului [1].

Intr-o alta opinie, majoritara, s-a apreciat ca prin punerea in circulatie a unui autovehicul [2], [3], [4], se intelege o “dispozitie” sau “incuviintare”, data de catre cel care in fapt, are posibilitatea de a dispune ca autovehiculul (tramvaiul) sa fie pus in circulatie (sa circule efectiv pe un drum public), cu toate ca acesta nu era inmatriculat sau inregistrat. Aceasta posibilitate de decizie a autorului infractiunii, nu presupune si existenta unui drept de proprietate (dispozitie) asupra autovehiculului (tramvaiului), actiunea fiind incriminate chiar daca se constata existenta unei detineri faptice, chiar nelegitime.

Ne insusim in totalitate aceasta opinie, si, consideram ca actiunea de punere in circulatie a unui autovehicul sau tramvai se poate realiza, atat de catre un subiect active persoana fizica, cat si de catre subiectul activ persoana juridica.

In practica judiciara romana s-a decis ca “fapta inculpatului E. care a condus pe drumurile publice un autoturism avand autorizatia de circulatie provizorie expirata, precum si a inculpatului H, care l-a rugat pe inculpatul E sa conduca acel autoturism pe drumurile publice, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor prevazute in dispozitiile art. 85 alin. (1) si 85 alin. (2) din O.U.G. nr 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., faptele comise de fiecare inculpate prezentand elementele constitutive a doua infractiuni aflate in concurs ideal”. In aceasta speta instanta a apreciat ca, punerea in circulatie a autoturismului consta in faptul ca inculpatul H l-a rugat pe inculpatul E sa conduca autoturismul [5].

In ceea ce priveste actiunea de conducere a unui autovehicul sau tramvai, prin aceasta se intelege actiunea specifica conducatorului unui autovehicul, prin care acesta manevreaza mecanismele specifice care determina deplasarea autovehiculului pe drumurile publice. Asadar, pentru existenta infractiunii, este necesar ca autorul sa conduca efectiv un autovehicul, care trebuie sa se deplaseze cu ajutorul propriilor mecanisme, nu sa fie tractat.

Astfel, in practica judiciara din Romania s-a decis ca “fapta inculpatului de a se afla la volanul unei masini tractate, in conditiile in care aceasta masina nu avea motor in stare de functionare, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 85 alin. (1), din O.U.G. nr. 195/2002, intrucat deplasarea masinii pe drumurile publice s-a efectuat ca urmare a tractarii de catre alt autovehicul”. Ca intregime, avand acelasi continut legal (cu exceptia pedepsei alternative cu amenda ), cu infractiunea prevazuta in art. 334 alin. (1) din noul Cod penal, jurisprudenta ramane de actualitate si in conditiile intrarii in vigoare a noilor reglementari.

Pentru existenta infractiunii in ambele modalitati, este necesar a fi indeplinite, cumulativ, doua cerinte esentiale, respectiv:

1. incalcarea obligativitatii inmatricularii sau inregistrarii si

2. circulatia autovehiculului sau tramvaiului sa se realizeze pe un drum public.

Indeplinirea unei singure cerinte din cele doua mentionate, sau neindeplinirea uneia dintre acestea, va conduce la inexistenta infractiunii.

In legatura cu prima cerinta (cerinta inmatricularii sau inregistrarii ), in practica judiciara romaneasca s-a decis ca “motorul de taiat lemne, fiind tractor folosit in exploatarile agricole si forestiere, nu este autovehicul in sensul O.U.G. nr. 195/2002, astfel incat conducatorul acestuia nu poate fi subiect al infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat” .

Avand in vedere decizia mentionata mai sus, precum si examinarea normei juridice, rezulta ca aceasta cerinta esentiala va fi indeplinita ori de cate ori, autovehicului sau tramvaiului fac parte din categoria celor supuse inmatricularii sau inregistrarii (potrivit legii).Avem aici in vedere desigur, acele autovehicule sau tramvaie care sunt destinate si pregatite a circula pe drumurile publice, nu cele care sunt destinate altor scopuri (depozitate in parcuri auto, folosite pentru schimburi de piese, etc.).

Cea de-a doua cerinta va fi indeplinita, ori de cate ori, autovehiculul, tramvaiul, etc., este pus in circulatie sau condus, etc., pe un drum public.

In acest sens, in practica judiciara romana s-a decis ca “nu este lipsita de pericolul social al unei infractiuni, fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neinmatriculat, pe o distanta de peste 100 Km si pe un drum European cu traffic intens rutier si pietonal, cu atat mai mult cu cat aceasta fapta a fost savarsita in termenul de incercare al suspendarii conditionate a executarii unei pedepse cu inchisoarea”.

De asemenea, “prin incriminarea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat si de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare, sunt ocrotite relatiile sociale privind comercializarea autovehiculelor, realizare unor evidente exacte ale acestora, si apararea cetatenilor impotrive eventualelor furturi de masini. Nu prezinta pericol social al unei infractiuni fapta conducatorului auto, de a circula cu autoturismul cumparat, dupa ce fusese la serviciul de inmatriculari si aratase ca intelege sa pastreze numarul fostului proprietar, insa nu s-a mai prezentat pentru primirea noului certificat de inmatriculare”.

Urmarea imediata, in cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (1) din noul Cod penal, consta in crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, pericol rezultat din actiunea prin care au fost puse in circulatie sau conduse pe drumurile publice, autovehiculele sau tramvaie neinmatriculate sau neinregistrate, cunoscut fiind faptul ca, printre altele, aceasta pot fi si necorespunzatoare sub aspect ethnic.

Legatura de cauzalitate, dintre actiunea incriminate in cele doua modalitati, si urmarea socialmente periculoasa rezultata, nu trebuie dovedita, aceasta rezultand din materialitatea faptei comise.

1.2.In cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (2) din noul Cod penal, actiunea subiectului activ se realizeaza tot prin doua modalitati, respectiv:

punerea in circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare;

conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare;

Deoarece actiunile de punere in circulatie si cea de conducere pe drumurile publice au fost examinate anterior, nu mai revenim cu alte explicatii.

In aceste conditii, consideram ca trebuie explicate sintagma “numar fals de inmatriculare sau inregistrare”.

Potrivit doctrinei din Romania, prin sintagma ,,numar fals de inmatriculare sau inregistrare” se intelege ,,activitatea de punere in circulatie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai, cu alte numere decat cele care corespund evidentelor reale ale autoritatilor competente, fiind fals nu numai numarului imaginar inscris pe tablite montate la autovehicule, ci chiar si acel numar real de inmatriculare atribuit unui autovehicul, daca acesta circula dupa radierea sa”.

Intr-o alta opinie, s-a sustinut ca ,,prin numar de inmatriculare sau inregistrare falsificat, intelegem orice tip de neconcordanta a acestuia cu adevarul rezultat din documentele oficiale. Prin urmare poate fi vorba despre un numar de inmatriculare inventat (nu a fost atribuit niciodata), inexistent (integral sau partial) in documentele acutale ale organelor competente, ori de un numar ce apartine altui autovehicul sau tramvai. De exemplu, in cazul in care sunt operate modificari ale numarului authentic sau cand numarul este plasmunit in integralitate.”. In ceea ce ne priveste, consideram ca aceasta ultima opinie este cea corecta, sustinuta de altfel si de o decizie a instantei supreme romane.

In practica judiciara nu a existat o pozitie unitara, in sensul ca sintagma ,,numar fals de inmatriculare” a fost extinsa, in raport cu fiecare cauza corecta si interpretata in mod diferit de catre instantele de judecata.

Astfel ,,prin numar fals de inmatriculare” se intelege orice numar care nu are correspondent intr-o inscriere reala in evidentele organului competent sa efectueze inmatricularea acelui autovehicul.

Numarul real pe care l-a avut autovehicului la un moment dat, dar care si-a pierdut valabilitatea, constituie numar fals de inmatriculare in sensul art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Printr-o alta decizie s-a stabilit ca numerele de inmatriculare devin numere false din momentul radierii din circulatie, intrucat trebuie considerat fals orice numar inscris pe tablitele montate la autovehicule, care nu au corespondent intr-o inscriere reala in evidentele autoritatii competente sa opereze inmatricularea.

Observam astfel ca, in interpretarea sintagmei ,,numar fals de inmatriculare”, instantele in cauza au decis ca fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice cu numarul de inmatriculare expirat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (1), sau pe cele ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Intr-o alta speta s-a decis ca, actiunea de conducere pe drumurile publice ale unui autoturism, ale carui numere de inmatriculare sunt expirate, intruneste doar elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, nu si pe cele ale infractiunii prevazute de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr 195/2002, cat timp nu au fost effectuate manopere de falsificare a numerelor, simpla expirare a acestora nefiind de natura sa le imprime un caracter fals. Realizand aceeasi interpretare , o alta instanta a decis ca, actiunea de conducere pe drumurile publice, de catre inculpate, a unui autovehicul cu numar de inmatriculare expirat, nu constituie infractiunea prevazuta de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr 195/2002, intrucat numarul de inmatriculare expirat nu este fals, nefiind rezultatul unei actiuni de contrafacere sau alterare.

Din examinarea solutiilor pronuntate in practica judiciara romana, rezulta doua interpretari diferite ale sintagmei ,,numar fals de inmatriculare”, respective:

1. intr-o prima varianta, instantele au apreciat ca actiunea de a conduce un autovehicul cu numere de inmatriculare expirate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (2) din O.U.G.. nr 195/2002;

2. in cea de-a doua varianta, s-a apreciat ca aceasta fapta intruneste doar elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002.

Desi doctrina s-a pronuntat, aproape in totalitate, in consens cu prima varianta adoptata de instantele de judecata, in sensul ca actiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu numarul de inmatriculare expirat, acesta (numarul de inmatriculare expirat) este asimilat sintagmei de ,,numar fals de inmatriculare”, considerand ca aceasta solutie nu este corecta.

Dificultatea realizarii incadrarii juridice in aceasta situatie, este generata de imprejurarea ca legiuitorul nu a definit intelesul sintagmei de ,,numar fals de inmatriculare”, desi, in opinia noastra ar fi fost recomandata o asemenea interpretare legala.

In final, aceasta problema a fost rezolvata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a decis ca ,,punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice, a unui autovehicul pe care sunt aplicate placute cu numaru lprovizoriu de circulatie expirat, iar autorizatia de circulatie provizorie si-a incetat valabilitatea, intruneste numai elemente constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nt. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Aceasta decizie, obligatorie pentru toate instantele, clarifica situatia in care este pus in circulatie sau condus pe drumurile publice un autovehicul cu numarul provizoriu, pentru care a expirat autorizatia de circulatie, nu si punearea in circulatie a unui autovehicul radiat din circulatie.

In motivarea deciziei sale, instanta suprema arata ca: ,,Legiuitorul a inteles sa incrimineze prin dispozitiile art. 85 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, doar cazurile in care vehiculul este cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, iar nu si in cazul in care acest numar este cel atribuit prin autorizarea provizorie de circulatie (ipoteza supusa dezlegarii problemei de drept prin recursul in interesul legii).

In acest sens, dispozitiile art. 85 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195/2022, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, vizeaza acele situatii in care s-a intervenit in vreun fel asupra numarului de inmatriculare al unui autoturism inmatriculat in realitate, fie prin confectionarea unui numar sau imitarea unui numar autentic, fie prin modificarea aspectului sau mentiunilor unui asemenea numar, creandu-se astfel o aparenta necorespunzatoare adevarului, precum si situatia in care autoturismul este sau nu inmatriculat, dar poarta plaucta de inmatriculare a unui alt vehicul. Ori, un numar de inmatriculare provizoriu, expirat, nu poate fi asimilat, prin analogie, cu un numar fals de inmatriculare, in conditiile in care nu a existat o falsificare cu intentie a acestuia, in sensul celor aratate anterior. Imprejurarea ca dreptul de circulatie al autoturismului, se limita doar la o anumita perioada de timp, dupa care fie nu a mai fost intreprinse, fie nu au mai fost definitivate demersurile necesare inmatricularii respectivului autoturism nu echivaleaza cu falsificarea numarului provizoriu de inmatriculare, numarul mentionart in acea autorizatie nu se transforma intr-un fals, ci autoturismul in cauza devine unul neinmatriculat.

Pe de alta parte, prin incriminarea prevazuta de art. 85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a avut in vedere posibilitatea faptuitorului de a se sustrage urmariii, in cazul savarsirii unei infractiuni, datorita imposibilitatii de identificare a autoturismului. Ori, folosind numarul corespunzator inmatricularii provizorii, autoturismul poate fi identificat, intrucat numarul respective, nu se mai atribuie altui autoturism. In acest fel, ,,identificarea autoturismului se face in aceleiasi conditii ca si in cazul inmatricularii definitive”.

Am prezentat aceste mentiuni din motivarea instantei supreme romane, deoarece aceasta decizie este de natura sa aduca o alta interpretare si in doctrina a sintagmei de ,,numar fals de inmatriculare’’, precum si pentru exprimarea unor opinii personale, care vizeaza intelesul acestei sintagme.

Aceasta decizie, pronuntata de instanta suprema, ramane de actualitate si dupa intrarea in vigoare a Noului Cod penal, ale caror dispozitii sunt identice cu cele din legea in vigoare.

In aceste conditii, avand in vedere atat decizia mentionata, cat si unele opinii proprii, apreciem ca sintagma ,,numar fals de inmatriculare sau inregistrare” presupune:

confectionarea unei tablite cu numere de inmatriculare (inregistrare), care nu corespund evidentelor organelor abilitate si atasarea acesteia pe un autovehicul sau tramvai;

stergerea, adaugarea sau modificarea unor numere sau cifre de pe o tablita reala, autentica si atasarea acesteia pe un autovehicul sau tramvai;

confectionarea unei tablite cu numere de inmatriculare (inregistrare) autentice, eliberate pentru un autovehicul (tramvai), si atasarea acesteia pe un alt autovehicul (tramvai), care este sau nu este inmatriculat(inregistrat).

Pentru intregirea elementului material al laturii obiective, este necesar a fi indeplinite si cele doua cerinte esentiale, care consta in:

1. actiunea de punere in circulatie sau conducere a unui autovehicul sau tramvai cu numar fals de inmatriculare,

2. pe un drum public.

Constatarea inexistentei acestor cerinte esentiale, sau a existentei numai a uneia dintre acestea, va conduce implicit la inexistenta infractiunii pe care o examinam.

Urmarea imediata, in cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin (2) din Noul Cod penal, consta in crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, pentru toti participantii la traffic, precum si pentru alte personae fizice sau juridice.

Legatura de cauzalitate, dintre cele doua actiuni incriminate in text (sau ambele) si urmarea socialmente periculoasa care se produce, nu trebuie dovedita, aceasta rezultand din materialitatea faptei comise.

1.3. In cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (3) din Noul Cod penal, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin doua actiuni distincte, respectiv:

tractarea unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate;

tractarea unei remorci cu numar fals de inmatriculare sau de inregistrare.

Deoarece intelesul notiunilor de inmatriculare, inregistrare si numar fals de inmatriculare au fost examinate anterior nu mai revenim cu alte explicatii.

Prin termenul de ,,tractare’ (nedefinit de legiuitor), se intelege ,,operatia de a remorca un vehicul de catre alt vehicul autopropulsat, asa incat vehiculul tractat se deplaseaza fara consum propriu de energie’’.

Pentru existenta infractiunii, in materialitatea ei, nu este necesar ca actiunea de tractare sa se realizeze pe un drum public, legiuitorul neprevazand o asemenea cerinta. In aceste conditii, indiferent de locul identificarii (pe un camp, pe un drum forestier, pe un drum care nu este public, etc.), infractiunea va exista, daca remorca nu este inmatriculata sau inregistrata, ori are numere false de inmatriculare sau inregistrate.

In practica judiciara s-a decis ca, actiunea de conducere a unui tractor cu remorca neinmatriculata, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin, (3) din O.U.G. nr 195/2002.

Urmarea imediata, in cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (3) din Noul Cod penal, consta in crearea unei stari de pricol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, precum si pentru siguranta persoanelor fizice in toate imprejurarile.

Legatura de cauzalitate, nu trebuie dovedita, aceasta rezultand din materialitatea faptei.

1.4. In cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (4) din Noul Cod penal, elementul material al laturii obiective se realizeaza prin trei actiuni alternative, respectiv:

conducerea pe drumuri publice a unui autovehicul al carui placute cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase;

tractarea unei remorci pe drumurile publice ale carei placute cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase;

conducerea pe drumurile publice a unui vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania.

Pentru a se constata existenta acestei infractiuni in primele doua modalitati, este necesar ca in momentul identificarii pe drumurile publice, placutele cu numerele de inmatriculare sau inregistrate (in cazul autovehiculului sau pentru remorca) sa fi fost retrase, in conditiile legii, de catre autoritatile competente.

In acest sens,potrivit dispozitiilor art. 112 alin. (3) din Orgonanta de urgenata a Guvernului nr 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in situatiile prevazute la alin. (1) lit. b), o), p), r) si s), odata cu retinerea certificatului de inmatriculare, politistul rutier retrage si placutele cu numarul de inmatriculare sau inregistrate. In cadrul alin. (3) al aceluiasi articol se prevede ca, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si placutele cu numar de inmatriculare sau de inregistrare, cu exceptia celor care nu corespund standardelor, se restituie proprietarului sau utilizatorului vehiculului de catre politia rutiera, prezentarea de catre acesta a dovezii incetarii motivului pentru care documentul a fost retinut, in conditiile prevazute de regulament.

Dispozitiile la care se face trimitere, pentru retragerea placutelor cu numerele de inmatriculare sau de inregistrare, se refera la urmatoarele fapte contraventionale: nerespectarea normelor tehnice constructive referitoare la transportul produselor periculoase, placutele cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare nu sunt conforme cu standardul, ori au aplicate dispozitive de iluminare, altele decat cele omologate, datele din certificatul de inmatriculare sau de intregistrare nu concorda caracteristicilor tehnice ale vehiculului, vehiculul nu a fost radiat din circulatie in cazurile prevazute de lege si vehiculul nu este asigurat de raspundere civila in caz de pagube produse tertilor prin accidente de circulatie, conform legii. In aceste conditii, consideram ca pentru existenta infractiunii, la dosarul cauzei trebuie sa se ataseze dovada ridicarii legale a placutelor de inmatriculare si inregistrare, dovada care se poate face cu procesul-verbal de contraventie, aplicata anterior savarsirii infractiunii, sau printr-un alt inscris care emana de la autoritatea competenta.

In cazul in care, persoana in cauza a introdus o plangere la instanta competenta, impotriva masurii luate, iar cauza nu a fost solutionata, nu ne vom afla in prezenta acestei infractiuni, deoarece plangerea introdusa suspenda executarea sanctiunii, chiar daca, fizic, placutele au fost ridicate de catre politie.

Constatam ca de aceasta data legiuitorul a incriminat o fapta ca infractiune, in conditiile nerespectarii unei dispozitii rezultate dintr-o norma juridica contraventionala.

Pentru existenta infractiunii in ultima modalitate, respectiv cand este condus pe drumurile publice un vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania, este necesar a se verifica toate elementele specifice fiecarei fapte in parte.

O situatie speciala, vizeaza conducerea unuei vehicul inmatriculat in alt stat membru al Uniunii Europene, aspect ce necesita verificarea si cunoasterea legislatiei europene in domeniu. Pentru celelalte state, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, trebuie verificate instrumentele bilaterale sau internationale la care Romania este parte si care trebuie respectate in acest domeniu.

In practica judiciara din Romania s-a decis ca, actiunea de conducere pe drumurile publice aunui autovehicul neinmatriculat in Romania, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 85 alin.(4) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cerinta esentiala, ce trebuie indeplinita pentru intregirea elemntului material al laturii obiective, consta in conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci ,al caror numere de inmatriculare sau inregistrare au fost retrase pe un drum public. Constatatrea neindeplinirii acestei cerinte va conduce la inexistenta infractiunii.

Urmarea imediata, in cazul infractiunii prevazute in art. 334 alin. (4) din Noul Cod penal;, consta in crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice.

Legatura de cauzalitate, nu trebuie dovedita, aceasta rezultand din materialitatea faptei comise.

Latura subiectiva a infractiunii de punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat

Forma de vinovatie cu care actioneaza subiectul activ, in cazul infractiunilor prevazute in art. 334 din noul Cod penal este intentia directa cat si intentia indirecta.

In privinta intentiei directa, aceasta va fi incidenta in ipoteza in care subiectul activ al uneia din cele patru infractiuni, prevede rezultatul faptei sale, care consta in punerea in pericol a sigurantei circulatiei pe drumurile publice, si urmareste producerea lui, prin executarea uneia din actiunile interzise de lege (punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice unui autovehicul sau tramvai neinmatriculat sau neinregistrat, cu numere false de inmatriculare sau inregistrare, etc.).

In momentul in care subiectul activ prevede rezultatul faptei sale, care consta in punerea in pericol a sigurantei circulatiei pe drumurile publice, si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii acestuia sunt in ipoteza intentiei indirecte.

Asadar, pentru existenta raspunderii penale, este necesar in primul rand ca subiectul activ sa cunoasca situatia de fapt a autovehiculului, tramvaiului, respective ca acesta este neinmatriculat sau neinregistrat, ori are numar de inmatriculare sau inregistrare fals [in cazul infractiunilor de la alin. (1) si (2) al art. 334 din noul Cod penal].

In cazul infractiunii de la alin. (3), este necesar a se stabili ca subiectul activ cunostea faptul ca remorca este neinmatriculata, neinregistrata sau are numere false de inmatriculare ori de inregistrare, iar in cazul infractiunii de la alin. (4), subiectul activ trebuie sa cunoasca ca autovehicului sau remorca avea numere de inmatriculare sau inregistrare retrase, in conditiile legii, ori ca vehiculul inmatriculat in alt stat nu are drept de circulatie in Romania.

Actiunea de cunoastere a situatiilor mentionate mai sus nu presupun obligativitatea organelor judiciare sau a altor organe ale statului, de a-l inform ape conducatorul auto in legatura cu situatiile in care este permisa circulatia pe drumurile publice sau in afara lor, ci presupune obligatia conducatorului auto de a se informa despre aceste situatii.

In cazul infractiunii prevazute in alin. (1) si (2) ale art. 334 din noul Cod penal, daca subiectul active este si proprietarul autovehiculului in cauza, acesta nu poate invoca necunoasterea elementelor mentionate. In practica judiciara s-a decis ca sustinerile instantelor de fond, privind lipsa laturii subiective in cazul infractiunii prevazut art. 85 alin. (2) si art. 86 alin. (1), deoarece inculpatul nu a avut cunostinta despre faptul ca autoturismul pe care la condos este neinmatriculat, iar numerele aplicate sunt expirate, nu pot fi primite in cauza. Astfel, nu poate fi retinuta eroarea in care s-a aflat inculpatul cu privire la acest aspect, deoarece el avea obligatia de a verifica daca autovehiculul era inmatriculat, cunoscand ca autovehiculul avea doar numere provizorii.

Intr-o alta speta, instanta a decis ca art. 85 alin. (1) incrimineaza expirarea numarului de inmatriculare, si nu exprimarea politei de asigurare civila auto RCA. Consecintele legale de lipsa politei RCA, nu sunt de natura penala, ci contraventionala.

Cu toate aceastea, apreciem ca in practica judiciara pot sa apara situatii in care conducatorul unui autovehicul, surprins conducand pe drumurile publice un autovehicul numarul fals de inmatriculare, nu raspunde penal. Avem aici in vedere ipoteza in care, o persoana cumpara un autovehicul, care are un numar fals de inmatriculare, numarul care apare si in certificatul de inmatriculare, si, este surprins conducand acel autovehicul pe un drum public. In aceasta situatie, desigur, avandu-se in vedere imprejurarile concrete care vizeaza in primul rand modalitatea de dobandire, poate fi invocata cauza de neimputabilitate, prevazuta in art. 30 din noul Cod penal. Aceasta situatie poate fi invocata si atunci cand o persoana imprumuta un autovehicul care se afla in situatia descrisa in norma de incriminare, si nu cunoaste ca acesta are un numar fals de inmatriculare, caz in care va raspunde persoana care a imprumutat autovehiculul pentru comiterea infractiunii in modalitatea “punerea in circulatie”.

Mobilul si scopul nu au nici o relevanta pentru existenta infractiunilor in materialitatea lor aceastea fiind neimportante in cadrul precesului de individualizare a pedepselor, realizat de catre instanta de judecata.

CAPITOLUL V

Forme. Modalitati. Sanctiuni

Formele infractiunii

Infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat este susceptibila de toate fazele de desfasurare a activitatii infractionale.

1.Actele de pregatire

Avand in vedere forma de vinovatie cu care se comit aceste infractiuni, respectiv intentie directa sau indirecta, precizam ca infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat poate fi susceptibila de acte de pregatire, insa acestea nu se pedepsesc.

Suntem in ipoteza unui concurs real intre infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat si actele de pregatire doar in masura in care aceste acte ar constitui o alta infractiune distincta reglementata de lege. Spre exemplificare, facem trimitere la situatia in care un subiect activ

Ne referim mai exact la situatia in care subiectul activ falsifica certificatul de inmatriculare al autovehiculului, prin stergerea numarului real si inscrierea unui alt numar, care, ulterior, este mentionat pe o placuta de inmatriculare si aplicat pe bara autoturismului.

2.Tentativa

Tentativa este, de asemenea, posibila, dar nu este sanctionata de lege.

3.Consumarea

Infractiunea examinata se consuma in momentul in care se produce urmarea imediata care consta in punerea in pericol a sigurantei circulatiei pe drumurile publice, respectiv in momentul in care autovehicul sau tramvaiul a fost pus in circulatie sau condus pe drumurile publice, neimatriculat, neinregistrat ori cu numere false de inmatriculare sau inregistrare, in cazul infractiunilor prevazute in alin. 1 si 2 din art. 334 din Codul penal; in momentul in care a fost tractate o remorca neinmatriculata, neinregistrata sau cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare in cazul infractiunii din alin. 3 sau in momentul in care autovehiculul a fost condus pe drumurile publice, sau o remorca a fost tractate, ale caror placate pcu numerele de inmatriculare sau inregistrare au fost retrase in conditiile legii, oric cand a fost condus pe drumurile publice un vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romaia (alin. 4).

4.Epuizarea

In doctrina s-a exprimat opinia potrivit careia infractiunea “se consuma instantaneu, momentan, insa dupa consumare, fapta poate continua pana la intreruperea acesteia din proprie initiativa ori datorita interventiei unor factori independent de vointa faptuitorului, caz in care poate retine forma infractiunii continue”.

Fara indoiala ca opinia autorului citat este corecta, avand in vedere faptul ca infractiunea se consuma in momentul in care autovehiculul in cauza a parcurs primii metri pe un drum public, dar a fost identificat in trafic de catre politia rutiera dupa parcurgerea unei distante mai mari.

Pe de alta parte, trebuie avut in vedere si faptul ca fiecare actiune incriminate de lege se consuma in momentul executarii, aspect care conduce la concluzia ca aceasta poate fi repetata sub forma infractiunii continuate. Avem aici in vedere situatia conducatorului unui autovehicul care circula de mai multe ori pe drumurile publice cu un autovehicul neinmatriculat, cu numar fals de inmatriculare, etc, caz in care va intervene si un moment al epuizarii, care in acest caz coincide cu momentul executarii ultimei actiuni incriminate (acest moment poate fi unul al renuntarii subiectului active al al identificarii in traffic de catre politia rutiera).

Modalitati

Fiecare dintre infractiunile examinate prezinta una sau multe modalitati normative.

Fiecare dintre infractiunile examinate, prezinta una sau mai multe modalitati normative.

Astfel, in cazul infractiunilor prevazute in alin. (1) si (2), sunt prevazute in acontinutul juridic al acestora cate doua modalitati normative, respectiv punerea in circulatie si conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neinmatriculat sau neinregistrat ori cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare.

Infractiunea prevazuta in alin. (3) prezinta o singura modalitate normativa care consta in tractarea unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate ori cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare.

Pentru infractiunea de la alin. (4) sunt prevazute trei modalitati normative care constau in conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale carei placute cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase si conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania.

Mentionam ca aceste infractiuni nu prezinta modalitati normative agravate.

In ceea ce priveste modalitatile de fapt, precizam ca acestea sunt diverse, fiind caracteristice fiecarei infractiuni. Astfel, in cazul actiunii de punere in circulatie, cu title de exemplu, prezentam urmatoarele modalitati de fapt: incredintarea unui asemenea autovehicul sau tramvai unei alte persoane la rugamintea acesteia, punerea in circulatie de catre proprietar etc.

c.Sanctiuni

Sanctiunile prevazute de lege sunt cuprinse intre o limita minima de 3 luni de inchisoare si o limita maxima de 5 ani de inchisoare, toate infractiunile fiind prevazute si cu pedeapsa alternativa a amenzii.

Limitele minime si maxime ale pedepselor au fost prevazute de catre legiuitor in functie de urmarea imediata ce poate rezulta, dupa cum urmeaza: in cazul infractiunii de la alin. (1) limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre unu si 3 ani inchisoare sau amenda; pentru infractiunea de la alin. (2) limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre unu si 5 ani de inchisoare sau amnda; in cazul infractiunii de la alin. (3) limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 3 luni si 2 ani de inchisoare sau amnda, iar in cazul infractiunii de la alin. (4) limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 6 luni si 2 ani de inchisoare sau amenda.

Subliniem faptul ca cea mai mare limita maxima de pedeapsa este prevazuta pentru infractiunea mentionata la alin. (2) care consta in punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare.

CAPITOLUL VI

Explicatii complementare

Legaturi cu alte infractiuni. Asemanari si deosebiri

Asa cum am mentionat anterior, infractiunile prevazute in art. 334 NCP sunt preluate cu un continut juridic identic din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare – art85.

Fiind infractiuni specifice sigurantei circulatiei pe drumurile publice si avand in vedere valoarea sociala aparata, acestea nu au legaturi cu alte infractiuni.

Aspecte procesuale

Potrivit dispozitiilor art. 35 NCPP, competenta de judecata in prima instanta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala a fost savarsita infractiunea, cu exceptia cazurilor in care sunt aplicabile dispozitiile art. 38 si 40 NCPP (cand competenta de judecata in prima instata este atrasa de calitatea subiectului activ al infractiunii).

Urmarirea penala se va efectua de catre organele de cercetare penala ale Politiei judiciare sub supravegherea procurorului.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu.

In conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, cauzele penale aflate in cursul urmaririi penale la data intrarii in vigoare a legii noi raman de competenta organelor de urmarire penala legal sesizate urmand a fi solutionate potrivit acesteia, cu exceptia cauzelor de competenta parchetelor militare si a sectiilor militare din cadrul parchetelor competente.

Sesizarea instantei de judecata in cazul unei infractiuni prevazute in art. 334 NCP se va face potrivit normelor de competenta din legea noua.

Avand in vedere limitele maxime de pedeapsa, apreciem ca potrivit dispozitiilor art. 80 si 83 NCP, in conditiilr indeplinirii celorlalte conditii prevazute de lege, instanta poate renunta la aplicarea pedepsei, sau poate pronunta o hotarare de amanare a aplicarii pedepsei.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 318 NCPP modificat prin dispozitiile art. 102 pct 210 din legea nr. 255/2013, in faza de urmarire penala, procurorul, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, poate renunta la urmarirea penala.

Potrivit dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate in curs de judecata in prima instanta la data intrarii in vigoare a legii noi, in care nu s-a inceput cercetarea judecatoreasca, se solutioneaza de catre instanta competenta conform legii noi, potrivit regulilor prevazute de aceeasi lege. In aceasta situatie, instanta pe rolul careia de afla cauza o trimite judecatorului de camera preliminara care va proceda conform dispozitiilor art. 342-348 C. pr. Pen., ori, dupa caz, o declina in favoarea instantei competente.

In acelasi timp, cauzele aflate in curs de judecata in prima instanta, in care s-a inceput cercetarea judecatoreasca anterior intrarii in vigoare a legii noi, raman in competenta aceleiasi instante, judecata urmand sa se desfasoare potrivit legii noi. (art. 7 din Legea nr. 255/2013).

Precedente legislative si situatii tranzitorii

Precedente legislative

Infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neimatriculat nu a fost reglementata pana in prezent de dispozitiile Codului Penal, fiind preluata din OUG. nr. 195/2002, republicata.

Anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 195/2002, republicata infractiunea de punere in circulatie sau conducerea unui vehicul neimatriculat era reglementata in prevederile art. 35 din Decretul 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Precizam insa ca intre reglementarea din Decretul nr. 328/1966 si OUG nr. 195/2002 existau diferente, in sensul ca intr-o legislatie era sanctionata penal doar forma punerii in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat.

In privinta sanctiunii aplicabile, precizam ca pedeapsa care urma sa fie aplicata era inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, fata de inchisoarea de la unu la 3 ani sau amenda (in legea in vigoare).

Situatii tranzitorii

Avand in vedere faptul ca aceste infractiuni erau prevazute si in legea veche in art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu un continut juridic identic, diferenta constand in denumirea marginala si prevederea pedepsei alternative cu amenda, in situatii tranzitorii nu se pune problema incidentei art. 4 NCP (aplicarea legii penale de dezincriminare).

Constatand, asadar, ca niciuna dintre infractiunile examinate nu a fost dezincriminata, in aceasta situatie sunt incidente dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

In aceste conditii, observand ca faptele incriminate de legea noua, sub o alta denumire, nu sunt dezincriminate, existand o identitate perfecta intre continuturile juridice ale infractiunilor prevazute in cele doua legi, in situatii tranzitorii, instanta va aplica legea penala mai favorabila.

Procedand la compararea pedepselor prevazute in cele doua legi constatam ca acestea sunt modificate, in sensul ca chiar daca limitele minime si maxime ale pedepselor cu inchisoarea sunt identice, in noua lege a fost adaugata si pedeapsa alternativa a amenzii, pentru fiecare dintre cele patru infractiuni.

Atunci cand in functie de particularitatile specifice ale fiecarei cauze, instanta se orienteaza spre aplicarea unei pedepse cu amenda fara indoiala ca legea penala mai favorabila va fi legea noua, cu exceptia infractiunii prevazute la alin. (3), unde pedeapsa alternativa cu amenda este mentionata in ambele legi, caz in care, de regula, oricare dintre acestea poate fi aleasa si aplicata de catre instanta.

Legea penala mai favorabila va fi legea noua si in cazurile in care instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru aplicarea dispozitiilor art. 80 sau 83 NCP.

In acelasi timp, existenta si retinerea unor circumstante atenunate (atunci cand instanta apreciaza ca trebuie aplicata o pedeapsa cu inchisoarea), va determina instanta sa constate ca legea penala mai favorabila este legea veche, in timp ce existenta si retinerea unor circumstante agravante ( in conditiile mentionate), va impune legea noua ca fiind mai favorabila.

Deoarece limitele maxime de pedeapsa sunt identice, de regula in cazul hotararilor judecatoresti definitive, nu se pune problema aplicarii legii penale mai favorabile.

Consideram ca, totusi, atunci cand in cazul unei hotarari judecatoresti definitive, pedeapsa aplicata depaseste limita maxima a pedepsei prevazuta in legea noua, ca urmare a retinerii unei sau unor circumstante agravante, instanta va trebui sa coboare acea pedeapsa la limita maxima prevazuta in legea noua.

Important de retinmut este faptul ca in opera de evaluare si ulterior de aplicare a legii penale mai favorabile, instanta va trebui sa ia in calcul si pedepse complementare, precum si alte aspecte ce sunt specifice fiecarei cauze.

De asemenea, instanta va trenui sa aiba in vedere si dispozitiile referitoare la individualizarea pedepselor din cele doua legi.

PARTICULARITATILE CERCETARII CONDUCERII UNUI VEHICUL NEINMATRICULAT

Dupa cum am aratat anterior, in cazul acestor infractiuni prevazute de art. 334 din Codul Penal, activitatea ilicita poate sa constea in punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile  publice a unui autovehicul sau a unei remorci neinmatriculate ori a unui tramvai neinregistrat.

Referitor la vehicul (remorca) in cauza (inclusiv tramvai supus inregistrarii) trebuie stabilit al cui este si cine-l are in paza (proprietar, detinator, utilizator, paznic), numarul real (initial), motivele radierii sau ale retinerii certificatului de inmatriculare sau a placutelor cu numarul de inmatriculare, precum si a conditiilor legale neindeplinite pentru a fi apt sa circule in Romania spre a se aprecia corect asupra imprejurarilor faptelor si vinovatiilor.

Perioada de timp cat a circulat sau de cand a intrat in tara, de asemenea intereseaza ancheta pentru a se corobora cu data inmatricularii, radierii, retragerii sau retinerii actelor, inclusiv pentru a se vedea daca nu este un vehicul furat (din tara sau strainatate).

Si activitatile de intreprins pentru administrarea probelor sunt cele general valabile in cazul infractiunilor rutiere, cu unele particularitati determinate de specificul acestui gen de fapte.

Pe langa constatarea infractiunii flagrante (de regula cu ocazia controlului traficului rutier), una din cele mai importante activitati este verificarea si ridicarea de inscrisuri (acte si documente oficiale tinute de organele competente: Politie, Vama, R.A.R., Service-uri etc.). Principalele inscrisuri ce trebuie avute in vedere sunt:

actele de inmatriculare, tinute tot de D.G.E.I.P.;

inscrisuri din care sa reiasa data radierii, motivul, numerele anterioare;                         

acte privind proprietarul, detinatorul, utilizatorul vehiculului;

verificari la Politie, inclusiv la Interpol, daca autovehiculul figureaza in evidenta celor furate sau date in urmarire interna si internationala;

atributiunile de serviciu (fisa postului) ale persoanei care a dispus sau incuviintat punerea in circulatie pe drumurile publice a autovehiculului, remorcii sau tramvaiului neinmatriculat ori neinregistrat;

inspectia/starea tehnica a vehiculelor implicate;

certificate/documente de inmatriculare emise in strainatate, traduceri;

date privind omologarea vehiculului, cartea de identitate, certificatul de autenticitate emise de Registrul Auto Roman.

                 De mare importanta pentru ancheta sunt si expertizele criminalistice si tehnice pentru constatarea falsului, atat in documente, cat si in cazul radierii seriei pentru inducerea in eroare a autoritatilor.

                Celelalte activitati (identificarea si ascultarea martorilor, invinuitilor/ inculpatilor, prezentari pentru recunoastere, perchezitii etc.) nu comporta precizari suplimentare, decat ca daca faptele sunt comise in contextul crimei organizate privind traficul cu masini furate, cercetarile vor fi extinse si sub acest aspect, colaborandu-se pe aceasta linie si cu organismele internationale.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII

In prezent infractiunea de “Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat”, este reglementata de dispozitiile art. 334 din noul Cod penal, apartinand din categoria infractiunilor contra contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

Confom normei de incriminare care reglementeaza continutul constitutiv al infractiunii, aceasta fi comisa in patru modalitati distincte, fiecare prezentand elemente de identitate distincte.

Astfel, intr-o prima modalitate, aceasta infractiune consta in actiunea subiectului activ de a pune in circulatie sau a conduce pe drumurile publice un autoturism sau tramvai neinmatriculat, neinregistrat, cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare.

De asemenea, infractiunea va exista si atunci cand pe drumurile publice este tractate o remorca cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, precum si in situatia in care este condus pe drumurile publice un autovehiocul sau este tractate o remorca, a caror numere de inmatriculare sau inregistrare au fost retrase, ori cand este condos pe drumurile publice un vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulatie in Romania, potrivit legii romane.

Spre deosebire de celelalte trei infractiuni, cea prevazuta in art. 334 alin. (3), va fi retinuta atunci cand actiunea de tractare a unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate, ori cu numar fals de inmatriculare sau inregistrare, nu este conditionata de circulatia pe un drum public, aspect care conduce la concluzia ca, pentru existenta infractiunii este suficient ca actiunea de tractare sa se execute chiar si pe un drum care nu este public.

BIBLIOGRAFIE:

Doctrina:

O. Cojocaru, “ABC-ul circulației pe drumurile publice”, Editura Lumina Lex, București, 2000;

E. M. Gacea, “Investigarea criminalistică a accidentului de trafic rutier”, Editura Ministerului de Interne, București, 2003;

Ungureanu, A. Ciopraga, 1996, Dispozitii penale din legi speciale romane, Vol. III, Editura Lumina Lex, Bucuresti;

P. Dungan, 2011, Analiza Continutului infractiunilor contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice prin prisma noului Cod penal (I), Revista Dreptului nr.2/2011;

M.A. Hotca in, V. Dobrinoiu, I. Pascu, M.A. Hotca, I. Chis, M. Gorunescu, C. Paun, N. Neagu, M. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, 2012, Noul Cod Penal comentat, Vol II, Partea Speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti;

C. Turianu, Cris. Turianu, 1988, Legislatia rutiera comentata si adnotata, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;

M. Andreescu, R.-E., Simionescu-Diaconu, 2012, Infractiuni rutiere, Jurisprudenta rezumata, Editura C.H. Beck, Bucuresti;

Gr-F. Popescu, 2009, Circulatia rutiera, Infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, practica judiciara, Editura Hamangiu, Bucuresti; Curtea de Apel Ploiesti, Dec. pen. Nr. 944/R/1999, in B.J. sem. I 1999;

T. Toader, 2011, Infractiunile prevazute in legi speciale, reglementare, doctrina, decizii ale Curtii Constitutionale, jurisprudenta, Editia a 4-a, revizuita si actualizata, Editura Hamangiu, Bucuresti; Curtea de Apel Iasi, Dec. pen. nr. 763 din 24 noiembrie 2009, in C.P.J. 2009;

Buletinul Jurisprudentei, Culegere de practica judiciara, 2010, Editura Hamangiu, p. 23-25; Curtea de Apel Alba Iulia, Dec. pen. nr. 468 din 22 iunie 2010;

I.C.C.J., Complexul constituit sa judece recursul in interesul legii, Decizia nr. 18 din 10.12.2012, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 41 din 18.01.2013 – www.scj.ro;

G. Marcov – ,,Infractiuni savarsite in cadrul circulatiei rutiere”, R.R.D. nr.2/1968;

L.Barac – Nota I la decizia penala nr.412 din 19 octombrie 1994 a Curtii de Apel Timisoara in Dreptul nr.6/1995;

C. Turianu, Cristina Turianu – ,,Legislatia rutiera comentata si adnotata”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988;

V. Papadopol – Nota in ,,Culegere de practica judiciara pe anul 1991”, Editura Sansa, Bucuresti, 1991;

V. Pavaleanu – ,,Incadrarea juridica a faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neinmatriculat si cu numar fals de inmatriculare”, in Dreptul nr.10/1997;

Florin Streteanu – ,,Concursul de infractiuni”, Ed.Lumina Lex, 1999,

M.N. Costin – ,,Raspunderea penala si civila pentru incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978;

V. Dongoroz – ,,Explicatii teoretice ale Codului penal roman” vol.IV, Editura Academiei, Bucuresti, 1972;

C. Turianu – ,,Infractiuni contra sigurantei rutiere”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976;

Gh. Diaconescu – ,,Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale”, Editura All, Bucuresti, 1996;

I. Kutas – nota la decizia penala nr. 1559/1972 a Tribunalului Hunedoara, in RRD nr.11/1974;

V. Dobrinoiu – nota la decizia penala nr.182/1977 a Tribunalului Timis, in RRD nr.3/1978.

Jurisprudenta:

I.C.C.J., Dec. pen. nr. 6430 din 3 noiembrie 2006- www.scj.ro;

Curtea de Apel Targu Mures, Dec pen. Nr. 206/R din 15 aprilie 2009 (www.just.ro);

Curtea de Apel Galati, Dec. pen. Nr. 506/R din 13 septembrie 2005-portal.just.ro;

Curtea de Apel Galati, Decizia penala nr.673/R din 28 octombrie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Pitesti, Dec. pen. nr. 638/R din 10 octombrie 2010;

Curtea de Apel Brasov, Dec. pen. nr. 84/R din 5 februarie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, Dec. pen. nr. 1729/R din 24 noiembrie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Timisoara, Dec. pen. nr. 115/R din 1 februarie 2010 (Juridex);

Curtea de Apel Brasov, Dec. pen. nr. 54/R din 22 ianuarie 2010 (Juridex)

Tribunalul Suceava, Dec. pen. nr. 192/1999, in R.D.P. nr.1/2001;

BIBLIOGRAFIE:

Doctrina:

O. Cojocaru, “ABC-ul circulației pe drumurile publice”, Editura Lumina Lex, București, 2000;

E. M. Gacea, “Investigarea criminalistică a accidentului de trafic rutier”, Editura Ministerului de Interne, București, 2003;

Ungureanu, A. Ciopraga, 1996, Dispozitii penale din legi speciale romane, Vol. III, Editura Lumina Lex, Bucuresti;

P. Dungan, 2011, Analiza Continutului infractiunilor contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice prin prisma noului Cod penal (I), Revista Dreptului nr.2/2011;

M.A. Hotca in, V. Dobrinoiu, I. Pascu, M.A. Hotca, I. Chis, M. Gorunescu, C. Paun, N. Neagu, M. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, 2012, Noul Cod Penal comentat, Vol II, Partea Speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti;

C. Turianu, Cris. Turianu, 1988, Legislatia rutiera comentata si adnotata, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;

M. Andreescu, R.-E., Simionescu-Diaconu, 2012, Infractiuni rutiere, Jurisprudenta rezumata, Editura C.H. Beck, Bucuresti;

Gr-F. Popescu, 2009, Circulatia rutiera, Infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, practica judiciara, Editura Hamangiu, Bucuresti; Curtea de Apel Ploiesti, Dec. pen. Nr. 944/R/1999, in B.J. sem. I 1999;

T. Toader, 2011, Infractiunile prevazute in legi speciale, reglementare, doctrina, decizii ale Curtii Constitutionale, jurisprudenta, Editia a 4-a, revizuita si actualizata, Editura Hamangiu, Bucuresti; Curtea de Apel Iasi, Dec. pen. nr. 763 din 24 noiembrie 2009, in C.P.J. 2009;

Buletinul Jurisprudentei, Culegere de practica judiciara, 2010, Editura Hamangiu, p. 23-25; Curtea de Apel Alba Iulia, Dec. pen. nr. 468 din 22 iunie 2010;

I.C.C.J., Complexul constituit sa judece recursul in interesul legii, Decizia nr. 18 din 10.12.2012, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 41 din 18.01.2013 – www.scj.ro;

G. Marcov – ,,Infractiuni savarsite in cadrul circulatiei rutiere”, R.R.D. nr.2/1968;

L.Barac – Nota I la decizia penala nr.412 din 19 octombrie 1994 a Curtii de Apel Timisoara in Dreptul nr.6/1995;

C. Turianu, Cristina Turianu – ,,Legislatia rutiera comentata si adnotata”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988;

V. Papadopol – Nota in ,,Culegere de practica judiciara pe anul 1991”, Editura Sansa, Bucuresti, 1991;

V. Pavaleanu – ,,Incadrarea juridica a faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neinmatriculat si cu numar fals de inmatriculare”, in Dreptul nr.10/1997;

Florin Streteanu – ,,Concursul de infractiuni”, Ed.Lumina Lex, 1999,

M.N. Costin – ,,Raspunderea penala si civila pentru incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978;

V. Dongoroz – ,,Explicatii teoretice ale Codului penal roman” vol.IV, Editura Academiei, Bucuresti, 1972;

C. Turianu – ,,Infractiuni contra sigurantei rutiere”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976;

Gh. Diaconescu – ,,Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale”, Editura All, Bucuresti, 1996;

I. Kutas – nota la decizia penala nr. 1559/1972 a Tribunalului Hunedoara, in RRD nr.11/1974;

V. Dobrinoiu – nota la decizia penala nr.182/1977 a Tribunalului Timis, in RRD nr.3/1978.

Jurisprudenta:

I.C.C.J., Dec. pen. nr. 6430 din 3 noiembrie 2006- www.scj.ro;

Curtea de Apel Targu Mures, Dec pen. Nr. 206/R din 15 aprilie 2009 (www.just.ro);

Curtea de Apel Galati, Dec. pen. Nr. 506/R din 13 septembrie 2005-portal.just.ro;

Curtea de Apel Galati, Decizia penala nr.673/R din 28 octombrie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Pitesti, Dec. pen. nr. 638/R din 10 octombrie 2010;

Curtea de Apel Brasov, Dec. pen. nr. 84/R din 5 februarie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, Dec. pen. nr. 1729/R din 24 noiembrie 2009 (Juridex);

Curtea de Apel Timisoara, Dec. pen. nr. 115/R din 1 februarie 2010 (Juridex);

Curtea de Apel Brasov, Dec. pen. nr. 54/R din 22 ianuarie 2010 (Juridex)

Tribunalul Suceava, Dec. pen. nr. 192/1999, in R.D.P. nr.1/2001;