Procesul Managerial al Investiiilor. Aplicatie la Sc

Economie

Procesul Managerial al Investiiilor. Aplicatie la Sc

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Investițiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, ele stau la baza suplimentării, diversificării sau creșterii calitative a tuturor factorilor de producție.

Complexitatea mediului economic, accentuarea concurenței, diversificarea și transformarea rapidă a tehnologiilor, amplificarea aproape nelimitată a sistemelor informaționale sunt factorii care au dus la o creștere a instabilității firmelor. Succesul oricărei activități economice depinde de discernământul managerului care o conduce în ce privește eficiența angajării personalului, a modului de utilizare a capitalului sau a resurselor. Atât timp cât aceste resurse nu sunt rațional protejate împotriva unor evenimente grave, firma este în orice moment expusă unou pierderi de diferite proporții

Domeniul serviciilor este prin definiție un sector în care, mai degrabă decât în cazul producției materiale, se confruntă percepții, impresii și imagini de întreprindere, păreri ale clientelei despre oferta respectivă. Așadar, pentru strategia de întreprindere este importantă câștigarea unui loc în percepția clientelei, cultura de întreprindere sintetizând cel mai adesea totul în câteva idei fundamentale.Serviciile trebuie adaptate clientului, personalizate, iar calitatea, de fapt satisfacerea clientului este elementul central. Piața se află într-o permanentă evoluție, dorințele consumatorilor se schimbă în timp, celelalte condiții de pe piață suferă o serie de modificări. Rezultă de aici un alt principiu important: servirea trebuie să se modifice adaptativ și chiar anticipativ în mod corespunzător.

Serviciul trebuie să fie uniform, să se adreseze unui segment de piață precis și să fie prestat pe toată durata corespunzătoare. Calitatea bună este aceea care, într-o situație dată (inclusiv de tarif), satisface clientul. Dimensiunea economică lărgește sfera de cuprindere a investiției, astfel imaterialitatea efortului investițional, prin investiții în proiecte de marketing care cuprind cheltuielile de publicitate, de promovare, constituie o oportunitate pentru îmbunătățirea calității serviciilor și creșterii longevității intreprinderii. Investițiile dețin un rol important în realizarea strategiilor întreprinderii, chiar și în cazul strategiei de promovare, a cărui finalitate este menținerea pe segmentul de piață.

Scopul și obiectivele lucrării ,, Procesul managerial al investitiilor. Aplicatie la S.C. "LUCMAR"S.R.L.

Scopul cercetării.este de a studia procesul managerial al investițiilor, aspectele teoretice legate de conceptul de proces managerial al investițiilor,evidențierea importanței deciziei de investiții în practicarea unui management modern în obținerea avantajului competitiv pe termen lung, dar și să identifice metodele calitative de previziune aplicate în managementul unui obiectiv de investiții.

Pentru a realiza scopul propus, au fost stabilite următoarele obiective:

analizarea conceptului de investiție, identificarea și descrierea investiției definită contabil, juridic, financiar, psihologic;

abordarea deciziei de investiții ca risc, pentru realizarea scopului strategic urmărit de firmă, evidențierea caracteristicilor acesteia în comparație cu alte decizii și rolul previziunii în luarea deciziei;

prezentarea indicatorilor eficienței economice a obiectivelor de investiții;

identificarea și descrierea etapelor parcurse în procesul de previziune;

descrierea metodei analizei și sintezei, în previziunea calitativă, aplicarea unor modele de analiză a mediului intern, extern și competitiv;

evidențierea importanței rolului raportului de previziune în managementul investitiilor și a analizei critice a managementului unui obiectiv de investiți prin cercetare experimentală în cadrul societății comerciale ,,LUCMAR" S.R.L.

Ipotezele de lucru:

• Adminstrarea afacerii într-un mediu concurențial în condițiiile producerii unor bunuri și servicii pentru satisfacerea clienților poate fi influențată de investiții

Modificări ale "coordonatelor" firmei din ultimii trei ani pot influența anticiparea viitorului firmei;

• Demersurile orientate către investiție în contextul previziunii firmei trebuie țină seama de întregul evantai de factori sociali, economici care au impact asupra firmei;

• Aplicarea unor metode de analiza a mediului intern, extern și competitiv și a altor modele utilizate in previziune în practica managerială;

• Existența unor oportunități în investiții pentru a însoți o schimbare economică în paralel cu anticiparea viitorului firmei

Instrumentarul metodologic utilizat în cercetare:

Documentarea bibliografică – identificarea surselor bibliografice;

Documentarea directă (practică);

Aplicarea metodelor calitative de previziune: metoda analizei și sintezei, metoda arborilor de pertinență;

Analiză diagnostic pe următoarele domenii: juridic, comercial, tehnic, resurse umane și management, financiar – contabil

In completarea analizei daignostic: Analiza SWOT, Modelul celor 5 forțe al lui Porter

Primul capitol al lucrării, Considerații generale privind procesul managerial al investițiilor, este structurat în subcapitolele: Rolul investițiilor în creșterea economică, Procesul managerial de investiții, Strategia firmei, concurenta si avantajul competitiv și Rolul raportului de previziune în management și este prezentată baza teoretică a pocesului managerial al investițiilor: tipologia investițiilor, caractersticile deciziei de investiții și metodele de analiza a mediului intern, extern si competitiv aplicate în previziune.

Al II-lea capitol al lucrării, Analiza mediului extern si intern la SC LUCMAR SRL, este dedicat prezentării firmei la care s-a realizat cercetarea: de la scurt istoric până la concluziile analizei SWOT.

Capitolul al III-lea, Analiza critică a managementului unui obiectiv de investitie la firma SC LUCMAR SRL, este aplicația unei metode calitative de previziune a unui proces de investiții al cărui obiectiv principal este promovarea firmei, obiectivele secundare sunt construcția unui site web, respectiv inființarea unui departament de relații cu plublicul.

Cercetarea a încercat să surpindă analiza critică a managementului unui obiectiv de investiții la S.C.,,LUCMAR" S.R.L din strategiafirmei, si anume promovarea firmei fie prin inființarea unui departamnet de relații publice, fie prin promovarea on-line.

Printre autorii care au analizat conceptul de investiție se numără: Lazar M Cistelecan, Elena Doval, Ion Românu, Margareta Topliță. În România, o contribuție deosebită la cercetarea procesului managerial al unei investiții au adus renumiți specialiști, și într-o mare măsură m-am sprijinit pe lucrările: Elena Doval, Previziunea economică în managementul firmei, Editura Fundația Romania de Mâine, Bucuresti. 2006; Ion Românu, Ion Vasilescu (coord.), Managementul investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997; Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002; Ph Avare, G Legros, Gestiune și analiză financiară, Editura Economică; și pe lucrarea ,,Ghidul financiar al întreprinzătorului", Editura Tehnică, București, 1997 Jonh Allen (coord.) pentru analiza critică a managementului unui obiectiv de investiții la S.C.,,LUCMAR" S.R.L.

Noutatea și originalitatea științifică. Lucarea reprezintă o cercetare sistematică a procesului managerial al investițiilor, și constituie o încercare de analiză a avantajelor investițiilor ca efect al eficienței economice șiîn atingerea scopulu final al oricărei afaceri, și anume pentru a obține profit într-un mediu competiv.

Cap. 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PROCESUL MANAGERIAL AL INVESTIȚIILOR

Rolul investițiilor în creșterea economică

În viața comunităților umane, investițiile ocupă un loc central, între sfera producției de bunuri și servicii, și sfera consumului, fiind un factor care influențează simultan atât cererea cât și oferta. Conceptul de investiții implică sensuri și accepțiuni variate. Datorită complexității acestui concept este necesară o sinteză. În sens larg prin investiție se înțelege „plasarea unor sume de bani în domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-materială și forța de muncă necesară desfășurării și lărgirii activității acestora” .

Aporturile cu „caracter inteligent” constituie întotdeauna „acumulări” care au generat în timp efecte, fiind astfel „veritabile investiții pentru omenire”. Și tot în sens larg amintim vehicularea și a altor definiții al căror conținut îl prezentăm în continuare:

P. Masse prin investiție desemnează „toate actele de transformare a mijloacelor financiare în bunuri concrete și rezultatele acestor acțiuni”. În această concepție noțiunea de investiții se delimitează prin următoarele elemente: subiect, adică persoana (fizică sau juridică) care investește; obiect, respectiv construcția, echipamentele, utilajele pentru care se inițiază investiția; cost, adică efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv; și efecte, concretizate în rezultate, valori materiale, economice și financiare care urmează a fi obținute în viitor, o speranță mai mult sau mai puțin certă. Reiese că investiția este considerată ca o cheltuială prezentă, realizată în vederea obținerii unor efecte viitoare în condiții de risc și incertitudine.

H. Peumans dă conceptului de investiții două sensuri. În sens larg, include în investiție cheltuieli de mijloace financiare pentru achiziționarea de bunuri concrete, durabile, echipamente de producție inclusiv cheltuieli pentru materii prime, materiale etc. deci cheltuielile de producție. În sens restrâns, din definiția de mai sus elimină cheltuielile curente de producție.

În literatura de referință există mai multe formulări pentru a defini investițiile organizațiilor: definirea contabilă si juridică, definirea psihologică și definirea financiară (monetară).

La prima vedere, investiția ne apare în mod concret ca o operațiune de modificare și de creștere a patrimoniului inițial: construcții industriale și civile, achiziția, montajul și instalarea unor echipamente industriale, cumpărarea unor mașini, utilaje etc. La o analiză mai profundă ,,investiția este alocarea capitalurilor economisite în activități lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor inițial acordate" .

În sens financiar investiție înseamnă schimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în speranța obținerii unor venituri viitoare, superioare, probabile. ,,Definirea monetară consideră investițiile ca fiind toate cheltuielile efectuate în vederea obținerii de venituri monetare în viitor (cash flow). Această definiție însă diluează noțiunea însăși de investiție, deoarece nu toate cheltuielile care atrag după sine obținere de flux monetar sunt investiții".

În sens contabil investiția reprezintă „alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri și cheltuieli de exploatare” sau ,,o alocare permanentă de capitaluri în achiziția de active imobilizate si/sau financiare, care să permită cresterea rentabilității în condiții de risc asumat. Investiția este totalitatea cheltuielilor cu caracter ireversibil care se fac pentru cumpărarea de bunuri de capital"

Investiția, într-o altă formulare, reprezintă o decizie de a cheltui pentru achiziționarea de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri speculative prin care să se obțină un flux de lichidități și deci o creștere a avuției aparținând unei persoane fizice sau juridice.

Definirea psihologică a investițiilor pune accentul pe intenția organizației sau a managementului său de a decala în timp consumul și de a investi. În acest sens mangementul organizației se află într-o contradicție psihologică, în care este constrâns să confrunte resursele imediate cu veniturile viitoare sperate.

Clasificarea riguroasă a investițiilor impune folosirea unor criterii raționale, acceptabile din punct de vedere e vedere metodologic și practic. Asemenea criterii de clasificare a investițiilor sunt: natura investițiilor, modul de concretizare, caracterul lucrărilor de investiții, scopul, destinația, modul de realizare, resursele și modul de finanțare, resursele și modul de finanțare, gradul de imobilizare a resurselor de investiții avansate, riscul investițiilor, alte criterii. Astfel în literatura de specialitate există o mulțime de grupări tipurilor de investiții.

Clasifcări ale investițiilor, în analiza de investiții, realizate de Ph Avare, G Legros, in functie de legaturi și obiective. Clasificări ale investițiilor în funcție de legăturile reciproce: investiții care se exclud reciproc, acceptarerea uneia implică automat respingerea celeilalte; investiții concurente, o investiție este concurentă altei investiții dacă îi reduce acesteia din rentabilitate; acceptarea sa nu implică în mod necesra respingerea celeilalte, dar îi afectează în mod negativ rentabilitatea; investiții independente, adoptarea uneia nu are nici un efect asupra celeilate și viceversa; investiții complementare, o investiție permite creșterea rentabilității alteia. Investiția complementară poate fi realizată și ulterior

Clasificări ale investițiilor în funcție de obiective: produse noi, prezintă multe riscuri și trebuie selecționate cu atenție și severitate; piețele noi, vizează dezvoltarea noilor piețe (experiența producției unui bun permite estimări precise ale bunurilor,cunoașterea pieței este un ajutor în mărirea clientelei); îmbunătățirea calității, vizează creșterea longevității sau a performanțelor produselor întreprinderii; reducerea costurilor, sunt mai puțin riscante decât celelalte, vizează reducerea cheltuielilor de exploatare și nu au efecte asupra cererii; înlocuirile, a unui echipamnet învechit sau nefolosibil datorită inovației tehnologice ( acestea nu au nici un efect asupra cifrei de afaceri).

O altă clasificare a investițiilor, realizată de Ion Românu, dupa natura, obiectiv, grad de risc, rol funcțional și structură tehnologică:

După natura lor: investiții corporale, investiții necorporale, investiții financiare.

După obiectivul care se urmărește prin realizarea proiectului: 1. Investiții productive, care, la rândul lor, pot fi grupate astfel: investiții de expansiune, referitoare la crearea de noi capacități de producție; investiții de menținere, care se referă la înlocuirea, reutilarea capacităților de producție existente; investiții de modernizare, care se fac cu scopul creșterii performanțelor tehnice, îmbunătățirii randamentelor la echipamentele de producție existente; investiții de inovare, care au ca scop diversificarea activității. 2. Investiții obligatorii, care se fac cu scopul de a respecta anumite angajamente luate anterior față de alți agenți economici sau față de proprii angajați, precum și cu scopul de a se respecta anumite reglementări legale; 3. Investiții strategice, care se fac în sfera cercetării-dezvoltării sau pentru ameliorarea climatului de muncă. Ele pot avea caracter ofensiv sau defensiv.

După gradul de risc pe care îl prezintă: investiții cu risc scăzut – în special, investițiile de menținere și de ameliorare; investiții cu risc sporit – în general, cele mai riscante sunt investițiile de expansiune sau de diversificare.

Din punct de vedere al relațiilor ce se stabilesc între întreprinzător (beneficiar al proiectului) și sursa străină de resurse pentru investiții, putem să grupăm investițiile străine în două categorii, astfel: investiții străine directe, când agentul finanțator străin capătă și posibilitatea de a lua decizii și de control asupra proiectului pe linie managerială, tehnologică, de marketing etc.; investiție străină de portofoliu, care este în esență, un plasament pur financiar, fără alte implicații în viața proiectului.

După rolul funcțional care-l joacă în cadrul proiectului: investiții directe, investiții colaterale, investiții conexe

După structura tehnologică a cheltuielilor: 1. investiții în mijloace fixe, care se pot grupa astfel: cheltuieli cu echipamentele, cuprind valoarea lor de achiziție, costul de transport la șantier, taxe aferente; cheltuieli de montaj-instalare; achiziții și amenajare de teren; construcții, clădiri, amenajări; alte mijloace fixe. 2. Cheltuieli preliminare (alte cheltuieli), care cuprind costul proiectelor, formare de personal de exploatare, licențe, know-how, cheltuieli de constituire etc. 3. Fond de rulment (capital de lucru)

După modul de constituire: investiții nete, reprezentate de fondurile bănești ce provin din produsul național net (la nivel macroeconomic) sau din profitul agentului economic, credite, emisiune de acțiuni și altele (la nivel microeconomic) și au ca scop sporirea capitalului fix și a stocurilor de materii prime și materiale. investiții brute, care rezultă din adăugarea amortizărilor la investițiile nete; ele au ca scop creșterea absolută a capitalului fix pentru sporirea, modernizarea și înlocuirea mijloacelor fixe uzate.

Investițiile materializate în mijloace fixe se grupează astfel: clădiri; construcții speciale; mașini, utilaje și instalații de lucru; aparate de măsură, control și reglare; mijloace de transport; animale și plantații; unelte, dispozitive, mobilier și aparatură birotică; active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare .

Dimensiunea economică lărgește sfera de cuprindere a investiției deoarece conform acestei accepțiuni investiția reprezintă” toate consumurile de resurse care se fac în prezent în speranța obținerii în viitor, a unor efecte economice (venituri, încasări) eșalonate în timp și care, în sumă totală sunt superioare cheltuielilor inițiale de resurse”. Și în această viziune asupra noțiunii de investiție găsim referire la durată dar observam ca accentul cade mai mult pe materialitatea efortului investițional precum și pe eficiența acțiunii. In aceasta accepțiune se consideră investiție:

cumpărarea de echipamente de lucru și alte bunuri care, inițial constituie ieșiri de trezorerie dar care au ca urmare încasări suplimentare, economii de costuri etc., eșalonate pe o durata mai lunga de timp care, în sumă totală trebuie să asigure: refacerea capacității de autofinanțare a firmei, rambursarea eventualelor datorii contractate cu ocazia implementării proiectului, crearea unui surplus de venituri care să asigure îmbunătățirea situației economico – financiare viitoare a firmei.

alte cheltuieli decât cele referitoare la cumpărarea de bunuri și echipamente cum ar fi: cheltuieli pentru publicitatea de marcă; costul programelor de punere la punct a unor noutăți în domeniul tehnologic organizatoric, al resurselor de munca etc; costul acțiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi; cheltuielile cu programele de cercetare – dezvoltare.

Investițiile imateriale sunt însă o condiție a demarajului și perenității proiectului. Se deosebesc patru mari categorii de investiții imateriale: investiții în cercetare – dezvoltare – domeniu esențial în lupta concurențială; investiții de formare a personalului; investiții în proiecte de marketing care cuprind cheltuielile de publicitate, de promovare; Investiții de ameliorare a proceselor de producție înglobând de obicei cheltuieli pentru rețele informatice.

Orice investiție este definită de patru caracteristici: conținutul concret individualizat de resurse, factorul timp, eficiența sau efectul viitor al utilizării resurselor în prezent si riscul investițiilor.

Investitorii pot fi: organizațiile, acționarii sau proprietarii organizațiilor, instituții finanaciare, ca si publicul larg. Acestia pot proveni din țara de origine sau din străinătate.

1.2.Managementul procesului de investiții. Eficiența economică a investițiilor

Managementul investițiilor este o componentă a managementului strategic. Managementul investițiilor ,,reprezintă procesul decizional de amânare a consumului prezent de resurse strategice ale organizației si utilizarea acestora în investiții cu scopul obținerii unui consum viitor mai mare".

Investiția reprezintă o alocare permanentă de capitaluri în achiziția de active imobilizate si/sau financiare, care să permită cresterea rentabilității în condiții de risc asumat. Investiția este totalitatea cheltuielilor cu caracter ireversibil care se fac pentru cumpărarea de bunuri de capital.

Procesul de management caracterizează, în întreaga sa complexitate, activitatea managerială în cadrul fiecărei organizații, punând în acelasi timp, în evidentă si scopul, finalitatea acesteia. Procesele de management sunt procese de muncă deosebite, care se realizează de către manageri si reprezintă “ un ansamblu de intervenții prin care managerul prevede, organizează, coordonează, ia decizii si controlează activitatea salariatiilor săi, în scopul realizării obiectivelor unității”.

1.2.1. Procesul managerial de investiții

Procesul managerial de investiții cuprinde următoarele etape:

planificarea investițiilor în termeni de nevoi, resurse (capacitate) și atitudine față de risc;

cercetarea pieței pentru a se analiza sansele de câștig și riscurile (include culegerea informațiilor privind rata inflației, rata dobânzii, indicatori de eficiență);

fundamentarea deciziilor de investiții prin evaluarea activelor de capital disponibile si selectarea variantei optime;

realizarea investiției prin sistemul de tranzacții;

controlul managerial al realizării investițiilor;

evaluarea performanțelor prin măsurarea eficienței economice a investiției sau a randamentului său.

Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau realizarea unora noi, trebuie să ia în considerare incertitudinea și riscul implicate de proiectul de investiții. Incertitudinea se referă la îndoiala pe care o creează apariția și riscul implicate de proiect.

Riscul este o ,,noțiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o acțiune viitoare să genereze pierderi datorită informațiilor incomplete în momentul luării deciziei sau inconsistenței unor raționamente de tip logic".

În domeniul investițiilor riscul (Heline Lafrage, 1976) poate fi definit ca ,,orice situație în care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunios cel puțin numarul de alternative posibile a valorilor respective și posibilitatea de apariție a fiecăruia dintre ele".

În cadrul unui proiect de investitii, deciziile, ca riscuri speculative, sunt evenimente cu o mare probabilitate de apariție, depinzând în mare masura și de o serie de factori externi ce influențează aceste procese. Sunt determinate de acțiuni ce urmăresc obținerea unui caștig (ex: riscuri strategice, de calitate, de preț).

Riscul inerent investiției are ca principal suport evoluția tehnologică, progresul tehnic care permite firmelor realizarea unor modernizări, înlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifică investiției afectează toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investiții. Sunt influențate îndeosebi valorile așteptate ale rezultatelor economice și financiare: profitul, cash flowul, valoarea netă, care depind de costuri, de prețul de vânzare, de volumul vânzărilor. De asemenea, este incertă valoarea reziduală a capitalului fix la expirarea duratei de exploatare pe care o luăm în calcul în analliza financiară a proiectelor. Unele dintre cele mai importante informații folosite în evaluarea proiectelor nu pot fi previzionate în mod riguros și anume: volumul producției și serviciilor, structura și calitatea acestora, prețurile de vânzare, prețul și consumurile în cazul resurselor necesare desfășurării activităților în perioada de exploatare etc.

Dupa definirea riscurilor și estimarea lor probabilistică, principala problema a managerilor a fost găsirea strategiilor optime de răspuns pentru reducerea riscurilor în cadrul proiectelor de investiții. În condiții de incertitudine totală, specialiștii care pregătesc decizia de investiție vor recurge la opțiuni raționale pentru realizarea scopului strategic urmărit de investitor.

Decizia constituie, în principal, un act deliberat, de autoritate, având caracter obligatoriu pentru structurile organizaționale și pentru persoanele în subordine, cu scopul afirmat de a realiza obiective comune.

În termenii teroriei deciziei, acest act de esență a conducerii, reprezintă ,, totalitatea acțiunilor imperative și conștientizate consacrate rezolvării problemelor de conducere pe trei paliere: organizațional: pregătirea și analizarea datelor, identificarea și elaborarea alternativelor de acțiune, fundamentarea, adoptarea și alegerea variantei optimale; informațional: culegerea, stocarea și evaluarea datelor și ideilor de valoare; metodologic: activități omogene, proceduri logice, operații algoritmice, euristice și logistice".

În sens restrâns, decizia de investiții prezintă rezultatul actului concret de alegere a unei modalități de acțiune în domeniul investițiilor, privind tipul strategiilor, al politicilor, programelor și proiectelor.

Decizia de investiții precede întotdeauna realizarea obiectivelor și ,,constă în selectarea unei alternative, a unei variante raționale, și convenabile și competitive, de obținere a unor rezultate/avantaje așteptate pe seama consumării unui anumit fond de investiții". O asemenea alegere este prerogativă decidenților, a persoanelor care au dreptul sau împuternicirii în acest sens și care poartă întreaga responsabilitate pentru deciziile luate și consecințele acestora.

Deciziile de investiții prezintă caracteristici prin care se diferențiază de alte decizii fiind o decizie profesională (pregătită de specialiști din domeniile tehnicii, tehnologiei, arhitecturii, construcților, economiei, finanțelor, managementului, marketingului, sociologiei, ecologiei ), vizează viitorul, este tratată ca parte a deciziilor financiare majore, strategice, legate și subordonate realizării funcțiunilor de dezvoltare și financiare ale societăților comerciale și care declanșează, simultan, două genuri de operații: de finanțare, consumare a disponibilităților bănești; respectiv operații propriu-zise de investiții, concretizate în realizarea fizică, în natură a lucarărilor și activităților stabilite

Decizile, după caracterul și impactul lor se grupează: decizii tactice – privind înlocuire de utilaje uzate, învechite, modernizările de utilaje și echipamente, achiziții de utilaje noi, eliminarea unor disproporții între secții și sectoare de activitate, modificările fluxurilor tehnologice; respectiv decizii strategice, majore cu impact puternic pe termen lung și mediu – privind expansiunea activității firmelor, construirea de noi întreprinderi; participare cu capital la alte întreprinderi; pătrundere în noi sectoare de activitate, de cucerire de noi piețe; fuziunea a unor firme (din țară și din străinătate, prin cumpărare, absorbție etc.); investiții menite să asigure diversificarea produselor și serviciilor; proiectele de investiții de conversie/reprofilare a activității firmelor existente în vederea adoptării la exigențele previzibile ale pieții; dezvoltarea substanțială a capactităților existente de producție și servicii.

Pentru managementul firmei moderne studierea procesului luării deciziei a devenit deosebit de actuală, deoarece ,,decizia reprezintă piatra unghiulară a procesului managerial". Principalele aspecte privind decizii în situația investițiilor în: obiective de construcții; echipamente necesare producției; acțiuni si alte titluri financiare; marketing si branding; programe de instruire a resurselor umane.

Elaborarea unei decizii de investiție este, în cea mai mare parte, o activitate creativă, de cercetare complexă multidisciplinară, care folosește, de regula, ca metodă de bază analiza științifică și sinteza informațiilor corespunzătoare.

Decizia de a investi se bazează pe luarea în considerare a următoarelor criterii economice: raportul dintre valoarea prezentă a venitului obținut prin investiții si costul investiției; raportul dintre venitul net actualizat si rata reală a dobânzilor (costul de oportunitate).

Eficiența economică și financiară evaluată în cadrul proiectelor de investiții este reală numai pentru acele date de intrare privind costurile și avantajele care au stat la baza calculului parametrilor, indicatorilor și criteriilor de eficiență ale proiectelor considerate. Practica dovedește că nu se pot estima cu exactitate toate elementele care influențează rezultatele parțiale și consecințele de lungă durată. Atât în evaluările privind costurile de exploatare, a veniturilor, a valorii nete, a duratei de exploatare rentabilă aferente proiectelor de investiții, concepția deterministă nu este justificată întotdeauna.

Eficiența, din punct de vedere lingvistic, este atributul oricărei activități umane de a produce efectul dorit. Eficiența economică reprezintă ,,o stare a activității economice determinată de un anumit consum de resurse pentru obținerea unui anumit bun economic, într-un timp dat, când o producție suplimentară dintr-un anumit bun, în condițiile unor resurse limitate, nu se poate obține decât dacă se reduce producția unui alt bun economic"

În principiu, eficiența economică măsoară raportul dintre efectele obținute în expresie fizică sau valorică (monetară) la eforturile depuse (resurse utilizate si consumate) sau invers, raportul dintre eforturi si efecte. La nivel microeconomic, eficiența economică se apreciază prin rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, prin productivitatea muncii naționale, cel mai important factor de creștere economică intensivă.

Când bunurile sunt de natura „bunuri de capital” (investiții), atunci vorbim despre eficiența economică a investițiilor. Eficiența economică în acest caz, este raportul dintre randamentul viitor al bunurilor de capital (investițiilor) si prețul lor de ofertă și se numeste eficiența marginală a capitalului.

1.2.2.Indicatorii eficienței economice a obiectivelor de investiții

Termenul indicator are în vedere un instrument cu ajutorul căruia să se poată reda starea unui sistem la un moment dat. Trebuie subliniat faptul că, în principal, rolul indicatorului este să atragă atenția asupra condițiilor concrete în care funcționează sistemul într-o anumită perioadă. Neluarea în considerare sau ignorarea informațiilor furnizate de indicatorul în cauză poate conduce la o funcționare ineficientă a sistemului, la o degradare a acestuia și chiar la blocarea sa.

În mod similar se petrec lucrurile și în domeniul economic.

Un sistem economic, pentru a funcționa în condiții normale, eficiente are la bază o serie de legi, care trebuie respectate; în caz contrar, în sistemul respectiv poate furniza consecințe economice, sociale din cele mai nedorite.

Evident că pentru a preîntâmpina o serie de situații neplăcute ce pot apărea și acest sistem economic dispune de o serie de indicatori, care furnizează informații, date despre starea sa la un anumit moment. Aceste informații trebuie urgent prelucrate și, în consecință, se va impune luarea unei decizii oportune într-un interval de timp pentru ca acesta să-și îndeplinească rolul său de decizie eficientă, transformată, de fapt, într-o acțiune eficientă.

O decizie inadecvată de alocare a capitalului pentru investiții nu mai permite nici o retopire sau prelucrare suplimentară, aceasta se va concretiza singur într-un eșec economic, presărând cu flori drumul către faliment.

În vederea evitării acestei situații extreme se cere găsirea unor instrumente adecvate, care, în fond, nu sunt decât indicatorii eficienței economice a investițiilor.

Un fenomen, un proces economic va fi caracterizat de un număr mai mare sau mai mic de indicatori, în funcție de gradul său de complexitate, nefiind exclusă posibilitatea ca în cadrul aceleiași variante unii dintre indicatori să fie favorabili, iar alții nefavorabili. În aceste situații, cu atât mai mult se va impune dublarea calculelor economice de o analiză economică corespunzătoare.

Revenind la sistemul indicatorilor eficienței economice a investițiilor, acesta cuprinde patru mari grupe de indicatori, după cum urmează: indicatori cu caracter general; indicatori de bază; indicatori specifici diferitelor obiective și ramuri și indicatori suplimentari.

Indicatori cu caracter general

O primă grupă de indicatori, menită a contribui la formarea unei imagini globale asupra condițiilor concrete de eficiență economică în care se va realiza și funcționa obiectivul de investiții este grupa indicatorilor cu caracter general.

În cadrul acestei grupe sunt incluși următorii indicatori: capacitatea de producție; numărul de salariați; costul de producție; profitul; productivitatea muncii; rentabilitatea.

Capacitatea de producție:

După cum este cunoscut, acest indicator exprimă producția maximă ce pateu fi obținută într-o perioadă de timp, în condiții normale de funcționare a capitalului fix, de utilizare a resurselor umane și materiale și a unui anumit coeficient de schimburi.Notată prin q capacitatea de producție se exprimă, în general, în unități fizice de producție.

Aceeași capacitate de producție poate fi exprimată și în unități valorice:

în care: Q – capacitatea de producție exprimată valoric;

qj – capacitatea fizică de producție a obiectivului j;

pj – prețul obiectivului j de producție.

Acest lucru se poate întâlni mai des în situații în care producția este eterogenă, fiind alcătuită din mai multe sortimente de producție. Capacitatea de producție este un indicator de volum, care concretizează de fapt un prim efect al efortului investițional făcut, arătându-ne o imagine de ansamblu, globală asupra mărimii obiectivului.

Numărul de salariați:

Acest indicator trebuie încă din faza de proiectare, el stabilindu-se în corelația cu producția, productivitatea muncii și coeficientul de schimburi. Totodată, indicatorul amintit trebuie cunoscut și în structură, pe categorii de specialiști (muncitori, tehnicieni etc.).

Este de remarcat faptul că numărul de salariați va trebui stabilit pornindu-se de la producție, luându-se în considerare o anumită productivitate a muncii.

Costul de producție:

Este unul din indicatorii cu foarte mare putere de sinteză, arătând de fapt condițiile concrete de efort economic, în care se va realiza producția proiectată. În el reflectă, de fapt, calitatea activității desfășurate, este oglinda acesteia.

Costul de producție trebuie cunoscut atât la nivelul întregii producții realizate, cât și la nivelul fiecărui sortiment de producție în parte, ca și pe unitatea de produs. Reducerea costului de la o perioadă la alta se înscrie ca una din căile principale de creștere a profitului. Aprecierea eficienței economice se poate face fie calculând cheltuielile de producție, fie luând în considerare cheltuielile materiale luate ca pondere în volumul total al cheltuielilor de producție etc.

Profitul:

Efectul net, scopul urmărit de oricare întreprinzător este profitul. Prin intermediul profitului întreprinzătorului asigură premisele necesare pentru creșterea capitalului fix.

Pe baza profitului firmele au posibilitatea să calculeze unul dintre cei mai importanți indicatori și anume rata profitului (a rentabilității), care de fapt arată ce capacitate are acesta de a produce profit.

Productivitatea muncii:

O variantă de investiții, oricât de convenabilă ar fi la alți indicatori de eficiență economică, dacă nu oferă și o productivitate competitivă, este greu de crezut că ar putea fi acceptată. În concordanță cu acest indicator se cunosc numeroase relații de calcul, din care vom aminti numai câteva:

; ; : ; etc.

în care:

W – productivitatea muncii;

Ft – timpul necesar obținerii unei cantități de producție;

q – cantitatea de producție obținută într-o perioadă de timp;

Ns – numărul de salariați;

Q – valoarea producției obținute.

În calculele de eficiență economică însă, productivitatea muncii trebuie privită din ce în ce mai mult ca o cauză a producției și nu ca efect al acesteia.

Cu alte cuvinte, nu vom aștepta să obținem producția pe care să împărțim la numărul de salariați, ci vom stabili, mai întâi, cu ce productivitate se va lucra.

Rentabilitatea:

În economia de piață cel mai important indicator de eficiență economică este rentabilitatea. În practică se mai numește profitabilitatea respectiv, rata rentabilității sau rata profitabilității. Există mai multe formule de calcul, din care reținem pe următoarea:

în care: r-rentabilitatea; C-cheltuielile de producție.

P-profitul obținut;

Evident că în analiza economică se va opta pentru varianta care are rentabilitatea cea mai mare.

În esență, rentabilitatea exprimă conceptul clasic al eficienței economice, deoarece profitul concretizează scopul urmărit pe piață (efectul final al oricărei activități productive) iar costul producției sintetizează resursele (umane, materiale, financiare) consumate.

Indicatori de bază

Spre deosebire de indicatorii prezentați la grupa anterioară, indicatorii de bază sunt proprii analizei eficienței economice a investițiilor și constituie cea mai importantă grupă de indicatori, fără de care este de neconceput adoptarea unei judicioase decizii de a investi.

Indicatorii de bază ai eficienței investițiilor sunt: valoarea investiției, durata de execuție si de funcționare a obiectivului de investiții, investiția specifică, termenul de recuperare, coeficientul de eficiență economică, cheltuieli recalculate, randamentul investiției.

Valoarea investiției, reprezintă totalitatea resurselor sau mărimea fondurilor necesare pentru realizarea obiectivului de investiții

Durata de execuție si de funcționare a bunului de capital (obiectivului de investiții). Când obiectivul de investiții este de natura unei construcții sau linii tehnologice, de la data luării deciziei de investiții si până la scoaterea din uz a obiectivului de investiții intervin patru perioade de timp, care se evidențiază distinct, având influență asupra eficienței investiției.

Investiția specifică, reflectă efortul investișional făcut pentru realizarea unui obiectiv si rezultatele obținute exprimate prin capacitatea de producție.

Termenul de recuperare a investițiilor, reprezintă perioada de timp în care investiția se recuperează din profit în urma utilizării obiectivului de investiții.

Coeficientul de eficiență economică a investițiilor (este inversul termenului de recuperare a investiției). Exprimă efectul net anual sau profitul anual ce se obține la un leu investit.

Cheltuieli echivalente sau recalculate. La acelasi volum de efecte economice obținute se pot face eforturi mai mari de investiții sau eforturi suplimentare în cheltuieli de producție. Aceasta înseamnă că un anumit efect economic se poate obține fie cu un volum mai mare de cheltuieli de producție, dar cu o investișie mai mică, fie cu un consum mai mare de resurse investiționale si cu cheltuieli de producție mai mici. Efortul financiar total ar fi suma efortului investițional si suma cheltuielilor de producșie. Dar, investiția se realizează o singură dată, în timp ce cheltuielile se înregistrează anual pe toată durata de viață a obiectivului de investiții. Pentru a facilita însumarea celor două categorii se utilizează cheltuieli echivalente.

Randamentul economic al investițiilor. Randamentul investiției asigură comparabilitatea între profitul final obținut în urma realizării obiectivului de investiții si efortul investițional (lei profit final, după recuperarea investiției la 1 leu investit).

Indicatori specifici ai eficienței economice a investițiilor

În funcție de industrie, sau ramura de activitate, pe lângă indicatorii cu caracter general si indicatorii de bază se calculează indicatori specifici. ( Indicatorii din comerț: Adaosul comercial, Profitul comercial, Rentabilitatea în comerț, Rentabilitatea fondurilor cheltuite, Productivitatea în comerț, Vânzări la 1 milion lei mijloace fixe, Viteza de rotație a mărfurilor, Timpul de circulație, Suprafața spațiilor comerciale care revin la 10.000 locuitori, Gradul de utilizare a capacității rețelei comerciale)

.

1.3. Strategia firmei, concurenta si avantajul competitiv

Supraviețuirea firmei depinde de întrecerea concurenților după anumite criterii, succesul în afaceri este mai complicat, dimensiunile performanței trebuie corelate cu costurile și cu necesitățile clientului. Alegerea criteriilor va subliniată de o decizie strategică, care depinde de concurența agresivă, ce va diferenția firma de concurenții săi și va stabili direcția în care acesata se îndreaptă.

Analiza strategică – fundament al deciziei strategice, premerge decizia de investiții și între cele două trebuie să existe coerență, pentru că și strategie fără investiții este un nonsens.

1.3.1. Strategia investiționlă a firmei

Managementul strategic constituie forma de conducere cel mai bine adaptată pentru anticiparea problemelor viitoare pe care le va avea firma, a oportuniștilor și amenințărilor cu care se va confrunta. Exercitarea managementului strategic presupune implicarea cadrelor de conducere la realizarea acțiunilor. În categoria managerilor cu roluri strategice în cadrul firmei sunt cuprinși: membrii Consiliului de administratie, managerul general, managerii subunităților, managerii activitătilor funcționale, conducătorii compartimentelor operaționale.

Întreaga construcție a managementului strategic se leagă de noțiunile tradiționale: misiune, obiective, politici, proceduri și reguli dar și concepte noi, de exemplu, procesul managementului strategic.

Misiunea – reprezintă expresia generală a ratiunii de a exista a unei organizatii. Misiunea firmei ,,reprezintă în conceptia managementului de vârf al acesteia cu privire la profilul, identitatea si directia majoră în care firma urmează să evolueze pe termen lung (ce intentionează să facă si să devină)", rolul formulării ei constând în: ,,asigurarea consensului în cadrul organizașiei asupra scopurilor urmărit; furnizarea fundamentului motivării folosirii rersurelor, într-un anumit mod; asigurarea unui climat și a unei armonii generale a organizației; facilitarea reflectării obiectivelor în mecanismul organizațional al firmei și formularea țelurilor generale ale organizației".

Elementele prin prisma cărora se desemnează afacerea firmei (activitatea) și se definește misiunea pe care și-o asumă, sunt în continuă evoluție, asftel si definirea misiunii trebuie să facă obiectul unor analize periodice si la nevoie a unor redefiniri. Misiunea trebuie să fie clară, si specifică fiecărei organizații (,,câștigătorii își formulează misiunile concis, limpede și convingător, în timp ce perdanții pun accentul pe valoarea pentru acționar, sau pe un alt aspect nelegat de client sau de concurență"), respectând o serie de reguli si vizând aspecte legate de logică și stil, dintre acestea mai importante sunt următoarele: expunere realistă si mobilizatoare pentru toți membrii organizației; corelarea logică a tuturor componentelor misiunii; integrarea componentelor misiunii într-un tot unitar. Misiunea firmei este comunicată institutiilor publice, cât si instituțiilor și grupelor de persoane interesate.

Obiectivele – reprezintă stări viitoare dezirabile pentru organizație, exprimate în termeni numerici (dacă este posibil). După Corneliu Russu, obiectivele strategice reprezintă ,,declarații sintetice exprimate cantitativ cu privire la ce poate firma să realizeze într-un anumit interval", putem extinde ceea ce face firma cu defințtia ,,intenții specifice exprimate pe termen scurt cu privire la diferitele unități operaționale ale organizației, stări viitoare posibile și dorite ale acestora".

Exprimarea misiunii reprezintă prima etapă strategică, urmând logic fixarea unor obiective ce direcționează desfăsurarea activității, preferabile fiind obiectivele care sunt măsurabile și verificabile, și care intrunesc anumite carcateristici definitorii și anume ,,să fie realiste, mobiliozatoare, comprehensibile, stimulatoare". Clasificarea obiectivelor se poate face după numeroase criterii bazate pe caracteristici esențiale: formă, tip, nivel organizațional de adresare:

după factor de timp: obiective strategice – pentru orizonturi de timp de peste 5 ani; obiective tactice – pentru orizonturi de timp de circa 3 ani; și obiective operaționale – pentru orizonturi pe termen scurt.

după mărimile în care se exprimă: obiective finaciare – cu exprimare predilectă în unități monetare (cifra de afaceri, profit, divbidende, fluxul numerar, cota la bursă) și obiective strategice – cu exprimare în unități fizice sau de altă natură (segment de piață, caliatatea produsului, poziția în top, reputația, satisfacția consumatorului, lărgimea gamei de produse)

după nivelul organizațional: obiective ale organizației, obiective ale unităților strategice de afaceri și obiective funcționale.

Focalizarea obiectivelor se face pe ariile ce par esențiale pentru organizație, astfel ariile de adresare sunt: poziție pe piață, inovare, productivitate, resuirse finaciare și fizice, profitabilitate, atitudine și performanță în muncă, responsabilitate publică deyvoltarea performanțelor manageriale. Procesul stabilirii obiectivelor pentru activitatea viitoare se bazează pe rezultatele activitătii trecute si pe obiectivele cele mai recente fixate anterior.

Politicile – reprezintă declaratii generale sau întelegeri care ghidează gândirea si actiunea în luarea deciziilor specifice diferitelor domenii ale activitătii ei. Acestea reprezintă ,,liniile directoare, reguli și priceduri bine stabilite, capabile să recompenseze eforturile de a atinge obiectivele propuse",. De fapt, sunt un fel de ghizi în luarea deciziilor, care se referă la situații curente sau periodice, adesea definite în termeni de activități de management, marketing, finnațe, contabilitate etc.

Procedurile – reprezintă ansambluri de sarcini sau operatii înlăntuite specificate în ordine cronologică, care trebuie efectuate pentru atingerea unui scop specific . Acestea precizează pas cu pas modul în care trebuie realizată o actiune, sunt riguroase, imperative, si inflexibile.

Regulile – sunt enunturi care stipulează că o actiune specifică va fi sau nu întreprinsă într-o situatie dată . Deorece sunt permise putine abateri sau exceptii în aplicare acestea au un caracter rigid.

Politicile, procedurile si regulile reprezintă ghiduri de urmat în situatii specifice, diferentele dintre ele constand în sfera de aplicare a lor.

Procesul strategic cuprinde trei etape principale:

analiza strategică: cuprinde analiza mediului în care întreprinderea îsi desfășoară activitatea și are în vedere analiza mediului extern, a contextului, a industriei

alegerea strategică: identificarea opțiunilor, evaluarea opțiunilor, analiza asteptărilor stakeholderilor și selectarea strategiei.

implementarea strategiei: planificarea si alocarea resurselor, structura organizațională și cultura organizațională și schimbarea strategică.

Valoarea pragmatică a unei strategii rezidă, în esență, din proiectarea realistă a obținerii de avantaj competitiv, de exemplu, asigurarea unui cost redus, oferirea unui produs diferit de cel al majorității concurenților etc

Concurența este o trăsătură esențială a pieței si o componentă importantă a mecanismului acesteia și reprezintă ,,confruntarea dintre agenții economici pentru a atrge de partea lor consumatori cât mai mulți, prin preșuri convenabile, prin calitatea mai bună a mărfurilor și serviciilor, în vederea obținerii unor profituri cât mai mari".

Concurența este în esență un regulator al pieței prin funcțiile ei (de stimulare a producției, stimulare a reducerii costurilor si uneori a prețurilor și nivelare a profiturilor) care se manifestă prin instrumentele sale: economice (discount-urile la preț; vânzarea pe credit sau în rate; service si asistență după vânzare; vânzarea la domiciliu) si extraeconomice (reclama si publicitatea; branding-ul).

Avantajul competitiv este abilitatea firmei de a avea o performanță superioară competitorilor săi în ceea ce priveste scopul de bază al existenței: profitabilitatea. Analiza avantajului competitiv. Pentru a găsi mijloacele, politicile si strategiile potrivite în scopul obținerii succesului în competiție cu alte firme, este necesar să se cunoască în detaliu avantajele firmei, plastic vorbind „arsenalul de luptă”. Această analiză se realizează cu ajutorul unor modele, de asemenea calitative.

Indiferent de metoda folosită un bun proces strategic presupune unn efort serios de a ințelege cu adevărat clienții, concurenții și competențele proprii în contextul unei concepții obiective cu privire la viitor

Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei (unitătii), stabilirea obiectivelor strategice si a strategiei necesare atingerii lor, se bazează pe un amplu proces de analiză si evaluare a mediului de actiune a firmei (unitătii), a situatiei competitivitătii în acest mediu.

Investițiile dețin un rol important în realizarea strategiilor întreprinderii în cadrul cărora strategia investițională este o componentă semnificativă. Strategiile investiționale se reflectă în politici de dezvoltare, fiind considerate instrumente specifice și operaționele de realizare a ,,obiectivelor strategice". Strategia întreprinderii înseamnă în sens larg, modalitaea prin care se poate atinge scopul propus. Strategia investițională este concepută ca ,,o mulțime de ordonată de informații cu carcater tehnic, economic, tehnico-economic etc,. prin care se stabilesc -pe baza de studii și analize –acțiunile ce urmează a fi întreprinse, pentru atingerea obiectivelor, precum și modalitățile de acțiune, resursele de finanțare și metodele de alocare a resurselor".

Strategia investițională, ca o strategie parțială, dar care ocupă un loc central în cadrul strategiilor și politicilor firmei, trebuie să aibă în vedere și celelalte strategii ale firmei (de piață, de restructurare, privatizare, informatizare etc.), înscriindu-se în strategia globală a firmei, în politica sa economică, asigurând suportul financiar al materializării proogramelor firmei.

Strategia investițională a firmei are un puternic caracter novator, deoarece prin investiții se asigură promovarea progresului tehnic și a rezultatelor cercetării științifice, perfecționarea capitalului fix, a tehnologiilor, metodelor de organizare a producției etc

Plecând de la motivațiile care stau la baza investitiilor, strategiile investiționale sunt:

Strategii de redresare, presupune restructurarea și modernizarea utilajelor – când cererea de produse sau servicii este în scădere;

Strategia de consolidare, presupune, după caz, acțiuni pentru menținerea pe segmentul de piață, adaptrea dinamică la cerințele pieței și investiții adecvate – când există intensficarea concurenței pe piața produselor firmei;

Strategia de dezvoltare – se impune când se opterază pentru schimbarea structurii de producție, extinderea sau dobândirea unor noi segmente de piață.

O strategie investițională bine fundamentată trebuie să stabilească prioritățile firmei în domeniul resurselor investiționale, ordinea de alocare a resurselor fiind: modernizarea utilajelor existente și a producției, reutiliotarea secțiilor pentru dezvoltări si în ultimă instanță constituire de noi capacități de producție.

Activitatea de modernizare trebuie deține un rol important, deoarece prezintă o serie de avantaje (pornind de la o baza tehnico-materială existentă, care se reînoiește și adaptează nivelului tehnic de la momentul respectiv; durata de realizare este mult mai mică, fapt ce va permite scoaterea pe piață a producției după o perioadă mult mai scurtă cu toate efecetele ce decurg de aici): câștigarea pieței, preț ridicat, reducerea imobilizărilor de fonduri, creșterea randamentului economic, creșterea performanțelor tehnico-economice, a gradului de fiabilitate și mentenabilitate.

Și activitățile de reutilare și de dezvoltare ale secțiilor de producție au, de asemenea, o serie de avantaje care se regăsesc și la modernizări, cum ar fi: existența investițiilor colaterale, care se materializează în utilități; existența unui personal calificat, cu o anumită experiență și tradiție; fonduri de investiții etc. Aceste activități sunt folosite în special atunci când utilajele, procesele tehnologice, soluțiile tehnice sunt învechite sau cân are loc o schimbare radicală a structurii de producție sau apar solicitări suplimentare de producție și nu pot fi acoperite prin folosirea capacității de producție existente sau prin adaptarea acesteia la noile condiții de producție.

1.3.2. Modele utilizate în analiza mediului extern/ mediului intern și a avantajului competitiv

1.3.2.1. Analiza SWOT – model de analiză a mediului intern

În condițiile în care dorim să realizăm o sinteză atât a diagnosticului intern cât și al diagnosticului extern se utilizează o matrice SWOT care permite evidențierea combinațiilor posibile de oportunități și constrângeri, pe care le oferă mediul exterior, cu forțele și slăbiciunile organizației constatate în mediul interior al întreprinderii. Propunerile strategice se vor construi pe baza confruntării datelor și informațiilor culese rezultând astfel un ansamblu sugestiv, coerent și realist. Modelul SWOT a fost definit de Thompson și Stickland în 1987 și perfecționat de Summer în 1990, iar denumirea este dată de cuvintele engleze strengths – forțe, puteri; weaknesses – slăbiciuni, opportunities – ocazii și threats – amenințări.

Conform modelului SWOT, mediul intern este caracterizat prin:

Puncte tari – sunt competențele organizației care îi oferă acesteia un avantaj concurențial în sectorul industrial sau pe piața pe care activează. În cazul unui diagnostic funcțional ele se mai definesc și ca “puncte forte” și constituie elementele fundamentale și susținere a viitoarelor politici.

Puncte slabe – caracteristicile care, din păcate prin perspectiva lor creează un dezavantaj concurențial pentru întreprindere, “punctele slabe” din diagnosticul funcțional.

Similar, mediul exterior este caracterizat prin:

Oportunități – ocazii, situații favorabile; activități sau elemente specifice mediului extern care pot crea avantaje semnificative întreprinderii printr-o situație favorabilă strategiei, bineînțeles, în condițiile respectării unui anumit curs de desfășurare a acestora.

Amenințări – elemente sau combinația elementelor externe care pot dăuna firmei, pot provoca pagube și prejudicii, în condițiile desfășurării unor evenimente nefavorabile, politicii strategice promovate de întreprindere.

Combinația factorilor interni si externi generează 4 categorii de strategii. Modelul SWOT poate fi utilizat în mod calitativ sau cantitativ. Abordarea calitativă presupune listarea principalilor factori ce se constituie ca forțe sau slăbiciuni, respectiv ca oportunități sau amenințări. Abordarea cantitativă presupune acordarea unor ponderi, pe categorii, funcție de importanța relativă a acestora, agregarea lor si reprezentarea grafică utilizând conceptele pereche SW, respectiv OT.

1.3.2.2. Modelul Porter – Modelul „Celor 5 forțe"- pentru analiza mediului competițional

Modelul lui Michael Porter este un model de diagnosticare strategică a domeniului de activitate in care opereaza o firma. Acest model defineste cinci forte ce determina intensitatea competitionala, ce duce la determinarea atractivitatii pietei, in acest context aceasta este echivalentul profitabilitatii.

Cele 5 forțe ale modelului Porter sunt: amenințarea noilor intrați; amenințarea produselor de substituție; puterea de negociere a furnizorilor; puterea de negociere a cumpărătorilor; nivelul rivalității

Puterea de negociere a furnizorilor: se poate manifesta prin controlul asupra prețurilor sau calității produselor livrate si este dependentă de gradul de importanță a resurselor oferite, de caracteristicile pieței si de importanța relativă a beneficiarului în ansamblul afacerii.

Amenințarea noilor intrați: care încep să concureze firmele deja existente într-o industrie sau care pot intra în competiție. Acestea sunt dornice de câstig, însă se confruntă cu o serie de bariere grupate în următoarele categorii: economia de scară, curba de învățare, curba experiențe, diferențierea produselor, capitalul necesar, costuri ndependente de mărimea producției, politicile guvernamentale.

Amenințarea produselor de substituție: care se pot utiliza în locul unui anumit produs. Substituția trebuie analizată în primul rând prin raportul per-formanță-preț si prin apoi prin prisma elasticității prețurilor pentru fiecare produs în parte.

Nivelul rivalității: caracterizează intensitatea concurenței într-o anumită industrie pentru ocuparea unui anumit segment de piață. Rivalitatea este cu atât mai intensă când pe piață există numerosi competitori de puteri apropiate, în condițiile unei piețe suprasaturate.

Puterea de negociere a cumpărătorilor: care pot exercita presiuni asupra firmei, în special când este vorba de intermediarii distribuitori – angrosisti sau detailisti, beneficiarii industriali, dar si în cazul grupurilor de cumpărători.

Cele cinci forțe care determină profitabilitatea ramurii economice

1.3.2.3. Diagnosticul resurselor umane

Diagnosticul resurselor umane are în centrul său resursa umană de care dispune firma, urmărindu-se structura, modul de organizare și gestionare a acesteia.

Acest diagnostic vizează:

1. Dimensiunea, structura și comportamentul potențialului uman. În ceea ce privește dimensiunea potențialului uman se calculează diferiți indicatori ai efectivelor precum și numărul mediu de salariați, numărul mediu de personal, numărul maxim de personal, numărul efectiv de personal prezent la lucru.

În privința structurii presonalului se procedează la:

analiza structurii personalului pe meserii, vârstă, natura contractului de muncă, forme de pregătire;

calculul unor indicatori cum este raportul dintre muncitorii direct productivi și cei auxiliari;

analiza concoradanței dintre nivelul calificării personalului și gradul de complexitate a lucrărilor de efectuat;

analiza formării personalului sub unghiul: totalul cheltuielilor pentru formarea continuă, a numărului celor care au efectuat stagii de specializare, tipurilor de perfecționări și a frecvenței acestora.

În ceea ce privește comporatmentul personalului se analizează indicatori ca: indicatorii circulației forței de muncă; rata generală a absenteismului; indicatori de conflictualitate (numărul de greve, numărul de zile de grevă, numărul de litigii cu personalul).

2. Diagnosticul eficienței utilizării resurselor umane. Acest diagnostic se realizează cu ajutorul sistemului de indicatori de reflectare a productivității muncii folosind pentru efect cifra de afaceri, producția exercițiului, veniturile de exploatare sau valoarea adăugată, iar pentru efort numărul mediu de personal, timpul total de muncă exprimat în zile sau ore.

Concluziile diagnosticului resurselor umane pot fi:

concluzii privind factorii externi înterprinderii:

oportunități: facilități fiscale care stimulează recrutarea unui anumit gen de salariați sau privind formarea continuă a personalului, posibilități de recrutare a personalului calificat, existența de centre de reprofilare a personalului;

riscuri: persiuni externe privind salariile, greve generalizate într-o anumită ramură, reglementări legale privind contractele sau convențiile civile;

concluzii privind factorii interni întreprinderii:

puncte forte: personal tânăr, cointeresare materială, conducere descentralizată, creșterea stabilității personalului, asigurarea condițiilor pentru desfășurarea continuă a activității;

puncte slabe: inexistența sau deficiențe ale regulamentului de organizare și funcționare a persoanlului, folosirea incompletă a potențialului legat de personal, neasigurarea protecției și securității muncii, lipsa cointeresării materiale, politică defectuoasă de recrutare și asigurare cu personal, productivitate scăzută a muncii.

1.4. Rolul raportului de previziune în management.

Un proiect de investiții nu este un scop în sine, ci este realizat pentru a atinge scopul final al oricărei afaceri și anume pentru a obține profit. Pentru a obține profit, firmele trebuie să investească atât capitalul propriu, cât și pe cel atras din surse exterioare. Investirea fondurilor disponibile într-un anume proiect este una din cele mai decizii strategice ale întreprinderii. Inainte de a cheltui resursele, trebuie evaluate cu grijă oportunitățile de investiție aplicând metode cu și fără actualizare, tehnici de evaluare rapide și simple care iau/nu iau în considerație modificarea în timp a valorii banilor.

Metodele ce țin cont de actualizare sunt: valoarea netă actualizată (un număr absolut ce arată valoarea unei companii la sfârșitul unei perioade de timp, în valori prezente) și rata internă de rentabilitate (arată rata dobânzii obținute de un investitor în decursul unui anumit interval de timp, pentru banii investiți), și care iau în considerare valoarea în timp a banilor, exprimată de următoarele concepte: valoare viitoare (arată cât de mult vor valora peste un anumit număr de ani banii investiți astăzi) și valoare prezentă (arată cât valorează acum o anumită sumă de bani ce se așteaptă a fi obținută peste niște ani). Niciuna dintre metodele de evaluare a investițiilor nu poate lua o decizie definitivă privind un proiect. Acestea pot doar să ofere un ghid managerilor, să îi ajute ca pe baza previziunilor si estimațiilor privind performanța viitoare a unui proiect, să fundamenteze mai solid decizia de a investi, având în vedere scopul final al oricărei investiții, acela de a duce la creșterea valorii firmei.

Previziunea sau anticiparea viitorului firmei, este parte a managementului strategic În practica managerială previziunea este necesară pentru a planifica, de a profita de unele cunoașteri ale mediului, în avans, și de a evita dezastre prin virtutea de a previziona pariția lor. Previziunea întregii activități a firmei: ,,previziunea cuprinde un ansamblu de decizii și acțiuni prin care se determină obiectivele firmei și ale subdiviziunii sale, se conturează modalitățile de realizare, se dimensionează resursele ce urmează a fi angajate și se precizează termenele intermediare și finale de îndeplinire a obiectivelor.

Previziunea constituie fundamentul acțiunilor strategice în managementul în marketing, managementul resurselor umane, materiale și financiare, managementul total al calității, managementul investițiilor.

Previziunea se bazează pe analiza profundă a elementelor: resurse disponibile, rezultatele activitătii trecute, situația actuală, scopurile activitătii și are în vedere următoarele aspecte; tendinte, obiective, politici, programe, bugete, repartizarea sarcinilor, programarea muncii, expansiune și dezvoltare, control, ameliorări.

Previziunea activității legate nemijlocit de proiectul de investiții: se referă la estimarea unor elemente: producția și respectiv vânzările; volumul de investiții necesar atingerii nivelurilor de producție sau vânzare estimate; cheltuielile si profitul; fluxul de numerar utilizând metode specifice.

Activitatea de previziune străbate întreaga activitate managerială, atât la nivel superior (consiliul de administrație, manager sau director general), cât și la nivel mediu (directori executivi, conducători de centre de cost/profit/performanță) sau la nivel inferior (șefi de echipe de lucru).

Principalele instrumente de previziune utilizate în activitatea managerială sunt: prognoza, programarea, planificarea și bugetarea.

În practica managerială, indiferent dacă este vorba de o firmă sau de administrație publică, previziunea este necesară pentru a planifica, deci pentru a profita de unele „cunoașteri ale mediului” în avans, și de a evita dezastre prin virtutea de a previziona apariția lor.

Metodele științifice de previziune au la bază principiul continuității. Previziunile științifice utilizează modele, care, în majoritatea lor utilizează matematica și pentru construirea cărora sunt necesare cunoștințe aprofundate și timp, condiții care nu sunt mereu la îndemâna managerilor. Dar, tehnicile de previziune permit și abordări mai simple, bazate pe rezultate observate, care se combină între ele, oferind nu atât un model, cât mai degrabă „un tipar".

Elaborarea unei previziuni corecte este condiționată de: volumul și calitatea informațiilor disponibile; metodele, tehnicile utilizării acestora; sursa informațiilor și expertiza factorilor umani. Prin metodă de previziune se înțelege o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee, cu ajutorul căruia se realizează cercetarea, analiza, cunoașterea și descrierea realității obiective în scopul anticipării, inițierii și organizării unei acțiuni viitoare. Principalele metode calitative sunt: metoda analizei și sintezei, metoda interpretării sistemice, metoda marilor tururi, metoda mâinilor mature, metoda Delphi, metoda Brainstorming, metoda listelor verificatoare, metoda analogiilor, metoda scenariilor, metoda arborilor de pertinență. Metodologia de previzionare cuprinde un set de metode care pot fi grupate în funcție de domeniul de aplicare în mai multe moduri. O grupare generală poate fi realizată prin metode statistico-matematice și metode nematematice.

Activitatea de previziune presupune realizarea de cercetări, documentare și culegere de date.

În previziunea activității unei firme și în special în previziunea strategiei manageriale, datele care se culeg se pot grupa în următoarele categorii:

date din istoricul firmei ;

date privind evoluția sectorului de activitate sau industriei din care face parte firma, incluzând cât mai multe informațiiposibile despre concurență;

date privind politicile macroeconomice pe perioada de previziune, cât mai exact posibil.

Metoda analizei și sintezei

Metoda presupune parcurgerea a două etape: etapa analizei sau fenomenelor sau proceselor economice și etapa sintezei care constă din recompunerea întregului din elemementele analizate, în generalizarea aspectelor particulare, analitice, simple, în aspecte agregate, complexe.

Etapa analizei fenomenelor sau proceselor economice constă în:

observarea fenomenelor sau proceselor;

descompunerea acestora în părți componente și studiereaseparată a fiecărei părți;

evaluarea acțiunii fiecărui factor care influențează părțile componente ale fenomenelor sau proceselor;

determinarea sistemului de legături cauzale care există între acești factori;

gruparea fenomenelor sau proceselor ce acționează într-un anumit domeniu sau la nivelul economiei naționale;

comparația cu fenomene sau procese similare;

ilustrarea concluziilor analizei.

Acțiuni fundamentale, în previzionarea unei firme, sunt analiza mediului extern și intern al firmei. Dintre cele mai utilizate metode și tehnici, sunt: pentru mediul intern: analiza diagnostic și analiza SWOT; pentru mediul extern: analiza STEP și analiza „Celor 5 forțe a lui Porter”.

Analiza diagnostic, ca un instrument de analiză a fenomenelor sau proceselor economice dintr-o firmă sau oricare organizație, urmărește determinarea stării generale a organizației (firmei) invetigând următoarele domenii:

juridic: investigarea aspectelor legale ale organizației și cuprinde: drept comercial (acte de înființare a firmei, contracte comerciale); drept fiscal (înregistrare fiscală); drept de proprietate (titluri de proprietate, concesionare, contracte de închiriere, contracte de leasing); drept social (contract colectiv de muncă, contracte individuale de muncă); gajuri și ipoteci (mențiuni în cartea funciară); asigurări (contracte de asigurări);- protecția mediului (avize de mediu); litigii (procese pe rol, executări silite)

comercial: investigarea aspectelor pur comerciale ale organizației și cuprinde: analiza pieței și concurenței (structura pieței, cota de piață, concurenți, avantaje, dezavantaje);- analiza produselor și/sau serviciilor (paleta de oferte, calitate,volum vânzări); analiza marketingului – cei 7 P – preț, produs, promovare, poziție în lanțul de distribuție, performanțele personalului, premizele fizice și profilul sau eficiența activității.

tehnic – tehnologic – producție și /sau servicii: investigarea aspectelor legate de infrastructura întreprinderii și a modului de utilizare aacesteia, și cuprinde:- analiza infrastructurii (componența patrimonială, amplasamente); analiza proceselor de producție / servicii (tipuri de tehnologii șiprocese tehnologice); analiza sistemului de management a calității (de asigurare a calității); analiza logisticii (aprovizionare, depozitare, transport).

resurse umane și management: investigarea modului deorganizare a activității, a managementului și a utilizării resurselor umane, și cuprinde: analiza structurii organizaționale (organigrama); analiza managementului (tipuri și stiluri de conducere,componența și calitatea echipei manageriale); analiza resurselor umane (structura, calificarea, metode de selecție, promovare, motivare, instruire etc.); analiza relațiilor organizației și a celor din interiorul organizației.

financiar – contabil: are în vedere studiul static, dinamic șicomparativ al activității desfășurate, analiza patrimoniului și a rezultatelor prin prisma echilibrului financiar, al lichidității, solvabilității și a eficiențeieconomico – financiare, cu alte cuvinte a indicatorilor economico-financiari, care de regulă se calculează și se interpretează de către cercetătorul în previziune.

Metoda arborilor de pertinență.

Această metodă se bazează pe elaborarea alternativelor, variantelor sau posibilităților care conduc la previziunea proceselor sau fenomenelor, atunci când obiectivele sunt dinainte fixate. Metoda se realizează pe baza teoriei arborilor de decizie și se mai numește “metoda arborilor de posibilități „ (relevance tree).

Analiza se realizează pe două căi:

arbori orizontali, când se previzionează modificări structurale, îndeosebi

datorate transferurilor tehnologice orizontale (modelul Swanger);

arbori verticali, când se previzionează modificări în sistem pe diferite nivele, funcție de gradul de detaliere. Arborele cu 4 nivele este cel mai des utilizat, în care:

– nivelul 0 : obiectivul principal;

– nivelul 1 : obiective secundare;

– nivelul 2 : mijloace de realizare;

– nivelul 3 : resurse.

Metoda presupune parcurgerea următorilor pași: stabilirea necesităților viitoare; determinarea obiectivelor viitoare; elaborarea variantelor sau posibilităților viitoare; evaluarea posibilităților; determinarea variantei optime de previziune.

Evaluarea și determinarea variantei optime se realizează prin tehnica coeficienților de importanță sau metoda scorurilor.

Uneori o simplă reprezentare grafică este suficientă pentru a previziona (preliminar) un fenomen, chiar dacă se dorește apoi o abordare sofisticată pentru a confirma ceea ce această reprezentare alcătuită din simple observații arată.

Majoritatea previziunilor sunt construite având la baza modele. Modelele pot fi exprimate sub formă de grafice, diagrame sau tabele, sau pot fi codificate pentru simulări pe calculator.

O dată realizate, previziunile se analizează și se evidențiază diferențele constatate, care sunt stocate pentru a se utiliza în previziuni ulterioare în scopul evitării repetării unor abateri neconvenționale. Evaluarea previziunilor constă în măsurarea și compararea datelor previzionate cu cele actuale, reale. Compararea se realizează fie prin măsurarea realității în valori relative, fie în valori absolute, fie prin indicatori sintetici. Sistemul de indicatori cuprinde atât indicatori la nivel microeconomic – firma, cât și la nivel macroeconomic – economia națională sau ramura de activitate – industria.

Indicatorii macroeconomici: Produsul național brut ( PNB), Valoarea adăugată ( VA ), Resursele totale ( RT )

Indicatori micro – economici. Principalii indicatori la nivelul întreprinderii sunt: cifra deafaceri, valoarea adăugată, venitul global și profitul (beneficiul net).

1. Cifra de afaceri reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-operioadă de timp din vânzarea produselor, serviciilor realizate.

2. Valoarea adăugată reprezintă rezultatul utilizării factorilor de producție (muncă și capital) și reprezintă aportul propriu adăugat labunurile consumate.

3. Venitul global reprezintă diferența între venituri totale și costuri totale.

4.Profitul (beneficiul net) reflectă partea din venit rămasă ladispoziția întreprinderii după scăderea taxelor și impozitelor legale

Raportul de previziune va cuprinde în principal următoarele secțiuni sau capitole:

Rezumatul care prezintă pe scurt scopul, mijloacele principale de previziune utilizate și concluziile la rezultatele obținute

Introducere și prezentarea situației: starea de fapt prezentă și trecută cu influențele asupra viitorului și obiectivele previziunii.

Metodele de culegere a datelor de previziune utilizate

Modelele utilizate și analiza relevanței utilizării acestora cu teste de validare

Modele aplicate și previziunile obținute

Concluzii și evaluare

Referințe și anexe.

Componența echipei de previziune (dacă previziunile se realizează de un colectiv).

Raportul de previziune va fi analizat critic urmărind câteva aspecte:

prezentarea – urmărește coerența generală a raportului, modul clar de exprimare, utilizarea diagramelor potrivite, a tabelelor și a referințelor.

conținutul tehnic – urmărește corectitudinea și modul de exprimare pentru a fiînțeles, precum și înfățișarea clară a restricțiilor și supozițiilor care conduc la limite în previziune.

calitatea generală a raportului – analizează dacă previziunile realizate conving și dacă sunt elemente care pot fi îmbunătățite.

Utilizatorii de previziuni să le înțeleagă, să le analizeze critic pentru a fi îmbunătățite și adaptate scopului. De regulă, analiza critică nu trebuie să depășească o pagină și va conține: punctele tari ale previziunii; punctele slabe ale previziunii; opinii pentru îmbunătățirea previziunii.

Previziunile implică utilizarea tehnicilor, metodelor și modelelor adecvate a datelor culese, informațiilor adiacente, restricțiilor utilizate și prezumțiilor elaborate, întrucât acestea permit predicția comportamentului unui fenomen sau proces economic.

CAPITOLUL 2. ANALIZA MEDIULUI INTERN ȘI EXTERN LA S.C."LUCMAR" S.R.L.

Scurt istoric și prezentarea S.C. "LUCMAR" S.R.L

Societatea comercială “LUCMAR” S.R.L. a fost înființata în anul 1993, având ca principal obiect de activitate: cod CAEN 5021 – întreținerea și repararea autovehiculelor și ca activități secundare : cod CAEN 5030 – comerț cu piese și accesorii pentru autovehicule; cod CAEN 5010 – comerț cu autovehicule; cod CAEN 5226 – comerț cu amănuntul al produselor de tutun;cod CAEN 5224 – comerț cu amănuntul al produselor de patiserie și zaharoase; cod CAEN 5221 – comerț cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete ; cod CAEN 5225 – comerț cu amănuntul al bauturilor; cod CAEN 5211 – comerț cu amănuntul în magazine nespecializate; cu vanzare predominantă de produse nealimentare.

Ideea înființării intreprinderii s-a născut din faptul că în orasul Giurgiu nu existau multe intrepinderi în acest domeniu și a fost gândita o intreprindere care să satureze nevoile locuitorilor de a avea un punct sigur de reparații și întreținerea autovehiculelor, respectiv comercializare a pieselor auto.

Societatea comerciala “LUCMAR” S.R.L. are un capital social de 3,300 lei, capital integral privat.

Sediul societății de la înființare și până în prezent este situat in Giurgiu, Str. NEGRU VODA, numărul 77, jud. Giurgiu.

În anul 1996 investițiile efectuate în atelierul de reparații auto, efectul modernizărilor și renovărilor, la momentul respectiv, s-a reflectat în creșterea numărului de clienți și extinderea pieței.

Modernizarea a continuat cu ridicarea unei construcții în anii 2003, respectiv 2009, adevarat și în cele din urmă, din respect pentru clienții fideli, ca strategie de marketinng, s-au atașat trei secții: spălătoria (2010), hotelul de anvelope (2010) și centrul de daune (2012).

În anul 2011, SC LUCMAR SRL, deține Locul 1 în Top Profit Romania, județul GIURGIU, domeniul 45: Comerț cu ridicata și cu amănuntul, întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor pentru activitatea și calitatea serviciilor oferite.

Misiunea și obiectivele

Misiunea firmei este de a-și consolida poziția pe piața pe care acționează. Firma SC.LUCMAR SRL dorește ca relațiile cu clienții să fie pe termen lung și au la bază cei 3R: reliability (încredere), responsiveness (înțelegere), responsibility (responsabilitate). Relația cu un client nu este doar beneficierea de un sigur serviciu, ci începutul unei relații de lungă durată.

Obiective pe termen lung:

• Consolidarea imaginii;

• Dublarea cifrei de afaceri;

• Introducerea serviciului de plata prin card

• Acordare (extindere) servicii pentru mari clienți externi: programari clienti din alte judete

Obiective pe termen mediu:

• Îmbunătățirea calității serviciilor;

• Dezvoltarea departamentului de marketing;

Obiective pe termen scurt:

• Promovarea firmei (gamei serviciilor)

2.2. Analiza diagnostic

DIAGNOSTIC JURIDIC

Actul de constituire și forma juridică

Denumirea societății este societatea comercială “LUCMAR“ S.R.L. Societatea comercială “LUCMAR" S.R.L. este persoană juridică română, organizată ca societate cu răspundere limitată. Conform statutului, la înființare capitalul social al societății este subscris și vărsat integral.

Societatea comercială a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului Guirgiu, sub nr. J52/618/1993.

Societatea comercială are Certificatul de înregistrare fiscală cod RO 4706140.

Statutul și contractul de societate.

Activitatea societății se desfășoară potrivit statutului întocmit conform reglementărilor legale. Forma juridică a societății: persoana juridică română având forma de societate cu raspundere limitata. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile romane și cu prezentul act constitutiv.

Durata societații este nelimitată.

Obiectul principal de activitate este comerțul, iar ca activitate principală o reprezintă vânzarea predominantă de produse nealimentare.

Modul de dizolvare și lichidare a societății se va face conform legislației în vigoare.

Statutul cuprinde în structura sa toate drepturile și obligațiile care revin acționarilor conform legii.

Capitalul social

Capitalul social la înființare era de 10 lei (10.000 lei vechi)i, subscris și vărsat integral. La data prezentei evaluari capitalul social al societății este de 3,300 lei.

Dreptul de proprietate

Societatea comercială nu deține în proprietate clădiri sau terenuri și nu are investiții în curs de realizare.

Societatea își desfașoară activitatea într-un spațiu proprietate privată a acționarului, în suprafața totală de 7200 mp.

Bunurile de patrimoniu ale societății au fost obținute prin achiziții directe. Bunurile societății nu sunt grevate de garanții, ipoteci, gaj-uri, etc.

Salariați, drepturi sociale

La data 31.12.2010, societatea funcționează cu un numar de 44 salariați cu contracte individuale de muncă pe perioada nedeterminată.

În societate nu este organizat un sindicat al salariaților. Nu au fost înregistrate conflicte de muncă între conducere și salariați. Drepturile salariaților sunt achitate la zi, iar salariul minim respectă prevederile legale. Societatea este la zi cu plata obligațiilor către bugetul statului referitoare la salariați.

Registrele și evidențele contabile

Societatea ține evidența contabilă in lei, întocmește bilanțul și contul de profit și pierderi, având în vedere Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor.

Situația datoriilor și creanțelor

La data de 31.12.2010 societatea avea un sold creditor de 44.934. mii. lei.

De asemenea, la aceea dată societatea avea un sold debitor de 1.396 mii lei.

Este apreiat că atât debitele cât și creditele se pastrează în limite normale, curente și nu sunt de semnalat probleme deosebite.

Societatea este la zi cu obligațiile datorate către bugetul statului.

Aspecte comerciale

Contractele obținute ca urmare a câștigării de licitațtii cât și lucrările preluate prin încredințare directă au avut incluse clauze corecte, care nu au dezavantajat firma, nu au condus la litigii și penalități.

Litigii

La data evăluarii societatea nu are litigii pe rol, nici în calitate de reclamantă, nici în calitate de pârâtă.

Autorizații de funcționare

Societatea este autorizata sa functioneze prestand activitati conform articolului 6 din capitolul IV al Actului constitutiv al societatii.

Societatea detine toate autorizatiile de funcționare solicitate prin lege.

DIAGNOSTIC OPERAȚIONAL

Amplasamentul societatii, sucursale, filiale

Societatea comerciala "LUCMAR" S.R.L este amplasată in zona centrală a orașului Giurgiu. Spațiul ocupat de societate este proprietatea firmei și are o suprafață 7200 de mp. Societatea nu deține în proprietate alte spații sau terenuri.

Utilizarea suprafetelor, cai de acces si posibilitati de extindere

Suprafața totală pe care este amplasată firma este de 7200 mp, teritoriul fiind împărtit pe ateliere, servicii (Anexa nr. 1).Gradul de utilizare al spațiului ocupat este de cca. 40%.

Mijloace fixe, dotare, utilizare, intretinere

Societatea comerciala "LUCMAR" SRL deține în proprietate instalații tehnice si mașini in valoare totală de 964.875 lei în anul 2011, evoluția acestora fiind în creștere față de anul 2008, când s-a înregistrat o valoare totală de 283.152 lei și fața de anul 2007- 228.057 lei. Intreținerea curentă a mijloacelor fixe se realizează cu forțe proprii.

În ultimii 5 ani societatea a făcut investiții considerabile.

Asigurare utilitati

S.C. "LUCMAR" S.R.L. are asigurate rețele de apă, canalizare, telefonie, gaz metan, fax, instalația de termoficare alimentându-se din microcentrale termice proprii ce funcționează cu gaz metan. Alte utilitați cum sunt, telefoane, fax, telex, Internet, etc. se asigură de societațile comerciale specializate, prin contracte încheiate direct cu utilizatorul.

Intreținerea tuturor utilităților se asigură de către S.C. "LUCMAR" S.R.L.

Organizarea fluxului operational

S.C. "LUCMAR" S.R.L. a avut dupa înființare destinul majoritatii firmelor care și-au impus sa fie viabile, să aiba o activitate continua pe tot parcursul anului, să nu aiba activitate sezonieră. Clădirile în care intreprinderea iși desfașoara activitatea se afla într-o stare foarte buna de funcționare.

Calitatea produselor si serviciilor oferite

Avand în vedere ca intreprinderea a început implementarea sistemului de asigurare a calitatii conform standardului european ISO, tot personalul este obligat să își desfasoare activitatea în acest context. Exista registru de sesizari, sugestii și reclamații la compartimentul recepție.

Necesitatea de restructurare și investiții

S.C. "LUCMAR" S.R.L. folosește pentru desfașurarea activității spațiile pe care le ocupă, mijloacele fixe, din dotare și personalul angajat, nu are datorii la terți care să o pună în pericol și are un portofoliu de contracte în derulare, ca și în perspectiva, care-i permit să-și continue activitatea, necesitând un volum minim de investiții.

2.2.3.DIAGNOSTIC COMERCIAL

Mediul

Zona principală în care acționează S.C. "LUCMAR" S.R.L. este județul Giurgiu, ca pondere și prioritați fiind rezervarile persoanelor juridice și fizice din oraș.

Produsele si serviciile societatii

Specificul societații este furnizarea serviciilor SERVICE AUTO și comerțul.

Piața și clienții

Acțiunile intreprinse de S.C. "LUCMAR” S.R.L. pentru câștigarea unor segmente de piață și menținerea acestora în timp se regăsesc în extinderea serviciilor oferite, dar și în investițiile realizate în perioada 1996-2012. Printre clienții societații se numară firmele locale și persoanele fizice din orașul Guirgiu, însă și din județele limitrofe (Anexa nr. 2)

Furnizorii

Furnizorii, care oferă firmei SC."LUCMAR" SRL materii prime și materiale, de a căror calitate depinde și calitatea serviciilor oferite de acesta. Principalii furnizorii ai societății sunt enumerați în Anexa nr.2

Concurența

In prezent, fiecare intreprindere caută să-și suplinească reducerea activității tradiționale prin atragerea de noi clienti și noi produse, sau prin atragerea unor afaceri, în condiții de mare concurentă. În județul Giurgiu sunt 7 firme care acționează în domeniul reparații și service auto, iar in județele limitrofe sunt 48 de firme.

Pentru S.C. SC."LUCMAR" SRL existența concurenței constituie un stimul pentru menținerea pe piață. Pentru a face față concurenței extrem de puternice, societatea a aplicat mai multe metode dintre care este de remarcat diversificarea ofertelor de servicii și atragerea de noi clienți și furnizori:

Servicii de montare a anvelopelor, la tarife reduse cu 50% pentru clienții care beneficiază de hotelul de anvelope

Servicii: hotel anvelope la tarife reduse pentru clienții care achiziționează anvelope prin magazinul firmei

Servicii: splătorie pentru clienții care beneficiază de service la atelierele firmei.

Servicii la tarife mai mici pentru clienții care achiziționeză piese din magazinul fimei: tinichigerie

Asigurari. Serviciile de asigurări se refera la reparațiile efectuate către clienți, decontate de către societațile de asigurări. Firma oferă decontare directă cu societațile de asigurari, în cazul unei daune (accident auto) reparația se achită de către asigurator, și nu de client.

Servicii de tractări auto în afara granițelor României prin parteneriate cu alte firme.

Testarea gratuită a lichidului de frână în centrul de frâne ATE

Livrare de pise auto din dezmembrări

Livrarea rapidă a unor piese auto-

Politica de prețuri

Politica de prețuri practicată de S.C. “LUCMAR" S.R.L a avut la baza o fixare în zona de mijloc a prețurilor solicitate fără ca acest lucru să situeze și calitatea în aceeași zonă, aceasta venind să satisfaca clienții, ca principal deziderat. Tarifele practicate de firmă sunt enumerate în Anexa nr.3

Concluzii privind situația ofertei și a pieții

Concluzia analizei efectuate este că societatea “LUCMAR” S.R.L este viabilă din punctul de vedere al activității comerciale, și a demonstrat posibilitatea de adaptare la condițiile dificile ale crizei economice și ale unei puternice presiuni concurențiale, fiind capabilă de a-și adapta oferta de mărfuri și servicii și de a identifica un sector de piața care, abordat cu profesionalism și promptitudine poate fi stabilizat și chiar dezvoltat.

2.2.4. DIAGNOSTICUL DE ORGANIZARE, MANAGEMENT SI RESURSE UMANE

Structura organizatorică ierarhică și funcțională este sintetizată în organigrama societații și totalizeaza un numar de 50 persoane, angajații având calificări adecvate posturilor, funcțiile și ierarhia fiind clar delimitate. Avantaje ale actualei organizări: salariații cunosc sistemul organizatoric, obiectivele, responsabilitatile și competentele; sistemul de comunicare între compartimente este eficient; posturile de conducere sunt ocupate de persoane competente, cu experiența îndelungată în domeniul de activitate pe care îl conduc.

Numarul efectiv scriptic al personalului a avut o evoluție remarcabilă în perioada 2006-2011 numărul angajațiilor a crescut de 2,5 ori. (Anexa nr. 4). Trendul crescător în ceea ce privește evoluția numărului mediu de salariați reflectă evoluția activității societății pe perioada analizată.

Din structura după vechime se observă că personalului este tânăr, firma are și angajați cu o vechime mai mică de 1 an, că 43 % din personal are vârsta peste 30 de ani, procentul personalului de sex feminin este 9 % fată de cel de sex masculin, în pofida obiectului de activitate pe care îl are societatea.

Vârsta medie a angajaților conferă colectivului experiența necesară. Reapartiția personalului după gradul de studii este: 54,5 % cu pregătire profesională, un lucru foarte bun având în vedere obiectul de activitate al firmei, În cei 3 ani analizați nu a plecat nici un angajat în șomaj; nu au existat persoane concediate. (Anexa nr. 5)

Eficiența utilizării resurselor umane prin indicatorul productivitatea muncii exprimată cu ajutorul cifrei de afaceri indică din anul 2008 o evoluție superioară (Anexa nr.6). Condițiile de lucru sunt corespunzatoare. Nu s-au înregistrat conflicte de muncă între salariații și conducerea societații.

Personalul de conducere este bine motivat, lucru care se reflectă în mod evident în trendul evoluției cifrei de afaceri și al dezvoltării afacerii.

2.2.5.DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR

Diagnosticul economico-financiar indeplineste un rol foarte important, deoarece ajuta la fundamentarea premiselor evaluarii, realizeaza funcția de sintetizare în raportul de evaluare, reprezintă interfața între diagnostic și evaluare.

Evoluțile cifrei de afaceri, a capitalului social și a profitului net sunt indicate în Anexa nr. 7. și arată că toate sunt crescătoare. Cifra de afaceri reprezintă un indicator foarte important pentru evidențierea evoluției activității unei firme. În funcție de aceasta se pot calcula diverși indicatori de rentabilitate necesari pentru a evalua situația unei firme la un moment dat, sau pentru a evalua mersul activității unei societăți de-a lungul unui exercițiu financiar.

Pe baza indicatorilor financiari (Anxa nr 8) s-au calculat următorii indicatori: Productivitatea muncii, Rata de rentabilitate a ven., Rata rentab. Comerciale, Rata rentab.economice si Rata rentab. Financiare ale căror formule de calcul și valori sunt prezentate în Anexa nr.9.

Indicatori de eficiență

Productivitatea muncii, a prezentat un trend crescător pe întrega perioadă analizată. Evoluția pozitivă se datorează în principal orientării întreprinderii pe dezvoltarea personalului, datorită reținerii personalului

Radamentul activelor fiind mai mare de 100% este dovada unor performanțe finaciare deosebite.

Rata rentabilității comerciale crescut în 2010 de 4 ori față de 2008. Creșterea exprimă eficiența comercială a intreprinderii asigurată de legătura dintre profit și cifra de afaceri netă.

Rata rentabilității economice crescut în 2010 de 11ori față de 2008. Creșterea acesteia se datorează rotației accelerate a activelor chiar dacă se operează cu marje de profit mai reduse.

Indicatori de echilibru

Rata rentabilității finaciare a crescut în 2010 de 2,3 ori față de 2008 și demonstrează că investiția este rentabilă

Solvabilitatea generală a crescut în 2010 de 4,7 ori față de 2008, care reflectă un scădrea riscului de insolvabilitate, deoarece nivelul datoriilor în finanțarea activitații este foarte redus.

Concluziile analizei. Modelul SWOT . Modelul Porter

ANALIZA SWOT

Modelul Porter

Firma a realizat totuși o segmentare a pieței după mai multe criterii: după tipul clientului: persoane juridice, persoane fizice; criteriul geografic: local, limitrof.

Introducerea unor servicii noi pe piață: tractări auto, hotel anvelope, spălătoria și centrul de daune, aplicarea a unor metode de fidelizare a clienților deja existenți pot conduce la creșterea cotei de piață.

Ca metode de dominare a pieței serviciilor auto: tarifele sunt diferite în funcție de clienți, clenții fideli unui serviciu beneficiază de reduceri la un alt serviciu; calitatea serviciilor este asigurat în cazul clienților care achiziționează din magazinul auto,

Furnizorii sunt diverși și într-un număr destul de mare. Niciun produs din magazin nu este dificil sau costisitor de stocat, firma nu va fi tentată să-i reducă prețurile pentru a asigura vânzarea rapidă.

CAPITOLUL 3. ANALIZA CRITICĂ A MANAGEMENTULUI UNUI OBIECTIV DE INVESTITIE

Plecând de la obiectivele firmei: pe termen mediu – Dezvoltarea departamentului de marketing și pe termen scurt – Promovarea firmei (gamei serviciilor) a fost stabilită strategia investițională a firmei. Strategia investițională a firmei S.C."Lucmar" S.R.L. se concentrează pe promovarea a firmei (on-line, marketing prin Internet, inființarea unui departament de relații cu publicul). Personalul de la Recepție a devenit foarte aglomerat datorită extinderii serviciilor oferite de firmă si nu poate susține și promovarea firmei. Managerul firmei a ales ca metodă de previziune: metoda arborilor de pertinență

Metoda arborilor de pertinență

Arborele cu 4 nivele

Obiectivul de nivel zero este creșterea profitului prin investiții de promovare

Nivelul 1: obiectivele secundare sunt:

O1 =Construcția unui site;

O2= Apelarea la serviciile unui departament de relații publice;.

Nivelul 2: mijloacele de realizare sunt:

M11= Construcție în regie proprie, administrare proprie,

M12 = Construcție prin contractare, inchirierea și administare

Ordinea de prioritate este site administrat propriu, astfel coeficientul de importanță (0,6) este mai mare în acest caz motivat de faptul că firma va fi mai aproape de comunicarea cu clienții și nu prin intermediari. Din același motiv coeficientul de importanță (0,55) este mai mare în cazul departamentului propriu de relații publice

Nivelul 3: Resursele sunt:

R11= Resurse finaciare

R12= Resurse umane

R13 = Resurse de timp

R14 = Resurse materiale spațiu

Pentru stabilirea coeficienților de importanță pentru ramificațiile stabilite (resursele) s-au luat în vedere următoarele aspecte:

Construcția unui site

Inființarea unui departament de relații publice

.

Pe baza structurii arborescente s-au determinat notele de pertinență. Maximul efectului este 0,42 și soluția ar fi construcția unui site în regie și administrare proprie.

Scopul strategiei investiționale, în acest caz, este realizarea unui portal Web care să fie accesat de potențialii clienți, beneficiari ai serviciilor oferite de firma S.C."Lucmar" S.R.L.

Analiza critică a previziunii

Misiunea firmei este de a-și consolida poziția pe piața pe care acționează. Firma SC.LUCMAR SRL dorește ca relațiile cu clienții să fie pe termen lung și au la bază cei 3R: reliability (încredere), responsiveness (înțelegere), responsibility (responsabilitate). Relația cu un client nu este doar beneficierea de un sigur serviciu, ci începutul unei relații de lungă durată.

Obiective pe termen lung:

• Consolidarea imaginii;

• Dublarea cifrei de afaceri;

• Introducerea serviciului de plata prin card

• Acordare (extindere) servicii pentru mari clienți externi: programari clienti din alte judete

Obiective pe termen mediu:

• Îmbunătățirea calității serviciilor;

• Dezvoltarea departamentului de marketing;

Obiective pe termen scurt:

• Promovarea firmei (gamei serviciilor)

Strategia investițională a firmei S.C."Lucmar" S.R.L. se concentrează pe promovarea a firmei (on-line, marketing prin Internet, inființarea unui departament de relații cu publicul)

Rezulatul previziunii: Scopul strategiei investiționale, în acest caz, este realizarea unui portal Web care să fie accesat de potențialii clienți, beneficiari ai serviciilor oferite de firma S.C."Lucmar" S.R.L.

Punctele tari ale previziunii: metodele aplicate, cu un anumit scop, au permis o analizare atentă a indicatorilor economici, și chiar dacă unii au indicat o reală scădere în 2009, firma a avut totuși profit.

Punctele slabe ale previziunii: analiza detaliată a manageamentului

Opinii pentru îmbunătățirea previziunii: Analiză diagnostic pe criterii manageriale, criterii de competitivitate a produselor

CONCLUZII

Conceptul de investiție se referă tot ceea ce înseamnă suport material al dezvoltării economice a fimei, incluzând atât redresarea cât și consolidarea acesteia. Investiția presupune o cheltuială făcută astăzi pentru o dezvoltare viitoare și numai printr-o decizie se hotărăște realizarea ei.

Decizia de investiții este o decizie profesională care vizează viitorul financiar, strategic al firmei și solicită o analiza a eficienței economice a firmei. Indiferent de tipul investiției, de la achiziționarea de de echipamente de lucru până la cheltuieli pentru publicitatea de marcă, decizia se sprijină pe caracteristicile investiției: conținutul concret individualizat de resurse, factorul timp, eficiența sau efectul viitor al utilizării resurselor în prezent și riscul investițiilor. Riscul investiției privește toate direcțiile de acțiune ale firmei cu toate că scopul investiției este unic, scopul final al oricărei afaceri, și anume pentru a obține profit într-un mediu competiv.

Fundamentarea strategiei investiționale implică o analiză a rolului și locului firmei în mediul competițional și a potențialului de care dispune firma, a resurselor și eficienței firmei, dar și previzionarea procesului investiției.

Scopul lucrării este evidențierea importanței deciziei de investiții în practicarea unui management modern în obținerea avantajului competitiv pe termen lung, dar și să identifice metodele calitative de previziune aplicate în managementul unui obiectiv de investiții.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, pe lângă activitatea de documentare teoretică, lucrarea a presupus și o activitate de documentare directă al cărei scop a fost informarea eficientă asupra procesului managerial investigat: folosirea următoarelor surse de informații: rapoarte interne ale firmei; statistici, etc; la sediul firmei SC "LUCMAR" SRL.

S-au aplicat metode calitative de previziune: metoda analizei și sintezei, metoda arborilor de pertinență

In aplicarea metodei de analiză și sinteză s-au parcurs următoarele etape:

• Documentare prealabilă: prezentarea și istoricul societății: denumire, sediu, sttaut juridic, obiect de activitate, principalii furnizori și clienți; dinamica activităților firmei, în ultimii 3 ani, prin prisma indicatorilor calitativi și cantitativi de eficiență; carcaterizarea sumară a nivelului tehnic și tehnologic al firmei; caracteristici constructive și funcționale: posturi, resurse umane

• Începutul analizei informațiilor privind firma: calcularea unor indicatori economici de eficiență – productivitatea muncii, radamentul activelor, rata rentabilității comerciale, rata rentabilității economice – și de echilibru – rata rentabilității finaciare, solvabilitatea generală;

• Analiza mediului intern: evidențierea principalelor disfuncționalități – punctele slabe, reliefarea principalelor puncte forte, identificarea oprtunităților și a amenințărilor

• Analiza mediului extern analiza „Celor 5 forțe a lui Porter"

In aplicarea metodei arborilor de pertinență s-au parcurs următoarele etape:

• Cunoscîndu-se că obiectivul de nivel zero este creșterea profitului prin investiții de promovare s-au stabilit ca obiectivele secundare: construcția unui site și apelarea la serviciile unui departament de relații publice; mijloacele de realizare: construcție în regie proprie, administrare proprie și construcție prin contractare, inchirierea și administare și resursele: resurse finaciare, resurse umnae, resurse de timp și resurse materiale pentru spațiu

• În calcularea notelor de pertinență ordinea de prioritate a fost site administrat propriu, respectiv departamentului propriu de relații publice

• Scopul strategiei investiționale, în acest caz, ca rezultat al metodei arborilor de pertinență și a metodei de analiză și sinteză, este realizarea unui portal Web care să fie accesat de potențialii clienți, beneficiari ai serviciilor oferite de firma S.C."Lucmar" S.R.L. În plus personalul de la recepție a fost degrevat de activitățile de promovare a firmei.

În urma cercetării Ca urmare a metodelor aplicate ipotezele lucrării ,,Procesul managerial al investitiilor. Aplicatie la S.C. "LUCMAR"S.R.L" sunt confirmate

1. Adminstrarea afacerii într-un mediu concurențial în condițiiile producerii unor bunuri și servicii pentru satisfacerea clienților poate fi influențată de investiții, fapt dovedit de investițiile tehnologice realizate de firmă în ultimii ani și susținut de unii indicatori finaciari, de exemplu, creșterea indicatorului rata rentabilității finaciare. Cheltuielile pentru opublicitatea de marcă, in cazul de față, un site, reprezintă tot o investiție.

2. Modificări ale "coordonatelor" firmei din ultimii trei ani pot influența anticiparea viitorului firmei. Firma SC LUCMAR SRL. Introducerea, în ultimii 3 ani, a unor servicii noi pe piață: tractări auto, hotel anvelope, spălătoria și centrul de daune, aplicarea a unor metode de fidelizare a clienților deja existenți au condus la atragerea de noi clienți, fapt reliefat tot de creștera unor indicatori economici. Problema se pune în menținerea acestor clienți, și care în condițiile crizei actuale constituie o oprtunitate.

3. Demersurile orientate către investiție în contextul previziunii firmei trebuie țină seama de întregul evantai de factori sociali, economici care au impact asupra firmei.

Concluzia analizei efectuate este că societatea “LUCMAR” S.R.L a demonstrat posibilitatea de adaptare la condițiile dificile ale crizei economice și ale unei puternice presiuni concurențiale (7 firme locale cu același obiect de activitate), fiind capabilă de a-și adapta oferta de mărfuri și servicii. Ca metode de dominare a pieței serviciilor auto: tarifele sunt diferite în funcție de clienți, clenții fideli unui serviciu beneficiază de reduceri la un alt serviciu; calitatea serviciilor este asigurat în cazul clienților care achiziționează din magazinul auto.

4. Existența unor oportunități în investiții pentru a însoți o schimbare economică în paralel cu anticiparea viitorului firmei.

Misiunea firmei este de a-și consolida poziția pe piața pe care acționează. Firma SC.LUCMAR SRL dorește ca relațiile cu clienții să fie pe termen lung și au la bază cei 3R: reliability (încredere), responsiveness (înțelegere), responsibility (responsabilitate).

Relația cu un client nu este doar beneficierea de un sigur serviciu, ci începutul unei relații de lungă durată. O modalitate de comunicare între o organizație și clienți îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile și dorințele clienților. Prin realizarea unui site Web, a cărui funcție de comunicare să fie folosită conform unei politici coerente, organizația își asigură difuzarea informațiilor despre propria activitate, produse și servicii, precum și recepționarea modului cum acestea sunt primite și apreciate de destinatari.

Aplicarea unor metode de analiză a mediului intern, extern și competitiv și a altor modele utilizate în previziune în practica managerială a constituit un bună învățare experențială și o oportunitate în dezvoltarea și administrarea propriei afaceri.

ANEXA NR 1. SITUAȚIA DOTĂRILOR PE ATELIERE/DEPARTAMENTE

ANEXA NR. 2 .CLIENȚII ȘI FURNIZORII FIRMEI S.C. LUCMAR S.R.L

CONCURENȚII DIN orașul GIURGIU: SERVICE BENZ COM S.R.L., GRAMA S.R.L., FLORIROLF S.R.L., EUROCAR SERVICE S.A., COOPERATIVA SÂRGUINȚA, CERCEL ATELIER REPARAȚII ELECTRICE AUTO, ANTON MARIUS

ANEXA NR. 3 TARIFE PE CATEGORII DE SERVICII

ANEXA NR. 4 ANALIZA RESURSELOR UMANE ALE FIRMEI.

ANEXA NR. 5 ANALIZA RESURSELOR UMANE ALE FIRMEI.

După vechime

Dupa vîrstă

După sex

După pregătirea profesională

Mișcarea personalului

ANEXA NR. 6. PRODUCTIVITATEA MUNCII EXPRIMATA CU AJUTORUL CIFREI DE AFACERI

ANEXA NR. 7 EVOLUȚIA CIFRERI DE AFACERI /CAPITALULUI SOCIAL ȘI PROFITULUI NET

ANEXA NR. 8 INDICATORI FINANCIARI

ANEXA NR. 9. INDICATORI: Productivitatea muncii, Rata de rentabilitate a ven., Rata rentab. Comerciale, Rata rentab.economice si Rata rentab. Financiare

Bibliogrfaie

*** Dictionar de economie politica,Bucuresti,Eitura Politica,1974, p.389

Jivan Al, Activitățile intelectuale ca investiție, în Tribuna Economică, nr32, 1996

Masse P, Le choix des investissments,Paris, Dunod,1959, p1, citat în Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002, p.15

Peumans H, Theorie et practique des calculs d'investissments, Paris, Dunod,1971, p 3-5 citat în Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002, p.15

Stancu I, Finanțe, Editura Economică, Bucuresti, 1997, p.285

Elena Doval, Mangementul investițiilor, note de curs

Stancu I, Finanțe, Editura Econimică, Bucuresti, 1997, p.285

Elena Doval, Mangementul investițiilor, note de curs

Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002, p.15

Elena Doval, Mangementul investițiilor, note de curs

Ph Avare, G Legros, Gestiune și analiză financiară, Editura Economică, p.285-286

Ion Românu, Ion Vasilescu (coord.), Managementul investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997, p. 15 Elena Doval, note de curs

Ion Petrescu, Management, Ed. Holding Reporter, 1993, citat in V Cornescu, I Mihailescu, S Stanciu – Management – baze generale, Ed. Actami , Bucuresti, p.23-18

Ion Românu, Ion Vasilescu (coord.), Managementul Investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997, p.422

Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002, p.372

Ion A. Popescu, Decizia în mediu reglementat, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006, p.85

Ion Românu, Ion Vasilescu (coord.), Managementul Investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997, p.423

Margareta Topliță, Procesul decizional de marketing industrial, Editura Bibliotecha, Târgoviște,2006, p.236

Elena Doval, note de curs

Ion Românu, Ion Vasilescu (coord.), Managementul investițiilor, Editura Mărgăritar, București, 1997, p. 128

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBECK, 1999, p.25.

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBECK, 1999, p. 37

Ovidiu Nicolescu (coord), Strategii mangeriale de firma, Editura Economică, București, 1998, p.175

H.James Harrington, James S. Harrington, Management total în firma secolului 21, Editura Teora București, 2000, p.86

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBECK, 1999, p. 42

Elena Doval, Analiza strategica a mediului concurential, note de curs

Ovidiu Nicolescu (coord), Strategii mangeriale de firma, Editura Economică, București, 1998, p.176

Bogdan Băcanu, Management strategic, Editura Teora, București, 1999, p.96-97

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBECK, 1999, p. 67.

Virgil Popa, Strategii și politici de întreprindere, Editura Macarie, Târgoviște, 1999, p.40

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBECK, 1999, p. 67.

Corneliu Russu, Management stratergic, Ed, ALLBCK, 1999, p. 678

Elena Doval, Analiza strategica a mediului concurential, note de curs

Viorel Cornescu (coord), Introducere în microeconomie, Editura Actami, București, 1997, p.113

Lazar M Cistelecan, Economia, finanțarea și eficența investițiilor, Editura Economică, București, 2002, p.53

Vasilescu I, Strategia investițională a întreprinderii, în Tribuna Economică, nr. 18-19, 1998

M. Porter, „Avantajul concurențial”, Editura Teora, București, p.18

Jonh Allen (coord.), Ghidul financiar al întreprinzătorului, Editura Tehnică, București, 1997, p.103

Elena Doval., Previziunea economică în managementul firmei, Editura Fundația România de Mâine, Bucuresti, 2006, p.47+49

Nash J.C., Nash M.N., Practical Forecasting for Managers, Arnold, GB, 2001, p.269.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Procesul Managerial al Investiiilor. Aplicatie la Sc (ID: 145199)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Procesul Managerial al Investiiilor. Aplicatie la Sc

Copyright Notice

Evolutia Si Analiza Imobilizarilor Corporale

Contractul Individual de Munca

Motivarea Si Evaluarea Performantelor Functionarilor Publici

Analiza Unor Poluanti din Apele de Suprafata

Comert Electronic Prin Magazine Online

Analiza Diagnostic a Institutiei Publice Locale Primaria Sectorului 6

Copyright Notice

Similar Posts