Probleme Si Solutii Privind Administrarea Datoriei Publice In Republica Moldova

CUPRINS

Lista abrevierilor

AID Asociația Internațională de Dezvoltare

BDCE Banca de Dezvoltare a Consiuliului Europei

BEI Banca Europeană de Investiții

BERD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

BIRD Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare

BNM Banca Națională a Moldovei

DLC Directoratul Liniei de Credit

DMFAS Sistemul de Management al Datoriei și Analiză Financiară

DST Drepturi Speciale de Tragere

FIDA Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă

FMI Fondul Monetar Internațional

GBP Lira sterlină

JICA Agenția Japoneză pentru Cooperare Internațională

JPY Yen japonez

PIB Produs Intern Brut

UAT Unitatea administrativ-teritorială

WPU coș valutar (Worl Bank pool units)

Introducere

Actualitatea și importanța temei. Obiectivul de bază al Republicii Molodova la etapa actuală în condițiile de dificultate economică, cuprinde efectuarea unor modificări radicale de structură, stabilirea echilibrului financiar și relansarea economică, ceea ce reprezintă elementele de bază ale unor realizări social-economice importante.

Pornind de la acest obiectiv, trebuie să menționăm că una din problemele-cheie ale dezvoltării social-economice a țării o constituie creștere nejustificată a datorie sectorului public, și incapacitatea autorităților de administrare a datoriei publice de a menține aceasta la un nivel sustenabil. De regulă cauzele apariției datoriilor publice semnificative sunt situații extreme, precum: războaie, conflicte interne, condiții climaterice nefavorabile (secetă, inundații), crize politice în societate, prăbușirea sistemelor economice, dar totodată acestea pot apărea și ca o consecință a unor decizii economice neadecvate situațiilor create.

Republica Moldova nu va înregistra creștere economică, atîta timp cît nu-și va onora toate obligațiunile ce stau în fața unui stat modern, făță de creditorii săi externi. Insuficiența de mijloace bănești creează dificultăți în funcționarea normală a statului. Datoria publică a devenit un element indispensabil al economiilor contemporane, însă nu în toate statele acesta are efecte nefavorabile. O datorie publică cronică, mare poate provoca creșterea ratei inflației, criza valutară, dificultăți în finanțarea deficitului bugetar și alte fenomene ce influențează negativ procesul de stabilizare macroeconomică, și respectiv progresul economic.

Datoria publică poate avea atît efecte pozitive cît și efecte negative, totul depinde de modalitățile de administrare a acesteia. Fiind o țară fără experiență în acest domeniu, Republica Moldova înregistreazî pe parcursul ultimilor cinci ani creșteri continue ale datoriei sectorului public, în acest context abordările științifico-practice ale datoriei de stat sunt mai mult decît stringente. Reducerea datoriei de stat a Moldovei va contribui la creșterea economică, majorarea salariilor, creșterea achizițiilor guvernamentale, care în final vor duce la creșterea produsului intern brut. Problema rămîne actuală și după stingerea datoriei de stat, în sensul ca autorițățile adibilate în domeniu administrării datoriei publice, trebuie să fie capabile pe viitor în care situații apare necesitatea acceptării sau respingerii datoriei publice.

Din cele expuse mai sus decurge actualitatea și necesitatea studierii “Datoriei publice în Republica Moldova și problemele administrării acesteia”, care vizează posibilele căi de soluționare a problemei respective.

Scopul cercetării îl constituie analiza valorilor reale ale datoriei publice, inclusiv a datoriei publice interne și externe,structura acestora în dependență de diferiți factori precum și evoluția acesteia pe parcursul ultimilor cinci ani, stabilirea factorilor de influență asupra creșterii datoriei publice, caracterizarea indicatorilor de evaluare a poverii datoriei publice, stabilirea efectelor pe care le produce o datorie publică excesivă și studierea căilor de reducere a datoriei publice în Republica Moldova. Pentru realizarea acestora ne-am propus următoarele obiective:

argumentarea teoretică și metodologică a datoriei publice;

determinarea cuantumului real al datoriei de stat;

studierea factorilor endogeni și exogeni de influență asupra mărimii datoriei publice;

analiza datoriei publice în Republica Moldova din punct de vedere al dinamicii și structurii acesteia;

determinarea efectelor pe care le produce datoria publică asupra creșterii economice;

studierea strategiilor de soluționare a crizei datoriei publice externe a țările în curs de dezvoltare;

cercetarea căilor de soluționarea a problemelor administrării datoriei publice în Republica Moldova.

Metodologia cercetării o constituie studierea conceptului de datorie publică în viziunea diferitor economiști, stabilirea factorilor de influență și efectelor datoriei publice, prin analiza comparativă cu alte state în curs de dezvoltare. În cadrul cercetării fiind utilizate bazele teoriei cunoașterii științifice aplicate prin metodele inducției, deducției analizei și sintezei. Suportul teoretico-științific și metodologic este constituit din lucrările științifice dedicate aspectelor teoretice și practice ale datoriei publice.

Valoarea practică a lucrării rezidă în:

caracterizarea indicatorilor de evaluarea a poverii datoriei publice;

analiza datoriei publice în Republica Moldova în dinamică și structură pentru evidențierea tendințelor apărute în ultimii cinci ani de dezvoltare a țării;

analiza factorilor care influențează asupra mărimii datoriei publice;

argumentarea strategiilor de soluționare a crizei datoriei externe în țările în curs de dezvoltare;

argumentarea științifică a căilor posibile de reducere a datoriei publice privite prin prisma perfecționării administrării acesteia în Republica Moldova.

Volumul și structura tezei. Teza cuprinde adnotare (în limbile română și engleză), introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie ( 56 titluri), 4 anexe, 7 figuri și 6 tabele.

În Capitolul I “Aspectele teoretice privind datoria publică” se include esența conceptuală privind datoria publică, se argumentează aspectele teoretice și metodoligice ale datoriei publice, clasificarea datoriei sectorului public în funcție de diferiți criterii și a indicatorilor de evaluare a proporției ei.

În Capitolul II „Analiza datoriei publice în Republica Moldova” se include stabilirea factorilor endogeni și exogeni care influențează asupra datoriei publice. După cum proporția cu care crește datoria publică este diferită de la un stat la altu, astfel și nu pentru toate țările acestă creștere este cauzată de același tip de factori, aceștea ținînd cont de specificul economiei, nivelul dezvoltarii, gradul de dependență de împrumuturile externe și alte criterii. Deasemenea acest capitol include analiza datoriei publice interne și externe în dinamică, evoluția componentelor datoriei publice și ponderii acestora în Produsul Intern Brut, structura datoriei de stat pe tipuri de rată a dobînzii, structura datoriei de stat, pe valute, cu descopunerea drepturilor speciale de tragere pe principalele valute componente și sructura datoriei de stat conform maturității rămase, la 31 decembrie 2014.

Capitolul III „Probleme și soluții privind administrarea datoriei publice în Republica Moldova” include descrierea efectelor îndatorării asupra creșterii economice. Privită în timp, datoria publică în special datoria publică externă manifestă o tendință de creștere continuă, ceea ce are ca efect creșterea dobînzilor aferente, precum și a cheltuielilor publice totale.

Odată ce a aparut problema crizei datorie externe, băncile creditoare în colaborarea cu Fondul Monetar Internațional au stabilit o poziție comună cu privire la modul de soluționare a cererilor din partea țărilor debitoare, anume despre acestea soluții se vorbește în paragraful doi al capitolului III, precum și urmările aplicării soluțiilor respective.

În paragraful trei “Gestiunea problemei datoriei publice în Republica Moldova” se enumeră căile de soluționare a problei datoriei publice. Obiectivul de bază al managementului datoriei publice este de a armoniza politicele ce influențează expasiunea datoriei. Atragerea de resurse externe ar conduce la creșterea economică a Republicii Moldova în cazul în care împrumuturile publice ar fi utilizate pentru a finanța investițiile. Însă în realitate lucrurile stau tocmai invers, resursele obținute din împrumuturi externe excesive au fost utilizate în special pentru suspendarea necesităților și nu pentru schimbările structurale

CAPITOLUL I. ASPECTELE TEORETICE PRIVIND DATORIA PUBLICĂ.

Aspecte conceptuale privind datoria publică

În economia de piață, deseori cea mai mare parte a necesităților generale a societății, sunt acoperite din impozie, taxe, contribuții și alte prelevări care sunt percepute de către stat, de la contribuabili. În situația în care, aceste resurse ordinare se dovedesc a fi insuficiente, statul și autoritățile locale sunt nevoite să apeleze la împrumuturi publice, în urma contractării cărora apare datoria publică.

Dicționarului explicativ al limbii române tratează cuvântul datorie ca – 1.sumă de bani sau orice al bun datorat cuiva; 2.obligație morală sau legală.

Public- al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor (Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne și externe).

În literatura de specialitate în majoritatea cazurilor, din punct de vedere terminologic noțiunea de împrumut public este sinonimă cu noțiunea de credit public, fiind folosite cu același sens. Cuvîntul public atașat cuvîntului credit are semnificația de a-l separa de creditul privat, unul din criteriile de detașare fiind calitatea debitorului. Datoria publică este un concept legat de creditul public având semnificația a cuantificării împrumutul public, fiind o rezultantă a acestora. Din acest motiv în practica economică și literatura de specialitatea datoria publică este cunoscută și sub denumirea de împrumut sau credit public.

Conform definiției date de Dan Moraru creditul public reprezintă ansamblul relațiilor de utilizare și mobilizare a resurselor cu caracter temporar și rambursabil cu scopul acoperirii cheltuielilor publice [29, pag. 404].

Ioan Talpoș definește împrumuurile publice ca fiind expresia ansamblului operațiilor prin care statul își procură o parte din resursele bănești necesare acoperirii cheltuielilor publice, în condițiile plății de dobînzi și acordării altor avantaje în favoare subscriitorilor, precum și ale unei rambursări viitoare [42, pag. 10].

Împrumuturile publice reprezintă datoriile statului față de creditorii săi interni sau externi. În calitate de creditori interni pot fi agenți economici, băncile (care în fond, de asemenea sunt agenți economici), populația. Respectiv în calitate de creditori externi pot fi structurile financiar-bancare internaționale, europene, regionale, organismele diferitelor state, precum și alte structuri economice, comerciale, de producție [34, pag. 61].

Împrumuturile și creditele acordate în condiții concesionale sunt cele care au dobînzi mai scăzute și termene de rambursare mai lungi comparativ cu cele oferite în cazuri obișnuite.

Noțiunea de datorie publică poate fi abordată în două sensuri: în sens restrâns datoria publică reprezintă totalitatea datoriilor statului față de creditorii săi interni și externi, la un moment dat; în sens larg datoria publică- obligațiile contractuale, ale autorităților publice care s-au format în baza relațiilor de credit, unde statul (autoritățile publice) apare în calitate de debitor, ce se obligă să achite suma datorată împreună cu dobînda aferentă către creditorii săi ( interni și externi).

Datoria publică cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de administrația publică centrală, de unitățile administratiministrativ-teritoriale și de alte entități publice de la persoane fizice și juridice pe piața internă și străinătate și rămase de rambursat la un moment dat [31, pag 263].

În lucrările de specialitate întâlnim tratări diferite ale noțiunii de datorie publică, astfel economistul P.A.Samuelson definește datoria publică sau națională drept suma împrumuturilor contractate de stat cu scopul de a finanța deficitele bugetare din perioadele precedente. A. Secrieru susține că datoria publică este rezultatul deficitelor bugetare din trecut. Colectivul de autori condus de T. Moșteanu afirmă că prin datorie publică înțelegem totalitatea obligațiunilor bănești pe care le are statul la un momen dat față de creditorii interni și externi, rezultat din împrumuturile în monedă națională și în valută pe termen scurt, mediu și lung, contractate de stat în mod direct, sau garantate de către acesta, inclusiv obligațiile față de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat.

 James Buchanan și Richard Wagnercostul definesc noțiunea de povară a datoriei publice drept cost de oportunitate al bunutilor publice, care sunt finanțate prin intermediul datoriei publice [28, pag.29].

Conform Legii cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, nr. 419-XVI din 22.12.2006, datoria publică include:

datoria de stat;

datoria Băncii Naționale a Moldovei;

datoria unităților administrativ- teritoriale, a instituțiilor publice finanțate, integral sau parțial, de la bugetul de stat sau local;

datoria ce rezultă din împrumuturile interne și externe ale societăților comerciale în care statul și/sau unitatea administrativ- teritorială deține mai mult de 50 la sută din capitalul social

datoria întreprinderilor de stat și municipale.

Datoria de stat reprezintă obligațiile contractuale curente și scadente ale statului și dobînzile datorate și neonorate, apărute din calitatea statului de debitor sau de fidesjusor, fiind contractate, în numele Republici Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor, în monedă națională sau în valută străină.

Împrumuturile cоntractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern prin intermediul Ministerului Finanțelor, și valоrile mоbiliare de stat, indiferent de termenul lоr de scadență, precum și împrumuturile cu termen de scadență de un an an și mai mare, cоntractate de persoanele juridice din republica Moldova, sunt reglementate de Legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat, nr. 419- XVI din 22.12.2006.

Prоcedura de cоntractare a împrumuturilor de stat interne și externe este stabilită de către Guvern. Ministerul Finanțelor este autorizat să emită valоri mobiliare de stat pentru majоrarea capitalului statutar sau pentru acoperirea sоldului debitar al fоndului general de rezervă al Băncii Naționale a Moldovei. Emisiunea valоrilor mоbiliare de stat pentru majоrarea capitatului Băncii Naționale se va raporta la datoria de stat internă în limitele stabilite de legea bugetului de stat pentru anul respectiv. Emisiunea de valori mоbiliare de stat pentru acоperirea sоldului debitar al fоndului de rezervă al BNM se va rapоrta la datoria de stat internă peste limitele stabilite de legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

Administrarea datoriei de stat și garanțiiilor de stat are loc de către, Ministerul finanțelor, care:

Elaborează Programul anual al împrumuturilor de stat, care cuprinde tоtalitatea împrumuturilor de stat interne și externe care urmează a fi cоntractate, la care se adaоgă și împrumuturile cоntractate în anii precedenți și care sunt în vigoare la mоmentul elaborării Prоgramului, care de fapt este о cоmponentă a cadrului de cheluieli pe termen mediu, și stabilește оbiectivele de împrumut în dependență de capacitatea de deservire a datoriei;

Examinează condițiile financiare ale împrumuturilor, și ale emiterii valorilor mobiliare de stat;

Analizează condițiile cоntractelor privind împrumuturile de stat și garanțiile de stat, evaluează posibilitățile de împrumut și condițiile de finanțare pe piețele internaționale;

Examinează avantajele și cоndițiite de cоntractare a mijlоacelor necesare pentru dezvоltarea țăriii și pentru refinanțarea datoriei de stat și supraveghează ca influența noului împrumut să nu depășească limitele datoriei de stat, stabilite în legea bugetului de stat pe anul respectiv;

Pregătește și înaintează Guvernului proiectele de acte legislative și normative necesare pentru îndeplinirea obligațiilor și atribuțiilor de administrare a datoriei de stat și garanțiilor de stat;

Efectuează emisiunea primară a valorilor mobiliare de stat pe piețele financiare interne și externe,

Determină volumul total al valorilor mobiliare care vor fi emise pe parcursul anului bugetar, în limitele stabilite de legea bugetului de stat pentru anul respectiv;

Coordonează cu instituțiile financiare specializate emiterea valorilor mobiliare de stat care vor fi plasate pe piețele externe;

Evaluează riscurile legate de schimbul valutei străine și rata dobînzii în legutura cu datoria de stat;

Reprezintă Guvernul în chestiunile referiotare la adminsitrarea datoriei publice.

Limitele datoriei de stat, inclusiv a datoriei de stat interne și externe, precum și plafoanele garanțiilor de stat sunt stabilite în legea bugetului de stat. Datoria de stat este o datorie suverană și reprezintă obligația absolută a Republicii Moldova față de angajamentele sale, în conformitate cu contractele semnate. Deservirea datoriei de stat are prioritate comparativ cu alte obligații pecuniare din contul trezorerial și toate plățile aferente vor avea o alocare permanentă, care va continua pînă la achitarea deplină a datoriei de stat.

Pentru a ține evidența оbligațiilor directe și cоndiționale ale Republicii Moldova, a împrumuturilor acоrdate din mijlоacele obținute din împrumuturile de stat interne sau externe, Ministerul Finanțelor este unicul оrgan autorizat să întocmească următoarele rapоarte, care cоnțin înregistrări оficiale privind оbligațiile directe și cоndiționale ale Republicii Moldova, precum și privind  recreditarea de stat:

rapоrtul privind datоria de stat;

rapоrtul privind garanțiile de stat;

rapоrtul privind recreditarea de stat.

În rapоrtul privind datоria de stat se înregistrează, în ordine crоnоlоgică și sistematizată, informația privind obligațiile directe ale statului, care rezultă din  împrumuturile de stat interne și externe, privind dinamica împrumuturilor de stat, numărul de identificare a datoriei, data contractării, data scadenței, suma agregată. Raportul privind datoria de stat include:
  a) raportul privind datoria de stat internă;

b) raportul privind datoria de stat externă.

În raportul privind garanțiile de stat se înregistrează, în ordine cronologică și sistematizată, informația privind obligațiile de stat condiționale interne și externe apărute din contractele de garanții de stat, privind emiterea și scadența garanțiilor de stat, numărul de identificare a garanțiilor, sumele agregate, plățile efectuate, plățile viitoare.

Raportul privind recreditarea de stat conține informație privind proiectele, programele, activitățile finanțate din surse recreditate, privind beneficiarii recreditării, data contractării, data scadenței, suma agregată.” 

Datoria publică crează imaginea situației financiare a unei țări, a gradului său de îndatorare, a încrederii de care aceasta se bucură, a relațiilor existente între balanța creanțelor și angajamentelor și balanța de plăți externe.

Plata sumei principale precum și a dobânzii, comisioanelor și ale altor costuri aferente datoriei publice provenite din finanțările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către Guvern, prin intermediul Ministerului Finanțelor, sau de către autoritățile administrației publice locale, pentru o perioadă determinată de timp, poartă denumirea de deservire a datoriei publice.

Veniturile fiscale, colectate de stat din impozite, taxe și contribuții, precum și veniturile nefiscale deseori nu sunt suficiente pentru a acoperi în întregime cheltuielile bugetare ordinare. În astfel de cazuri, autoritățile publice sunt nevoite să se adreseze către persoanele fizice și juridice care dispun de „surplusuri” de mijloace bănești (prin surplusuri înțelegem depășirea veniturilor asupra consumului curent) prin apelarea la împrumuturi , cu scopul acoperirii diferenței dintre cheltuielile și veniturile bugetare (dezechilibrului bugetar).

Dezechilibru bugetar este un fenomen pe larg întîlnit, apariția acestuia este cauzat de numeroși factorii, principalii dintre ei fiind: faptul că veniturile obținute de stat sunt orientate spre consum, în locul investirii. Economia mai multor țări independente din punct de vedere economic, este influențată în mare măsură de exportul bunurilor de consum. O majorarea a prețurilor la aceste bunuri conduce direct sau indirect la creșterea veniturilor de la impozitele pentru export, ceea ce crează un surplus de resurse bănești. Utilizarea incorectă a acestor resurse, duce nemijlocit la apariția dezechilibrului bugetar. Asfel sub presiune politică, guvernele utilizează acest surplus de resurse pentru majorarea consumului public, ceea ce nu este tocmai corect deoarece odată ce va avea loc o scădere a prețurilor la bunurile pentru consum, consumul public nu va mai putea fi finanțat din veniturile de la impozitele pentru export care deasemena vor înregistra o scădere. Mai eficient din mai multe puncte de vedere ar fi utilizarea acestui surplus de resurse în scopul achitării datoriei de stat, sau micșorării deficitului bugetar.

O altă sursă al dezechilibrului bugetar, este inflexibiliatea veniturilor fiscale în raport cu modificările prețurilor, ceea ce este un rezultat al funcționării ineficiente a sistemului fiscal. Ca rezultat se diminuează proporția veniturilor către Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce raportul cheltuielilor către PIB rămîne neschimbat.

Problema datoriei publice, a fost discutată și scoasă în evidență de numeroși cercetători în domeniu în ultimii ani. Ghosh, Kim, Mendoza, Ostry și Qureshi (2011) au arătat că scăderea veniturilor bugetare și creșterea cheltuielilor după Marea Depresiune Economică au condus la o creștere semnificativă a datoriei publice și a deficitelor primare în ultimii patruzeci de ani în marea majoritatea a statelor cu economii avansate. Pe lîngă aceasta, cercetătorii au afirmat că aceste țări se vor confrunta și în următorii ani cu creșterea nevoilor de finanțare ceea ce va face ca o parte din creditori să devină îngrijorați de capacitatea acestora de a rambursa datoriile acumulate.

Reinhart și Rogoff, au evidențiat faptul că economiile dezvoltate au înregistrat cele mai mari grade de îndatorare, de la Cel de al Doile Război Mondial. Aceștia au precizat că perioada cuprinsă între 2008 și 2017 va fi descrisă drept un deceniu de datorie, din cauza unei continue creșteri a datoriilor ridicate.

Conform afirmațiilor lui Fron, Adema și Ladaique (2011) din anul 1980 pînă în anul 2007, cheltuielile publice sociale înregistrează o creștere cu mai mult de 20%, în țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), această creștere fiind cauzată de creșterea cheltuielilor pentru asistență medicală și cele pentru asigurări sociale. Cheltuielile pentru sanatate au crescut în toate statele membre ale Uniunii Europene în perioada 1995-2012, din cauza fenomenului de îmbătrînire a populației la nivel mondial. Rata de creștere a a cheltuielilor pentru sanatate a depășit rata de creștere a Produsului Intern Brut. Creșterea cheltuielilor pentru sănătate și protecție socială au condus la creșterea cheltuielilor publice totale, iar o partea a acestora a fost finanțață din împrumuturile luate de stat.

În Republica Moldova, conceptul de datorie publică este relativ nou, deoarece ca stat independent din punct de vedere politic, Moldova datează de ceva mai mult de două decenii. Efectiv apariția acestui concept s-a declanșat după aderarea Moldovei la 12-13 august 1992 la Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Necesitatea împrumuturilor publice interne există în orice stat, inclusiv și în țările dezvoltate. Mijloacele bănești obținute din împrumuturile interne și externe de stat sau din plasarea valorilor mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru:

sprijinirea dezvoltării economiei țării și activității investiționale;

promovarea exporturilor;

crearea de noi locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor sociale și ecologice în țară;

lichidarea consecințelor calamităților naturale și ale altor situații excepționale;

rambursarea anticipată, rambursarea, refinanțarea și restructurarea obligațiilor existente și a garanțiilor;  

finanțarea deficitului bugetar și acoperirea necesităților decalajului temporar de casă al bugetului de stat.

Utilizarea eficientă a resurselor obținute în urma împrumuturilor publice, în ultimă instanță, contribuie favorabil la evoluția durabilă socio-economică a țării, deoarece la soluționarea problemelor generale, trebuie să participe o parte semnificativă a populației și agenților economici. În cazul ignorării acestei posibilități dificultățile economice se amplifică. În momentul în care fondurile interne sunt insuficiente, autoritățile publice sau cele private pot apela la împrumuturile externe.

Tranzacția Republicii Moldova la economia de piață a început cu diminuarea evidentă a Produsului Intern Brut și a altor indicatori socio-economici. Conform datelor oficiale în perioada anilor 1990-1999, diminuare PIB-ului a constituit circa 70%. Începînd cu anul 1992 bugetul public național a devenit deficitar, cu depășirea cheltiulilor publice asupra veniturilor public, pîna în acest an, bugetul fiind proficitar.

Aceasta a cauzat necesitatea apelării la împrumuturi publice. Pe o perioadă de peste un deceniu Republica Moldova a beneficiat de împrumuturi externe, în proporție de peste 2 miliarde de dolari. Dacă plafonul admisibil al datoriilor publice este considerat pînă la 60%, atunci trebuie să menționăm că în Moldova acest indice depășește cu mult 100%. Trebuie să menționăm că dacă primele împrumuturi publice erau acordate pe un termen de 3-5 ani, atunci începînd cu anii 1997-1998 ele au inceput a fi o povară tot mai grea pentru economia țării. De atunci și pînă-n prezent marimea datoriilor publice a cunoscut o evoluție pozitivă.

1.2 Clasificarea datoriei publice

Datoria publică desemnează totalitatea obligațiilor pecuniare, nerambursabile la un moment dat, rezultate din împrumuturi contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta. Ea cuprinde atât datoria față de persoane fizice și juridice din interiorul țării, cît și cea față de străinătate. Astfel apare necesitatea de a clasifica datoriei publice în dependență de mai multe criterii.

În funcție de categoriile de creditori, deosebim:

Datoria publică internă este compusă din împrumuturile contractate de stat la bănci cu sediul în ale țări și instituții financiar-bancare regionale și internaționale, la guvernele altor state, precum și pe piața internațională de capital, caz în care se plasează obligațiunile în valută la burse cu sediul în alte țări. Ea poate fi contractată de stat sau de autoritățile administrației publice locale, precum și sub forma împrumuturilor garantate de stat.

Datoria publică extenă reprezintă împrumuturile externe, pe termen mediu sau lung, contractate direct de stat sau de autoritățile administrației publice locale, precum și împrumuturile externe garantate de stat, constituind o obligație irevocabilă și necondiționată a statului, de a plăti dobînzile, cîștigurile și alte costuri aferente acestor împrumuturi.

Datoria publică a țărilor dezvoltate provine în cea mai mare parte din surse interne, și doar o proporție mică sau deloc din surse externe. Pe cînd în țările în curs de dezvoltare cea mai mare pondere din datoria publică, revine datorie publice externe. Orientarea țărilor avansate din punct de vedere economic în cea mai mare parte spre sursele interne are în spatele său o lămurire clară, explicîndu-se prin faptul că, avînd o economie dezvoltată și diversificată, dispun de o largă piață internă a capitalului de împrumut, neavînd nevoie de a apela la surse externe, resursele în valută necesare fiind procurate pe cale exportului de mărfuri și servicii.

În timp ce pe lîngă faptul că în țările în curs de dezvoltare nu este diversificată piața capitalului de împrumut, acestea mai au și insuficiențe de resurse valutare obținute din comerț, fiind nevoită să apeleze la surse externe pentru a-și completa resursele financiar-valutare de care au nevoie.

La rîndul său datoria publică externă se clasifică în felul următor [30, pag. 267]:

Datorie externă brută în sent larg – cuprinde sumele de bani și alte valori pe care rezidenții unei țări le datorează străinătății la un moment dat de timp;

Datorie externă brută în sens restrîns – include obligațiile bănești către străinătate, fără a cuprinde: credite pe termen pînă la un an; investiții străine directe, fără termen de rambursare sau de lichidare; ajutoare cu caracter rambursabil; împrumuturile externe cu o perioadă de grație de 10 – 15 ani; credite contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritățile competente;

Datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale – cuprinde datoriile unor creditori publici și privați în valută străină, bunuri sau serviciii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an, sumele datorate de persone private, dar garantate de o autoritate publică;

Datoria externă netă – cuprinde rezultatul diferenței dintre activele publice și private ale rezidenților unei țări în străinătate și activele deținute de rezidenți străini în țara considerată; investiții de capital, titluri, disponibilități valutare și alte valori aparținînd unor persoane publice sau private străine.

În funcție de moneda în care a fost contractat împrumutirle, evidențiem :

Datoria publică în monedă națională;

Datoria publică în moneda străină, care poate fi a statului creditor sau o terță monedă (Drepturi Speciale de Tragere, EURO, USD)

În funcție de durata pentru care se contractează împrumuturile, datoria publică poate fi:

Datorie publică flotantă reprezintă datoria publică pe termen scurt și include împrumuturile contractate, cu rambursare în același an sau cel mult de la un exercițiu bugetar la altul, pentru acoperirea golurilor de casă generată de neconcordanță, în timp a veniturilor și cheltuielilor, deficite bugetare și cheltuieli neplanificate;

Datorie publică pe termen mediu cu un termen de la un an pînă la 5 include atît depozitele constituite la Trezoreria publică, de către diverși subiecți autonomi, cît și alte sume bănești colectate de această prin circuitul său propriu;

Datorie publică consolidată (pe termen lung) cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din împrumuturile de stat pe o perioadă mai mare de 5 ani, și a celor rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a împrumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu și lung, pentru necesități de fonduri sau cheltuieli publice care se mențin mai mulți ani.

Aici trebuie să menționăm faptul, că cu cît în totalul datoriei publice ponderea datoriei flotante este mai mare, cu atît este mai presantă nevoia de resurse financiare, iar procurarea acestora devine mai greu de realizat. Deasemenea și condițiile financiar-monetare, influnțează structura datoriei publice, astfel în țările care înregistrează procese inflaționiste de lungă durată sunt impuse într-un mod oarecare să apeleze la împrumuturi pe termen scurt și mijlociu, din cauză că devin mai puțin atractive pentru deținătorii de capital bănesc de împrumut.

În funcție de calitatea creditorilor, deosebim:

Datoria publică brută, reprezintă valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea;

Datoria publică netă – în care nu este inclusă valoarea împrumuturilor plasate în instituțiile statului;

În dependență de modul de tranzacționare:

Datorie publică negociabilă care poate fi tranzacționată la Burse de Valori. Un cumpărător al unui titlu de credit guvernamental care este negociabil poate să decidă să vîndă acest titlu altcuiva înainte de scadența titlului.

Datorie publică nenegociabilă cunoaște două forme de exprimare: 1) titluri de credit care nu sunt tranzacționate la Bursa de Valori și pot fi răscumpărate de la stat de cumpărătorul inițial, 2) împrumuturi, ca exemplul cele de la Fondul Monetar Internațional, pentru care nu se emit titluri de credit.

Caracterizarea indicatorilor de evaluare a proporției datoriei publice

Indicatorilor îndatorării au o semnificație importantă pentru determinarea punctelor sensibile în cadrul procesului de îndatorare externă, și în funcție de care autoritățile monetare naționale și internaționale își fundamentează deciziile privind contractarea unor noi credite. În scopul analizei nivelului, structurii și dinamicii datoriei publice sunt utilizați o anumită categorie de indicatori, care se utilizează pentru a stabili în ce măsură economia unei țări va fi afectată de un nivel ridicat al îndatorării. Indicatorii de evaluare a proporției datoriei publice:

Volumul datoriei publice (totale, interne, externe) este indicatorul ce arată totalitatea obligațiunilor statului angajate și nerambursate [46, pag. 297- 298]

Dar în valoare absolută, datoriile nu îndeplinesc un rol deosebit de important în cuantificarea stării unei economii sau al pericolului pe care îl prezintă pentru o economie, din acest motiv apare necesitatea calculării unor indicatori relativi.

Serviciul datoriei publice (totale, interne, externe) reprezintă plățile a căror executare poate fi cerută de îndată de către creditor în contul datoriei publice pe parcursul unui an, spre exemplu (rata de rambursare, dobînzile și alte costuri aferente). Rata serviciului datoriei publice se calculează după formula:

Rata serviciului datorie externe exprimă procentul din veniturile externe anuale care trebuie alocate pentru plata dobînzilor și a ratelor împrumuturilor contractate [34, pag.262].

Deoarece din punct de vedere al tehnicii de calcul există mai multe variante, serviciul datoriei externe poate fi abordată în următoarele trei modalități:

Plata ratelor scadente și a dobînzii la datoria externă a sectorului public și la datoria externă a sectorului privat, garantată public (definiția Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare) [20, pag.44];

Plata ratelor scadente și a dobînzilor la toate datoriile externe cu dobînda stabilită, atît publice, cît și private, comparativ cu definiția de mai sus, aici se include și serviciul la datoria externă privată negarantată public, formată din credite și împrumuturi contractate de sectorul privat în exterior, la o dobîndă stabilită;

Plata ratelor scadente și a dobînzilor la toate datoriile externe cu dobînda stabilită, atît publice cît și private, la care se însumează ieșirile de capital sub forma dividendelor, a cotelor părți din profituri și a repatrieirii capitalurilor investite anterior, în această categorie pot fi incluse și ieșirile de capital reprezentînd profituri sau devidende, care ulterior se investesc.

Acest indicator este cel mai utilizat indicator în analiza poverii datoriei publice datorită următoarelor avantaje:

este indicatorul care arată, pe temen scurt, capacitatea țării de a-și onora serviciul datoriei externe

ia în considerație importața exporturilor pentru țările cu datorie externă, care sunt caracteristice în special țărilor în curs de dezvoltare, și pentru care obținerea de valută este o preocupare cu semnificație deosebită;

este ușor de calculat și ușor de înțeles.

Pe lîngă avantajele enumerate, rata serviciului datoriei publice are și anumite limite, în ceea ce privește atît modul de calcul, cît și semnificația indicatorului respectiv pentru diferite țări. Astfel fiecare stat în parte își poate stabili un nivel critic al acestui indicator, în dependență de evoluția comerțului exterior, restructurarea importurilor și exporturilor, evoluția fluxurilor financiare ale țării.

Gradul de îndatorare a statului se determină ca raport procentual între cuantumul datoriei publice și Produsul Intern Brut (PIB). Acest indicator exprimă nivelul datoriei publice la o unitate de PIB, sau cît din produsul intern brut al anului, ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii. Gradul de îndatorare este indicatorul care permite efectuarea comparațiilor între diferite țări, dar trebuie să menționăm că are o valoare teoretică, fiindcă datoria se rambursează, de regulă în mod eșalonat, iar din PIB-ul unui an numai o parte poate fi utilizată pentru onorarea angajamentelor față de creditori. Dificultatea stabilirii clare a unui nivel critic al gradului de îndatorare este determinat de faptul că acest indicator raportează doar o singură variabilă datoriei publice la o singură variabilă a economiei naționale, fără a lua în calcul alte variabile strins legate de capacitatea de acoperire a serviciului datoriei externe.

Rata de indatorare este un alt indicator de apreciare a datoriei publice care permite, statului să ia decizii corecte privind apelul la noi credite, sau obținerea de noi împrumuturi, cu accent pe rambursări în vederea achitării.

Nivelul îndatorării maxime exprimă limita ce nu trebuie depășită pentru ca statul să fie capabil să suporte serviciul datoriei. Indicatorul dat se stabilește ca procent din veniturile obținute din exportul utilizat pentru plata serviciului datoriei. Mărime optimă a nivelului îndatorării maxime, poate fi diferită de la un debitor la altul în dependeță de volumul veniturilor din export și mărimea serviciului datoriei.

Rata creșterii datoriei publice se stabilește ca un raport între noile împrumuturi dobîndite și volumul încasărilor din export și arată creșterea datoriei ce se poate suporta fără careva piedice. Rata creșterii datoriei este dependentă de capacitatea de împrumut.

Capacitate de împrumut reprezintă acea parte a împrumuturilor care poate fi conractractată regulat, în scopul reînnoirii datoriilor existente, fără a diminua aportul net pentru dezvoltare. Practic capacitatea de împrumut se situează între rata maximă de refinanțare și rata minimă de reînnoire a datorie, care se determina după formula:

Capacitatea de împrumut se situează între doua extreme: rata de refinanțare maximă și rata de reînnoire a datoriei minimă, ambele determinate de condițiile financiare ale datoriei.

Datoria publică internă angajată reprezintă totalitatea obligațiunilor asumate de stat față de creditorii interni și nerambursate în momentul realizării analizei.

Mărimea datoriei publice externe obținut ca sumă a datoriei publice externe directe a statului și dataria externă garantată de stat.

Din analiza condițiilor care caracterizează datoria externă în corelație cu variabilele care caracterizează o economie națională, rezultă că pe lîngă indicatorii enumerați mai sus, pot fi calculați mai mulți indicatori pe baza cărora poate fi apreciată datoria externă.

Datoria externă pe cap de lociutor în Republica Moldova este indicatorul care se determină prin raportarea datoriei publice externe la numărul populației Republicii Moldova și permite de a determina cît din datoria sectorului puclic revine unui locuitor al țării.

Un alt exemplu de astfel de indicator rezultă din raportarea serviciului datoriei externe la veniturile debitorului (guvernul, instituții publice, oraganizațiile privata garantate de guvern). În țările în curs de dezvoltare unde datoria externă în mare parte este contractată de guvert, acest indicator se obține ca rezultat al raportării serviciului datoriei și veniturilor bugetare ale guvernului. Formulele de calcul diferă de la un caz la altul, în dependență de tipul venitului considerat. Plusul indicatorului respectiv este faptul că pune față în față datoriile cu disponibilitățile debitorului, iar neajunsul este că în țările în curs de dezvoltare, veniturile interne ale debitorilor nu pot fi comparabile cu datoriile în valute străine. În plus, trebuie de menționat că guvernele își pot finanța deficitele bugetare prin emisiunea monetară, iar aceasta la rîndul său are efecte inflaționiste, modifică paritatea puterii de cumpărare a monedei naționale față de celelalte valute.

Raportul între serviciul datoriei și nivelul rezervelor oficiale de aur și rezervele valutare poate completa în mod util semnificația pe care o are rata datoriei externe. Indicatorul respectiv arată în ce măsură serviciul datoriei externe poate fi acoperit prin rezervele oficiale ale țării, și în consecință, cu cît pot scadea rezervele valutare eforturile făcute prin intermediul exporturilor în vederea acoperirii serviciului datoriei externe.

Rata probabilă a datoriei externe pe perioada următorilor ani, este indicatorul care ar permite să scoată în evidență oportunitatea contractării unor noi împrumuturi externe în cazul unor dificultăți din anul de bază sau al altor dificultăți prevăzute să apară pe termen scurt. Raționalitatea calculării indicatorului în cauză are loc doar în cazul în care se presupune exporturile vor avea o tendință normală de creștere și că nu vor fi contractate alte datorii. Pentru a determina evoluția veniturilor din exporturi, pe o perioadă viitoare se raportează total venituri din exporturi la total serviciul datoriei publice externe din această perioadă.

Un alt indicator care se obține din raportarea serviciului datoriei la venitul național, permite aprecierea pe termen lung a capacității unei țări de a suporta datoria externă, luînd în considerație nu numai exporturile ca în cazurile anterioare ci și întrega economie națională. Serviciul datoriei externe reprezentînd o ieșire de capital, adică a unei parți din venitul național, pe cînd contractarea unui împrumut extern, conduce la intrări de capital care contribuie direct sau indirect la creșterea avuției naționale.

Bonitatea financiară a țării îndatorate depinde de volumul datoriei externe rămase care reprezintă suma totală care trebuie plătită în exterior în perioada următoare formată prin cumularea datoriilor nete anuale care nu au fost rambursate.

Efortul valutar antrenat de datoria externă a unei țări se determină prin intermediul mărimii absolute a serviciului datoriei externe și raportul dintre serviciul datoriei externe și încasările din exportul de mărfuri și servicii. Cu cît rambursările din împrumuturi și dobînzile aferente acesora absorb o parte mai mare din încasările din exporturi, cu atît mai mult aceasta va influența balanța de plăți externe a unei țări debitoare față de străinătate. Cu cît mai mare este efortul valutar, cu atît mai mici vor fi resursele valutare ale unei țări rămase pentru plata importurilor destinate dezvoltării economice și sociale a unei țări și aprovizionări acesteia cu bunuri de consum absolut indispensabile.

În conformitate cu Programul Managementul datoriei de stat pe termen mediu 2014-2016, care are ca scop asigurarea necesităților de finanțare ale bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu și lung, în condițiile limitării riscurilor implicate, au fost elaborați indicatori de sustenabilitate ale datoriei de stat și anume: ponderea datoriei de stat și a unităților administrativ teritoriale în produsul intern brut și ponderea serviciului datoriei de stat în veniturile bugetului de stat.

Indicatorii sustenabilității datoriei sectorului public permit de a determina pragul privind ponderea datoriei publice în produsul intern brut care să nu influențeze negativ asupra deficitului bugetar și ratei inflației. Sustenabilitatea datoriei poate fi tratată ca o legatură între soldul bugetar (deficit sau surplus) și datoria sectorului public pentru orice rată anuală a creșterii PIB-ului. Totuți trebuie să menționăm că sustenabilitatea nu poate fi apreciată doar din perspectiva creșterii stocului de datorie publică acumulat. Fiindcă chiar cu un grad de îndatorare de 20%, politicile fiscale și bugetare pot fi nesustenabile, dacă spre exemplu statul nu are capacitatea de a-și achita obligațiunile aferente contractării împrumuturilor publice, altfel vorbind dacă nu este solvabil.

Pe lîngă indicatorii de aprecierea al nivelului datoriei publice sunt o serie de indicatori care caracterizează structura datorie publice în dependență de mai multe criterii. Astfel  structura datoriei publice se apreciază raporțînd:

Datoria publica interna/Datoria publica: este indicatorul ce exprimă partea datoriei publice care este rezultatul împrumutării statului de pe piața internă;

  Datoria publica externa/Datoria publica: evidențiază partea din datoria publică care provine de pe piața externă.

Structura datoriei publice interne se stabilește în functie de:

Destinații deosebim:

împrumuturi de stat de pe piața internă;

împrumuturi de stat pe baza de acte normative speciale;

finanțare temporară din resursele conturilor guvernamentale colectate în contul general al Trezoreriei Statului;

Instrumente:

Certificate de trezorerie;

Obligațiuni de stat;

Alte titluri de stat;

Tipuri de scadențe:

Titluri de stat pe termen scurt;

Titluri de stat pe termen mediu;

Titluri de stat pe termen lung;

Tipuri de deținatori:

Sector bancar – se referă strict la băncile comerciale;

Sector nonbancar- instituții financiare altele decît băncile comerciale;

Alti deținători – alte instituții decît cele menționate mai sus;

Structura datoriei publice externe în funcție de:

Surse de finanțare:

Multilaterale – de la mai mult de doi creditori ;

Bilaterale ;

 Bănci private;

Obligațiuni;

 Alte surse;

Scadențe:

între 1-5 ani;

între 5-10 ani;

 Peste 10 ani;

CAPITOLUL II. ANALIZA DATORIEI PUBLICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

2.1 Factorii de influență asupra datoriei publice.

Tendința de creștere continuă a mărimii datorie publice, se observă în ultimii ani, în mare majoritate a statelor, în special crește datorie externă. Această creștere are la bază o multitudine de factori, atît de ordin intern cît și de ordin extern. După cum proporția cu care crește datoria publică este diferită de la un stat la altul, astfel și nu pentru toate țările acestă creștere este cauzată de același tip de factori, aceștea ținînd cont de specificul economiei, nivelul dezvoltarii, gradul de dependență de împrumuturile externe și alte criterii.

Un factor care poate conduce la creșterea poverii datriei publice este reprezentat de declinul economic și deficitul bugetar. Deficitul bugetar reprezintă situația cînd cheltuielile bugetare depășesc veniturile bugetare. În ultima perioadă în marea majoritate a țărilor, în special în țările în curs de dezvoltare, problema deficitul bugetar devine mai acută și tot mai raspîndită. Un deficit bugetar este echivalent cu scăderea economisirii și efectele acesteia pot fi pozitive și negative [ 45. pag 237 ]

Deficitul bugetar are cîteva forme, astfel deosebim deficitul primar care reprezintă diferența dintre totalul cheltuielilor publice ocazionale, plățile prin transferuri precum și cele prin cumpărare de bunuri și servicii publice și totalul veniturilor fiscale. Deficitul total la rîndul său repezintă deficitul primar la care se adaogă plățile de dobînzi aferente împrumuturilor de stat, înregistrate în bugetul de stat sub forma cheltuielilor publice. Deficitul total înregistrat pe parcursul unui an poate fi divizat în două compenente:

Deficit structural- care are loc atunci cînd bugetul ajustat în mod ciclic este în deficit. Bugetul ajustat în mod ciclic este definit ca surplus sau deficit bugetar în momentul în care economia asigură folosirea deplină a forței de muncă și se obține raportînd deficitul de stat la o economie care asigura folosirea deplină a forței de muncă.

Deficit ciclic care se obține ca diferența dintre deficitul bugetar total și deficitul structural.

Finanțarea deficitului bugetar are loc prin doua modalități: prin emisiunea monetară și prin împrumuturile de stat. Emisiunea monetară presupune vînzarea activelor lichide băncilor comerciale proces care este cunoscut sub denumirea de monetizarea deficitului și are un caracter inflaționist.

Ce-a de-a doua modalitate de finanțare a deficitului bugetar este împrumutul de stat. Din punct de vedere juridic, împrumutul de stat reprezintă o negocierea între o persoană fizică sau juridică pe de o parte și stat de cealaltă parte, prin care prima consimte să puie la dispoziția statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o restitue la scadență și sa plăteasca costul acesteia. Oricare ar fi motivul apariției, deficitul bugetar necesită să fie finanțat, din surse pe care statul le obține în urma împrumutului de la populației, ceea ce duce la apariția datoriei interne (care însă nu atinge generațiile viitoare), fie prin apelarea la împrumuturi externe unde generația viitoare va suporta povara datoriei statului).

Diagrama 1. Deficitul sau excedentul bugetar al Republicii Molodva

Sursă: elaborat în baza datelor CBTM//http://www.mf.gov.md/

Din datele diagramei observăm că Republica Moldova, pe parcursul perioadei anilor 2010-2014 înregistrează doar deficit bugetar, care are o tendință de scăderea. Ce-a mai mare valoare înregistrînd-o pe parcursul anului 2011, 1961,3 mil. de lei, iar în anul 2014 aceasta a ajuns pînă la o valoare de 1,6 mlrd. lei.

Sursele de finanțare al deficitului bugetar se divizează în surse interne și externe. Din categoria surselor interne fac parte împrumuturile de la sistemul banacar și împrumuturile de la sectorul nebancar.

Din categoria surselor externe de finanțare a deficitului bugetar fac parte: garantele, creditele concesionale, creditele comerciale, acumularea temporară a datoriei externe, și reducerea averii străine. Acumularea temporară a datoriei externe are loc atunci cînd achitarea costului creditului străin, adică a dobînzii nu se efectuează la timp, astfel dobinda crescătoare majorează deficitul, dar această parte a deficitului se acoperă automat prin refuzul achitării dobînzii. În cazul în care la scadență se refuza achitarea obligațiunilor, deasemenea are loc acoperirea automată a deficitului.

Toate aceste restanțe devin odată cu trecerea timpului semnificative în unele țări. În situația în care plățile nu se afectuează din motivul lipsei valutei străine, guvernul este obligat să acorde mijloacele în monedă națională. Pentru evitarea unor asemenea situații se apelează la înghețarea conturilor în banca centrală, la care guvernul achită echivalent în monedă națională și care achită în valută străină cînd ea este disponibilă.

Un alt factor care a dus la creșterea datoriei externe a statelor care importă combustibili, este creșterea prețului țițeiului. Din cauza lipsei totale sau insuficienței combustibilelor, țările în cauză sunt nevoite să le importe, în cazul în care din cauza creșterii prețului la țiței statele importatoare nu dispun de suficiente resurse financiare, ele apelează la mijloace bănești din exterior, prin contractarea împrumuturilor externe. Deci nemijlocit creșterea prețurilor la combustibili duce la creșterea datorie publice externe.

Printre factorii exogeni se enumeră nivelul ridicat al dobînzilor percepute la creditele externe. Dobînda reprezintă prețul pe care statul îl achită creditorilor săi pentru folosirea sumei împrumutate din interior sau din exterior. Teoretic rata dobînzii la împrumuturile de stat ar trebui să fie apropiată de rata dobînzii practicate la creditul bancar. Aceasta din cauza că rata dobînzii este influențată de raportul dintre cererea și oferta de capital, iar cererea vine din parte persoanelor fizice, juridice cît și din partea statului.

În realitate însă, de cele mai dese ori rata dobînzii la împrumuturile publice diferă de cea percepută la creditul bancar. Există situații în care statul acordă creditorilor săi alte avantaje decît dobînzile achitate și anume: prime de rambursare, scutirea de la plata impozitelor a veniturilor din dobînzi, toate acestea cu scopul de a face mai atractive împrumuturile care le contractează pe piața internă. În același timp întîlnind dificultăți în finanțarea deficitului bugetar, statul acordă rate ale dobînzii mai mari persoanelor fizice și juridice care au disponibilități bănești temporar libere, dispuse să-l împrumute, comparativ cu cele acordate de bănci la depozite.

Asupra creșterii datoriei externe a mai influențat orientarea eronată a politicilor economice și financiar valutare. Și anume, utilizarea mijloacelor împrumutate pentru:

Finanțarea unor importante obiective cu caracter neproductiv ori a deficitelor bugetare;

Realizarea unor obiective economice cu o eficiență economică scăzută, care nu ar asigura rambursarea împrumuturilor externe și plata dobînzilor aferente;

În alte cazuri, lipsa unui control valutar și depunerea lor în conturi personale de la bănci în străinătate [30, pag. 275-276].

Un alt factor care influențează asupra evoluției datoriei publice il constitue politica bugetară expasionistă, care se referă la creșterea cheltuielilor bugetare ale unui stat pentru reducerea recesiunii economice. Paralel cu politica bugetară expasionistă de regulă se aplică și politica fiscală expasionistă în corespundere cu care are loc reducerea impozitelor și taxelor la nivel național deasemena cu scopul stimulării economice. Evidenț că odată cu creșterea volumului cheltuielilor bugetare și micșorarea veniturilor fiscale, statul în cauză ajunge la situația insuficienței mijloacelor bănești, din această cauză urmează apelarea la împrumuturi externe, fiindcă pe plan intern nu sunt suficiente mijloace bănești. Evident că drept consecință va avea loc creșterea datoriei publice. În caz contrat, odată cu creșterea volumului veniturilor fiscale și micșorarea mărimii cheltuielilor bugetare, statul va avea disponibilitate la mijloace bănești din interiorul țării, astfel diminuîndu-se valoarea împrumuturilor externe.

În unele surse literare de specialitate se menționează următoarea clasificare a factorilor de influență asupra problemelor de lichiditate ale datoriei publice [19, pag. 16-30]:

Factori fluctuanți: 1) exporturi;

2) fluxuri de capital;

3) importuri de forță majoră.

Factori de rezervă: 4) rezerve oficiale de aur și devize;

5)importuri la care se poate renunța;

Factori rigizi: 6) importuri minime necesare;

7)serviciul datoriei externe.

Creșterea datoriei publice poate fi cauzată de scăderea veniturilor externe în valută străină, ale țărilor în curs de dezvoltare, care la rîndul său poate fi provocată de micșorare cererii la produsele pe piața internațională, sau de scăderea ofertei de export a țării respective, sub influența unor categorii de factori economici, sociali sau politici interni. Pentru a evita astfel de situații este necesar de asigura de stabilitatea exporturilor, prin diversificarea geografică a comerțului exterior, astfel exporturile nu vor fi dependente într-o măsură prea mare de cererea care provine dintr-o singură țară sau dintr-un grup de țări.

Soluționarea problemei de stabilizare a veniturilor din exporturi în valută, ar influența asupra evoluției datoriei publice, deoarece o asigurare cu resurse financiare în valută din export, ar reduce necesitatea apelării la împrumuturi fie interne, fie externe.

Un alt factor fluctuant care influențează indirect asupra mărimii datoriei publice constitue fluxurile de capital, care afectează lichiditatea internațională a țărilor în curs de dezvoltare, în sensul asigurării resurselor necesare acoperirii plăților scadente.

De obicei, fiecare țară mizează pe anumite intrări de capital, pe termen scurt sau lung, cu ajutorul cărora să-și echilibreze balanța de plăți, dacă aceste previziuni nu se materializează, țăra respectivă se află în pericolul apariției unei crize de lichiditate. În unele cazuri intrările reduse de capital, sub previziuni, au loc concomitent cu accentuarea ieșirilor de capital, fie în contul serviciului datoriei externe, fie ca urmare a repatrieirii unor capitaluri private [20, pag. 58].

Ca urmare are loc majorarea datoriei publice, din cauza neasigurării statului la timp cu resursele previzionate. În scopul soluționării problemei respective este necesar de efectuat o clasificare a intrărilor de capital în dependență de gradul lor de siguranță. După acest principiu cele mai avantajoase și sigure sunt considerate fluxurile de capital din surse publice internaționale dacă constitue asistența financiară acordată pe plan multilateral țărilor în curs de dezvoltare.

Dificultăți în rambursarea datoriei externe poate provoca creșterea semnificativă a volumului importului. De regulă marimea importuriloar poate fi menținută relativ stabil de către stat, această însă nu se referă și la importurile determinate de o forță majoră, precum seceta sau conflicte, atunci cînd cererea la produse alimentare crește esențial, și pentru a acoperi această cerere statul este nevoit să majoreze importurile la produsele respective. Creșterea importurilor determinate de forță majoră presupune obținerea rapidă a resurselor bănești necesare finanțării acestora, care de regulă se obțin prin apelul la împrumuturile externe. Intervenția statului în asemenea cazuri nu poate avea o influență semnificativă, deoarece ține de careva factori neprevăzuți.

Rezervele în valută străină, curente sau potențiale care constau în rezervele în aur și devize și din economiile valutare, pot neutraliza efectele negative ale fluctuațiilor fluxurilor de capital, importurilor determinate de cauze majore. Rezelvele oficiale de aur și devize reprezintă principalul factor de rezervă care se utilizează de țara îndatorată. Trebuie să menționăm că din punct de vedere economic, rezervele valutare sunt considerate disponibilități imobilizate, în formă lichidă și pentru țările în curs de dezvoltare care au necesități mai mari de capital este dificil să păstreze un nivel adecvat al rezervelor lor oficiale.

Serviciul datoriei externe constituie elementul cel mai rigit al balanței de plăți a oricărei țări în curs de dezvoltare. Ratele scadente de rambursare ale împrumuturilor și creditele externe și eșalonarea lor sunt stabilite contractual.

Băncile private deasemenea sunt responsabile pentru creșterea datoriei externe, din cauza că în perioada de creștere rapidă a ofertei de mijloace bănești pe piața capitalurilor de împrumut, cauzată de majorarea prețului petrolului, băncile respective acordă adeseaa credite fără a le aprecia la justa lor valoare: pentru obiective productive, pentru infrastructură, pentru import de echipamente industriale, ca și pentru achiziții de armament, pentru acoperirea deficitului balanței comerciale. Utilizarea neproductivă a împrumuturilor face imposibilă, în numeroase cazuri rambursarea la termen a ratelor scadente și achitarea dobînzilor aferente.

Războaiele sau conflictele interne deasemenea sunt un factor cu impact asupra creșterii datoriei publice. În conformitate cu un model existent în Statele Unite, în perioada de război datoria publică crește, iar pe timp de pace mărimea datoriei publice treptat se diminuează în raport cu produsul intern brut. Fiindcă în situațiile de conflict intern sau extern, țara în cauză, are nevoie de resurse financiare considerabile, contractînd împrumuturi externe și conducînd astfel la creșterea datoriei externe.

2.2 Evoluția datoriei publice în Republica Moldova

Pentru a realiza o analiză în dinamică și structură și calculul indicatorilor de apreciere a poberii datoriei publice, este necesar de analizat evoluția principalilor indicatori macroeconomici. Astfel produsul intern brut în anul 2014 a constituit 111501,0 mil. lei cu 10990,5 mil. lei mai mult decît în anul 2013[ 44, pag. 12].

Veniturile bugetului de stat pentru anul 2014 au înregistrat o valoare de 27,7 mlrd. lei, iar cheltuielile bugetului de stat în aceeași perioadă au atins valoare de 29,3 mlrd. lei. Deficitul bugetului de stat a constituit 1,6 mlrd. lei fiind cu 42,5% mai mic decît suma prevăzută pentru această perioadă.

Cursul de schimb al monedei naționale, de la începutul anului 2014 a marcat o depreciere de 19,6% față de dolarul SUA, în termeni nominali, (de la 13,06 leipentru 1 dolar american la 01.01.2014 pînă la 15,62 lei la 31.12.2014) (Anexa nr. 2).

Exporturile de bunuri realizate în anul 2014 au atins nivelul de 2,3 mlrd. dolari SUA, volum inferior celui înregistrat în anul 2013 cu 3,7%. Importurile de bunuri au constituit 5,3 mlrd. dolari SUA, fiind în scădere cu 3,2% comparativ cu anul precedent. Balanța comercială s-a soldat cu un deficit de 3 mlrd. dolari SUA, fiind cu 2,8% mai mic față de cel înregistrat în 2013.

Tabelul 1. Dinamica datoriei publice în mărimi absolute, 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Analizînd, datoria publică a Republicii Moldova, în mărimi absolute observăm că începînd cu anul 2010 datoria publica a țării este în continuă creștere, din 2010 pînă în anul 2013 acesta a crecut cu 8991,1 mln de lei, o creștere semnificativă. Analizînd structura datoriei publice, observăm ca componenta cu ponderea semnificativă este datoria publică externă, circa 70%, iar datoria publică internă aproximativ 30%.

Trebuie să menționăm că daca în anul 2011 datoria externă deținea o pondere de 70,9% iar datoria internă 29,1%, atunci în anul 2013 această aceasta a ajuns în proporție de 72,7% datoria internă și 27,3% datoria publică internă, se observă tendința statului de creștere a volumului datoriei externe, ceea ce nu prezintă aventaje în dezvoltatea economică unui stat în curs de dezvoltare precum Republica Moldova.

Diagrama 2. Strucutura datoriei publice interne, 31 decembrie 2014

Sursă: elaborat în baza datelor Ministerului Finanțelor

Din analiza figurei 1, observăm că în totalul datoriei publice interne, cea mai mare pondere îi revine datoriei de stat interne,care deține o pondere de 74,20%, iar în mărime absolute acesta constitue 7075,4 mil. lei. După care urmează datoria internă a întreprinderilor din sectorul public, cu 25,10 % din totalul datoriei publice interne. Datoria internă a unitaților administrativ teritoariale a Republicii Moldova au o pondere nesemnificativă în total în valoare de 0,71%.

Diagrama 3. Structura datoriei publice externe, 31 decembrie 2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Din diagrama de mai sus rezultă,că comparativ cu structura datoriei publice interne, în componența datoriei publice externe se include datorie externă a Băncii Naționale a Moldovei căreia îi revine o pondere de 22,60 % din totalul datoriei publice externe a țării. Cea mai semnificătiva pondere în total o deține datoria de stat externă, 75,50%, în mărime absolute, aceasta constituia 1306,1 mil. USD. După care urmează datoria externă a întreprinderilor sectorului public cu o pondere de 1,20% și în final datoria publică externă a unităților administrativ teritoriale cu 0,80% în total.

Luînd în considerație evoluțiile înregistrate de datoria publică internă, trebuie să menționăm că datoria publică internă pe termen scurt poate genera anumite vulnerabilități, avînd în vedere nesincronizarea între momentul încasării veniturilor bugetare și cel al plății obligațiilor aferente împrumuturilor publice contractate.

În corespundere cu, articolul 7 al Proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2015, la 31 decembrie a anului curent datoria de stat internă nu va depăși 7582,2 mln. lei, iar datoria de stat externă nu va depăși valoare de 1472,4 mln. dolari SUA.

Tabelul 2. Evoluția componentelor datoriei publice și ponderii acestora în PIB

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

În perioada considerată, raportată la produsul intern brut, datoria de stat a Republicii Moldova a atins o valoare de 24,6 procente. Din punct de vedere teoretic circa o patrime din PIB se utilizează pentru rambursarea împrumuturilor de stat, 5,5% din PIB pentru rambursarea împrumuturilor Băncii Naționale, 2,4% pentru rambursarea împrumuturilor întreprinderilor sectorului public și 0,3 puncte procentuale pentru stingerea împrumuturilor UAT. În realitate însă, onorarea angajamentelor are loc în mod eșalonat și deci din PIB-ul unui an numai o parte se utilizează pentru stingerea datoriilor publice. Totuși cu cît ponderea fiecărei componente a datoriei publice în produsul intern brut este mai mare cu atît o mai mare parte a PIB-ului se va utiliza nu în scopuri productive ci pentru stingerea obligațiunilor față de sttrăinătate. În dinamică din anul 2011 mărime indicatorului respectiv este în creștere. Trebuie să menționăm că în anul 2010 ponderea datoriei de stat în PIB a constituit 26,3%, o asemenea valoare a fost cauzată de influența unor factori economici și politici din anul precedent. Datoria unităților administrativ teritoriale raportat la PIB nu fluectuează semnificativ în perioada 2012-2014 valoare acestui indicator a ramas chiar nemodificată fiind de 0,3 puncte procentuale.

Diagrama 4. Dinamica componentelor datoriei publice

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Din datele imaginii de mai sus observăm că tendința datoriei publice, analizată pe componentele sale este una de creștere în dinamică, astfel datoria de stat de la valoare de 18870,8 mil. lei înregistrat în anul 2010 a crescut pînă la 27470,4 mil. lei în anul 2014. Evoluția datoriei unităților administrativ teritoriale este deasemenea una semnificativa de la 69,1 mil. lei în 2010 la 285,2 mil. lei în 2014, ceea ce este cu 32,1 mil. lei mai mult față cu aceeași perioadă a anului precedent. Datoria Băncii Naționale a Moldovei pe perioada analizată a crescut de la 2482,3 mil. lei în 2010 și a atins un nivel de 6100,8 mil. lei în 2014, deci observăm că în termeni reali aceasta s-a triplat.

Tabelul 3. Structura datoriei de stat pe tipuri de rată a dobînzii

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Din analiza structurii datoriei de stat pe tipuri de rată a dobînzii, observăm că datoria cu rata dobînzii flotantă a constituit 21,1 la sută din portofoliul datoriei de stat la situația din 31decembrie 2014, ceea ce reprezintă o majorare în comparație cu sfîrșitul anului 2013 cu 0,3 puncte procentuale și o diminuare față de situația de la sfîrșitului anului 2012 cu 0,2 puncte procentuale.

Comparativ cu rata dobînzii fixă care constituit 78,8 la sută dintre care 53,80 % revin datorie de stat externe și celelalte 25% datoriei de stat interne. În dinamică ponderea ratei dobînzii fixă s-a diminuat cu 0,7 puncte procentuale față de anul 2013 și coincide cu mărimea acestuia din anul 2012, insă ca structură in anul 2012, 50,9 % revin datoriei de stat externe și 27,90% datoriei de stat interne. Din datele încluse în perioada analizată observăm că pe tipuri de rată a dobînzii structura datoriei de stat nu a cunoscut fluctuații mari, evoluând relativ constat, modificări se observă doar pe tipuri de datorie de stat, internă și externă.

Instrumentele de datorie cu rata fixă a dobînzii sunt:

împrumuturile de stat externe contractate de la instituțiile financiare internaționale (BEI, BDCE, FIDA, AID, FMI), precum și de la creditorii bilaterali (Guvernul SUA, Guvernul Germaniei, Guvernul României, Banca germană KfW, Turk Eximbank, JICA, UniCredit Austria);

Valori mobiliare de stat emise pe termen scurt (bonurile de trezorerie);

Valori mobiliare de stat convertite;

Valori mobiliare de stat emise pe termen mediu (obligațiunile de stat cu maturitatea de 3 ani);

Valori mobiliare de stat emise pentru asigurarea stabilității financiare.

Instrumentele cu rata flotantă a dobînzii sunt:

împrumuturile de stat externe cu rata flotantă a dobînzii, contractate de la organizațiile financiare internaționale (Banca Europeană de Investiții, Banaca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banaca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), de la creditorii bilaterali (Guvernul Japoniei, Guvernul Rusiei), dar și de la creditorii comerciali (AKA Ausfuhrkredit-Ge);

alocarea Drepturilor Speciale de Tragere de la Fondul Monetar Internațional;

Valori mobiliare de stat emise pe termen mediu (obligațiunile de stat cu maturitatea de 2 ani);

Valori mobiliare de stat plasate prin subscriere.

Diagrama 5. Structura datoriei de stat, pe valute, cu descopunerea drepturilor speciale de tragere pe principalele valute componente.

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Structura datoriei de stat pe valute, include sumele de bani pe care rezidenții țării, persoane fizice și juridice le datorează străinătății la un moment dat și se formează din drepturi speciale de tragere cu o pondere semnificativă de 51,4%, ce se datorează volumului creditelor acordate de Fondul Monetar Internațional și Asociația Internațională de Dezvoltare, după care urmează moneda naționala cu o pondere de 25,8%, valuta euro 13,8% și dolarul american cu 7,4% , yenul janonez 1,4%, coșul valutar (WPU) cu 0,2%. și lira sterlină – 0,05 puncte procentuale.

Dacă descompunem coșului valutar DST, pe principalel valute poziția dominantă este ocupată de Euro – 18,20%, urmat de dolarul SUA – 23,50%. Deci dacă luăm în calcul descompunerea coșului DST, în principal 32% din datoria statului este în valuta euro și 30,9% dolari SUA, după care urmează moneda națională. Astfel se confirmă faptul că cea mai mare parte în totalul datoriei publice revine obligațiunilor față de străinătate, deci datoriei externe.

În continuare vom analiza structura datorie de sta externe pe tipuri de creditori, realizînd o clasificare a acestora în: creditori multilaterali; creditori bilaterali și creditori comerciali. Informația detaliată cu privire la care instituții formează aceste clase de creditori este disponibilă în (Anexa nr.1).

Diagrama 6. Datoria de stat externă pe tipuri de creditori, 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

În componența datoriei de stat externe pe creditori, creditorii multilaterali continuă să fie principalii creditori ai Republicii Moldova. Datoria de stat externă față de creditorii multilaterali, la situația din 31 decembrie 2014, a constituit 1 133,9 mil. dolari SUA (86,8%) din soldul total al datoriei de stat externe, fiind cu 26,8 mil. dolari SUA mai mare decît la finele anului 2013. Ceamai mare pondere în soldul datoriei de stat externe față de creditorii multilaterali o deține AID cu 47,2%, urmată de FMI – cu 27,2%, BEI– cu 11,0%, FIDA – cu 5,4% și alți creditori cu o pondere mult mai mică.

Datoria de stat externă față de creditorii bilaterali a constituit 171,1 mil.dolari SUA (13,1%), diminuîndu-se cu 8,4 mil. dolari SUA comparativ cu sfîrșitul anului 2013. Guvernului Rusiei îi revine ponderea majoră – circa 32,4% din datoria față de creditorii bilaterali.

Datoria de stat externă față de creditorii comerciali a însumat 1,1 mil. dolariSUA (0,1%), diminuîndu-se cu 2,5 mil. dolari SUA față de sfîrșitul anului 2013, fiind formată integral din datoria față de banca germană AKA Ausfuhrkredit-Ge.

În dinamică se observă tendința descendentă a datoriei de stat externe față de creditorii bilaterali și cei comerciali pe parcursul ultimilor doi ani. În aceeași perioadă, datoria de stat externă față de creditorii multilaterali a înregistrat o tendință ascendentă

Conform Programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu “ anual se calculează și monitorizează indicatorii sustenabilității datoriei de stat, cu scopul de a stabili dacă indicatorii respectivi se încadrează în limitele sustenabile și nu produc riscuri asupra stabilității macroeconomice a statului și se formulează programul împrumuturilor pentru anii viitori( Anexa nr. 3). Așadar următorul tabel ne oferă datele cu privire la evoluția indicatorilor sustenabilității datorii de stat pe perioada 2010-2014.

Tabelul 4. Evoluția indicatorilor sustenabilității datoriei de stat, 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Din analiza indicatorilor sustenabilității datoriei de stat, am constat că valorile înregistrate ale acestor indicatori se încadrează în limite sustenabile și nu produc riscuri adiționale asupra stabilității macroeconomice a țării.

În anul 2012 indicatorii care se referă la soldul datoriei de stat au înregistrat o majorare moderată comparativ cu anul 2011. Această tendință are la bază majorarea soldului datoriei de stat într-o proporție mai mare decît creșterea valorilor indicatorilor macroeconomici de bază.

Astfel, în anul 2013 indicatorii care se referă la soldul datoriei de stat au înregistrat o diminuare moderată comparativ cu anul 2012. Această tendință are la bază majorarea soldului datoriei de stat într-o proporție mai mică decît creșterea valorilor indicatorilor macroeconomici de bază. Diminuarea sumelor destinate serviciului datoriei de stat pe parcursul anului 2013 față de aceeași perioadă a anului 2012 a contribuit la micșorarea valorilor indicatorilor de sustenabilitate care se referă la serviciul datoriei de stat.

Ponderea datoriei de stat în PIB la situația din 31 decembrie 2014, indică o majorare cu 1,2 puncte procentuale. comparativ cu finele anului 2013 și cu 0,5 puncte procentuale comparativ cu anul 2012. La situația din 31 decembrie 2014, ponderea serviciului datoriei de stat în veniturile de bază ale bugetului de stat nu a înregistrat modificări comparativ cu finele anului 2013, dar s-a diminuat cu 1,3 puncte procentuale comparativ cu anul 2012.

Tabelul 5. Analiza structurii datoriei de stat pe instrumente, 2010-2014

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Analizînd structura datoriei sectorului public pe instrumente, am stabilic că sursele de finanțare a deficitului bugetar sunt: împrumuturile de stat externe care se utilizează pentru finanțarea proiectelor investiționale sau a programelor de dezvoltare și pot fi plătite prin intermediul unităților speciale responsabile de implementarea acestor proiecte și programe, în conformitate cu planurile de procurări și cele de finanțare în cadrul proiectelor investiționale.; valorile mobiliare de stat (VMS) emise pe piața primară; alocarile DST; valorile mobiliare convertite; valorile mobiliare pentru asigurarea stabilității financiare.

Împrumuturile de stat externe au înregistrat o tendință predominant crescătoare ca pondere în totalul datoriei, astfel că la data de 31 decembrie 2014, ponderea majoritară o dețin împrumuturile de stat externe cu 64,6 la sută, majorîndu-se cu 3,0 puncte procentuale față de sfîrșitul anului 2013, și cu 4,0 puncte procentuale în comparație cu aceeași perioadă a anului 2012.

A doua poziție este ocupată de VMS emise pe piața primară cu ponderea de 17,9%, după care urmează alocarea DST cu 9,7%, VMS convertite cu 7,5% și VMS emise pentru asigurarea stabilității financiare cu 0,3 la sută.

Un alt aspect de analiză a structurii datoriei de stat este conform maturității rămase, în conformitate cu care se stabilește internvalul de timp în care plățile ajung la scadență.

Diagrama 7. Sructura datoriei de stat conform maturității rămase, la 31 decembrie 2014 (%)

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Datoria de stat pe termen scurt se situează la nivelul de 28,3 la sută, ceea ce înseamnă că circa o treime din soldul datoriei de stat urmează să ajungă la scadență în decurs de un an. Datoria pe termen lung constituie circa 70 la sută din portofoliul datoriei de stat, cele mai lungi perioade ale maturității fiind caracteristice împrumuturilor de stat externe.

În ce privește structura pe destinații, volumul total al intrărilor de împrumuturi de stat externe se utilizează pentru:

susținerea bugetului de stat – 34,1 mil. dolari SUA, ceea ce reprezintă 22,2 % din totalul intrărilor de împrumuturi de stat externe;

﴿realizarea proiectelor finanțate din surse externe –119,4 mil. dolari SUA, ceea ce reprezintă 77,8 % din totalul intrărilor de împrumuturi de stat externe.

Tabelul 6. Debursări privind împrumuturile de stat externe, pe destinații, 2010-2014,

(mil. dolari SUA)

Sursă: elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanțelor

Pentru susținerea bugetului (30,0 mil. dolari SUA):

Banca Mondială (30,0 mil. dolari SUA)

a)Un împrumut în sumă de 13,7 mil. DST (circa 21,0 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de finanțare dintre Republica Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului Prima Operațiune a Politicilor de Dezvoltare în Republica Moldova –OPD I. Acordul a fost semnat la 3 aprilie 2014, intrat în vigoare la 29 aprilie 2014.

b) Un împrumut în sumă de 9,0 mil. dolari SUA, contractat în baza Acordului de împrumut dintre Republica Moldova și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului Prima Operațiune a Politicilor de Dezvoltare în Republica Moldova –OPD I. Acordul a fost semnat la 3 aprilie 2014, intrat în vigoare la 29 aprilie 2014.

Pentru realizarea proiectelor finanțate din surse externe (498,4 mil. dolari SUA):

Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (16,1 mil. dolari SUA):

Un împrumut în sumă de 10,5 mil. DST (circa 16,1 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de Finanțare dintre Republica Moldova și Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă, privind Programul Rural de Reziliență Economico- Climatică Incluzivă. Acordul a fost semnat la 24 februarie 2014, intrat în vigoare la 25 august 2014.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (87,7 mil. dolari SUA):

Un împrumut în sumă de 10,0 mil. Euro (circa 13,4 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de Împrumut dintre Republica Moldova și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, privind Proiectul Alimentarea cu apă în regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Acordul a fost semnat la 30 iulie 2014.

Un împrumut în sumă de 7,0 mil. Euro (circa 8,9 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de Împrumut dintre Republica Moldova și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, privind Proiectul Sistemul termoenergetic al mun. Bălți S.A. „CET-Nord”. Acordul a fost semnat la 30 octombrie 2014.

Un împrumut în sumă de 52,5 mil. Euro (circa 65,4 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de Împrumut dintre Republica Moldova și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, privind Proiectul Resctructurarea căilor ferate din Republica Moldova. Acordul a fost semnat la 14 noiembrie 2014.

Banca Europeană de Investiții (174,2 mil. dolari SUA):

Un împrumut în sumă de 10,0 mil. Euro (circa 13,4 mil. dolari SUA), acordat în baza Contractului de Finanțare dintre Republica Moldova și Banca Europeană de Investiții, privind Proiectul Alimentarea cu apă în regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Contractul a fost semnat la 31 iulie 2014

Un împrumut în sumă de 120,0 mil. Euro (circa 160,8 mil. dolari SUA), acordat în baza Contractului de Finanțare dintre Republica Moldova și Banca Europeană de Investiții, privind Proiectul Livada Moldovei. Contractul a fost semnat la 31 iulie 2014.

UniCredit Bank Austria AG (7,5 mil. dolari SUA):

a) Un împrumut în sumă de 6,0 mil. Euro (circa 7,5 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de credit export dintre Republica Moldova și UniCredit Bank Austria AG, privind Proiectul Consolidarea serviciului salvatori și pompieri în localitățile rurale ale Republicii Moldova. Acordul a fost semnat la 21 noiembrie 2014.

Banca Mondială (75,8 mil. dolari SUA):

Un împrumut în sumă de 20,0 mil. DST (circa 30,8 mil. dolari SUA),contractat în baza Acordului de finanțare dintre Republica Moldova și Asociația Internațională pentru Dezvoltare, privind Proiectul Modernizarea Sectorului Sănătății în Republica Moldova. Acordul a fost semnat la 11 iulie 2014.

Un împrumut în sumă de 9,7 mil. DST (circa 15,0 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de finanțare dintre Republica Moldova și Asociația nternațională pentru Dezvoltare, privind Proiectul Ameliorarea Competitivității II.Acordul a fost semnat la 15 iulie 2014, intrat în vigoare la 02 octombrie 2014.

Un împrumut în sumă de 30,0 mil. dolari SUA, contractat în baza Acordului de împrumut dintre Republica Moldova și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, privind Proiectul Ameliorarea Competitivității II. Acordul a fost semnat la 15 iulie 2014, intrat în vigoare la 02 octombrie 2014.

Guvernul Poloniei (137,1 mil. dolari SUA):

Un împrumut în sumă de 100,0 mil. Euro (circa 137,1 mil. dolari SUA), contractat în baza Acordului de împrumut dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Polone, privind Proiectul Obținerea unui credit de asistență. Acordul a fost semnat la 14 mai 2014, intrat în vigoare la 08 august 2014.

CAPITOLUL III. PROBLEME ȘI SOLUȚII PRIVIND ADMINISTRAREA DATORIEI PUBLICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

3.1 Efectele îndatorării asupra creșterii economice în Republica Moldova

Împrumuturi publice de cele mai dese ori permit țărilor să investească și să consume mai mult decît aceasta ar fi posibil, utilizînd resurse interne, devenind în prezent instrument care crează starea de echilibru între nevoi și resurse. Nevoile crescînde de resurse și resursele limitate ale debitorului și nevoile de fructificare a resurselor excedentare ale creditorului.

Privită în timp, datoria publică în special datoria publică externă manifestă o tendință de creștere continuă, ceea ce atrage după sine în mod inevitabil creșterea dobînzilor aferente, precum și a cheltuielilor publice totale. În prezent, Republica Moldova se confruntă cu două probleme macroeconomice esențiale: creșterea produsului intern brut și menținerea nivelului datoriei externe în limitele rezonabile.

Baza împrumuturilor publice sunt dsponibilitățile bănești temporar disponibile ale populației și ale agenților economici. Mijloacele bănești atrase de la diverși deținători indiferent persoane fizice sau juridice, publici sau privați nu duc în sine la creșterea masei monetare, ci doar la redistribuierea acesteea, comparativ cu mijloacele bănești contractate de la banca centrală precum Banca Națională a Moldovei ce constituei o emisiune de bani fără acoperire materială. Efectele acestei emisiuni suplimentare de monedă sunt creșterea masei monetare în circulație care atrage după sine efecte inflaționiste, precum creșterea prețurilor și devalorizarea monedei naționale. Aceeași situația o avem și în cazul acoperirii necesităților de trezorerie prin apelarea la resurse împrumutate ori de cîte ori acestea vizează sume considerabile și nu se rambursează la termenele stabilite.

O problemă esențială ale economiei de piață și în special ale unei economii în tranziție precum este ce-a a Moldovei, o constituie modul cum sunt finanțate deficitele bugetare în condițiile în care datoria publică reprezintă o povară, iar finanțarea deficitelor are o serie de implicații asupra dobînzii și creșterii economice. Finanțarea deficitului prin intermediu creșterii datoriei publice conduce la fenomenul cunoscut în literatura de specialitate ca efect de evicțiune ( în engleză crowding out ) care se referă la procesul care are loc atunci cînd o creștere a finanțării cheltuielilor publice prin împrumuturi de stat conduce la o creștere a ratelor dobînzii și reducerea investițiilor și consumului.

În situația în care creșterea gradului de îndatorare a statului are efect semnificativ asupra ratelor dobînzii, cheltuielile private vor scădea din cauza spre exemplu a reducerii miloacelor bănești provenite de la proiectele investiționale planificate ale investitorilor privați. În acest caz, deși cheltuielile publice crează obstacole creșterii investițiilor private, investițiile totale pot totuși să crească.

După cum am menționat împrumuturile de stat pot conduce nu doar la creșterea ratei dobînzii ci și a ratei inflației, care se poate realiza fie direct prin rambursarea datoriei publice recurgînd la necesitatea de emisiune monetară, sau indirect prin rate ale dobînzii majore care ar conduce la creșterea prețurilor.

Recurgerea la împrumuturile stat cu scopul finanțării deficitului bugetar este rațională doar în cazul în care profitul realizat din finanțarea cheltuielilor publice este suficient de mare pentru a acoperi serviciu datoriei, de a acoperi deasemenea pierderea de utilitatea pe care o suportă piața, iar factorii de decizie publică să-și mențină credibilitatea în urma recurgerii la împrumutul de stat. Statul are sarcina să finanțeze bunurile publice cerute pe piață astfel încît nimeni să nu aibă de suferit o pierdere de utilitate din cauza alocării resurselor prin intermediul deficitului bugetar.

O problemă caracteristică țărilor în tranziție, este acea a aprecierii corecte a deficitului bugetar. Pentru aceasta trebuie făcută distincția între deficitul bugetar actual și cel structural. Deficitul ajustat ciclic este nivelul la care s-ar afla deficitul în condițiile în care producția ar atinge nivelul de angajare maximă a forței de muncă. Ca urmare, deficitul ciclic se va obține din diferența deficitului real și cel structural. Aceasta înseamnă că, în cazul în care bugetul ar fi în medie echilibrat, pe perioade lungi, atunci deficitele bugetare ar apărea în perioade de criză, și surplusuri în perioade de avânt economic.

În perioada de criză economică starea bugetului se agravează, deoarece taxele guvernamentale pe venituri scad, iar cheltuielile cresc. Pe cînd în situațiile de avânt situația bugetului se îmbunătățește automat. Din aceste afirmații putem cocluziona că există un impact cantitativ al crizei economice asupra bugetului. De asemena trebuie de ținut seama de influența politicii de venituri și cheltuieli asupra bugetului de stat, fiind necesară observarea impactului măsurilor politicii fiscale asupra deficitului bugetar.

Asigurarea echilibrului bugetar prin intermediu resurselor de împrumut generează procese de redistrubuire a produsului intern brut care se manifestă atît în interiorul fiecării țării cît și pe plan internațional.

Efectele redistribuirii produsului intern brut își fac aparența odată cu subscrierea la împrumuturile oferite de autoritățile statului cînd are loc o redistribuire între fondul creșterii de capital și fondul de consum. În acest sens o parte din disponibilităile financiare temporar libere sunt plasate în titluri ale împrumuturilor publice fiind utilizate pentru acoperirea cheltuielilor publice pentru consum.

Procesul redistribuirii interne a produsului intren brut se poate realiza și în cursul utilizării efective a resurselor bănești provenite din împrumuturi, prin plățiele efectuate către agenții economici furnizori ai statului care obțin profituri din vînzarea produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor sectorului public.

În cazul în care împrumutul de stat este contractat pentru finanțare unor obiective cu caracter economic precum infrastructura și protecția mediului nu se mai realizează o redistribuire între fondul creșterii de capital și fondul de consum, ci doar între subiecții care materializează utilizarea fondului creșterii de capital. Acest tip de împrumut va contribui la creșterea PIB-ului, care asigură resursele necesare pentru rambursarea lor, avînd efecte benefice asupra economiei.

Redistribuirea produsului intern brut al țării creditoare către țara debitoare are caracter temporar, împrumutul fiind rambursabil, în timp ce plățile efectuate de țara debitoare reflectă redistribuirea definitivă și nerambursabilă a produsului intern brut pe plan internațional. Țările care apelează la creșterea datoriei publice externe doar pentru acoperirea consumului curent, nu fac alt ceva decît să conducă la apariția unei crize economice, din acestă cauză se atrage o atenție deosebită utilizării pe care o capăță împrumuturile publice conttractate.

Un alt efect al practicării împrumuturilor de stat constă majorarea impozitelor ca urmare a sporirii cheltuielilor bugetare iar în caz de insuficiență angajarea de noi împrumuturi. De aici și rezultă claficare datoriei publice ca fiind o importantă pîrghie economico-financiară de influență asupra unor procese și fenomene economice, sociale și politice.

În calitate de instrument al politicii, creditul public poate fi utilizat la finanțarea investițiilor ce țin de realizare unor lucrări publice productive. Asfel dobînzile pentru împrumuturile respective vor fi asigurate cu produsul sau servicul obținut ca rezultat al investiției realizate fără a apela la alte surse cum ar fi de exemplu impozitele.

Populația acumulează resurse temporar libere din diferite motive: în vederea pensionării, pentru instruire sau cu scopul investirii în imobile. Ei fac economii achiziționînd diverse active- active materiale, acțiuni și obligațiuni ale întreprinderilor private sau publice. Toate aceste active în pricipiu de pot diviza în două categorii:

datorie publică;

active care în constituie capital privat și alte bunuri de utilizare îndelungată.

Efectul datoriei publice este acela că pe măsură ce aceasta crește, populația acumulează datorie publică în schimbul capitalului privat, iar disponibilul de capital privat este înlocuit de datorie publică. Enumerînd efectele pe care le produce asupra economiei putem afirma că creșterea datoriei publice peste limitele acceptabile, este fără îndoială, extrem de păgubitoare pentru creșterea economică pe termen lung.

Să presupunem că o economie funcționează de-a lungul de-a lungu timpului fără a apela la împrumuturi publice. În acest caz, capitalul și producția potențială vor avea un trend pozitiv de creștere. Apoi presupunem că se aplică politici ce implică mari deficite și datorii publice. Odată ce datoria crește, are loc înlocuirea unui capital din ce în ce mia mare, toate acestea pot fi reprezentate grafic.

Figura 1. Modelarea evoluției capitalului și producției într-o economie cu datorie publică și fără datorie publică

Sursă: elborat în baza sursei 16, pag 10.

Astfel pentru a putea plăti dobînda pentru datoria contractată, impozitele cresc, ceea ce face să scadă producția. De asemenea, sporirea datoriei externe determină scăderea venitului național și creșterea părții din PIB care trebuie alocată sserviciului datoriei externe. Însumînd toate aceste efecte concluzionăm că producția și consumul vor crește într-un ritm mai mare în situația în care mărime datoriilor este nesemnificativă. Aceeasta poate fi observat din partea inferioară a figurii, iar odată cu creșterea volumului datoriei are loc diminuarea producției și capitalului. Disponibilul de capital al națiunii stagnează, iar statul trebuie să plătească dobînda pentru datoria externă contractată.

Cel mai important lucru referitor la impactul pe termen lung, produs de o datorie a sectorului public mare asupra economiei este următorul: o datorie publică tinde să reducă creșterea producției potențiale al unei țări din cauza că înlocuiește capitalul privat, sporește ineficiența sistemului fiscal și obligă statul să suporte partea externă a datoriei.

În final putem afirma că datoria sectorului public reprezintă expresia influenței factorilor interni și externi, a deciziilor politico-strategice luate de conducerea superioară de lungul unei perioade de timp relativ îndelungate. Prin datoria publică, în special prin condițiile de îndatorare se poate constrînge financiar și social nu numai generația actuală, dar și generațiile viitoare. Din acestă cauză transparența în cazul contractării de noi împrumuturi este obligatorie, acestă conducînd la o utilizare mai eficientă a fondurilor publice obținute. Datoria publică poate afecta independența și suveranitatea națională sau cea a băncilor naționale centrale de emisie monetară.

În literatura de specialitate întîlnim economiștii contemporani care susțin ipoteza conform căreia împrumuturile publice ar constitui un mijloc de transferare a sarcinilor financiare asupra generațiilor viitoare. Pe de altă parte alți specialiști în domeniu afirmă că ipoteza dată nu este fondată, și este valabilă doar în cazul în care lucrurile sunt analizate prin prisma împrumutătorului individual, care în loc să plătească în perioada curentă un impozit majorat, care să-i diminueze veniturile în totalitate, oferă statului o pare din disponibilitățile sale financiare, care îi va fi rambursat ulterior din impozite majorate.

Este important de facut distingție clară între datoria publică externă și datoria publică internă. Odată ce datoria publică externă este o povară pentru comunitatea care o contractează, pentru că produce trensferuri de bunuri și servicii între debitor și creditor, datoria publică internă reprezintă un transfer de la cetățeni, ca plătitori de taxe, către cetățenii proprietari, neexistînd astfel nici un fel de pierdere.

Dacă analizăm lucrurile la nivelul întregii societăți, atunci cu suma oferită drept împrumut statului, se micșorează partea din venitul național (produsul intern brut) destinată formării brute de capital sau consumului individual atunci cînd se contractează împrumutul, deci afectează resursele financiare ale generației prezente. Fiecare generație suportă consecințele împrumuturilor publice contractate de către stat, care se materializează în schimbarea destinației înițiale a părții din venitul național încredințate statului: care se utilizează pentru consumul curent și nu pentru a crea noi capacități de producție, noi locuri de muncă deci resurselor vor fi utilizate în scopuri productive.

În ceea ce privește generația viitoare , după opinia unor economiști contemporani, aceasta nu va avea o sarcină suplimentară de suportat, fiindcă plusului de cheltuieli ce vor avea de suportat plătitorii de impozite în legătura cu împrumuturile contractate în trecut, îi va corespunde un plus de venituri (rambursarea împrumutului la scadență și dobînzile aferente acestuia), ce va reveni creditorilor statului.

Împrumuturile publice reprezintă într-un sent oarecare impozite amînate, în cazul în care sunt utilizate în scopul de consum. Astfel ele constitue un mijloc de achiziționare a resurselor financiare necesare statului mai costisitor decît impozitele: dobînzile și avantajele acordate creditorilor statului majorează inevitabil cheltuielile publice.

Procesul de largă redistribuire a venitului național realizat prin intermediul împrumuturilor și al impozitelor între contribuabili, creditorii statului și beneficiarii cheltuielilor finanțate pe seama împrumuturilor produc efecte asupra întregii societăți dar care influențează în mod diferit sub aspect temporar (unele se produc în momentul plasării lor, iar altele în cel al rambursării acestora și plății dobînzii aferente), cît și ca sens unele persoane fizice și juridice suportă povara împrumuturilor publice, altele profită de pe urma acestora.

Despre influența pozitivă a datoriei publice asupta capitalului nu se poate vorbi, decît în situația în care resusrsele obșinute de pe urma împrumuturilor de stat sunt utilizate pentru finanțare investițiilor în capital real sau resurse umane. Experiența mai multor state ne demonstrează că în realitate mijloacele bănești din împrumuturi publice de regulă se utilizează cu scopul de a acoperi unele cheltuieli de consum și doar în unele cazuri pentru dezvoltarea economiei naționale, pentru obiective și acțiuni cu caracter productiv sau cu scopul modernizării și dezvoltării asa domenii ca învățămîntul, protecția mediului, sau cercetări științifice. În asemenea cazuri împtumuturile publice ar contribui la creșterea produsului intern brut imediat și în perspectivă, deci la crearea resurselor necesare pentru rambursarea principalului și dobânzii aferente acestora.

3.2 Strategii de soluționare a crizei datoriei externe a țărilor în curs de dezvoltare

Odată ce a aparut problema crizei datorie externe, băncile creditoare în colaborarea cu Fondul Monetar Internațional au stabilit o poziție comună cu privire la modul de soluționare a cererilor din partea țărilor debitoare, ajunse în stare de incapacitate de plată, de reeșalonare a plăților scadente.

Reeșalonare reprezintă de fapt o amînare, pe timp de cîțiva ani, a unei părți din datoria exigibilă în anul curent, cealaltă parte a datoriei exigibile și dobînzile în totalitate rămîn în sarcina debitorului și nu se supun reeșalonării. Condiția impusă de băncile creditoare pentru realizarea reeșalonării a fost majorarea ratei dobînzii peste limitele stabilite în contractul inițial, plus la aceasta țările care au ajuns la stare de dificultate și solicitau reeșalonarea datoriei exigibile erau obligate să elaboreze și implimenteze programe de măsuri vizînd redresarea economiei, într-un termen stabilit, și reluarea normală a plăților către străinătate.

Asemena programe avea ca scop reducerea cheltuielilor țărilor debitoare cu caracter de investițiii și consum și disponibilizarea pe acestă cale a resurselor necesare reducerii deficitului în valută, stimularea exportului și limitarea importului pe cale dezvoltării monedei naționale. După aplicarea programelor respective se înregistra o oarecare îmbunătățire a soldului balanței comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare debitoare, însă aceasta se realiza nu atît pe cale majorarii exportului ci mai mult pe baza diminuării volumului importurilor.

Condițiile severe impuse de băncile creditoare la reeșalonarea datoriei se explică prin faptul că acestea considerau că dificultățile țărilor debitoare erau cauzate de lipsa temporară de lichidități, care va dispărea după o scurtă perioadă de amînare a plăților, ca urmare a măsurilor de ajustare stabilite de autorități. Deoarece și în aceste condiții țările debitoare nu și-au putut redresa situația economică, a urmat o modificare a strategiei inițiale de soluționare a datoriei externe. Noua strategie prevedea adoptarea de politici globale de ajustare macroeconomică și structurală în țările în curs de dezvoltare, acordarea de noi împrumuturi țărilor respective de către băncile comerciale, atribuirea unui rol semnificativ Băncii Mondiale și a altor bănci dezvoltate, în sensul acordării unui volum de credite mai mare și mai eficace pentru restructurări economice.

În următorii ani băncile creditoare au acceptat reeșalonări pe perioade mai lungi de timp, au micșorat comisioanele percepute, dar cu toate aceste beneficii acordate, volumul total al datoriei externe ale țărilor în curs de dezvoltare a continuat să crească, iar plățile cu cu titlu de rambursări și dobînzi să prezinte un important transfer de resurse financiare către țările creditoare. Luînd în considerație toate aceste efecte, observăm că strategia soluționării crizei datorie externe s-a dovedit a fi ineficientă, și nu a dat rezultatele preconizate.

Neajunsurile strategie de reeșalonare, a fost faptul că programele de redresare impuse țărilor în curs de dezvoltare au fost orientate spre combaterea crizei datoriei externe și nu spre stabilirea cauzelor care au cauzat apariția acesteia. Chiar dacă criza datoriei externe a fost o criză a dezvoltării, strategia internațională nu a subordonat problema rambursării împrumuturilor și a plății dobînzilor, obiectivul de bază al politicilor șărilor debitoare a fost dezvoltarea economică și socială a acestora. Instituțiile financiare internaționale, nu au acceptat reeșalonare datoriilor scadente, ba chiar mai mult decît atît au lasat în întregime riscul valutar pe seama țărilor debitoare, ceea ce le-a creat dificultăți financiare suplimentare.

Deoarece fenomenul insolvabilității a căpătat dimensiuni alarmante, băncile creditoare, instituțiile financiare internaționale au elaborat un șir de măsuri menite să soluționeze problema respectivă. Printre acestea se numără:

transformarea datoriei în suferință față de băncile creditoare în participații ale acestora la capitalul diferittelor societăți producătoare de bunuri primare sau manufacturate de pe teritoriu țării debitoare;

schimbul creanțelor neonorate la termen cu titluri care să garanteze băncilor creditoare dreptul de participare la veniturile realizate din exporturile de mărfuri ale țărilor debitoare;

crearea unei instituții internaționale care să aibă drept obiectiv principal achiziționarea de la bănci a creanțelor în suferință la un preț mai mic decît cel real. Pentru plata creanțelor, instituția respectivă urma să emită înscrisuri pe termen lung purtătoare de dobîndă pe care să le amortizeze pe seama resurselor recuperate de la țările debitoare;

valorificare creanțelor bancare în suferință să se realizeze prin intermediul pieței, prin vînzarea propriu-zisă contra numerar, prin înlocuirea unor hîrtii de valoare, prin răscumpărarea de către țara debitoare, la un preț redus;

capitalizarea dobînzilor, adică transformarea dobînzilor neonorate în împrumuturi purtătoare de dobînzi, după expirarea unei perioade de grație;

constiturea unei case de asigurarea, care să preia asupra sa riscul nerambursării împrumuturilor acordate.

Măsurile propuse refletau întru totul interesele băncilor private, ale țărilor creditoare și ale instituțiilor financiare internaționale, însă nu satisfăceau cerințele țărilor în curs de dezvoltare puternic influențate de criza datoriei externe, și nu conduceau la soluționarea globală a probleme datoriei externe.

Problema datoriei externe nu este una numai de ordin economic sau financiar ci o problemă politică internațională, fapt demonstrat de nenumărate ori și de țările în curs de dezvoltare, care au apelat la ajutorul instituțiilor financiare internaționale pentru găsirea celor mai potrivite soluții de reglementare a problemei datorie externe. Solocitînd totodată și adoptarea de noi strategii politice care să se bazeze pe împărțirea răspunderii și cooperarea tuturor părților interesate, care să ia în considerație nivelul de dezvoltare a fiecărei țări în parte și de măsura în care ea poate face față serviciului datorie externe.

Reeșalonarea datoriilor restante ale țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu greuțăți financiare deosebite, nu este soluția potrivită. Astfel soluție putea fi:

transformarea împrumuturilor acordate țărilor slab dezvoltate în ajutoare cu titlu gratuit;

reducerea datoriilor celorlalte țări în curs de dezvoltare în dependență de valoare la care acestea cotau pe piața secundară a capitalurilor de împrumut;

diminuarea sensibilă a dobînzilor percepute de bănci și instituțiile financiare internaționale la împrumuturile acordate țărilor în curs de dezvoltare;

prelungirea termenelor de rambursare și a perioadei de grație;

plafonare serviciului datoriei externe la un anumit procent din veniturile anuale din exporturile de mărfuri ale țărilor debitoare;

revizuirea condițiilor în care instituțiile financiare internaționale acordă împrumuturi pentru redresarea și dezvoltare;

stabilirea transferului invers de resurse financiare de la țările în curs de dezvoltare la cele dezvoltate și reluarea fluxurilor financiare normale către acestea din urmă;

reducerea obstacolelor tarifare și netarifare care împiedică pătrunderea produselor țărilor în curs de dezvoltare pe piețele capitaliste dezvoltate;

majorarea prețurilor la produsele de bază și stabilizarea cursurilor valutare;

adoptarea unui mecanism de împărțire a riscului valutar între băncile debitoare, pe de altă parte;

democratizarea centrelor de decizie în relațiile financiar-valutare, intrenaționale;

instaurarea unei noi ordini economice internaționale,

Astfel în urma încheeri acordurilor de restructurarea a datoriei externe, s-au obținut unele rezultate pozitive, care se reflectau în diminuarea volumului datoriilor externe a unor țări, prin anularea de către creditori, prin transformarea creanțelor bancare în participații la sociețățile comerciale sau prin reducerea serviciului datorie externe, prelungirea termenelor de rambursare sau contractarea de noi împrumuturi.

Cu toate acestea nu se poate spune ca problema datoriei externe a țărilor debitoare a fost soluționată, în totalitatea, există încă multe șări în curs de dezvoltare care nu fac față poverii datoriei externe. Din acest motiv se impun, în continuare, eforturi susținute din partea creditorilor, a instituțiilor finaciare interneționale, ca și a debitorilor, pentru soluționarea globală a acestei prbleme.

3.3 Gestionarea problemei datoriei publice în Republica Moldova

Povara datorie sectorului public a Moldovei crește și va continua să crească atît timp cît țara va fi afectată de un eventual eșec al politicilor economice sau de o modificare semnificativă a politicii economice. Obiectivul de bază al managementului datoriei publice este de a armoniza politicele ce influențează expasiunea datoriei. Atragerea de resurse externe ar conduce la creșterea economică a Republicii Moldova în cazul în care împrumuturile publice ar fi utilizate pentru a finanța investițiile. Însă din păcate în realitate lucrurile stau tocmai invers, resursele obținute din împrumuturi externe excesive au fost utilizate în special pentru suspendarea necesităților și nu pentru schimbările structurale.

Progresul lent de restructurare crează obstacole în creșterea economică a țării, și conduce la o povară relativ mare asupra capacităților de rambursare a împrumuturilor. Din analiza evoluției datorie sectorului public, concluzionăm că mai la etapa actuală în Republica Moldova are un volum mare al datoriei publice pe termen scurt care nu este reflectat în capacitățile crescînde de plată.

Diminuarea semnificativă a exportulurilor pe parcursul ultimilor cinci ani precum și acumularea într-un ritm rapid al datoriei publice în special al datoriei publice externe precum și dobânzilor aferente acestora au diminuat semnificativ capacitatea de rambursare a împrumuturilor externe. Cel mai trist este faptul că orice îmbunătățire esențială a indicatorilor capacității pe termen scurt nu se prevede, luînd în considerație impactul continuu al crizei regionale. Pentru acesta este nevoie de efort pe termen scurt. Pentru a realiza un echilibru este nevoie de doua obiective macroeconomice: creșterea produsului intern brut și menținerea nivelului datoriei externe în limitele rezonabile. În continuare vom enumera cîteva strategii de îmbunătățire a indicatorilor creșterii economice și deservirii datoriei publice.

,Restructurarea și reforma sectorului public, punctul de plecare în acest sens ar fi reducerea finanțării sectorului public din împrumuturi externe, lucru care ar fi posibil prin creșterea veniturilor bugetare și reducerea cheltuielilor bugetare, implicit a deficitului bugetar și stoparea acumulării datoriilor pentru energie. Majorarea veniturilor bugetare la rîndul său poate fi realizată prin elaborarea și implimentarea de către Guvernul Republicii Moldova a unei hotărîri prin care ar interzice operațiunile de compensare sau de plată în natură la buget sau fondul social, această masură ar prezentă și o metodă de ameliorare a administrării datoriei sectorului public. Lărgirea bazei impozabile ar fi o altă metodă de sporire a veniturilor bugetare și restructurarea ponderii surselor de formare a veniturilor fiscale, astfel încît să predomine impozitele indirecte și nu impozitele directe care creează dificultăți în respectarea principiului echității fiscale. Implimentarea unor norme care ar impune debitorii majori ai bugetului să plătească cel puțin 50 la sută din datoriile lor sau să-și declare faliment.

Deasemenea este necesar de implimentat și unele modificări care ar conduce la diminuarea ponderii cheltuielilor bugetare în produsul intern brut precum revizuirea programelor de investiții publice, restructurarea cheltuielilor publice și gestionarea cheltuielilor pentru ocrotirea sănătății, educație și protejarea păturii sociale vulnerabile. O altă metodă ar fi limitarea garanțiilor guvernamentale, care ar conduce nemijlocit la reducerea cheltuielilor bugetare.

Stoparea acumulării datoriei pentru sectorul energetic ar putea fi realizată prin atragerea investițiilor străine directe, extinderii cooperării interneționale pentru reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii în domeniu respectiv, prin dezvoltarea surselor alternative de obținere a energiei electrice cu suportul investițiilor străine, asigurarea fiabilității sistemului electro-energetic prin realizarea interconexiunilor cu sistemele respective ale țărilor vecine și promovarea politicii de aderare la sistemul electro-energetic european.

Micșorarea volumului cheltuielilor guvernamentale va reduce presiunea asupra politicii monetare și în consecință, va cauza micșorarea ratei dobânzii. Aceasta va stimula Guvernul la emisiunea de obligațiuni și la contractarea creditelor de la băncile comerciale. Mai mult decît atît acestă va permite dezvoltarea pieței financiare naționale care va deveni o sursă sigură de finanțare a deficitului bugetar fără a apela la surse externe.

Îmbunătățirea imaginii externe este direcția principală spre care trebuie să se orienteze Republica Moldova la etapa actuală, fiindcă dacă statul nu va asigura un nivel minim de credibilitatea externă, organizațiile multilaterale vor reduce substanțial creditarea concesională. Promovarea exporturilor este punctul forte ala cestei direcții.

Luînd în considerație dimensiunile mici ale pieței naționale a Moldovei, o strategie orientată spre majorarea exporturilor este un element important al strategiei globale de creștere a indicatorilor economici. Astfel pentru a crește volumul exportului este necesar să nu se exporte materia primă precum floarea soarelui, struguri piei de vită și altele dar trebuie să se axeze pe exportul produselor finite. Optimizarea importului prin substituirea produselor importate cu produsele naționale, astfel încît în structura consumului intern să predomine produsele indigene și nu cele importate.

Pentru a ajunge competitivă pe piața mondială, Moldova trebuiea să ameliorezeatît calitatea bunurilor sale, cît și calitatea ambalajului, să modifice designul, să dezvolte infrastructura de transport și să investească în industria cadrelor în domeniu marketingului internațional. Totodată este nevoie de diversificare piețelor de export și s structurii mărfurilor pentru a minimiza riscurile variației cererii. Diminuarea cheltuielilor bugetare va conduce la reducerea absorbției interne în special al presiunii asupra importurilor.

Creșterea eficienței și competitivității sectorului privat este o altă metodă de gestionare a problemei datoriei publice. Aceasta poate fi realizată prin procesul de privatizare și restructurare a întreprinderilor sporirea ponderii investițiilor străine directe și diminuarea investițiilor publice, facilitarea sectorului privat la împrumuturi și modificarea priorităților la finanțarea cheltuielilor de învățămînt.

Implimentarea reformelor agrare care ar avea ac efect creșterea producțivității, care în prezent rămîne scăzută din cauza implimentării parțiale a reformelor, creșterii excesive a prețurilor la materie primă și accesul limita la creditele rurale. Sectorul agricol este una din ramurile cheie ce participă la formarea produsului intern brut, iar stagnarea acesteia în continuare ar frîna semnificativ creșterea PIB. Deci este necesar de elaborat și implimentat o politică agricolă ce ar concepe dezvoltarea agriculturii în interfluxul organic al ramurilor și subramurilor economiei naționale, stimularea dezvoltării industriei ușoare care utilizează materii agricole, atragerea de investiții pentru dezvoltarea tehnicii și a tehnologiilor ce ar spori randamentul și facilitarea accesului agricultorilor la creditele rurale și la sistemele de microfinanțare, implimentarea unui mecanism eficient de finanțare și susținere a întreprinderilor mici și mijlocii în localitățile rurale, extinderea leasing-ului de echipament și utilaj agricol.

Restructurarea întreprinderilor publice rămase este următorul pas important în calea sporirii productivității. Structura industriei la etapa actuală este lipsită de competitivitate, profotabilitate și continuă să fie orientată spre pițele din comunitatea statelor independente. Obiectivul esențial al politicii industriale este de a asigura avantajul competitiv dinamic al unei economii, respectiv competitivitatea industrială internașională, pe baza stimulării creșterii economice și a productivității, precum și a evitării rigidităților structurale care împiedică schimburile.

În acest scop trebuie exploate următoarele direcții: dezvoltarea potențialului de cercetare stiințifică, a infrastructurii fizice și a infrastructurii umane, care contribuie la îmbunătățirea competitivității; dezvoltarea unui sistem industrial viabil pe termen lung, puternic interconctat și bazat pe o intensă colaborare tehnică și economică; crearea unei rețele naționale care să indentifice, formuleze, analizeze, adopte și promoveze proiecte de investiții.

Creșterea economică depinde și de volumul investițiilor și eficiența acestora. Fluxurile de investiții directe sunt considerate atractive și pentru că nu crează datoria externă, și pentru că ele sunt percepute ca un indiciu al creșterii credibilității internaționale în derularea întregului proces de tranziție. Din aceast motiv Guvernul trebuie să susțină atît investițiile autohtone cît și cele străine. Investițiile directe rămîn a fi o sursă importantă de finanțare pe termen lung a economie naționale .

Direcțiile politicilor naționale pentru stimularea atragerii investițiilor străine de capital sunt:

consolidarea stabilității mediului economic, social și politic;

modificarea politicilor naționale față de investițiile străine în corelație cu reformele sistemice;

ameliorarea climatului investițional prin: creșterea stabilității politice, introducerea unor reforme instituționale, extinderea proceselor de privatizare, creșterea ajutorului acordat de către instituțiile financiare internaționale procesului de reformă;

stimularea utilizării eficiente a resurselor;

facilitarea accesului la împrumuturi prin reducerea costului creditelor și simplificarea procedurilor de creditare.

Managementul eficient al datoriei externe care pornește în primul rînd de la monitorizarea datoriei publice totale inclusiv a garanțiilor de stat, arieratelor și împrumuturilor publice externe.

Îm acest scop este necesar de elaborat o strategie pe termen mediu luînd în considerație riscul valutar, riscul ratei dobânzii și a structurii maturității datoriei interne și externe. Previziunile privind o dezvoltare semnificativă a piețelor financiare pot duce la împrumuturi adiționale și acumularea excesivă a datoriei externe. De aceea este necesar de luat în considerație modificarea condițiilor de finanțare, pentru a evita problemele de solvabilitate și lichiditate.

Serviciul datoriei de stat trebuie analizat concomitent cu veniturile și cheltuielile bugetare și trebuie să fie inclus în balanța de plăți. De asemenea trebuie să se țină cont de modificarea condițiilor de comerț exterior deoarece ele determină în ultima instanță abilitatea economiei de a onora datoriile externe.

Guvernul trebuie să-și asume obligașia poverii datoriei externe prin promovarea unei politici fiscale și prin sistarea contractării de noi împrumuturi. Creșterea îndatorării va duce inevitabil la deteriorarea structurii datoriei prin diminuarea ponderii creditorilor multilaterali, ceea ce va crește gradul de risc și instabilitate. Trebuie diminuate împrumuturile la nivelul autorităților locale. Rata înaltă a dobânzii majorează povara deservirii datoriei externe. Iar Moldova, fiind deja o țară cu nivel înalt al datorie externe , este mult mai expusă la riscul ratelor dobînzii, comparativ cu alte țări în tranziție, deci evident trebuie luate măsurile necesare pentru a stopa majorarea ratelor dobânzii.

Semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internațional de către Guvern, prin care își asumă responsabilitatea promovării setului de reforme financiare și structurale, va fi urmată de disponibilitatea investitorilor de a finanța deficitul bugetar. Tendința de creștere a presiunii fiscale și de a contracta împrumuturi preferențiale trebuie respinsă, deoarece acesta va afecta în mod negativ dezvoltarea Moldovei pe termen mediu.

Strategia trebuie orientată pe direcția prelungirii maturității datorie externe, ceea ce ar conduce la repartizarea echitabilă a obligațiunilor de plată și la creșterea credibilității țării.

Datoria sectorului public nu prezintă pericol în cazul în care resursele obținute de pe urma îprumuturilor sunt utilizare de către stat într-un mod eficient. Dacă comparăm economiile țărilor dezvoltate că în majoritatea statelor există datorii publice semnificative. Însă comparativ cu Republica Moldova în structura datoriilor publice predomină datorile publice interne, pe cînd în Moldova o pondere mai mare o dețin datoriile publice externe. În situația în care datoriile publice ar fi ca volum aceleași, însă nu preponderent externe, ci în întregime interne atunci deservirea lor nu ar însemna alt ceva decît o redistribuire a fluxurilor financiare în cadru țării, adică nu ar exista careva plăți externe

Metoda prin care realizarea acesteia ar fi posibilă este convertirea împrumuturilor publice externe în împrumuturi publice interne. Deoarece datoria publică ține de responsabilitatea statului, activitatea de convertire trebuie efectuată în baza adoptării unor decizii corespunzătoare, cu antrenarea unor bănci cu capital preponderent de stat. Deci pentru atingerea obiectivului nominalizat, trebuie în primul rînd adoptată o lege, prin care statul se obligă să garanteze siguranța depunerilor bănești ale populației și ale agenților economic. Aceasta este necesar pentru ca toți deponenții potențiali, deținători de resurse bănești să aibă încredere față de sistemul bancar al țării și că depunerile acestora sunt în siguranță.

În al doilea rînd dobînzile la depunerile atrase, în valută trebuie să fie majorate pînă al nivelul dobînzii la creditele atrase din exterior. Mărime fixă al acesteia ar putea fi stabilită în funcție de cererea și oferta respectivă. Dobînda care urmează a fi stabilită, trebuie să fie derivată de la volumurile necesare pentru atrageri, care se vor constitui din:

mărimile de fonduri care urmează a fi plătite pentru onorarea anuală a împrumuturilor publice interne și a costului acestora;

necesitățile interne de investiții. Este cunoscută relația dintre mărime dobînzii și mărimea investițiilor, astfel încît cu micșorarea ratei dobînzii are loc creșterea mărimii investițiilor și invers.

În acest caz ar avea loc creșterea investițiilor care ar putea fi utilizate ca sursa suplimentară pentru achitarea împrumuturilor publice interne. Treptat împrumuturile pblice externe s-ar diminua semnificativ, pe cînd cele interne ar crește, dar concomitent cu creșterea investițiilor. În ultima instanță, am obține o independență de împrumuturile publice externe, iar în urma creșterii investițiilor în economie, formarea unui cadru favorabil financiar-valutar pe termen lung de diminuare și de rambursarea a împrumuturilor interne, care spre deosebire de cele externe nu ar fi condiționate, nu ar contribui la împovărarea economiei și nu ar contribui la creșterea economiei tenebre.

Problema datoriei publice interne este diferită de cea a datoriei publice externe. În ultima instanță, aplicarea mecanismului descris ar contribui destul de rapid la schimbarea imaginii externe și interne a Republicii Moldova, dintr-o imagine a unui stat sărac și cu un grad de îndatorare semnificativ, într-o țară cu prosperare treptată, cu economie tenebră în diminuare graduală. Statutul financiar internațional s-ar modifica favorabil. Convertirea împrumuturilor publice externe în împrumuturi publice interne poate fi realizată într-o perioada foarte scurtă de timp, însă efectele scontate ar fi în exclusivitate pozitive și durabile.

Încheiere

Din motiv că problema administrării datoriei publice este tangentă cu un set de probleme ale politicii bugetare, eficienței politicii macroeconomice, probleme ale circuitului monetar, evidențiem caracterul interdependent al datoriei externe cu ce internă. Astfel, folosirea ineficientă și neadecvată a surselor de finanțare externe în anii precedenți crează astăzi și vor crea și în viitor dificultăți enorme statului la deservirea datoriei sale externe.

Probleme stringente ale bugetelor din ultimii ani se consideră neîncadrarea și nerespectarea de către instituțiile publice a limitelor bugetare aprobate. Totuși trebuie să menționăm că statul întreprinde măsuri pentru a soluționa problema administrării datoriei sectorului public. Una din aceste măsuri este elborarea programului de managment al datoriei conform căruia politica în domeniul datoriei de stat a fost orientată spre atingerea obiectivului fundamental în procesul de administrarea al datoriei de stat și anume de asigurare a necesităților de finanțare ale bugetului de stat la nivel acceptabil de cheltuieli pe termen mediu și lung, în condițiile limitării riscurilor implicate.

În urma cercetării efectuate concluzionăm că datorie publică reprezintă, într-un sent restrîns, suma împrumuturilor contractate de stat cu scopul de a finanța deficitele din trecut, iar într-un sens mai larg, aceasta reprezintă totalitatea obligațiunilor financiare pe care le are statul la un moment dat față de creditorii săi interni și externi, obținut din împrumuturi în monedă națională și în valută pe termen scrut, mediu și lung.

Republica Moldova nu va înregistra creștere economică, atîta timp cît nu-și va onora toate obligațiunile ce stau în fața unui stat modern, făță de creditorii săi externi. Insuficiența de mijloace bănești creează dificultăți în funcționarea normală a statului. După cum proporția cu care crește datoria publică este diferită de la un stat la altu, astfel și nu pentru toate țările acestă creștere este cauzată de același tip de factori, aceștea ținînd cont de specificul economiei, nivelul dezvoltarii, gradul de dependență de împrumuturile externe și alte criterii.

Diminuarea datoriei de stat a Moldovei va contribui la creșterea economică, majorarea salariilor, creșterea achizițiilor guvernamentale, care în final vor duce la creșterea produsului intern brut. Problema rămîne actuală și după stingerea datoriei de stat, în sensul ca autorițățile adibilate în domeniu administrării datoriei publice, trebuie să fie capabile pe viitor în care situații apare necesitatea acceptării sau respingerii datoriei publice.

Conform sarcinilor propuse în programul managementului datoriei publice pe parcursul anului 2014 au fost întreprinse măsuri pentru atingerea obiectivelor specifice de gestionare a datoriei de stat, și anume:

1) limitarea extinderii garanțiilor de stat la cazurile care promovează proiectele prioritare pentru economia națională, cu condiția că toate cerințele legii sunt realizate. Ca rezultat, în anul 2014 nu au fost emise garanții de stat.

2) micșorarea treptată a datoriei Guvernului față de Banca Națională a Moldovei. Luînd în considerație necesitatea prioritizării programelor de cheltuieli ale bugetului de stat pe termen mediu, în Legea bugetului de stat pe anul 2014 nu a fost prevăzută răscumpărarea valorilor mobiliare de stat convertite. Astfel, soldul valorilor mobiliare de stat convertite a rămas la nivelul de la începutul anului și, la situația din 31 decembrie 2014, a constituit 2 063,4 mil.lei;

3) dezvoltarea pieței interne a valorilor mobiliare de stat.Ca rezultat, pe parcursul anului 2014 a continuat modificarea treptată a structurii valorilor mobiliare de stat cu scadența de pînă la un an emise pe piața primară, precum și au fost lansate în circulație obligațiuni de stat cu dobînda fixă pe termen de 3 ani. Ca rezultat al măsurilor întreprinse, s-a diminuat ponderea bonurilor de trezorerie cu scadența 91 zile în totalul valorilor comercializate, de la 28,3% pînă la 24,6%, paralel majorîndu-se ponderea bonurilor de trezorerie cu scadența 364 zile comparativ cu anul 2013 cu 2,4 puncte procentuale, ajungînd în 2014 la 30,4 la sută.

Referitor la acțiunile întreprinse întru realizarea obiectivului de dezvoltare a pieței interne a valorilor mobiliare de stat este de menționat următoarele. Pentru dezvoltarea pieței secundare a valorilor mobiliare de stat și asigurarea condițiilor pentru tranzacționarea valorilor mobiliare de stat cu termen de circulație mai mare de un an la bursa de valori, a fost elaborat Regulamentul privind modul și condițiile admiterii spre tranzacționare a valorilor mobiliare de stat cu termen de circulație mai mare de un an la Bursa de Valori, care a fost aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.16/6 din 13 martie 2014 și Ordinul ministrului finanțelor nr. 51 din 9 aprilie 2014. Pe parcursul anului 2014, a fost asigurată publicarea cu regularitate și în timp

util pe pagina web a Ministerului Finanțelor a informațiilor privind volumul și structura datoriei de stat interne, calendarul desfășurării licitațiilor de vînzare a valorilor mobiliare de stat, comunicatele de plasare a valorilor mobiliare de stat și de plată a dobînzii la obligațiunile de stat, rezultatele licitațiilor de vînzare a valorilor mobiliare de stat.

Rezultatele cercetării argumentează eficacitatea propunerilor privind căile de reducere a datoriei publice în Republica Moldova și evident vor avea un impact pozitiv atît în completarea bugetului național, cît și în activitatea investițională a țării în întregime.

Bibliografie

Hotărîrea nr. 983 din 22.12.2011 cu privire la restructurarea corporativă, instituțională și financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun. Chișinău;

Legea R.M nr. 943-X1U. „Privind datoria de stat și garanțiile de stat" din 18 iulie 1996;

Legea R M nr. 419 cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de stat, din 22.12.2006// Monitorul Oficial Nr. 32-35 din 09.03.2007;

Legea Republicii Moldova nr. 397-XVI, privind finanțele publice locale din 18.11.2003.

Legea Republicii Moldova nr. 847 –XIII, privind sistemul bugetar și procesul bugetar din 24.05.1996;

Regulamentul privind procedura de contractare și debursare a împrumuturilor de stat externe și interne din 18.10.2007;

Programuul Managmentul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016) aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 212 din 24.03.2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 72-77 din 21.11.2014;

Programuul Managmentul datoriei de stat pe termen mediu (2015-2017) aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 939 din 13.11.2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 345-351 din 28.03.2014;

Bănuț A., C.Lefter, Finanțe publice, contabilitate bugetară și trezorerie, Vol. I, editura Economica, București, 2002;

Batișev Ruslan „Metodele de bază ale depășirii crizei de îndatorare”, Economica 2004, nr. 3. 

Bercea F. Bistriceanu Gheorghe D. Finanțe publice, București, 1994;

Brezeanu Petre. „Finanțe publice și fiscalitatea între teorie și practică”, București: România de Mâine, 1998;

Bucătaru Dumitru. „Finanțe: note de curs”,Iași: Editura Fundației „Chemarea ”, 1994

Bucic A. Ghidul împrumuturilor pentru administrație publică locală, Chișinău 2011;

Câlea S.A., Implicații ale îndatprării externe asupra ecpnomiei naționale, Cluj-Napoca, 2014;

Câmpeanu E. „Politici moderne privind echilibrul financiar public”,București: Editura Universitară, 2005;

Chitorpagă. C. Finanțe publice și impactul banului public asupra economiei naționale, Chișinău, 2012;

Ciubotaru M. „Optimizarea macroeconomică în Republica Moldova: elaborarea sistemului de simulare”,Chișinău, 2000;

D. Avramovic, Economic Growth and External Debt, Economic Departament B.I.R.D., The Johns Hopkins Press, Baltimore, 1964;

Dijmărescu E. Datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare și lichidarea subdezvoltării, București Ed. Științifică și enciclopedică, 1977;

Dincă Gheorghiță, Brătulescu M, Finanțe publice, Editura Univirsității Transilvania, Brașov, 2011;

Dodon Svetlana, Căile de perfecționare a apectelor conceptuale privind echilibrarea bugetară, Economie și Sociologie,2013, pag 125-131;

Dragu Mihai, Căi și metode de soluționare a crizei datoriei externe în țările în curs de dezvoltare, Craiova, Editura Universitaria, 2011;

Dragu Mihai, Criza datoriei externe și impactul acesteia asupra tranzacțiilor comerciale internaționale, Craiova, Editura Universitaria, 2011;

Drăgoescu E. Finanțe publice, Editura Dimitre Cantemir, Târgu Mureș, 2000;

Durleșteanu M., „Restructurarea datoriei externe în funcție de evoluția relațiilor eu FMI și BM”. (Profit nr.l, ianuarie-februarie 2002).

Enikov I. Teleuca I., Politici economice și datoria publică în Republica Moldova, Chișinău, 2009;

Hoanță Nicolae, Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2000;

Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina, “Finanțe publice: note de curs”. București 1999.

Manole T. Finanțe publice locale: teorie și aplicații, Editura Cartier, Chișinău, 2000;

M. James Buchanan , R.E. Wagner, Public Debt în a Democratic Society Washington: American Enterprise Institute for Public Policy Research, 1958)

Moraru Dan, Finanțe publice și evaziune fiscală, Editura economică, București, 2008;

Moșteanu Tatiana (coordonator), M. Vuta, E. Câmpeanu, D. Vasilescu, B.Savenciuc, Buget și trezorerie publică, Editura Universitaria, București, 2004;

Moșteanu Tatiana, Finanțe publice, Ediția a II-a, Editura Universitaria, București, 2005;

Mutașcu M. Finanțe publice, Timișoara, 2012;

Pătraș M. Împrumuturile publice ale Republicii Moldova: Evoluție, eficiență, necesitate și posibilitatea a convertirii acestora. Administrarea publică, Chișinău, nr.1, 2003, pag. 61-67;

Paul Bran: „Relații financiare și monetare internaționale”, Editura Economică, București, 1995;

Petrova T .“Sistemul de gestionare a datoriei de stat: informație express” Chișinău 2003

Răileanu I. Necesitatea împrumuturilor publice în statele contemporane, Legea și viață, 2014, Nr. 6 pag. 34-36;

Simona Gaftoniuc, Finanțe internaționale, ED. Ec., 1996

Stoica A. Finanțe publice curs, Universitatea Dunărea de Jos, Galați, 1997;

Stratulat O. Împrumuturi publice interne, Chișinău 2008;

Stratulat O. Sistemul resuselor financiare publice, Editura Institutul Național de Economie și Informație, Chișinău, 2003;

Talpoș Ioan, Creditul public, Editura Sedona, Timișoara, 2000;

Teleucă L. Impactul politicilor economice asupra datoriei publice, Chișinău, 2010

Văcărel I., Finanțe publice; Editura didactică și pedagogică, București 1993;

Biblioteca digitală http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/02/datoria-publica.html accesat la 09.05.2015

http://www.academia.edu/10016320/Forme_ale_creditului_public_si_efectele_practic%C4%83rii_lor

http://www.asm.md/administrator/fisiere/cadru/f242.pdf

Banca Națională a Moldovei http://www.bnm.md accesat la 13.04.2015

http://www.economistul.ro/consolidarea-fiscala-si-solutionarea-problemei-datoriei-publice-a4657/

Institutul Național de Cercetări Economice http://www.ince.md/ accesat 01.05.2015;

Ministerul Finanțelor http://www.mf.gov.md accesat la 24.04.2015

http://www.scritub.com/economie/finante/Datoria-publica-Concept-si-ind52753.php

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/156/art06-Catrina.php

Biroul Național de Statistică http://www.statistica.md accesat la 03.05.2015

http://www.stiucum.com/drept/drept-financiar/Datoria-publica25461.phpe

Proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2015 disponibil la adresa http://www.mf.gov.md/TranspDeciz/ProiecDeciz

Anexa nr.1

Tabel 1. Componența creditorilor datoriei externe

Sursă: elaborat în baza Raportului privind siuația datoriei sectorului public, Ministerului Finanțelor

Anexa nr.2

Tabelul 2. Evoluția principalilor indicatori macroeconomic pe perioada 2011-2017

Sursă: Ministerul Finanțelor// http://www.mf.gov.md/

Bibliografie

Hotărîrea nr. 983 din 22.12.2011 cu privire la restructurarea corporativă, instituțională și financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun. Chișinău;

Legea R.M nr. 943-X1U. „Privind datoria de stat și garanțiile de stat" din 18 iulie 1996;

Legea R M nr. 419 cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de stat, din 22.12.2006// Monitorul Oficial Nr. 32-35 din 09.03.2007;

Legea Republicii Moldova nr. 397-XVI, privind finanțele publice locale din 18.11.2003.

Legea Republicii Moldova nr. 847 –XIII, privind sistemul bugetar și procesul bugetar din 24.05.1996;

Regulamentul privind procedura de contractare și debursare a împrumuturilor de stat externe și interne din 18.10.2007;

Programuul Managmentul datoriei de stat pe termen mediu (2014-2016) aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 212 din 24.03.2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 72-77 din 21.11.2014;

Programuul Managmentul datoriei de stat pe termen mediu (2015-2017) aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 939 din 13.11.2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 345-351 din 28.03.2014;

Bănuț A., C.Lefter, Finanțe publice, contabilitate bugetară și trezorerie, Vol. I, editura Economica, București, 2002;

Batișev Ruslan „Metodele de bază ale depășirii crizei de îndatorare”, Economica 2004, nr. 3. 

Bercea F. Bistriceanu Gheorghe D. Finanțe publice, București, 1994;

Brezeanu Petre. „Finanțe publice și fiscalitatea între teorie și practică”, București: România de Mâine, 1998;

Bucătaru Dumitru. „Finanțe: note de curs”,Iași: Editura Fundației „Chemarea ”, 1994

Bucic A. Ghidul împrumuturilor pentru administrație publică locală, Chișinău 2011;

Câlea S.A., Implicații ale îndatprării externe asupra ecpnomiei naționale, Cluj-Napoca, 2014;

Câmpeanu E. „Politici moderne privind echilibrul financiar public”,București: Editura Universitară, 2005;

Chitorpagă. C. Finanțe publice și impactul banului public asupra economiei naționale, Chișinău, 2012;

Ciubotaru M. „Optimizarea macroeconomică în Republica Moldova: elaborarea sistemului de simulare”,Chișinău, 2000;

D. Avramovic, Economic Growth and External Debt, Economic Departament B.I.R.D., The Johns Hopkins Press, Baltimore, 1964;

Dijmărescu E. Datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare și lichidarea subdezvoltării, București Ed. Științifică și enciclopedică, 1977;

Dincă Gheorghiță, Brătulescu M, Finanțe publice, Editura Univirsității Transilvania, Brașov, 2011;

Dodon Svetlana, Căile de perfecționare a apectelor conceptuale privind echilibrarea bugetară, Economie și Sociologie,2013, pag 125-131;

Dragu Mihai, Căi și metode de soluționare a crizei datoriei externe în țările în curs de dezvoltare, Craiova, Editura Universitaria, 2011;

Dragu Mihai, Criza datoriei externe și impactul acesteia asupra tranzacțiilor comerciale internaționale, Craiova, Editura Universitaria, 2011;

Drăgoescu E. Finanțe publice, Editura Dimitre Cantemir, Târgu Mureș, 2000;

Durleșteanu M., „Restructurarea datoriei externe în funcție de evoluția relațiilor eu FMI și BM”. (Profit nr.l, ianuarie-februarie 2002).

Enikov I. Teleuca I., Politici economice și datoria publică în Republica Moldova, Chișinău, 2009;

Hoanță Nicolae, Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2000;

Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina, “Finanțe publice: note de curs”. București 1999.

Manole T. Finanțe publice locale: teorie și aplicații, Editura Cartier, Chișinău, 2000;

M. James Buchanan , R.E. Wagner, Public Debt în a Democratic Society Washington: American Enterprise Institute for Public Policy Research, 1958)

Moraru Dan, Finanțe publice și evaziune fiscală, Editura economică, București, 2008;

Moșteanu Tatiana (coordonator), M. Vuta, E. Câmpeanu, D. Vasilescu, B.Savenciuc, Buget și trezorerie publică, Editura Universitaria, București, 2004;

Moșteanu Tatiana, Finanțe publice, Ediția a II-a, Editura Universitaria, București, 2005;

Mutașcu M. Finanțe publice, Timișoara, 2012;

Pătraș M. Împrumuturile publice ale Republicii Moldova: Evoluție, eficiență, necesitate și posibilitatea a convertirii acestora. Administrarea publică, Chișinău, nr.1, 2003, pag. 61-67;

Paul Bran: „Relații financiare și monetare internaționale”, Editura Economică, București, 1995;

Petrova T .“Sistemul de gestionare a datoriei de stat: informație express” Chișinău 2003

Răileanu I. Necesitatea împrumuturilor publice în statele contemporane, Legea și viață, 2014, Nr. 6 pag. 34-36;

Simona Gaftoniuc, Finanțe internaționale, ED. Ec., 1996

Stoica A. Finanțe publice curs, Universitatea Dunărea de Jos, Galați, 1997;

Stratulat O. Împrumuturi publice interne, Chișinău 2008;

Stratulat O. Sistemul resuselor financiare publice, Editura Institutul Național de Economie și Informație, Chișinău, 2003;

Talpoș Ioan, Creditul public, Editura Sedona, Timișoara, 2000;

Teleucă L. Impactul politicilor economice asupra datoriei publice, Chișinău, 2010

Văcărel I., Finanțe publice; Editura didactică și pedagogică, București 1993;

Biblioteca digitală http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/02/datoria-publica.html accesat la 09.05.2015

http://www.academia.edu/10016320/Forme_ale_creditului_public_si_efectele_practic%C4%83rii_lor

http://www.asm.md/administrator/fisiere/cadru/f242.pdf

Banca Națională a Moldovei http://www.bnm.md accesat la 13.04.2015

http://www.economistul.ro/consolidarea-fiscala-si-solutionarea-problemei-datoriei-publice-a4657/

Institutul Național de Cercetări Economice http://www.ince.md/ accesat 01.05.2015;

Ministerul Finanțelor http://www.mf.gov.md accesat la 24.04.2015

http://www.scritub.com/economie/finante/Datoria-publica-Concept-si-ind52753.php

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/156/art06-Catrina.php

Biroul Național de Statistică http://www.statistica.md accesat la 03.05.2015

http://www.stiucum.com/drept/drept-financiar/Datoria-publica25461.phpe

Proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2015 disponibil la adresa http://www.mf.gov.md/TranspDeciz/ProiecDeciz

Anexa nr.1

Tabel 1. Componența creditorilor datoriei externe

Sursă: elaborat în baza Raportului privind siuația datoriei sectorului public, Ministerului Finanțelor

Anexa nr.2

Tabelul 2. Evoluția principalilor indicatori macroeconomic pe perioada 2011-2017

Sursă: Ministerul Finanțelor// http://www.mf.gov.md/