Procesul de Economisire In Romania

Procesul de economisire în România. Economisirea populației

CUPRINS

Figura 2.1. Evoluția ratelor de economisire netă în UE (Vestul Europei) pe perioada 1995-2011 20

Figura 2.2. Grupuri constituite pe baza analizei cluster 21

Figura 2.3. Evoluția ratelor de economisire netă în țări din Uniunea Europeana (foste comuniste) pe perioada 1995-2010 23

Figura 4.1. Tipuri de plasamente financiare după grupa de vârstă a capului gospodăriei 32

Figura 4.2. Suma medie economisită pe grupe după numărul de membrii ai gospodăriei (2010) 34

Figura 4.3. Suma medie economisită pe grupe după nivelul de instruire al capului gospodăriei (2010) 34

Figura 4.4. Soldul mediu al economiilor la sfârșitul lunii de referință 35

Figura 4.5. Soldul mediu al economiilor la sfârșitul lunii de referință pe tipuri de gospodării 36

Figura 5.1. Ierarhia motivelor de economisire 42

Figura 5.2. Ierarhia utilizării produselor financiare 43

Figura 5.3. Nivelul mediu de mulțumire față de situația financiară după statutul ocupațional 45

Figura 5.4. Distribuția erorilor 47

Figura 5.5. Motivele ce au determinat lichidarea unui cont 49

Figura 5.6. Încrederea populației în instituțiile financiar bancare 51

Figura 5.7. Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după încrederea acordată 51

Figura 5.8. Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după siguranța economisirii/investirii 52

Figura 5.9.Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după profitabilitatea economisirii/investirii 52

Figura 5.10. Motive de economisire pe grupe de vârstă 52

Figura 5.11. Instrumentele de economisire utilizate 53

Figura 5.12. Cuantumul economiilor în funcție de instrumentul de economisire 54

Figura 5.13. Instrumente de economisire utilizate în funcție de motivele de economisire 56

INDICELE TABELELOR

Tabelul 1.1. Rezultatele modelării creșterii economice pe baza datelor de tip panel 13

Tabelul 1.2. Rezultatele modelării ratei de economisire a gospodăriilor pe baza datelor de tip panel 16

Tabelul 2.1. Indicatori macroeconomici 1990-1999 22

Tabelul 2.2. Indicatori macroeconomici 2000-2010 22

Tabelul 3.1. Componența panelului 25

Tabelul 3.2.Coeficienții modelului de regresie pentru panelul Europa de Vest 28

Tabelul 3.3. Coeficienții modelului de regresie pentru panelul Europa Centrală și de Est 29

Tabelul 4.1. Coeficienții modelului de regresie ordinală 39

Tabelul 5.1. Ierarhizarea motivelor de economisire 42

Tabelul 5.2. Coeficienții de corelație dintre variabilele explicative 46

Tabelul 5.3. Coeficienții modelului de regresie 48

Tabelul 5.4. Coeficienții modelului de regresie logistică 50

Tabelul 5.5. Coeficienții modelului de regresie logistică 55

Această dizertație sintetizează rezultatele unui studiu ce a avut drept scop identificarea determinanților economisirii gospodăriilor din România. În actuala conjunctură economică tema prezintă un interes deosebit din următoarele motive:

Recesiunea economică provocată de criza financiară a redus capacitatea de economisire la nivel național în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Relansarea economică presupune investiții, economiile populației constituind o sursă principală de finanțare a acestora;

În ultimele două decenii sistemele economice, sociale și financiare din țările dezvoltate, în special din Uniunea Europeană, suferă numeroase dezechilibre din cauza accentuării procesului de îmbătrânire demografică. Implicațiile sunt complexe și se manifestă atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic, în speță, la nivelul gospodăriilor populației. Indivizii conștientizează că vor trăi mai mult și, în consecință, își adaptează comportamentele în funcție de această percepție;

Modelul de viață al cetățeanului european este în continuă schimbare. Există mai multă mobilitate între sectoare de activitate, regiuni și țări. Necesitatea asigurării unui venit după retragerea din activitate determină dezvoltarea unui comportament financiar cu componente de economisire și/sau investire;

Piața financiar bancară s-a diversificat, lansând un nou câmp de instrumente financiare ce oferă multiple posibilități de economisire.

Considerând că analiza tendințelor privind economisirea populației, cunoașterea factorilor determinanți și explicarea comportamentului individual de economisire prezintă o însemnătate deosebită pentru decidenții de politică economică și pentru instituțiile financiare, mi-am propus să identific principalii determinanți ai economisirii populației. Pentru atingerea acestui scop am stabilit următoarele obiective:

Realizarea unei analize comparate a tendințelor privind economisirea în țări ale Uniunii Europene. Poziționarea României în context european;

Identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii gospodăriilor și evidențierea diferențelor dintre țările dezvoltate și cele emergente din centrul și estul Europei.

Caracterizarea comportamentului de economisire al gospodăriilor din România, prin abordarea acestuia la nivel microeconomic.

În efortul de identificare și sintetizare a celor mai importante abordări teoretice și empirice realizate pe tema economisirii gospodăriilor, nivelul meu de cunoaștere asupra problematicii s-a îmbogățit și s-a cizelat. Am constatat că există mai multe abordări asupra relației economisire-creștere economică, majoritatea urmărind componentele de economisire, dezeconomisire și acumulare patrimonială, în corelație cu efectele de generație și vârstă. Pe de altă parte însă procesul de economisire poate fi studiat pe două paliere. Tratarea la nivel macroeconomic urmărește impactul creșterii economice, inflației, șomajului, ratei dobânzii asupra ratei de economisire, pe fondul transformărilor demografice, iar cea la nivel microeconomic (individual) explică comportamentul de economisire al gospodăriilor prin prisma caracteristicilor demografice, economice, sociale și psihologice ale acestora. Primul capitol al dizertației prezintă o sinteză a abordărilor teoretice și empirice privind modelarea economisirii la nivel macro și microeconomic.

Cel de-al doilea capitol reprezintă o privire generală asupra economisirii în câteva țări ale Uniunii Europene și în România. Analiza efectuată a arătat că țări cu o situație similară în ceea ce privește creșterea economică, rata de dependență față de vârstnici sau șomajul, au comportamente de economisire diferite. Chiar și în situație de criză reacțiile au fost divergente. Această situație m-a dus la concluzia ca în procesul de identificare a determinanților economisirii nu trebuie sa mă orientez doar spre variabile demografice și economice. Înclinația spre economisire poate fi influențată și de factori culturali sau de educație financiară.

Prin analiza efectuată în cel de-al treilea capitol am căutat să răspund celui de-al doilea obiectiv, identificarea principalilor determinanți ai economisirii populației. Am folosind date de tip panel pentru 15 țări ale Europei de Vest, Centrale și de Est pentru perioada 1995-2010. Rezultatele empirice obținute sunt cuantificate în două modele cu efecte fixe ce estimează rata netă de economisire. Această abordare a permis surprinderea unor particularități individuale ale țărilor sau ale grupurilor de țări, arătând că tipul de comportament de economisire este influențat de acestea.

În al patrulea capitol am abordat analiza comportamentului de economisire la nivel microeconomic, pe baza datelor din Ancheta Bugetelor de Familie pe trimestrul 2-2010 și a Anchetei Bugetelor de Familie cu chestionarul experimental “Plasamentele financiare ale gospodăriilor”. Eșantionul cercetării a cuprins eșantionul bugetelor de familie cu 3120 locuințe permanente.

Această analiză a fost limitată de planul de observare restrâns în ceea ce privește comportamentul de economisire al gospodăriilor. Nu a putut surprinde preferințele gospodăriilor pentru diferite tipuri de plasamente financiare, încrederea în instituțiile financiar-bancare sau motivele ce determină economisirea. Identificarea pârghiilor de atragere a economiilor populației în depozite bancare trebuie fundamentată pe cunoașterea motivelor ce stau la baza deciziei de a economisi și de a alege instrumentele de economisire. O astfel de analiză nu poate fi realizată decât pornind de la date provenite din cercetări selective fundamentate pe un plan de observare detaliat. În consecință, în perioada 1-15 mai 2012, am organizat o anchetă pe un eșantion de 1728 de respondenți, ale cărei rezultate sunt prezentate în capitolul 5. Eșantionul a fost constituit prin metoda cotelor imbricate. Am utilizat drept criterii de cotă variabilele: mediu de rezidență, gen și vârstă. La redactarea chestionarului am urmărit atingerea următoarelor obiective: evaluarea nivelului de mulțumire în raport cu situația financiară; evaluarea capacității de economisire a gospodăriilor; evaluarea încrederii în instituțiile financiar bancare; identificarea motivațiilor ce stau la baza deciziei de a economisi; identificarea preferințelor pentru diferite instrumente de economisire.

Modelele realizate în capitolele 3, 4 și 5 sintetizează influența factorilor demografici, economici și sociali asupra economisirii populației la nivel micro și macroeconomic, oferind informații ce pot fi utilizate în fundamentarea politicilor financiar bancare de stimulare a economisirii gospodăriilor. Analiza complexă realizată în ultimul capitol permite o înțelegere mai profundă a deciziilor de economisire ale gospodăriilor, sugerând măsurile ce pot fi luate pentru atragerea spre economisire a populației, chiar și a celei cu venituri medii și mici, astfel încât venitul să nu fie direcționat în totalitate spre consum.

Cuvinte cheie

economisirea gospodăriilor

determinanți ai economisirii

comportament de economisire

instrumente de economisire

motive de economisire

educație financiară

regresie pentru date panel

regresie logistică

regresie ordinală

The present dissertation synthesizes the results of a study aiming at identifying the determinants of household savings in Romania. Given the current economic context the subject is of special interest because:

The economic recession caused by the financial crisis reduced the saving capacity at national level in most member states of the European Union. Economic recovery requires investments, population saving being an important source for financing them;

For the past two decades, the economic, social and financial systems of the developed countries, especially in the European Union, are suffering from many disequilibria due to the accentuation of the demographic ageing process. The implications are complex and they may be found both at macroeconomic, and at microeconomic level, more precisely at household level. The individuals are increasingly more aware that they live longer and, consequently, they adapt their behaviour according to this perception;

The life model of the European citizen is changing continuously. There is more mobility between activity sectors, regions and countries. The need to ensure an income after retirement determines the formation of a financial behaviour with saving and/or investment components;

The financial market become more diverse, generating a new range of financial instruments that offer multiple saving opportunities.

Taking into account that the analysis of the trends regarding saving, knowledge of its determinants and explaining the individual saving behaviour are of great interest for the policy-makers and the financial institutions, I intend to identify the main determinants of population saving. In order to achieve this purpose, I have the following objectives:

Doing a comparative analysis of the trends in saving in countries of the European Union. Placing Romania in the European context;

Identifying the macroeconomic determinants of household saving and highlighting the differences between the developed countries and the emergent ones in Central and Eastern Europe;

Analysing, at microeconomic level, the saving behaviour of the Romanian households.

The effort of identifying and synthesizing the most important theoretical and empirical approaches of household saving, my level of knowledge regarding this subject grew and expanded. I observed that there are various approaches of the saving-economic growth relationship, most of them analysing the saving, dissaving and capital accumulation components in correlation with generation and age effects. On the other hand, however, the saving process may be studied in two ways. The macroeconomic analysis aims at the impact of economic growth, inflation, unemployment, interest rate on the saving rate, taking into account the demographic transformations, and the microeconomic (individual) analysis explains households’ saving behaviour in terms of their demographic, social and psychological characteristics. The first chapter of the dissertation presents a synthesis of the theoretical and empirical approaches regarding saving modelling at macro and microeconomic level.

The second chapter presents a general overview on saving in a few countries of the European Union and in Romania. The analysis shows that countries with similar economic growth, elderly dependency rate or unemployment have different saving behaviour. This situation led to the conclusion that in the process of identifying the determinants of saving, I must not take into account only economic and demographic variables. The propensity to save may also be influenced by cultural factors or financial education.

The analysis in the third chapter tries to answer to the second objective, identifying the main determinants of households’ saving. I used panel data for 15 countries in Western, Central and Eastern Europe for the period 1995-2010. The empirical results are quantified with the help of two fixed effects models that estimate the net saving rate. This approach allowed for the distinguishing of individual country or country groups particularities, showing that the type of saving behaviour is influenced by them.

The fourth chapter approaches the analysis of the saving behaviour at microeconomic level, based on the Household Budget Survey for the second trimester of 2010 and the Household Budget Survey with the experimental questionnaire “Financial placements of households”. The sample analysed comprises the sample of the households budget with 3120 permanent households.

This analysis was limited by the restricted observation plan regarding households saving behaviour. It could not indicate the households preferences for various types of saving instruments, their confidence in the banking and financial institutions or the reasons that determine saving. Identifying the leverages for attracting the savings of the population in bank deposits must be based on knowledge regarding the reasons behind the decision to save and behind the choice of saving instruments. Such an analysis can only be done with data from surveys based on a detailed observation plan. Consequently, during 1-15 May 2012 I organized an enquiry on a sample of 1728 respondents, using the nested quota sampling method, the results of which are presented in chapter 5. The criteria used for quota sampling were the variables: residence area, gender and age. The elaboration of the questionnaire aimed at reaching the following objectives: evaluation of the satisfaction level as compared to the financial situation; evaluation of the households saving capacity; evaluation of the trust in financial and banking institutions; identification of the motivations behind saving; identification of the preferences for various saving instruments.

The models in chapters 3, 4 and 5 synthesize the influence of demographic, economic and social factors on population saving at micro and macroeconomic level by giving useful information for elaborating financial policies aiming to stimulate household saving. The complex analysis done in the last chapter allows for a more profound understanding of the households saving decisions by suggesting the measures that may be taken with the view to attracting population saving, even for low and medium income households, so that the income is not entirely directed towards consumption.

Key words

Household saving

Determinants of saving

Saving behaviour

Saving instruments

Reasons for saving

Financial education

Panel data regression

Logistic regression

Ordinal regression

Ieșirea din recesiune și reluarea creșterii economice sunt procese complexe care presupun investiții masive destinate creșterii productivității capitalului (uman, fizic și financiar). Problema găsirii fondurilor de finanțare a investiților este crucială, iar soluțiile nu sunt numeroase, întrucât nu pot proveni decât din economisirea internă sau externă. Perspectivele găsirii unor resurse externe, pe fondul recesiunii economice, sunt destul de sumbre, deoarece majoritatea statelor dezvoltate din Uniunea Europeană sunt astăzi copleșite de datoriile pe care le-au făcut pentru salvarea sectorului lor financiar în anii de apogeu ai crizei financiare (2008 și 2009). Puține mai sunt statele cu surplus de resurse și se pune problema dacă sunt dispuse să împrumute și la ce preț. În aceste condiții, șansele reluării creșterii economice depind în cea mai mare măsură de nivelul economisirii interne. O evoluție nefavorabilă a economisirii poate determina agravarea dezechilibrelor macroeconomice și amânarea momentului ieșirii din recesiune. Ca urmare a acestei situații, problema studierii economisirii gospodăriilor capătă amploare.

Pe lângă faptul că economisirea este sursa principală de finanțare a investițiilor, importanța studierii procesului de economisire este determinată și de realitatea cu care se confruntă majoritatea țărilor din Uniunea Europeană: îmbătrânirea demografică. Amploarea acestui fenomen destabilizează sistemele de asigurări sociale.

Cercetările efectuate asupra procesului de economisire au identificat o asociere directă între economisire și venit, respectiv creștere economică. Modelele teoretice analizează atât impactului economisirii asupra venitului sau creșterii economice, cât și influența unor variabile economice, demografice și sociale asupra ratei de economisire a gospodăriilor.

Lucrarea prezentă se bazează pe o cercetare economică aplicativă, având drept obiect implementarea teoriilor studiate privind economisirea. Pornind de la modelele teoretice și studiile empirice, sintetizând concluziile acestora, am stabilit ipotezele de lucru cu privire la comportamentul de economisire al gospodăriilor din România.

În contextul actual, programele guvernamentale anticriză și de relansare a creșterii economice ar trebui să includă politici financiare care să stimuleze economisirea populației. Aceasta presupune însă cunoașterea riguroasă și obiectivă a comportamentului de economisire al gospodăriilor. Venind în întâmpinarea acestei necesități mi-am propus să identific principalii determinanți ai economisirii populației. Pentru atingerea acestui scop am stabilit următoarele obiective:

Realizarea unei analize comparate a tendințelor privind economisirea în țări ale Uniunii Europene. Poziționarea României în context european;

Identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii gospodăriilor și evidențierea diferențelor dintre țările dezvoltate și cele emergente din centrul și estul Europei.

Analiza, abordată la nivel microeconomic, a comportamentului de economisire al gospodăriilor din România.

Analiza tendințelor privind economisirea a fost realizată pe serii de date pentru perioada 1995-2010 preluate din următoarele surse: World Economic Outlook Database, OECD Economic Outlook și EUROSTAT.

Pentru identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii am utilizat date din sursele menționate anterior, abordate într-o structură de tip panel.

Analiza comportamentului de economisire la nivel microeconomic fost realizată pe baza datelor din Anchetei Bugetelor de Familie trimestrul 2-2010 și a Anchetei Bugetelor de Familie cu chestionarul experimental “Plasamentele financiare ale gospodăriilor” obținută în urma înregistrărilor pe teren în luna mai 2010 și abreviată cu ABF-PF în această analiză. Eșantionul cercetării a cuprins eșantionul bugetelor de familie cu 3120 locuințe permanente.

Planul de observare al acestei anchete nu cuprindea suficiente variabile pentru a identifica motivele ce determină gospodăriile să economisească, preferințele acestora pentru diferite instrumente de economisire, precum și nivelul de încredere în instituțiile financiar-bancare. Pentru a obține datele necesare am organizat o anchetă în perioada 1-15 mai 2012, pe un eșantion de 1728 de respondenți, constituit prin metoda cotelor imbricate.

Datorită faptului că seria de date pentru rata de economisire a gospodăriilor din România este prea scurtă pentru a permite o analiză econometrică, am realizat modelarea la nivel macroeconomic a comportamentului de economisire, pe o structură de date de tip panel. Pentru prelucrarea datelor am folosit pachetul software Eviews. Diferențele dintre comportamentele de economisire alte țărilor foste comuniste și cele dezvoltate din vestul Europei, sugerate de clasificarea obținută prin analiza cluster, m-au determinat să construiesc două modele, particularizate fiecărui grup de țări.

Majoritatea variabilelor ce determină comportamentul de economisire sunt măsurate pe scale nominale sau ordinale. Am recurs astfel la metode econometrice pentru date calitative. Modelarea comportamentului investițional al gospodăriilor a fost realizată cu ajutorul unui model de regresie ordinală. Pentru prelucrarea datelor am utilizat pachetul software SPSS. Procedura SPSS de regresie ordinală, sau PLUM (Polytomous Universal Model) este o extensie a modelului general linear pentru date categoriale ordinale.

Pentru definirea caracteristicilor unei gospodării care are capacitate de economisire sau a unei gospodării ce utilizează metode moderne de economisire am utilizat modele de regresie logistică binomială.

Consider că lucrarea reprezintă un produs științific valoros, valoarea adăugată a acesteia constând în modelele ce sintetizează influența factorilor demografici,economici și sociali asupra economisirii populației la nivel micro și macroeconomic.

Pentru a își relansa economia, România nu are altă șansă decât să realizeze o creștere susținută a ratei investițiilor. Ca acest obiectiv să poată fi realizat, sistemul financiar trebuie să reușească să mobilizeze economiile populației într-un mod mult mai eficient. Determinanții economisirii identificați în prezenta lucrare pot fi utilizați la elaborarea politicilor financiar monetare.

Economisirea gospodăriilor. Abordări teoretice, metode și modele recente în literatura internațională

Cercetările efectuate asupra procesului de economisire au identificat o asociere directă între economisire și venit respectiv creștere economică. Analiza econometrică a acestor variabile a fost abordată atât prin modelarea impactului economisirii asupra venitului sau creșterii economice (Modelul Solow, Modelul Mankiw-D. Romer-Weil, Lucas), cât și analizând impactul unor variabile economice, demografice și sociale asupra ratei de economisire a gospodăriilor (Modigliani 1970, Edwards1995 Masson, Bayoumi, Samiei 1995, Schmidt-Hebbel, Webb, Corsetti 1992, Kessler, Perelman, Pestieau 1993, Muradoglu, Taskin 1996 și Callen, Thimann 1998).

1.1. Abordări teoretice privind modelarea impactului economisirii asupra creșterii economice.

Accepțiunile contemporane cu privire la conceptul de economii au drept pilon central definiția dată de J. M. Keynes: „prin economii se înțelege surplusul venitului peste cheltuielile pentru consum” (Keynes, 1970). Acesta abordează economisirea ca un rezultat al comportamentului colectiv al consumatorilor individuali, acreditând ideea că economiile sunt egale cu investițiile.

Teoria principală a lui J.M. Keynes are la bază acțiunea legilor psihologice fundamentale, cum ar fi: legea înclinației spre consum, legea imboldului spre investiții și legea înclinației spre valori lichide (Rotaru, 2011). Aceste legi sunt explicate astfel: creșterea folosirii mâinii de lucru duce la suplimentarea veniturilor care vor asigura sporirea consumului, dar nu în aceeași măsură în care au crescut veniturile. Deci, la o anumită mărime a înclinației spre consum, nivelul de echilibru va depinde de investițiile curente, iar acestea vor depinde de „imboldul spre investiții” care, la rândul lor, depind de eficiența marginală a capitalului (cantitatea de efect viitor al capitalului ce se obține la o unitate de efort). La o creștere a venitului ΔV are loc o creștere a consumului ΔC, dar întotdeauna ΔV>ΔC. Raportul dintre cele două mărimi, pozitiv și subunitar (0<ΔC/ΔV<1), se numește înclinație marginală spre consum, notată q = ΔC/ΔV; unde ΔC reprezintă creșterea consumului societății și ΔV este creșterea venitului. Indicatorul arată cu cât va spori consumul la o creștere cu o unitate a venitului. În concepția lui Keynes, creșterea venitului societății impune sporirea consumului, dar în măsură mai mică, deci, condiția pentru consum suplimentar o constituie creșterea veniturilor. Astfel, dacă are loc o creștere mai mare a venitului în comparație cu consumul, putem concluziona că odată cu majorarea venitului cresc economiile (fiind surplusul venitului peste consum). Deci, economiile, fiind factorul care condiționează creșterea producției, sunt influențate în mod pozitiv de majorarea venitului global.

Modelele economiștilor neoclasici pornesc în identificarea determinanților creșterii economice de la cadrul microeconomic. Cel mai cunoscut model este cel propus de Solow în 1957 care, datorită complexității sale și a categoriilor economice cu care operează, reprezintă reperul fundamental în analiza procesului de creștere economică. Modelul arată modul în care creșterea ratei economisirii, creșterea numărului populației și progresul tehnologic influențează nivelul producției și creșterea economică pe parcursul unei anumite perioade.

Modelul lui Solow este fundamentat pe următoarele premise:

economie perfect concurențială;

mobilitate perfectă a factorilor de producție;

utilizarea deplină a resurselor;

capitalul (în calitate de factor de producție) este supus randamentelor descrescătoare;

randamentele de scară sunt constante.

Estimarea ratei de creștere economică pe baza modelului Solow este descrisă de relația (Barbara Liberda, Tomasz Tokarski 1999):

unde:

g=rata de creștere a produsului intern brut pe cap de locuitor;

s=rata de economisire (ponderea economisirii în (PIB);

λ=rata de creștere a populației.

y=produsul intern brut pe cap de locuitor.

Impactul variabilelor descrise asupra creșterii economice poate fi sintetizat astfel:

o rată de economisire mai mare asigură condițiile funcționării economiei, ceea ce duce la un venit pe locuitor mai mare deci și la o rată de creștere economică mai mare pe termen mediu;

o rată de creștere a populației mai mare duce la scăderea capitalului pe locuitor și a produsului intern brut pe locuitor.

relația negativă între g și y descrie efectul de convergență;

un nivel de pornire mai redus al produsului intern brut pe cap de locuitor poate genera ritmuri accelerate de creștere în perioada de tranziție datorită productivității marginale a capitalului mai mari în perioada de început.

Modelul Mankiw-D. Romer-Weil (1992) este de fapt o extensie a modelului Solow, unde stocul de capital uman nu este numai o variabilă explicativă a funcției de producție, ci și a creșterii acestui stoc ca rezultat al unei investiții intenționate în capitalul uman. În model s-a utilizat o aproximare pentru rata acumulării capitalului uman, și anume proporția populației în vârstă de muncă ce a fost/este înrolată în învățământul secundar. În urma studiului empiric realizat pe date din anul 1985 pentru 98 de țări (neproducătoare de petrol) autorii au estimat PIB-ul pe cap de locuitor aflat la vârsta activă. Sintetic, estimarea ratei de creștere economică pe baza modelului Mankiw- Romer-Weil este descrisă de relația:

Influența ratei de economisire asupra creșterii economice este preluată de două variabile: investițiile în capital uman (sh) și investițiile în capital fizic (sk). Acumularea de capital fizic și uman au o influență directă, determinând creșterea economică

Modelul Lucas (1988) se distinge prin respingerea caracterului determinist al ratei de economisire. Din perspectiva autorului, indivizii aleg în fiecare moment cum să își aloce timpul între producția curentă și acumularea de deprinderi și abilitați (sau școlarizare), luând în considerare creșterile în productivitate și în salarii care vor apărea în viitor ca urmare a investițiilor curente în educație (Brânză R., 2007). Conform acestui model, ratele de creștere ale principalelor variabile macroeconomice (produs intern brut pe locuitor, stocul capitalului fix pe cap de locuitor) depind în mare măsură de preferințele privind eșalonarea temporală a consumului. Cu cât mai multe gospodării sau agenți economici preferă consumul curent vis-a-vis de cel viitor, cu atât rata creșterii economice va fi mai scăzuta. Acest fapt înseamnă că o schimbare în preferințele de consum poate avea un efect pronunțat și susținut asupra ratelor de creștere economică pe termen lung.

Aceste modele neoclasice prezintă dezavantajul că nu țin cont de diferențele spațiale. O diminuare a acestui neajuns constă în introducerea în model a unui parametru ce cuantifică progresul tehnic la momentul 0 (zero). Această corecție este însă insuficientă, teoriile recente ale creșterii economice punând sub semnul îndoielii viabilitatea acestora în favoarea modelelor de creștere endogenă, care presupun randamente constante și în creștere ale capitalului. Principala critică adusă modelelor neoclasice constă în eșecul acestora de a explica influențele diferite, de la o țară la alta, ale variabilelor independente, asupra produsului intern brut pe cap de locuitor.

Studii recente au arătat că modelarea creșterii economice nu poate fi realizată decât prin abordare econometrică pe structuri de date de tip panel. În tabelul 1.1 sunt prezentate sintetic rezultatele unor modele realizate pe astfel de structuri și care includ ca variabilă explicativă rata economisirii sau rata investițiilor. Cele trei modele prezentate confirmă rolul economisirii/investirii de accelerator al creșterii economice.

Tabelul 1.1. Rezultatele modelării creșterii economice pe baza datelor de tip panel

1.2. Abordări teoretice privind modelarea impactului determinanților economici, demografici și sociali asupra ratei de economisire a gospodăriilor

În efortul de identificare și sintetizare a celor mai importante rezultate, am constatat că există numeroase moduri de abordare a procesului de economisire al populației, dar majoritatea interesează componentele de economisire, dezeconomisire și acumulare patrimonială, în corelație cu variabile ce cuantifică îmbătrânirea populației, creșterea economică, echilibrul macroeconomic și politicile fiscale si monetare.

Analiza comportamentului de economisire al gospodăriilor se face poate realiza pe două planuri: cel macroeconomic și cel microeconomic (individual).

1.2.1. Abordări teoretice privind modelarea economisirii la nivel macroeconomic

Abordarea în plan macroeconomic este realizată din perspectiva influenței creșterii economice, inflației, șomajului, ratei dobânzii asupra ratei de economisire, pe fondul îmbătrânirii demografice.

Studierea procesului de economisire are o istorie îndelungată. Liberalismul economic clasic, reprezentat prin Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill, acordă o importanță deosebită economisirii, considerând că tot capitalul este productiv și că rezultă din economisire. Astfel, ei promovează ideea că economisirea este actul de naștere al capitalului și că fără economisire nu este posibilă nici o acumulare de capital (Rotaru, 2011).

Ulterior, Alfred Marshall, figură dominantă a gândirii economice britanice la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, abordează procesul de economisire în strânsă legătură cu conceptul de utilitate promovat. Conceptul de utilitate poate fi tratat atât la nivelul formării economiilor, cât și la nivelul activității investiționale. Teoria lui A. Marshall sugerează că decizia individuală de economisire este realizată conștient de către individul consumator. Acesta își cheltuiește venitul până în momentul când utilitatea marginală devine egală cu zero. Restul venitului, care nu a fost utilizat pentru consum, se transformă automat în economii. În teoria lui Marshall, punctul din care venitul se poate transforma în economii, fără a atrage sacrificii din partea consumatorului individual, este punctul în care utilitatea marginală începe să descrească. Consumatorul ajunge în acest punct prin saturație.

La nivelul activității investiționale, conceptul de utilitate devine concept de eficiență a investițiilor. Individul, în mod conștient, poate alege între a direcționa venitul necheltuit (economiile) spre consum imediat sau spre investiție. Această alegere este determinată de utilitatea totală pe care o poate obține individul: satisfacții imediate din consum sau motivația unor satisfacții ulterioare, care vor fi realizate din profiturile viitoare eventuale. Această teorie explică de ce, la valori comparabile ale venitului sau produsului intern brut pe cap de locuitor, avem, la nivelul gospodăriilor, acumulări diferite, la nivelul agenților economici acumulări diferențiate de capital fix și active ale pieței monetare, iar la nivelul entităților statale, o rată a economisirii diferită.

Un alt reprezentant al gândirii economice britanice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, John Stuard Mill, susține ideea de „economii prin sacrificii”, punctul în care individul începe să economisească fiind anterior celui în care utilitatea marginală este egală cu 0 (zero).

Ca urmare a evoluțiilor economice și demografice din secolul al XX-lea, problema studierii economisirii din perspectiva identificării determinanților capătă amploare deoarece:

Majoritatea țărilor UE se confruntă cu o îmbătrânire a populației fără precedent, ceea ce destabilizează sistemul de asigurări sociale;

Modelul de viață al cetățeanului european se schimbă, există mai multă mobilitate între sectoare, regiuni și țări;

Se dezvoltă un nou câmp de instrumente financiare ce oferă multiple posibilități de economisire.

Modelul lui Modigliani și Brumberg (1954), ce are la bază teoria ciclului vieții, este considerat de referință în ceea ce privește comportamentul de economisire.

Modelul are la bază ipoteza conform căreia populația economisește din necesitatea de a avea resurse cu care să-și poată satisface nevoile de consum și după pensionare. Cu alte cuvinte, patrimoniul acumulat de un individ dat va crește până la vârsta de pensionare, după care se diminuează până devine nul în momentul decesului. Economiile acumulate îl vor ajuta să-și finanțeze consumul din perioada de la sfârșitul vieții, caracterizată de o scăderea a veniturilor. Sintetic, estimarea ratei de economisire pe baza modelului Modigliani este descrisă de relația

unde

g-l=rata de creștere a PIB pe cap de locuitor în perioada precedentă, cu decalaj de 5 ani;

pop65=ponderea populației de 65 de ani și peste în total populație;

db= deficit bugetar (% în PIB);

ca=soldul contului curent (% în PIB);

Cu cât e mai mare rata de creștere a produsului inter brut pe cap de pe termen mediu, cu atât mai mare va fi rata de economisire în perioada curentă. Mărimea populației de peste 65 de ani influențează negativ rata de economisire, deoarece persoanele de această vârstă consumă teoretic din economiile acumulate în trecut. Dimensiunea acestui efect poate fi micșorată de dorința de a lăsa moștenire generației următoare. Potrivit teoriei ricardiene a Echivalenței, deficitul bugetar afectează negativ rata de economisire generală când economiile sectorului privat (în principal gospodării) nu depășesc în totalitate deficitul. Soldul contului curent se corelează pozitiv cu rata de economisire internă. Surplusul de cont curent duce la creșterea ratei de economisire interne și presupune exportarea în străinătate a economiilor. În mod similar, deficitul de cont curent implică o rată de economisire mai mică și o creștere a afluxurilor de capital străin în economie.

Teoria venitului permanent al lui Friedman (1957) afirmă că, în anumite contexte, populația activă poate fi stimulată să își mărească economiile de precauție pentru a compensa posibile scăderi relative ale veniturilor proprii după pensionare. Potrivit acestei teorii, populația își stabilește comportamentul de consum, nu în funcție de venitul curent, ci de venitul permanent. Venitul permanent este suma dintre venitul curent și media ponderată a veniturilor viitoare (ponderile scăzând pe măsura îndepărtării în timp).

Sintetizând teoriile lui Modigliani și Friedman, ajungem la următorul model de comportament economic al populației:

economisește în perioada activă adultă a vieții (30-65 ani);

în prima și în ultima parte a vieții (0-29 ani și 65 de ani și peste) consumă mai mult decât economisește, astfel încât să-și poată menține nivelul de trai relativ constant.

Totuși, în ultimul deceniu, s-a observat că membrii generațiilor recent pensionate (numiți Seniori și născuți între 1935 și 1944) au un comportament de acumulare pozitivă după ieșirea din activitate (Poterba, 1998), contrazicând teoria ciclului vieții (LCH).

Ca și în cazul modelelor de creștere economică, abordarea complexă a procesului presupune utilizarea unor structuri de date de tip panel. Primele modele fundamentate pe date panel, au explicat comportamentul de economisire utilizând rata națională brută de economisire drept variabilă dependentă. În literatura de specialitate am identificat următoarele modele din această categorie: Collins (1989), Fry (1978, 1980, 1988), Giovannini (1983, 1985), Gupta (1987) și Edwards (1995).

Masson, Bayoumi și Samiei (1995) și-au propus identificarea determinanților economisirii utilizând drept variabilă explicată rata economisirii private. Pentru aceasta au utilizat 3 seturi de date panel. Primul panel a inclus 21 de țări membre OECD pe perioada 1971-1993, al doilea cuprinde 40 de țări în curs de dezvoltare pe perioada 1982-1993 iar al treilea panel include toate cele 61 de țări pe perioada 1982-1993. Determinanții identificați sunt următorii:

Ponderea deficitului bugetar în PIB. Are o influență negativă asupra ratei de economisire privată pentru toate cele trei grupuri analizate;

Rata de creștere a PIB. Influență directă, perioadele de avânt economic fiind caracterizate prin creșteri ale ratelor de economisire privată;

Bunăstarea aproximată prin PIB pe cap de locuitor influențează direct creșterea ratei de economisire privată doar în cazul țărilor în curs de dezvoltare.

Rata de dependență are o influență indirectă semnificativă statistic doar în grupul țărilor OECD și în grupul format din toate cele 61 de țări.

Datorită faptului că datele pentru rata de economisire a gospodăriilor sunt disponibile pentru serii prea scurte, în special în cazul țărilor în curs de dezvoltare, studiile empirice realizate au căutat să identifice determinanții economisirii pornind de la ratele naționale brute de economisire sau de la ratele de economisire privată. Chiar dacă economisirea gospodăriilor constituie o parte importantă a economisirii în majoritatea țărilor, atât cele industrializate cât și cele în curs de dezvoltare, nu este corect să analizăm motivațiile economisirii gospodăriilor din această perspectivă. Motivul principal pentru care nu este posibilă această substituire constă în faptul că sectoarele instituționale (instituții financiare, instituții nefinanciare, administrații publice, instituții fără scop lucrativ și gospodăriile populației) pot răspunde diferit la stimulii generați de politicile financiare și monetare.

Tabelul 1.2. Rezultatele modelării ratei de economisire a gospodăriilor pe baza datelor de tip panel

Primul studiu care determină o estimare a ratei de economisire a gospodăriilor populației utilizând metode econometrice pentru date panel este realizat în 1992 de către Klaus Schmidt-Hebbel, Steven B. Webb și Giancarlo Corsetti. În tabelul numărul 1.2 sunt prezentați sintetic determinanții economisirii gospodăriilor identificați prin acest studiu, precum si cei rezultați din alte modele econometrice pe structuri de date panel realizate ulterior.

Concluziile studiilor empirice prezentate m-au condus spre formularea a două concluzii:

Principalii determinanți ai economisirii gospodăriilor se pot împărți în patru grupe: 1. venit și avere, 2. randamentul economisirii, 3. Investiții străine, 4. Factori demografici.

Există diferențe între intensitatea și sensul influenței factorilor determinanți între țările membre OECD și țările în curs de dezvoltare.

1.2.2. Abordări teoretice privind modelarea economisirii la nivel microeconomic

Pe plan internațional, studiile recente semnalează faptul că pentru a putea analiza și determina comportamentul de economisire este nevoie de noi surse de date. Necesitatea efectuării unor cercetări selective realizate în acest scop devine stringentă. Mai mult, construirea unor răspunsuri impune, în primul rând, determinarea evoluției comportamentelor în funcție de vârstă, generație și data observării (Attias-Donfut, 1991). Aceasta înseamnă, de fapt, surprinderea acelor particularități ale comportamentelor apărute din combinarea efectelor de generație cu cele de moment. În realitate, există mari dificultăți în surprinderea acestor efecte, din cauza lipsei de date longitudinale. Acestea sunt singurele în măsură să permită analizele efectelor de generație, toate celelalte surse disponibile de date surprinzând doar efectele de moment (Dauriol, 2005).

Ca răspuns la această nevoie de date, în țările dezvoltate s-au proiectat și implementat fie module adiționale în anchetele în gospodării, fie anchete independente cu un plan de observare detaliat ce conține caracteristici ce urmăresc patrimoniul mobiliar și imobiliar al gospodăriilor. Aceste anchete se realizează periodic fie pe eșantioane ad-hoc, fie pe eșantioane de tip panel, acestea din urmă facilitând surprinderea efectului de „generație” asupra propensiunii de economisire, îndatorare, plasamente, investiții, transferuri intergeneraționale și deținerii de patrimoniu ale gospodăriilor populației.

Pentru Franța, principala sursă de date utilizată este Ancheta patrimoniului realizată de INSEE (l’Institut national de la statistique et des études économiques), al cărei plan de observare cuprinde caracteristici ce definesc deținerea de bunuri imobiliare, financiare și profesionale ale gospodăriilor precum și datoriile și obligațiunile acestora. Această anchetă este realizată începând cu anul 1986.

În Germania, Oficiul Federal de Statistică (Statistisches Bundesamt) realizează la fiecare 5 ani o anchetă pe un eșantion de 50000 de gospodării. Ultima anchetă “Venituri și consum”a fost realizată în 2008.

Banca Italiei realizează din doi în doi ani o anchetă asupra veniturilor și patrimoniului pe un eșantion de 8012 gospodării. Planul de observare al anchetei cuprinde și caracteristici legate de îndatorarea gospodăriilor.

În Regatul Unit al Marii Britanii se realizează anual, începând cu 1991, de către Institutul pentru Cercetări Economice și Sociale, o anchetă în gospodării pe un eșantion de tip panel. Modulul cu întrebări privind creditele imobiliare și ipotecare este plasat în chestionarul anchetei doar din cinci în cinci ani.

În Suedia, se realizează trimestrial, încă din 1980, o cercetare selectivă intitulată ”Barometrul Economisirii”, ce are drept obiectiv poziționarea gospodăriilor pe piața financiară și înclinația spre economisire.

După criza economică din 2008, în Uniunea Europeană s-a urmărit, în încercarea relansării economice, stimularea economisirii gospodăriilor. A apărut astfel nevoia de informații, la nivel european, privind comportamentul de economisire și îndatorare al gospodăriilor. Astfel, comandat de ”Financial Services Authority” și realizat de ”Janus Capital Group” s-a demarat realizarea unui barometru anual începând cu iunie 2009, pe un eșantion de 6000 gospodării din Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Italia și Spania ce a avut drept scop identificarea comportamentelor de consum și economisire ale gospodăriilor. Eșantionul a fost construit prin metoda cotelor iar respondenții au completat chestionarul online (metoda CAWI Computer Assisted Web Interviewing).

În 2012, la comanda Grupului Erste s-a realizat o cercetare prin sondaj în 12 țări (Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, România Croația, Serbia, Ucraina, Germania, Polonia, Turcia și Muntenegru) cu privire la atitudinile, motivele și preocupările populației legate de economisire, atingând și subiectele educației financiare și monetare. Eșantionul a cuprins 7423 persoane de 15 ani și peste, iar interviul s-a desfășurat telefonic.

În România nu se organizează nici o anchetă de o asemenea amploare. Majoritatea studiilor despre care am putea spune că au tangență cu o parte a acestei tematici se bazează pe anchetele realizate pe alte teme, dar care au și un modul de dimensiuni reduse, cu ajutorul căruia se pot defini caracteristicile generale legate de comportamentul financiar și de economisire al gospodăriilor.

În perioada 1995-2000, datele statistice referitoare la veniturile și consumul populației s-au obținut pe baza informațiilor colectate printr-o cercetare statistică multifuncțională permanentă (ancheta integrată în gospodării) asupra condițiilor de viață ale populației. Ancheta era structurată pe mai multe module dintre care unul se referea la bugetul de venituri și cheltuieli al gospodăriei.

Începând cu anul 2001 se realizează ancheta bugetelor de familie (ABF), care integrează la nivel de chestionar variabile referitoare la mărimea și structura gospodăriilor; sursele de formare a veniturilor și destinația cheltuielilor; consumul gospodăriilor pe principalele grupe de produse alimentare, nealimentare și servicii. Ancheta constituie în momentul de față principala sursă de date utilizată pentru caracterizarea comportamentului financiar.

Unele dintre cele mai recente studii (Abdelkhalek et al., 2009, Kulikov, Paabut și Staehr, 2007, Rehman, Bashir și Faridi 2011) au indicat o serie de rezultate, unele previzibile, altele mai puțin:

Economisirea depinde pozitiv de venitul regulat al gospodăriei, dar mai pronunțat de veniturile tranzitorii;

Gospodăriile ale căror venituri provin din activități pe cont propriu au propensități de economisire mai reduse;

Posesia unei palete de bunuri de folosință îndelungată, în special mașini, reduce economiile gospodăriei;

Luate în valoare nominală, rezultatele de mai sus sugerează că datoriile mai mari sau costurile de întreținere mai mari reduc economiile gospodăriei;

Tinerii și vârstnicii par să economisească mai mult decât cei de vârste mijlocii;

Niveluri mai ridicate de educație duc la economii mai puține.

Economisirea gospodăriilor în țările Uniunii Europene și în România. O privire generală

În ultimele trei decenii, evoluțiile economice și sociale din țările Uniunii Europene pun într-o lumină nouă importanța economisirii gospodăriilor. În primul rând, deformarea severă a structurii pe vârste a populației a pus o presiune puternică asupra sistemelor de pensii. Sistemele de asigurări sociale publice concurează cu sisteme private de pensii. Alegerea celui mai bun sistem de pensii, prin repartiție sau capitalizare, ține de randamentul relativ asociat fiecărui tip. Randamentul capitalizării depinde de evoluțiile de pe piața fondurilor respective, în consecință depinde de evoluțiile economisirii (Boutillier, et al, 2001) și de cele ale dinamicii macroeconomice.

Țările Europei de Vest, începând din 2006 și timp de câteva decenii în viitor, se confruntă cu o populație activă în scădere, care va trebui să susțină un segment în creștere de pensionari , baby-boom-ul în această zonă înregistrându-se imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și până pe la mijlocul anilor 1950 (Boutillier, Pansard și Setourne, 2001). Din fericire, în comparație cu Vestul Europei și vorbind simplist, doar pe indicatorii demografici, fără referiri la corelațiile cu resursele economice, România ar mai avea răgaz până în 2032. Începând cu acest an vor ieși la pensie membrii generațiilor născute chiar în intervalul de apogeu al baby-boom-ului românesc (1967-1972).

În al doilea rând, modelul de viață al cetățeanului european s-a modificat. Există mai multă mobilitate între sectoare de activitate, regiuni și țări. Există mai multe oportunități de afaceri, o mai mare mobilitate a statutului ocupațional și o mai mare flexibilitate a programului de lucru. Toate acestea determină o creștere a incertitudinii și necesită amortizoare mai flexibile decât tradiționalele asigurări publice (Boesch-Supan și Brugiavini, 2002).

În al treilea rând, piața financiară este într-o dinamică permanentă, produsele financiare oferite sunt sofisticare și diversificate, fapt ce pune problema dezvoltării unor programe de educație financiară a populației. În acest context, economisirea gospodăriilor nu mai trebuie abordată doar din punct de vedere cantitativ, al volumului acesteia, ci și structural, pornind de la produsele de economisire/investire utilizate.

Și nu în ultimul rând, nesiguranța generată de criza economică determină modificarea comportamentelor de cumpărare și economisire ale cetățeanului european.

2.1. Evoluții recente ale economisirii gospodăriilor în Uniunea Europeană

Indicatorul ce permite analiza în timp și spațiu a procesului de economisire al gospodăriilor este rata netă a economisirii, calculată prin raportarea economisirii gospodăriilor populației la venitul disponibil al acestora.

Perioada de timp analizată a fost 1995-2011, iar grupul studiat a fost format din următoarele țări: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, Suedia și Marea Britanie. Au fost introduse în grup doar țări din Europa de Vest, membre ale Uniunii Europene. Alegerea primului an al perioadei și a grupului țărilor a fost determinată strict de disponibilitatea datelor.

Din analiza graficului (vezi figura nr. 2.1), putem spune că există țari cu o înclinație mai mare spre economisire (Austria, Belgia, Olanda, Franța, Germania și Italia), cu valori ale ratelor de economisire de peste 10%, și țări cu înclinație scăzută spre economisire (Anglia, Danemarca, Finlanda și Portugalia).

Sursa datelor: OECD : http://www.oecd-ilibrary.org/content/table/2074384x-table7

Figura 2.1. Evoluția ratelor de economisire netă în UE (Vestul Europei) pe perioada 1995-2011

Singura țară despre care putem spune ca are un comportament constant în ceea ce privește economisirea este Germania. Celelalte țări prezintă evoluții oscilante, răspunsul gospodăriilor, cuantificat prin rata de economisire, fiind diferit la semnalele mediului economic, în perioade de creștere economică sau recesiune.

Deoarece, analiza dinamicii ratelor de economisire, pe perioada 1995-2011, sugerează că înclinația către economisire permite încadrarea țărilor în mai multe tipologii, am decis să realizez o clasificare pe baza analizei cluster.

Variabilele utilizate pentru clasificare sunt:

Rhs = Rata de economisire netă a gospodăriilor (ponderea economisirii în venitul disponibil al gospodăriilor);

Rgdp_cp = Creșterea procentuală a PIB pe cap de locuitor;

gP65 = ponderea populației de 65 de ani și peste în total populație;

S = Rata șomajului.

Datele utilizate sunt preluate din bazele de date ale OECD (pentru rata de economisire netă) și World Bank (pentru restul variabilelor).

Chiar dacă această metodă de analiză este de tip static, am căutat să surprind modificările în timp prin compararea clusterelor obținute pentru anii 1995, 2000, 2007 și 2010.

Alegerea anilor are următoarele justificări:

1995 este primul an cu date disponibile pentru variabilele considerate și pentru cele 11 țări cuprinse în studiu;

Anul 2000 sugerează (vezi figura nr. 2.1) încheierea unei perioade de diminuare a ratelor de economisire și intrarea într-o perioadă de stagnare. De asemenea, această perioadă este caracterizată și prin creșteri constante ale PIB pe cap de locuitor;

Anul 2007 este considerat anul dinaintea crizei. Este de așteptat ca începând cu anul 2008 să se observe efectele crizei economice;

Anul 2010 este ultimul an cu date disponibile pentru suficiente țări.

În Anexa 1 sunt prezentate dendogramele obținute în urma analizei cluster. Pe baza acestora, pornind de la similarități, am format grupele de țări prezentate în figura 2.2.

În anul 1995 primul grup (Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia și Olanda) este format din țări cu valori de peste 10% ale ratei de economisire, valori de aproximativ 2,5% ale creșterii procentuale PIB pe cap de locuitor și o ponderea a vârstnicilor de 15,5%. Al doilea grup (Danemarca, Portugalia, Suedia și Marea Britanie) este format din țări care, deși înregistrează creștere economică și rata șomajului este mică, de aproximativ 8%, au o rată a economisirii mică. Cel de al treilea grup este format din Finlanda cu o rată de economisire mica (3,9%), o creștere a PIB pe cap de locuitor mare, de 3,6%, și o populație mai puțin îmbătrânită.

Între 1995 și 2000 majoritatea țărilor înregistrează scăderi puternice ale ratei economisirii, Austria și Olanda părăsind primul grup.

sursa: prelucrări proprii

Figura 2.2. Grupuri constituite pe baza analizei cluster

Între 2000 și 2007, deși este o perioadă cu creșteri economice și diminuări ale ratei șomajului pentru toate țările, rata de economisire nu înregistrează creșteri. Excepție face Suedia care se înscrie pe un trend crescător în ceea ce privește rata de economisire, trecând astfel în primul grup.

Criza economică instalată în 2008 determină scăderi ale ratei de economisire în cazul țărilor din primul și al doilea grup, excepție făcând Germania, care își menține aceeași rată a economisirii. Interesant este că Finlanda, țara din cel de-al treilea grup în 1995, 2000 și 2007, având rate de economisire mici, chiar și negative, are un cu totul alt comportament după criză. Creșterea ratei de economisire de la -0,9% în 2007 la 4,1% în 2010 determină trecerea acestei țări în al doilea grup.

Pe de altă parte, deoarece Germania și-a păstrat constantă rata de economisire și și-a menținut si creșterea procentuală a PIB pe cap de locuitor, în anul 2010 este singura țară care rămâne în primul grup.

2.2. Evoluții recente ale economisirii gospodăriilor în România

Rata economisirii populației a fost excepțional de ridicată în România în perioada de dinainte de 1989, ca de altfel în toate celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Aceste valori ridicate erau determinate pe de o parte de dorința de a putea finanța diverse achiziții ulterioare, în special de bunuri de folosință îndelungată sau mașini, dar și de penuria de bunuri de consum (economisire involuntară sau „forțată” –Denize și Holger 2000).

După 1990 se produc transformări importante pe plan economic și social. Raportul dintre consum și economisire se modifică în favoarea consumului. Beneficiile economiei de piață au impus orientarea către client prin apariția unei oferte de bunuri și servicii de mare diversitate.

Restituirea bruscă a părților sociale (formă de participare a salariaților la fondul de dezvoltare a întreprinderilor socialiste de stat – în volum de 30-33 miliarde de lei 1989), a generat un prim și puternic puseu inflaționist. Lipsa unei educație financiară a populației a făcut ca aceste sume să se îndrepte aproape în totalitate spre consum, în loc să fie folosite ca formă primară de acționariat și valori bursiere, sau orientate către economisire-investire

Demontarea bruscă, după decembrie 1989, a regimului totalitar s-a soldat, într-o primă etapă, cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregătire a clasei politice, managerilor și în general a populației pentru a acționa în condițiile democrației și mecanismelor de piață. Evoluția principalilor indicatori macroeconomici prezentată în tabelul 2.1. evidențiază acest dezechilibre.

Tabelul 2.3. Indicatori macroeconomici 1990-1999

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic 2010, http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2010.ro.do

În ceea ce privește economisirea populației, aceasta a fost în general foarte mică, având o medie de doar circa 0,5% din PIB în perioada 1990-2009. În plus, au fost două perioade în care economisirea populației a fost puternic negativă: 1998-1999 și 2002-2008 (figura 2.3.).

Prăbușirea economiei, creșterea ratei șomajului și persistența unei rate înalte a inflației au determinat în primii ani după 1990 scăderea accentuată a veniturilor reale ale populației și implicit diminuarea potențialului de economisire.

Rezultatele anuale în domeniile macroeconomice, în perioada 2000-2006 (tabelul 2.2.), reflectă un trend de creștere economică, de restabilire a echilibrelor prin diminuarea inflației și stabilizarea ratei șomajului.

Tabelul 2.4. Indicatori macroeconomici 2000-2010

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic 2011

În prima parte a perioadei (2000-2002), redresarea indicatorilor macroeconomici este urmată de o ameliorare a raportului consum/economisire, prin creșterea ratei economisirii (figura 2.3). După 2002 însă, stabilitatea economică oferă populației o siguranță ce duce la o stimulare puternică a consumului. Populația nu numai că nu economisește, dar și folosește resursele economisite anterior. În anul 2006 procesul de dezeconomisire este foarte puternic, rata de economisire fiind -13,6%. Spre deosebire de România, în celelalte state ale Uniunii Europene se păstrează aproape constant comportamentul de economisire. Singurele țări care mai înregistrează rate negative ale economisirii brute sunt Estonia, Letonia și Lituania. Chiar și în aceste țări însă, fenomenul nu este atât de puternic ca în România (în 2006 în Estonia rata de economisire a fost -6,26%).

Sursa datelor: EUROSTAT, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database

Figura 2.3. Evoluția ratelor de economisire netă în țări din Uniunea Europeana (foste comuniste) pe perioada 1995-2010

În anii 2006-2008, economisirea negativă a populației a fost secondată de o creștere exponențială a volumului creditelor acordate gospodăriilor populației. În 2008 acestea au crescut cu 176% față de 2006 (Niculescu-Aron și Mihăescu 2011). Deși această perioadă a fost caracterizată de ritmuri susținute de creștere economică, acestea nu au fost asociate cu un comportament de economisire ci din contră, stabilitatea economică a favorizat o creștere a consumului.

Criza financiară și economică mondială a afectat puternic economia României, iar rezultatele se văd în scăderea semnificativă a PIB (-7%, după o creștere cu 7,5 % în anul 2008). În pofida contracției economice severe, rata inflației IPC nu a coborât spectaculos, precum în alte țări europene, plasându-se la sfârșitul anului 2009 la 5,59 %, nivel inferior celui înregistrat în 2008 (7,85% ).

Comportamentul gospodăriilor se schimbă. Volumul creditelor acordate populației se reduce în 2009 față de 2008 cu 3,55%, iar în 2010 față de 2009 cu 5,65% (Niculescu-Aron, et al., 2010). Rata de economisire creste substanțial, apropiindu-se de valorile înregistrate în Uniunea Europeană.

Pe baza datelor analizate se observă că în România, între creșterea economică și economisire nu există o relație directă (coeficientul de corelație între cele două variabile este -0,43). Perioadele de creștere economică determină un comportament orientat spre consum și dezeconomisire, iar perioadele de recesiune determină un consum moderat și un comportament lucid de conservare a resurselor.

Determinanți ai economisirii gospodăriilor. Vestul Europei versus Centrul și Estul Europei

Atât modelele teoretice cât și studiile empirice prezentate în primul capitol susțin o legătură puternică între economisirea dintr-o anumită țară, nivelul investițiilor și, implicit, creșterea economică.

Privind din alt punct de vedere, economisirea gospodăriilor este considerata un indicator al dezvoltării durabile, ratele negative ale economisirii indicând incertitudini asupra viitorului și un declin al creșterii economice. Procesul de îmbătrânire demografică declanșează un întreg cortegiu de consecințe de natură economică, socială, politică și culturală. În acest context, comportamentele individuale de economisire și consum, în special cele ale gospodăriilor, au o importanță aparte pentru stabilitatea financiară a economiei. O evoluție nefavorabilă a economisirii poate induce dezechilibre financiare atunci când funcțiile ei nu se pot realiza sau se realizează cu dificultate (Neagu, Mărgărit, 2005). Astfel, la nivel macroeconomic economiile populației constituie o sursă importantă pentru finanțarea investițiilor companiilor și a deficitului bugetar. La nivel microeconomic diminuarea economiilor poate scădea nivelul de trai al populației, cu deosebire al celei pensionate, cu toate implicațiile negative ce decurg de aici.

În consecință analiza procesului de economisire, cunoașterea factorilor determinanți și a comportamentului de economisire are o importanță deosebită pentru decidenții de politică economică. Din acest motiv mi-am propus să identific principalii determinanți ai economisirii gospodăriilor, folosind date pentru perioada 1995-2010, pentru țări ale Europei de Vest, Centrale și de Est.

3.1. Aspecte metodologice

Datorită faptului că seria de date pentru rata de economisire a gospodăriilor din România este prea scurtă pentru a permite o analiză econometrică, am realizat modelarea comportamentului de economisire pe o structură de date de tip panel. Metoda a permis analiza în comun a observațiilor în secțiune transversală (țări) realizate la diferite momente de timp. Acest tip de analiză facilitează construirea și testarea unor modele comportamentale mai complexe decât modelele bazate pe analiza seriilor de timp sau a structurilor transversale. Principalele avantaje ale analizei pe structuri de date panel sunt (Baltagi, 2005):

Analiza datelor de tip panel a permis surprinderea particularităților individuale ale țărilor. Analiza econometrică a seriilor de timp sau în secțiuni transversale nu poate surprinde aceste particularități, astfel încât există riscul obținerii unor estimatori distorsionați.

Totodată, analiza datelor de tip panel aduce un spor de informație, reduce fenomenul de multicolinearitate a variabilelor, crește numărul gradelor de libertate, și implicit, puterea testelor, deci gradul de încredere în rezultatele obținute. În concluzie, crește eficiența și consistența estimărilor econometrice.

Datele de tip panel permit o mai bună analiză a dinamicii ajustărilor structurale.

Datele utilizate provin din următoarele surse: World Economic Outlook Database OECD Economic Outlook; EUROSTAT Alegerea țărilor care au intrat în panel s-a realizat în funcție de disponibilitatea datelor. Deoarece mi-am propus ca prin acest studiu să evidențiez diferențele dintre țările dezvoltate și cele emergente din centrul și estul Europei, panelul construit este format din două grupuri (tabel 3.1.).

Tabelul 3.5. Componența panelului

Analiza evoluției ratelor de economisire pe perioada 1995-2010 pentru cele două grupe de țări, prezentată în figurile 2.1. și 2.3., confirmă comportamentul diferit al celor două grupuri.

Grupul Europa de Vest se caracterizează printr-o scădere a ratelor de economisire după anul 1995 până în 2000, după care se stabilizează până în anul 2008. Criza economică determină reducerea ratelor de economisire pentru aproape toate țările din acest grup (excepție face Germania care își menține un trend crescător).

Dinamica ratelor de economisire ale țărilor din Centrul și Estul Europei prezintă un cu totul alt model (figura 2.3.), valorile înregistrate ale ratelor brute de economisire prezentând deviații puternice atât de la o țară la alta, cât și de la o perioadă la alta. Aceste oscilații pot fi explicate prin dezechilibrele economice existente în țările respective în perioada de tranziție de la economia centralizată la economia de piață. Și în cazul acestui grup, anul 2008 aduce o schimbare a comportamentului de economisire, dar în alt sens. Nesiguranța indusă de eminența crizei economice, stimulează puternic economisirea. În cazul României și Lituaniei creșterea este exponențială, acestea ajungând de la valori negative la valori apropiate de cele ale celorlalte țări ale grupului).

Din literatura pe tema comportamentului de economisire prezentată în primul capitol am sinterizat o serie de rezultate importante ce pot fi folosite ca ipoteze de lucru:

H1: Determinanții comportamentului de economisire al gospodăriilor din țările dezvoltare ale Uniunii Europene nu sunt valabili pentru economiile tărilor din Centrul și Estul Europei.

H2: Concluziile studiilor anterioare privind influența ratei dobânzii asupra economisirii sunt neconcludente. Se consideră, în general, că rata dobânzii are un o influență pozitivă asupra economisirii în țările în curs de dezvoltare sau, în timp ce în țările dezvoltate combinația dintre niveluri ridicate ale creșterii PIB și rate ale dobânzii și ale inflației mici este mai eficientă pentru a stimula economisirea.

H3: Criza economică a determinat modificarea comportamentului de economisire.

3.2. Specificarea modelului

Variabila dependentă a modelului este economisirea netă a populației (% din venitul disponibil). Alegerea variabilelor explicative este fundamentată pe concluziile literaturii de specialitate studiate și are ca scop testarea ipotezelor menționate. Conform studiilor empirice realizate până în prezent determinanții economisirii se împart în patru categorii, și anume: 1. venit și avere (factori economici), 2. randamentul economisirii, 3. conjunctura macroeconomică, 4. factori demografici.

Factori economici

Teoria economică susține existența unei legături directe între economisire pe de o parte și creștere economică și venit pe de altă parte (Modigliani , 1954; Masson, Bayoumi și Samiei, 1995) Studiile empirice realizate pe grupuri de țări nu converg însă în unanimitate spre confirmarea acestei teorii. Modelul estimat de Kessler, Perelman și Pestieau în 1993 pe un panel de 17 țări membre OECD analizate pe perioada 1965-1988 evidențiază o legătură indirectă între creșterea economică și rata de economisire. În ceea ce privește influența venitului gospodăriilor în țările dezvoltate, se consideră ca la creșteri ale venitului gospodăriilor ne așteptăm la creșteri ale ratei de economisire (Kessler, Perelman, Pestieau, 1993; Muradoglu, Taskin, 1996; Callen, Thimann 1998). În țările în curs de dezvoltate este posibil ca această influență sa nu fie directă. Muradoglu, Taskin (1996) consideră că există o legătură inversă între trendul venitului și ratele de economisire în țările în curs de dezvoltare până la atingerea unui anumit prag al venitului, peste care creșterile acestuia sunt canalizate spre economisire, ducând deci la rate ale economisirii mai mari. Este de așteptat ca în țările din panelul ”Centrul și Estul Europei”, o parte din ele clasificate ca tări în curs de dezvoltare conform clasificării Fondului Monetar Internațional (Ungaria, Lituania, Polonia și România), perioadele de creștere economică să fie asociate cu valori mici ale ratei economisirii iar în perioadele de recesiune economică, nesiguranța indusă să determine creșteri ale ratei de economisire.

Pentru a surprinde influența creșterii economice și a venitului gospodăriilor am inclus în model ca variabile explicative “Câștigurile medii nete ale gospodăriilor, prețuri constante” și “Modificarea procentuală a PIB, prețuri constante”.

Factori ce cuantifică randamentul economisirii

Am inclus în model “Rata dobânzii pe termen lung”, variabilă ce sintetizează randamentul economisirii și care, totodată, reprezintă principalul instrument de politică fiscală utilizat pentru stimularea economisirii. Este de așteptat ca această variabilă să o influență indirectă asupra ratei de economisire (Muradoglu, Taskin 1996)

Conjunctura macroeconomică

Contextul economic, prin intermediul echilibrului/dezechilibrelor la nivel macroeconomic și politicile fiscale și sociale ale unui sistem economic, lasă urme asupra economisirii. Un nivel redus al inflației este obiectivul macroeconomic principal pentru majoritatea statelor vest-europene, deoarece un nivel ridicat al inflației implică o serie de costuri economice, între care creșterea utilizării bunurilor de folosință îndelungată în detrimentul economisirii.

Cu toate acestea, analiza corelației istorice dintre rata inflației și rata economisirii generează rezultate contradictorii. De exemplu, în SUA recesiunea economică a determinat, în 2008 și 2009, o creștere neanticipată a ratei inflației de 1%, ceea ce a dus la o creștere cu 109$ SUA a cheltuielilor de achiziționare de bunuri. Aceasta nu este o simplă coincidență, condiționarea exercitată de rata inflației asupra comportamentului de economisire având o istorie lungă. Între 1955 și 1964, o rată a inflației de 1,4% a determinat populația americană să economisească mai puțin decât între 1965 și 1974, când rata inflației a fost de 4,7%, iar economisirea a crescut de la 5,8% la 6,9% (Speteanu, 2009).

Este de așteptat ca efectele crizei economice instalată din 2008 să își pună amprenta și asupra comportamentului de economisire al populației. Sentimentul de nesiguranță determină o creștere a economiilor de precauție sau, măcar o conservare a economiilor existente. În consecință, am introdus în model variabila dummy “Criza” care are rolul de a estima efectul de șoc al acesteia.

Factori demografici și sociali

Modelul LCH (Life Cycle Hypothesis) demonstrează rolul variabilelor demografice asupra ratei economisirii. Evoluția speranței de viață a determinat, alături de alte variabile demografice, accentuarea procesului de îmbătrânire demografică. Indivizii conștientizează că vor trăi mai mult (sau măcar își dau seama că în jurul lor ceilalți trăiesc mai mult) și, în consecință, își adaptează comportamentul de economisire în funcție de această percepție.

În modelele studiate, ratele de dependentă sunt principalele variabile demografice luate în considerație ca determinanți ai economisirii. Pornind de la concluziile acestora am decis să introduc în model variabilele: ”rata de dependență demografică a vârstnicilor”, ” rata de dependență demografică a tinerilor” și ”Speranța de viață la naștere”.

Sintetizând specificarea modelului ce urmează să fie construit, pentru cele două paneluri (EV reprezintă Europa de Vest, iar ECE Europa Centrală și de Est) , am obținut următoarele relații:

unde:

g=rata de creștere a PIB exprimat în prețuri constante;

earn=câștigurile medii nete ale gospodăriilor;

dob=rata dobânzii pe termen lung

ri=rata inflației

dep15= rata de dependență demografică a tinerilor (ponderea populației cu vârsta în intervalul 0-14 ani în populația cuprinsă în intervalul 15-64 ani)

dep65= rata de dependență demografică a vârstnicilor (ponderea populației de 65 de ani și peste în populația cuprinsă în intervalul 15-64 ani)

v=speranța de viață la naștere;

criza= variabilă dummy (ia valoarea 0 înainte 2008 și 1 pentru anii de după instalarea crizei economice).

3.3. Rezultatele empirice

Modelul este cu efecte fixe pentru țări (recomandat în cazul analizei unui set specific de variabile pentru „n” regiuni sau țări în „t” momente de timp). Estimarea s-a făcut cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate, după adăugarea de variabile dummy pentru fiecare țară „i” și perioadă „t”.

Pe baza analizei dinamicii ratelor de economisire și pornind de la ipotezele formulate, am decis estimarea unei ecuații pentru fiecare grup de țări. Rezultatele estimării pe baza celor două paneluri, cu ajutorul programului Eviews, sunt prezentate în Anexele 2 și 3, iar sintezele acestora se regăsesc în tabelul 3.1, respectiv 3.2.

Pentru primul panel, format din țările situate în Europa de Vest, funcția de economisire are următoarea formă:

unde:

s=rata netă de economisire;

dob(-1)=rata dobânzii pe termen lung cu decalaj de ordinul 1

D(ri)= diferența de ordinul 1 a ratei inflației

dep15= rata de dependență demografică a tinerilor

criza= variabilă dummy (ia valoarea 0 înainte 2008 și 1 pentru anii de după instalarea crizei economice).

Valoarea R2 ajustat este 0,93, modelul fiind semnificativ pentru o probabilitate apropiată de unitate. Analizând comportamentul întregului grup de țări vest-europene, se observă că rata de economisire nu este influențată de principalul indicator al creșterii economice, dar nici de indicatorul ce sintetizează veniturile gospodăriei: câștigul mediu net.

Creșterea ratei inflației cu 1% față de anul precedent determină o reducere cu 0,21% a ratei brute de economisire. În ceea ce privește rata dobânzii pe termen lung, aceasta poate fi utilizată ca instrument de stimulare a economisirii, o creștere cu 1% a ratei dobânzii determinând în perioada următoare o creștere a ratei de economisire cu 0,63%.

Rata de dependență a tinerilor nu influențează economisirea la nivelul grupului. Cu toate acestea, analizând coeficienții transversali specifici calculați pentru această variabilă, se observă că ea are un efect negativ semnificativ asupra economisirii în Austria, Germania și Olanda. Influența este foarte puternică pentru Olanda, creșterea cu 1% a ratei de dependență determinând o reducere cu peste 6% a ratei de economisire. Celelalte variabile demografice nu au influență semnificativă.

Șocul determinat de criza economică se resimte diferit. În Irlanda și Spania criza determină creșterea economisirii, pe când în Italia, Portugalia și Olanda efectul este de creștere a consumului în detrimentul economisirii.

Tabelul 3.6.Coeficienții modelului de regresie pentru panelul Europa de Vest

sursa: prelucrări proprii

În cazul celui de-al doilea panel variabilele independente nu explică într-o proporție la fel de mare ca în cazul primului panel, valoarea lui R2 ajustat fiind 0,82 (modelul are semnificație pentru o probabilitate apropiată de unitate). Funcția de economisire pentru acest grup are următoarea formă:

unde:

s=rata netă de economisire;

g= rata de creștere a PIB exprimat în prețuri constante

Rearn=ritmul de creștere al câștigului mediu net al gospodăriilor.

D(ri)= diferența de ordinul 1 a ratei inflației

dep15= rata de dependență demografică a tinerilor

criza= variabilă dummy (ia valoarea 0 înainte 2008 și 1 pentru anii de după instalarea crizei economice).

Principalul indicator ce reflecta creșterea economică (creșterea procentuală a produsului intern brut) nu influențează înclinația spre economisire. Excepție face România, unde legătura dintre cele două variabile este inversă. Astfel, perioadele de avânt economic sunt caracterizate prin creșterea consumului în detrimentul economisirii, iar in perioadele de recesiune economică economisirea gospodăriilor crește.

Și în ceea ce privește influența variabilei “câștigul mediu net al gospodăriilor”, România constituie o excepție față de celelalte țări ale grupului, fiind singura țară unde dinamica pozitivă a câștigurilor nete ale gospodăriilor determină o creștere a ratei de economisire.

Variabila rata dobânzii pe termen lung, considerată de multe ori în literatura de specialitate principalul instrument de atragere a economiilor populației, se dovedește o pârghie ineficientă, influența ei nefiind semnificativă.

Rata inflației are o influență directă, la o creștere de 1% a acesteia rata de economisire va avea o creștere estimată de 0,08%.

Tabelul 3.7. Coeficienții modelului de regresie pentru panelul Europa Centrală și de Est

sursa: prelucrări proprii

Rata de dependență a tinerilor are o influență directă asupra economisirii (la o creștere cu 1% a ratei de dependență se estimează o creștere cu 0.6% a ratei de economisire). Celelalte variabile demografice nu au influență semnificativă.

Șocul provocat de criza economică produce efecte puternice asupra comportamentului de economisire în cele doua țări ale grupului care, pe toata perioada analizată, au înregistrat cele mai scăzute valori ale ratei de economisire (România și Letonia). Astfel, după 2008 aceste țări ajung la un nivel de economisire apropiat de cel înregistrat în celelalte tari ale panelului.

3.4. Sinteza rezultatelor obținute

Analiza a identificat, pentru o perioadă care include începutul și vârful recentei crize financiare globale, o serie de determinanți ai comportamentului de economisire al populației din țările cu o economie avansată și din țările situate în Centrul și Estul Europei, foste socialiste. Abordarea analizei pe două paneluri permite compararea celor două modele cu efecte de țară fixe obținute și confirmă ipoteza H1, conform căreia determinanții comportamentului de economisire al populației pentru statele dezvoltate din UE nu coincid cu cei aferenți economiilor în tranziție și vice-versa, cu precădere pe perioada crizei financiare.

Rata dobânzii pe termen lung nu influențează economisirea decât în țările din Europa de Vest. În timp ce un proces inflaționist determină o scădere a ratei economisirii în Vestul Europei, în fostele țări comuniste determină o creștere a acesteia. Și rata de dependență, calculată ca pondere a populației cu vârste de 0-14 ani în populația adultă (15-64 ani), are influență diferită în cele două grupuri.

Ipoteza H2 este doar parțial confirmată. Concluziile privitoare la rata inflației confirmă ipoteza. Aceasta influențează ratele de economisire în ambele grupuri, dar nu in același sens. Reducerea inflației constituie o pârghie pentru stimularea economisirii doar în statele dezvoltate.

Ipoteza referitoare la rolul ratei dobânzii ca determinant al economisirii nu se confirmă. Creșterea ratei dobânzii stimulează ratele de economisire în țările dezvoltate, dar nu are un efect semnificativ statistic în Europa Centrală și de Est.

Legătura dintre rata de creștere a PIB și rata de economisire este inversă în țările mai puțin dezvoltate din al doilea grup. Perioadele de creștere economică oferă percepții optimiste populației cu privire la resursele prezente și viitoare, ceea ce stimulează puternic consumul. Populația nu doar că nu economisește, dar și folosește din resursele acumulate anterior pentru consum. În perioadele de recesiune, însă, comportamentul gospodăriilor se modifică în favoarea economisirii.

Ultima ipoteză este parțial confirmată. Criza economică schimbă comportamentul de economisire, dar această schimbare nu este unitară. În țările ce erau caracterizate prin niveluri scăzute ale ratelor de economisire (Romania, Letonia și Irlanda) nesiguranța economică constrânge populația la “economii de siguranța”. Din contră, în Italia, Olanda și Portugalia, criza economică are ca efect reducerea ratelor de economisire.

Analiza comportamentului de economisire al gospodăriilor pe baza Anchetei Bugetelor de Familie

Mi-am propus ca în cest capitol să aprofundez analiza comportamentului de economisire al populației, abordând tema de data aceasta la nivel microeconomic (individual). Această abordare permite identificarea acelor caracteristici ale gospodăriilor care influențează comportamentul de economisire.

Teoria ciclului vieții (Ando, Modigliani, 1963) stă la baza oricărui studiu ce tratează economisirea gospodăriilor. Conform acestei teorii, comportamentul financiar diferă la tinerețe și la bătrânețe față de maturitate. Tinerii sunt la începutul carierei și au venituri mai mici, pe care le orientează preponderent spre consum. Pe de altă parte, creșterea duratei medii a vieții impune o creștere a ratei economisirii pe durata vieții active cu scopul de a putea susține un nivel de consum (standard de viață) similar și după pensionare. Segmentul vârstnic este foarte important din punctul de vedere al comportamentului său financiar, această categorie dezeconomisind, deci consumând din economiile acumulate pe durata vieții active (Artus, 2002).

În cazul economiilor aflate în tranziție și în curs de dezvoltare, acest model tinde să fie diferit (Kulikov et al., 2007). Mai precis, gospodăriile tinere și vârstnice tind să economisească mai mult decât gospodăriile de vârste intermediare. Există câteva explicații probabile pentru ratele de economisire relativ mai mari în rândul vârstnicilor. În primul rând, gospodăriile de vârstnici ar putea economisii și după ieșirea din activitate din cauza motivului moștenirii. În al doilea rând, în situația fostelor țări comuniste, propensitatea relativ ridicată spre economisire în segmentul vârstnic al gospodăriilor se poate datora obișnuinței sau unei percepții a vulnerabilității economice în noul mediu economic. O a treia explicație posibilă este faptul că generațiile vârstnice și-au format comportamentele în condițiile absenței piețelor creditelor de consum. Gospodăriile erau astfel nevoite să economisească înainte de a achiziționa un bun de folosință îndelungată. Din contră, noile generații au posibilitatea de a apela la credite, putând achiziționa cu ușurință bunuri de folosință îndelungată fără ca gospodăria să economisească pentru avansul sau plata integrală a bunului respectiv.

Puținele studii realizate în România ce abordează comportamentul gospodăriilor de economisire, investire și creditare, sunt coordonate fie de BNR, fie de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și nu au caracter permanent.

Studiul ”Atitudini și comportamente de economisire și utilizare de servicii și instrumente bancare” realizat de Metro Media Transilvania în decembrie 2005 evidențiază faptul că reușesc să facă economii într-o măsură mai mare categoriile: bărbați, tineri, educați, ocupați, venit mare pe membru de familie, venit personal mare, din mediul urban.

Conform studiului “Economisire și Investiții” realizat de către GfK România în anul 2010, pe un eșantion de 1.228 persoane din mediul urban, la comanda Fondului De Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, 80% din populație nu dispune de economii. Din cei 20% care dispun de economii, majoritatea aleg să le plaseze în conturi sau depozite în sistemul bancar, 28% preferă să le păstreze în numerar și mai puțin de 10% aleg alte tipuri de plasamente.

4.1. Aspecte metodologice

Analizei comportamentului de economisire a fost realizată pe baza datelor din Anchetei Bugetelor de Familie trimestrul 2-2010 (eșantionul a cuprins 9360 de gospodării, rata de răspuns fiind 85,9%) și a Anchetei Bugetelor de Familie cu chestionarul experimental “Plasamentele financiare ale gospodăriilor” obținută în urma înregistrărilor pe teren în luna mai 2010 și abreviată cu ABF-PF în această analiză. Eșantionul cercetării a cuprins eșantionul bugetelor de familie cu 3120 locuințe permanente. Rata de răspuns a fost de 83,9%. Proiectarea și implementarea Secțiunii Experiment a fost finanțată prin grantul „Modelarea comportamentului financiar al populației sub impactul îmbătrânirii demografice. Sistem de indicatori specifici și măsuri de combatere a dezechilibrelor financiare”, finanțat de guvernul României prin contractul numărul 91-016/2007 CNMP.

Pornind de la literatura de specialitate pe tema comportamentului de economisire, am sintetizat un număr de rezultate importante pe care le-am considerat ipoteze de lucru:

H1: Înclinația spre economisire/investire este direct influențată de stabilitatea gospodăriei și veniturile acesteia (Abdelkhalek et al., 2009);

H2:Gospodăriile tinerilor și vârstnicilor economisesc într-o măsură mai mare decât cele cu capul gospodăriei încadrat în vârsta de mijloc (Kulikov et al., 2007),

H3: Nivelul de instruire poate avea o influență asupra economisirii, sensul acesteia nu este însă concludent, studiile empirice având concluzii contradictorii;

H4: Gospodăriile din mediul urban dispun de plasamente financiare într-o măsură mai mare decât cele din mediul rural (Metro Media Transilvania în decembrie 2005);

H5: În situația în care capul gospodăriei este de gen feminin, șansa de economisire este diminuată (Metro Media Transilvania în decembrie 2005);

H6: Nivelul de ocupare al persoanelor din gospodărie influențează direct valoarea plasamentelor financiare (Metro Media Transilvania în decembrie 2005).

4.2. Rezultate generale

Din cele 2617 gospodarii intervievate în mai 2010, 1727 (66%) au declarat că nu dispun de nici un tip de plasament financiar. Pentru cele 890 de gospodarii care au cel puțin un plasament financiar, preferințele pe tipuri de plasamente se concentrează pe depozite bancare (60,1%) respectiv pensii private (35,1%). Preferințele pentru tipul de plasamente financiare sunt puternic influențate de vârsta capului gospodăriei (vezi figura nr 4.1.)

Sursa datelor: prelucrări proprii

Figura 4.4. Tipuri de plasamente financiare după grupa de vârstă a capului gospodăriei

Gospodăriile vârstnice (capul gospodăriei cu vârste peste 65 ani) sunt cele care economisesc prin depozite în bănci, în cea mai mare măsură (88,1%), în timp ce gospodăriile tinere (capul gospodăriei cu vârste sub 35 ani) apelează la acest instrument în cea mai mică măsură (26%).

Din cauza legislației române referitoare la pilonul al II-lea de pensii, plasamentele în pensii private obligatorii sunt deținute în cea mai mare măsură de gospodăriile tinerilor (44%), iar celelalte gospodării dețin proporții din ce în ce mai mici, de pildă 9% gospodăriile de 55-64 de ani și 3% cele de 65 ani și peste.

Distribuția depozitelor în bănci pe tranșe valorice evidențiază faptul că valoarea depozitelor bancare este în general mică, 22% din gospodării deținând depozite bancare de cel mult 1000 lei. Doar 33% din gospodării aveau plasamente mai mari, în transa 5001-10000 lei, și doar 22% aveau depozite care depășeau 10000 lei.

Conform INS, economiile populației trebuie să includă pe lângă balanța lichidităților, depozitelor și investițiilor și sumele cheltuite pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată în perioada de referință. Pornind de la această definiție am calculat suma economisită de fiecare gospodărie pe baza informațiilor din următoarele secțiuni ale Anchetei bugetelor de familie:

Secțiunea 7 (Venituri și alte intrări de bani-bilanț);

Secțiunea 8 (Cheltuieli și alte ieșiri de bani-bilanț);

Secțiunea 5 (Cumpărarea de mărfuri nealimentare – doar bunurile considerate de folosință îndelungată)

Economisirea în luna de referință este calculată conform relației:

unde:

E=Economisirea în luna de referință;

ΔL=balanța lichidităților calculată ca diferență între soldul în numerar la sfârșitul lunii și soldul în numerar la începutul lunii;

ΔD=balanța depozitelor și altor plasamente financiare;

Cbfi= Cheltuieli în luna de referință pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată

Utilizarea acestui indicator prezintă două avantaje, și anume:

În situația în care gospodăria a economisit în vederea achiziționării unui bun de folosință îndelungată și a făcut această cheltuială în luna de referință, la calculul indicatorului suma nu o sa fie încadrată ca un consum, ci ca o acumulare;

Surprinde atât economisirea prin diferite plasamente financiare, cât și sumele economisite sub formă de numerar.

Distribuția gospodăriilor după sumele economisite în perioada de referință arată un comportament precaut, doar 4,8% din gospodării au consumat din stocul de economii, 5,3% au cheltuit doar veniturile lunii de referință și 89,9% au reușit să economisească sau au investit în bunuri de folosință îndelungată.

Conform teoriei ciclului vieții (Modigliani și Brumberg 1954), comportamentul financiar este diferit la tinerețe și bătrânețe față de maturitate, iar potrivit teoriei venitului permanent (M. Friedman, 1975), în anumite conjuncturi, persoanele active pot fi incitate în a-și crește economiile de precauție pentru a compensa o eventuală scădere relativă a prestațiilor viitoare după retragerea din activitate. Rezultatele anchetei confirmă într-o oarecare măsură aceste teorii. O bună parte dintre gospodăriile cu capul gospodăriei între 30 și 65 de ani reușesc să economisească sume de aproximativ 400 RON. 75,8% din gospodăriile vârstnicilor continuă să economisească o sumă medie de aproximativ 300 RON.

Sursa datelor: prelucrări proprii

Figura 4.5. Suma medie economisită pe grupe după numărul de membrii ai gospodăriei (2010)

Economisirea gospodăriilor este semnificativ statistic influențată de numărul de membrii (F=56,38 sig.=0,00001). Gospodăriile cu un singur membru reușesc să economisească într-o proporție mai mică și valori mai mici (Figura 4.2).

Influența nivelului de instruire este de asemenea semnificativă (F=81 sig.=0,000001). Chiar dacă toate gospodăriile, indiferent de nivelul de instruire, au un comportament asemănător privind economisirea/dezeconomisirea, suma economisită este semnificativ statistic mai mare pentru gospodăriile al căror cap are un nivel ridicat de instruire (Figura 4.3)

Sursa datelor: prelucrări proprii

Figura 4.6. Suma medie economisită pe grupe după nivelul de instruire al capului gospodăriei (2010)

În cazul în care capul gospodăriei este de sex masculin, suma medie economisită este de 246 RON, semnificativ statistic mai mare (t=7,8 sig=0,00001) decât în situația în care capul gospodăriei este de sex feminin (128,5 RON).

De asemenea, gospodăriile din mediul urban economisesc în medie 244 RON, mai mult decât cele din mediul rural (178 RON) (valoarea calculată a testului Student este 4,6, diferența dintre medii fiind semnificativă statistic pentru o probabilitate apropiată de unitate).

Impactul venitului asupra economisirii a fost determinat pornind de la venitul pe membru al gospodăriei. Între această variabilă și suma economisită este o legătură directă de intensitate medie (coeficientul de corelație este +0,51).

Regiunea de dezvoltare influențează de asemenea procesul de economisire, regiunea București–Ilfov fiind caracterizată prin valorile cele mai mari ale sumei medii economisite (400 RON) față de o medie de aproximativ 250 RON în regiunile Sud și Sud-Vest, 200 RON în regiunea Centru și 150 RON în celelalte regiuni. Datele certifică teoria: există o legătură puternică între economisire și creștere economică.

4.3. Tipuri de gospodării și înclinația spre economisire

Chiar dacă majoritatea gospodăriilor au avut un comportament precaut, soldul disponibil al economiilor este sub 250 lei pentru 50% dintre acestea (vezi figura 4.4). Deoarece distribuția gospodăriilor după soldul economiilor este eterogenă, mi-am propus să identific ce tip de gospodărie corespunde unei tranșe valorice a soldului economiilor. Pentru acesta am realizat o clasificare a gospodăriilor, pornind de la similarități, cu ajutorul analizei cluster.

Sursa datelor: prelucrări proprii

Figura 4.7. Soldul mediu al economiilor la sfârșitul lunii de referință

Variabilele utilizate pentru clasificare sunt:

Venit/pers=Venitul cumulat ce revine pe o persoană;

CG_Nive=Nivelul de instruire al capului gospodăriei;

CG_Vârsta=Grupa de vârstă a capului gospodăriei;

Mediu=Mediul de rezidenți al gospodăriei;

Nr_M=Numărul minorilor din gospodărie.

Tipurile de gospodării identificate prin această metodă sunt următoarele:

Tip 1: Gospodării din mediul rural, fără minori în întreținere, cu un venit mediu pe o persoana de 508 lei. Capul gospodăriei peste 65 de ani și un nivel scăzut de instruire;

Tip2: Gospodării din mediul rural, fără minori în întreținere, cu un venit mediu pe o persoana de 635 lei. Capul gospodăriei are un nivel de instruire mediu și vârsta de peste 50 de ani;

Tip3:Gospodării din mediul urban sau rural, cu unul sau mai mulți minori în întreținere, cu un venit mediu pe o persoană de 687 lei. Vârsta capului gospodăriei este până în 50 de ani, cu un nivel de educație mediu sau, într-o mai mica proporție, superior.

Tip4: Gospodării din mediul urban, fără copii în întreținere, cu cel mai ridicat venit pe o persoană (1245 lei/persoană). Capul gospodăriei are studii superioare (sau medii într-o proporție mai mică), iar vârsta este mai mică sau egală cu 35 de ani sau situată în intervalul (50, 65] ani.

Tip 5: Gospodării din mediul urban, fără copii în întreținere, cu orice nivel de instruire și un venit mediu 835 lei. Vârsta capului gospodăriei este de peste 65 ani.

Pentru a stabili dacă există diferențe între tipurile de gospodării cu privire la înclinația spre economisire, am aplicat testul ANOVA cu corecția Welch (în urma efectuării testului Levene s-a respins ipoteza egalității dispersiilor grupurilor). Variabila independentă o reprezintă tipul gospodăriei, obținut în analizei cluster, iar variabila dependentă Soldul economiilor la sfârsitul lunii. Valoarea calculată a statisticii Welch este 44,2, ceea ce sugerează diferențe semnificative între tipurile de gospodării, privind soldul economisirii. .

Testul Post-Hoc Gamel-Howell pentru comparații multiple sugerează că există trei subgrupuri omogene, cum se poate observa în Figura 4.5. Se conturează trei nivele de economisire: scăzut, mediu și ridicat.

Sursa datelor: prelucrări proprii

Figura 4.8. Soldul mediu al economiilor la sfârșitul lunii de referință pe tipuri de gospodării

Nivelul cel mai scăzut al economiilor îl au gospodăriile de tip1 (vârstnici, fără instruire, din mediul rural).

La polul opus, cu cel mai ridicat nivel al economiilor, se află gospodăriile de tip 4, din mediul urban, tineri sau la sfârșitul perioadei de activitate, fără copii în întreținere. Aceste gospodării au venituri mari, iar nivelul de instruire al capului gospodăriei este ridicat.

Valori ridicate ale soldului economiilor au și gospodăriile de tip5, formate din vârstnici din mediul urban cu un nivel al veniturilor de 835 lei, peste venitul mediu calculat pentru toate gospodăriile ce au făcut parte din anchetă (776 lei/ persoană).

Gospodăriile tinerilor sau ale celor de vârstă medie, în plină perioadă de activitate, care au copii în întreținere reușesc să economisească mai puțin, chiar dacă au venituri mari și un nivel ridicat de instruire.

4.4. Modelarea comportamentului financiar al gospodăriilor

Pornind de la ideea că valoarea cumulată a plasamentelor unei gospodării cuantifică comportamentul financiar al gospodăriei, am căutat să identific variabilele care explică variația acesteia. Deoarece variabila ”Total plasamente” are un grad mare de variație am transformat-o într-o variabilă ordinală prin gruparea pe intervale neegale. Limitele de interval le-am stabilit în urma analizei formei distribuției.

Modelarea comportamentului financiar al gospodăriilor a fost realizată cu ajutorul unui model de regresie ordinală. Pentru prelucrarea datelor am utilizat pachetul software SPSS. Procedura SPSS de regresie ordinală, sau PLUM (Polytomous Universal Model) este o extensie a modelului general linear pentru date categoriale ordinale.

Ecuația de bază a regresiei ordinale este:

unde Y – variabila dependentă,

yj = categoria j a variabilei y,

αj= prag, specific primelor c-1 valori de scală ordinală. Au semnificație similară cu cea a termenilor liberi din regresia bazată pe metoda celor mai mici pătrate. Sunt utili în special în calcularea valorilor de predicție,

= predictori,

p= numărul de variabile explicative,

c= numărul de categorii ale variabilei dependente.

Elementul de bază în algoritmul acestui model este logit-ul, calculat ca logaritm al raportului dintre” probabilitatea ca valoarea variabilei dependente să fie mai mică sau egală față de yj” și “probabilitatea ca valoarea variabilei dependente să fie mai mare decât yj”.

Pentru modelarea comportamentului de economisire/investire al gospodăriilor am utilizat variabila dependentă „Situația plasamentelor financiare (PF)”. Este o variabilă categorială ordinală, cu următoarele variante de răspuns. 0 – fără plasamente financiare; 1 – cu plasamente financiare în intervalul (0, 500] RON; 2 – cu plasamente financiare în intervalul (500, 1500] RON; 3- cu plasamente financiare în intervalul (1500, 3500] RON; 4- cu plasamente financiare în intervalul (3500, 7500] RON și 5- peste 7500 RON.

Alegerea variabilelor independente s-a bazat pe literatura studiată. Studiile empirice realizate până în prezent sugerează că determinanții economisirii/investirii sunt de natură economică, demografică și socială.

Ținând cont de acestea am inclus în model următoarele variabile:

NBP= Număr de bunuri în proprietatea gospodăriei. Variabilă numerică obținută din Secțiunea Experiment a ABF mai 2010. Bunurile înregistrate de către anchetă sunt: locuință principală, locuință secundară, alte locuințe-case de vacanță, terenuri, păduri, garaje, parcări, birouri, spații comerciale, magazine, șeptel, autovehicule și utilaje agricole.

LnVP= Variabilă numerică obținută în urma transformării prin logaritmare a variabilei Venit /persoana din gospodărie. Aceasta este obținută prin însumarea veniturilor în bani și natură înregistrate în Secțiunea 7 a ABF raportate la numărul de membrii ai gospodăriei.

CG_St= Statutul ocupațional al capului gospodăriei. Variabilă categorială nominală înregistrată în Secțiunea 1 a ABF. Variantele de răspuns sunt: 1- salariat, 2 – patron sau liber profesionist, 3- lucrător pe cont propriu în agricultură, 4- pensionar și 5- alt statut;

CG_Gen= Genul capului gospodăriei. Variabilă nominală binară înregistrată în Secțiunea 1 ABF cu variantele de răspuns 1- masculin, 2- feminin;

So=Variabilă nominală dihotomică obținută prin centralizarea, la nivelul fiecărei gospodării, a informațiilor privind statutul ocupațional al membrilor gospodăriei. Variantele sunt: 1 – există cel puțin un șomer în gospodărie, 0 – nu există șomeri în gospodărie;

CG_V= Grupa de vârstă în care se încadrează capul gospodăriei. Variabilă ordinală obținută prin gruparea tipologică a variabilei vârsta capului gospodăriei înregistrată în Secțiunea 1 a ABF. Variantele sunt: 1- vârsta mai mică sau egală cu 35 ani, 2- vârsta în intervalul (35, 50] ani, 3 – vârsta în intervalul (50, 65] ani și 4 – peste 65 ani.

MR=Mediul de rezidență al gospodăriei. Variabilă nominală înregistrată în Secțiunea 1 a ABF. Variantele de răspuns sunt: 1- urban și 2 – rural;

P18= Numărul persoanelor cu vârsta până în 18 ani din gospodărie. Variabilă numerică obținută în urma prelucrării informațiilor din Secțiunea 1 a ABF pentru fiecare gospodărie.

Pe baza variabilelor anterior menționate am construit un model care explică comportamentul de economisire/investire al gospodăriilor calculând probabilitățile previzionate de apartenență la o categorie. Ecuațiile pentru categoriile variabilei dependente ordinale sunt următoarele:

Dacă variabila explicativă este numerică (NBP și LnVP) exponentul coeficientului din modelul de regresie ne arată cum se modifică șansa respondentului de a se situa într-o grupă cu valoare mai mare a plasamentelor financiare în cazul în care variabila explicativă crește cu o unitate. În situația în care variabila explicativă este dihotomică (G_Gen, So și MR) exponentul coeficientului ne arată cum se modifică șansa de a avea o valoare mai mare a plasamentelor financiare dacă respondentul se situează în categoria corespunzătoare coeficientului analizat, în comparație cu categoria de referință. În cazul variabilelor politomice (CGV și CGSt), numărul coeficienților este egal cu numărul categoriilor, excluzând categoria de referință. Exponentul acestor coeficienți ne arată cum se modifică șansa de a dispune de plasamente financiare în valori mai mari dacă respondentul aparține categoriei respective în raport cu categoria de referință.

Înainte de a ne uita la efectele fiecărei variabile explicative în model, este necesar să se determine dacă modelul îmbunătățește capacitatea de a previziona rezultatul. Acest lucru se face comparând un model fără variabile explicative (modelul de bază, conținând doar constanta) cu modelul cu toate variabilele explicative. Valoarea calculată a hi-pătrat pentru testarea diferențelor dintre -2LL pentru cele două modele este 364. Statistica semnificativă statistic (p<0,00001), sugerează că modelul final aduce o îmbunătățire semnificativă față de modelul de bază, doar cu constantă. Acest lucru înseamnă că modelul generează predicții mai bune decât dacă am ghici pe baza probabilităților marginale pentru categoriile previzionate.

Testul χ2 calculat pe baza devianțelor este 12136. Aceste statistici testează dacă datele observate sunt în concordanță cu modelul. Deoarece p=0,366, ipoteza nulă nu este respinsă, deci putem afirma că datele observate și rezultatele produse de model sunt similare, deci modelul e bun.

Pseudo-R2 Nagelkerke este 0.286, indicând că variabilele din model explică în proporție de 28.6% variația economisirii/investirii prin plasamente financiare.

Tabelul 4.8. Coeficienții modelului de regresie ordinală

sursa: prelucrări proprii

Premisa sau asumpția liniilor paralele, a egalității parametrilor β pentru diferite valori α, nu este infirmată de date, nivelul de semnificație pentru testul hi-pătrat fiind mai mare de 0,01, respectiv de 0,013. S-a ales acest nivel de semnificație deoarece datele provin dintr-un eșantion de volum mare și avem 7 variabile explicative.

Analiza coeficienților modelului (tabelul nr. 4.1) confirmă efectul sistematic al predictorilor economici, demografici și sociali incluși în model asupra economisirii/investirii.

Averea gospodăriei (cuantificată prin numărul de bunuri în proprietate) influențează direct plasamentele gospodăriei. În model, coeficientul acestei variabile este 0,24. Exponentul acestui coeficient este 1,27 ceea ce indică faptul că la o creștere cu o unitate a numărului de bunuri aflate în proprietate șansa gospodăriei de a se încadra în grupele cu valori ridicate ale plasamentelor financiare crește de 1,27 ori.

Influența venitului gospodăriei este de asemenea directă și puternică. Exp(1.224) este 3.4 ceea ce înseamnă că la o creștere cu o unitate a logaritmului venitului pe o persoană, șansa de a accede la plasamente financiare de valoare mare crește de 3.4 ori.

Vârsta capului gospodăriei nu influențează posibilitatea de a economisii/investii decât în cazul celor din grupa (35,50] ani. Șansa gospodăriilor din această grupă este doar 0,86 din șansa grupei de referință (vârsta capului gospodăriei peste 65 ani).

Singura grupă, formată după statutul ocupațional al capului gospodăriei care are șansa de a deține plasamente financiare încadrate în grupele cu valori mari este formată din patroni și liber profesioniști. Șansa acestora este de 3,48 ori mai mare decât a celor incluși în categoria de referință (șomeri, casnici, alt statut).

Prezența interacțiunii, cu semnificație statistică, dintre predictorii „Statut Ocupațional” și „numărul de persoane sub 18 ani din gospodărie” arată că în cazul gospodăriilor de patroni și liber profesioniști șansa de a avea plasamente mai mari nu este influențată de prezența copiilor sub 18 ani, în timp ce pentru angajați, lucrători pe cont propriu în agricultură și chiar pensionari, înclinația spre economisire/investire este mai puternică.

Dacă gospodăria este situată în mediul urban are o șansă de a avea plasamente financiare de valori mari de 1,21 ori mai mare, iar dacă genul capului gospodăriei este masculin de 1,27 ori mai mare.

Modelul ține cont și de șomaj, ca problemă socială. Astfel, dacă există șomeri în gospodărie, șansa acesteia de a deține plasamente financiare consistente reprezintă 0,65 din șansa gospodăriilor fără șomeri.

4.5. Sinteza rezultatelor obținute

Studiul realizat evidențiază că doar o treime din gospodăriile românilor dețin plasamente financiare, iar modalitatea preferată de plasare a sumelor economisite este economisirea în sistem bancar. Valoarea depozitelor este în general mică, 44% din gospodării având cel mult 3500 RON (1100 EURO la momentul anchetei).

Cu ajutorul modelului de regresie ordinală au fost identificați predictorii comportamentului de economisire/investire al gospodăriilor. Ipotezele de lucru, formulate în urma studierii literaturii de specialitate au fost parțial validate.

Astfel, prima ipoteză, cu privire la influența factorilor economici, a fost validată. Între stabilitatea gospodăriei (reprezentată prin numărul de bunuri aflate în proprietate) și veniturile ce revin pe o persoană, există o legătură directă, creșterea acestora determinând creșterea șansei ca gospodăria sa reușească să economisească/investească o sumă mai mare.

Si cea de a doua ipoteză este validată. Șansele de a accede la plasamente financiare în valoare mai mare sunt mai mici pentru acele gospodării în care persoana cu cele mai mari venituri se încadrează în grupa de vârstă (35-50] ani. Această concluzie este în concordanță cu studiile empirice anterioare realizate în România (Metro Media Transilvania, 2005 ) și Estonia (Kulikov et al., 2007) dar nu confirmă teoria ciclului vieții (Ando și Modigliani, 1963) și teoria venitului permanent (Friedman, 1957).

Interesant este că nivelul de instruire nu influențează semnificativ înclinația gospodăriilor spre economisire/investire.

În general au șanse mai mari de a avea plasamente financiare cu valoare mai ridicată gospodăriile din mediul urban, neafectate de șomaj, capul gospodăriei de gen masculin (ipotezele 4, 5 și 6 sunt confirmate).

Atitudini și percepții în luarea deciziilor privind economisirea. De ce și cum economisesc românii

Puținele studii efectuate în România pe tema comportamentului gospodăriilor de economisire, investire și creditare au arătat, ca și analiza efectuată în capitolul precedent, că gospodăriile au capacitate de economisire redusă (66% nu dispun de niciun plasament financiar). Chiar și pentru gospodăriile care dispun de economii, suma economisită este foarte mică pentru majoritatea.

Țările în curs de dezvoltare, cum este și cazul României, nu au altă șansă pentru a finanța dezvoltarea economică, decât să realizeze o creștere susținută a ratei investițiilor. Ca acest obiectiv să poată fi realizat, sistemul financiar trebuie să reușească să mobilizeze economiile populației într-un mod mult mai eficient (Dirschmid & Glatzer, 2004, Dijmarescu et al., 2011). Aceasta presupune o înțelegere profundă a motivațiilor ce stau la baza deciziilor de economisire ale gospodăriilor. O ofertă adecvată poate duce la o creștere semnificativă a economiilor, prin atragerea în sistemul bancar a sumelor mici economisite de populație în numerar.

Analiza efectuată în capitolul precedent, pe baza datelor Anchetei Bugetelor de Familie, a fost limitată de planul de observare restrâns în ceea ce privește comportamentul de economisire al gospodăriilor. Nu a putut surprinde preferințele gospodăriilor pentru diferite tipuri de plasamente financiare, încrederea în instituțiile financiar-bancare sau motivele ce determină economisirea.

Din literatura de specialitate se desprinde un număr mare de motive de economisire ale gospodăriilor. Se pot distinge următoarele motive principale ce duc la o astfel de decizie (Sturm, 1983):

Economisirea pentru perioada de după pensionare. În general considerat cel mai important motiv pentru economisire, stă la baza Ipotezei ciclului vieții (Life Cycle Hypothesis – LCH). Economiile sunt pozitive în perioada de dinainte de pensionare și begative după pensionare.

Economiile de precauție. În modelul LCH de bază, gospodăria își bazează deciziile pe evenimente ale căror dată și amploare sunt considerate cunoscute (venitul viitor, data decesului și rata dobânzii pentru fiecare perioadă). În realitate, însă, evenimentele viitoare sunt incerte și comportamentul indivizilor va fi diferit. Indivizii caută să economisească pentru siguranță, indiferent de momentul în care se poziționează în ciclul vieții.

Motivul moștenirii. Până la un anumit punct acest motiv nu poate fi diferențiat cu precizie de economiile de precauție. O sumă economisită în prezent poate servi simultan și ca funcție a ciclului vieții (pază împotriva unor evenimente neprevăzute cum ar fi cele legate de sănătate) și ca funcție de moștenire deoarece, în cazul probabil în care banii nu vor fi absorbiți de evenimente neprevăzute, vor fi disponibili pentru a fi lăsați moștenire copiilor sau pentru alte cauze. Cu toate acestea, motivul moștenirii modifică ponderea economisirii doar într-o economie care se dezvoltă datorită creșterii populației, creșterii productivității sau amândurora.

Economisirea pentru anumite achiziții. Se referă în special la economisirea în vederea achiziționării unor bunuri de folosința îndelungată, dar și pentru cheltuieli ocazionate de evenimente speciale, vacanțe sau educație.

Din punct de vedere psihologic, economisirea poate fi considerată rezultatul unui proces de luare a deciziilor deliberat, iar a economisi, acțiunea de a pune deoparte niște resurse. O ierarhie a motivelor de economisire (Canova et al., 2005) este prezentată în tabelul 5.1. Principalele motive ce determină inclinația spre economisire a populației țin de asigurarea confortului fizic și psihic pentru prezent și viitorul apropiat (calitatea vieții, siguranța pentru situații neprevăzute), precum și economisirea pentru anumite achiziții (proiecte de vacanță, bunuri de folosință îndelungată). Economisirea pentru bătrânețe sau pentru motive medicale e situată pe ultimul loc în această ierarhie.

Tabelul 5.9. Ierarhizarea motivelor de economisire

Sursa: Canova el al. (2005), http://www.aiecon.org/advanced/suggestedreadings/PDF/sug35.pdf

Și în studiul empiric realizat în Estonia (Kulikov et al., 2007), principalele motive de economisire sunt: achiziționarea unei locuințe sau economisirea pentru situații neprevăzute.

După ce a analizat comportamentul de economisire al gospodăriilor, Lindqvist (1981) a elaborat o ierarhie a motivelor de economisire, pentru a descrie ordinea în care gospodăriile achiziționează produse financiare. Venter și Stedall (2010) preiau ideea de ierarhizare a motivelor de economisire, preyentând-o intr-o formă schematizată (Figura 5.1).

Sursa: Adaptat după Venter & Stedall (2010) http://uir.unisa.ac.za/bitstream/handle/10500/3894/Conference%20Proceedings.pdf?sequence=1

Figura 5.9. Ierarhia motivelor de economisire

Practic, pentru pentru acoperirea necesităților pe fiecare nivel al piramidei, se recurge la instrumente financiare specifice. Produsele de gestionare a numerarului includ plățile efectuate pentru rezolvarea cheltuielilor curente, pe termen scurt. Produsele de precauție se referă la instrumentele utilizate de către gospodării pentru a dispune de o rezervă financiară pentru cheltuieli neașteptate. Produsele de economisire de bază includ acumularea de depozite la bănci pentru achiziționarea unei locuințe, a unei mașini sau a unor bunuri de folosință îndelungată, iar produsele de gestionare a averii includ instrumentele financiare utilizate în vederea obținerii unor câștiguri (profit, dobândă).

Pornind de la ierarhia motivelor de economisire elaborată de Lindqvist, Venter și Stedall (2010) analizează factorii ce influențează trecerea de la un nivel inferior la unul superior. Autorii concluzionează că există trei factori foarte importanți relevanți pentru toate cele trei niveluri ale ierarhiei privind economisirea: vârsta capului gospodăriei, mărimea familiei și lungimea orizontului de planificare, care influențează achiziția de produse financiare. Pe baza principiilor modelului lui Lindqvist, Venter și Stedall (2010) au elaborat o ierarhie a utilizării produselor financiare pentru Africa de Sud. Adaptând schema propusă de Venter și Stedall la piața financiară din Romania, am obținut ierarhia utilizării produselor financiare prezentată în Figura nr. 5.2.

Sursa: Adaptat după Venter & Stedall (2010) http://uir.unisa.ac.za/bitstream/handle/10500/3894/Conference%20Proceedings.pdf?sequence=1

Figura 5.10. Ierarhia utilizării produselor financiare

În funcție de comportamentul de economisire și de situația financiară, fiecare gospodărie poate trece sau nu de la un nivel ierarhic la altul. Instrumentele financiare utilizate însă pentru nivelele superioare ale piramidei necesită informare și un nivel mai ridicat de educație generală și financiară.

Rezultatele conform cărora indivizii nu sunt informați cu privire la componentele cele mai importante ale tuturor economiilor lor și lipsa unor cunoștințe financiare de bază nu ar fi atât de problematice dacă aceștia ar apela la sfaturi profesionale și la experți financiari pentru a lua decizii de economisire. În realitate, doar o mică parte a gospodăriilor apelează la consultanți financiari, bancheri, contabili acreditați și alți profesioniști, în timp ce majoritatea gospodăriilor se bazează pe surse de informare neoficiale (Lusardi, 2012).

Această situație duce la o utilizare a instrumentelor clasice de economisire (depozite bancare) sau, și mai grav, în cazul în care lipsa de educație financiară se asociază cu neîncrederea în instituțiile financiare, a economisirii prin numerar. Analizând datele obținute în urma unui sondaj realizat în 2011 de către Banca Națională a Austriei în 10 state ale Uniunii Europene, Helmut Stix (2012) subliniază, în lucrarea ” Why Do People Save in Cash?” faptul că în țările din sud-estul Europei mai mult de 50% dintre respondenți declară că preferă numerarul în detrimentul depozitelor bancare.

Instituțiile financiare sunt preocupate să atragă în sistemul bancar economiile existente sub formă de numerar. Acesta presupune îmbunătățirea imaginii sistemului bancar și educarea financiară a populației. Prin aceasta se înțelege educarea populației în vederea dobândirii de către aceasta a unor noi cunoștințe, abilități și atitudini care pot aduce schimbări în comportamentele de gestionare a banilor. De asemenea, educația financiară constituie o unealtă pentru incluziunea financiară.

Interesul cercetătorilor și factorilor de decizie din Europa și SUA privind determinanții educației financiare și legătura dintre educația financiară și economisire este în continuă creștere în ultimii ani. Mai mult, unele instituții, cum ar fi OCDE, Trezoreria SUA și Banca Italiei, au subliniat necesitatea de îmbunătățire a educației financiare în rândul cetățenilor Europei și SUA, accentuând rolul educației financiare formale în școli sau la locul de muncă (Fort et al.,2012)

5.1. Aspecte metodologice

Identificarea pârghiilor de atragere a economiilor populației în depozite bancare trebuie fundamentată pe cunoașterea motivelor ce stau la baza deciziei de a economisi și de a alege instrumentele de economisire. O astfel de analiză nu poate fi realizată decât pornind de la date provenite din cercetări selective fundamentate pe un plan de observare detaliat. În consecință am organizat o anchetă în perioada 1-15 mai 2012, pe un eșantion de 1728 de respondenți, constituit prin metoda cotelor imbricate. Am utilizat drept criterii de cotă variabilele: mediu de rezidență, gen și vârstă.

La redactarea chestionarului am urmărit atingerea următoarelor obiective:

Evaluarea nivelului de mulțumire în raport cu situația financiară;

Evaluarea capacității de economisire a gospodăriilor;

Evaluarea încrederii în instituțiile financiar bancare;

Identificarea motivațiilor ce stau la baza deciziei de a economisi;

Identificarea preferințelor pentru diferite instrumente de economisire.

Ținând cont de aceste obiective am redactat chestionarul prezentat în anexa 4.

Pornind de la teoria economică privind procesul de economisire și rezultatele studiilor empirice prezentate, a căror sinteză a fost prezentată în primul capitol al acestei lucrări, am formulat următoarele ipoteze:

Ca urmare a efectelor crizei economice, situația financiară a gospodăriilor s-a înrăutățit, venitul disponibil al gospodăriilor a scăzut și, prin urmare, ne așteptam la o scădere a capacității de economisire. Este posibil să existe gospodării aflate în situația de a dezeconomisi.

Preferința pentru produsele financiare clasice. Lipsa de educație financiară a populație determină plasarea economiilor la bănci, principala opțiune fiind depozitele bancare.

O pondere însemnată a gospodăriilor utilizează economisirea prin numerar.

Cei care utilizează instrumente moderne de economisire au un nivel ridicat de educație financiară.

Principalele motive de economisire sunt achiziționarea de locuințe, cheltuieli neprevăzute ale gospodăriei sau motive de precauție. Este de așteptat ca gospodăriile din România să aibă un comportament de economisire similar cu cel din Estonia, deoarece analiza macroeconomică pentru ambele țări indică o serie de similitudini.

5.2. Analiza rezultatelor anchetei pornind de la obiectivele propuse

Centralizând datele provenite din ancheta realizată am obținut o bază de date pe care am verificat-o privind completitudinea informațiilor. Non-răspunsurile parțiale le-am tratat cu ajutorul metodei imputațiilor bazată pe media sau mediana vecinilor apropiați. În prealabil baza de date a fost sortată după variabilele auxiliare, asigurându-mă astfel că vecinii apropiați au aceleași caracteristici demo-economice cu unitatea pentru care am tratat non-răspunsul. Baza de date astfel obținută am prelucrat-o utilizând pachetul software SPSS.

5.2.1 Evaluarea situației financiare a gospodăriilor

Pentru jumătate din gospodării situația financiară este neschimbată față de anul precedent și, pentru mai mult de o treime dintre acestea (34,7%), situația s-a înrăutățit. Pe o scală de l la 10, nivelul de mulțumire față situația financiară este de 4,99. Coeficientul de variație de 43% sugerează o distribuție neomogenă a respondenților după nivelul de mulțumire. De aceea mi-am propus identificarea variabilelor demografice, economice și sociale care influențează nivelul de mulțumire față de situația financiară, și am obținut câteva subgrupuri omogene.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.11. Nivelul mediu de mulțumire față de situația financiară după statutul ocupațional

Statutul ocupațional influențează semnificativ statistic nivelul de mulțumire (în urma efectuării testului ANOVA s-a obținut (F=12 sig.=0,00000001). Chiar dacă s-a respins ipoteza egalității mediilor, este posibil să existe subgrupuri omogene. Acestea au fost identificate cu ajutorul testului Post-Hoc Tukey’s (condiția de homoscedasticitate este respectată) și sunt reprezentate în figura nr. 5.3.

Se conturează două subgrupuri omogene. Primul subgrup, cu un nivel al satisfacției față de situația financiară foarte scăzut (valoarea medie de aproximativ 3 puncte), este format din casnice și lucrători familiali în propria gospodărie iar al doilea grup, cu un nivel mediu de satisfacție (valoarea medie de aproximativ 5 puncte) este format din salariați în sectorul privat, pensionari, șomeri, salariați în sectorul bugetar și lucrători pe cont propriu. Comparând cu rezultatele unei anchete similare realizate în anul 2011 (Niculescu-Aron, Mihăescu, Căplescu 2012), observăm că, chiar dacă nivelul de mulțumire față de situația financiară nu s-a modificat semnificativ pe total, s-a produs o deteriorare a acestuia pentru categoriile lucrător pe cont propriu și patron.

Influența variabilelor cu impact semnificativ asupra nivelului de mulțumire față de situația financiară (SF) a fost cuantificată printr-un model de regresie multifactorială.

Variabilele explicative ale modelului de regresie sunt:

Ln(Venit/pers)=Venitul/persoană este calculat pornind de la venitul cumulat al gospodăriei raportat la numărul de persoane din gospodărie – variabilă numerică

Ln(Total_Ec)=Total_economii reprezintă cuantumul economiilor indiferent de metoda de economisire aleasă – variabilă numerică.

Vârsta=vârsta în ani împliniți a respondentului – variabilă numerică.

RV= variabilă dummy, ”în ultimele 12 luni respondentul a avut o reducere avenitului realizat”, cu variante de răspuns 1 DA, 0 Nu

CV= variabilă dummy, ”în ultimele 12 luni respondentul a avut o creștere a venitului realizat”, cu variante de răspuns 1 DA, 0 Nu

BS= variabilă dummy, ”în mod curent respondentul primește bani de la rude, prieteni din străinătate”, cu variante de răspuns 1 DA, 0 Nu.

MR= variabilă dummy, ”Respondentul locuiește în mediul urban”, cu variante de răspuns 1 DA, 0 Nu.

În urma efectuării testului ANOVA modelul de regresie este validat (F=90) pentru o probabilitate de 99.99%. Modelul explică doar 31,7% din variația nivelului de mulțumire față de situația financiară (R2=0.367). Coeficienții modelului de regresie au semnificație statistică pentru o probabilitate de cel puțin 96%.

Ipotezele modelului de regresie

Liniaritatea modelului. Forma legăturilor dintre variabila dependentă să variabilele explicative este liniară. Pentru variabilele “Venit pe o persoană” și „Economii_Total” am recurs pentru liniarizare la transformarea acestora prin logaritmare.

Ipoteze referitoare la variabilele explicative.

Variabilele explicative nu sunt aleatoare, au dispersii nenule, dar finite, iar numărul de observații este superior numărului de parametrii.

Tabelul 5.10. Coeficienții de corelație dintre variabilele explicative

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed)

sursa: prelucrări proprii

Pentru e verifica existența multicoliniarității am utilizat criteriul Klein. Coeficientul de determinație R2 = 0,367 este mai mare decât coeficienții de corelație Pearson între variabilele explicative (tabelul 5.2.). Pentru eliminarea multicoliniarițătii, în etapa de specificare a modelului a fost eliminată variabila număr membrii adulți în gospodărie.

Ipoteze referitoare la erori

Erorile sunt normal distribuite și au media nulă. Verificarea acestor ipoteze poate fi confirmată de reprezentările grafice (Figura 5.4)

Testarea ipotezei autocorelării erorilor a fost efectuată cu ajutorul testului Durbin-Watson. Valoarea calculată a acestuia este 1,67. Valorile critice sunt dL=1,59 și du=1,75. Valoarea calculată aparține intervalului (dL, du) ceea ce face testul neconcludent, fiind posibilă existența autocorelării pozitive a erorilor. Este posibil ca variabila dependentă sa fie influențată si de alte variabile, neluate în calcul în model, nefiind disponibile.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.12. Distribuția erorilor

Pentru verificarea homoscedasticitații erorilor am pornit de la distribuția acestora și am observat că variabila dummy „Studii superioare” este asociată cu împrăștierea erorilor. Pentru a testa homoscedasticitatea am utilizat testul Levene (Pryce, 2003), verificând ipoteza egalității dispersiilor pentru grupurile constituite după variabila dummy „Studii superioare”. În urma efectuării testului s-a acceptat egalitatea dispersiilor (F=2,4 sig.=0,118).

Interpretarea parametrilor modelului de regresie.

Coeficienții modelului de regresie sunt prezentați în tabelul 5.3, iar ecuația modelului este următoarea:

Cum era de așteptat, venitul și existența unor economii au o influență directă asupra nivelului de mulțumire cu privire la situația financiară. Acestea dau respondenților un sentiment de siguranță.

Se constată că persoanele în vârstă sunt în general mai nemulțumite de situația financiară.

Persoanele care au avut o reducere a venitului în ultimele 12 luni au în general un nivel de mulțumire mai mic cu 0,514 puncte decât cele care nu au trăit această experiență. De asemenea, cei care eu înregistrat o creștere a veniturilor sunt cu aproape un punct mai mulțumiți decât restul.

O creștere a nivelului de mulțumire cu 0,503 este dată de siguranța oferită de sumele de bani primite din străinătate, iar cei care provin din mediul urban sunt cu aproximativ 0,248 puncte mai mulțumiți decât cei din mediul rural.

Totodată, persoanele cu studii superioare sunt în medie cu 0,317 puncte mai mulțumite decât cele care nu au studii superioare.

Tabelul 5.11. Coeficienții modelului de regresie

sursa: prelucrări proprii

5.2.2.Capacitatea de economisire a gospodăriilor

Din cei 1728 de respondenți, 68,8% au declarat că nu dispun de niciun fond de economii. Chiar și pentru cei care dețin economii, cuantumul acestora este mic, 44% dintre gospodării au o valoare mică a economiilor, de până în 500 lei. În continuare analiza este realizată doar pentru cei care dispun de economii.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.13. Motivele ce au determinat lichidarea unui cont

Economiile sunt păstrate preponderent în lei (79,6%) și într-o oarecare măsură și în euro (31%). Moneda națională este preferată în principal datorită faptului că este cea utilizată pentru plata salariilor, pensiilor și pentru efectuarea plăților pe teritoriul României. Alegerea monedei euro pentru economisire este determinată de faptul că este considerată o monedă sigură.

Paisprezece procente dintre respondenți au lichidat un cont de economii sau un depozit în ultimele 12 luni dinaintea interviului. Suma lichidată (vezi figura 5.5) s-a îndreptat în special spre consum, pentru acoperirea unor cheltuieli urgente 53,6%) sau curente (20,1%) sau pentru achiziționarea unor produse. Doar 10,1% au fost investiți prin instrument decât cel bancar.

Având în vedere aceste aspecte ale comportamentului de economisire și dezeconomisire, am intenționat să schițez profilul unei persoane cu capacitate de economisire. În acest scop, am folosit regresia logistică binomială, determinând șansa ca o persoană să aibă capacitate de economisire.

Variabila dependentă dihotomică este „Economisire” (1 DA, 0 NU), notată în continuare cu S. Modelul pentru regresia logistică binomială presupune că variabila rezultat, S, este dihotomică, dar ecuația nu modelează acest rezultat în mod direct. Mai exact, regresia logistică se bazează pe probabilitate condiționată de forma P(S=1| Xi), unde Xi sunt variabile independente. Deci, se presupune că „succesul” este mai mult sau mai puțin probabil, în funcție de combinațiile de valori ale predictorilor.

Variabilele independente ale modelului de regresie logistică sunt:

LVP= variabilă numerică obținută prin logaritmarea venitului ce revine pe o persoană din gospodărie:

NR= numărul de membrii ai gospodăriei cu vârste de 18 ani și peste;

V = variabila categorială vârstă;

G= genul (1-masculin, 0-feminin);

C= gospodăria are credit (1 DA, 0 NU);

ST= statutul ocupațional, variabilă categorială.

Menționez că informațiile privind vârsta, genul și statutul sunt înregistrate pentru capul gospodăriei.

Tabelul 5.4 prezintă coeficienții modelului de regresie logistică. Testarea semnificației acestora este realizată cu ajutorul testului Wald. Procentul cazurilor clasificate corect este de 74%, iar Nagelkerke R 2 este 0.32. Putem spune deci că modelul obținut este bun pentru datele analizate.

Modelul de regresie logistică construit este sintetizat prin ecuația următoare:

Unde k reprezintă numărul de categorii al variabilei V (Vârsta), iar h numărul de categorii al variabilei ST (Statut Ocupațional). Dacă variabila explicativă este numerică (NR și LVP), exponentul coeficientului din modelul de regresie ne arată cum se modifică șansa de producere a evenimentului (S=1) dacă variabila explicativă crește cu o unitate.

În situația în care variabila explicativă este dihotomică (G, și C) exponentul coeficientului ne arată cum se modifică șansa de producere a evenimentului dacă respondentul se situează în categoria codificată cu 1, față de situarea în categoria de referință, codificată cu 0. În cazul variabilelor politomice (V și ST) numărul coeficienților este egal cu numărul categoriilor, excluzând categoria de referință. Exponentul acestor coeficienți ne arată cum se modifică șansa de producere a evenimentului dacă respondentul aparține categoriei respective în raport cu categoria de referință.

Variabila independenta ”Venitul pe o pers din gospodărie” are o influență directă asupra variabilei dependente. Creșterea venitului determină și creșterea probabilității de a avea capacitate de economisire. Dacă numărul membrilor adulți din gospodărie crește cu 1, șansa de a avea capacitate de economisire crește de 1,37 ori.

În cazul variabilei independente “Vârstă” categoria de referință o constituie “grupa de vârstă până în 30 de ani”. Chiar dacă testul Wald arată că nu toți coeficienții asociați grupelor de vârstă sunt semnificativi statistic, această variabilă a fost păstrată în model deoarece există grupe de vârstă cu valoarea testului semnificativă. Analiza coeficienților asociați acestei variabile arată că șansele de economisire sunt cele mai mari pentru gospodăriile cu capul gospodăriei cu vârsta peste 65 de ani.

Tabelul 5.12. Coeficienții modelului de regresie logistică

sursa: prelucrări proprii

În situația în care capul gospodăriei este de gen masculin șansa de a dispune de economii este de 1,36 ori mai mare decât dacă genul capului gospodărie este feminin.

În cazul în care există orice formă de credit, resursele financiare se vor îndrepta către achitarea creditului, șansa de economisire reducându-se cu 25%.

Pentru variabila independentă „Statut profesional”, categoria de referință este „patron”. Capacitatea de economisire nu este influențată de acest predictor, cu excepția celor din categoria „casnic” sau „lucrător familial în gospodăria proprie”, care au cu 78% mai puține șanse de a economisi.

5.2.3. Evaluarea încrederii în instituțiile financiar bancare

Criza financiara a scăzut nivelul încrederii consumatorilor din toata lumea în instituțiile financiare. Cea mai drastică reducere a gradului de încredere, cu 55%, se înregistrează în SUA, după cum arată un studiu realizat de Erns&Young. În Europa, s-a înregistrat o reducere de 50% a încrederii consumatorilor în bănci. Astfel, în Marea Britanie încrederea clienților a scăzut cu 63%, în Germania cu 61%, iar în Spania cu 58% (Business24 din 22 iulie 2011).

În România, conform Studiului “Economisire și Investiții” realizat de către GfK România în octombrie 2011, încrederea are un nivel scăzut, iar părerile cu privire la instituțiile financiar bancare s-au deteriorat în anul 2011 față de anul precedent. Din totalul populației analizate, 71% au destul de puțină sau foarte puțină încredere în bănci, iar 64% consideră că sistemul financiar-bancar din România este instabil. De asemenea, pentru aproape o treime (32%) părerile față de băncile din România s-au schimbat în rău.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.14. Încrederea populației în instituțiile financiar bancare

Rezultatele prezentului studiu evidențiază aceeași neîncredere în instituțiile financiar bancare (figura 5.6.). Deoarece am cuantificat încrederea cu ajutorul unor variabile ordinale, am utilizat testul neparametric Wilcoxon (pentru eșantioane dependente sau observații perechi) pentru a realiza ierarhia între instituțiile financiar bancare prezentată în figura 5.7.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.15. Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după încrederea acordată

Pe o scală de la 1 la 5 (1-fără încredere; 2- foarte puțină; 3- puțină; 4- multă; 5 – foarte multă), cu un rang mediu de 3,72, băncile se situează pe prima poziție. Pe locul 2 se situează Fondurile de pensii private și Societățile de asigurări (fără diferențe semnificative statistic între ele) cu un rang mediu de aproximativ 3. Pe ultima poziție se situează Bursa și Fondurile de investiții, pentru care neîncrederea este foarte mare.

Siguranța și profitabilitatea economisirii/investirii prin cele 5 tipuri de instituții financiar bancare au fost evaluate de respondenți prin note pe o scală de la 1(nota minimă) la 5 (nota maximă).

Pentru a stabili o ierarhie a siguranței și profitabilității, mi-am propus să testez semnificația diferenței dintre punctajul mediu obținut pentru fiecare instituție financiar-bancară. Fiind vorba de observații perechi am utilizat testul Student pentru eșantioane dependente. În funcție de valorile testului am stabilit o ierarhie a instituțiilor financiar bancare pornind de la siguranța economisirii percepută de către respondenți prezentată în Figura 5.8 și o ierarhie bazată pe profitabilitatea acelorași instituții (Figura 5.9)

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.16. Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după siguranța economisirii/investirii

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.17.Ierarhia instituțiilor financiar-bancare după profitabilitatea economisirii/investirii

După ambele criterii ierarhia este asemănătoare. Singurele instituții percepute ca având un nivel rezonabil (peste 2,5) de siguranța și profitabilitate sunt băncile. Economisirea/investirea prin acțiuni la bursă sau unități la fondurile de investiții presupune un nivel ridicat de cunoștințe financiare, o informare permanentă. Era de așteptat ca aceste instituții sa fie mai slab cotate din punct de vedere al siguranței pentru că astfel de investiții presupun asumarea unui risc. Neașteptată este însă evaluarea slabă a profitabilității economisirii/investirii prin aceste instituții. Consider aceasta ca o dovadă a lipsei de informații.

5.2.4. Identificarea motivelor ce stau la baza deciziei de economisire

Analiza comportamentului de economisire, prin prisma motivațiilor a fost realizată doar pentru cei care au declarat că dispun de economii.

Peste 80% din respondenți economisesc din dorința de a-și atinge anumite obiective sau pentru a avea o rezervă în situații neprevăzute (figura 5.10). Acest comportament se manifestă uniform, pentru toate grupele de vârstă. Este vorba de planuri financiare pe termen scurt.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.18. Motive de economisire pe grupe de vârstă

Doar 19,6% reușesc să economisească pentru a dispune de venituri suplimentare după retragerea din activitate și 16,7% acumulează pentru a transmite bunurile generației următoare. Neatractivitatea către aceste tipuri de economisire este determinată de situația financiară precară. Cei care economisesc pentru a lăsa moștenire (în această categorie intră și economisirea în vederea achiziționării de locuințe, terenuri) sau pentru a-și asigura un venit suplimentar după pensionare sunt cu aproximativ 2 puncte mai mulțumiți de situația financiară (nivelul mediu de mulțumire al celor care au aceste motive pentru a economisi este 6,26), cuantumul mediu al economiilor acestora este de 6600 lei față de doar 2450 lei pentru restul gospodăriilor, iar venitul mediu pe o persoana este de 1220 lei fată de 900 lei (diferențele între cele două grupuri privind cuantumul economiilor, respectiv venitul pe o persoană între cele 2 grupuri, sunt semnificative statistic pentru o probabilitate apropiată de 1).

5.2.5. Preferințele gospodăriilor privind instrumentele de economisire

Există un procent alarmant de mare care utilizează economisirea prin numerar (74%). Mai mult, între cei care aleg să economisească prin numerar, 42,7% folosesc doar această metodă de economisire. Instrumentele oferite de sistemul bancar (conturi de economii, depozite, conturi curente) sunt utilizate de 51% din gospodării. Lipsa de educație financiară face ca celelalte instrumente să fie destul de neatractive, doar 39% utilizând alte metode decât cele clasice.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.19. Instrumentele de economisire utilizate

Procentul mare al celor care preferă să își țină banii „la ciorap” este determinat de lipsa de încredere în sistemul bancar și celelalte instituții financiare.

Cei care economisesc doar prin această metodă, au declarat în proporție de 73% că principalul motiv este siguranța că nu își vor pierde banii. Nota medie acordată (pe o scală de la 1 la 5) pentru siguranța economisirii prin instrumente financiar bancare este de 2,26 față de economisirea prin numerar care are o notă de 3,7.

În ceea ce privește profitabilitatea economiilor în sistemul bancar și în alte instituții financiare, aceasta este apreciată ca fiind slabă (sub 2,2 pentru ambele metode). Aceste instrumente de economisire nu sunt percepute ca având o profitabilitate mai mare decât economisirea prin numerar.

Profilul respondentului care preferă să economisească în numerar este dat de o serie de caracteristici demografice și socio-economice:

Locuiește în mediul rural – peste 41% dintre respondenții din mediul rural preferă să țină banii în numerar, față de doar 31% dintre cei din mediul urban (χ2= 5,4, garantăm cu o probabilitate de cel puțin 0,98 că variabila mediu influențează preferința de a economisi doar prin numerar).

Are un nivel de educație scăzut – aproximativ 49% dintre cei fără educație superioară economisesc în numerar, față de 20% dintre cei cu educație superioară (χ2= 47,5, garantăm cu o probabilitate de cel puțin 0,9999 că nivelul studiilor influențează preferința de economisi doar prin numerar).

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.20. Cuantumul economiilor în funcție de instrumentul de economisire

După cum se observă în Figura 5.12, gospodăriile care optează să își păstreze toate economiile în numerar au cel mai mic potențial de economisire (în medie 1325 RON). Ipoteza egalității mediilor Economiilor în funcție de instrumentul de economisire a fost respinsă pentru o probabilitate de 0.9999.

Gospodăriile cu o capacitate mare de economisire (în medie 6521 RON) utilizează pentru plasarea banilor o paletă diversificată de instrumente financiare.

Genul și vârsta capului gospodăriei nu au influență semnificativă statistic.

5.2.5.1. Identificarea profilului utilizatorilor instrumentelor financiare moderne

În continuare, analiza este focalizată pe identificarea caracteristicilor celor 39% care utilizează instrumente financiare moderne (acțiuni/obligațiuni, asigurare de viață cu componentă de economisire, pensie suplimentară privată, investiție în bunuri imobiliare, unități ale fondurilor de investiții). Pentru aceasta am utilizat un model de regresie logistică.

Variabila dihotomică dependentă este „economisirea prin intermediul instrumentelor moderne”, cu variantele de răspuns

Variabilele independente incluse în modelul de regresie sunt:

NrBuP= Număr de bunuri aflate în proprietatea gospodăriei. Variabilă numerică ce cuantifică averea gospodăriei. Bunurile în proprietate pot fi: locuință principală, locuință secundară, terenuri, păduri, garaje, birouri, spatii comerciale, șeptel, autoturisme și utilaje agricole

NrPB= Număr produse bancare utilizate. Variabilă numerică ce cuantifică cunoștințele, abilitățile financiare. Produsele bancare utilizate pot fi: card de debit, credit imobiliar sau de nevoi personale, credit pentru locuințe, cont curent, cont de economii sau depozit, overdraft, internet banking, telephone banking, mobile banking).

ProfAltele= Percepția asupra profitabilității economisirii prin instrumente modern (evaluate pe o scală de la 1 la 5)

Nr_mb_Venit= Numărul membrilor aducători de venit din gospodărie

TR= Tipul de risc asumat. Variabilă nominală cu variantele: 1 câștig mare-risc mare; 2 câștig bun-risc scăzut și 3 câștig mic-risc minim

MR= mediul de rezidență. Variabilă nominală cu variantele: 1 Urban; 2 Rural;

SFAP= Situația financiară față de anul precedent. Variabilă dihotomică cu variantele de răspuns: 1 situația financiară a gospodăriei s-a îmbunătățit, 0 situația financiară a gospodăriei nu s-a îmbunătățit.

Coeficienții modelului de regresie logistică sunt prezentați în tabelul 5.5. Testarea semnificației acestora este realizată cu ajutorul testului Wald. Procentul cazurilor clasificate corect este de 77%, iar Nagelkerke R 2 este 0,34. Putem spune deci că modelul este bun pentru datele analizate.

Modelul de regresie logistică construit este sintetizat prin ecuația următoare:

Unde k reprezintă numărul de categorii al variabilei TR (tip risc).

Tabelul 5.13. Coeficienții modelului de regresie logistică

sursa: prelucrări proprii

Influența caracteristicilor demografice și socio-economice

Variabila ”număr membri aducători de venit în gospodărie” are o influență directă, determinând, la o creștere cu 1 membru, o creștere de 1,08 ori a șansei ca gospodăria să utilizeze instrumente financiare moderne.

Situația averii gospodăriei influențează de asemenea direct înclinația spre utilizarea instrumentelor financiare moderne. La o creștere cu 1 a numărului de bunuri în proprietate, șansele de a utiliza alte instrumente de economisire decât cele clasice, cresc de 1,352 ori.

În cazul variabilei nominale „mediul de rezidență”, categoria de referință este ” rural”. Influența acestei variabile este cea așteptată. Șansa celor din mediul urban de utiliza instrumente moderne de economisire este mai mare decât a categoriei de referință (rural) 1,884 ori.

Gospodăriile care își evaluează situația financiară mai bună decât cea din anul precedent sunt mai active pe piața financiară, având șansa de 1,899 ori mai mare de a utiliza produse financiare moderne decât gospodăriile pentru care situația financiară a rămas neschimbată sau s-a înrăutățit.

Influența cunoștințelor

Nivelul de pregătire al capului gospodăriei nu are influență semnificativă asupra înclinației gospodăriilor de a utiliza instrumente financiare moderne.

În ceea ce privește abilitățile pe piața bancară, utilizarea mai multor produse bancare crește de 1,184 ori șansa de a utiliza produse financiare moderne.

Totodată, cei care percep profitabilitatea economisirii prin metode moderne la un nivel ridicat au o șansă de 1,5 ori mai mare de a apela la aceste instrumente.

Influența personalității

În funcție de tipul de personalitate al individului, acesta poate să își asume un risc mai mic sau mai mare în momentul în care optează pentru un anumit instrument de economisire. Categoria de referință a variabilei ”risc asumat” este ”câștig mic, risc minim”. Față de categoria de referință, persoanele care se apreciază după felul în care economisesc sau investesc prin ”câștig bun, risc scăzut” au o șansă de 1,4 ori mai mare de a utiliza instrumente moderne. Cei care preferă să își asume riscuri mari pentru a obține un câștig mare au o inclinație de a utiliza aceste metode de 2,782 ori mai mare.

5.2.5.2 Asocierea motivelor de economisire cu instrumentele de economisire.

Pornind de la ierarhia motivelor de economisire am căutat să identific instrumentele utilizate pe fiecare treaptă. Prima treaptă a ierarhiei (produse de gestionare a numerarului) nu a fost inclusă în analiză deoarece nu au fost culese date. Am considerat că managementul cheltuielilor curente ale gospodăriei nu intră în sfera economisirii.

După cum se observă în figura nr. 5.13 economisirea sub formă de numerar este instrumentul preferat pentru toate treptele ierarhiei motivelor de economisire.

sursa: prelucrări proprii

Figura 5.21. Instrumente de economisire utilizate în funcție de motivele de economisire

Conform studiilor de referință, Venter și Stedall (2010), numerarul este utilizat pentru cheltuielile curente. Chiar și pe ultima treaptă a ierarhiei (gestionarea averii realizată prin economisea pentru moștenire și pensie suplimentară) majoritatea gospodăriilor utilizează economisirea prin numerar.

5.3. Raportul anchetei ”Situația Financiară a Gospodăriilor”

Prima ipoteza este validată. Ca urmare a efectelor crizei economice, situația financiară a gospodăriilor s-a înrăutățit pentru 34,7% din gospodării. Nivele de mulțumire peste valoarea mediei (4,99) s-au înregistrat pentru cei cu statutul ocupațional salariați în sectorul privat.

Venitul ridicat și siguranța dată de existența unor economii determină creșterea nivelului de mulțumire față de situația financiară. Putem spune că sunt în general mai mulțumiți cei cu studii superioare, din mediul urban, care au înregistrat o creștere a venitului în ultimele 12 luni și cei care primesc ajutor financiar din străinătate.

Vârsta capului gospodăriei are o influență inversă asupra nivelului de mulțumire. Astfel, pentru cei ce peste 65 de ani nivelul de mulțumire este de 3,8, iar pentru cei până în 30 de ani nivelul de mulțumire este 5,7. Doar 31,2% din respondenți dispun de economii (44% dintre aceștia au o sumă totală economisită până în 500 lei). Economiile sunt păstrate în general în moneda națională în principal datorită faptului că este moneda în care se efectuează plățile.

Principalul motiv care a determinat lichidarea unui cont de economii sau a unui depozit în ultimele 12 luni a fost dificultatea financiară, Suma lichidată s-a îndreptat în special spre consum pentru acoperirea unor cheltuieli urgente (53,6%) sau curente (20,1%).

Principalele instrumente de economisire utilizate de către gospodării sunt economisirea prin sistemul bancar în proporție de 51% (conturi de economii, depozite la termen, conturi curente) și, într-un procent alarmant de mare (74%) bani păstrați în numerar. Această concluzie confirmă parțial a doua ipoteză, instrumentele clasice de economisire sunt preferate, dar nu economisirea prin sistemul bancar este instrumentul preferat, ci păstrarea banilor ”la saltea”.

Mai mult, 41% din gospodării utilizează doar economisirea prin numerar, confirmând ipoteza a treia. Acestea sunt în general sume mici (valoarea medie a economiilor în numerar este de 300 euro). Preferința pentru această metodă de economisire este determinată pe de o parte de lipsa de încredere în instituțiile financiar bancare și, pe de altă parte, de o slabă atractivitate din punct de vedere al profitabilității acestora. Gospodăriile care optează pentru economisirea sub formă de numerar provin în special din mediul rural, iar nivelul de educație al capului gospodăriei este scăzut.

Nivelul de educație nu influențează decizia de a utiliza instrumente moderne de economisire. În schimb, nivelul de educație financiară, cuantificat prin numărul de produse bancare utilizate are o influență directă asupra șansei ca o gospodărie să utilizeze metode moderne de economisire, ipoteza 4 fiind confirmată. Alte variabile cu o influență directă asupra șansei de economisire prin alte metode decât cele clasice sunt: îmbunătățirea situației financiare, numărul de membrii cu venit, averea gospodăriei, încredere în profitabilitatea acestor metode. Gospodăriile provin într-o mai mare măsură din mediul urban și au curajul de a își asuma un risc mai mare.

Principalul tip de economisire este cel de precauție și pentru numite achiziții. Situația financiară precară face ca populația să economisească pentru atingerea unor obiective mici, pentru viitorul apropiat și doar într-o proporție foarte mică pentru proiecte de viitor, investiții, siguranța după retragerea din activitate. Este un comportament de economisire ce confirmă ipoteza 5.

Cel mai important motiv al economisirii, conform teoriei ciclului vieții, economisirea pentru asigurarea unui venit suplimentar după retragerea din activitate, are o pondere neașteptat de mică (19,6%).

Concluzii

Analiza procesului de economisire are o istorie îndelungată. Practic dorința de a acumula capital a reprezentat ideea care a canalizat efortul indivizilor spre dezvoltare economică și socială.

Abordarea econometrică a economisirii a avut mai multe etape. Studierea cronologică a teoriilor economice și studiilor empirice prezentate în primul capitol m-a făcut să compar aceste abordări cu formarea unui bulgăre de zăpadă. Pornind de la definita data de Keynes economisirii, considerată pilon central: „prin economii se înțelege surplusul venitului peste cheltuielile pentru consum” (Keynes, 1970), fiecare abordare mai adaugă un strat de zăpadă. Primul astfel de strat este reprezentat de studiile ce tratează economisirea prin prisma corelației dintre creștere economică, investiții și economisire, în modelele econometrice economisirea având rol de variabilă explicativă (Modelul Solow, Modelul Mankiw-D. Romer-Weil, Lucas). Importanța economisirii ca motor al creșterii economice a determinat dezvoltarea unor modele ce au căutat să explice relația dintre economisire pe de o parte și variabile demografice și economice pe de altă parte (Modigliani, Collins, Fry, Giovannini, Gupta și Edwards, Masson, Bayoumi și Samiei). Aceștia au utilizat drept variabilă explicativă fie rata națională de economisire, fie rata economisirii calculată pentru sectorul privat. Problema acestei abordări constă în faptul că sectoarele instituționale (instituții financiare, instituții nefinanciare, administrații publice, instituții fără scop lucrativ și gospodăriile populației) pot răspunde diferit la stimulii generați de politicile financiare și monetare, având deci un comportament de economisire diferit.

Primul studiu care determină o estimare a ratei de economisire a gospodăriilor populației utilizând metode econometrice pentru date panel este realizat de către Klaus Schmidt-Hebbel, Steven B. Webb și Giancarlo Corsetti în 1991 și a determinat trecerea într-o altă etapă.

Cercetările asupra economisirii din ultimul deceniu s-au deplasat însă de la nivelul macroeconomic la cel individual. Această abordate a determinat o nevoie acută a unui volum mult mai mare de informații. Datele din surse administrative devin total insuficiente. Necesitatea efectuării unor cercetări selective realizate în acest scop devine stringentă.

Acest ultim nivel la care s-a ajuns în abordarea economisirii caută să explice comportamentul de economisire al gospodăriilor nu doar prin variabile economice și demografice, ci și prin prisma influentelor variabilelor culturale și psihologice.

In această lucrare de dizertație, îndeplinindu-mi obiectivele propuse, am analizat comportamentul de economisire la nivel macro și microeconomic, căutând să mai adaug un strat de zăpadă bulgărelui format din cunoștințele privind economisirea gospodăriilor.

In continuare voi sistematiza rezultatele obținute pornind de la obiectivele propuse.

Rezultatele obiectivului 1: Realizarea unei analize comparate a tendințelor privind economisirea în țări ale Uniunii Europene. Poziționarea României în context european.

Analiza realizată evidențiază existența unui grup de țări cu o înclinație mai mare spre economisire (Austria, Belgia, Olanda, Franța, Germania și Italia), cu valori ale ratelor de economisire de peste 10%, și țări cu înclinație scăzută spre economisire (Anglia, Danemarca, Finlanda și Portugalia).

Singura țară despre care putem spune ca are un comportament constant în ceea ce privește economisirea este Germania. Celelalte țări prezintă evoluții oscilante, răspunsul gospodăriilor, cuantificat prin rata de economisire, fiind diferit la semnalele mediului economic, în perioade de creștere economică sau recesiune.

Între 1995 și 2000 majoritatea țărilor înregistrează scăderi puternice ale ratei economisirii, iar între 2000 și 2007, deși este o perioadă cu creșteri economice și diminuări ale ratei șomajului pentru toate țările, rata de economisire nu înregistrează creșteri. Excepție face Suedia care se înscrie pe un trend crescător în ceea ce privește rata de economisire.

Criza economică instalată în 2008 determină scăderi ale ratei de economisire în grupul țărilor cu înclinație mare spre economisire, excepție făcând Germania, care își menține o rată constantă. Interesant este că Finlanda, țara din cel mai scăzut nivel al ratei de economisire până în 2007, are un cu totul alt comportament după criză.

Rata economisirii populației a fost excepțional de ridicată în România în perioada de dinainte de 1989, ca de altfel în toate celelalte țări din Europa Centrală și de Est. După 1990 se produc transformări importante pe plan economic și social. În ceea ce privește economisirea populației, aceasta a fost în general foarte mică, având o medie de doar circa 0,5% din PIB în perioada 1990-2009. Raportul dintre consum și economisire este oscilant. Balanța se înclină în favoarea consumului imediat după 1989, precum și în perioadele creștere economică, percepute de populație ca stabile, în perioada 2000-2002 (de început al redresării economice), respectiv în favoarea economisirii după 2008, când economia intră în recesiune.

Cercetările efectuate sugerează faptul că țări cu o situație similară în ceea ce privește creșterea economică, rata de dependenta față de vârstnici sau șomajul, aparțin unui grup diferit după înclinația spre economisire. Chiar și în situație de criza reacțiile au fost divergente. Această concluzie ne sugerează ca în procesul de identificare a determinanților economisirii nu trebuie să ne orientăm atenția doar spre variabile demografice și economice. Înclinația spre economisire poate fi influențată de factori culturali sau de nivelul de educație financiară.

Rezultatele obiectivului 2: Identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii gospodăriilor și evidențierea diferențelor dintre țările dezvoltate și cele emergente din centrul și estul Europei.

Analiza a identificat, pentru o perioadă care include începutul și vârful recentei crize financiare globale, o serie de determinanți ai comportamentului de economisire al populației din țările cu o economie avansată și din țările situate în Centrul și Estul Europei, foste socialiste. Abordarea analizei pe două paneluri permite compararea celor două modele cu efecte de țară fixe obținute. Această comparație ne conduce la concluzia că determinanții comportamentului de economisire al populației pentru statele dezvoltate din UE nu coincid cu cei aferenți economiilor în tranziție și vice-versa, cu precădere pe perioada crizei financiare.

Rata dobânzii pe termen lung nu influențează economisirea decât în țările din Europa de Vest. În timp ce un proces inflaționist determină o scădere a ratei economisirii în Vestul Europei, în fostele țări comuniste determină o creștere a acesteia. Și rata de dependență a tinerilor, calculată ca pondere a populației cu vârste de 0-14 ani în populația adultă (15-64 ani), are influență diferită în cele două grupuri.

Rata inflației influențează semnificativ ratele de economisire în ambele grupuri, dar nu în același sens. Reducerea inflației constituie o pârghie pentru stimularea economisirii doar în statele dezvoltate.

Creșterea ratei dobânzii stimulează ratele de economisire în țările dezvoltate, dar nu are un efect semnificativ statistic în Europa Centrală și de Est.

Rata ce creștere a PIB nu influențează economisirea în cazul țărilor dezvoltate din primul panel, în schimb, în cazul țărilor din cel de-al doilea panel, legătură dintre cele două variabile este inversă. Perioadele de creștere economică oferă percepții optimiste populației cu privire la resursele prezente și viitoare, ceea ce stimulează puternic consumul. Populația nu doar că nu economisește, dar și folosește din resursele acumulate anterior pentru consum. În perioadele de recesiune, însă, comportamentul gospodăriilor se modifică în favoarea economisirii.

Criza economică schimbă comportamentul de economisire, dar această schimbare nu este unitară. În țările ce erau caracterizate prin niveluri scăzute ale ratelor de economisire (Romania, Letonia, respectiv Irlanda și Spania) nesiguranța economică constrânge populația la “economii de siguranța”. Din contră, în Italia, Olanda și Portugalia, criza economică are ca efect reducerea ratelor de economisire.

Modelarea economisirii la nivel macroeconomic identifică următorii determinanți ai economisirii, grupați pe categorii:

1. Venit și avere (factori economici): Creșterea economică cuantificată prin ritmul de creștere al PIB, factor cu influență inversă în unele țări din al doilea panel (Lituania și România) și câștigul mediu net al gospodăriilor, factor cu influență directă în cazul României.

2. Randamentul economisirii: Dobânda pe termen lung se constituie în determinant al economisirii, cu influență directă, doar în cazul țărilor dezvoltate (panelul Europa Vest).

3. Conjunctura macroeconomică: Rata inflației reprezintă un factor cu o influență inversă în cazul panelului Europa Vest și o influență directă pentru țările din panelul Europa Centrală și de Est. Șocul provocat de criza economică a fost cuantificat printr-o variabilă dummy. Efectul ei este neașteptat și nu se manifestă la nivelul panelurilor ca grupuri. În general, țări care înregistrau rate mari ale economisirii, după 2008 își modifică comportamentul (Italia, Olanda, Portugalia), iar țări cu o rate mici, chiar negative, înregistrează creșteri susținute ale economisirii (Irlanda, Spania, Lituania și România).

4. Factori demografici: Rata de dependență demografică a tinerilor constituie un determinant cu influență directă asupra economisirii pentru țările din centrul și estul Europei (motivul economisirii pentru studii și motivul moștenirii). În cazul țărilor din primul panel, factorul are influență semnificativă doar pentru Austria, Germania și Olanda, determinând diminuări ale ratei de economisire.

Rezultatele obiectivului 3: Analiza, abordată la nivel microeconomic, a comportamentului de economisire al gospodăriilor din România.

Analiza comportamentului de economisire la nivel microeconomic s-a bazat pe două cercetări selective: Ancheta Bugetelor de Familie cu chestionarul experimental “Plasamentele financiare ale gospodăriilor”, realizată în luna mai 2010, și Ancheta asupra situației financiare a gospodăriilor realizată în mai 2012.

Pornind de la baza de date a Anchetei Bugetelor de Familie cu chestionarul experimental “Plasamentele financiare ale gospodăriilor” am identificat tipul dominant de gospodărie ce corespunde unui nivel al economiilor.

Nivelul cel mai scăzut al economiilor îl au gospodăriile cu următoarele caracteristici: vârstnici, fără instruire, din mediul rural.

La polul opus, cu cel mai ridicat nivel al economiilor, se află gospodăriile de tipul: din mediul urban, tineri sau la sfârșitul perioadei de activitate, fără copii în întreținere. Aceste gospodării au venituri mari, iar nivelul de instruire al capului gospodăriei este ridicat.

Valori ridicate ale soldului economiilor au și gospodăriile formate din vârstnici, din mediul urban cu un nivel al veniturilor de 835 lei, peste venitul mediu calculat pentru toate gospodăriile ce au făcut parte din anchetă (776 lei/ persoană).

Gospodăriile tinerilor sau ale celor de vârstă medie, în plină perioadă de activitate, care au copii în întreținere reușesc să economisească mai puțin, chiar dacă au venituri mari și un nivel ridicat de instruire.

Determinanții identificați ai comportamentului de economisire/investire al gospodăriilor, grupați pe categorii, sunt:

1. Venit și avere (factori economici): Numărul de bunuri în proprietatea gospodăriei și Venitul pe o persoană constituie determinanți cu influență directă asupra sumei economisite/investite.

2. Caracteristici demo-sociale ale capului gospodăriei: Statutul ocupațional (patronii și liber profesioniștii au șanse mai mari de a accede la economii/investiții de valoare mare), Gen (dacă genul capului gospodăriei este masculin există o șansă mai mare de a economii/investii sume mai însemnate) și Vârsta (șansa cea mai mică de a economisi/investii o au gospodăriile încadrate după capul gospodăriei în cu grupa (35,50] ani).

3. Caracteristici demo-sociale ale gospodăriei: Mediul de rezidență (dacă gospodăria este situată în mediul urban are o șansă mai mare de a avea plasamente financiare de valori ridicate), Șomeri (dacă există șomeri în gospodărie, șansa acesteia de a deține plasamente financiare consistente este diminuată) și Număr persoane până în 18 ani în interacțiune cu statutul ocupațional al capului gospodăriei (în cazul gospodăriilor de patroni și liber profesioniști șansa de a avea plasamente mai mari nu este influențată de prezența copiilor sub 18 ani, în timp ce pentru angajați, lucrători pe cont propriu în agricultură și chiar pensionari, înclinația spre economisire/investire este mai puternică).

Rezultatele Anchetei asupra situației financiare au completat analiza comportamentului de economisire al gospodăriilor în următoarele direcții: evaluarea nivelului de mulțumire în raport cu situația financiară; evaluarea capacității de economisire a gospodăriilor; evaluarea încrederii în instituțiile financiar bancare; identificarea motivațiilor ce stau la baza deciziei de a economisi și identificarea preferințelor pentru diferite instrumente de economisire. Majoritatea variabilelor utilizate sunt calitative ceea ce m-a determinat să folosesc metode econometrice adecvate acestui tip de date.

Factorii cu influență semnificativă asupra capacității unei gospodării de a dispune de economii, identificați cu ajutorul unui model de regresie logistică, grupați pe categorii, sunt:

1. Venit și avere (factori economici): Venitul pe o persoană constituie un determinant cu influență directă. Creșterea venitului determină și creșterea șansei de a avea capacitate de economisire.

2. Caracteristici demo-sociale ale capului gospodăriei: Statutul ocupațional (categoriile „casnic” sau „lucrător familial în gospodăria proprie” au cu 78% mai puține șanse de a economisi), Gen (șansa de a dispune de economii este de 1,36 ori mai mare decât dacă genul capului gospodărie este feminin) și Vârsta (șansele de economisire sunt cele mai mari pentru gospodăriile cu capul gospodăriei cu vârsta peste 65 de ani).

3. Caracteristici demografice economice și sociale ale gospodăriei: Număr persoane adulte din gospodărie constituie un determinant cu influență directă și Credit (în cazul în care există orice formă de credit șansa ca gospodăria se aibă capacitate de economisire se reduce).

Variabilele cu influență semnificativă asupra capacității unei gospodării de a utiliza instrumente financiare moderne de economisire/investire, identificate cu ajutorul unui model de regresie logistică, grupate pe categorii, sunt:

1. Venit și avere (factori economici): Număr bunuri în proprietate și Număr membri aducători de venit în gospodărie constituie determinanți cu influență directă. Creșterea acestora determină și creșterea șansei de utiliza instrumente moderne de economisire/investire. Tot în această categorie am inclus și variabila Situația financiară față de anul precedent. Gospodăriile care își evaluează situația financiară ca fiind mai bună decât cea din anul precedent sunt mai active pe piața financiară, având o șansă mai mare de a utiliza produse financiare moderne decât gospodăriile pentru care situația financiară a rămas neschimbată sau s-a înrăutățit.

2. Caracteristici privind educația financiară: Număr produse bancare utilizate (utilizarea mai multor produse bancare crește șansa de a utiliza produse financiare moderne) și profitabilitatea economisirii (cei care percep profitabilitatea economisirii prin metode moderne la un nivel ridicat au o șansă mai mare de a apela la aceste instrumente).

3. Caracteristici demo-sociale ale gospodăriei: Mediul de rezidență (șansa celor din mediul urban de utiliza instrumente moderne de economisire este mai mare).

4. Factori psihologici: Tipul de risc asumat (Cei care preferă să își asume riscuri mari pentru a obține un câștig mare au mai multe șanse de a utiliza aceste metode).

Alte concluzii obținute în urma prelucrării datelor din Ancheta ”Situația Financiară a Gospodăriilor” întregesc analiza comportamentului de economisire al gospodăriilor.

Ca urmare a efectelor crizei economice, situația financiară s-a înrăutățit pentru 34,7% din gospodării. Nivele de mulțumire peste valoarea mediei (4,99) s-au înregistrat pentru cei cu statutul ocupațional salariați în sectorul privat.

Venitul ridicat și siguranța dată de existența unor economii determină creșterea nivelului de mulțumire față de situația financiară. Putem spune că sunt în general mai mulțumiți cei cu studii superioare, din mediul urban, care au înregistrat o creștere a venitului în ultimele 12 luni și cei care primesc ajutor financiar din străinătate. Vârsta capului gospodăriei are o influență inversă asupra nivelului de mulțumire.

Principalele instrumente de economisire utilizate de către gospodării sunt economisirea prin sistemul bancar în proporție de 51% (conturi de economii, depozite la termen, conturi curente) și, într-un procent alarmant de mare (74%), bani păstrați în numerar.

Mai mult, 41% din gospodării utilizează doar economisirea prin numerar. Preferința pentru această metodă de economisire este determinată pe de o parte de lipsa de încredere în instituțiile financiar bancare și, pe de altă parte, de o slabă atractivitate din punct de vedere al profitabilității acestora. Gospodăriile care optează pentru economisirea sub formă de numerar provin în special din mediul rural, iar nivelul de educație al capului gospodăriei este scăzut.

Principalele tipuri de economisire sunt cel de precauție și pentru anumite achiziții. Situația financiară precară face ca populația să economisească pentru atingerea unor obiective mici, pentru viitorul apropiat și doar într-o proporție foarte mică pentru proiecte de viitor, investiții, siguranța după retragerea din activitate.

Cel mai important motiv al economisirii, conform teoriei ciclului vieții, economisirea pentru asigurarea unui venit suplimentar după retragerea din activitate, are o pondere neașteptat de mică (19,6%).

Contribuțiile proprii aduse prin prezenta lucrare de disertație au în vedere:

Realizarea unei sinteze a modelelor econometrice realizate pe structuri de date panel cu variabilă dependentă rata economisirii gospodăriilor;

Construirea unei grupări calitative pentru țări ale Uniunii Europene, ce ține cont de similaritățile privind înclinația spre economisire și variabile demografice și economice, și evidențierea mutațiilor intervenite în perioada 1995-2010;

Construirea unui model pe o structură de date panel ce include țări foste comuniste ale Uniunii Europene pentru identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii gospodăriilor;

Construirea unui model pe o structură de date panel ce include țări dezvoltate ale Uniunii Europene pentru identificarea determinanților macroeconomici ai economisirii gospodăriilor;

Compararea determinanților obținuți din cele două modele. Evidențierea particularităților țărilor cu economii în tranziție;

Identificarea tipului dominant de gospodărie ce corespunde unui nivel al economiilor;

Modelarea comportamentului de economisire/investire al gospodăriilor cu ajutorul unui model de regresie ordinală. Variabila dependentă a modelului a fost ”Plasamente financiare”;

Proiectarea și implementarea anchetei ”Situația financiară a gospodăriilor românești” mai 2012;

Identificarea factorilor cu influență semnificativă asupra capacității unei gospodării de a dispune de economii;

Ierarhizarea motivelor ce stau la baza deciziei de economisire;

Asocierea motivelor de economisire cu instrumentele de economisire;

Identificarea factorilor cu influență semnificativă asupra capacității unei gospodării de a utiliza instrumente financiare moderne de economisire/investire.

Consider că impactul prezumat al cercetării poate fi subsumat următoarelor direcții:

În plan științific: Creșterea nivelului cunoașterii determinanților economisirii gospodăriilor, identificarea particularităților economisirii gospodăriilor în cazul țărilor foste comuniste, în general, și ale României în particular, explicarea comportamentelor individuale de economisire printr-un set de determinanți ce include și variabile care cuantifică educația financiară și tipul de personalitate, conturarea unor repere concrete pentru analize teoretice ulterioare.

În plan aplicativ: Modelul construit pe structura de date panel a selectat principalii determinanți ai economisirii. O parte dintre aceștia pot fi utilizați ca pârghii în politicile fiscale și monetare (rata dobânzii, rata inflației). Determinaтții demografici nu pot fi controlați, putând doar să anticipăm evoluția economisirii ca urmare a influenței acestor factori.

Înțelegerea profundă a deciziilor de economisire ale gospodăriilor, prin abordarea realizată la nivel microeconomic, oferă informații ce trebuie să stea la baza politicilor financiar bancare de stimulare a economisirii. Decidenții trebuie să țină cont de specificitățile comportamentului gospodăriilor din România, nu doar să copieze un model care funcționează în altă parte.

Faptul că doar o treime din gospodării reușește să economisească pune sub semnul întrebării reușita programelor de relansare economică. Se impune atragerea spre economisire a populației, chiar și a celei cu venituri medii și mici, astfel încât venitul să nu fie direcționat în totalitate spre consum.

Totodată, aria cercetării fiind una deosebit de vastă, se impun câteva direcții de cercetare viitoare care să completeze și să rafineze demersul prezent:

Extinderea cercetării pe baza structurii de date panel prin lărgirea setului variabilelor luate în considerare (de exemplu deficitul bugetar și investițiile străine).

Pentru a putea relua și extinde analiza comportamentului de economisire este nevoie de noi surse de date. Recomand proiectarea și implementarea unei cercetări selective efectuate cu o periodicitate anuală și pe un plan de observare detaliat.

Bibliografie

Abdelkhalek, T., Arestoff, F., El Mekkaoui de Freitas, N. și Mage, S., 2009. A microeconometric analysis of households saving determinants in Morocco, Disponibil prin GDRI DREEM [online] Disponibil la: http://gdri.dreem.free.fr/wp-content/d21-arestoffetal_final.pdf [Accesat în ianuarie 2012].

Alessie, R. și A. Lusardi., 1997. Saving and income smoothing: Evidence from panel data. European Economic Review, 41, 1251-1279, [online] Disponibil la: ftp://libgen.org/!upload/silverware/journals/EER/9600023.pdf [Accesat în martie 2012].

Ando, A. și Modigliani, F., 1963. The Life-Cycle Hypothesis of Saving: Aggregate Implications and Tests, American Economic Review, 53(1), pp.55 – 84.

Artus, P., 2002. Allongement de l'esperance de vie et choix du systeme de retraite. Revue Economique, 53(4),pp.809 – 824, Disponibil prin CAIRN database [Accesat în iunie 2011]

Attias-Donfut, C., 1991. Générations et âges de la vie, Presses Universitaires de France

Baltagi, B.H., 2005. Econometric Analysis of Panel Data. West Sussex, England: John WileyandSons Ltd.

Barro, J. și Sala-I-Martin, X., 1991. Public Finance in Models of Economic Growth. The Review of Economic Studies Vol. 59, No. 4 (Oct., 1992), pp. 645-66

Bloom, D., Canning, D. și Graham, B., 2003. Longevity and Life-cycle Savings, The Scandinavian Journal of Economics 105(3), pp. 319–338.

BME Consulting, Final Report 2005. The EU market for consumer long-term retail savings vehicles comparative analysis of products, market structure, costs, distribution systems and consumer saving patterns. [online] Disponibil la: http://ec.europa.eu/internalmarket/finances/docs/cross-sector/stuRDYen.pdf. [Accesat în februarie 2012].

Boesch-Supan, A. și Brugiavini, A., 2002. Savings: The policy debate in Europe, Special Issue of Oxford Review of Economic Policy. [online] Disponibil la: http://www.mea.mpisoc.mpg.de/uploads/user_mea_discussionpapers/dp18.pdf [Accesat în iunie 2012].

Boutillier, M., Pansard, M. și Sétourné, B., 2001. Les conséquences du vieillissement démographique sur l'épargne des ménages en France, Revue française d'économie, volume 16 N°1. pp. 51-77. Disponibil prin CAIRN database [Accesat în iunie 2011].

Brînza, R., 2007. Rolul capitalului uman în modele de creștere economică. Jurnalul Economic, anul X (24), p.43. [online] Disponibil la: http://www.rejournal.eu/Portals/0/Arhiva/ JE%2024/JE%2024%20Brinza.pdf

Browning, M. și A. Lusardi. (1996): Household Saving: Micro Theories and Micro Facts. Journal of Economic Literature, 34, 1797-1855, [online] Disponibil la http://www.nyu.edu/econ/user/bisina/browning-lusardi.pdf, [Accesat în octombrie 2011].

Callen, T. și Thiman, C. 1997, Empirical Determinants of Household Saving: Evidence from OECD Countries, [online] Disponibil la: Working Paper of the International Monetary Fund, http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp97181.pdf, [Accesat în martie 2012].

Canova, C., Manganelli Rattazzi, A.M. and Webley, W., 2005. The hierarchical structure of saving motives, Journal of Economic Psychology 26, pp.21–34. [online] Disponibil la: http : // www.aiecon. Org / advanced / suggestedreadings / PDF / sug35 . pdf, [Accesat în decembrie 2011].

Carroll, C.D. și Well, D.N., 1994. Saving and growth: a reinterpretation. NBER Working Paper 4470, [online] Disponibil la: http://www.econ2.jhu.edu/people/ccarroll/ CarrollWeilSavingAndvGrowth.pdf [Accesat în octombrie 2011].

Collins, S.M.,1989. Saving Behavior in Ten Developing Countries. NBER Conference on Savings, Maui, January, 6-7. [online] Disponibil la: http://www.nber.org/chapters/ c5996.pdf [Accesat în februarie 2012].

Danila, N., 2011., Economisirea și perspectivele creșterii economice. Banca Națională a României [online] Disponibil la: http://www.bnr.ro/Economisirea-si-perspectivele-cresterii-economice-6792.aspx. [Accesat în ianuarie 2012].

Dauriol, J., 2005. Les comportements d’accumulation patrimoniale des ménages français. Cahiers de recherche Eurisco nr. 2005-08, EURISCO, Université Paris Dauphine, Paris, p. 1-15.

Deaton, A., 1985. Panel data from time cross-sections. Journal of Econometrics, 30, pp.109 – 126.

Denizer, C. și Holger, C., 2000. The Saving Collapse during the Transition in Eastern Europe. Working Paper 2419, Washington DC: The World Bank. [online] Disponibil la: http://elibrary.worldbank.org/docserver/download/2419.pdf?expires=1355261070 andid=idandaccname=guestandchecksum=3EB6989CA98C4E3A4DBEA80C152D815A [Accesat în ianuarie 2012]

Dewan, E. și Hussein, S. 2001., Determinants of Economic Growth. Working Paper 01/04/ Economics Department Reserve Bank of Fiji [online] Disponibil la: http://www.reservebank.gov.fj/docs/wp2001-04.pdf [Accesat în august 2012]

Dijmarescu, E., Dragulin, I., Dumitru, I., Munteanu, C., Palade, R., și Secares, V., 2011. Buletin Trimestrial – Trimestrul IV 2010 , Articole si studii pp. 64-98.

Dirschmid, W. și Glatzer, E., 2004. Determinants of the household saving rate in Austria, Monetary Policy and the Economy, 4, pp. 25-38. [online] Disponibil la: http://www.oenb.at/en/img/mop_2004_4_analyses2_tcm16-23739.pdf [Accesat în mai 2012]

Edwards, S., 1995. Why are Latin America’s savings rates so low? An International comparative analysis. Working Paper 5097, National Bureau of Economic Research, [online] Disponibil la: http://www.nber.org/papers/w5097.pdf [Accesat în mai 2011]

Elmendorf D., 1996. The Effect of interest rate changes on household savings and consumption: A survey. Federal Reserve, [online] Disponibil la: http://www.federalreserve.gov/pubs/ feds/1996/199627/199627pap.pdf. [Accesat în aprilie 2011].

Farrell, D. și Lund, S., 2005. Reforming India's Financial System. [online] Disponibil la: http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/apcity/unpan048832.pdf [Accesat în februarie 2012].

Festic M. și Kavkler M., 2012. The roots of the banking crisis in the new EU member states: a panel regression approach, Romanian Journal of Economic Forecasting, 1/2012, pp. 20-40.

Fiebig, M., Hanning, A. și Wisniwski, S., 1999. Savings in the context of microfinance – state of knowledge, Consultative Group to Assist the Poorest (CGAP),Working Group on Savings Mobilization, [online] Disponibil la: http://www.gtz.de/en/dokumente/ en_savings_in_context_of_MF_Fiebig.pdf [Accesat în aprilie 2012].

Fort, M., Manaresi, F. și Trucchi, S., 2012. Banks Information Policies, Financial Literacy and Household Wealth. Annual conference: Financial Literacy, Saving and Retirement in an Ageing Society Torino 17-18 September 2012, 1 November 2012 [online] Disponibil la: http://cerp.unito.it/index.php/en/events/5-conferences-and-workshops/852-conferenza-annuale–financial–literacy–saving–and–retirement–in–an–ageing–society [Accesat în februarie 2012].

Friedman, M., 1957. A Theory of the Consumption Function. Princeton: Princeton University Press.

Fry, M.J., 1978. Money and Capital or financial Deepening in Economic Development? Journal of Money, Credit, and Banking 10, 464-475. [online] Disponibil la: http://www.jstor.org/discover/10.2307/1991576?uid=2129&uid=3738920&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21101440107823 [Accesat în decembrie 2011]

Fry, M.J., 1980. Saving, Investment, Growth and the Cost of Financial Repression. World Development 8: 317-327.

Fry, M.J., 1988. Money, Interest, and Banking in Economic Development. Baltimore: Johns Hopkins University Press.

Giovannini, A.,1983. The Interest Elasticity of Savings in Developing Countries: The Existing Evidence. World Development 11 (7): 601-607.

Giovannini, A., 1985. Saving and the Real Interest Rate in LDC's, Journal of Development Economics, vol. 18, pp. 197-217.

Gupta, K.L., 1987. Aggregate Savings, Financial Intermediation, and Interest Rate, Review of Economic and Statistics, vol.69, pp. 303-311. [online] Disponibil la: http://www.jstor.org/discover/10.2307/1927238?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21101440107823 [Accesat în iunie 2012].

Hudea O.S. and Stancu S., 2012. Foreign direct investments, technology transfer and economic growth. A panel approach, Romanian Journal of Economic Forecasting, 2/2012, pp. 85-102.

Kessler, D.,și Perelman, S., 1993. Savings behavior in 17 OECD countries. Review of Income and Wealth, 39(1), pp.37–49. [online] Disponibil la: http://www.roiw.org/1993/37.pdf, [Accesat în ianuarie 2011].

Keynes, J.M., 1970. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor. București, Editura Științifică.

Knight, M., Loayza, N. și Villanueva, D., 1993. Testing the Neoclassical Theory of Economic Growth: A Panel Data Approac. Staff Papers – International Monetary Fund Vol. 40, No. 3 (Sep., 1993), pp. 512-541

Kulikov D., Paabut A. și Staehr K., 2007. A Microeconometric Analysis of Household Saving in Estonia: Income, Wealth and Financial Exposure, Working Paper no. 8, Estonian National Bank, [online] Disponibil la: http://www.eestipank.ee/en/publication/working-papers/2007/dmitry-kulikov-annika-paabut-karsten-staehr-microeconometric-analysis-household-saving-estonia [Accesat în februarie 2012]

Liberda, B. și Tokarski, T., 1999. Determinants of Saving and Economic Growth in Poland in Comparison to the OECD Countries. Center for Social and Economic Research Working Paper 24, Disponibil prin SSRN database [Accesat iunie 2012]

Lindqvist, A. 1981. A note on the determinants of household saving behavior, Journal of Economic Psychology, 1(1): 39–57

Lucas, R.E., 1988. On the Mechanics of Economic Development. Journal of Monetary Economics, July 1988, p. 3-42. [online] Disponibil la: http://www.parisschool ofeconomics.eu/docs/darcillon-thibault/lucasmechanicseconomicgrowth.pdf [Accesat în decembrie 2011]

Lusardi, A. 2012. Numeracy, Financial Literacy, and Financial Decision-Making. Numeracy: Vol. 5: Iss. 1, Article 2. [online] Disponibil la: http://scholarcommons.usf.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1100&context=numeracy, [Accesat în octombrie 2012]

Lusardi, A. și Mitchell O.S., 2006. Financial Literacy and Planning: Implications for Retirement Wellbeing. Working Paper. Dartmouth College. [online] Disponibil la: http://www.dartmouth.edu/~alusardi/Papers/FinancialLiteracy.pdf [Accesat în septembrie 2012]

Lusardi, A.M., Keller, P.A. și Keller A.M., 2007. New ways to make people save: a social marketing approach, NBER Working Paper 14715, [online] Disponibil la: http://www.nber.org/papers/w14715 [Accesat în septembrie 2012]

Lusardi, A.M., 2008. Household saving behavior: the role of financial literacy, information, and financial education programs, Working Paper 13824, [online] Disponibil la: http://www.nber.org/papers/w13824.pdf [Accesat în septembrie 2012]

Mankiw, N.G., Romer, D. și Weil, D.N. 1992. A contribution to the empirics of economic growth. The Quarterly Journal of Economics, 107(2), pp 407-437, [online] Disponibil la: http://qje.oxfordjournals.org/content/107/2/407.full.pdf+html [Accesat în ianuarie 2012]

Masson, P., Bayoumi, T. și Samiei, H., 1995. Determinants of private Saving. Working paper 51 International Monetary Found, Disponibil prin SSRN database [Accesat în noiembrie 2011]

Metro Media Transilvania, 2005. Atitudini și comportamente de economisire și utilizare de servicii și instrumente bancare, [online] Disponibil la: http://www.mmt.ro/comportamente%20de%20economisire.pdf [Accesat în februarie 2012]

Mihăescu, C., Niculescu-Aron, I.G. și Căplescu, R., 2010. Recent Developments in The Borrowing Behavior Of Romanian Households, Economic Calculation and Cybernetics Studies and Researches, 1, pp. 6-11.

Modigliani, F., 1970. The Life Cycle Hypothesis of Saving and Intercountry Differences in the Saving Ratio, in Eltis, W.A. and M.F.G. Scott and J.N. Wolfe (eds): Induction, Growth and Trade: Essays in Honour of Sir Roy Harrod, Clarendon Press, Oxford, 197 – 226.

Modigliani, F. and Brumberg, R., 1954. Utility analysis and the consumption function: an interpretation of cross-section data, in Post-Keynesian Economics, ed. K. Kurihara, New Brunswick, NJ: Rutgers University Press.

Muradoglu, G. și Ttaskin, F., 1996. Differences în household savings behavior: evidence from industrial and developing countries. The Developing Economies, XXXIV-2, 138–153. [online] Disponibil la:http://www.ide.go.jp/English/Publish/Periodicals/De/pdf/96_02_ 02.pdf [Accesat în Ianuarie 2011]

Neagu, F., Mărgărit, A., 2005 Riscurile pentru stabilitatea financiară din România generate de sectorul populației, Caiet de studii BNR nr. 14/ 2005, București.

Niculescu-Aron, I.G., Mihăescu, C., Căplescu, R., 2012. Bank management strategies regarding the attraction of population savings based on the "Financial Situation Of The Romanian Households" poll , REVISTA ECONOMICA – Journal of Economic-Financial Theory and Practice, Supplement No. 1/2012 pp 564-572

Niculescu-Aron, I.G., Mihăescu, C., 2011. Savings of the Romanian households – Recent aspects, Revista Română de Statistică nr. 12

Pailwar, V., Kaur, J., Saxena, K. și Nijhara, M., 2010. Impact of membership of financial institutions on rural saving: a micro-level study, International Business & Economics Research Journal, 10 October 2010 :139-148, [online] Disponibil la: http://uir.unisa.ac.za/bitstream/handle/10500/3894/Conference %20Proceedings.pdf? sequence=1 [Accesat în octombrie 2011].

Poterba, J.M., (1998), Population age structure and asset returns: an empirical investigation, NBER, Working Paper nr.6774, [online] Disponibil la: http://www.nber.org/papers/w6774.pdf, [Accesat în octombrie 2011].

Pryce,G., 2003. Heteroscedasticity: Testing and Correcting in SPSS, [online] Disponibil la: http://reocities.com/heartland/4205/SPSS/HeteroscedasticityTestingAndCorrectingInSPSS1.pdf [Accesat în mai 2012]

Rehman, H., Bashir, F. și Faridi, M.Z., 2011. Saving behavior among different income groups in Pakistan: a micro study, International Journal of Humanities and Social Science 1(10), [online] Disponibil la: http://www.ijhssnet.com/journals/ Vol_1_No_10_August_2011/ 34.pdf [Accesat în martie 2012].

Rotaru, C., 2011. Economisirea și stimularea investițiilor –mijloc de propulsare a creșterii economice [teză de doctorat]. Chișinău. [online] Disponibil la: http://www.cnaa.md: 8080/thesis/18723/ [Accesat în octombrie 2012]

Russell, J. și Fraas, J., 2005. An Application of Panel Regression to Pseudo Panel Data. Multiple Linear Regression Viewpoints, 31(1), pp.1–15. [online] Disponibil la: http://mlrv.ua.edu/2005/Russell-Fraas-3.pdf [Accesat în februarie 2011]

Schmidt-Hebbel, K., Webb, S.B. și Corsetti, G., 1992. Household Saving in the Developing Countries: First Cross-Country Evidence. World Bank Economic Review, 6(3), pp.529 – 547, [online] Disponibil la: http://www-wds.worldbank.org/servlet/WDSContentServer/ WDSP/IB/1991/01/01/000009265_3960930135921/Rendered/PDF/multi0page.pdf [Accesat în octombrie 2011]

[Speteanu, B., 2009, Incertitudinea zilei de maine creste rata economisirii, IncomeMagazine, [online] Disponibil la: http://www.incomemagazine.ro/articol_21103/incertitudinea-zilei-de-maine-creste-rata-economisirii.html [Accesat în februarie 2012]

Stix, Helmut., 2012. Why Do People Save in Cash? Distrust, Memories of Banking Crises, Weak Institutions and Dollarization. Oesterreichische Nationalbank, [online] Disponibil la: http://www.oenb.at/en/img/working_paper_178_tcm16-249425.pdf [Accesat în mai 2012].

Sturm, P.H., 1983. Determinants of Saving: Theory and Evidence. OECD Economic Studies 1 1983:147–96

Venter, J.M.P. și Stedall, C. 2010. ‘The influence of life stages on the usage of financial products by South African households, SAAA Gauteng North, June 2010: 3-30, Conference proceedings [online] Disponibil la: http://uir.unisa.ac.za/bitstream/ handle/10500/3894/ Conference%20Proceedings.pdf?sequence=1 [Accesat în septembrie 2012].

http://www.business24.ro/macroeconomie/criza-financiara/40-dintre-europeni-si-au-schimbat-banca-1493514

Anexe

Anexa 1. Dendogramele aferente analizei cluster

Anexa 2. Outputul Eviews pentru panelul Europa de Vest

Anexa 3. Outputul Eviews pentru panelul Europa Centrală și de Est

Anexa 4. Chestionarul anchetei „Comportamentul financiar al gospodăriilor românești”

CHESTIONAR

Q1. Cât de mulțumit sunteți în general de situația financiară de care dispuneți?

Total nemulțumit Total mulțumit

1- mult mai proastă; 2-mai proastă; 3-aproximativ la fel; 4-mai bună; 5 – mult mai bună; 98-nu pot aprecia

Q4. Câta încredere aveți în următoarele instituții atunci când luați decizia de a economisi?

Q5. Credeți că în următoarele 12 luni veți reuși să:

Q6. Pe care dintre produsele bancare de pe lista de mai jos le dețineți? (Răspuns multiplu)

Q7. Dintre aceste produse financiare pe care le dețineți? (Răspuns multiplu)

Q8. Pe care dintre experiențele de pe aceasta lista le-ați avut în ultimele 12 luni? (Răspuns multiplu)

Q9.In ce măsură vă temeți de pierderea locului de muncă?

Q10. Primiți bani de la rude sau prieteni plecați în străinătate?

Q11. Suma lunară ce trebuie plătită de catre gospodăria dvs pentru achitarea ratelor este:

Q12. Cuantumul economiilor gospodăriei dumneavoastră, indiferent de metoda de economisire aleasă, este:

Q13. În anul curent (2012) gospodăria dvs a economisit, în medie pe lună? (lei sau echivalent lei)_______?

Q14. Această sumă medie lunară pe care ați reușit să o puneți deoparte în anul curent a fost față de cea din anul precedent (2011)?

Q15. Dacă suma economisită a fost mai mică (cod 1 la Q14), factorii de influență au fost:

Q16. Dacă suma economisita a fost mai mare (cod 3 la Q14), factorii de influență au fost:

Q17. Care sunt motivele pe care le aveți în prezent pentru a pune bani deoparte? (Răspuns multiplu)

Q18. Care sunt principalele motive pentru care ați ales să economisiți bani prin

Q19 . În ce monede ați economisit în ultimele 12 luni

Q20. Dacă ați economisit în lei, care sunt motivele pentru care ați ales această monedă? (Răspuns multiplu)

Q21. Ce metode sau instrumente de economisire și investire ați folosit in ultimile 12 luni? (Răspuns multiplu)

Q22. Cum apreciați următoarele metode sau instrumente de economisire și investire din punct de vedere al siguranței și profitabilității. Acordați note de la 1 (foarte nesigur/foarte neprofitabil) la 5 (foarte sigur/foarte profitabil)

Q23. Care dintre afirmațiile din această listă corespunde cel mai bine cu felul în care economisiți sau investiți dumneavoastră?

Q24. În ultimele 12 luni ați lichidat vreun cont de economii sau depozit?

Q25. Dacă da, care au fost motivele? (Răspuns multiplu)

Q26. Gospodăria dvs. deține în proprietate, unul sau mai multe, dintre următoarele bunuri?

Q27. La care dintre soluțiile de mai jos ați apelat sau veți apela pentru a diminua din efectele crizei financiare asupra bunăstării gospodăriei dvs.?

CG: Persoana din gospoparie cu venitul cel mai mare este considerată capul gospodăriei. Dumneavoastră sunteti această persoană?

Date privid respondentul

Date privind capul gospodăriei

Date privin gospodăria

Vă mulțumim pentru disponibilitate!

DECLARAȚIE

Subsemnatul/a Niculescu-Aron Ileana Gabriela., posesor/posesoare a/al B.I./CI seria RT nr. 560457., eliberat/ă de SPCEP S1 biroul nr.2 la data de 27.05.2008 , CNP [anonimizat]., în calitate de cercetător postdoctorand, beneficiar de bursă postdoctorală acordată în cadrul proiectului ,,Studii Post-Doctorale în Economie: program de formare continuă a cercetătorilor de elită – SPODE” – POSDRU/89/1.5/S/61755, cofinanțat din Fondul Social European,

prin prezenta declar, pe propria răspundere, că Lucrarea de disertatie postdoctorala cu titlul “ Procesul de economisire în România. Economisirea populației” este scrisă de mine, respectă standardele de calitate și etică profesională și că originalitatea conținutului este asigurată, conform art.170-172 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, declar că lucrarea de disertație postdoctorală a fost elaborată pe baza cercetărilor proprii și pe baza unor informații obținute din surse care au fost citate și indicate în text, figuri, tabele și bibliografie, conform normelor de citare a surselor și cu respectarea legislației în vigoare privind drepturile de autor.

Menționez că lucrarea de disertație postdoctorală nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior din țară/străinătate sau în cadrul altui proiect.

Dau prezenta declarație cunoscând prevederile din Codul penal privind falsul în declarații.

Data: 03.01.2013

Cercetator postdoctorand,

Prenume NUME

_________________________

(semnătura în original)