Promovarea Turismului In Norvegia

Cuprins

Introducere

Partea I

1.Motivația studiului și metologia utilizată

2.Analiza ghidurilor turistice existente

3.Aportul personal asupra ghidului

Anotimpurile Norvegiei-evenimente,festivaluri

Norvegia de la A la Z- ghid de supravietuire a turistului

Basme populare si legende

4.Analiza circulatiei turistice si a bazei de cazare

5. Promovarea turismului in Norvegia

6.Analiza SWOT promovarea Norvegiei prin intermediul Ghidului Turistic

7.Diagrama WBS-structurarea planului de actiune in cazul proiectului

8.Etapele realizarii unui ghid

Partea a II

Norvegia- Ghid Turistic

Istoria Norvegiei

Cultura Norvegiei

Exploratori

Regiuni:Estul Norvegiei

Zona Oslofjorden

Sørlandet și Telemark

Vestlandet

Trøndelag

Oslo

Harta turistica

Conluzii

Bibliografie

Introducere

Se poate afirma cu siguranță că Norvegia este o țară a contrastelor chiar dacă acceasta dispune de bogații importante și mimunății ale naturii,este o situație in care majoritatea tăriilor din lumea întragă ,ar dori să se afle.

Norvegia este din toate punctele una dintre cele mai frumoase țări de pe pamânt , dar aceea frumusețe duce cu sine și o responsabilitate ridicată asupra norvegienilor .De aici provin oamenii cu o iubire desăvârșită pentru natură ,ce este profund gravată în caracterul național.În trecut aceasta a fost însemnată în tradiția norvegiană a gospodăriilor ce au colonizat cele mai izolate și sălbatice ale tării. Sălbăticia tării a devenit o căutare necontenită o idée pe care norvegieni o îmbrățișeză .

Henrik Ibsen a conturat perfect trăsăturile principale acestei nații:

“Those who wish to understand Norwegians, must first understand Norway’s magnificent but sever natural environoment , for these are a people of the land, perhaps more so than any other Europeans.”

Cei care doresc să înțeleagă cultura și poporul norvegian,trebuie să înțeleagă contrastul dintre sălbăticia și frumusețea naturii ,avănd în vedere acest fapt sunt considerați oameni ai pământului ,mai mult ca restul europenilor.

Prin intermediul ghidului turistic îmi propun să surprind plăcut potențialii turiști .În primul rând prin evidențierea caracteristicilor deosebite pe care le posedă acestă țară, din punct de vedere al potențialului turistic ,acesta în realitate fiind mult mai impresionant decât în orice ghid turistic.

Deasemenea țin să accentuez trăsăturile prietenoase, patriotismul si ospitalitatea de care dau dovadă norvegienii ,fiind surprinzătoare pentru un popor scandinav.

Lucrarea de față este structurată pe două mari părți, o parte ce prezintă motivația și metodele ce au stat la baza realizării unui ghid, ce reamintește câteva noțiuni teoretice și în care sunt prezentate etapele în care a fost realizat ghidul,sunt evidențiate detalii legate de etapa de documentare bibliografică, de cercetare în teren și de redactare propriu-zisă a ghidului.

A doua parte a lucrării este constituită de ghidul turistic, structurat pe 12 mici capitol.

Ghidul începe cu o prezentare generală a Norvegiei ,localizarea acesteia, evidențiând în continuare istoria și cultura, urmând în următoarele secțiuni prezentarea fiecărei regiuni a tării,de la localizarea la prezentarea obiectivelor turistice de importanță majora .

În finalul ghidului, cu scopul de a oferi turiștilor o perspectivă mai largă asupra potentialui turistic al Norvegiei, am atașat harta turistică a tării.

Aș dori, în finalul acestei introduceri să mulțumesc cordial îndrumătorului meu, sef lucr. dr. Botan Cristian Nicolae pentru sprijinul acordat în realizarea acestei lucrări.

Partea I

MOTIVAȚIA STUDIULUI ȘI METODOLOGIA UTILIZATĂ

…pentru ca e o alta poveste…

Primul obiectiv propus a fost cel al prospectării zonei, obiectiv ce a constat în mare parte într-o documentare bibliografică și cartografică minuțioasă, utilizând metoda observației și a analizei pentru a studia materialele disponibile. Aceste materiale au fost în mare parte ghiduri turistice deja publicate, lucrări ce tratează probleme de relief și climă sau care studiază fenomenul turistic în acea zonă. De asemenea au mai reprezentat sursă de informație și diversele schițe și hărți din ghidurile turistice elaborate.

Al doilea obiectiv major a fost acela de a efectua o deplasare în teren cu scopul de a verifica corectitudinea materialelor cartografice și de aduna diverse alte materiale și informații cum ar fi fotografii, pliante etc. Un obiectiv al acestei deplasări a fost și intenția de a intra în contact cu centrele de informare turistica pentru a obtine exact informatiile cele mai relevante in legatura cu industria turistica dezvoltata aici,cu circulatia turistica pe parcursul intregului an. În vederea obținerii de informații ce se referă la circulația turistică am apelat și la metoda chestionarului, utilizând-o atât pentru intervievarea turiștilor cât și a unor agenți economici ce operează în turism (hotelieri, administratori de camping etc.),dar acestea sunt relativ putine.

Următorul obiectiv a fost acela de redactare a lucrării, care s-a desfășurat în două etape, etapa de realizare a hărților , graficelor, tabelelor și etapa de redactare propriuzisă a ghidului turistic. Datele sistematizate in cadrul graficelor si tabelelor au fost obtinute prin cercetarea pietei turistice,a tendintelor acesteia. Redactarea lucrării a fost efectuată în aplicația Open Office, din nou datorită avantajelor financiare, această aplicatie fiind gratis și deși e o aplicație specifică platformei Linux, este compatibilă cu formatul Microsoft Office, utlizat în acest caz.

Aportul personal în realizarea acestei lucrări a constat în realizarea , a mare parte din fotografii,a unui tabel al anotimpurilor si evenimentelor de pe parcursul anului ,un ghid de supravietuire a turistului realizat prin metoda ‘alfabetului”aceasta canstand in sistematizaea informatiilor prin structurarea lor in ordine alfabetica în utilizarea metodei chestionarului cu scopul obținerii informațiilor despre circulația turistică, realizarea topului al celor mai ravnite 10 pachete-itinerarii turistice. De asemenea, atât în etapa de teren, cât și în etapa de prospectare, am recoltat informații privind baza de cazare, creând o listă cu hotelurile, pensiunile și campingurile din regiune,deasemenea am recoltat informatii privind tendintele pietei turistice,informatii referitoare la posibilitatiile de a calatorii cat mai ieftin, dar in acelas timp de a dobandii o experienta de neuitat.

Lucrarea de față este structurată în două părți. În prima parte doresc sa prezint scopul în care a fost realizată această lucrare,-motivarea turistilor prin intermediul ghidului turistic pentru a vizita Norvegia și etapele prin care am trecut în realizarea ghidului turistic, metodologia și resursele utilizate.

În a doua parte a lucrării am prezentat ghidul propriu-zis, structurat pe mai multe capitol, care ofera informatii practice detaliate si recomandari ale expertiilor.

Prima parte a acestuia, prezinta Norvegia in contextul sau istoric si cultural.In continuare sunt prezentate regiunile cele mai importante prin intermediul fotografiilor, hartiilor.

ANALIZA GHIDURILOR TURISTICE EXISTENTE

Înainte de a începe proiectarea propriuzisă a structurii ghidului am întreprins o activitate de cercetare bibliografică în vedere inventarierii și studierii ghidurilor turistice publicate de-alungul timpului care să surprindă potențialul turistic al Norvegiei.

Primul titlu bibliografic găsit, ce tratează din punct de vedere turistic Norvegia,este ‘Ghiduri Turistice Norvegia’ consultant principal Snorre Evensberget,editura RAO.Acesta este recomandat de ziare cu renume international precum ‘The Observer’,”The Independent”,”The Guardian”;si se evidentiaza prin fotografiile extraordinare,harti,planuri de calitate ,drumetii ,trasee pitoresti si tururi tematice.

Urmatorul ghid consultat a fost „Ghid Complet Norvegia”Editura Aquila ’93.Acesta combina eforturile si entuziasmul a doua dintre cele mai cunoscute surse de informare ale lumii:Insght Guides,ale caror titluri au stabilit din 1970 standardele ghidurilor de calatorie vizuale si Discovery Channel ,prima sursa de programe de televiziune non-fictive din lume.

Editorii ghidurilor furnizeaza informatii practice si faciliteaza intelegerea generala a istoriei, culturii, institutiilor si oamenilor unei tari.

„Norway”,editura Lonely Planet (Anthony Ham, Miles Roddis, Kari Lundgren-coordonatori),este unul dintre ghidurile care m a impresionat cel mai mult prin continutul sau bogat,sistematizarea informatiilor.Acesta pune accent pe informarea corecta si exacta a turistului,astfel ca partea atractiva precum fotografiile sunt prezente intr-un numar mai redus.

Punctele forte al acestui ghid il constitue analiza amanuntita pe regiuni turistice ale Norvegiei precum si partea cartografica foarte bine structurata si prezenta pentru fiecare areal de importanta majora.

Deasemenea am consultat ghiduri turistice prezente online pe www.visitnorway.com , www.norway.com, www.norway.co.uk, fiind foarte bine realizate punand accentul pe partea cea mai captivanta in cadrul fiecarei locatii.

APORTUL PERSONAL ASUPRA GHIDULUI

ANOTIMPURILE NORVEGIEI

SUNT PATRU ANOTIMPURI clar delimitate îm Norvegia, dar, după cum se spune, „Fiecare anotimp are farmecul lui”. Norvegienilor le place că sunt una dintre principalele națiuni de schiori din lume și chiar și orășenii își pun schiurile îndată ce cade prima yăpadă, în noiembrie sau decembrie. Centrele pentru sporturi de iarnă au ceva de oferit pentru toți, atât începători cât și schiori experimentați, și sunt foarte frecventate, mai ales de Paște. Sosirea primăverii aduce zile lungi pline de lumină. Norvegia își sărbătorește Ziua Națională la 17 mai, cu parade ale copiilor și festivități. Scenele artistice și culturale încep să se animeze după somnolența din timpul iernii. Vara, norvegienii se îndreptă spre insule și spre stânci. Festivaluri de bărci, târguri și jocuri au loc peste tot de-a lungul coastei. Toamna e anotimpul mersului la teatru, al concertelor, operei, dansului, premierelor cinematografice și expozițiilor.

Primăvara

Când severul „Rege Iarnă” își slăbește strânsoarea, viața explodează în țară. Soarele de primăvară de la sfârșitul lui aprilie vestește ultimele excursii de schi ale sezonului și îi îndeamnă pe oameni să iasă și să se bucure de viață. Sezonul turistic începe cu adevărat în mai, când atmosfera de la țară este răcoroasă și proaspătă, și încep festivalurile artistice și culturale. În acest moment al anului, activități ca evenimentele muzicale și de dans se mută în aer liber. Sunt piețe și expoziții de vizitat.

MARTIE

Sărbătoarea Soarelui la Svalbard (prima săptămână din martie). Cea mai nordică sărbătoare a întoarcerii Soarelui.

Festivalul de schi de la Holmenkollen (a doua săptămână din martie).

Târgul alternativ, Bergen (mijlocul lui martie). O explorare a „Epocii Vărsătorului”.

Festivalul de muzică biericească de la Oslo (mijlocul lui martie). Concerte diverse.

Cursa Birkebieiner (a treia săptămână din martie). Maraton de schi de la Rena la Lillehammer.

Festivalul Iernii, RØROS (întreaga lună). Manifestări muzicale în acest vechi oraș minier, cu exploatări de cupru.

APRILIE

Sărbătoarea Paștelui și nunți sami (sfâritul lui martie sau începutul lui aprilie).

Vossajazz Hordaland (începutul lui aprilie). Festival internațional de jazz, unul dintre primele ale sezonului.

Festivalul Bergen Blues and Roots (Ole Blues) (sfârșitul lui aprilie – începutul lui mai). Votat de către participanți cel mai bun festival de jazz norvegian.

Ziua dansului (29 aprilie). Sărbătorită în întreaga țară prin spectacole și numere de dans ăe străzi și în piețe, executate de matori și profesioniști.

MAI

Jazz de Mai, Stavanger (prima jumătate a lui mai). Un festival a cărui amploare crește rapid, atrăgând mari stele și noi talente interesantediverse.

Cursa Birkebieiner (a treia săptămână din martie). Maraton de schi de la Rena la Lillehammer.

Festivalul Iernii, RØROS (întreaga lună). Manifestări muzicale în acest vechi oraș minier, cu exploatări de cupru.

APRILIE

Sărbătoarea Paștelui și nunți sami (sfâritul lui martie sau începutul lui aprilie).

Vossajazz Hordaland (începutul lui aprilie). Festival internațional de jazz, unul dintre primele ale sezonului.

Festivalul Bergen Blues and Roots (Ole Blues) (sfârșitul lui aprilie – începutul lui mai). Votat de către participanți cel mai bun festival de jazz norvegian.

Ziua dansului (29 aprilie). Sărbătorită în întreaga țară prin spectacole și numere de dans ăe străzi și în piețe, executate de matori și profesioniști.

MAI

Jazz de Mai, Stavanger (prima jumătate a lui mai). Un festival a cărui amploare crește rapid, atrăgând mari stele și noi talente interesante.

17 Mai („Syttende Mai”) Ziua Națională a Norvegiei se sărbătorește în întreaga țară cu parade ale copiilor și o mulțime de festivități.

Festivalul Internațional al Artelor de la Bergen (sfârșitul lui mai/începutul lui iunie) oferă zece zile de muzică, teatru și manifestări artistice de ținută internațională.

Nocturnele de jazz de la Bergen (sfârșitul lui mai/începtul lui iunie). Puse în scenă aproximativ în același timp cu festivalul de la Bergen, includ peste 70 de concerte diferite, cu artiști norvegieni și internaționali.

Vara

Nopțile lungi de vară nu sunt pentru dormit. Vara este sezonul de vârf al festivalurilor și spectacolelor în aer liber, mergând de la musicaluri la piese isotrice și drame clsice, folosind natura drept fundal. În multe părți, tradițiile se concentrează în jurul unor mâncăruri, cum ar fi Festivalul Fructelor de Mare de la Oslo, din august. Deseori, manifestările sunt combinate cu diverse probe fizice. Birourile de turism vă pot recomanda manifestări mai puțin cunoscute.

IUNIE

Sezonul de pescuit al somonului (1 iunie – mij./sfârțitul lui august).

Ziua Muzicii, Oslo (prima sâmbătă din iunie). Muzică clasică, jazz, pop și rock.

Maratonul montan norvegian (prima săptămână din iunie). Un maraton remarcabil în spectaculoșii Munți Jotunheimen.

Concertele de vară de la Troldhaugen, Bergen (miercuri, sâmbătă și duminică, mijlocul lui iunie-mijlocul lui august). Muzica lui Edvard Grieg cântată chiar în casa lui.

Festivalul de schi de vară de la Stryn Sogn og Fjordane (mijlocul lui iunie). Schi în pantaloni scurți.

Festivalul din Nordland, Sortland, Vesterlen (mijlocul lui iunie). Pescuit la adâncime.

Festivalul Mării Nordului. Haugesund (mijlocul lui iunie). Concurs european de pescuit sportiv.

Norwegian Wood, Oslo (mijlocul lui iunie) Festivalul de muzică rock.

Festivalul Filmului de Scurt-Metraj, Grimstad (mijlocul lui iunie). Competiție populară a filmelor de scurtmetraj.

St Hans Aften (24 iunie). Mijlocul verii se sărbătorește cu focuri și festivități.

Festivalul Cultural din Nordul Norvegiei Harstad (la mijlocul verii).

Festivalul de muzică de cameră de la RISØR, RisØr (ultima săptămână din iunie). Concerte de cea mai înaltă clasă în idilicul Sørlandet.

Săptămâna sporturilor extreme, Voss (ultima săptămână din iunie). Ciclism montan, escaladă, schi extrem, plus muzică.

Festivalul din Vestfold (sfârșit iunie/începutul lui iulie). Zece zile de muziă, dans și teatru.

IULIE

Norsk Aften, Muzeul Popular Norsk, Oslo (marți, miercuri, vineri și sâmbătă începând cu 1 iulie). „Seara norvegiană” oferă tururi cu ghid ale bisericii de lemn și ale zonei muzeului; dansuri și mâncăruri tradiționale.

Festivalul de Jazz de la Kongsberg (începutul lui iulie), cu muzicieni de top, ca Joshua Redman.

Festivalul Quart, Kristiansand (prima săptămână din iulie). Concerte rock în săli și în aer liber, cu artiști norvegieni și internaționali.

Fjæreheia Grimstad (de la mijlocul lui iulie). Reprezentanții în aer liber ale Teatrului Agder, cu piese ale lui Ibsen și musicaluri.

Festivalul Internațional de Jazz de la Molde (ultima sătpămână din iulie), cu cei mai buni interpreți și artiști norvegieni de primă mărime.

Festivalul Telemark, BØ (ultima sătpămână din iulie). Festival internaționl de folclor: cântece, dansuri, muzică, concerte, cursuri și seminare.

AUGUST

Festivalul ambarcațiunilor din lemn, RisØr (începutul lui august). Expoziție a culturii de coastă, cu ambarcațiuni din lemn vechi și noi; concerte în aer liber.

Festivalul Internațional de Blues de la Notodden (prima săptămână din august). Concerte în cluburi și în aer liber. Se organizează și o „croazieră a bluesului” pentru cei care nu au o ambarcațiune proprie.

Gålåvann Gudbransdalen (4-14 august). Drama Peer Gynt a lui Ibsen este jucată în aer liber, într-un peisaj deosebit.

Zilele Vânătorii și Pescuitului Nordice Elverun (prima jumătate a lui august).

Festivalul de Muzică de Cameră de la Stavanger și Festivalul de Muzică de Camerp de la Oslo (mijlocul lui august) atrag un număr mare de vizitatori.

Sildajazz, Haugesund (mijlocul lui august). Un festival plin de culoare, incluzând 20 de concerte, parade și parade ale copiilor, piață în port și ateliere de meșteșuguri.

Festivalul Bjørnson, Mole (ultima săptămână din august). Festival internațional de literatură. Bjørnson a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Norvegiei.

Festivalul Norvegian de Film Haugesund (sfârșitul lui august). Peste 100 de filme noi sunt vizionate în opt zile. Cumpărați un bilet pentru întreg sezonul. Decernarea Premiilor Amanda.

Toamna

Plimbările prin pădure sau pe munte, culesul fructelor de pădure și al ciupercilor sunt ocupații ideale pentru toamnă. Cum serile încep să fie mai lungi, norvegienii se retrag în interioare și se bucură de numeroasele evenimente culturale puse în scenă în teatre mari sau mici. Toamna aduce multe pentru împrospătarea cunoștiințelor: acum, apar cărți noi și se deschid mari expoziții de artă.

SEPTEMBRIE

The National Theatre-Teatrul Național (Nationaltheatret), Olso (prima jumătate a lui septembrie), deschide sezonul anual, în alternanța fie cu festivalul Ibsen, fie cu festivalul de teatru Contemporan (Santidfestival) al dramaturgiei noi.

Festivalul Cultural Ibsen, Skien (prima jumătate a lui septembrie). O celebrare a operei dramaturgului norvegian, în orașul în care acesta a crescut.

Jazz Tânăr la Ålesund (sfîrșit septembrie). Rtiști de jazz talentați, cu vârsta sub 30 de ani, cântă în orașul Art Nouveau al Norvegiei.

OCTOMBRIE

Festivalul de Muzică Contemporană Ultima, Oslo (prima jumătate a lui octombrie), prezintă ultimele noutăți în muzică, dans și artă dramatică, în colaborare cu teatre și muzee între care Black Box Teater, Oslo Konserthus, Henie Onstad Kunstsenter și Filmens Hus.

Zilele Fartein Valen, Haugesund (sfârșitul lui octombrie). Compozitorul Fartein Valen (1887-1952) e prezentat prin lecturi și concerte în biserici, galerii de artă și în casa copilăriei sale.

Expoziția Hipică din Oslo (jumătatea lui octombrie). Are loc în Oslo Spektrum.

Iarna

Crăciunul își intră în drepturi când se aprind brazii de Crăciun, când cade prima zăpadă a Crăciunului și când apar căsuțe din turtă dulce cu ornamente viu colorate. Restaurantele sunt rezervate pentru bufetele de Crăciun, având în meniu specialitatea norveginaă lutefisk (pește uscat, tratat cu sodă caustică). Odată cu Anul Nou începe sezonul de schi, iar pârtiile ăi atrag pe schiori.

NOIEMBRIE

Festivalul Rakfisk, Valdres (primul weekend din noiembrie). Păstrăvul de munte fermentat e o delicatesă, iar vizitatorii pot alege cele mai bune varietăți oferite de producători.

Muzeul de Artă a Copiilor, (det internasjonale Barnekunstmuseet), din Oslo și-a extins programul de vizitare în tipul iernii, marți, miercuri, joi și duminică dimineața. Picturi și desene ale copiilor de pretutindeni.

Aprinderea pomului de Crăciun. Luminile pomilor de Crăciun se aprind în orașe și sate, se cîntă, se țin discursuri și are loc tradiționala plimbare în jurul pomului.

DECEMBRIE

Concerte de crăciun (întreaga lună). cântăreți și artiști dau concerte în biserici, deseori cu coruri și orchestre locale.

Târguri de Crăciun (duminica). Muzeele de artă populară, cum ar fi Norsk Folkemuseum din Oslo și Maihaugen din Lillehammer, organizează spectacole de dans și concerte de muzică tradișionale, vânzări de produse meșteșugărești și ateliere ale lui Moș Crăciun.

Căsuțe de turtă dulce, Galleriet, Bergen (întreaga lună). cel mai mare oraș din turtă dulce din lume, potrivit Guinness Book of records. Un spectacol remarcabil cu 150 de case, ambarcațiuni, avioane și trambuline de schi din turtă dulce, realizate cu îndemânare de către copii, tineri și profesioniști.

IANUARIE

Schi cu zmeul, Møsvann, telemark (începutul lui ianuarie). Schi cu ajutorul unui zmeu. Lecții la Centrul de Schi Rauland.

Festivalul Luminilor Nordului, Trømso (sfârșitul lui ianuarie). Vizitatori din toată lumea vin să vadă magnificele lumini ale nordului (aurora borealis), care scânteiază și dansează pe cer în nopțile senine de iarnă, în nordul Norvegiei.

Polar Jazz Svalbard (sfârșitul lui ianuarie). Cel mai nordic festival de jazz și blues din lume. Patru până la cinci zile de concerte și evenimente puse în scenă în orașul Longzearbzen din Svalbard.

FEBRUARIE

Festivalul de Sculptură în zăpadă, Vinje (prima săptămână din februarie). Un parc de sculptură cu o caracteristică aparte. Creați propria capodoperă în gheață și zăpadă i admirați operele altora.

Săptămâna Operei, Kristiansund (începutul lui februarie). Operă, balet, expoziții de artă și alte evenimente sunt ogrganizate la Festivieten.

Festivalul de Iarnă al Artelor, Lillehammer (mijlocul lui februarie). Concerte și sculpturi în gheață și zăpadă, celebrând anotimpul.

Târgul din Røros (a 3-a marți din ferbruarie). Un târg important.

NORVEGIA DE LA A – Z

Alcoolul

Vinul și băuturile spirtoase pot fi obținute doar dintr-un „vinmonopolet”, un magazin instituit de către stat pentru acest scop. Totuși, berea poate fi cumpărată, în general, dintr-un supermarket. Alcoolul poate avea un efect nefast asupra judecății noastre și asupra abilității de a conduce. Limita legală de alcool în sânge, este de 20 mg/ 100 ml. Sancțiunile pentru conducerea sub influența alcoolului sunt destul de severe. Unele medicamente ar trebui evitate de asemenea, dacă avem intenția de a conduce; acestea sunt marcate cu un triunghi roșu.

Animale domestice

În Norvegia, animalele domestice au cele mai bune condiții de trai și duc o viață sănătoasă, iar localnicii doresc ca acest lucru să continue. De aceea, noi, ca turiști trebuie să ținem cont de unele regulamente în ceea ce privește importul de animale. Animalele trebuie să dețină câteva certificate prin care să ateste vaccinarea lor și alte certificate pentru alte întrebuințări, depinzând de tipul de animal importat.

Tel.: + 47 06040

[anonimizat]

Apelurile telefonice

Pentru a apela în Norvegia din UK, formați 00 47 + numărul de telefon. Când apelați din Norvegia în UK, formați 00 44 + prefixul zonei (renunțând la zero-uri) + numărul de telefon

Asistența medicală

Norvegia fiind membră a EEA (European Economic Agreement – întelegere economică europeană), turistul deține aceleași drepturi de bază medicale ca un cetățean norvegian. Doar tratamentul oferit de către stat este asigurat din punct de vedere financiar. Totuși, pentru a primi tratament, e nevoie să ai la tine o asigurare mediacală – European Health Insurance Card.

Băncile

Ora standard de deschidere:

Luni – Vineri 9:00 am – 3:30 pm (cu program prelungit joi)

Sâmbătă – Duminică închis

Capul Nord

Capul Nord este cel mai îndepărtat punct extrem european și este de asemenea un punct de atracție turistic. Este un centru turistic situat în platoul Nordkapphallen, unde veți întâlni videografice, expoziții cu tematică istorică, o capelă, restaurante, un bar, un magazin de suveniruri și un oficiu poștal. Capul Nord este deschis din data de 1 mai până în data de 1 octombrie. Există posibilitatea de a vizita regiunea și pe timp de iarnă, dar contactați înainte oficiul turistic Nordkapp; de asemenea va trebui plătită o taxă de trecere.

North Cape Hall – recepția

Tel.: +47 78 47 68 60

[anonimizat]

Nordkapp Tourist Office – oficiul turistic

Tel.: +47 78 47 70 30

[anonimizat]

www.nordkapp.no

Climatul și variațiile sezoniere

Vremea pe timp de vară din Norvegia este asemănătoare cu cea britanică, adică este imprevizibilă. În unele zile sunt înnorate și ploioase, iar în alte zile, soarele încălzește atât de tare, temperaturile fiind aproape de cele mediteraneene. Prognoza meteo se poate verifica și pe site-ul www.visitnorway.com sau pe www.yr.no.

Cardurile bancare

MasterCard, American Express, Diners Club, Eurocard si Visa, toate aceste carduri sunt acceptate la hoteluri, restaurantele și magazinele de mare anvergură, chiar și pentru a plăti pentru o cantitate mai mică de produse. De asemenea, poți retrage bani de pe cardurile Visa și MasterCard de la bancomatele din țară.

Circulația monetară

Valuta norvegiană este reprezentată de kroner (NOK sau Kr) și øre. Cursul de schimb valutar din noiembrie 2010, a fost Nok 9.62 – 1£ Sterling.

Cumpărături

Supermarket-urile sunt deschise de obicei, de la 9am până la 8pm, în timpul săptămânii și de la 9am la 6pm, în zilele de sâmbătă. Magazinele alimentare sunt deschise și duminica. Chioșcurile, de obicei rămân deschise până la 10pm sau 11pm și sunt deschise și în weekend. Multe dintre centrele pentru cumpărături sunt deschise până la 8pm. Stațiile de alimentare vând și alimente, deci sunt deschise până la 11pm. Centrele mai mari, sau chiar cele mijlocii acceptă ca mijloc de plată, cardul bancar.

Codurile vamale

Limitele taxelor vamale: 1 litru de băuturi spirtoase, 1,5 litri de vin și 2 litri de bere; sau 3 litri de vin și 2 litri de bere; sau 5 litri de bere dacă nu au fost cumpărate și alte băuturi. Tutun: 200 de țigări sau 250 grame de tutun și 200 de foițe pentru tutun.www.toll.no

Dizabilități

În ultimii doi ani, industria turismului apus un mare accent asupra adaptării instituțiilor pentru persoanele cu dizabilități. Totuși, sunt multe locuri care au acces limitat și se recomandă o informare mai atentă în privința acestui detaliu, înainte de a călători. În ceea ce privește călătoria cu trenul, se poate lua legătura cu Calea Ferată Statală a Norvegiei, intrând pe site-ul www.nsb.no. Pentru informații cu privire la închirierea cabanelor, contactați Norges Handikapforbund (NHF):

Tel.: +47 24 10 24 00

[anonimizat]

www.nhf.no

Dreptul de acces

Dreptul de acces în mediul natural, cunoscut sub denumirea de „everyman´s right – dreptul tuturor”, îți acordă permisiunea de a te plimba în orice regiune, cum ar fi malul mării, prin păduri, munți și în alte regiuni care nu sunt cultivate.

Electricitatea

Rețeaua electrică norvegiană este setată la 220 volți AC și e nevoie de un adaptor cu două prize.

Evenimente neprevăzute – numere de telefon de utilizat

În cazul unei urgențe, în Norvegia apelați:

110 – servicii Pompieri

112 – servicii Poliție

113 – servicii Ambulanță

120 – în cazul urgențelor din zona mării

Experiența „Sami”

Pentru o experiență autentică regiunii Finmark, vizitați Parcul Sámpi, unde aveți ocazia să conduceți o sanie trasă de reni, să aflați mai multe despre modul de viață și să savurați o masă autentică pe o blană de ren în jurul focului într-un cort (laavu).

Așteptăm cu nerăbdare vizita voastră.

Aveți la dispoziție și alte activități de care vă puteți bucura în Norvegia: încercați să conduceți o sanie trasă de cai, pescuit la copcă, o plimbare cu paletele pentru zăpadă, patinaj, săniușul.

„Fumatul interzis”

Fumatul este interzis la bordul aeronavelor sau în oricare alt mijloc de transport în comun. De asemenea este interzis în clădirile publice și la locul de muncă, acesta incluzând hotelurile, barurile, restaurantele și la birouri.

Hurtigruten

Pentru cei care doresc ceva mai special, pot să se alăture unei călătorii, intitulată „În căutarea luminilor nordice”, de la Bergen la Tromsø. Luminile nordice, sau cunoscute și sub denumirea de aurola boreală, sunt un fenomen natural, cauzat de particulele solare încărcate electric, care intră în atmosfera pământului și care „aprind” cerul la o viteză incredibilă. Este imposibil să prezici apariția acestor lumini, de aceea oaspeții roagă personalul să îi informeze cu privire la posibila lor apariție. Navele Hurtigruten sunt poziționate în așa măsură încât accesul spre „luminile nordice” să fie cât mai direct; aceste lumini pot fi văzute din noimebrie până în martie.

Informații turistice

Multe locuri din Norvegia dețin un oficiu de informare turistică, iar angajații se află la dispoziția turiștilor pentru a le oferi asistență. Totuși, ei nu vând bilete. Sunt postate semne de-a lungul drumurilor pentru a atenționa turiștii în privința oficiilor de informare turistică, în funcție de serviciile pe care le oferă fiecare în parte.

Limita prevăzută la importul produselor alimentare

Importul de produse agricole deține anumite restricții, pentru a se evita răspândirea unor boli cauzate de plante sau animale domestice. Pentru mai multe informații, accesați: www.toll.no

Ocupații active

Snowmobilul sau sania trasă de câini husky sunt două activități extrem de populare și disponibile în regiunea Finmark. Nu există o modalitate mai potrivită de a te bucura de peisajul prezent.

Ora de vară 2011

Norvegia este cu o oră înainte față de Marea Britanie. Ora de vară începe în Norvegia, în data de 27 martie la 02.00 și se termină în data de 31 ocombrie la 02.00.

Oficii poștale

Orele în care sunt deschise variază de la un loc la altul, dar în general, oficiile poștale sunt deschise de la 8/9am până la 4/5pm, de luni până vineri, iar sâmbăta este deschis de la 9am până la 3pm.

Pașaport/Viză

Pentru cei care dețin un pașaport britanic, pot intra în Norvegia, nemaivând nevoie și de o viză. Pentru persoanele care dețin un alt fel de pașaport, sunt rugați să contacteze Ambasada Norvegiană pentru eliberarea unei vize.

Pescuit „King Crab”(regele crab)

Unic în Finmark este pescuitul crabilor, care îți oferă o experiență pe cinste și de neuitat. Cu ajutorul unui snowmobil sau a unei bărci, te poți aventura în larg pentru a pescui crabi. Regele Crab poate avea o lungime de până la 2 metri și o greutate de până la 15 kilograme. După muncă și răsplată, întrucât dimineața, te poți bucura de carnea proaspătă de crab. O adevărată experiență gastronomică în regiuni de neuitat.

Produse farmaceutice

Medicamentele pe care le ai asupra ta, trebuie să fie doar pentru uzul personal. Farmaciștilor din Norvegia nu le este permis să elibereze medicamente pe baza prescripților medicale străine, deci pentru a face rost de alte medicamente, va trebui consultat un medic specialist norvegian, care să îți emită o prescripție.

Reguli

Când pătrunzi pe teritoriul Norvegiei, îți este permis să ai la tine bacnote și monezi în valoare de NOK 25,000 (inclusiv cec-ul călătorului). Dacă suma pe care o deții depășește acest număr, atunci va trebui să primești autorizație pentru ea de la autoritățile vamale.

Stații de alimentare/ LPG(gaz petrolier lichefiat)

În Norvegia există mai mult de 100 de unități de LPG care operează în cadrul benzinăriilor. Conexiunea cea mai des utilizată la stațiile de alimentare este baioneta olandeză. Unele benzinării oferă un „adaptor” pentru a folosi conexiunea indiferent de modelul mașinii pe care o deții. Totuși, cea mai bună soluție, este să își aduci propriul adaptor, care poate fi cumpărat din Norvegia cu NOK 300.

Suveniruri

Dintre cele mai populare suveniruri din Norvegia sunt: bluzele tricotate, cardigan-urile, mănușile, articole cositorite, bijuterii si tacâmuri din argint, porțelan, obiecte din lemn pictate manual, troli si cai sculptați din lemn, boluri cu desene de trandafiri, piele de capră și de căprioară, bijuterii de email (smălțuite), țesuturi din lână pentru perete, blănuri, obiecte de artizanat, sticlă și ceramică.

Scutirea de taxe la cumpărături

Norvegia ne poate oferi, pe lângă un peisaj remarcabil, bazar-uri care afișează logo-uri pentru scutirea de taxe, și care oferă turiștilor obiecte de calitate, la prețuri care mai de care mai ieftine.

Global Refund

www.globalrefund.no

Spitsbergen

La jumătatea drumului dintre nordul Norvegiei și Polul Nord, se află Arhipelagul Svalbard. Centrul administrativ al insulelor, Longyearbyen, poate fi accesat cu ajutorul avionul din Oslo sau Tromsø, în decursul anului. Longyearbyen este o comunitate modernă, care organizează activități turistice tot anul. Aproape 2/3 din Svalbard este acoperit cu gheață. Svalbard fiind o regiune arctica, este obligatorie îmbrăcămintea călduroasă și rezistentă la vântul puternic, precum și echipamentul arctic să fie la îndemână atunci când te aventurezi înafara regiunii.

Svalbard Tourist Board – comitetul administrativ turistic din Svalbard

NO – 9171 Longyearbyen

Tel.: +47 79 02 55 50

[anonimizat]

www.svalbard.net

Savoarea mediului arctic

Pentru cei care doresc o pauză de la schi, sunt o multitudine de alte activități de care vă puteți bucura: pescuitul, un mic sejur în hotelul iglu, o plimbare cu sania trasă de câini sau cu snowmobilul, sunt doar câteva dintre activitățile pe care puteți să le desfășurați îm această iarnă în nordul Norvegiei. Deși pe aceași latitudine cu Siberia, Groenlanda si Alaska, climatul de pe coasta nordică a Norvegiei este unul temperat, datorită curenților de apă, având temperaturi de 0°C, ceea ce nu este neobișnuit pe timp de iarnă.

Sejur la Hotelul Igloo

Alta se mândrește cu cel mai nordic hotel din gheață. Turiștii se pot relaxa la barul din gheață cu diverse specialități, înainte să se îndrepte spre camera unde vor petrece noaptea într-un pat de gheață acoperit cu blană de reni.

Sezonul vacanțelor de iarnă

Norvegia vă oferă condiții ideale pentru a vă bucura de ski, soare și aventură maximă, pe timp de iarnă. Această perioadă este propice pentru a vă bucura de toate opțiunile care vă sunt oferite, începând de la cățărări pe gheață, snowboarding din zona Reidarskaret până la Hemsedal, dacă îndrăzniți.

Rezervați-vă o cameră la hotel, sau chiar o cabană pentru a vă bucura de niște experiențe nemaipomenite alături de familia voastră. Încercați kite surfing pe un lac de munte sau întreceți-vă pe pantele alpine. Această națiune este o împătimitoare a schiului și iubesc turiștii care se bucură de serviciile oferite, la fel de mult ca ei. Turiștii pot alege să se cazeze, fie într-o stațiune turistică, care vă oferă o grămadă de servicii pe gustul fiecăruia, fie alegeți un sat liniștit pentru a vă bucura de plimbările în natură.

Stațiuni montane

Se spune, că în Norvegia, norvegienii se nasc cu schiurile în picioare. Copiii famililor norvegiene încep să schieze încă de la vârsta de 3 ani, shiatul fiind o activitate de familie. Aceasta se reflectă în stațiunile de schi, unde există facilități special amenajate pentru schiul în familie, cu pârtii pentru copii, școli de schi și chiar creșe. Atât nevoile schiorilor alpini sau a snowboarder-ilor sunt satisfăcute în totalitate, întrucât, aici se găsesc unele dintre cele mai bune parcuri pentru schi din Europa. Stațiunile de schi se mândresc cu pârtiile neaglomerate, lipsa de cozi la ridicare și școlile de schi. Norvegienii vorbesc engleza excelent, iar majoritatea stațiunilor au creșe, unde angajații vorbesc engleza, iar dădacele sunt bine instruite, toate având prețuri rezonabile. Copiii care sunt prea mici pentru a schia, se pot bucura de zăpada de afară. Pentru cei mai în vârstă, capabili să își manevreze echipamentul de schi, singuri, se pot bucura de pârtiile special amenajate pentru copii. De asemenea, multe dintre stațiuni oferă gratis căști de protecție.

Taxă pe autostrăzi

Norvegia are o experiență de peste 70 de ani la folosirea taxelor pentru autostrăzi, acești bani fiind reorientați mai apoi în construirea de poduri, tunele și alte drumuri.

www.autopass.no

Ușor accesibile

Toate stațiunile montane pot fi accesate prin intermediul transportului public. Majoritatea stațiunilor fiind localizate în sudul tării, temperatura medie atinsă este de -6°C, iar lumina zilei durează de la ora 9am până la 4pm. În luna martie, lumina zilei atinge chiar 10 ore. Prin urmare, sezonul este lung, zăpada fiind garantată din noiembrie până în mai și condiții de primă clasă.

Vacanțe/concedii

Poate fi atât plăcut cât și profitabil să călătorești în Norvegia înafara sezonului de vacanțe școlare sau concedii. Prețurile tind să fie mai scăzute, iar agitația și înghesuiala din timpul sezonului, poate fi evitată. Perioada vacanțelor școlare variază, dar de obicei au loc de la mijlocul lunii iulie, până la mijlocul lunii august. Concediile se iau de obicei, în ultimele trei săptămâni din luna iulie.

„BASME” POPULARE ȘI LEGENDE

Nicăieri în Europa nu supraviețuiesc „basmele” populare și legendele pentru o perioadă atât de lungă, precum în Norvegia.

Creaturi mitice

Una dintre creaturile norvegiene este TROLUL, care a pătruns în Norvegia în preajma erei glaciare. Trolii locuiesc în păduri întunecoase, în zona lacurilor luminate de lună, fiorduri adânci, vârfuri înzăpezite și cascade zgomotoase. Ele sunt niște creaturi care trăiesc în umbră și preferă întunericul; trolul odată expus razelor solare, este transformat imediat în piatră.

Trolii, care trăiesc sute de ani, sunt de diferite forme și mărimi, dar aproape toți au patru degete la mâini și patru degete la picioare, un nas lung și strâmb și cozi păroase. Unii dintre ei au mai multe capete cu câte trei ochi la fiecare cap. De asemenea, au o dorință stranie de a hărțui iezii și manifestă un dezgust față de clopotele bisericilor. Deși se enervează repede și devin capricioși, în general sunt blânzi cu oamenii.

O versiune mai mare a trolul, este URIAȘUL, și în conformitate cu legenda, lumea a fost creată din corpul uriașului Ymir din Jotunheimen (locul de baștină al uriașilor), după ce a fost omorât de către zeul Ooinn.

ELFII, care locuiau adânc ascunși în păduri, în zona apelor, se grupau în două categorii: buni și răi. Ei își fac apariția doar în timpul nopții și se spune că locul de festivități și dansuri sunt marcate printr-un cerc în iarbă.

Printre creaturile norvegiene se numără și o creatură a pădurii seductivă „hulder”, care vara obișnuia să fure lapte; îmfricoșătorul „draugen”, un pescar fără cap care prezicea înecurile printr-un urlet bântuitor; și creaturile denumite „vetter”, care erau spirite protectoare ale celor mai sălbatice coaste.

Basme populare

Văile din vestul și nordul Norvegiei sunt regiuni bogate în basme populare, fapte isorice împletite cu elemente mitologice și mituri, multe dintre ele având o explicație pentru unele caractere geografice.

Într-una dintre povești, o femeie-uriaș, care locuia pe o insulă de lângă coastă, obișnuia să strige către un uriaș pe nume Blamann (Omul Albastru – Blue Man), de pe continent, dacă nu ar vrea să se căsătorească cu ea. El a fost de acord cu propunerea făcută, dar cu condiția de a aduce și insula odată cu ea. Din păcate, pe când își făcuse bagajele, a răsărit soarele. Iar ea s-a transformat în stană de piatră, la fel ca Blamann, care a stat afară prea mult timp, pentru a o aștepta. Insula a fost denumită mai apoi Insula Uriașei, dar pescarii locali au redenumit-o, Landegode (Good Island), ca nu cumva femeia-uriaș să fie ofensată. Profilul distinctiv al insulei Landegode constă într-un reper familiar de pe feribotul care face legătura între Bodo si Kjerringoy, în timp ce bietul Blamann este acum o calotă glaciară.

O ltă legendă este cea a Călărețului (Hestmannen), care a încercat să o rănească pe prințesa Lekamoya, la refuzul acesteia de a se căsători cu el. Tatăl prințesei, regele regiunii Somna, și-a aruncat pălăria pentru a-i distrage atenția călărețului, iar rezultatul a fost „Torghatten”, o pălărie ascuțită, care arăta ca și cum ar fi fost străpunsă. Călărețul însăși, adică Hestmannen, este un vârf de pe insula Hestmanna, situată în nord, aproape de Mo i Rana.

4. Analiza circulatie turistică si a bazelor de cazare

Prin intermediul următoarelor tabele doresc surprinderea în ansamblu a principalilor factori care influențează ,sau ar putea influența circulația turistică.Astfel sunt prezente date privind populația, suprafața,indicatori demografici,economici,date privind consumația turistică și nu în ultimul rând aportul produselor caracteristice din turism.

Populație: 4,938,000

Suprafață: 323,895 km2

Tabel.nr1.Indicatori demografici și economici:

Face referire la:inflație în procente

populația peste 65 de ani

densitatea populației pe km patrat

cheltuiala consumatorului

venitul total anual brut

venitul disponibil anual

Tabel nr.2. Consumația turistică totala în Norvegia pe anul 2009

Tabel.nr.3 Aportul produselor caracteristice din turism in cadrul industriei la un pret mediu

Circulatia Turistică:

Mărimea pieței:

Tabel . nr.4.Mărimea Pieței

Turistii străini în Norvegia în funcție de numărul de înoptări

Tabel.nr.5. Turistii străini în Norvegia în funcție de numărul de înoptări

Sursa :Centrul de Statistică Norvegia

Mai multe informații : http://www.ssb.no/hurtigruta_en/

Navele Hurtigruten navigheaza de-a lungul coastei norvegiene de mai bine de un secol (inca din 1834), cu plecari zilnice din toate cele 34 de porturi dintre Bergen si Kirkenes. De-a lungul timpului, Hurtigruten a fost singurul mijloc de comunicatie intre sudul si nordul Norvegiei, transportand marfa, scrisori si pasageri in cele mai izolate asezari de pe tarmurile Norvegiei, inaccesibile altor nave comerciale. Astazi, cu Hurtigruten se fac croaziere de neuitat de-a lungul spectaculoaselor tarmuri norvegiene, pe fascinantele fiorduri si pana la Capul Nord, admirand succesiunea peisajelor inedite si descoperind istoria si cultura bogata a acestor locuri. Sub ”soarele de la miezul noptii” sau in perioada fascinantelor aurore boreale, aceasta croaziera catre tinuturile de la Cercul Polar Arctic va fi mereu o adevarata incantare a tuturor simturilor.

Croazieră Bergen-Kirkenes,număr pasageri

Tabel.nr.6. Croazieră Bergen-Kirkenes,număr pasageri

Sursa :Centrul de Statistică Norvegia

Cazare Norvegia:

Norvegia are o bună ofertă de hoteluri în toate colțurile țării , cu o mare varietate de opțiuni în termen de preț și calitate.Totuși a locui la hotel nu este cel mai bun mod de a profita la maximul de vacanță.

În partea nordică ,a devenit o modă să se stea ăn rorbu, o cabană mică folosită odinioară de pescari.Vile de munte , hosteluri pentru tineret , ferme turistice și cabane de munte sunt doar unele dintre facilitățile de locuit oferite.Case particulare de-a lungul autostrăzilor oferă deseori cazare peste noapte.Multe dintre acestea oferă cazare și mic dejun , iar prețul este, de obicei afișat pe un panou afară.

Cabanele DNT:Den Norske Turistforening (Asociația Norvegiană de Turism Montan,sau DNT)are o rețea de cabane de munte (hytte), în zone frumoase pentru drumeții.Multe cabane au personal angajat și poate asigura mese.Condițiile sunt rezonabile ,cu duș și toalete.DNT are și cabane cu autoservire care oferă saci de dormit ,așternuturi și alimente.Plata se face pe principiul onoarei-lăsați banii într-o cutie specială.

Tabel.nr.7 Tipuri de baze de cazare

Cazare

1 include hoteluri,case de oaspeți ,hosteluri+cu facilități cu cel puțin 20 de paturi

2 Camping-uri cu cel puțin 8 casuțe și 50 de caravane

Sursă:Centrul de Statistică Norvegia

Tabel.nr.8. Numărul de înoptări a turiștilor stăini în funcție de tipul de gazare

Numărul de înoptări a turiștilor stăini în funcție de tipul de gazare:

-hoteluri ,cazări cu standarde asemănătoare ,

-camping-uri,

-locuințe de vacanță

Circulația pasageriilor în porturi-număr intrări

Tabel.nr.9.

Promovarea turismului în Norvegia

Necesitățile unui turist

În secolul 21, turistul are o multitudine de opțiuni de unde poate alege, iar conștientizarea acestui fapt, de asemenea a crescut.

Turiștii sunt din ce în ce mai conștienți de opțiunile care le au, de ceea ce caută, iar așteptările care le au de la o călătorie sunt cât se poate de clare. Prin urmare, produsele turistice și design-ul serviciilor devin tot mai importante și mai provocatoare, acum, în secolul 21, tocmai pentru a face față așteptărilor unor turiști exigenți.

Pentru turistul modern, totalitatea experienței acumulate în timpul unei călătorii este importantă. Călătoria nu se rezumă doar la a observa frumusețea naturii; scopul este de a face ceva diferit, să încerci lucruri noi, activități, degustări din gastronomiile locale, relațiile dobândite în urma cunoașterii localnicilor, să le asculți poveștile, să te bucuri de aerul proaspăt de munte și desigur să împărtășești această experiență pe urmă, cu prieteni tăi.

Deoarece, viața cotidiană a oamenilor devine din ce în ce mai puțin stimulată din punct de vedere fizic, din cauza noilor tehnologii, de aceea este important ca turistul să fie activ, să fie supus unor provocări pentru a se implica cât mai mult.

Gastronomia locală a fost neglijată în multe regiuni și este imperios să se concentreze asupra ei pentru a oferi o experiență completă turistului.

În scopul de a satisface aceste nevoi, cei care furnizează serviciile turistice și destinațiile din regiunile nordice, trebuie să își îmbunătățească modalitatea de interacționare cu clienții înainte, în timpul și după vizita lor. Mulți dintre consumatori preferă să se implice în modelarea experienței lor, să fie cât mai activi. Odată perfecționată relaționarea cu clientul, gradul de satisfacție crește și el, fapt care poate conduce la îmbunatățirea ofertelor deja existente și la inovația unor noi servicii și produse. Un exemplu ar fi stațiunea montană Trysile, unde clienții poartă echipamentele de tracking pentru a indica locul în care își petrec cel mai mult timpul și oferă un feedback legat de diversitatea de oferte cum ar fi restaurante, pârtii, activități.

Un breviar și recomandările pentru sectorul turistic din Norvegia:

Turismul reprezintă un sector larg care implică o diversitate vastă de servicii și profesii, aflată în strânsă legătură cu alte activități economice și arii politice. Infrastructura politică trebuie să permită diferitelor servicii și industriilor cu experiență posibilitatea de a interacționa una cu cealaltă și de asemenea cu sectorul turistic. Toate acestea se vor adăuga experienței acumulate și va conduce la dezvoltarea economică a regiunii.

În Norvegia există o multitudine de provocări. Totuși, dacă sunt abordate din unghiul potrivit, aceste provocări se pot transforma în mari oportunități pentru competiția la nivel global a industriei turistice. Sectorul turistic ia amploare dacă situația economică în țările din nord se menține stabilă și puternică. De asemenea, îmbunătățirea economiilor din alte regiuni ale lumii, va determina o creștere a cererii pentru serviciile turistice pe un termen îndelungat. Industria turistică va trebui să se ocupe de provocările impuse de schimbările globale ale climei. Această industrie nu poate face un pas înainte dacă încă mai e legată de trecut. Cantitatea scăzută de combustibil și creșterea prețurilor de energie vor avea un impact covârșitor și un potențial impediment în dezvoltarea industriei turistice. Regiunile îndepărtate, precum cele nordice, ar trebui să exploateze posibilitatea de a prelungi șederea turistului în zonă, prin diversificarea serviciilor și dezvoltarea conceptelor turistice, înafara celor din timpul activităților sezoniere.

S-a dezbătut un timp îndelungat promovarea educației pentru cei care lucrează în sectoarele turistice. Perfecționarea profesionalismului, nivelului de servicii și cunoștintelor legate de întreprinderi și municipalități prin intermediul rețelei de internet și împărtășirea celor mai bune practici, va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării viitoare a acestui sector. Fiind una din cele mai scumpe țări, trebuie să atingă excelența la toate nivelurile calitații și serviciilor. Resursele naturale și peisagistica, asigură scena perfectă pentru turismul natural și de asemenea poate oferi liniște sufletească, precum și sejururi de neuitat. Dar pentru a excela și pentru a asigura o experiență de înaltă calitate, sectorul turismului trebuie să gândească holistic și ramurile la nivel local, național și regional trebuie să conlucreze. Interacțiunea public-privat și cooperarea între sectoare este esențială pentru a avea succes. Mediul înconjurător și oamenii, accesibilitatea și infrastructura, istoria și cultura, rețetele culinare, produsele turistice inovative, divertismentul și serviciile, toate acestea trebuie luate în considerare în scopul de a crea o experiență holistică pentru vizitatori. Calitatea profesionalismului și a serviciilor la toate nivelurile, vor fi necesare pentru a îndeplini sau pentru a depăși așteptările vizitatorilor și de asemenea pentru a câștiga reputație. În felul acesta, regiunea nordică va deveni o destinație populară pentru turistul educat, cu cunoștiințe legate de specificitatea și calitatea produselor turistice din Norvegia.

Se ridica o întrebare vizionară: Unde se va afla industria turismului norvegian în anul 2030? Unde vrea să se afle și cum va reuși să ajungă în punctul respectiv? Conferențiarii și participanții sunt de părere că regiunea nordică, în anul 2030, va fi privită cu alți ochi de către turiștii internaționali. Regiunea va fi cunoscută pentru natura spectaculoasă și pentru locurile sălbatice, pentru varietatea de activități în mijlocul naturii, mâncarea distinctivă și viața culturală, concentrarea asupra durabilității și pentru că va fi cea mai curată și mai Verde destinație turistică din lume. Dezvoltarea sectorului turistic ar trebui să urmeze și alte planuri strategice cu privire la regiunile norvegiene.

Provocări și oportunități:

„Regiunea nordică…este cu certitudine destinată să rămână la periferia turismului, dependentă fiind de atracțiile unice proprii, de goliciunea vastă și de inaccesibilitatea relativă” Selwood & Heidnrich, 2001:100.

Turismul bazat pe mediul înconjurător

Interesul pentru turismul bazat pe mediul înconjurător și pentru activități a cunoscut o creștere vertiginoasă în ultimele decenii. Această schimbare a intervenit în paralel cu alte schimbări, precum creșterea individualismului, urmată fiind de modul de viață bazat pe activități, ca etalon. Turismul bazat pe mediul înconjurător pare să aibă un potențial economic ridicat, atât în termeni de dezvoltare regională, pentru întreprinzătorii turismului, în regiuni bogate în facilități naturale, cât și în periferii. Norvegia este ofertată prin intermediul publicității pentru numeroasele lacuri, fiordurile deosebite, gheață și zăpadă, păduri dese și mări pline de pești. Aceasta reprezintă o nișă în industria turistică globală. Strategiile turistice și durabilitatea dezvoltării sunt importante tocmai pentru a prezerva această nișă.

Lipsa unei educații adecvate în sectorul turistic

Tradițiile și meșteșugurile din regiunile norvegiei, transmise generațiilor reprezintă o sursă de interes turiștilor contemporani. Îndurarea unor condiții aspre de vreme, încercările de a scăpa din furtunile de zăpadă cu ajutorul săniilor trase de câini sau să te adăpostești împotriva unui vânt puternic în cabana unui vânător, sunt doar câteva dintre produsele turistice unice pe care regiunile nordice în preponderent le oferă. Întreprinzătorii locali ai turismului moștenesc iscusințele de la strămoși, iar performanțele și cunoștiințele cu privire la munca lor, se află la un nivel ridicat. Meșteșugurile care mai demult permiteau localnicilor să supraviețuiască s-au transformat în activități economice de succes.

Accesibilitatea și depășirea distanței

Accesibilitatea este monumentală pentru dezvoltarea sectorului turistic, iar cooperarea nordică este importantă pentru a trece peste provocarea legată de distanță. Regiunea nordică (mai ales), este considerată a fi izolată de mulți turiști, iar locații precum Greenland sunt vulnerabile din cauza accesului limitat din timpul sezonului și a infrastructurii transporturilor scăzute. O problemă majoră o reprezintă astfel modalitatea de a doborî distanța. Prețurile ridicate a combustibilului afectează într-un mod negativ industria turistică din regiunea nordică. Atunci când prețul combustibilului crește, la fel se va întâmpla și cu prețurile călătoriilor cu avionul sau vaporul, în special. O rezolvare a acestei probleme ar fi dezvoltarea unor pachete turistice care să asigure o durată mai lungă de ședere, încurajând astfel turiștii să viziteze și regiunile învecinate. Planificarea pe termne lung a infrastructurii și a mijloacelor de transport alternative (cum ar fi trenurile de mare viteză), vor juca de asemenea un rol important în rezolvarea problemei generate de distanță și de altfel pentru dezvoltarea viitoare a sectorului. Viitorul turist, în special cel din alte țări călători mai puțin, dar își va planifica o ședere mai lungă.

Atragerea investitorilor

Industria turismului este destul de fragmentată, cu o multitudine de afaceri mărunte. Această industrie cuprinde o varietate largă de segmente de piață cu propriile lor amplori de motivații și dorințe. Una dintre cele mai importante provocări pentru întreprinzătorii din industria turismului este de a aproviziona investițiile cu statistice dorite, în legătură cu perfomanțele obținute. Totuși, datele cumulate nu pot fi utilizate și interpretate atât de ușor și de direct, așa cum se întâmplă în alte tipuri de industrii.

6. ANALIZA SWOT NORVEGIA PROMOVATA PRIN INTERMEDIUL UNUI GHID TURISTIC:

Analiza SWOT reprezintă identificarea punctelor tari (S) și a punctelor slabe (W) ale unei organizații sau regiuni, ale oportunităților (O) și amenințărilor (T) cu care aceasta se confruntă. Acest intrument este utilizat de specialiști pentru construirea diferitelor strategii, în cazul turmismul, a strategiilor de dezvoltare sau de management turistic. Metoda analizei SWOT pornește de la evaluarea mediului intern sub forma punctelor tari și punctelor slabe și a mediului extern, privit ca o serie de oportunități și amenințări.

Strategi aplicabile:

1. Strategii de tip SO (Ofensive) utilizarea punctelor tari în scopul valorificării

oportunităților

– valorificarea caracteristicilor regiuniilor în scopul atragerii turiștilor

2. Strategii de tip ST (Consolidare) – eliminarea sau diminuarea amenițărilor prin

intermediul punctelor tari

– utilizarea resurselor umane din cadrul departamentelor de promovare în vederea educării

comportamentului și mentalității populației locale și a turiștilor față de ecoturism.

3. Strategii de tip WO (Consolidare) – eliminarea punctelor slabe cu ajutorul

oportunităților

– promovarea și a unor destinați și activități mai necomerciale prin intermediul ghidului turistic

4. Strategii de tip WT (defensive, de supraviețuire) – diminuarea posibilului impact

generat de concentrarea amenințărilor pe punctele slabe

– educarea localnicilor în perspectiva protejării resurselor naturale dar și educarea lor

în prinvința practicării turismului conservând obiceiurile și tradițile pentru a stopa dispariția treptată a locuitorilor din cătunele aflate pe suprafața arilor protejate.

Analiza SWOT

Tabel.nr.10.Analiza SWOT

7.Diagrama WBS-structurarea planului de actiune in cazul proiectului

Diagrama WBS

Aplicati structura WBS (diagrama) pentru proiectul ales. Fiecare obiectiv specific va avea in consecinta un set de activitati prin care va putea fi indeplinit. La finalul structurarii pe activitati se va propune un numar de persoane care vor lucra in cadrul acelui obiectiv si dimensiunea estimata a bugetului. 

Tabel.nr.11 Structurarea planului de actiune in cazul proiectului

Etape parcurse:1.Prospectare turistică având ca obiectiv documentarea bibliografică și utilizând metoda observației ,analizei , sintezei

2.Etapa de teren având ca obiectiv activitățile desfășurate utilizând metoda observației și metoda statistic-.matematică

3.Redactarea lucrării

Au servit ca resurse informaționale:ghiduri turistice noi , vechi hărți ,fotografii aplicații Google Maps .Earth

Partea a II-a

Ghid Turistic Norvegia

Conform primului capitol lucrarea este structurată pe două părți, a doua parte fiind ghidul

turistic propriu-zis, împărțit în mai multe capitole care să acopere atât elementele de localizare ,

cadru natural dar și obiectivele turistice, vizând fiecare regiune in parte .

Informațiile prezentate în ghid au fost obținute în etapa de documentare bibliografică și

verificate atât, în etapa de teren, prin strategiile de turism și de vizitare sau prin

plinate și alte materiale informtive.

Imaginile introduse în acest ghid sunt obținute în mare parte din surse proprii, sunt făcute

în teren, dar în unele cazuri a trebuit să apelez la surse externe, cum ar fi site-urile de fotografie.

Copertă ghid:

Velkommen

Cuprins………………………………………………. 1

Porteret al Norvegiei……………………………. 2

Istoria Norvegiei………………………………….. 3

Cultura Norvegiei…………………………… 10

Norvegieni celebri……………………………. 19

Regiuni:Estul Norvegiei…………………… 21

Zona Oslofjorden………………… 27

Sørlandet și Telemark………….. 35

Vestlandet……………………………..47

Trøndela………………………………..73

Zona Oslo……………………………..86

Harta turistica………………………100

Un portret al Norvegiei

Se poate afirma cu siguranță că Norvegia este o țară a contrastelor chiar dacă acceasta dispune de bogații importante și mimunății ale naturii,este o situație in care majoritatea tăriilor din lumea întragă ,ar dori să se afle.

Norvegia este din toate punctele una dintre cele mai frumoase țări de pe pamânt , dar aceea frumusețe duce cu sine și o responsabilitate ridicată asupra norvegienilor .De aici provin oamenii cu o iubire desăvârșită pentru natură ,ce este profund gravată în caracterul național.În trecut aceasta a fost însemnată în tradiția norvegiană a gospodăriilor ce au colonizat cele mai izolate și sălbatice ale tării.

Sălbăticia tării a devenit o căutare necontenită o idée pe care norvegieni o îmbrățișeză.

Henrik Ibsen a conturat perfect trăsăturile principale acestei nații:

“Those who wish to understand Norwegians, must first understand Norway’s magnificent but sever natural environoment , for these are a people of the land, perhaps more so than any other Europeans.”

Istoria Norvegiei

Regele si Guvernul

Norvegia este o monarhie constituțională ereditară.Actualul monarh este regele Harald al V-lea, care a urcat pe tron in 1991.El este casatorit cu regina Sonja, iar cei doi copii ai lor , prințul moștenitor Haakon Magnus și prințesa Martha Louise, sunt si ei căsătoriți, ambii ,cu oameni de rând.Cei mai mulți novegieni sunt, prin tradiție, foarte mândri de familia lor regală care, în schimb ,este apropiată de supușii săi fiind considerați moderni, cu picioarele pe pământ.

Potrivit constituției, puterea executivă este exercitată de rege,dar, de fapt,Consiliul de Stat este cel care guvernează.Parlamentul norvegian –Stortinget, are puterea de decizie când este vorba despre conducerea țarii.Alegeri pentru cele 169 de locuri din Parlament au loc din patru in patru ani.Dintre

cele șase partide principale care își dispută puterea , Partidul Luburist a avut majoritatea din 1945 până în 1961; de atunci,au fost atât guverne socialiste cât si nesocialiste.

Principalele obiective turistice sunt bunăstarea ,stabilitatea socială si egalitatea.Legea Oportunităților Egale, din 1978, a stabilit o serie de principii care au ca scop îmbunătățirea echilibrului dintre bărbați și femei în muncă și asigurarea renumerației egale pentru muncă egală.Drept rezultat ,

femeile au intrat în numar mare în politică și când Gro Harlem Brundtland și-a format guvernul, in 1986, 44,4 la sută dintre miniștrii ei au fost femei, fapt care a făcut senzație pe plan internațional.

Norvegia si Lumea

Membră a NATO din 1949, Norvegia a rămas o națiune cu un puternic simț al „sinelui”.Referendumurile privind aderarea la Uniunea Europeană din 1972 și 1994 s-au soldat amândoua cu un vot negativ, cel mai recent cu 52,2 procente din voturi împotriva aderării și 47,8 procente pentru.Sondajele de opinie actuale indică acceași poziție.

Când este vorba despre bunăstarea internațională și probleme privind pacea,Norvegia este cel mai mare donator al lumii. Ea a trimis și 60.000 de militari să participe la misiunile de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite și , de asemenea, acordă Premiul Nobel pentru Pace în fiecare an.

Norvegia devine tot mai dependentă de lumea exterioară și există îngrijorări cu privire la viitor și la ce se va întămpla când reyervele sale de petrol se vor termina.

Rămâne de vazut dacă implicarea internațională a țarii va creste după următoarul referendum privind aderarea la UE.

CÂND CĂPETENIA NORVEGIANĂ OTTER a vizitat curtea regelui Alfred cel Mare , în Anglia, acum 1100 de ani , a lăsat prima relatare despre ’Nor-weg’,țara Oamenilor Nordului.Avea să urmeze Epoca Vikingilor, apoi secole de conflict și colonizarea, uniunea , război și ocupație.Țara a supraviețuit, ajungând la prosperitate și la recunoaștere internațională.

Primele urme de habitat uman în Norvegia sunt cele ale culturilor Komsa și Fosna, ambele mai vechi de 9.000 de ani. Descoperirile arheologice din Epoca pietrei pâna în Epoca fierului includ unelte și arme primitive,precum și desene gravate realist cu vârfuri din piatră pe oase de ren sau pește.Mai târziu ,au apăarut simbolurile roților solare și ale bărcii.

Epoca vikingilor marchează o tranziție în epoca Norvegiei.Războinicii vikingi au pornit in călătorii și au adus acasă idei ce aveau să influențeze dezvoltarea politică și culturală a țarii.

Norvegia a fost unită într- un singur regat ,prin bătălia de la Hafrsfjord, la Stavanger în anul 890 d.Hr . Harald Harfagre și- a învins aici dușmanii i a căpătat suficientă putere ca să mențină o armată permanentă și unitatea țarii.Cei care nu i s-au supus fie au părăsit țara,fie au fost scoși înafara legii sau au fost uciși.

Unii dintre cei care au părăsit Norvegia s-au stabilit în Islanda.În 985,Erik cel Roșu a întemeiat prima colonie în Groelanda.Fiul său,Leiv Eiriksson,a descoperit America în jurul anului 1000.Aceasta a dus la înființarea unor colonii norvegiene temporare în cel mai nordic punct din Newfoundland .

Dupa Hakon cel Bun ,fiul iubit de popor al lui Harald Păr Frumos ,au izbucnit conflicte privind succesiunea , până când Olav Tryggvason 1000 d.Hr, și Olav cel Sfânt au reunificat regatul și l-au creștinat.Ei au dărâmat statuile păgâne și au construit biserici de lemn.

De-a lungul secolelor, Norvegia a devenit un stat suveran și a construit un imperiu din care făceau parte insulele Feroe, Orkney , Hebride,Man și după 1260, Islanda și Groelanda.Dupa 1130,conflictele pentru conducere au dus la rayboi civil , până când a triumfat Sverre Sigurdsson.Norvegia a atins apogeul puterii când nepotul acestuia , Hakon Hakonsson,a fost încoronat rege, în 1247.După moartea lui Hakon al patrulea Magnusson,în 1319 ,ordinea succesiunii la tron nu a fost in favoarea Norvegiei.Nepotul său, Hakon al patrulea , a fost ultimul rege al unei națiuni independente.

Vikingii

Vreme de mai bine de 300 de ani,din secolul opt până în secolul nouă, vikingii au dominat lumea.Comercianții, coloniști și jefuitori, ei au navigat din locurile lor de baștină din Norvegia ,Suedia și Danemarca ,în căutare de pământuri, sclavi, aur și argint.Au făcut raiduri prin toată Europa ,au navigat până la Bagdad și chiar și în America.Călugării creștini scriau înspaimântați despre atacurile cumplite asupra mănăstirilor și orașelor.Dar vikingii erau negustiori isteți, marinari fără pereche ,meșteșugari și constructori de corăbii ,și trăiau într-o societate deschisă,democratică pentru vremurile ei.

Femeile vikingilor se ocupau de gospodări și de agricultură ,în absența bărbaților.Erau independente și descurcărețe.

Vikingii au atacat ,au făcut comerț și au invadat în lung și în lat.Au ajuns în Islanda pe la 870 și au navigat în vest, spre Groelanda ,în 982.Leiv Eiriksson a descoperit America în jurul anului 1000. În est,au călătorit în Rusia și au navigat pe râurile ei,până la Marea Neagră și Constantinopol.Altii au navigat de- a lungul coastelor vestice ale Europei și apoi în Mediterană.

Uniunea de la Kalmar : Hakon al patrulea Magnusson, s-a căsătorit cu prințesa daneză Margrete.Singurul lor copil ,Olav ,a devenit în 1375 rege al Danemarcei și a moștenit tronul Norvegiei la moartea lui Hakon, în 1380 .Acesta a fost începutul uniuni danezo-norvegiene ce avea să dureze 400 de ani.

Când Olav a murit la vârsta de 17 ani , Margrete a devenit conducătoarea ambelor tări, iar în 1388 și a Suediei.Adoptându-l pe nepotul său, Erik de Pomerania , ca rege al celor trei natiuni, în 1397, ea a pus bazele Ununii de la Kalmar ,care avea să dureze până în 1523, când Gustav Vasa a ieșit din Uniune și a întemeiat o nouă dinastie în Suedia.

Uniunea cu Danemarca : Margret a adus o politică dreaptă față de Norvegia.Poyiția țării a slăbit în 1536, când Christian al treilea a declarat că Norvegia avea să fie pentru totdeauna un stat vasal Danemarcei.

Norvegia niu și -a putut susține autoritatea în Uniune,pentru că la jumătatea secolului 14 –lea .Moartea Neagră ,ciuma ,a redus cu peste 50%.Reforma l-a obligat pe arhiepiscopul Olav Engelbrektsson,unul dintre puținii care militau pentru independența Norvegiei , să fugă din țară.Norvegia era condusă de suzeranii feudali dependenți de Danemarca.Iar clasa de mijloc era slăbită de puterea negustorilor hanseatici din nordul Germaniei, care dominau comerțul pe țărmurile de vest.

Uniune cu Suedia: Riksakt,convenția ratificată de parlamentele Norvegiei și Suediei,stabilea ca cele doua tări să aibă același rege și să acționeze unit în război.În afară de aceste prevederi erau egale și independente una de cealaltă.Riksakt nu coținea însă prevederi referitoare la o diplomație norvegiană și la un steag național.Cererea pentru un steag național a fost rezolvat abia în 1898.Disputa referitoare la diplomație ,a fost unul dintre motivele care au dus la dizolvarea Uniunii.O altă problemă disputată, era dacă regele avea s- au nu dreptul să numească guvernatorul general al Norvegiei.

Până la moartea sa,în 1844, Karl Johan devenise popular în Norvegia ,în profida încercărilor sale de a suprima manifestările de identitate națională.Torvslaget-Bătălia din Piață,ce a avut loc la 17 mai 1829,la Christiania-Oslo , a fost o astfel de manifestare.Norvegienii sărbătoreau Ziua Națională ,când trupele au atacat.Poetul Henrik Wergeland, care se afla în mulțime, a primit o lovitură de sabie ,fapt care avea să -i inspire scrieri pline de fervoare pentru o Norvegie liberă.Torvslaget a adăugat noi înțelesuri sărbătorii din 17 mai.

Creșterea Economică: Criza economică din anii de după 1814 a fost de scurtă durată.În 1816, a fost înființată Banca Națională Norvegiană,țara și- a stabilizat moneda și până în 1850 , și-a lichidat datoria externă.Acestă perioadă a fost marcată de înflorirea economiei Norvegiei.Industria era cuprinsă de febra schimbării și creștea rapid.Transportul maritim cunoștea epoca sa de aur,mai ales între 1850 și 1880, cu trecerea de la vasele cu pânze la cele cu aburi.Prima cale ferată din Norvegia a fost construită în 1854; telegraful a sosit în 1850,iar telefonul-în 1880.

O cădere economică ,din anii 1848-1850,a provocat șomaj în masă și l-a determinat pe Marcus Thrane să înființeze primul sindicat .Până în 1865, populația Norvegiei s-a dublat , de la 900.000 la 1,7 milioane de locuitori, și continua să crească.Emigrația spre America a început în 1825 și a crescut treptat în intensitate-între 1879 și 1893, un sfert de milion de oameni au traversat Atlanticul.

Un vot pentru libertate: Viața politică spre sfârșitul perioadei de uniune cu Suedia a fost caracteriyată de tulburări și de tranziția spre democrație.Conducerea parlamentară a fost introdusă în 1884, votul universal pentru bărbați, în 1898, pentru femei,în 1913.

Conflictul de lungă durată pe tema unui minister de externe separat a dat , în cele din urmă ,lovitura de grație uniunii.În 1905, guvernul norvegian Michelsen a demisionat pentru că regele a refuzat legea adoptată de Storting referitor la serviciul consular.Regele a refuzat să accepte și demisia guvernului , pe motiv că ‚’nu se poate forma acum un nou guvern’.Michelsen a folosit aceste cuvinte ca pretext pentru a dizolva uniunea. Cum regele era în afara guvernarii și nu putea forma un nou guvern –ceea ce constituția îl obliga șa facă –el nu mai putea să iși îndeplinească rolul și,așadar, nu mai era rege al Norvegiei.Fără un rege comun , uniunea a încetat să existe . La 7 iunie, a fost dizolvată de către Storting, dar Suedia a cerut un referendum :368.208 de oameni au votat pentru secesiunea și 184 împotrivă.Uniunea suedezo-norvegiană s-a încheiat pașnic.

Norvegia Modernă: Reconstrucția țării după al Doilea Război Mondeal a decurs repede.În primul an de pace, venitul național a ajuns la nivelul celui de dinainte de război.Politic , Norvegia avea să fie mai stabilă decât în perioada interbelică.La alegerile pentru Sortigen din 1945,Partidul Luburist a obținut o majoritate clară și, cu excepția unei scurte perioade a guvernat până în 1963.Einar Gerhardsen, ‚’părintele Norvegiei’,a devenit prim-ministru.Norvegia a aderat la NATO, în 1949, și la EFTA , în 1960.Au fost puse în practică numeroase reforme sociale ,iar Norvegia era pe cale să devină un stat al bunăstării.

După perioada Gerhardsen ,puterea parlamentară a alternat între laburiști și coaliția partidelor nesocialiste.Premierul cu cea mai lungă guvernare a fost Gro Harlem Brundtland.Începând din anii 1970, economia și politicile sociale au înflorit ,susținute de petrolul din Marea Nordului și de creșterea puternică a pescuitului. Două referendumuri pe tema aderării la UE s-au încheiat cu ‚nu’, iar Norvegia își păstrează spiritul independent.

Cultura Norvegiei

Peisajul Magnific și natura neîmblânzită a Norvegiei i- au captivat mereu pe vizitatori.Fiordurile spectaculoase brăzdează coasta ,munții se înalță deasupra văilor liniștite.Aceasta este o țară în ai cărui suflet se îmbină muzica,arta și literatura, în care se practică activ sporturi precum skiul și fotbalul ,iar problemele interne sunt dezbatute intens. Este, de asemena, țara Premiului Nobel pentru Pace.

Oamenii: Norvegienii sunt oameni ospitalieri care, deseori, fac eforturi deosebite pentru a face un oaspete să se simtă binevenit în casa lor și oferă prajituri și ceva de băut.Aceasta este o tradiție care își are originile din așezările rurale ale trecutului, când călători trebuiau să prindă puteri după un drum dificil.Investițiile importante în construirea de drumuri , tuneluri și poduri au făcut ca puține comunități să fie izolate astăzi ,dar vechile tradiții au supraviețuit. Norvegienii sunt foarte patrioți , după cum se poate vedea de Ziua Națională,când tinerii și vârstnici se îmbracă în costumul tradițional și organizeză parade. Dar această aparență de naționalism nu-i împiedică să accepte refugiați și imigranți .

Pe de o parte norvegienii sunt considerați un popor liber , tolerant ,dar pe de altă parte ,ei încă sunt legați de legi care se pierd în epoci trecute .Vânzarea alcoolului,de exemplu ,e permisă doar în magazine proprietate a guvernului , cunoscute ca Vinmonopolet.

Norvegia a fost o țară catolică până la Reforma din 1537, când religia oficială a devenit , prin decret regal, cea evanghelistică –luterană.

Limba: În Norvegia , au exista dezbateri aprinse asupra statutului celor două limbi , bokmal-limba cărților ,care este o derivată a danezei , și nynorsk, un amalgam format din numeroase dialecte norvegiene din întreaga țară.

Atât bokmal, cât și nynorsk, au avut statut oficial egal din 1885.Nynorsk e mai răspândită în vestul țării- Vestlandet și în văile centrale din sud și est .Limba minoritară cea mai veche a Norvegiei ,sami ,e vorbită de aproximativ 20.000 de oameni.

Saami-POPORUL CELOR PATRU ȚĂRI:

În spatele imaginii poporului saami, cu costumele lor colorate și cu ciurdele de reni , stă o cultură complexă , ce e parte importantă a Norvegiei moderne.

Populația saami -sau laponii , -cum mai sunt numiți-trăește în Norvegia din vremuri imemorabile . Există urme ale prezenței lor de acum 8.000 de ani. Denumirea de saami vine din cuvântul sapmi ,cuvânt ce denotă atât poporul, cât și teritoriul lui.Teritoriul locuit se întinde din Idre, Suedia , până în Engerdal în ținutul Hedmark; la nord și est ,se întinde până la Utsjoki, din Filanda ,Varanger ,din Norvegia , și până în insula Kola, în Rusia .Se întinde pe o porțiune mare în Norvegia și Suedia și populația este estimată la 70.000 de locuitori , din care 45.000 locuiesc în Norvegia , mai ales în ținutul Finnmark.

Saami –cultură antică: Saami au reușit să păstreze bogata moștenire și tradițiile unice. Nu mai puțin importantă este limba saami , ce derivă di ramura fino-ugrică a limbilor uralice , strâns legate de limbile finice din estul Mării Baltice .

Încă din antichitate, marea a fost foarte importantă pentru poporul saami ,fiind sursă de pește și foci . Morsele , cu colții lor prțioși , erau prețuite mai ales de catre meșteșiugarii saami , care făceau tot felul de unelte și ustensile : ace, nasturi , linguri ,căni și instrumente muzicale.

Pământul saami este foate întins , bogat în lacuri , râuri, pârâuri, munți și dealuri ce se întind până pe coastă , la Oceanul Atlantic .Pe lângă pecuit , vânătoare era la mare preț existând o mare varietate de vânat , mare și mic.Veverițe , jderi, vulpi, chiar și urși erau vânați, dar cel mai important animal a fost –și încă este într-o oarecare măsură-renul.

Cam zece procente din teritoriul Norvegiei este folosit pentru creșterea renilor –mai ales în Finnmark.

Au rămas foarte puțini din saami nomazi. Majoritatea s-au stabilit undeva , deplasându-se doar cu turmele de reni vara. La sfârsitul verii și toamna, renii sunt duși în pădurile de la poalele munților ,unde sunt licheni din belșug . Aici se plimbă în voie toată iarna ,până primăvara când urcă din nou pe munte.

Mușchii și lichenii adaugă o pată de culoare peisajului, iar iarbă ,mai ales rogozul, se gasește din abundență . La începutul verii ,dedițelul-Pulsatilla vernalis- este în floare, iar scorțișoara-Rosa Majalis- înfrumusețiază dealurile și mlaștinile.Covoarele de argințică– Dryas octopetala-sunt caracteristice solului bogat în calciu , la fel ca alte specii , al căror nume începe de obicei cu fjell.

Poate culorile din jur au fost sursa de inspirație pentru costumele tradiționale saami. În trecut, aceasta era îmbrăcămintea de zi cu zi ;acum este folosit doar la festivaluri , nunți ,înmormântări și alte ocazii speciale.Paștele este cel mai important eveniment , mai ales în Kautokeino, unde au loc curse și alte evenimente.Apoi, din dulapuri și cufere,apar fustele și mantalele colorate cel mai des în roșu și împodobite cu multe panglici . Aceste panglici sunt folosite ca manșetă sau ‚’ciorapi lungi’.

Culorile și podoabele nu au limită , lucru care face priveliștea cu atât mai atrăgătoare. Rochiilor generoase li se alătură bijuterii de argint, minunat lucrate ca lănțișoare și medalioane elegante. O altă caracteristică este broderia din aliaj și plumb , realizată din fire subțiri din acest aliaj cusute în modele ingenioase pe brățări sau genți făcute din piele de ren.

Cântecele culturii saami: Foarte important pentru cultura saami este yoik-ul , un fel de cântec primitiv comparabil cu un murmur neacompaniat . Pentru neinițiați este foarte greu de înțeles , cuvintele fiind subordonate melodiei și ritmului și urmate de șiruri lungi de silabe fără sens, cum ar fi voia-voia, ala-ala sau lu-lu-lu.

Yoik-ul a fost la început doar o melodie de a liniști renii și de a speria animalele salbatice. Dar este folosit și pentru distracție , atunci când oamenii se adună și sărbătoresc. În Finnmark , zoik-ul a luat amploare și fiecare saami are melodia lui.Deobicei fiecare băiat saami trebuie să compuă o pentru fata pe care o curtează. Astăzi însă , un zoik-ul poate fi compus pentru orice ocazie.

Ca și multe alte tradiții saami , yoik-ul a fost interzis de către misionarii creștini. Atunci , singurul cântec permis fiind imnul bisericesc, yoik-ul a fost considerat păcătos . Dar yoik-ul nu a putut fi distrus . Multe ditre melodiile vechi se aud încă , fiind transmise din generație în generație .O dată cu avântul muzicii la nivel mondial , cântăreța saami- Mari Boine este cunoscută în toată Eurpa , iar succesul ei a adus un suflu nou culturii și muzicii saami.

Bunad-ul norvegian: Ziua Națională 17mai,

Acesta atrage pe străzi mulțimi de norvegieni în costume populare tradiționale sau în costumul național, cunoscut sub numele de bunad .Cele doua tipuri de îmbrăcăminte diferă -costumele populare au o tradiție îndelungată în regiuni ,în timp ce bunad-ul este o versiune mai recentă a costumelor tradiționale.Marea migrație a oamenilor de la sate în orașe a făcut din bunad un simbol al identității și ,pentru mulți ,o legătură importantă cu originile .Folosirea sa la ocazii festive este din ce în ce mai răspândită.

Literatură: Epoca de aur a literaturii a început o data cu laureatul Premiului Nobel, dramaturgul Bjornstjerne Bjornson 1832-1910, și cu dramaturgul Henrik Ibsen.Cele mai cunoscute dintre cele 25 de piese ale lui Ibsen sunt: Peer Gynt , Casa Păpușilor ,Rața Sălbatică și Hedda Gabler.

Cel mai mare prozator al țarii ,Knut Hamsun 1859-1952, a primit Premiul Nobel pentru Creșterea Solului,care a exemplificat dragostea sa pentru natură .

Alte opere includ emoționalele sale romane Foamea și Pan și o serie plasată în Norvegia de nord.Opt ani mai târziu , Sigrid Undset 1862-1949, a primit Premiul Nobel pentru romanele sale despre eroina medievală Kristin Lavransdatter și pentru capodopera sa psihologică , Olav Audunsson i Hestviken.

O altă autoarea populară, este Cora Sandel 1880-1974, cu Trilogia Alberta, despre drumul unei tinere spre independență.

Doi autori remarcabili care au scris în nynorsk ,au fost comentatorul social Arne Garborg 1851-1924 și Tarjei Vesaas 1897-1970 ,care în Huset i Morkret –Casa în întuneric , au descris Norvegia ocupată în al Doilea Război Mondial . Autorii pentru copii –Thorbjorn Egner-Orașul Caramom , și Jostein Gaarder – Lumea lui Shophie,sunt de asemenea , recunoscute.

Pictură și sculptură: Unul dintre primii artiști care au lăsat sentimente naționaliste să.i influențeze opera a fost J.C Dahl 1788-1857,’părintele picturii norvegiene’. El s-a întors către pământul său natal pentru inspirație , așa cum se poate vedea în Stugunodset on Fillefiell-Galerai Naținală din Oslo .

Între cei care i-au călcat pe urme se numără Adolf Tidemand 1814-1876 și Hans Gude 1825-1913 .Pictura lor ,Alai de nuntă în Hardanger emană romantismul național.

Dintre pictorii anilor 1880-1890, Erik Werenskiold,1855-1938 , și Harriet Backer 1845-1932 , sunt printre cei mai cunoscuți –reprezentați în Galeria din Oslo .La începutul secolului 20 , se remarcă Harald Sohlberg 1869-1935, cu’ Noapte de iarnă în munți ’, și Nikolai Astrup 1880-1928, cu Mijlocul verii. Temele dragostei și morții au fost explorate de expresionistul Edvard Munch ale cărui opere se găsec în Muzeul Munch din Oslo.

Primul sculptor de renume internațional al țarii a fost Gustav Vigeland 1869-1943. Sculpturile sale figurative de mari dimensiuni domină Parcul Vigeland din Oslo.

Muzica: între muzicienii legați de mișcarea romantismului național se numără Hafdan Kjerulf 1815-1868 și violonistul Ole Bull, cu accentele lor patriotice . Rikard Nordraak 1842-1866, care a scris muzica imnului național norvegian, ’Ja vi elsker dette landet’ –‚’Da, iubim acest pământ’; de Bjornstjerne Bjornson, a avut o influență determinantă asupra evoluției compozitorului Edvard Grieg 1843-1907.Grieg este recunoscut pentru redarea caracterului național norvegian, cu muzica sa pentru’ Peer Gynt’, a lui Ibsen și cântecele și dansurile sale populare.

Operele sale orchestrale în care ‚’Concertul pentru pian în la minor’ , și baladele sale sunt interpretate în întreaga lume.

Agathe Backer Grondhl 1847-1907, a fost ceea mai celebră compoyitoare din Norvegia în epoca sa și o pianistă extrem de talentată.

Harald Saverund 1897-1992 , a fost aclamat pentru compoziții ca ’Balada Uriașilor’. Un concert pentru violoncel și baletul –‚’Furtuna’,l-au făcut pe compozitorul Arne Nordheim cunoscut iubitorilor de muzică din străinătate.

În operă , Kristen Flagstad 1895-1962, a fost una dintre cele mai mari interprete ale lui Wagner.

Cei mai importanți dinte muzicienii de astăzi sunt violonistul Arve Tellefsen și Jan Garbarek, renumitul cântăreț de jazz la saxofon, tenor și sopran.

Exploratori:

Datorită exilului, a explorărilor științifice sau pur și simplu din dorința de a primii, exploratorii norvegieni au strabătut lumea de la Polul Nord la Polul Sud.

Cu toate că în yilele noastre explorarea este cel mai des asociată cu rachetele din spațiu , numele a cel puțin doi norvegieni sunt și acum ,așa cum a fost în timpul descoperirilor lor,la fel de bine cunoscute:Roald Amundsen 1861-1930,este omul care a ajuns la Polul Sud înaintea căpitanului Scott, și Thor Heyerdahl 1914-2001, a organijat expediția Kon- Tiki.

Traversare Pasajului de Nord-Vest de către Roald Amundsen 1872-1928, în 1905,după trei ierni petrecute pe drum . a fost o realizere remarcabilă. Șase ani mai târziu el a pornit spre Polul Sud împreună cu patru tovarăși . El a fost primul om care a ajuns la Polul Sud , la 14 decembrie 1911 , după o cursă tragica împotriva exploratorului englez Robert Scott. Scott a ajuns la Polul Sud la o lună după , dar în călătoria de întoarcere toți membrii echipei lui au murit.În 1926, Amundsen a zburat deasupra Polului Nord cu aeronava Norge.A murit în timpul unei misiuni de salvare în Oceanul Atlantic , în 1928.

Thor Heyerdahl 1914-2002, a condus expediția Kon- Tiki peste Oceanul Pacific din Peru în Polinezia , în 1947.

Expedițiile lui anterioare au inclus călătorii cu ambarcațiunile din trestie Ra 1 i Ra 2 peste Atlantic.Teoriile lui Heyerdahl au făcut lumină asupra istoria așezărilor din Pacific .

Fridtjof Nansen 1861-1930, a fost primul om care a traversat teritoriul înghețat al Groelandei, pe vasul său Framl. Doi ani mai târziu ei au părăsit vasul , mergând mai departe pe schiuri , însoțit de Hjalmar Johansen. Ei au atins latitudinea de 86c 4 ’,un record pentru acel timp. ,dar au trebuit să se întoarcă pentru că intraseră în toiul iernii ;au ajuns acasă din mijlocul ghețurilor după trei ani.Nansen a jucat apoi un rol important în Liga Națiunilor și ca lider a unor proiecte umanitare. I s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

Helge Ingstad 1899-2001 , a dovedit prin cercetări de-a lungul coastelor Canadei și săpături împreună cu arheologul Anne Stine Ingstad 1918-1997, că au existat așezări nordice în America cu 500 de ani înainte de sosirea lui Columb.

Notițe……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Estul Norvegiei

CELE TREI COMITATE, Hedmark, Oppland, Buskerud alcătuiesc 1/5 din zona de uscat a Norvegiei. Munții, văile și lacurile domină peisajul cu excepția comitatului Buskerud, care are o fâșie de coastă la extremitatea sudică. Aceasta este o regiune care a atras artiștii și a inspirat scriitorii ca Bjørnstjerne Bjørnson și Henrik Ibsen. Este excelentă pentru amatorii de drumeții și escaladă.

Întinzându-se spre inima Norvegiei de Est, ca degetele unei mâini se observă 5 văi lungi și înguste: Østerdalen, Gudbrandsdalen, Valdres, Hallingdal și Numedal. Mari râuri, cum ar fi cel mai lung din Norvegia, Glomma, brăzdează adânc peisajul. Glomma are 601 km lungime și șerpuiește prin Østerdalen de la Riasten în Sor-Trondelag, până la Fredrikstad. Lacuri ca Mjosa, măsurând 107 km de la capătul său nordic, din apropiere de Lillehammer, până la Vorma, în sud, se remarcă în peisaj. Sate de munte se agață pe pantele abrupte ale văilor, care se termină în platouri înalte.

Peste văi, se pot vedea mari lanțuri muntoase, ca niște turnuri, cu cele mai mari înălțimi în nord și în vest. Pățunile înalte și pădurile răzlețe fac loc treptat stâncilor și platourilor golațe, cu vârfuri veșnic acoperite de zăpadă. Climatic, văile au ierni reci și veri calde, cu o diferență semnificativă între temperaturile din timpul zilei și cele din timpul nopții.

Spre sudul regiunii, ăn zonele rurale Solor-Odal, Romerike, Ringerike și Hedemarken, terenul agricol fertil este printre cele mai bune din țară. Păduri mari acoperă peisajul la altitudini moderate.

Există o multitudine de opțiuni pentru activități în aer liber. Traseele de drumeție sunt bine marcate. Sunt semnalizate trasee pentru bicicliști și exită numeroase facilități pentru canotaj și alte sporturi acvatice. O rețea de cabane oferă adăpost confortabil.

Vara târziu se găsesc deseori în abundență ciuperci și fructe de pădure. Toamna, munții oferă un magnific spectacol de culori, înainte ca iarna să aducă zăpadă și ocazia de a schia.

Explorând estul Norvegiei

Lillehammer

Schiorul din stema orașului arată că Lillehammer este de mult timp un centru popular al sproturilor de iarnă. În 1994, a intrat în atenția întregii lumi ca gazdă a celei de-a XVII-a ediții a Jocurilor Olimpice de Iarnă, dar tradiția schiului merge până în 1206 când moștenitorul regal, Hakon Hakonsson, a fost dus la loc sigur, peste munți, de schiori. Cursa anuală Birkebeiner se desfășîară pe schiuri de la Rena, în Osterdalen, până la Lillehammer, în amintirea acestui eveniment. Turiștii și pictorii, deopotrivă, sunt atrași la Lillehammer de peisajul frumos și de calitatea luminii. Orașul mai are încă un motiv de celebritate, Muzeul în aer liber, Maihaugen, moștenirea lui Anders Sandvig, un dentist pasionat de antichități și clădiri vechi, care s-a stabilit aici în 1885.

Maihaugen

În 1887, Anders Sandvig, a inființat unul dintre cele mai mari muzee de cultură rurală din Norvegia, De Sandvigske Samlinger din Maihaugen.

Sandvig a fost dentist, și în drumurile sale în Gudbrandsdalen, a început să colecționeze atât obiecte, cât și case. Ceea ce a început ca un hobby a ajuns să includă 175 de case reflectând diferite tehnici de construcție și viața de zi cu zi a localnicilor.

Muzeul, care include o fermă, o gospodărie de munte, o gospodărie de arendași și un sălaj de vară pentru vite, își propune să ofere o imagine vie, cu animale și oameni lucrând. Una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Norvegia, Garmokirken, poate fi văzută aici.

Maihaugen mai găzduiește și Museul Poștei cu colecțiile sale de obiecte legate de istoria poștei, de-a lungul secolelor.

Lillehammer Kunstmuseum

Artistul din secolul XIX, Fredrik Collet, a fost cel dintâi fascinat de lumina și motivele din Lillehammer. Erik Werenskiold, Fris Thaulow și Henrik Sorensen au fost printre numeroșii artiști care i-au călcat pe urme.

Lucrările lor formează baza superbei colecții de pictură, sculptură și design expuse în muzeu, care include și o selecție de piese de Munch, Christian Krohg și Adolf Tidemand.

Clădirea, în sine, este izbitor de modernă și are o grădină cu stânci și apă de o frumusețe desăvârșită.

Norsk Kjoretoyhistorisk Museum

Muzeul Vehiculelor Istorice are aproximativ 100 de vehicule, incluzând mașini, motociclete, trăsuri și velocipede. Pentru entuziaștii trenului, aici se află o locomotivă electrică, din 1909 și o machetă de cale ferată.

Bjerkebæk

Cel mai cunoscut locuitor al orașului Lillehammer a fost scriitoarea și laureata Premiului Nobel Sigrid Undset, care s-a stabilit aici în 1921. Ea a trăit cu cărțile sale într-o splendidă izolare, în casa ei cu o grădină magnifică, protejată de un gard viu. Casa a fost mutată din Gudbrandsdalen și reclădită la Bjerkebæk.

Marea operă a lui Undset despre eroina medievală, Kristin Lavransdatter a fost publicată în perioada în care ea se mutase în Lillehammer. A urmat, în Hestviken, opera sa istorică despre Olav Audunssøn.

Norges Olympiske Museum

Norges Olympiske Museum (Muzeul Olimpic) oferă o șansă de a trăi experiența atmosferei, Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1994, când 1737 de participanți din 67 de țări au venit Lillehammer. Tehnici inovatoare sunt folosite pentru a reda istoria olimpiadelor, mergând până la jocurile grecești de vară și de iarnă, din 776 î.Hr., și pentru a arunca o privire asupra societăților respective.

E prezentată și reconstituirea în Atena a Jocurilor de către Pierre de Coubertin, în 1886, ca și primele Jocuri Olimpice de Iarnă, de la Chamonix, în 1924.

Olympiaparken

Investițiile pentru Olimpiada de Iarnă din 1994 i-au oferit orașului Lillehammer atracții magnifice, incluzând arena de sărituri cu schiurile Lysgårdsbakkene. Iarna, se poate lua telescaunul până în vârf, pentru o panoramă fantastică. Sala Håkons, arena de hochei, are facilități și pentru alte sporturi, cum ar fi handbalul și golful. Tot aici, găsiți un zid pentru escaladă înalt de 20 m. Birkebeineren Skistadion e punctul de start pentru o pârtie de schi și piste de schi fond.

Lilleputthammer

Partea pietonală a Storgata din Lillehammer e cunoscută sub numele de ”Gå-gata”, modelul orașului în miniatură, Lilleputthammer. E un loc potrivit pentru copii.

Hunderfossen Adventure Park

Cel mai mare troll din lume și un strălucitor palat din povești inspirate de vechile basme norvegiene îi întâmpină pe vizitatori, la Hunderfossen. Aici se găsesc aproximativ 40 de instalații și atracții pentru copii și adulți, incluziv o piscină și un circuit de mașini.

În apropiere, centrul alpin Hafjell, cu 25 de km de pârtii este cel mai mare complex de schi din zonă. Aici se află o pistă de bob, artificială, lungă de 710 m, cu 16 benzi, unde dacă nu este suficientp gheață se poate practica bob pe roți.

Parcul Național Rondane

Înființat în 1962, Rondane a fost primul parc național din Norvegia. Are o rețea bine dezvoltată de trasee cu câteva cabane turistice între care Rondvassbu și Bjørnhollia. Peisajul este brăzdat de chei adânci: Ilmanndalen merge pe direcția est/vest; Rondvanet/Rondvassdalen și Langglupdalen merg de la sud la nord. Sunt 10 vârfuri d epeste 2000 m și chiar și zonele cele mai joase sunt la aproximativ 900 m. Rondeslottet (Castelul Ronde) este cel mai înalt munte de aici, atingând 2178 m.

Rondane are atât munți domoli, rotunjiți, cât și zone sălbatice, practic inaccesibile, cu circuri glaciare adânci, îndreptate spre nord.

Printre curiozitățile geologice din ultima epocă glaciară, se numără stranii găuri de gheață moartă (un depozit glaciar rămas după topirea ghețarului).

Un mare număr de reni sălbatici populează munții.

Centrul rural Folldal s-a dezvoltat în jurul unei comunități din secolul 18 care se ocupă cu mineritul în zăcămintele de pirite bogate în cupru. Minele au fost mutate, ulterior, la Hjerkinn și Dovre. Case originale din Folldal și Dovre au fost păstrate într-un muzeu al satului. Valea Einunndalen, care întinde la nord de Folldal, este folosită ca pășune de vară.

Parcul Național Dovrefjell

A fost înființat în 1974. Parcul înconjoară al patrulea munte ca înălțime din Norvegia, Snøhetta (”Căciula de Zăpadă”), de 2286 m. Hjerkinn este cel mai înalt punct atât al drumului, cât și al căii ferate. Aici, Eysteins Kirke a fost dedicată în 1969 memoriei regelui Eystein (cca 1100), care a construit cabanele de munte. Acesta este și punctul de pornire al drumului către Kongsvoll, în comitatul Trøndelag.

Lom

Centrul rural Lom, pe malul râului Otta, este poarta spre valea Bøverdalen, lanțul muntos Jotunheimen și muntele Sognefjellet. Biserica de lemn de aici, Lom Stavkirke, a fost construită în anul 1000 și păstrează fondurile sale originale, adânci. A căpătat formă de cruce în jurul anului 1600. Detalii, cum ar fi capetele de dragon de pe frontoane, sunt apropiate de cele din bisericile care se pot vedea în jurul Sognefjorden.

Jotunheimen

Înainte de 1820, lanțul muntos Jotunheimen, le era cunoscut doar vânătorilor, pescarilor și păstorilor locali. Abia la sfârșitul secolului XIX, turiștii au început să descopere această regiune muntoasă sălbatică și măreață din inima comitatului, Oppland. Parcul Național a fost înființat în 1980. Cele mai înalte vârfuri ale Norvegiei – peste 2300 m – se află în Jotunheimen, printre ghețarii impresionanți, lacuri și văi. O rețea bine dezvoltată de poteci traversează munții, legând 30 de cabane. Unele dintre acestea sunt administrate de autoritățile norvegiene de turism (DNT), iar unele sunt particulare.

Goldhøpiggen: chiar și vara se poate schia în împrejurimile vârfului Goldhøpiggen, cel mai înalt din Norvegia, având 2469 m. Zăpada este totdeauna bună pe ghețar.

Svellnosbreen: ghețarul de deasupra Spiterstulen are crevase adânci, formațiuni spectaculoase din gheață și tuneluri. Frânghiile și serviciile unui ghid sunt esențiale.

Lacul Gjende: legendarul la Gjende, colorat în verde de apele glaciare, este considerat inima Jotunheimen. Are 18 km lungime și șerpuiește printre două dintre cele mai populare cabane, Gjendesheim și Gjendebu.

ZONA OSLOFJORDEN

CELE MAI VECHI AȘEZĂRI din zona dinjurul Oslofjorden datează din Epoca de piatră și din Epoca bronzului, și tot aici, pe țărmul estic și pe cel vestic, au fost dezgropate trei dintre cele mai bine păstrate corăbii vikinge. Deși pe terenul din jurul fiordului, aproape de Oslo, s-a construit foarte mult, mai departe spre sud este un paradis al satleor liniștite, cu case în stil vechi, din scânduri, insule liniștite și o mulțime de bărci.

Imaginea Oslofjorden într-o zi de vară, plină de feriboturi, vase de croazieră, iahturi și ambarcațiuni de agrement îți taie răsuflarea. Fiordul lung de 100 km se întinde mult spre interior, de la Skagerrak până la portul Oslo. Se ingustează în jurul Drobak înainte de a se lărgi aproape de capitală. Comitatele Akershus și Ostfold se întind la est, iar Buskerud și Vestfold la vest. Peste un milion de oameni locuiesc de-a lungul țărmului între unele dintre cele mai vechi orașe și sate din țară. Multe dintre aceste așezări au o îndelungată istorie a comerțului și a navigației. Întreaga regiune poartă amprenta apropierii de capitală. Infrastructura este bine dezvoltată, legăturile rutiere sunt bune și cel mai lung tunel rutier submarin din Europa, de 7,2 km leagă Frogn, la est, de Hurum, la vest. Mulți oameni care lucrează în Oslo fac naveta de la casele lor din jurul fiordului.

Zona Oslofjorden oferă imaginea combinației unei vechi moșteniri culturale, cu industria și comerțul moderne. Departe de zonele industriale coasta este împânzită de insule mari și mici, canale și golfuri, stațiuni și porturi de agrement și ciorchini de cabane de vară colorate. Sunt de explorat casele și motivele funerare vikinge, satele colorate, din lemn, în care vă puteți relaxa, cu muzee și galerii de artă. Plimbările cu barca, pescuitul, înotul și drumețiile sunt câteva din numeroasele atracții oferite.

Verile sunt, de obicei, calde în regiune. Stavern deține recordul de 200 de zile însorite pe an. Iernile sunt rareori aspre, iar cantitatea de zăpadă diferă de la un loc la altul, în funcție de altitudine sau de distanța față de țărm.

Explorând Oslofjorden

Oslofjorden, de la comorile sale interioare, până la stâncile din apropiere de farul Færder, este înconjurat de orașe și sate idilice. Porturi aglomerate sunt păzite de fortărețe semețe, iar în Parcul Național Borre au fost descoperite movilele funerare ale unor regi din Antichitate. Una dintre modalitățile aducătoare de satisfacții de a explora îndeaproape Oslofjorden este navigând cu o barcă. Este simplu să faci o excursie cu o barcă de agrement sau doar să traversați fiordul cu feribotul. Pentru cei care călătoresc cu mașina, merită să o luați pe drumurile mici care duc spre plajele, cheiurile și cătunele de pe malul apei.

Halden

Orașul Halden este poarta spre Norvegia pentru cei care vin din Suedia în regiunile sudice. Se află în Iddefjorden, între un frumos arhipelag și păduri și lacuri. Orașul s-a dezvoltat în secolul XIV și XVII, ca un avanpost la frontiera cu Suedia. Are numeroase clădiri vechi bine păstrate și zone de case neoclasice.

Mândria Haldenului este Fredericksten Festning, o impunătoare fortăreață pe culmea de deasupra orașului, cu metereze, arsenale și un labirint de pasaje. Primele fortificații au fost construite în jurul anilor 1643-1645 și în acest loc în 1718, regele Suediei, Karl al 12-lea, a fost împușcat în timpul celei de-a doua încercări de a ataca fortăreața.

Fortăreața include citadela, dincolo de care se află Borgeskansen și trei forturi exterioare, îndreptate spre sud și spre est: Gyldenlove, Stortarnet și Overbeget.

Muzeul fortăreței conține vaste colecții de istorie militară și civilă. Există o farmacie din 1870, 1880 și vechea brutărie și fabrica de bere în fortul interior.

Canalul Haldenkanalen, este parte a Haldenvassdraget, care curge printr-o serie de mari lacuri. Ambarcațiunile pot naviga în strâmtoarea de 75 de km între Tristedal și Skulerud, prin trei grupuri de ecluze. Ecluza Brekke înaltă de 26,6 m, cuprinzând patru compartimente, este cea mai înaltă ecluză din nordul Europei.

Nava Turisten operează vara între Tristedal și Stromfoss și între Stromfoss și Orje.

Srapsborg

Regele Olaf cel Sfânt a fondat Srapsborg în 1016, acesta fiind al treilea oraș ca vechime din Norvegia. În realitate, isotria sa poate fi urmărită până în urmă cu 7000 de ani, datorită descoperirii unor tumuli funerare, fortificații primitive, monumente din piatră și săpături în stâncă.

În apropiere, la Tune, a fost descoperită corabia vikingă Tuneskiped, în jurul anului 900 d.Hr.

Râul Gloma și Cascada Sarpfossen au alcătuit coloana vertebralăa dezvoltării comerciale a orașului. Râurile au fost folosite pentru transportul pe apă al buștenilor spre gatere. Portul a devenit cel de-al port pentru lemn ca mărime din țară în secolul XIX, iar industria lemnului este încă importantă pentru orașul de azi.

Borgarsyssel Museum a fost deschis în anul 1929, în zona în care s-a aflat castelul lui Olaf cel Sfânt. Ruinele pot fi văzute, ca și cele ale bisericii, Nikolas Kirken din 1115. Lucrări în piatră medievale din regiune sunt expuse în Steinhoggerhallen. În clădirea principală a muzeului, Ostfoldgalleriet are colecție de artă populară, artă și artizanat și produse industriale, cum ar fi ceramica smălțuită în stil rococo din Herreboe. În exterior este o grădină mănăstirească cu ierburi medicinale și mirodenii. În secțiunea în aer liber este expusă o colecție de case istorice. Printre ele se află un cămin pentru muncitori St. Olavs Vold în 1840. Este alcătuit din 20 de apartamente, fiecare cu o cameră și o bucătărie.

Fredrikstad

Când Srapsborg a ars în 1567, în timpul războiului nordic de Șapte Ani, Fredrik al doilea le-a dat permisiunea locuitorilor să se mute într-un loc situat mai aproape de gura râului Glomma, care era un loc mai bun pentru comerț, navigație și pescuit. Astfel a fost creat Fredrikstad. A devenit un oraș-fortăreață în 1663, iar Gamlebyen (orașul vechi) s-a dezvoltat în spatele zidurilor bastioanelor. Străzi pavate cu piatră, galerii de artă, un renumit centru meșteșugăresc, magazine și restaurante fac din Gamlebyen un loc atrăgător. Un pod construit în 1957 duce în orașul industrial și comercial, modern și un centru aglomerat.

Vechea Primărie: primii primari ai Fredrikstad au avut sediul în vechea primărie (Gamle Radhus), construită în 1784. Predicatorul leșiei, Hans Nielesen, a fost deținut aici timp de cinci săptămâni, în 1797.

Depozitul de provizii: solidul depozit de provizii (provianthus), construit între 1674 – 1696, are ziduri de piatră, groase de 4 m. Este cea mai veche clădire din Fredrikstad. Două încăperi mari cu arcade sunt folosite pentru banchete.

Vechiul penitenciar (Gamleslaveri): a fost construit în 1731 ca un centru de detenție. Include o încăpere destinată pentru 27 de deținuți. Acum face parte din muzeul Fredrikstad.

Kongens Torv: piața regelui are în centru o statuie a lui Fredrik al doilea, care a fondat orașul, în 1567. Marchează centrul orașului și este locul în care criminalii erau puși în butuc.

Poarta bastion (Voldporten): a fost construită în 1695. Deasupra porții este monograma regelui Christian al V – lea și motto-ul său, ”pietate et justia” (prin pietate și dreptate).

Podul mobil: era ridicat după ultimul postalion până la răsărit. Dacă poștașul călare sosea după ce podul era ridicat, sacul lui era tras peste șanț, pe o funie.

Moss

Un important centru comercial și industrial al comitatului Østfold, Moss mai este cunoscut și pentru galeriile sale de artă și străzile cu sculpturi. Portul său este de mult timp un punct de joncțiune pentru traficul de nave din Oslofjorden, iar astăzi feriboturile brăzdează continuu apele între Moss și Horten.

Muzeul Orașului și al industriilor, Moss By-og Industrimuzeum, prezintă prezentarea industrială din Moss. Konventionsgarden a fost construită în 1778 și e principala clădire a Moss Jernverk (Oțelăria Moss), construită la mijlocul secolului XVIII. Aici a fost semnată Convenția de la Moss, din 1814, deratificare a Uniunii Norvegiei cu Suedia și nu cu Danemarca.

Moss a apărut la vest de Insula Jeloy, cândva o peninsulă legată de țărm la sud-est. Un canal, săpat între Mossesundet și Værlebukta, a tăiat Jeloy de uscat, dar nu a descurajat o febră a construcțiilor de case aici, în 1960. Conacul de pe proprietatea Alby Gods din Jeloy este locuința unei galerii de artă, Galleri 15. Elegantul Refsnes Gods este acum un hotel. La nord de Moss se află idilicul sat-port Son, un loc popular pentru excursii. Clădirile din centrul Son amintesc o perioadă din secolul XVIII când comerțul cu lemn, navigația și negustoria au luat avânt iar producția de băuturi alcoolice era înfloritoare. Son are astăzi străzi mici, fermecătoare, un muzeu ecologic, un muzeu al portului, activități culturale specifice zonelor de coastă, expozitii și numeroase locuri prietenoase și confortabile pentru luat masa.

Drøbak

La jumătate de oră cu mașina la sud de Oslo, pe malul estic al Oslofjorden, se află atrăgătorul sat din lemn, Drøbak. Inițial a fost o stație-pilot și a servit ca port de iarnă pentru Oslo, când acea parte a fiordului mai apropiattă de capitală era blocată de gheață. Astăzi, satul, cu străzile sale înguste, datând din secolele XVIII-XIX, este un loc populat pentru a trăi și pentru a petrece vacanța de vară. De aici, tunelul Oslofjorden, lung de 7,2 km, deschis în anul 2000, coboară adânc pe sub fiord spre malul vestic al acestuia.

La Drøbak are loc cea mai mare expoziție de Crăciun din Norvegia, deschisă tot anul, cu Jelehus (Casa Crăciunului) și Jelenissent Postkontor (un oficiu poștal ținut de zâna care este ajutorul lui Moș Crăciun). În piața principală, Torget și pe străzile adiacente sunt magazine, galerii de artă și localuri. Badeparken, o zonă de parc cu plajă e în apropiere. În micul port, în acvariul cu apă de mare, Saltvannsakvariet, pot fi văzute specii locale de pești și alte viețuitoare marine. În apropiere, Drøbak Batforenincs Maritime Samlinger, colecția maritimă se axează pe moștenirea costieră a zonei.

Aproape de centru, pe Seiersten, e muzeul Follo, cu clădiri vechi de 200-300 de ani.

Pe o insulă, chiar la vest de Drøbak, se află Oskarsborg Festning. Fortăreața este bine-cunoscută pentru rolul său în scufundarea vasului de război german, Blücher, pe 9 aprilie 1940. Torpilele trase de aici au lovit vasul în timp ce acesta se îndrepta spre Oslo cu primele forțe de ocupație la bord. Aceasta a întârziat ocuparea și i-a dat timp regelui să fugă. Vara, în fortăreață sunt montate piese de teatru.

Henie Onstad Kunstsenter

Remarcabilul centru pentru artă modernă Henie Onstad Kunstsentar este un dar pentru națiune din partea triplei medaliate cu aur olimpic, patinatoarea Sonja Henie (1928, 1932, 1936) și a soțului ei, Niels Onstad. Adăpostește colecția de artă a cuplului, inclunzând lucrări de Matisse, Bonnard, Picasso și Miro, ca și pictori expresionoști și abstracți din perioada postbelică, cum ar fi Esteve și Soulages.

Colecția de trofee din cariera sportivă de excepție a Sonjei Henie este, de asemenea, expusă. Sunt aici medaliile și cupele pe care le-a primit pentru performațele sale remarcabile în patinajul artistic la Jocurile Olimpice și la numai puțin de 10 campionate mondiale.

Muzeul are o bibliotecă, auditoriu, un atelier pentru copii, o cafenea și un restaurant excelent.

Horten

O statuie din bronz cunoscută ca Hortenspiken (Fața din Horten) întâmpină vizitatorii care se aproprie de oraș dinspre nord. Barca pe care o ține arată că acesta este un oraș-port, popular printre posesorii de ambarcațiuni de agrement. Horten s-a dezvoltat în jurul bazei maritime Karljohansvern, cu portul și șantierul său naval. În bine păstrata clădire a garnizoanei se află Marinemuseet. Înființat în 1853, este cel mai vechi muzeu naval din lume. Are o vastă colecție de modele de nave, artefacte și exponate legate de istoria navală. Primul vas cu torpile din lume, Rap din 1872, este expus afară. O achiziție recentă este submarinul KNM Utstein, din 1965, care este deschis pentru public.

Alături se găsește Norsk Museum for Fotografi (Muzeul Național al Fotografiei). Aparate de fotografiat, fotografii și alte articole sunt folosite pentru a ilustra evoluția acestei arte.

Centrul orașului Hosten, cu casele sale din lemn, păstrează mult din caracteristica sa de secol XIX. Vara, străzile sunt împodobite cu flori, iar restricțiile de viteză forțează mașinile să meargă încet. Cafenelele în aer liber sporesc farmecul atmosferei. Dar principala pretenție la celebritate a orașului se datorează Storgaten, despre care se spune că este cea mai lungă stradă comercială din Norvegia.

Parcul Național Borre

Locul celei mai mari colecții de morminte de regi din Scandinavia, Borre are șapte tumuli funerari mari și 21 mai mici. Săpăturile arheologice de la sfârșitul anilor 1980 au dezvăluit că tumulul cel mai vechi datează din 600 î.Hr., înainte de epoca vikingilor, și este posibil ca unii dintre tumuli să conțină rămășițele regilor din dinastia Ynglinge, care s-au stabilit în Vestfold după ce au fugit din Suedia. Tumulul funerar a fost folosit încă 300 de ani. Denumirile Borrestilen, obiectele dezgropate aici sunt decorate cu ornamente animaliere și liniare complicate, folosite deseori pentru împodobirea harnașamentului. Descoperirile confirmă că tumulii ar fi putut conține corăbii similare vaselor Gokstad și Oseberg, descoperite în jurul Oslofjorden.

Borre a fost primul parc național al Norvegiei. tumulii acoperiți cu iarbă sunt împrăștiați pe un teren împădurit, într-o zonă bine întreținută de pe malul apei. În fiecare anotimp, au loc evenimente în aer liber cu temă istorică, de exemplu Târgurile din Epoca Vikingilor. În Centrul Istoric au loc expoziții cu descoperirile din zonă

O excursie de la Tønsberg la Verdens Ende

Cea mai scurtă rută între Tønsberg și extremitatea cea mai sudică a Tjøme, denumită și Capătul Lumii, are doar 30 km, dar este nevoie de mult timp pentru a explora acest arhipelag uimitor, în special partea estică. Traseul trece printr-un șir de stațiuni atrăgătoare. Aici puteți vedea numeroase golfuri, canale înguste, vechi case de marinari și pitorești ambarcațiuni amenajate ca locuințe. Poduri leagă insulele mai mari, iar marea nu este niciodată prea departe pentru a înota și vă răcori.

Tønsberg. Fondat în 1871, Tønsberg a fost un prosper centru comercial în Evul Mediu. Turnul Slottsfjelltarnet, din secolul XIX, a fost construit pe ruinele unui vechi castel.

Nøtterøy. Între Tønsberg și Tjøme se întinde arhipelagul Nøtterøy, cuprinzând 175 de insule. În Nøtterøy sunt numeroase monumente vechi, între care o biserică din secolul XII.

Tjøme. Populara zonă de vacanță Tjøme cuprinde 478 de insule. Pe insula principală se află numeroase case vechi pitorești.

Verdens Ende. farul de la Verdens Ende, stând în cel mai sudic punct din Tjøme, se distinge prin coșul rotativ pentru foc.

Larvik

Larvik a devenit o localitate de sine stătătoare în secolul XVII, când Ulrik Frederik Gyldenløve a fost numit conte de Larvik și al comitatului Laurvigen. În 1671, orașul a căpătat statutul de târg.

Reședința contelui, Herregården, a fost construită în 1677 și este una dintre cele mai frumoase clădiri laice în stil baroc din Norvegia. În 1835, proprietatea a fost achiziționată de familia Treschow, cu un rol important în viața economică a orașului, mai ales în industria lemnului dezvoltată de-a lungul Fritzøes. Muzeul Larvik, într-un conac din sudul orașului, urmărește afacerile din zonă, de la 1600.

Larvik Sjøfartsmuseum (Muzeul Maritim) se axează pe isotria nautică a orașului Larvik, în special din epoca vaselor cu pânze. Sunt expuse modele realizate de celebrul constructor de corăbii Colin Archer și mai există și o expoziție despre thor Heyerdahl. larvik mai este cunoscut și ca locul în care se află singurul izvor de apă minerală din Norvegia.

Stavern

Un pitoresc amestec de vechi și nou, Stavern este un loc încântător pentru vacanțe. Vara, populația crește de două ori, datorită și recordului de peste 200 de zile însorite pe an.

De la mijlocul anilor 1750 până în 1864, stavern a fost principala bază navală a Norvegiei, cu un șantier naval, Fredriksvern. Un turn al arsenalului și casa comandantului au rămas în Citadelløya (Insula Citadelei), astăzi un refugiu pentru artiști. Orașul este alcătuit din clădiri din lemn, cele mai multe dintre ele pictate strălucitor în culoarea denumită ”galben Stavern”. Minnehallen, un monument având o placă memorială cu numele marinarilor uciși în timpul celor două războaie mondiale, este un omagiu adus celor care și-au pierdut viața.

SØRLANDET ȘI TELEMARK

TELEMARK ȘI REGIUNEA cunoscută ca Sørlandet (”ținuturile sudice”) creează o legătură între partea estică și cea vestică a sudului Norvegiei. Platouri montane înalte formează un fundal impresionant pentru pădurile și pășunile din zonele joase, cu văile râurilor și lacurile lor. Case vopsite care dau spre port, plaje nisipoase și insule mici îi atrag pe turiști în vacanțe pe coasta sudică.

Comitatul Telemark ese dominat de platoul muntos Hardangervidda, încununat de vârful Gaustadtoppen, în nord-est. Văile brăzdează peisajul și o mulțime de lacuri – multe bogate în pește – strîlucesc ca nestematele. Râuri ca Bjoreia curg năvalnic de pe platou, asigurând energie pentru centrale hidroelectrice. Skienvassdraget atrecut printr-o transformare majoră în secolul XIX, în timpul construcției cananlului Telemark. O cale fluvială importantă la vremea sa, acum este popular pentru plimbările cu barca.

Peisajul frumos și variat a influențat cultura locală și temperamentul oamenilor. Sunt puține locuri în țară cu un folclor atât de bogat și de divers. Multe basme norvegiene și cântece populare au fost scrise și multă muzică populară a fost compusă în regiune. Măiestria constructorilor s-a păstrat și se poate simți la propriu mirosul de lemn ars de soare, acoperit cu catran, din cabanele și hambarele vechi de secole. Heddal Stavkirke (biserica de lemn) din secolul XIII este ca o catedrală din lemn.

Sørlandet (alcătuit din comitatele Vest-Agder și Aust-Agder) are o coastă lungă de 250 km în linie dreaptă, de la Langesundsfjorden, în est, până la Flekkefjord, în vest. Dar fiorduril, insulele și canalele fac coasta de câteva ori mai lungă. Aceasta este o zonă foarte iubită de vizitatori, cu satele zugrăvite în alb și orașele sale, mulțimea de bărci și cheiurile aglomerate. Arhipelagul este un paradis al pescuitului și înotului, iar orașele plăcute, deși uneori de modă veche, fac din Sørlandet un paradis pentru vacanțe. Farul Lindesnes își aruncă raza de lumină din cel mai sudic punct al Norvegiei.

Explorând Sørlandet și Telemark

Sørlandskysten (coasta sudică) este cunoscută ca partea însorită a Norvegiei. Este un paradis pentru vacanțele de vară. Orașe zugrăvite în alb sunt strânse la distanțe mici unul de altul; porturi amintind de zilele de navigație aglomerată împânzesc coasta. Bărcile îi aduc pe vizitatori prin Skjærgårdsparken (însemnând, literal, ”arhipelagul parc”), care se întinde de la Risør, în nord-est, până la Lindesnes, în sud-vest, iar zona este minunată pentru pescuit și picnicuri pe plajă. În interiorul Telemark și Sørlandet sunt munți și văi ascunse, cu biserici istorice din lemn. O mare parte din platoul muntos Hardangervidda este în Telemark. În estul regiunii se unduiesc Canalul Telemark, spre trecătorile de munte care mărginesc coasta de vest, Vestlandet.

Tur de-a lungul Canalului Telemark

În 1861, în zilele de glorie ale transportului pe apă, râul cel mai mare din Telemark, Skienvassdraget, a fost transformat în canalul Skien-Nordsjo. Treizeci de ani mai târziu, a fost terminat canalul Nordsjo-Bandak, până la Dalen, creându-se Canalul Telemark, lung de 105 km. Opt ecluze au fost construite pentru a ridica navele la 72 m peste nivelul mării. În acel timp, a fost lăudat ca ”a opta minune a lumii”. În 1994, canalul a primit Medalia de Aur ”Europa Noastră”, pentru restaurare și conservare. Astăzi, a devenit una dintre cele mai mari atracții din țară.

Dalen – se află la capătul canalului Telemark, pe malul magnificului lac Bandak. Hotelul Dalen seamănă cu un castel de basm.

Ulefoss – sistemul de ecluze de la Ulefoss duce ambarcațiunile pe lângă o cascadă de 11 m. Canalul Ulefoss e considerat cel mai bun exemplu de arhitectură neoclasică din Norvegia.

Vrangfoss – cascada înaltă odată de 23 m este astăzi o centrală electrică, cu cel mai mare sistem de ecluze cu șase camere ale canalului. Poarta ecluzelor funcționează aproape în același mod ca acum 100 de ani.

Akkerhaugen – nava Telemarken navighează de la Akkerhaugen, de-a lungul canalului Telemark, până la Lunde. Vara, canalul este la vârf de activitate, cu ambarcațiuni de agrement și canoe aglomerându-se pentru un loc în ecluze.

Skien – o statuie a dramaturgului Henrik Ibsen se alfă în Skien. Casa copilăriei sale, Venstop, este la 5 km de centrul orașului și face parte din Muzeul Telemark.

Kragerø

O populară stațiune încă din anii 1920, Kragerø este înconjurată de un superb arhipelag de insule mici, despărțite de căi maritime înguste, întortocheate. Pitorescul oraș a fost căminul artistului Theodor Kittelsen (1857-1914), celebrul mai ales pentru ilustrațiile minunate ale colecției Asbjørnsen & Moe de basme populare norvegiene. Unele dintre acestea pot fi văzute în casa sa memorială. Insula stâncoasă Jomfruland, situată la marginea arhipelagului Kragerø, are o floră și păsări specifice, un vechi far din cărămizi din 1839 și un far mai nou din 1939. Este accesibilă cu un feribot local din Kragerø.

Risør

Protejat de mare de doar câteva insulițe, Risør este cunoscut ca ”Orașul alb din Skagerak”. Șirul de case de un alb strălucitor al negustorilor și proprietarilor de vase din Solsiden (partea însorită), ca și cabanele cuibărite în Innsiden i-au adus această poreclă orașului. În pofida câtorva incendii, orașul și-a păstrat mult din aspectul din secolul XIX. Risør și-a avut perioada de glorie spre sfârșitul epocii navigației, din jurul anului 1870. Tradițiile merg mai departe, așa cum o dovedește Festivalul Ambarcațiunilor din Lemn ținut aici în fiecare august. Nave superbe umplu portul, iar constructorii de vase pot fi văzuți la lucru. Biserica de lemn din Risør Den Hellige Ands Kirke, a fost construită în 1647, cu detalii baroce și un interior de secol XVII-XVIII. Farul Stangholmen Fyr, datând din 1885, are un restaurant de vară și un bar cu vederi minunate precum și expoziții temporare.

Lyngør

Câștigătorul premiului pentru ”cel mai păstrat sat din Europa”, în 1991, Lyngør e una dintre idilicele insule din Skjærgårdsparken, care acoperă cea mai mare parte a coastei comitatului Aust-Agder. Accesibilă doar cu barca, taxi din Gjerving, de pe continent insula nu are drumuri pentru autovehicule și este un paradis pașnic. Lyngør are frumoase clădiri istorice aproape de vechea gară și de vamă. Poteci înguste trec pe lângă case vopsite, cu garduri albe din țăruși și grădini înmiresmate. Pădurile care au acoperit cândva insula au dispărut demult, dar sunt o mulțime de flori ale căror semințe au fost aduse aici ca balast pentru nave. În 1812, Lyngør a fost scena unei sângeroase unei bătălii navale, când fregata danezo-norvegiană Najaden a fost scufundată de vasul englezesc Dictator. Populația s-a regfugiat în Krigerohola, o depresiune aproape de mare. Un muzeu de istorie culturală este legat de un restaurant, Den Blå Grotte. Insulele beneficiază de serviciile unei biserici din secolul XIII situată la Dybvåg, pe continent.

Arendal

Cel mai vechi oraș din Sørlandet, Arendal datează din 1723. A fost construit inițial pe 7 insule. Clădirile din peninsula, Tyholmen, în apropiere de aglomeratul chei Pollen, au fost salvate dintr-un incendiu în jurul anului 1800. de atunci, ele au fost păstrate cu grijă și li s-a acordat medalia pentru conservare ”Europa Noastră” în 1922. Primăria, Rådhuset, e o bijuterie arhitectonică în stil neo-clasic, construită la începutul secolului XIX. La acel timp, Arendal este cel mai mare oraș de navigatori din Norvegia, cu o flotă comercială mai mare decât cea a Danemarcei. Aust-Agder Museet are exponate arheologice și de navigație. În portul Merdøy, fosta casă a căpitanului din Merdogard este deschisă pentru public. De la Tverstrand, se fac exerciții cu barca, Søgne, pe insulele din jur.

Grimstad

Vechiul centru al Grimstad datează din vremurile corăbiilor cu pânze și are străzi înguste care șerpuiesc printre dealuri. Grimstad Bymuseum, expunând obiecte de artă și de artizanat și având o secțiune maritimă este situat în centrul orașului, aproape de farmacia din 1837 în care Henrik Ibsen a fost ucenic și unde și-a scris primele piese. În nord-estul orașului se află Fjære Kirke o biserică cu o placă memorială consacrată lui Terje Vigen, despre care a scris Ibsen. Aceste marinar curajos a vâslit prin Danemarca la Grimstad, cu două tone de orz în anul foametei, 1809.

Nørholn, la perierie, în sud-vest, a fost casa romancierului laureat al premiului nobel, Knut Hamsun. Coasta spre Kristiansand este renumită pentru stațiunile sale și este menționată deseori în picturi, poezii și literatură. Lillesand este un încântător oraș pe stânci cu o primărie elegantă și case albe din lemn. Ambarcațiuni de agrement pleacă din oraș spre Blindleia, un șir de 12 km de canale, care vara sunt aglomerate de ambarcațiuni mici. Frumoasele locuri de pe insula Justøy și Gamle Hellesund din Hørvag sunt aproape. În Hørvag se află o așezare din Epoca Bronzului. Un feribot de coastă oprește dintr-un loc idilic înaltul, inclunzând Brekkstø, o comunitate de artiști, un loc de vacanță foarte popular.

Kristiansand

Capitala regiunii Sørlandet, Kristiansand, a fost fondată de Christian al IV-lea, în 1641. A primit imediat statutul de târg și unele privilegii comerciale. Proiectarea a urmat un tipar strict și, ca rezultat, centrul orașului a devenit cunoscut de Kvadraturen(”patrulaterul”): Kristiansand s-a extins în 1922 și din nou în 1965. Acum al cincilea oraș ca mărime din Norvegia, este un amestec încântător de vechi și nou. Pe lângă orașul în sine, municipiul include și dealurile, pădurile, crângurile din jur, lacuri mici și liniștite și teren agricol , ca și o fâșie de coastă.

Posebyen: La începuturile orașului Kristiansand, fiind fortăreață , militarii locuiau în case particulare, în ceea ce astăzi a devenit partea ceea mai bine păstrată a orașului vechi. Denumirea Posebyen provine din francezul reposer, care înseamnă a se odihni(franceza era limba utilizată în armată ,în acel timp). Casele mici și frumoase din această parte a orașului, cu curți, grajduri și adăposturi pentru trăsuri, spălătorii și anexe, au supraviețuit câtorva incendii și amenințării cu demolarea. Astăzi , Posebyen este o zonă rezidențială la modă, iar casele istorice sunt păstrate în bună rânduială de locuitori.

Christiansholm Festing: Unul dintre principalele motive pentru care Christian al IV-lea a vrut un oraș pe coasta sudică a fost întărirea uniunii militare denezo-norvegiene în desenele războaie împotriva țărilor vecine.În 1628, a fost ridicat un fort la gura fiordului, iar în 1640 a fost construită o fortificație permanentă.Solida Christiansholm Festning, în Østre Havn , a fost ridicată după 1667. Orașul a devenit garnizoană , iar fortăreața a fost mult timp considerată una dintre cele mai importante din tară , după Akershus și Bergenhus. Fortăreața a fost scena unei bătălii în 1807, când a fost folosită pentru alungarea vasului de război britanic Spencer. Astăzi, este o zonă publică.

Dormkirken: Kristiansand a devenit diocerză în 1682, când episcopul a fost mutat aici, din Stavanger.Catedrala neogotică Domkirken este a patra construită în acest loc. A fost terminată în 1885 ,după un incendiu care a avut loc cinci ani mai devreme , și poate primi 2 000 de oameni. Orga din galeria de est datează din 1967 și are 50 de țevi. O pictură din altar, de Eilif Peterssen, îl reprezintă pe Isus la Emmaus.

Gimle Gård: Conacul Gimle Gård pentru bogatul proprietar de nave Bernt Holm , în jurul anului 1800 , în stilul neoclasic popular pe atunci. Are o loggie cu colonadă , iar în interior sunt numeroase piese minunate de mobilier în stil Empire, ca și achiziții de la sfărșitul secolului XIX.Pe pereți sunt picturi din secolul XVII și XVIII, din Danemarca, Germania , Italia și Olanda, majoritatea din colecția particulară a lui Holm.Transformat în muzeu în 1985, Gimle Gård oferă o excelentă perspectivă asupra vieții burgheziei norvegiene din epoca lui Napoleon, de la saloanele impunătoare, la bucătăria de la subsol.

Vest-Agder Fylkesmuseum-Înființată în 1903, muzeul în aer liber Vest-Agder-Fylkesmuseum expune clădiri din lemn din țară , grupate după proveniență. Agdertunet si Setelsdalstunet sunt reprezentate prin curți de ferme , hambare pe piloane și băi , în timp ce Bygarden constă din case de oraș din secolul XIX, magazine și ateliere din Kristiansand. În clădirea principală a muzeului se află o expoziție de costume populare tradiționale și exemple de decorațiuni rustice tipice, cunoscute ca rosemalt ,redate pe ceramică ,pe unelte,pe mobile și pe pereți.Nu departe de muzeu, Oddernes Kirke este una dintre cele mai vechi biserici din țară , datândă din 1040.

Kristiansand Dyrepark-Lupi, lincși, elani, ca și bufnițe vultur sunt printre speciile nordice care pot fi văzute în parc.Din alte regiuni , puteți admira girafe , maimuțe, aligatori și șerpi boa constrictor.Alte atracții includ o pârtie de bob , o piscină cu valuri și topogane de apă.

Setesdalsbanen Museumsjernbane-Locomotivele cu aburi circulă din nou pe o parte a liniei înguste dintre Grovane și Røykines. Prima cale ferată de la Kristiansand s-a deschis în 1896. A fost închisă în 1962. Se fac tururi cu ghid în depoul de locomotive și în ateliere.

Mandal

Mandal își datorază bogăția comerțului cu lemn din secolul XVIII. Dar anii săi de glorie au trecut repede , iar din cauza tranziției de la vase cu pânze la vapoare cu aburi , în jurul anului 1900, unul din patru locuitori a plecat în America.Dar, în profida emigrației în masă , a incendiilor , orașul a păstrat mai multe din specificul său decât multe altele din Sørlandet .

Mandal Bymuseum, aflat într-o fostă casă de negustor, are o mare colecție de artă , o galerie de nave și un muzeu al pecuitului. Biserica orașului datează din 1821 și este una dintre cele mai mari din țară.Drumul de coastă spre Mandal trece prin apropiera portului Ny –Hellesund, unde a trăit scriitorul Wilhelm Krag (1871-1933). Tot aici , Amaldus Nielsen a pictat ceebrul său tablou Dimineața la Ny-Hellesund (1885).

Cea mai bună plajă din Norvegia e în apropiere , Sjøsanden,având nisip alb.

Lindesnes

Cel mai sud punct al Norvegiei continantale este peninsula Lindesnes,la 2 518 km de Capul Nord, din nordul îndepărtat. Aici se află farul Lindesnes, construit în 1915 pe locul primului far din

Norvegia ,aprins în 1655. Peninsula marcheză o schimbare în peisaj între fiordurile mici și insulele domoale , rotunde dinspre vest, cu insule mai stăncoase și munți mai sălbatici. Skagerrak și Marea Nordului se întâlnesc în unele zile, cu multă forță. Acesta poate fi locul cel mai furtunos de pe coasta sudică , dar, în alte zile, apa poate fii destul de infensivă și atrăgătore. Două porturi mici în sud-estul peninsulei , Lillehavn și Vågehavn, le permit marinarilor să se adăposteasă și să treacă prin cele mai aspre furtuni.

Flekkefjord

Portul Flekkefjord este cel mai mare ora al pescuitului și crescătoriilor de pește de pe coasta Skagerrak.Olandezii au fost de timpuriu parteneri comerciali , ceea ce explică apariția Hollenderbyen (Orașul Olandez), datând din 1700.Muzeul orașului, Flekkefjord Bymuseum, într-o casă de patrician , din anii 1720, reconstitue navigația veche. La gura fiordului se află insula Hidra, la care se poate ajunge cu feribotul. Este cunoscută pentru porturile sale pitorești Kirkehan ,Rasvåg și Eie- și pentru comunitatea insulară plină de viață ,păstrându-și mult din farmecul zilelor în care insula era un centru al navigației și pescuitul. La vest de Flekkefjord se află satul de pescari Åna Sira , hotarul dintre Sørlandet și Vestlandet.În apropiere, Sira-Kvina Kraftselskap organizează tururi în centrala sa electrică , una dintre cele șapte de pe calea fluvială Sira-Kvina.

Setesdal

Cea mai mare dintre văile din Agder este Setesdal.Abruptul Setesdalsheiene, înalt de 1 000 m , se înalță din platoul Hardangervidda , formând ziduri pe fiecare mal al râului Otra , care izvorăte din dealurile Bykleheiene. Setesdal și-a păstrat cultura rurală distinctivă , care se manifestă în cultura populară , prelucrarea argintului, costume populare și arhitectură. Muzeul Setesdalmuseum din Valle are o casă medievală cu vatră deschisă și un mic hambar , Rygnestadloftet, din jurul anului 1500. Nu departe de muzeu, s-a odată frumoasa biserică din lemn din Hylestad. Obiecte din biserică sunt uneori expuse în muzeu ,deși portalul său din motive din saga Volsunga, este acuma la Historisk Museum din Oslo. La Setesdal Mineralpark din Hornnes, pot fi văzute minerale rare cum ar fi berilul ,acvamarinul și amazonitul în săli mari, săpate în interiorul muntelui.

Hardangervidd

Cel mai mare platou montan de mare altitudine din Europa se înalță mult deasupra liniei copacilor, la 1100-1400 m, punctat de vârfuri proeminent ca Hårteigen și ghețarul Hardangerjøkulen. Un parc național acoperă o parte a regiunii. Multe râuri ăși au izvorul în lacurile de munte, cele mai cunoscute fiind Numedalslågen și Telemarksvassdraget, în est, și Bjøreia, cu cascada Vøringsfossen în vest. Cărări străvechi și poteci bătute depun mărturie despre trecerea oamenilor peste munte în vremuri de demult. Vânătorii pândeau reni și pescarii încă vin să prindă păstrăvi. Astăzi, majoritatea vizitatorilor din Hardangervidda o constituie din bytte în bytte (din cabană în cabană).

Vøringsfossen – Râul Bjoreia cade vertical 145 m de pe platou, în valea Måbødalen.

La pescuit de păstrăv – Hardangervidda este una dintre cele mai bune regiuni ale Norvegiei despre premisele de pescuit pot fi obținute în avans de la birourile de turism și de la cabane.

Hårteigen – Silueta stranie a Hårteigen se înalță din platou. Excrescența gneisică este rămășița unei vechi culmi muntoase.

Ghețarul ”Piciorul cocoșului” – Hardangervidda este habitatul unei mari varietăți de flori, inclunzând Ranunculuc glacialis.

Hardangerjøkulen – Al șaselea ghețar ca mărime din Norvegia, Hardangerjøkulen este și cel mai accesibil. Atrage vizitatori tot timpul anului, mai ales în mai, când mulți îmbină schiatul de primăvară cu o vizită la Hardangerfjord, unde pomii fructiferi sunt în floare.

Cabane de munte – Unele cabane de munte sunt la distanță mică de drum, cum ar fi aceasta, lângă Ustettind, în timp ce la altele se poate ajunge doar după câteva ore de mers.

Drumeții – terenul în hardangervidda este, în general, puțin accidentat, oferind o bună plimbare pentru orice fel de drumeți.

Reni sălbatici – Populația de aproximativ de 17000 de reni sălbatici din Hardangervidda este cea mai mare din Europa. Resturi de animale descoperite în vechi locuri de înbumare și alte dovezi arată că renii trăiesc pe platou de multe mii de ani.

Rjukan

Rjukan a dobândit celebritate internațională ca loc al fabricii de hidrogen care a fost aruncată în aer în 1943, îndtr-un îndrăzneț act de eroism al luptătorilor Rezistenței norvegiene. Înainte de aceasta, mica localitate rurală a jucat un rol-cheie în dezvoltarea industrială a Norvegiei, aici construindu-se o centrală electrică, în 1911. Alimentate de cascada Rjukanfossen, înaltă de 105 m, centrala electrică, o fabrică de hidrogen și o uzină chimică au ajutat satul să se extindă într-o comunitate industrială model, cu toate utilitățile asigurate de compania Norsk Hydro. O nouă centrală electrică a fost construită în 1971. Vechea centrală e acum muzeu, Norsk Industriarbeidermuseum, care spune povestea atât a îndrăznețului sabotaj, cât și a trecutului Norvegiei.

Pe partea opusă a văii e telecabina, Krossobanen, construită de Norsk Hydro, în 1928, pentru a le permite locuitorilor din valea întunecată să admire soarele, iarna. Se înalță până la 886 m și este un excelent punct de plecare pentru drumețiile în Hardangervidda. Lângă Rjukanfossen se află Cabana Turistică Krokan, deschisă în 1868, când cascada neîmblânzită era o destinație populară pentru turiști și pictori. Astăzi, din cauza centralei electrice, cascada poate fi văzută la debit maxim ocazional.

Gaustadtoppen, un vârf înalt de 1883 m, poate fi atins urmând o cărare bine marcată de la parcarea Stavro. Drumul durează circa două ore.

Bø Sommarland

Cel mai mare acvaparc din Norvegia, Bø Sommarland oferă peste 100 de activități de toate genurile, atractive pentru diferite vârste. Găsiți bazine pentru copii și distracții în siguranță pentru cei mici. Pentru copiii mai mari, gama atracțiilor include un carusel pe apă, tobogane pe apă, rafting și o piscină cu valuri artificiale. Pentru amatorii de senzații tari, sunt turnuri pentru scufundări, un carusel pe apă și o pistă cu apă pentru căderi libere, care îți face inima să stea în loc.

Atracțiile de uscat includ un bâlci și câteva locuri unde se poate mânca. Parcul se află la nord de micul orășel Bø.

VESTLANDET

FÂȘIA LUNGĂ, ÎNGUSTĂ, care mărginește Marea Nordului, de la Stavanger la Kristiansund, este cunoscută ca Vestlandet. Acesta este ținutul fiordurilor, unde degete de apă adâncă, albastră și verde, pătrund departe în interiorul continentului, de pe coasta plină de insule, brăzdând spectaculos munții uimitori. Sate pitorești mărginesc linia coastei, legate de feriboturi, tuneluri și drumuri întortocheate și bătute de vânturi.

Vestlandet cuprinde patru comitate, care împreună acoperă cam 15 la sută din Norvegia: Rogaland, Hordaland, Sogn și Fjordane, și Møre și Romsdal. În extremitatea sudică a Rogaland se află câmpiile din Jæren și orașele egersund, Sandnes și Stavanger. Coasta Jæren are plaje cu pietricele și largi golfuri nisipoase, bune pentru înot și pentru alte activități acvatice.

Mai departe, spre interiorul continentului, se întinde câmpul stâncos Høg-Jæren, după care peisajul se înalță abrupt, spre măreții munți Ryfylkefjellene. La nord de Stavanger se află al patrulea fiord ca lungime din Vestlandet, Boknafjorden. Unul dintre brațele sale este sălbaticul Lysefjorden, sub celebra Prekestolen (Stânca Altar), la care se poate ajunge mergând pe jos sau care poate fi văzută de pe feribot, din fiord.

Bergen, al doilea oraș ca mărime din Norvegia, este, împreună cu Stavanger și Ålesund, un bun punct de plecare pentru călătorii la Sunnfjord și Nordfjord. Cunoscute ca ”fiordurile fermecătoare”, acestea sunt celebre pentru munții și ghețarii impresionanți, pentru cascadele lor și pentru plajele idilice. Regiunea Hardanger și Sogn este renumită pentru bisericile din lemn, siturile istorice și muzeele sale. Extinzându-se în mare, peninsula Stad marchează punctul în care Marea Nordului se întâlnește cu Marea Norvegiei.

Comitatul Møre și Romsdal are fiorduri și munți la fel de impresionanți. Remarcabile sunt, în special, Geirangerfjorden și Romsdalsfjorden, cu spectaculoasa lor panoramă a munților.

Vestlandet oferă ocazii excelente pentru drumeții montane pe terenuri ușoare, dar și mai dificile. Pescarii au marea, și, de asemenea, lacurile și râurile cu somoni și păstrăvi. Pe insula Runde trăiesc o mare varietate de păsări.

Explorând Vestlandet

Vestlandet este renumit pentru fiordurile sale și fiecare oraș ridică în slăvi propria fâșie de apă limpede care își taie drum prin șirurile de munți. Bergen s-a autoproclamat ”poarta spre fiorduri”; Molde își laudă ”panorama Molde” peste Romsdalsfjorden și vârfurile înconjurătoare; Stavanger scoate în evidență ”cel mai scurt drum spre Lysefjorden”. Fiordurile mai mici, cum ar fi Sunnfjord, Nordfjord, Geirangerfjorden și Sunndalsfjorden, sunt la fel de frumoase ca și cele mai mari și toate adăpostesc, la malul apei, orașe și sate interesaante. Clădiri din trecut, muzee și galerii pot fi găsite în multe dintre orașele mai mari. În jurul Sognefjorden sunt câteva biserici frumoase din lemn , inclusiv cele de la Urnes si Børgund.

Stavanger

Sardelele și petrolul au fost baza dezvoltării economice a orașului Stavanger. Înainte de construirea catedralei, în 1125, Stavanger era ceva mai mult decât un sat de pescari. Nu i s-a acordat statutul de târg decât în 1425. Din secolul XIX, un aflux de heringi, în apele sale, a dat avânt industriei pescuitului și conservelor în oraș. Apoi, în anii 1960, în larg s-a descoperit petrol, prosperitatea orașului crescând exponențial. Astăzi, Stavanger este al patrulea oraș al Norvegiei, cu 110 000 locuitori. Este situat între zona rurală de șes Jæren, în sud, și, în nord, Boknafjorden, cel mai sudic dintre fiordurile de pe coasta de vest.

Gamle Stavanger

La vest și sud-vest de portul Vågen se găsește Gamle (”vechiul”) Stavanger, un district rezidențial și comercial caracterizat de case din lemn și străzi înguste pavate cu piatră cubică. Între Øvre Strandgate și Nedre Strandgate, sunt șiruri de case din lemn din secolul XIX, albe, având în față mici grădini și garduri din scânduri. Cândva case ale marinarilor și muncitorilor, cele 156 de case protejate sunt îngrijite cu dragoste de proprietarii lor de astăzi.

Norsk Hermetikkmuseum

Muzeul conservelor, Norsk Hermetikkmuseum, este situat în pitorescul Gamle Stavanger. Găzduit într-o fostă fabrică de conserve, oferă o imagine a unei industrii care, la apogeul său, a fost mai importantă pentru oraș, relativ vorbind, decât este astăzi industria petrolieră. În anii 1920, erau 70 de fabrici de conserve în Stavanger. Vizitatorilor li se oferă o privire asupra vremurilor de pionierat, din jurul anului 1850, când au apărut inovații, cum ar fi ”cinele la conservă”, urmate de dezvoltarea tehnologiilor și lansarea conservelor de sardele pe piața mondială, la începutul secolului XX.

Stavanger Sjøfartsmuseum

Vasul Anna de Sand a fost lansat la apă în 1848 și este cel mai vechi vas încă în folosință din Norvegia. Între călătorii, poate fi văzută la Sjøfartsmuseum (Muzeul Maritim), care deține și iahtul de agrement Wyvern, construit în 1897 de Colin Archer (care a construit nava polară Fram pentru exploratorul Fridtjof Nansen). Muzeul, situat în două depozite transformate, lângă port, se axează pe istoria maritimă a sud-vestului Norvegiei.

Valbergtårnet

Foișorul de foc de pe dealul Valberget, proiectat de C.H. Grosch, a fost terminat în 1852. Stavanger a trecut prin multe incendii mari de-a lungul anilor – unul, în 1684, a fost atât de catastrofal, încât s-a luat în considerare ideea abandonării orașului. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar astăzi turnul oferă o vedere superbă asupra orașului, portului și a Boknafjorden.

Norsk Oljemuseum

Producția de petrol din Marea Nordului a generat un boom economic în stavanger, cu consecința că orașul e cel mai cosmopolit din țară. Ultramodernul Norsk Oljemuseum (Muzeul Petrolului), proiectat de arhitecții Lunde și Løvseth, a fost deschis în 1999. Oferă o descriere plastică a vieții și muncii pe o platformă petrolieră, cu o prezentare în detaliu a unei instalații petroliere.

Sunt expuse modele ale echipamentelor folosite, inclusiv burghie de foraj, clopote pentru scufundări și o capsulă de supraviețuire pentru 28 de persoane. Aici găsiți și tablouri care ilustrează istoria industriei, cu o privire spre viitor.

Domkirken

Reinald, primul episcop al Stavanger, a fost un englez din Winchester, unde Sf. Swithun fusese episcop în secolul IX. În timpul domniei regelui Sigurd Jorsalfar, lui Reinald i s-au dat resursele necesare pentru a construi o catedrală. Impunătorul naos în stil romanic a fost terminat în jurul anului 1100 și conscrat Sf. Swithun, care a devenit sfântul patron a orașului Stavanger. După un incendiu, în 1272, catedrala a fost reconstruită adăugându-si un magnific balcon al corului, pe care îl mai are și astăzi. Aproximativ în aceeași perioadă au fost adăugate fațada de est, gotică, și Capela Episcopului. Cele două turnuri piramidale de pe fațada estică datează din 1746. Amvonul baroc, cu motivele sale bilbice, a fost, potrivit legendei, creat de imigrantul scoțian Anders (Andrew) Smith, în 1658. Vitraliile din spatele altarului sunt de Victor Sparre și au fost montate în 1957. Împreună cu Nidarosdomen din Trondheim, Domkirken este un exemplu remarcabil de catedrală medievală. Școala Kongsgård (Școala Catedralei) se află lângă catedrală. Inițial, a fost casa episcopului.

Muzeul Stavanger

Muzeul Stavanger a fost înființat în 1877. Conține o colecție extinsă de descoperiri preistorice din comitatul Rogaland, incluzând exponate din Viste, unde a existat așezare din Epoza de piatră și două cornuri din bronz, de 1,5 m, vechi de 3000 de ani. Aceste instrumente de suflat au fost descoperite în Hafrsfjord, locul bătăliei de la Hafrsfjord, din 1980, în urma căreia Norvegia a devenit un stat unitar. Muzeul mai are și colecții de zoologie, culturale și de istorie ecleziastică. În 1936, muzeul a cumpărat casa unui patrician, Leddal. Clădirea de 200 de ani servește acum și ca muzeu, și ca reședință regală. Se crede că această casă a fost modelul pentru ”Sandsgaard” din romanele lui Alexander Kielland, care a devenit primar al orașului în 1891.

Lysefjorden

Magnificul Lysefjorden străpunge munții ca lama unui topor. În munții semeți se găsesc doar câteva zone verzi și câte o fermă solitară. La aproximativ 12 km de gura fiordului, se află spectaculoasa Prekestolen (Stânca Amvonului), o platformă în surplombă. La 597 m aval în fiord, se află un loc popular pentru sărituri cu parașuta. Pentru cei mai puțin aventuroși, panorama din vârf, unde se poate ajunge pe jos, este suficient de amețitoare.

În capătul interior al fiordului, drumul spre Lyseveien are 27 de curbe în ac de păr, din care se poate admira vârful Kjerag, la 1000 m deasupra apei. La sud de Lysefjorden se află Frafjorden și cascada Månafossen, înaltă de 92 m.

Hardangerfjorden

Fiordul Hardanger se întinde 180 km de la insula Bømlo, din Marea Nordului, până la Odda. Fiordul principal se extinde spre Utne, în vârful peninsulei Folgefonn, unde se bifurcă în mai mulți afluenți. Cei mai mari dintre aceștia sunt Sørfjorden, Eidfjorden și Ulvikfjorden.

Ghețarul Folgefonna se află la 1600 m deasupra fiordului, cu brațe care coboară până la 500 m. Unul dintre acestea, Bondhusbreen, seamănă cu o cascadă înghețată aproape verticală căzând spre Mauranger, având în apropiere cascada Furebergfossen. Pe latura vestică a peninsulei Folgefonn, se află Jondal și Utne. Jondal are chei pentru feriboturi și un muzeu, Det Gamle Lensmannshuset (Casa Bătrânului Șerif). Utne adăpostește un muzeu al moștenirii culturale, Hardanger Folkmuseum, care oferă o imagine a modului în care se trăia în secolele XVIII și XIX.

Nordheimsund și Øystese sunt adăpostite într-un golf din partea nord-vestică a fiordului, aproape de podul suspendat peste Fyksesundet. Amândouă sunt stațiuni populare. La Øystese se află un muzeu în care este expusă opera sculptorului Ingebrigt Vik.

Sørfjorden

Cel mai lung braț Hardangerfjorden este Sørfjorden, care curge de-a lungul laturii estice a peninsulei Folgefonn. Pe malul său vestic, sub vârful Agatunet, înalt de 1510 m , află situl cultural-istoric Agatunet, cu 32 de case medievale din lemn, și Lagmannsstova, un tribunal cu temniță la subsol, datând din jurul lui 1300. În regiunea Ullensvang, unde se află satele Lofthus și Kinsarvik, pe malul fiordului, Sørfjorden este cel mai spectaculos, mai ales primăvara, când peste 200 000 de pomi furctiferi din Norvegia cresc aici. Districtul a fost dintotdeauna un centru prosper. Aici, călugării de la mănăstirea Lysekloster de lângă Bergen cultivau pomi fructiferi în Evul Mediu. Ei i-au educat pe fermieri, așa cum a făcut clericul Niels Hertzberg.

Biserica Ullensvang, în stil gotic, datează din Evul Mediu timpuriu. Zidurile sale din piatră sunt groase de 1,4 m. În grădina hotelului Ullensvang se află cabana lu Edvard Grieg, în care a scris Primăvara și părți din Peer Gynt.

În jurul orașului industrial Odda se află câteva cascade frumoase, printre care și Låtefoss, cu o înălțime de 165 m, și Langfoss, de 612 m.

Eidfjord

Peisajul din jurul Eidfjord este impresionant. Văi aproape verticale au fost săpate de ghețari și râuri. Râul Bjoreia curge prin valea Måbødalen, până la Vøringsfossen, o cascadă spectaculoasă care cade 145 m într-un canion care se întinde până în partea superioară a Eidfjord.

Principalul drum prin vale trece printr-o serie de tuneluri, în timp ce bicicliștii și pietonii pot călători pe vechiul drum tăiat prin canion. O cărare în sus, spre Måbøgaldane, are 1500 de trepte și 125 de curbe. Un drum pe care se poate merge călare duce la Vøringsfossen.

Hardangervidda Natursenter, un centru oferind informații despre platoul muntos Hardanger, se află la Sæbo.

Ulvik

Satul Ulvik se întinde într-un arc ușor curbat, la capătul interior al unui mic fiord. Este ca și cum ghețarul ar fi făcut un efort să lase aici un tip de sol deosebit de bogat; ferme terasate se ridică din fiord, cu câmpurile lor de un verde viu și livezile lor bogate. O biserică din secolul XIX se află în locul unei biserici de lemn din seolul XIII. Altarul ei datează din Evul Mediu. Zona este ideală pentru drumeții și sporturi de iarnă. Impresionanta cascadă Røykjafossen este în Osa, la aproximativ 10 km de Ulvik.

Voss

Izolat până la construirea căii ferate, în 1883, Voss este astăzi cea mai mare stațiune pentru sporturi de iarnă din Norvegia de vest. Are telescaune, teleschiuri și o telecabină, Hangursbanen, care urcă până la 660 m în munți. Peisajele frumoase atrag vizitatori tot timpul anului.

Muzeul moștenirii culturale, Voss Folkemuseum, se axează pe obiecte de interes istoric descoperite în Finnesloftet, o clădire despre care se crede că datează din jurul lui 1250. Muzeul include ferma din Mølstertunet, cu 16 clădiri vechi de 400 de ani, bine păstrate. Voss Kirke (1270) este o biserică în stil gotic, cu interioare deosebite.

Bergen

Ridicat la rangul de oraș de către regele Olav Kyrre, în 1070, Bergen era, în acel timp, cel mai mare oraș din țară și capitala Norgesveldet, o regiune care includea Islanda, Groenlanda și părți din Scoția. Chiar li după ce oslo a devenit capitala Norvegiei, în 1299, Bergen a continuat să se dezvolte ca un centru comercial, în special pentru exportul de pește uscat, în timpul companiei de comerț Liga Hanseatică. După o perioadă de declin, în secolul XV, orașul a intrat într-o nouă eră a prosperității ca un important centru de navigație. În 2000, Bergen a fost numit Oraș European al Culturii. Deși este un oraș mare, are tot farmecul și atmosfera unui orășel.

Explorând zona Bryggen

În zona de la nord de portul Vågen, între cheiul Bryggen și Øvregaten, o stradă pe care se aliniază case hanseatice, se află unele dintre cele mai importante obiective din Bergen. Arhitectura vheche și nouă oferă un fundal atrăgător pentru aglomerația de pe străzi și de pe cheiurile pline de nave încărcând și descărcând mărfuri.

Norges Fiskerimuseum

Situat pe malul apei, în capătul cheiului de nord al portului Vågen, Norges Fiskerimuseum (Muzeul Norvegian al Pescuitului) oferă o imagine cuprinzătoare a vechii industrii norvegiene a pescuitului și asupra resurselor sale. Sunt expuse vase și echipamente din diferite epoci. Alte expoziții descriu diferite tipuri de pescuit, cum ar fi cel de hering și de cod, crescătoriile de pești, vânătoarea de balene și foci.

Håkonshallen și Rosenkrantztårnet

Håkonshallen este o sală gotică de ceremonii, construită de regele Håkon Håkonsson pentru încoronarea și căsătoria din 1261 a fiului său, Magnus Lagabøter. Se crede că este cea mai mare clădire laică medievală păstrată în Norvegia. A fost construită din piatră locală, cu detalii arhitectonice în steatită. Inițial, sala de ceremonii era situată la ultimul etaj. Etajele din mijloc aveau zone de locuit și de lucru, iar subsolul era folosit pentru depozitarea proviziilor. În 1683, sala a fost reamenajată ca depozit de grâne. Clădirea a fost, ulterior, restaurată și decorată cu picuri de Gerhard Munthe, dar în al Doilea Război Mondial a fost grav avariată. În urma lucrărilor de restaurare, s-a creat o sală pentru ceremonii oficiale.

Turnul Rosenkratz face parte, împreună cu Håkonshallen, din vechile fortificații ale Bergenhus (Castelul Bergen). Clădirea principală datează din aceeași perioadă ca și Håkonshallen. Turnul actual a fost construit, în 1560, de către guvernatorul Castelului Bergen, Erik Rosenkrantz, ca punct de apărare și reședință.

Mariakirken

O parte a altarului din Mariakirken (Biserica Sf. Maria) datează din secolul XI, din perioada în care regele Olav Kyrre a ridicat Bergen la rangul de oraș. Este cea mai veche biserică din oraș care a supraviețuit. În vremurile Ligii Hanseatice, negustorii germani au folosit-o ca biserică a lor și au decorat-o bogat. Are un splendid amvon baroc, din 1677, decorat cu constelații pictate și reprezentări ale virtuților creștine, cum ar fi Credința, Speranța, Dragostea, Castitatea, Cinstea și Moderația.

Bryggens Museum

Săpăturile care au început după un incendiu catastrofal în Bryggen, în 1955, au fost cele mai ample de acest gen din Europa de Nord. Muzeul Bryggens se bazează pe descoperirile arheologice de aici și oferă o imagine a vieșii de zi cu zi în orașul medieval. Are o mulțime de materaile bin epuse în valoare, atât grafice cât și scrise, incluzând inscripții runice din secolul XIV.

Bryggen

Vechile depozite de lemn din nordul portului erau, inițial, cunoscute sub numele de Tyskebryggen (Cheiul German), întrucât timp de 400 de ani, până la 1754, au fost în centrul comerțului hanseatic din Norvegia. Cu mult înainte de negustorii hanseatici germani, această parte a orașului a fost un centru comercial pentru pește și produsele din pește. De multe or de-a lungul secolelor, casele medievale cu frontoane, au fost avariate de incendii. Ultimul, din 1955, a cruțat doar zece frontoane. Astăzi, Bryggen este un centru al artiștilor și o zonă populară de restaurante. Este inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.

Hanseatiske Museum

Înființat în 1872, muzeul este situat într-una dintre cele mai mari case de negustori germani, datând de la sfârșitul epocii hanseatice. Mai mulți negustori erau cazați aici, lângă încăperi pentru uscat peștele, birouri și depozite. Interioarele de la începutul secolului XVIII oferă o bună imagine a modulul în care aceștia trăiau și lucrau.

O secțiune separată a muzeului conține patru săli, folosite de locatari pentru a mânca, a se distra, a învăța și pentru a se încălzi iarna.

Explorând centrul orașului Bergen

Inima orașului Bergen este în pașnicul paradis al Lille Lungegårsdvann, un lac înconjurat de un parc și de copaci și, în timpul verii, o expoziție colorată de rododendroni. Pe latura sa vestică se află Festplassen, piața festivalului orașului, cu pavilionul său de muzică. Festplassen se deschide într-un bulevard, ole Bulls Plass, care duce la den Nationale Scene (Teatrul Național). La câteva străzi spre nord de festplassen, se află celebra Fisketorget (Piața de Pește). Cele mai importante galerii de artă din Bergen se află pe latura sudică a lacului.

Korskirken

La est de Torget, și în partea interioară a Vågen se află Korskirken (Biserica Sf. Cruci). A fost ridicată în jurul anului 1100, inițial de o biserică romanică lungă, cu trei naosuri. O aripă sudică a fost adăugată, în 1615, și una nordică, în 1623, creându-se astfel planul cruciform caracteristic. Un frumos portic în stil reanscentist, cu monograma lui Christian al IV – lea, înfrumusețează capătul nordic.

Domkirken

Vatedrala din Bergen a fost inițial o biserică parohială, Olavskirken, datând din ultima jumătate a secolului XII. Când în Bergen a fost înființată o mănăstire franciscană, în jurul anului 1250, biserica a fost preluată de către călugări. Ca și alte clădiri din Bergen, Plavskirken a fost distrusă de foc. Odată, a fost restaurată de Geble Pederssøn care, în 1537, a devenit primul episcop luteran al Norvegiei. El a construit o nouă turlă și a montat ceasul de deasupra intrării în vest. Balconul corului, în stil gotic, cu mai multe laturi și cu ferestre îanlte, a rămas neatins. Marea orgă Rieger a bisericii are 61 de registre.

Poetul Ludwig Holberg, considerat întemeietorul literaturii moderne norvegiene, a fost elev al Școlii Latine din apropiere, din 1698 până în 1702.

Buekorpsmuseet

Muren (Casa din Zid), veche de 400 de ani, inițial locuința privată a înaltului oficial Erik Ronsenkrantz, găzduiește Buekorpsmuseet. Buekorps (”Corpul de Arcași”) sunt brogăzi formate din băieți. Ele au apărut în anii 1850, în Bergen, și au devenit o parte specială din tradiția orașului. Cândvam diferitele buekorps erau rivale, dar astăzi exercițiile și marșurile lor sunt mai puțin încrâncenate. Arcuri, steaguri și fotografii istorice sunt expuse la muzeu.

Akvariet

Acvariul este una dintre atracțiile cele mai populare din Bergen. Conține cea mai mare colecție din Europa de pești și nevertebrate, de mare și de apă dulce. În interior, sunt noup acvarii mari de pești și 40 mai mici. În plus, sunt două bazine cu păsări de mare, foci și pinguini. O secțiune este consacrată evoluției vieții marine.

Zilnic, 3 milioane de litri de apă de mare sunt pompați din adâncurile Byfjorden prin 8000 m de conducte de plastic.

Kulturhuset

Fostele fabrici de Sardine (USF) au fost renovate pentru a adăposti Centrul Cultural USF, un mare complex de artă contemporană, prezentând muzică, filme, teatru, dans, arte vizuale și artizanat. În puține locuri din Norvegia se poate găsi un program artistic atât de variat sub un singur acoperiș.

Den Nationale Scene

Primul Teatru Național Norvegian își are rădăcinile în Teatrul Det Norske din Bergen, fondat în 1850, de către violonistul Ole Bull. Henrik Ibsen a fost director aici timp de șase ani, începând din 1851, urmat de Bjørnstjerne Bjørnson, din 1857 până în 1859.

Din 1909, teatrul este găzduit într-o superbă clădire Art Nouveau. Clădirea inițială a teatrului, ”Teatrul din Engen”, a fost distrusă de bombe, în 1944. Den Nationale Scene a jucat un rol semnificativ în istoria teatrului norvegian, atât prin repertoriul său, cât și prin reprezentațiile puse în scenă aici.

Vestlandske Kunstindustrimuseum

Cunoscut și ca permanentum, Muzeul de Artă Decorativă al Norvegiei de Vest expune o colecție de comori norvegiene și străine. Include orfevrărie locală și artă budistă/chinezească din timpul dinastiilor Sung, Ning și Ching. Este expusă și o vioară fabricată de Gaspar de Salo, în 1562, care i-a aparținut lui ole Bull. Are și lucrări de artă și meșteșugărești contemporane. Fac parte din muzeu conacul de țară Damsgård Hovedgård și fost fabrică de hârtie Alvøen, situate la 5 km, respectiv 20 km de Bergen. Fabrica a fost păstrată împreună cu locuințele muncitorilor și conacul proprietarului, astăzi muzeu.

Bergen Kunstmuseum

Cele trei colecții principale ale Muzeului de Artă din Bergen sunt împărțite în două clădiri, în apropiere de Lille Lungegårdsvann. Bergen Billedgalleri (Galeria de Artă a Orașului) a fost înființată în 1878 și extinsă, în 2000, într-o clădire nouă din Lars Hilles Gate. Este cunoscută ca Vestlandets Nasjongalleri (Galeria Națională din Vestlandet) și are o frumoasă colecție de artă plastică norvegiană și europeană din secolele XIX și XX. De mare interes istoric sunt tablourile cu vechiul Bergen ale lui J.F.L. Dreier, în special din anii 1830.

În aceași clădire se află Colecția Stenersen. Include lucrări de Munch, Picasso, Miró, Klee și Utrillo, donate de Rolf Stenersen.

Colecția Rasmus Meyer se axează pe lucrări norvegiene și scandinave, din 1760-1915, inclunzând lucrări ale lui Edvard Munch, J.C.Dahl, Adolf Tidemand, Harriet Backer și Christian Krohg, donate de către colecționarul de artă Rasmus Meyer.

Bergens Kunstall

Asociația de Artă din Bergen a fost înființată în 1838. Organizează nouă sau zece expoziții de artă contemporană anual la Bergens Kunstforening, dintre care prestigioasa Festspillutstilling este cea mai importantă. Clădirea a fost proiectată de arhitectul ole Landmark.

Grieghallen

Moderna sală de concerte din Bergen, Grieghallen, a fost inaugurată în 1978. Proiectată de arhitectul danez knud Munk, este cea mai mare sală din țară, cu 1500 de locuri. O sală mai mică poate primi 600 de oameni. Grieghallen e folosită și pentru operă, balet, producții teatrale și congrese. Este principala locație a spectacolelor din cadrul festivalului Internațional din Bergen (Festspillene). Festivalul s-a ținut în fiecare an, în mai și iunie, începând din 1953, atrăgând artiști din întreaga lume.

Bergen Filarmoniske Orkester (Orchestra Filarmonică din Bergen) , cunoscută și sub numele de Harmonien, susține concerte în fiecare joi în Griegshallen, din septembrie până în mai. Orchestra a fost înființată în 1765.

Bergen Museum: De Naturhistoriske Samlinger

Cuprinzătoare colecții botanice, geologice și zoologice, ca și o grădină botanică și o seră alcătuiesc De Naturhistoriske Samlinger (Colecția de Istorie Naturală), în cadrul Muzeului din Bergen. Aât colecția de istorie naturală, cât și cea de istorie a culturii au fost înființate de președintele Parlamentului norvegian, W.F.K. Christie, în 1825. Colecția de istorie naturală este găzduită într-o impunătoare clădire de pe dealul Nygårdshøyden, datând din 1866 și 1898. A fost prioiectată de J.H. Nebelong și H.J. Sparre.

În secțiunea de zoologie, sunt expuse animale și păsări împăiate și pești împăiați din întreaga lume, inclunzând o expoziție intitulată ”Animalele sălbatice din Africa”.

În secțiunea de geologie, este expusă o colecție de minerale, cu frumoase mostre din regiunea Bergen și din împrejurimi. Viața strămășilor noștri este descrisă în expoziția ”Evoluția Omului”. Alte expoziții se axează pe ”Geologia petrolului” și ”Evoluția verde – Dezvoltarea planetei”.

Grădina botanică, cunoscută sub numele de Muséhagen, este un covor de flori în lunile de vară. În sere, pot fi văzute, tot timpul anului, plante tropicale. Muséagen a fost înființată în 1897 și, de-a lungul timpului, a acumulat 3 000 de specii diferite. Selecția de plante este foarte mare și variată. Când grădina a depășit spațiul inițial, au fost înființate noi grădini și o plantație de arbori, la Milde, la aproximativ 20 km sud de centrul orașului.

Cercetarea extinsă desfășurată de departamente de istorie naturală și culturală ale muzeului a stat la baza înființării Universității din Bergen, care are astăzi peste 17 000 de studenți, șapte facultăți și 90 de institute.

Bergen Museum: De Kulturhistoriske Samlinger

Vizavi de Muzeul de Istorie Naturală, de cealaltă parte a Muséhagen, se află Colecția de Istorie Culturală a Muzeului din Bergen, De Kulturhistoriske Samlinger. Colecția ocupă o clădire mare, proiectată de Egill reimers, în 1972. Expozițiile se axează pe cultura și folclorul norvegian, ca și pe exponate aparținând culturilor străine. Neobișnuita colecție de arheologie se bazează pe descoperirile din comitatele Hordaland, Sogn și Fjordane, și Sunnmøre, din Norvegia de vest. Artefactele sunt expuse în colecții tematice, cum ar fi ”Epoca de piatră” și ”Epoca vikingilor”. ”Moștenire din Europa” ilustrează schimburile culturale dintre Norvegia și restul Europei. Motivele colorate ale artei populare norvegiene pot fi studiate în expoziția ”Trandafiri și eroi”, în timp ce frumoasele costume populare locale fac parte din colecția ”Textile rurale”.

”Ibsen în Bergen” descrie activitatea lui Henrik Ibsen la teatrul Det Norske (Teatrul Național din Bergen), între 1851-1857. Expozițiile antropologice includ ”Între Bariera de corali și pădurea tropicală”, ”Indienii inuiți și aleuți: americanii băștinași” și ”Viața eternă: mumiile egiptene”. Muzeul este cunoscut pentru colecția sa de artă religioasă, inclusiv de icoane rusești.

Bergens Sjøfartsmuseum

Istoria navigației norvegiene, din cele mai vechi timpuri, poate fi studiată în Bergens Sjøfartsmuseum (Muzeul Maritim), cu un accent special pe Vestlandet. Parterul acoperă perioada până la 1900; etajul I se axează pe secolul XX și epoca navelor cu aburi și cu motor, până în ziua de astăzi. Muzeul are o colecție extinsă de modele de corăbii vikinge și diverse nave, inclusiv puntea navei de antrenament Statsraad Lemkuhl. ”Nave de coastă și fiorduri” descrie viața echipajelor și a pasagerilor de la bordul vaselor care navighează de-a lungul coastelor. Muzeul Maritim a fost înființat în 1921. Este găzduit într-o clădire din piatră, cu o curte interioară în centru, proiectată de Per Grieg și terminată în 1962.

Vara, copii de toate vârstele se adună în curte, pentru a se juca cu navomodele cu telecomandă. Pe ”cheiul de promenadă” vizitatorii sunt invitați să se relaxeze în fotolii de punte și să privească unul dintre cele mai aglomerate porturi din Bergen.

Bergen: Periferiile

Când vechiul oraș Bergen a fost unificat, în scopuri administrative, cu mai multe districte vecine, în 1972, a crescut în mărime de zece ori. ”Noul” Bergen include acum fiorduri și munți, lacuri și podișuri, păduri și câmpii, văi și o mulțime de comori arhitectonice.

Gamle Bergen

Un muzeu în aer liber, a fost înființat, în 1949, pe vechiul domeniu nobiliar de la Elsesro, în Sandviken. Clădirile, mobila, ustensilele casnice, îmbrăcămintea și alte articole expuse oferă o ilustrare plastică a vieții din Bergen, în secolele XVIII și XIX. Interioare de ateliere și magazine oferă o idee asupra condițiilor de viață a diferitelor clase sociale, cum ar fi marinarii și oficialii de rang înalt, artizanii și muncitorii. În jurul caselor sunt străzi și alei proiectate să imite stilul epocii.

Fløyen

Muntele Fløyfjellet, cunoscut ca Fløyen, este numit după girueta din vârf. Aceasta stă aici de secole, indicând forța și direcția vântului, pentru marinarii care intră sau ies din port. A fost dată jos de vânt, arsă, chiar și dărâmată, dar, de fiecare datăă, a fost reconstruită. Un funicular, inaugurat în 1918, duce pasagerii 320 m spre vârf, din centrul orașului, în apropiere de Fisketorget. În vârf sunt locuri cu superbe perspective panoramice și multw tranșee pentru plimbări. Fløyen este unul dintre cele șapte vârfuri din jurul Bergen. Altul este Ulrikken (642 m), cântat în imnul orașului Bergen, de Johan Nordhal Brun.

Fantoft Stavkirke

Fantoft Stavkirke (biserică din lemn) a fost construită, inițial, în comitatul Fortun in Sogn, în jurul anului 1150. A fost mutată în Fantoft în 1882, unde a fost înfrumusețată cu capete de dragoni și cu acoperișuri ascuțite. În iunie 1992, biserica a fost distrusă de foc, dar a fost reconstruită în trei ani. Nu este neobișnuit ca biserici din lemn din Norvegia să își schimbe locația. Deseori, ele au fost transportate pe mare, întrucât era mai practic decât să se folosească drumurile de țară. Vang Stavkirke din Valdres, de exemplu, a fost vândută regelui Prusiei. În 1842, a fost dusă peste muntele Filefjell la Sogn, de unde a fost transportată pe mare în Germania.

Gamlehaugen

Reședința oficială din Bergen a regelui Norvegiei este Gamlehaugen din Fjøsanger, imediat la sud de oraș. A fost construită în 1901, de profesorul Jens Zetlitz Kielland, pentru magnatul Christian Michelsen, și este situată pe un deal, deasupra fiordului Nordåsvannet. Michelsen a fost primul premier al Norvegiei după ruperea uniunii cu Suedia, în 1905. La moartea sa, proprietatea a fost cumpărată de stat. Are lucrări în lemn, în stil de castel elvețian, și conține picturi norvegiene de la sfârșitul anilor 1800. Grădini în stil englezesc înconjoară clădirea.

Troldhaugen

Trodhaugen, fosta casă a compozitorului Edvard Grieg și a soției sale, Nina, este situată pe un promontoriu din Nordåsvannet. Potrivit unei legende locale, a fost un loc bântuit de troli, de unde numele Troldhaugen, însemnând ”Dealul Trolilor”. Perechea a trăit aici 22 de ani, din 1885 până la moartea lui Grieg, în 1907. După proiectul lu Schak Bull, pereții interiori sunt din lemn natur. casa a rămas la fel cum era în 1907, cu pianul Steinway al lui Grieg, un dar făcut cu ocazia nunții de argint, din 1892, și cu alte amintiri.

Cabana Compozitorului, unde au prins viață câteva dintre compozițiile cele mai importante ale lui Grieg, a fost construită în 1892. Mai există un muzeu și o sală de concerte cu 200 de locuri, Troldsalen, folosită pentru recitaluri muzicale. Ascunse într-o grotă care dă spre lac se găsesc mormântul lui Grieg și cel al soției sale.

Lysøen

Ole Bull a fost unul dintre cei mai mari virtuozi violoniști ai timpului său, iar în Norvegia este considerat erou național.El s-a născut la Begen , în 1810 , și a murit în reședința sa de vară de pe insulă, Lysøen, în 1880 .

Extraordinara casă ‚’mica Alhambra’ casa a fost construită în 1872 și extinsă în 1905.

Bull și-a proiectat chiar el reședința de vară , cu ajutorul arhitectului C.F von der Lippe. Casa este inspirată de o varietate de stiluri calasice și medievale .Construită din pin norvegian , are un turn cu o cupolă rusească în formă de ceapă și o ușă maură și este decorată exotic , atât în interior ,cât și în exterior.

Lysøen este tratamentul capriciosului său creator .În 1973, strănepotul lui Bull, Sylvia Bull Curtis, a donat proprietatea Societății pentru Monumente Norvegiene.Insula poate fi explorată străbătând numeroasele sale cărări.

Bergens Tekniske Museum

Vechea Trikkehallen(depoul de tramvai)din Møhlenpris găzduiește Bergens Tekniske Museum (Muzeul Tehnic).Expozițiile despre energie, industrie, comunicații și științe sunt atrăgătoare pentru toate vârstele.Sunt expuse dispozitive tehnice, mergând de la vehicule și mașini de spălat , la echipamente pentru stingerea incendiilor și materiale militare . Aici puteți găsi mașini de epocă , motociclete , o fierărie funcțională , o presă de tipărit , unuldintre primele modele de motoare pe aburi și trăsuri.Muzeul are și navomodele și o machetă de cale ferată.

Edvard Grieg

Edvard Grieg (1843-1907) a fost cel mai mere compozitor , pianist și dirijor al Norvegiei.S-a născut la Bergen, în 1843. La vârsta de 15 ani , sfătuit de violonistul Ole Bull, s-a înscris la Conservatorul din Leipzig, pentru a studia muzică. Mai târziu, la Copenhaga, a venit în contact cu compozitori importanți ai epocii , cum ar fi Niels Gade. Obiectivul lui Grieg a fost să creeze un stil norvegian de muzică , pentru care a căutat inspirație în folclor. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără muzica pentru Peer Gynt de Isben .În 1867, s-a căsătorit cu vara sa , soprana Nina Hagerup.

Sognefjorden

Cel mai lung fiord din Norvegia, Sognefjorden, se întinde 206 km de la arhipelag la vest ,până la Skjolden, sub Jotunheim, la est. Atinge o adâncime maximă de 1 308m. În timp ce secțiunea interioară urmeajă o linie aproape draptă , din vest până la micul orășel Balestrand, secțiunea interioară se ramifică în toate direcțiile. Cinci brațe mari se întind ca niște lungi degete de fiord și aceste secțiuni interioare sunt cele care au cel mai mult de oferit vizitatorilor.Fiecare dintre ele este bine cunoscut pentru frumuseția sa:Færlandsfjorden, Sogndalsfjorden și Lustrafjorden, spre nord, Ardalsfjorden spre est și Lærdalsfjorden, Aurlandsfjorden și Nærøfjorden, spre sud. De-a lungul lor puteți găsi unele dintre cele mai frumoase peisaje naturale din lume.

Balestranș .În frumoasa stațiune Balestrand, înconjurată de un peisaj care trece de la molcom la sălbatic, se găsește hotelul Balholm din Kvikne, o mare structură din lemn datând din 1877

Vik :Sunt două biserici în apropierea satului Vik:biserica din lemn Hopperstad (1130)și o biserică din piatră, în stil romanic, din Evul Mediu. În punctul de oprire a feribotului se află o stație înaltă de 26,5 m a eroului mitologic Fridtjov, un dar din partea Kaiserului Wilhelm al II-lea .

Kvinnefossen:Râul Kvinna cade 120 m în jos, spre Sognefjorden.

Sogndal:Sogndalsfjorden este înconjurat de livezi, care arată superb primăvara.La Sogndalsfjøra, un centru local de comerț, principalul drum prin sat este numit Gravensteinsgata, după un soi de măr.

În regiunea Sogndal, împânzită de livezi ,satul Kvikne are o biserică din lemn datând din secolul XII .În apropiere se află muzeul în aer liber Sogn Folkemuseum, cu 32 de clădiri istorice.

În capătul interior al fiordului este râul Arøyelva, celebru pentru pescuitul de somon solicitat fizic (capture record:un pete cântărind 34 kg) .

Drumul somonilor este blocat de Helvetesfossen (Cascada Iadului),iar locurile de pescuit se sub acesta este numit sugestiv (trambulinele disperării).

Biserica de lemn din Urnes:este pe Lista Patrimoniului Mondial al siturilor care trebuie să fie conservate.

Urnes Stavkirke:Regina bisericilor din lemn ale Norvegiei, Urnes este și cea mai veche. Apare pe Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, alături de sculpturile de piatră de la Alta și de Bryggen, din Bergen.

Construită în jurul anilor 1130-1150, conține bârne dintr-o biserică din secolul XI, care s-a aflat în același loc.

Cea mai remarcabilă caracteristică a bisericii o constitue portul său nordic. Și aceasta provine dintr- o clădire mai veche , iar sculpturile sale descriu lupta dintre bine și rău , sub forma unor animale luptându-se cu șerpi. Aceste ornamente animaliere sunt cunoscute sub numele de ’ stilul Urnes.’

Două candelabre din altar , din metal și email, dateajă din secolul XII și au fost făcute la Limoges, în Franța.

Tot în districtul Luster se află și cea mai frumoasă biserică din piatră din Sogn, Dale Kirke, construită în 1250.

Norsk Villakssenter:Pe malul Lærdalselva-râul faimos cu somoni –se află Centrul Norvegian al Somonului Sălbatic.

Lærdal:mIcul centru Lærdalsøyri expune o colecție de frumoase clădiri din lemn din secolul XVIII și XIX. Pe malul râului Lærdalselva, Norsk Villakssenter(Centrul Norvegian al Somonului Sălbatic)are un punct de observație al somonilor.Singurele modalități de a ajunge de la Lærdal la Aurland au fost fie un lung ocol cu feribotul , fie așa –numitul Snøveien (drumul zăpezii)peste munți.Deschis doar vara ,este plin de troiene chiar și atunci .Din noiembrie 2000 însă , un tunel lung de 24,5 km străbate muntele în adânc, unind E16 , în apropiere de Lærdalsøyri, cu Aurlandsvangen și Flån.

Borgund(1150)este singura biserică din lemn care a rămas neschimbată din Evul Mediu.

Borgund Stavkirke: Borgund Stavkirke din Lærdal este singura biserică din lemn care a rămas neschimbată din Evul Mediu . Consacrată Sf. Apostol Andrei , datează din jurul anului 1150 și este construită în întregime din lemn . Interiorul este foartesimplu :nu există strane sau ornamente , iar luminarea se reduce la câteva deschizături mici ,sus, în pereți . Exteriorul este bogat ornamentat cu sculpturi în lemn , animale asemănătoare dragonilor luptând pe viață și moarte , capete de dragoni înscriși și înscripții runice.Separat , se găsește o clopotniță cu un clopot medieval.

Amvonul datează din secolul XVI.Naosul:doisprezece stâlpi (bușteni)în jurul părții centrale naosului susțin acoperișul . Dispărând în umbra tavanului, ei dau senzația unei înălțimi mai mari.Acoperișul este din șițe din lemn de pin.Cruci decoreză vârfurile arcadelor deasupra ușilor și turnului absidei. Porticul mic , exteriorul bisericii este bogat decorat. Ornamentele de pe porticul vestic , în stil romanic , au ca motive vița–de–vie și bătălii între dragoni.Cruci ale Sf. Andrei mărginesc nava centrală.Altar cu un iconostas datând din 1654.Construcția acoperișului văzut de dedesubt, este o construcție complicată, cu numeroși căpriori și multe grinzi.

Flåmsbanen :Spectaculoasa călătorie pe calea ferată Flåmsbanen oferă imagini uimitoare ale munților, cascadelor, cătunelor pitorești și ale formațiunilor , stâncoase cu aspect ciudat , pe scurtul și abruptul traseu dintre Flåm și Myrdal.

Are doar 20 de km lungime, dar și o impresionantă diferență de nivel de 864m între Myrdal ,pe podișul muntos și Flåm , pe malul Aurlandsfjord.Calea ferată a fost inaugurată în 1942. Sunt 20 de tuneluri pe linie și nouă opriri, fiecare cu o altă panoramă ., inclusiv spre extraordinara cascadă Kjofossen. Călătoria de 50 de minute poate fi considerată drept parte a turului’ Norvegia esențială’.

Aurland și Aurlandsdalen:Aurlandsvangen este punctul de pornire pentru excursii de-a lungul fiordului și munți- cu mașina, cu trenul și pe jos.

Orașul păstreză câteva dintre primele sale clădiri , între care casa de oaspeți Åbelheim (1770).Biserica de piatră , din secolul XIII , are vitralii de Emanuel Vigeland. Aceasta este un bun punct de pornire pentru drumeții în valea Aurland . Peste fiordul Aurland , drumul 601 duce la Undredal , cea mai mică biserică din lemn din țară.

Mai departe spre vest, pe E16 , se află Gudvangen, de unde un feribot străbate îngustul Naerøyfjord, înainte de a merge spre Kaupanger, de cealaltă parte a Sognefjord.

Jostedalsbreen:

Cel mare ghețr din Europa continentală are 100 km lunginme și 15 km lățime. Împreună cu Jostefonn, cu care era unit, acoperă 486 .Punctul său cel mai înalt este Lodalskåpa (2 083).Calota de ghață își întinde degetele în văile de sub ea. În secolul XVIII , unele dintre aceste limbi s-au extins așa de jos , încât au dispărut câmpuri cultivate , dar de atunci s-au restrâns.

Punctele de pornire pentru tururi pe gheață includ Jostedalen (ghețarii Nigardsbreen și Bergsethbreen),Stryn(ghețarul Briksdalsbreen)și Fjærland (ghețarii Bøyabreen și Supphellebreen).

În punctul interior al Fjærlandsfjorden, cel de un verde stălucitor, se află Norsk Bremuseum (Muzeul Norvegia al Ghețarului), un ’muzeu cu activități ’,premiat, consacrat zăpezii, gheții , ghețarilor, expedițiilor și cățărărilor pe ghețari.

O prezentare cinematografică panoramică îl poartă pe privitor într-o experiență virtuală pe ghețar.

Nordfjord

Fiordul cel mai nordic din comtatul Sogn și Fjordene este Nordfjord. Măsurând 110 km în lungime, Nordfjord se întinde de la Måloy, în vest , până la Stryn aprope de frontiera cu Norvegia de est.

Regiunea din jurul orașului Stryn a fost fost o destinație căutată încă din 1850, când au sosit primii englezi amatori de alpinism, excursii pe gheață, schi și pescuit.

Câteva limbi de ghețar se Întind din Jostedalsbreen. La Brikdalsbreen se poate ajunge cu calul și trăsura de la Briksdal (bilete la biroul turistic din Stryn);la ghețarul de pe Strynfjell se poate ajunge cu telescaunul de la Centrul de Schi de Vară Stryn. Loen, pe laczul Lovatnet, a fost distrus în 1905 când o parte a muntelui, Ramnesfjellet, a căzut în lac , provocând un val uriaș.Acesta a uciș 63 de oameni,a distrus case ,și a urcat un vas cu aburi 400m sus pe munte. Din Stryn pornesc două drumuri în jurul Nordfjorden. Cel mai nordic (RV15)merge de-a lungul Hornindalsvatnet,cel mai adânc lac din Europa ,până la Nordfjord, un centru de creștere și înmulțire a cailor norvegieni de fiord. Cel mai sudic (RV60,E39)trece prin Innvik, Utvik și Brykjelo, spre Sandane. Nordfjord Folkemuseum, din Sandane, are 40 de case din secolele XVIII ȘI XIX.

Geirangerfjorden

Zona interioară a Storfjorden se împarte pentru a forma două dintre cele mai cunoscute fiorduri din Norvegia:Tfjorden, spre nord și Geirangerfjorden, spre sud.Cel de al doilea lung de 16 km ,este chintesența fiordului.O panglică de apă verde strălucitoare șerpuiește prin satul Geiranger,sub muții abrupți , cu ferme agățate pe pante și cu cascade.RV63,Grotli-Geiranger-Andalsnes, este cunoscut ca Drumul de Aur.Mergând la sud de Geiranger, drumul trece pe lângă Flydalsjuvet, o culme în surplombă care oferă o imagine de carte poștală a fiordului și a munțiilor din jur.Continuă până la cabana de munte Djupvasshytta, de unde se poate ajunge pe vârful Dalsnibba (1 476m).

La nord de Geiranger, o spectaculoasă parte a Drumului de Aur duce la Nordfjorden.Acesta e cunoscută ca Ørnveien (Drunmul Vulturului)și oferă perspective panoramice.Un feribot duce peste fiord la Valldal, de unde următoarea secțiune , cunoscută ca Trollstigveien(Cărarea Trolilor),duce la Andalnes prin câteva serpentine amețitoare ,în ac de păr, oferind perspective superbe.

Tafjorden a fost lovit de o tragedie în 1934, când o stâncă imensă din Langhammaren s-a prăbușit în fiord, provocând un val uriaș care a ucis 40 de oameni în Tafjorden.

Ålesund

Centrul orașului Ålesund a fost distrus de un incendiu catastrofal, în 1904.Alte națiuni europene au venit imediat cu ajutoare ,donații și orașul a fost reconstruit aproape în întregime în stil Art Nouveau.Din acest motiv , Ålesund ocupă un loc foarte special în istoria arhitectonică a Europei.Se întinde pe câteva insule legarte de poduri . Astăzi , este un important port de pescari, dar Ålesund , a fost târg și centrul regiunii Sunnmøre, de pe la 1200.Cabana Montană Fjellstua oferă perspectivă panoramică asupra orașului.

Muzeul Ålesund are o secțiune consacrată orașuluiși o alta consacratăregiunii artice.

Muzeul Snnmøre constă din 40 de case și locuințe bărci istorice și 30 de tipuri de ambarcațiuni diferite de pescuit.

La sud-vest Ålesund , se află insula Runde , renumită pentru culmile sale care alcătuiesc habitatul a aproximativ un milion de păsări de mare. Aici sunt 100 000 de perechi de macareiși 50 000 de perechi de șoimi , și poate fi văzută și specia rară de pescăruși nordic.

Vasul Akerendam, din Indiile de Est olandeze , s-a scufundat lângă acestă insulă, în 1725, cu o încărcătură prețioasă. Scufundători au recuperat în timp din epavă mari cantități de monede de aur și de argint.

Åndalsnes

Acolo unde râul Rauma intră în Romsdalsfjorden se găsește stațiunea Åndalsnes, punct terminus al căii ferate Romsdalshorn(1 554m). Pe partea opusă sunt vârfurile zimțate ale Trolltindane(1 795m)cu o stăncă perfect verticală în vale. Acesta un popular loc pentru alpinism. Trollstigveien (Cărarea Trolilor)este un drum de mașină palpitant, cu 11 serpentine în ac de păr între Åndalsnes și Valldalen, spre sud.De-a lungul drumului se văd cascadele Stingefossen și Tverrdalsfossen. În fiecare vară, o cursă de schi, Trollstigrennet, se ține în trecătoarea Trollstigheimen.

Molde

Cunoscut ca ‚’Orașul Trandafirilor’, pentru grădinile sal cu trandafiri și vegetația luxuriantă , Molde este un loc atrăgător pe malul fiordului. Termenul ‚’panorama Molde’ este folosit pentru a descrie peisajul de aici:din Valden se poate vedea, într-o zi senină, 87 de vârfuri acoperite de zăpadă.În iulie, Molde este locul unui festival de jazz care atrage muzicieni de top din străinătate.

Muzeul în aer liber al caselor de lemn , Romdalsmuseet, deține și o colecție fașcinantă de costume de naționale. Fiskerimuseet(Muzeul Hjertøva), aproape de Molde, se axează pe istoria culturală a populației de coastă. Cât sunteți în peninsula Molde , merită să vizitați atât satul de pescari Bud, care dă spre stâmtoarea cunoscută ca Hustadvika și peștera de marmură Trollkrja (Biserica Trolilor), la circa 30 de km spre nord. Pe Eresfjorden , cascada Mardalsfossen are cea mai mare cădere verticală neîntreruptă din Europa de Nord, 297m ,. Perioada în care este cea mai spectaculoasă e din 20 iunie până la 20 august. Atlanterhavsveien (Drumul Atlanticului), de la Averøy la Kristiansund, este spectaculos.Trece pe lângă insulițe și canale și peste 12 poduri, care au fost construite chiar deasupra mării.

Kristiansund

De la hotarul de pe insula Kirkelandet se deschide o vedere magnifică asupra acesteia și a celorlaltor două insule care alcătuiesc Kristiansund.

Portul adăpostit , mereu aglomerat cu ambarcațiuni,a dat naștere așezării de coastă Lille-Fossen sau Fosna.În 1742, când a primit statut de oraș, numele a fost schimbat în Kristiansund. Între 1830 și 1872, orașul s-a dezvoltat devenind cel mai mare exportator din țară de klippfisk (cod sărat, uscat). Kristiansund a fost aproape complet distrus de bombe, în aprilie 1940.

Recostrucția a creat o nouă imagine a orașului, cu clădiri moderne în diverse culori , dintre care principalele atracții sunt primăria și biserica.

Muzeul Nordmøre, conține o expoziție specială cu decoperiri arheologice aparținând culturi Fosna și o expoziție de unelte de pescuit.

La nord de Kristiansund, se află mica insulă Grip, locuită doar vara.Tot cea ce a mai rămas din această fostă comunitate de pescari este o biserică de lemn ,din secolul XV, în care locuitori se refugiau din calea furtunilor puternice.Vaa există o legătură pe mare.Cu mult timp în urmă la Kristiansund se putea ajunge doar folosind ambarcațiuni , dar astăzi există un aeroport și legături rutiere cu continentul.

Spre sud-est trece RV70, prin câteva tuneluri și poduri pe măsură ce peisajul devine mai muntos Tingvoll Kirke , cunoscută drept Catedrala Nordmøre, dateză din jurul anului 1200 și are un iconostas deosebit, cu inscripții runice pe peretele corului.

La Tingvollfjorden, drumul trece prin Ållvundeid , de unde un drum lateral merge spre magnifica vale Innerdalen, cu vârful Dalatårnet și munții Trollheimen. La capătul fiordului se află Sunndalsøra, unde se găsește gura celebrului râu Driva, cu somoni și păstrăvi de mare.

Hartă turistică Norvegia

Zona Trøndelag

Lofoten și Vesterǻlen

Văzuți dinspre Vestfjorden , la nord de Bødo, semeții munți de pe insulele Lofoten se înalță ca zid în mare.Lofoten cuprinde șase insule mari multe insule mici. Defilee, prăpăsti și vîrfuri ascuțite alcătuiesc un fundal impresionat pentru fiorduri , mlăștini , ferme, orășele și sate de pescari.Insula Moskesnøza și îndepărtata insulă Skomvǽr se întinde 60 de km de faleye abrupte , numai nyker. La nord -est de Lofoten se află Vesterålen, care imparte insulele Hinnøya și Vestvågøy cu Lofoten , și care mai include alte trei insule mari : Langøya, Andøya, și Hadseløya.

Explorînd Lofoten și Vesterålen

Coasta insulelor Lofoten și Vesterålen este dominată de vîrfuri ascuțite : Tinden și Reka , de pe insula Langøya, și Møysalen și Hinnøya. Mici orășele și sate de pescari se întind la malul apei.Unele dintre aceste așeyări sunt părăsite ,ca Nyksund , altele, ca Myre, prosperă . În cel mai nordic punct al insulei Andøya din arhipelagul Vesterålen, se află portul Andenes. Svolvǽr este cel mai important oraș din Lofoten , Svolvǽr a primit statut de oraș abia în 1996. Poziția sa pe Austvågøya și bunele legături de transport fac din el o importantă poartă de turism pe insule. Economia orașului depinde de Lofotfisket (Pescăriile Lofoten) . În februarie și martie , în fiecare an, codul vine în Vestfjorden pentru a-și depune icrele, iar navele de pescuit îl urmează. În afară pescarilor și a turiștilor , artiștii sunt atrași de Svolvǽr și a fost înființat în oraș un centru pentru artiștii din nordul Norvegiei,Nordnorsk Kunstnersentrum.Primăria din Vågan merită vizitată. Are șapte picturi de Gunnar Berg , reprezentînd bătălia de la Trollfjord, din 1880, cînd pescarii , în bărci, s-au luptat cu noile vapoare cu aburi rivale.

Vîrful Svolvǽrgeita (Capra Svolvǽr),de 569m , cu cele două cornuri ale sale , pare să se înalțe din centrul orașului și reprezintă o provocare pentru toți alpiniștii.

Vestvågøya: Din insula Austvågøya, există o legătură rutieră prin, Gimsøy și peste două poduri , pînă la Vestvågøya, unde se află un aerodrom la Leknes și o oprire a expresului de coastă Hurtigruten, la Stamsund.

Stamsund ca și Ballstad , este unul dintre cele mai mari și pitorești sate de pescari din vestul Lofoten. Vestvågøya, este și o importantă insulă agricolă, unde s-a cultivat pămîntul încă din Epoca de piatra .

Muzeul Vestvågøy, din Fygle, are o frumoasă colecție , incluzînd o colibă de pescar din 1834. Insula este bogată în monumente din Epoca de piatră și a fierului și în așezări vikinge. Lofo-Vikingmuseet på Borg ( Muzeul Vikingilor din Borg), la nord de Leknes, expune reconstrucția unei gospodării din perioada 500-900 d.Hr. Este un muzeu plin de viață , unde sunt organizate demonstrații de meșteșugari și banchete vikinge.

Flakstadøza și Moskenesøya :Insula Flakstadøya este cunoscută pentru satul de pescari Nusfjord.

A fost ales , în 1975 , în cadrul Anului European al Naturii pentru un proiect pilot de conservare a tradițiilor de construcție din Norvegia.

Pe Moskenesøya se află un șir de sate de pescari , printe care și Reine , situat într-un peisaj montan sălbatic. Încîntătorul sat este așezat la capătul sudic al drumului Lofoten . Sund are un muzeu al pescuitului și o fierărie pentru obiecte , articole din metal .Între Moskenesøya și Vǽrøy se învolbureajă curentul Moskstraumen, cel mai mare maelstrom din lume. Cînd vîntul și curentul au aceeași direcție , zgomotul poate fi auzit de la 5 km .

Pe Vǽrøy și Røst , insulele cele mai sudice ale Lofoten , un imens număr de păsări marine cuibăresc pe falezele cu forme ciudate de la Trenikene.

Legendarul far de la Skomvǽr stă solitar , în punctul cel mai îndepărtat al uscatului.

Insulele Vesterålen: Hinnøya este insula cea mai mare și cea mai populată din Vesterålen (și din Norvegia).Principalul oraș e Harstad , care s-a dezvoltat în jurul anului 1870, ca rezultat al abudenței de heringi. Festivalul cultural al Norvegiei de nord se ține aici în fiecare în an , în preajma solstițiului de vară. La Trondenes, în apropiere se află o biserică în stil gotic timpuriu . Insula cea mai nordică este Andøya, cu comunitatea de pescari Andenes.

Hurtigruten :’Cea mai frumoasă călătorie din lume’

Căpitanul Richard With, de la compania de navigație Vesteraalske Dampskibsselskab, a fost cel care a inițiat expresul de coastă , pe fondul unei vii controverse . Puțini credeau că ar fi posibil să se opereze pe o rută expres tot timpul anului, cu atît mai mult în zilele întunecate ale iernii, întrucît nu existau decît hărți înșelătoarei coaste norvegiene.Cu toate acestea , s-a semnat un contract între With și guvern , în mai 1893. La început , erau curse săptămînale și nouă porturi de oprire , între Trondheim și Hammerfest , vara. Iarna, navele se opreau la Tromsø. Expresul de coastă s- a dovedit curînd vital pentru comunitățile aflate pe traseul său. Astăzi ,două companii de navigație operează cu 12 nave , avînd zilnic plecări din nord și din sud. Croziera de laBergen la Kirkenes, cu opriri în 34 de porturi , a fost numită ‚’CEA MAI FRUMOASĂ CĂLĂTORIE DIN LUME’.

Porturi de oprire ale Hurtigruten:

Bergen- de aici se pornește în călătoria de șașe zile spre nord , de-a lungul coastei.

Trondheime –este unul dintre cele mai mari porturi de oprire

Cercul Polar de Nord- se traversează la jumătatea călătoriei

Insulele Lofoten-oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje. La Raftsundet, navele trec prin cea mai mică stîmtoare de pe traseu.

Tromsø-capitala Norvegiei de Nord ȘI ‚’Poarta spre Artica’, are una dintre cele mai frumoase intrări pe mare din Norvegia.

Kjøllefjord-falezele spectaculoase ale Nordkapp(Capului Nord), înalte de 309m , sunt un reper impunător.

Kirkenes- este ultimul port de oprire pentru expresul de coastă.

Narvik

Narvik s-a dezvoltat ca port comercial pentru minereul de fier de la Kiruna, în Suedia. Calea ferată Oftobanen, pînă la Kiruna , a fost terminată în 1902, după ce Narvik a fost ridicat la rangul de oraș. Bombardamentele germanilor , din 1940, au distrus cea mai mare parte a orașului.

După al Doilea Război Mondial, Narvik și-a revenit , devenind ce-l de al doilea oraș port ca mărime din Norvegia. Activitățiile legate de minereul de fier încă formează baza sa economică. Oftobanen trece prin munți deasupra Rombaksfjorden, oferind priveliști uimitoare.

De la Oscarborg, o telecabină , Fjellheisen, urcă 700m . Vara , funcționeză pînă la ora 2:00 (soarele de la miezul nopții:31mai-14iul).

Krigsminnesmuseet(Muzeun l Memorialului Războiului), aproape de piața centrală , se axeză pe campaniile militare duse aici în 1940.

Soldați aliați, dar și germani ,sunt înmormîntați aproape de Fredskapellet (Capela Păcii) .

Senja

Pe cea de-a dpua insulă ca mărime din Norvegia , Senja, se poate ajunge pe șosea (E6)de la Bardufoss, peste pod , la Finnesnes.Peisajul este verde și primitor pe partea dinspre continent , devenind mai sălbatic spre coasta dinspre mare.

Anderdalen Nasjonalpark :are un peisaj netulburat, locuit de elani și de vulpi.Înapoi pe continet , în sudul comitatului Troms, mari zone sălbatice , incluzînd parcul național Øvre Dividal , sunt populate de urși. De la Skibotn, la aproximativ 100km est de Senja, E6 trece aproape de punctul în care se întîlnisc Finlanda, Suedia și Norvegia , Treriksrøysa.

Alta

Satul Alta aflat, la gura rîului Alta , a crescut și s-a unit cu împrejurimile sale , pentru a forma cea mai populată formă urbană din Finnmark.Aceasta include Bossekop, o piață bogată în tradiții unde populația sami și kǽn (imigranți de origine finlandeză)și norvegienii făceau comerț.În afară de biserica din Bossekop , întrega zonă a fost rasă de pe fața pămîntului în timpul retragerii germane din 1944.

Astăzi ,Alta, se dejvoltă ca un centru industrial și educațional și ca un important nod de transport pe E6 , cu propriul aeroport.

Partea inferioară a văii Alta , este acoperită cu teren și teren agricol fertil . Curentul Golfului și nopțile de vară cu soare asigură condiții pentru agricultură chiar și la 70N.

Altaelvar este unul dintre cele mai atractive râuri cu somon din lume pentru pescuitul la muscă. În fiecare an sunt prinși somoni cântărind peste 20 kg. În 1973, au fost acoperite în apropierea satului Hjemmeluft gravuri în piatră , vechi de 2000 de ani până la 6000 de ani. Gravurile ,acum parte din Patrimoniul Național UNESCO, reprezintă animale sălbatice și scene de vânătoare.

Muzeul Alta: câștigător al titlului Muzeul Anului în 1993, se află în Hjemmeluft. Expune obiecte legate de râul Alta , începând din Epoca de piatră , din cultura Komsa (7000 î. Hr-2000 î.Hr.), până la cel mai recent proiect hidroelectric.

Tromsø

Cunoscut ca’Parisul Nordului’ , Tromsø este cel mai mare oraș din regiunea polară a Scandinaviei . Este situat la 300 de km în interiorul Cercului Polar de Nord , la aceași altitudine cu nordul Alaskăi.

Centrul Tromsø acoperă o insulă din aglomeratul Tromsøy-sund. La începutul epocii vikinge , aici se află o fermă , iar prima biserică a fost construită în jurul anului 1250. În perioada hansiatică , comerțul a înflorit ; Tromsø a devinit oficial târg în 1794. Din anii 1820 , s-a dezvoltat ca un port înfloritor pentru traficul maritim în Oceanul Artic. Nansen și Amundsen și-au început expedițiile polare de aici . Cea mai nordică universitate din lume s-a deschis la Tromsø , în 1972.

Polaria: este un centru național de cercetare și informare cu privire la regiunile polare în special Artica. Este de asemena, un loc minunat, pentru a trăi experiența peisajului artic. Într-un fașcinant film panoramic , din Svalbard , spectatorul ajunge un hoinar în peisajul polar , sub Luminile Nordului , simțind cum este în sălbăticia artică.

Într-un acvariu pot fi văzute specii arctice de pești. Printre alte creaturi se află crabul regal roșu , Pralithodes camtschaticus, care poate cântări până la 10 kg . Această specie artică a migrat din Rusia , și se răspândește constant spre sud , de-a lungul coastei norvegiene.

O altă atracție este bazinul cu fund de sticlă pentru foci , care astfel pot fi privite de dedesubt.

Tromsø Kunstforening: Înființa în 1877, este cea mai veche societate din Nordul Norvegiei. Expune artă contemporană norvegiană și internațională și organijeajă în jur de 20 de expoziții în fiecare an. Societatea își are sediul într-o clădire din secolul XIX , care a găzduit cândva Muzeul din Tromsø.

Nordnorsk Kunstmuseum : Muzeul regional de artă al Norvegiei de nord , a fost înființat în 1985, în principal pentru pentru a expune picturi și artă din regiunile nordice , incluzând sculpturi și textile. Muzeul organizează și expoziții temporare, cu lucrări atât din trecut , cât și din prezent.

Polarmuseet: Expedițiile de vânătoare și de cercetări polare sunt punctele de interes ale Polarmusset. Exponatele descriu călătoria lui Fridtjof Nansen la Polul Nord cu vasul Fram , viața exploratorului Antarticii , Roald Amundsen și încercarea lui Solomon Andree de a zbura cu balonul la Polul Nord (1897).

Sunt expoziții consacrate primilor vânzători din Svalbard , vânătorilor cu capcane pentru urși polari , vulpi polare și foci , care iernau în pustiul înghețat . Din colecție fac parte articole din viața de zi cu zi , ustensile și alte materiale lăsate de vânători , de vânătorii de balene și de foci prin Norvegia de Nord.

Muzeul este situat în zona portului din vechiul Tromsø, înconjurat de depozite masive, case de pescari și clădiri de lemn, din anii 1830.

Ishavskatedralen: Înființată în 1965, Catedrala Oceanului Artic ,( cunoscută și ca Biserica Tromsdalen) a fost proiectată de Jan Inge Hovig . Este construită din beton .Forma acoperișului simbolizează modul în care Luminile Nordului dau strălucire lunilor întunecoase de iarnă din Tromsø.

Un vitraliu masiv de 23 m , tringhiular , realizat de Victor Sparre (1972),umple peretele estic . Cuprinde 86 de panouri de piese de sticlă ca niște bijuterii , având ca temă A Doua Venire a lui Hristos .

Nordlysplanetariet: Situat în campusul universității în Breivika, aproape de Tromsø Botaniske Hage (Grădina Botanică ), se află Nordlysplanetariet (Planetariul Luminilor Nordice ). Este prezentarea filmului Lumina Artică , un film care oferă o experiență realistă atât al straniei aureole boreale albastre (cunoscută sub numele Lumina Nordului )-deseori vizibilă pe cerul artic în lunile întunecoase de iarnă – cât și a incredibilului soare de la miezul nopții , responsabil pentru nopțile luminoase de vară . Planetariul (din păcat închis)nu trebuie confundat cu Nordlysobservatoriet (Observatorul Luminilor Nordului ), un centru de cercetare din Skibotn, în Lyngen.

Tromsø Museum Universitetsmuseet: Acuma parte a Muzeul Universității , Muzeul Tromsø este muzeul regional pentru Norvegia de nord. Înființat în 1872, deține colecții importante din Epoca de pietre , epoca vikingă și Evul Mediu timpuriu, incluzând o locuință vikingă reconstruită .De un interes special sunt lucrările în lemn din biserica de la sfârsitul Evului Mediu , din perioada hansiatică și cele în stil baroc.

De la ănceputurile sale muzeul s-a specializat în peisajul și cultura artică. Istoria sami ocupă un loc important în și expuse diverse obiective care fac parte din viața sami . Muzeul are multe de oferit tinerilor vizitatori , cu proiecții regulate de filme și replica în mărime naturală a unui dinozaur.

Hammerfest

Ursul polar de pe blazon amintește de zilele în care Hammerfest era un centru de vânătoare și al celor care puneau capcane. O așezare din secolul IX, Hammerfest a primit rangul de oraș în 1789. E cel mai nordic oraș din lume , la 7039’48’N , așa cum e înregistrat pe Merideanstøtten (Stăpânul Meridian), care marcheză prima măsurătoare internațională a Pământului , din secolul XIX . Orașul a trecut prin multe catastrofe, inclusiv aceea de a fi distrus de un unragan în 1890 , a fost primul oraș din Europa care a instalat iluminatul electric al stăzilor.

Biserica din Hammerfest este neobișnuită prin faptul că nu are altar , ci peretele din spate e monumentală pictură abstractă , în culori strălucitoare . Clubul Ursului Polar, Isbjørnklubben, are un muzeu despre tradițiile arctice ale orașului.

Nordkapp

Navigatorul englez Richard Chancellor a fost cel care a dat denumirea de Nordkapp(Capul Nord), în 1533, în înceracare sa de a găsi Peisajul de Nord –Est spre China. Mai multe personalități au călătorit pentru a vedea Capul Nord , între care regele francez Louis Philippe de Orleans , în 1795, și Oscar al II-lea , în 1873. Aceasta din urmă a fost răspândită pentru încurajarea navelor turistice să includă Capul Nord , în itinerarile lor , iar turismul s-a dezvoltat rapid. O impresionantă sosea nouă –parte din ea trecând pe sub canalul Magerøy, leagă capul de continent . În fiecare an peste 200 000 de oameni vin până în vârfull stâncii.

Nordkapphallen (Sala Capului Nord)

, în intereriorul muntelui , oferă o vedere panoramică a coastei. Un videograf aratând schimbarea anotimpurilor în Finnmark , rulează pe un ecran larg de 225. Turiștii au șansa de a deveni membri ai Clubului Regal al Capului Nord . Din Vârful Capului Nord începe o cărare marcată , spre promotoriul Knivskellodden , cel mai nordic punct al Europei, la 7111’08’N.

Honnigsvg, la 35 de km sud-est de cap, e locul în care oprește Hurtigruten . Tot aici există și un muzeu al Nordkapp.

Două evenimente, de la începutul secolului, XIV, au întărit poziția deținută de Vardø ca bastion împotriva incursiunilor din est: Håkon al V-lea a construit o fortăreță și arhipelagul Jørund a sfințit prima biserică . Fortăreața, Vardøhus Festning, a fost reconstruită în secolul XVIII, ca o fortificație în formă de stea, cu parapeți de pământ și turbă , opt tunuri și o mortieră. Se fac tururi ale reședinței comandantului , ale vechilor depozite de bărci. Patru regi si-au scris numele pe o grindă din fortăreața originală .

Vardø este legat de continet printr un tunel pe sub canalul Bussensundet, construit în 1982. Pescuitul și procesarea peștelui sunt baza economiei locale.

Satul de pescari, Kiberg, spre sud, era cunoscut ca ‚’Mica Moscova’ , datorită activității partizanilor din al Doilea Război Mondeal . Spre nord, cătunul părăsit Hammingberg stă într-un peisaj selenar, în care oceanul a creat stranii formațiuni stâncoase.

Vadsø

Situat inițianl pe insula Vadsøya, orașul mai există un catarg folosit în expediția lui Amundsen la Polul Nord , cu dirijabilul Norge, din 1926, și la lansarea dirijabilului lui Umberto Nobile, Italia, în 1928.

De-a lungul secolelor, numeroși finlandezi s-au stau stabilit în Vadsø, iar clădirile poartă amprenta meșteșugarilor finlandezi. Rujia Kvenmuseum consacră un spațiu considerabil pentru kvǽnene . Se află într-o fermă în stil finladez , Tuomainengården.

Invandrermonumentet (Monumentul Imigrantului)realizat de sculptorul filandez Ensio Seppänen, a fost dezvelit în 1977 de regele Olav, în prezența regelui Suediei și a președintelui Finlandei. Așa numitul comerț cu rușii –Pomor , prin care pestele era schimbat pe lemn , a contribuit , de asemena , considerabil la dezvoltarea orașului în secolele XIX și XX.

Kirkenes

În capul Bøkfjorden se află Kirkenes , cel mai mare centru urban din estul Finnmark și ultimul port de oprire pentru Hurtigruten. Minereul de fier a fost piatra unghiulară financiară a comunității și , când orașul a fost distrus de armata germană în retragere , în 1944, cei 2 000 de locuri ai săi s-au refugiat în puțurile de mină din apropiere.

Minele s-au închis în 1996, dar moștenirea lor continuă să trăiască. Puțurile deschise de la Bjørnevatn, la sud de oraș , au creat o vastă vale artificeală , cu patul la 70 m sub nivelul mării.

Apropierea orașului Kirkenes de granița cu Rusia atrage turiști din zonă. O excursie populară este cea via Storskog (punctul oficeal de trecere a frontierei), până la râul Grense Jacobselv pe graniță, prin păduri de mesteceni care dau spre Marea Barents.

La gura râului se află o capelă construită în 1869, ca un turn de pază spirituală spre est. A fost numit după Oscar al II-lea , care a vizitat regiunea în 1873.Un drum duce de la Elvenes la Skafferhullet și la capela ortodoxă rusească din partea rusă.

Pădurile de pin și mlaștinjile din Øvre Pasvik Nasjonalpark de pe râul Pasvikelka , se întind până la monumentul Treriksrøysa, unde Finlanda , Rusia și Norvegia se întâlnesc. Râul a fost amenajat masiv pentru hidroelectricitate.

Soarele de la miezul nopții:

Expresia ‚’’Tărâmul Soarelui de la Miezul Nopții’’ este deseori folosită pentru a descrie Norvegia și sudul Scandinaviei . Fenomenul –arcul superior al soarelui rămâne deasupra orizontului timp de 24 de ore –se întâmplă la latitudine de peste 66N, în timpul câtorva luni de vară. Corespunzător , există o perioadă de întuneric ,când soarele nu se ridică de loc deasupra orizontului în timpul zilei. Ca o compensație , Luminile Nordului pot străluci uneori pe cer. Soarele de la miezul nopții și zilele întunecoase ale iernii sunt provocate de înclinarea axei terestre și de rotația Pământului în jurul soarelui . A vedea soarele de la miezul nopții în aceste locuri poate fi o experiență magică.

Svalbard

Cunoscut ca’’ ținutul coastelor reci’’, Svalbard constă din insule din Oceanul Artic: Spitsbergen (cea mai mare), Nordaustlandet, Edgeøya, Barentsøya, Prins Karls Forland și câteva mai mici . Arhipelagul se întinde pe 640 de km la nord de continent , la aproximativ o oră de zbor cu avionul de Tromsø . A fost menționat pentru prima dată într-un document din Islanda , în 1194. Un explorator olandez , Willem Barents , a sosit aici în 1596. El a găsit un peisaj magnific împânzit de vârfuri zimțate, și l-a denumit Spitsbergen . Spre est, munții au aspect de podișuri . Ghețarii cad cu zgomot în mare , rupți din zidurile lor uriașe de gheață .Svalbard a fost plasat sub suveranitate norvegiană în 1925, iar în 1935 Uniunea Sovietică a devenit parte la traseul prin care se împart drepturile asupra minelor locale de cărbune.

Magdalenefjorden:Peisajul din jurul micului Magdalenefjorden , de pe coasta Vest- Spitsbergen , este uimitor. Aproximativ 60 la sută din Svalbard este acoperit de ghețari.

Longyearbyen: Capitala insulelor Svalbard este astfel denumită după americanul J.M.Longyear , care a deschis prima mină în Svalbard , în 1906. Are o populație de 1 500 de locuitori.

Newtontoppen:și vârful Perriertoppen sunt cei mai înalți munți , de 1 717 m .

Morsă: Din anii 1950 , morsa este o specie ocrotită și numărul exemplarelor a crescut. Poate fi văzută mai ales pe insula Moffen.

Start de gheață :Apele în jurul Svalbard pot fi acoperite cu gheață , întinderea acestuia depinzând de anotimp , vreme și condiții.

Fiordurile de pe coastele vestice accesibile cu barca , de la sfârșitul lui mai până toamna târziu .

Apele de la nord și de la est sunt rareori accesibile.

Macul de Svalbard: Sunt două tipuri de maci , cu tulpini lungi , de Svalbard –galben –cel mai popular- și alb.

Pscărușul polar:Este una dintre cele 15 specii de păsări care culbăresc cu trei degete , fulmarul și pinguinul pitic.

Ursul polar: este cel mai mare din specia urșilor . Poate atinge 2,8 m lungime . Iarna , blana este albă ca yăpada , iar vara bate spre crem.

Zona Oslo

Oslo dintr-o privire

Oslo și-a schimbat numele de câteva ori în istorie-din Oslo în Christiania, iar apoi în Kristiania. În 1925, capitala a revenit la numele său inițial, Oslo. Orașul se bucură de o localizare fără egal. Între hotarele sale ,este posibil să înoți în Oslofjorden vara și să schiezi pe pârtile bine întreținute iarna. Centrul orașului Oslo găzduește muzee și galerii , palatul regal , parcuri instituții publice , toate accesibile mergând pe jos. Portul său este apărat de un castel din secolul XIV . Există o mare varietate de magazine , iar vara cafenelele se revarsă pe trotuare și pe malul apelor . Majoritatea obiectivelor sunt la o distanță care poate fi parcursă pe jos din centru , cu excepția celor din Bygdøy.

Norsk Folkemuseum: din Bygdøy este o splendidă colecție de 155 de clădiri istorice , începând din Evul Mediu ;

Akker –Brygge: situat pe malul apei, este un popular loc de întâlnire pentru un pahar, pentru masă sau cumpărături . Acest fost șantier naval debordează de viață . Este plin de magazine și localuri.;

Vikkingskipshuset: un muzeu care adăpostește trei dintre cele mai bine păstrate corăbii vikinge din lume. Este una dintre bijuteriile culturale ale Norvegiei;

Akershus Slott: este cel mai bine pastrat complex medieval fortăreață –castel din Norvegia. Construcția sa a început în 1300 ,oferă o panoramă spectaculoasă a portului din Oslofjorden .

Slottet (Palatul Regal): este o clădire neoclasică cu trei etaje. A fost construit ca reședință regală sub domeniile regelui Karl al XIV –lea Johan și Oscar I, între 1825 și 1848.

Karl Johan Gate: a fost principala arteră a orașului timp de peste 100 de ani. Partea inferioară este pietonală , partea superioară este folosită pentru parade.

Stortinget: este construită din cărămidă galbenă pe o fundație de granit . Aici se reunește Adunarea Națională a Norvegiei . A fost terminat și folosit pentru prima dată în 1866.

Centrul –Partea de Vest

Multe dintre cele mai mari și mai importante instituții și obiective din capitală sunt situate în partea vestică a orașului Oslo și multe dintre ele se află la distanțe care pot fi parcurse pe jos.Din punct de vedere istoric , această zonă a orașului este relativ nouă . Ea a devenit centrul capitalei când Palatul Regal a fost finalizat și când s-a proiectat Karl Johans Gate , în a doua jumătate a secolului XIX.

Zona include cele mai populare oaze de verdeață din Oslo:Studenterlunden, de-a lungul Karl Johan Gate , și Slottsparken , care înconjoară Palatul Regal , sunt folosite ambele ca spații de recreere. Aker Brygge, cu magazinele , barurile , galeriile de artă și teatrele sale, atrage cei mai mulți vizitatori . Această zonă din centrul Oslo este bine deservită de toate tipurile de transport public. Vara, străzile sunt pline de oameni , iar cafenelele și restaurantele se extind , cu capitalele din sudul Europei.

Karl Johan Gate

Karl Johan Gate , din inima orașului Oslo , este cea mai cunoscută și aglomerată arteră din Norvegia .Zilnic , 100 000 de pietoni trec pe această stradă mai bine cunoscută sub numele de Karl Johan. Multe dintre instituțiile cele mai importante ale Norvegiei sunt situate aici , inclusiv Palatul Regal (Slottet) , Sortinget (Parlamentul norvegian), Universitatea și Teatrul Național. Pe această stradă sunt aliniate magazine universale , magazine de specialitate și localuri. Muzeul Historik și Nasjonalleriet sunt la doar câteva minute de mers. Partea superioară a Karl Johan , pe lângă parcul cunoscut ca Studenterlunden , este loc de paradă . Iarna este transformată în patinoar , care atrage tineri și bătrâni.

Karl Johan Gate

Cae mai cunoscută arteră a Norvegiei este Karl Johan Gate. Este denumită după regele Norvegiei și Suediei ,Karl Johan (1818-1844)și este cunoscută simplu sub numele de Karl Johan de către localnicii din Oslo. Strada este flancată de clădiri maiestoase , în stil neoclasic.Partea superioară este cea mai impunătoare . Sortinget (Parlamentul Norvegiei)este situat aici , Slottet (Palatul Regal)ocupă locul de onoare la capătul vestic al străzii.Între aceste două clădiri se află Universitatea și Nationaltheatret, un parc cunoscut ca Studenterlunden și un patinoar care este deschis pentru public iarna . Partea inferioară a Karl Johan Gate se termină cu gara centrală . Basarhallene (halele)de la Kirkeristen se găsesc în această zonă.

Imortanța Karl Johan Gate a crescut după ce Palatul Regal , proiectat de arhitectul H.D.F.Linstow , a proiectat și Karl Johan.

În afara numeroaselor clădiri publice , strada este flancată cu magazine de specialitate și localuri. Karl Johan Gate este un loc popular de întâlnire încă din secolul XIX. Locuitorii din Oslo obișnuiau să se plimbe prin Studenterlunden pentru a-i vedea pe alții și a fi văzuți. Astăzi tinerii continuă să se întâlnească aici . Este , de asemenea punctul central pentru evenimente regale și pentru vizite de stat . Fără îndoială cea mai importantă zi din an pe Karl Johan este Ziua Națională ,17 mai , când mii de copii , acompaniați de cântăreți și muzicieni , defilează spre palat pentru a saluta familia regală care iese la balcon. În 2000 , a fost instalat un sistem de iluminare a fațadelor de-a lungul Karl Johan Gate , iar acum luminile se aprind automat în fiecare seară , la căderea întunericului. Strada este plină de viață până la ore târzii , spre dimineață . Turiștii sunt deseori surprinși de intensitatea vieții de noapte în jurul Karl Johan Gate , care este comparabilă cu atmosfera unora dintre cele mai mari capitale ale Europei.

Universitetet

Universitatea domină partea de nord-est a Karl Johan Gate. Clădirea neoclasică a fost terminată în 1852, 40 de ani după ce Fredrik al VI a decretat că Norvegia poate să aibă , în sfârșit , propria universitate.El i-a dat numele său ‚’’Universitatea Regală Frederik din care a fost cunoscută până în 1939.

De-a lungul anilor , majoritatea cursurilor , cu excepția Facultății de Drept și a unei părți a administrației , s-au mutat la Blindern, în suburbia orașului Oslo. Complexul complexul universității este situat exact opusă Nationaltheatret. Este alcătuită din trei clădiri care incercuiesc Piața Universității .Pentru marcarea cantenarului , în 1911 ,universitatea a construit un nou auditorium, Aula , ca o extinde a clădirii principale. Aula este renumită pentru freșcele sale pictate de artistul norvegian Edvard Munch realizate în 1916. Puternicul motiv de fundal , Soarele simbolizează lumina sub forma uni răsărit de soare deasupra coastei. Principalul tablou din dreapta , Alma Mater , arată o mamă alăptându-și copilul , reprezentând universitatea , în timp ce tabloul din stânga , Istorie, reprezintă cunoașterea și înțelepciunea.Edvard Munch a considerat picturile din Aulă opera sa cea mai importantă . Politicieni și umaniști din întreaga lume au vizitat , de-a lungul timpului , Aula. A fost folosită ca loc de decernare a Premiului Nobel pentru Pace în 1990 , când ceremonia a fost mutată la Rådhuset (Primăria Oslo).

În fiecare an , într-o zi de la mijlocul lui august , 3000 de studenți se adună în Piața Universității pentru a se înscrie la universitate.

Nasjonalgalleriet

Galeria Națională găzduiește cea mai mare colecție publică de picturi , sculpturi , desene și gravuri. Artele vizuale până în 1945 sunt bine reprezentate , cu un accent special pe romantismul național și pe impresionism . Sala Edvard Munch conține câteva dintre cele mai celebre lucrări ale artistului. Un alt punct de interes îl constitue colecția de icoane rusești din secolele XV și XVI a Școlii din Novgorod. Sculpturi ale unor artiști norvegieni și străini pot fi văzute în mai multe dintre sălile de expoziție.

Cu 50 000 de volume , Galeria Națională are cea mai bună bibliotecă de artă din tară. Clădirea a fost proiectată de H.E.și Adolf Schirmer și a fost terminată în 1882.

Ghidul Galeriei: La parter se află un magazin , o librărie , sala de lectură și o colecție de sculpturi antice. La primul etaj sunt expuse artă norvegiană și picturi europene. La al doilea etaj sunt gravuri și desene , ca și o relație de artă scandinavă.

Lucrari celebre:Tabloul lui Christian Krohg Babord Litt (Întoarce cârma puțin spre port )a fost pictat în 1879 de către acest artist prolific și foarte apreciat. Picturile lui sunt considerate capodopere ale artei norvegiene.

’’ Strigătul’’Strik, de Edvard Munch (1893), este una dintre operele de artă cel mai reprodus din lume. O capodoperă a expresionismului , a fost furat din galerie în 2004 și regăsită în 2006 .

’’Portretul doamnei Zborowska’’ Acest portret pictat de Amadeo Modigliani a fost realizat în 1918. Este tipic pentru stilul liniar al artistului italian, cu zone mari de culoare. Modigliani este cunoscut drept creatorul expresionismului subiectiv.

’’Petru căindu-se’’ Se crede că această reprezentare a apostulului Petru a fost pictată de El Greco între 1610 și 1614. Intensitatea tabloului și alegerea îndrăzneață a culorii mantiei sunt specifice artistului.

’’Noapte de iarnă în munți’’ Vinternatt i Rondane de Horald Sohlberg, din 1914, este o capodoperă a neo- romantismului norvegian . Artistul s-a rupt de tradiția naturalistă a peisajului din arta nordică a începutului de secol XX.

’’Muntele Stetind în ceață’’ Stetind i Tåke a lui Peder Balke , din ,1864, este una dintre cele mai importante opere ale mișcării romantice naționale. Balke a fost unul dintre elevii peisagiului J.C.Dahl (1788-1857).

Historisk Museum

Historisk Museum face parte din Muyeul Universitar al Mo;tenirii Culturale , care găzduiește Oldsaksamlingen (Colecția Națională de Antichități), Etnografisk Museum (Muzeul Etnografic)și Myntkabinettet (Colecția de Monede și Medalii).Ele ilustrează istoria norvegiană și internațională de la primele așezări până în zilele noastre . Sunt expuse obiecte rare din epoca vikingilor și din perioada medievală , iar arta religioasă medievală extrem de bine reprezentată . Există și o bogoță colecție din cultura artică inuită . Clădirea a fost proiectată de Henrik Bull (1864-1953)și terminată în 1902.

Câteva artefacte:

’’Haina din piele de pește’’-Această haină a fost confecționată din piele de pește de populația nanai din Siberia subartică.Pieile peștilor mari sunt uscate , prelucrate și bătucite înainte de a fi cusute.

’’Portalul din Ål Kirke’’ :Această ușă de biserică din lemn , migălos sculptată , datând din 1150, este unul dintre puținele obiecte din lemn din Evul Mediu timpuriu care pot fi găsite în Europa . O parte din vopsea de pe portal s-a păstrat.

’’Masca inuită’’: Masca din estul Groelandei reprezintă un tupilak- o figură însuflețită prin ritualuri magice care îi aduce ghinion victimei.

‚’’Săbii vikinge’’: Delicate intarsii cu fire de argint și de alamă creează modelele geometrice ale acestor săbii , descoperite în tumuli funerari vikingi.

‚’’Scaun din Școala de Maeștri Buli din Congo’’ Această sculptură africană , înfățișează o femeie purtând un scaun , datează din 1850.

Ghidul Galeriei: Historisk Museum ocupă patru etaje . Colecția Națională de Antichități este la parter. Primul etaj este împărțit între Colecția de Monede și Medalii și Muzeul de Etnografic, care se extinde și în al doilea și al treilea etaj. Colecțiile sunt bine expuse în săli aerisite. Multe dintre exponate sunt însoțite de note cu informații în norvegiană , engleză și germană.

Slottet

Palatul Regal (Det Kongelige Slottet)ocupă o poziție ridicată deasupra centrului orașului ,și formează un punct natural de interes pe Karl Johan Gate.

Regele Karl Johan a hotărât construirea unei reședințe regale la Oslo , la urcarea sa pe tronul suedezo-norvegian ,în 1818. El l-a angajat pe arhitectul locotenent H.D.F.Linstow pentru a face proiectul . Lucrul la interior realizat de arhitecții H.E.Schirmer și J.H.Nebelong, a început în 1836. Peter Frederik Wergmann a realizat frizele în stil Pompei din Sala de banchete.Capela palatului și Sala de Bal au fost proiectate de Linstow ; pictorul Johannes Flintoe a decorat Camera Păsărilor.

Palatul nu a fost terminat până în 1848, după moartea lui Karl Johan. A fost inaugurat de Oscar I cu ceremonii ample . Clădirile principale nu au devenit reședință permanentă până în 1905, când Norvegia a devenit , în sfârșit , o națiune independentă. Regele Haakon și regina Maud , monarhii nou încoronați , s-au mutat în ceea ce era pe atunci un palat foarte prost întreținut. A fost restaurat treptat și modernizat în timp , iar la sfârșitul secolului XX a fost supus unei noi restaurări extinse.

Palatul este construit din cărămidă și mortar , are trei aripi de câte trei etaje fiecare . Slottsparken , grădinile care înconjuară clădirile la sud și est , nu sunt îngrădite și sunt deschise pentru vizitatori.

Palatul are o splendidă colecție de artă . În vara anului 2000 , publicul a avut pentru prima dată ocazia să vadă colecția și o parte din castel , în tururi cu ghid. Tururile se organizeză acum regulat , în fiecare an , de la sfărșitul lui iunie până la mijlocul lui august. În fața palatului se află o statuie a lui K arl Johan.

Nationaltheatret

Nu a fost o coincidența faptul că o piesă a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen a fost în program atunci când Teatrul Național și-a deschis porțile , în 1899.

Prima producție a teatrului fost drama socială Un dușman al poporului.De atunci operele lui Ibsen ocupă un loc central în repertoriu , iar piesele sale puternice au inspirat multe generații de actori.

Clădirea în stil baroc a fost proiectată de Henrik Bull și este considerată cea mai expresivă a renașterii construcțiilor din cărămidă în tară , în secolul XIX.Aspectul său baroc este tipic pentru arhitectura teatrelor din Europa spre sfârșitul secolului XIX.Un incendiu a provocat distrugeri mari în 1980, iar lucrările de restaurare au durat cinci ani.

Biletul la un spectacol oferă acces la una dintre cele mai Rfinate colecții de artă din Norvegia.În clădire sunt picturi ale lui Erik Werenskiold, Karl Fjell, Christian Krohg, P.S. Krøyer și busturi lucrate de Gustav Vigeland, Per Palle Storm și alți artiști norvegieni.În fața teatrului se află statuile a doi dintre cei mai renumiți scriitori ai Norvegiei.-Henrik Ibsen și Bjørnstjerne Bjørnson – fiecare pe un piedestal.

Rådhuset

În 1918, concursul pentru proiectarea unui nou sediu al promăriei a fost câștigat de Arnstein Arneberg și Magnus Poulsson. Clădirea a fost inaugurată în 1950 , pentru a marca cea de-a 900-a aniversare a orașului , dar a fost nevoit de mulți ani pentru ca localnicii din Oslo să se obișnuiască cu acest reper modernist în cărămidă maro-închis . Primăria este centrul administrativ al orașului Oslo și conține sala de festivități bogat ornamentată , cunoscută ca Rådhushallen ,în care se decernează ,în fiecare an ,în luna decembrie , Premiul Nobel pentru Pace. Importanți artiști norvegieni au fost invitați să decoreze interiorul , inclusiv Henrik Sørensen, a cărui picturi , Muncă ,Artă și Sărbătoare ocupă un perete întreg.

De menționat este că ,materialul de lucru utilizat pentru construirea primăriei este , căramida care a fost făcută manual ,cunoscută și ca ‚’piatra călugărului’ .

Elemente reprezentative:

Statuia Sf. Hallvard-este sfăntul orașului Oslo . Încercând să salveze o femeie , a fost ucis și aruncat în fiord cu o piatră de moară legată de gât . El s-a ridicat la suprafață și a fost adorat ca martir.

Galeria de oaspeți-Fresca lui Axel Revoldt descrie societatea industrială și de consum a aniilor 1950. Se axează pe agricultură , construcția de vapoare , pescuit și fabrici.

Rådhushallen- Sala de festivități principală are 1519 metri pătrați. Pictura lui Henrik Sørensen de pe peretele din spate este cea mai mare din Europa.

Sala de banchete-Locație pentru marile dineuri, Sala de banchete (Bankettsalen)este luminoasă și aerisită , bogat decorată și înfrumusețată cu portrete regale.

Centrul Premiului Nobel pentru Pace

Vechea gară Uestbanen a orașului Oslo , aproape de primărie , găzduiește Centrul Premiului Nobel pentru Pace. Proiectat de arhitectul britanic David Adjaye, centrul nu este un muzeu în înțelesul tradițional . Misunea sa este să prezinte activitatea laureaților Premiului Nobel pentru Pace și să asigure un forum de discuții pe tema păcii , războiului și soluționării conflictelor pe lângă un program bogat și variat de prelegeri , expoziții, seminarii și dezbateri .

Centrul oferă o bază de documentare , zonă de recreere și o librărie . Scopul său este să devină un loc de întâlnire , în care sunt încurajate reflecția , discuțiile și implicarea .

Oslo Konserthus

Sala de concerte din Oslo , situată în zona Vika, este unul dintre punctele de referință pentru viața culturală și muzicală a Norvegiei , de la deschiderea sa, în 1977. Cei mai buni artiști și cele mai bune orchestre din lume susțin aici concerte. În anii 1960, arhitectul suedez Gösta Alberg a câștigat concursul pentru proiectarea noii clădiri. Exteriorul este placat cu granit șlefuit ; scările și pereții interiori sunt din marmură albă. Sala a fost proiectată special pentru montarea lucrărilor orchestrale , cu o scenă suficient de mare pentru 120 de muzicieni.

Poate fi transformată în sală de spectacole sau pentru producții muzicale , cu 1400 de locuri pentru public.

Sale de concerte este căminul Orchestrei Simfoniei din Oslo , Oslo –Filhamonien. Orchestra joacă un rol central în viața muzicală a orașului. Este considerată ,de asemenea , unul dintre cele mai bune ansambluri simfonice din lume ,iar înregistrările sale i-au atras elogii internaționale.

Peste 300 de evenimente au loc anual în Konserthus, cu o audiență de peste 200 000 de spectatori.

Ibsenmuseet

Henrik Ibsen , dramaturgul venerat al Norvegiei , a creat cea mai mare parte a operei sale în perioada în care a trăit la München (1864-1892).

După întoarcerea sa în Oslo , în 1895, și soția sa au luat un apartament în Arbiens Gate , la primul etaj , pe colțul spre Drammensveien. Aici a scris ultimele piese , John Gabriel Borkman (1896)și Când noi morții ne trezim (1899).În această casă a suferit un atac cerebral , care l- a împiedicat să mai scrie , și a murit ulterior , în 1906 la vârsta de 78 de ani.

O mare atenție a fost acordată restaurării și redecorării apartamentului cuplului. Chiar și culorile seamnă cu cele din timpul vieții lui Ibsen , iar în birou se află mobilierul original.

În fiecare zi, el pliacă de aici într-o plimbare până la Grand Cafe de pe Karl Johan Gate, unde se întâlnește cu prietenii săi, până când boala l-a obligat să rămână închis în apartament .

Muzeul este deschis pentru tururi cu ghid și conferințe.

Centrul-Partea de Vest

Orașul își are originea în urmă cu peste 1000 de ani în ceea ce este acum partea de est. Prima piață a fost situată în Bjørvika, astăzi potul comercial și nod de circulați. Zona trece printr-o transformare amplă , centrată în jurul unei noi clădiri a operei , de pe chei.

În 1624, vechiul oraș Oslo a fost aproape complet distrus într-un incendiu. Noul oraș s-a extins pentru prima dată la vest de fortăreața Akerhus. Sub auspiciile lui Christian al IV-lea , s-a dezvoltat la nord de fortăreață , zona Kvadraturen (Patrulaterul).

Akershus Slott

De 700 de ani , fortăreața Akerhus stă de strajă deasupra orașului Oslo , apărând-l de orice încercare de atac de pe mare. Castelul ocupă o poziție spectaculoasă pe un deal din capătul Oslofjorden. Regele Håkon al V-lea a început construcția în la 1299, iar de atunci fortificațiile au cunoscut numeroase îmbunătățiri și reconstrucți.

Unul dintre monumentele de glorie ale fortăreței a fost rezistența la asediul regelui suedez Karl al XII-lea. În secolul IXI, castelul a devenit centru administrativ al forțelor armate. Astăzi ,acesta conține diferite clădiri istorice ,muzee și structuri de apărare. Este principalul punct folosit de guvern pentru evenimente de stat.

Elemente de referință:Turnul Romeriks,Sala lui Olav, Turnul Albastru , tapițerie din interior, Turnul Fecioarei,Mausoleul Regal,curtea interioară –specific evului mediu, Sala lui Christian al IV-lea.

Sortinget

Adunarea Națională a Norvegiei își are sediul în Sortinget (clădirea Parlamentului norvegian).Clădirea a fost proiectată de arhitectul suedez Emil Victor Langlet. Piatra de temelie a fost pusă în 10 octombrie 1866. Construcția a durat cinci ani . Sortinget este construită din cărămidă galbenă pe o bază de granit roșiatic. Stilul este un amestec de tradiții norvegiene și italiene.

Opera

Construcția noii clădiri a Operei Naționale a durat din 2003 până în 2008. Aceasta cuprinde o sală de 1350 de locuri ,în formă de potcoavă , cu o acustică de înaltă clasă.Complexul are peste 1000 de încăperi ,incluzând birouri săli de audiții și ateliere.

Acoperișul în pantă este acoperit cu 35 000 de plăci de marmură italiană albă, iar interiorul este îmbrăcat în lemn de stejar.

Clădirea va fi noua casă a Den Norske Opera , cel mai important ansamblu artistic al Norvegiei.

Zona Bygdøy

Această zonă se află în interiorul Oslofjorden, iar denumirea de ‚’Bygdøy ’înseamnă –insula locuită.Acestă zonă găzduește un grup selectat de muzee care reflectă cultura și istoria norvegie.Dintre acestea reamintim:Kon-Tiki Museet,Norsk Sjøfartsmuseum, Norsk Folkemuseum, Frammuseet.

Norsk Folkmuseum: Peste 150 de clădiri din întreaga Norvegie au fost asamblate în muzeul în aer liber cel mai original și mai mare din Europa, Norsk Folkemuseum din Bygdøy. A fost înfințat de Hans Aall , în 1894, într-o perioadă de entuziasm național.Fermele reconstruite evocă rutina vieții cotidiene a comunităților de pescari din văi, de pe malul fiordurilor, din vremuri apuse.Clădirile de oraș au fost reconstituite pentru a crea orasul vechi –Gamlebyen. Sunt expuse costume populare tradiționale , iar arta populară tradițională , cu bogata sa tradiție a cioplitului în lemn , este bine reprezentată.Un punct de maxim interes este ,anual,Piața de Crăciun –Julemarkedet.

Frammuseet: Nici o altă navă cu pânje nu a ajuns mai departe spre nord sau spre sud decât nava Fram. A fost folosită de trei expediții arctice de către trei exploratori :Fridtjoj Nansen, Otto Sverdrup și Roald Amundsen.

În cea de-a treia expediție , în 1911, Amundsen a fost primul om care a ridicat un steag la Polul Sud.

Vasul a fost proiectat și construit de un naval nascut în Scoția , Colin Archer,și a fost făcut special pentru a nu fi distrus de stratul de gheață compactă.

Muzeul s-a deschis în 1936, nava restaurată fiind piesă de rezistentă a acestuia. Sunt expuse echipamentul de expediție , picturi, busturi și fotografii ale exploratorilor polari. În exterior se află primul vas de explorare polară a lui Amundsen, Gjøa.

Vigelandparken

Cel mai mare parc din Oslo a primt numele de sculptorului Gustav Vigeland, autorul celor 212 statui reprezentând umanitatea în toate formele ei, amplasate artistic de-a lungul axei centrale.Punctul central îl reprezintă aerianul Monolit , pe un soclu în trepte înconjurat de grupuri statuare.Vigeland a inceput să lucreze în parc în 1924,modelând sculpturile în mărime naturală din argilă ,dar sculptarea lor în piatră și turnarea în bronz au fost duse la bun sfârșit de alții. Sculpturile, zonele verzi și arhitectura se îmbină într-un peisaj care îți taie răsuflarea.

Elemente de referință: Roata Vieții-simbol al eternității,Monolitul-reprezintă ciclul vieții și releția interumană,Vigelandmuseet,Triunghiul,Clanul,Fântâna,Podul cu ansamblele statuare care reprezintă diverse stadii ale vieții umane.

Trambulina de la Holmenkollen

Concursurile anuale de la Holmenkollen și evenimentele ocazionale fac din trambulina de aici principala atracție turistică din Norvegia , cu peste un milion de vizitatori anual.Aici se organizează concursuri anual din 1892; inclusiv prințul Olav a participat.

Trambulina pentru sărituri cu schiul a fost refăcută de 14 ori și considerată mulți ani ca fiind cea mai importantă bază sportivă pentru schiul nordic. Aici au fost organizate trei campionate mondiale , precum și Olimpiada de Iarnă din 1952, când 150 000de spectatori au venit să vadă concursul de sărituri.În ultimi ani complexul a devenit și principala bază pentru biatlon, sport ce cuprinde probe de schifond și tir.

Turnul oferă o panoramă superbă asupra capitalei și fiordului. Aici se află și Skimuseet ,la baza trambulinei,și urmărește cei peste 400 de ani de istorie a skiului .Sunt expuse modele de skiuri de diferite tipuri și din diferite epoci , urmărind totodată evoluția fiecărei dișcipline sportive pe schiuri.

Jocurile Olimpice de la Oslo ,din 1952 și cele de la Lillehammer , din 1994, sunt și ele prezentate în expoziție.În plus se acordă un interes proeminent pe explorșrile polare , putând fi admirat vechiul echipament folosit cu succes de Nansen și Amundsen.

Notițe……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Hartă Norvegia-Zona sudică

Concluzii

În finalul acestei lucrări aș dori să precizez că deși este doar o încercare de realizare a

unui ghid turistic, ghid ce mai poate fi perfectat, consider că am reușit să prezint un model

practic și care poate fi aplicat consultat de potentialii turisti ai Norvegiei.

Consider că am trecut cu succes prin etapele realizării unei astfel de lucrări și că am

reușit să ajung la un rezultat satisfăcător, prezentând în același timp eforturile care au fost depuse

pentru a ajunge la acest rezultat.

Deși este un ghid în care s-a pus accentul pe analiza amănunțită a fiecărei regiuni ,pe prezentarea informațiilor cele mai relevante ,prezentarea unor harți turistice,a unor itinerarii consacrate, astfel, doresc ca Norvegia să devină o destinație populară pentru turistul educat, cu cunoștiințe legate de specificitatea și calitatea produselor turistice din Norvegia.

Din acest punct de vedere consider că modelul de ghid prezentat își atinge obiectivul ,de a promova drumețiile, cultura ,obiceiurile ,itinerariile consacrate, sperând că turistul le v-a aprecia la adevărata valoare și va include, ,Norvegia ,.în viitorul plan de vacanță.

Luând în considerare faptul că numărul ghidurilor turistice apărute pentru promovarea acestui țari este scăzut, sunt de părere că realizarea acestui ghid este necesară și că asemenea inițiative se pot lua și pentru promovarea altor țări turistice .

Fără o promovare corectă și fără constituirea unor materiale care să promoveze turismul se poate irosi oportunitatea de a cunoaste noi valori care sunt de o importanță,și de o frumusețe deosebită,care ar avea un impact pozitiv asupra turistului dacă aceasta ar fi cunoscută.

. Realizarea de astfel de ghiduri este încurajată și de faptul că nu necesită resurse financiare sau de timp foarte mari, iar numărul de persoane implicat poate fi foarte mic, astăzi tehnologia permițând accesul mai ușor la informații, crearea ușoară a hărților și a schițelor, singurul efort fiind cel depus în realizarea etapei de teren, care în anumite situații poate fi completată cu resurse media, datorită existenței aplicațiilor PC ce permit vizualizarea prin satelit a unei regiuni (GoogleMaps, GoogleEarth).

În final aș dori să precizez că ,prin realizarea acestei lucrări am acumulat un număr mare

de cunoștințe și mi-am dezvoltat anumite competențe ce imi vor fi de folos pe viitor. Consider că

din această experiență am ieșit mai bogat intelectual și spiritual, și că această lucrare este o bază

de pornire pentru alte lucrări de o amploare mai mare.

BIBLIOGRAFIE

1.Anthonz Ham,Miles Roddis,Kari Lundgren , (2010), Norway,Edit Lonely Plane

2.Cameron Duffz, Brian Bell ,( 2005) ,Ghid Complet Norvegia , Edit. Aquila’ 93, București

3.Cocean, P. , Dezsi, Șt., (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

4.Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B., Geografia generală a turismului, MeteorPress, 2002, București

5.Dana Hădăreanu , (2008) ,Norvegia,Ghid Turistic ,Enciclopedia RAO , București

6.Darwin Porter ,(2009),Frommer’s Norway, .Frommer’s Complete Guides

7.Ioan Meițoiu, (1980) ,Călătorie în Țara Fiordurilor, Edit. Sport-Turism,București

8.Nicolae Cianga, Dezsi Șt,(2007)Amenajare Turistica.Edit.Presa Universitară Clujeană,

Cluj Napoc

9.Phil Lee ,(2008), The Rough Guide to Norway 5, Edit. Rough Guides,Londra

10.Rick Steves ,(2007), Rick Steves' Snapshot Norway ,Edit. Lonely Planet

11.Ezewitness Travel Guides-Norway,(2003),(2007) ,Dorling Kinderslez Limited ,Londra

12.Summer Light: A Walk Across Norway ,(2009),Lonely Planet Journeys 

.Brosuri:

13.Travel Guide Northern Norway and Svalbard 2011

14.Fjord Norway Travel Guide 2011

15.Norway Inspiration 2011

Bibliografie online

16.www.visitnorway.com

17.www.fjordnorway.com

18.www.fjordtours.com

19.www.northernorway.com

20.www.lonelyplanet.com

21.www.globalrefund.no

22.www.norway.com

23.www.norwayguide.com

24.www.ssb.no

25.www.autopass.no

26.www.svalbard.net

27.www.toll.no

28.www.nhf.no

29.www.nsb.no

30.www.nordkapp.no

31.www.eiu.com

32.www.ouche.org

33.www.nationranking.wordpress.com

34.www.msnbc.msn.com

35.www2.norvegia.ro

36.www.wttc.org

BIBLIOGRAFIE

1.Anthonz Ham,Miles Roddis,Kari Lundgren , (2010), Norway,Edit Lonely Plane

2.Cameron Duffz, Brian Bell ,( 2005) ,Ghid Complet Norvegia , Edit. Aquila’ 93, București

3.Cocean, P. , Dezsi, Șt., (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

4.Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoescu, B., Geografia generală a turismului, MeteorPress, 2002, București

5.Dana Hădăreanu , (2008) ,Norvegia,Ghid Turistic ,Enciclopedia RAO , București

6.Darwin Porter ,(2009),Frommer’s Norway, .Frommer’s Complete Guides

7.Ioan Meițoiu, (1980) ,Călătorie în Țara Fiordurilor, Edit. Sport-Turism,București

8.Nicolae Cianga, Dezsi Șt,(2007)Amenajare Turistica.Edit.Presa Universitară Clujeană,

Cluj Napoc

9.Phil Lee ,(2008), The Rough Guide to Norway 5, Edit. Rough Guides,Londra

10.Rick Steves ,(2007), Rick Steves' Snapshot Norway ,Edit. Lonely Planet

11.Ezewitness Travel Guides-Norway,(2003),(2007) ,Dorling Kinderslez Limited ,Londra

12.Summer Light: A Walk Across Norway ,(2009),Lonely Planet Journeys 

.Brosuri:

13.Travel Guide Northern Norway and Svalbard 2011

14.Fjord Norway Travel Guide 2011

15.Norway Inspiration 2011

Bibliografie online

16.www.visitnorway.com

17.www.fjordnorway.com

18.www.fjordtours.com

19.www.northernorway.com

20.www.lonelyplanet.com

21.www.globalrefund.no

22.www.norway.com

23.www.norwayguide.com

24.www.ssb.no

25.www.autopass.no

26.www.svalbard.net

27.www.toll.no

28.www.nhf.no

29.www.nsb.no

30.www.nordkapp.no

31.www.eiu.com

32.www.ouche.org

33.www.nationranking.wordpress.com

34.www.msnbc.msn.com

35.www2.norvegia.ro

36.www.wttc.org