Privire Asupra Conversiei Industriale

PRIVIRE ASUPRA CONVERSIEI INDUSTRIALE

Cap. I CONCEPTUL DE CONVERSIE

1.1 Conversia punte intre trecut si viitor

1.1 Avantaje, beneficii si dezvoltare functionala

Cap II CONVERSIA SITURILOR INDUSTRIALE

2.1. Conversia si reabilitarea siturilor industriale

2.2 Patrimoniul arhitectural industrial

2.3.Siturile din Romania – provocare arhitecturala

Cap III FUNCTIUNI NOI PENTRU SITURILE SUPUSE CONVERSIEI

3.1 Cladirile industriale si obtiunile lor de utilizare

3.2. Tipuri de interventii in siturile industriale

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Am fost intotdeauna atrasa de aspectul vintage al unor cladiri, de arhitectura lor complexa, asa incat am decis sa aleg aceasta tema de disertatie, pentru a aprofunda problematica complexa a conversiei siturilor industriale. Nu de putine ori am trecut pe langa situri dezafectate si de fiecare data prezenta lor mi a starnit atat sentimente de tristete , le/am perceput ca pe niste rani vii pe trupul oraselor, dar in egala masura mi/au starnit un sentiment de respect , nu priveam doar cladiri dezafectate, priveam geniul arhitectural al celor care le/au gandit si mai apoi proiectat, eram si inca sunt fascinata de faptul ca ele sunt nu doar simple cladiri, ele sunt repere ale trecutului, macinate de mecanismul neindurator al timpului. Ma sperie gandul disparitiei lor sub sub lama unor buldozere manate de interese ascunse, care sa striveasca nu o cladire, sa striveasca istoria locului, amintirile . Ori arhitectura poate sa salveze sa revalorifice aceste cladiri, sa obtina pentru ele functiuni noi, O parte din siturile industriale dezafectate au fost supuse conversiei si pe parcursul studiului am adaugat in lucrare astfel de exemple de reusita a arhitecturii romanesti. Lucrarile mi/au intarit sentimentul ca revitalizarea siturilor prin conversie este solutia care impaca trecutul cu prezentul si il pregateste pentru viitor amprentandu/l cu valoarile arhitecturale ale prezentului.

Arhitectura este fara indoiala un act social si deopotriva un act cultural care reflecta traditiile si obiceiurile locului, un indicator al gradului de dezvoltare si civilizatie al unei societati. Ea reprezinta o punte de legatura intre trecut prezent si viitor.

In preyenta lucrare am ales sa fac o cercetare legata de conversia siturilor industriale dezafectate care joaca un rol important in gasirea unor modele de revitalizare, de reintroducere optima in circuitul social, ele fiind elemente care dau valoare unei zone.

A conserva un sit industrial inseamna a conserva memoria locului , conversia lui reprezentand de fapt o continuitate a morfologiei arhitecturale dar cu functiuni noi.

Conversia presupune inainte de toate revalorizarea locului prin identificarea identitatii cultural istorice , asumarea ei si imbogatirea cu noi valente arhitecturale ale prezentului.

Siturile dezafectatejoaca un rol important in contextul general al conservarii mediului inconjurator .Conversia lor este determinata de necesitatea celor trei R ca alemente ale sustenabilitatii, reduce, reutilizeaza si recicleaza, arhitectura nu se mai adreseaza doar cladirilor noi, ea se adreseaza deopotriva si vechilor cladiri prin revalorizarea lor, adaptarea la noile standarde arhitecturale, bine incadrate in planurile de dezvoltare urbane. Dezvoltarea presupune azi utilizarea siturilor vechi si chiar daca reabilitarea unor cladiri de patrimoniu poate fi mai costisitoare din punct de vedere economic decat construirea de cladiri noi, trebuie luat in considerare faptul ca prin conversia lor ne raportam la trecut, pastram identitatea locului , noua arhitectura fiind doar un strat din evolutia continua a constructiei .

Cap. I CONCEPTUL DE CONVERSIE

Conversia punte intre trecut si viitor

“ Inca din cele mai vechi timpuri, arhitectura a fost un indicator al gradului de dezvoltare si civilizatie al unei societati,

Istoria cladirilor creeata cu mii de ani in urma este intr-o continua schimbare.

Regimurile politice, religioase si economice se ridica si apoi cad; cladirile in schimb rezista intregilor civilizatii.

Templele romane si grecesti au devenit azi biserici crestine, manastiri englezesti au fost reciclate ca si case de vacanta, iar palatele rusesti au devenit muzee. Mai recent, fabrici si gari americane au fost transformate in centre comerciale si hoteluri.

Inca din secolul al XIX-lea, atat societatea cat si orasul, au simtit un impactul industrializarii, iar in a doua jumatare a secolului al XX-lea, pe cel al dezindustrializarii.

Tema conversiei prezinta interes crescut in contextul dezafectarii fondului construit industrial, ca un raspuns la problema siturilor industriale dezafectate.”nota deza de doctorat : Andrei eugen lakatos

Conversia presupune readaptarea arhitecturala cu crearea de noi functiuni pentru cladirile care si-au pierdut functiunea initiala. Daca ani in urma aceste situri erau demolate in totalitate cu scopul de a oferii spatiu pentru renovare , in present conversia pune in cu totul alta lumina aceste obiective ajunse ca niste rani vi pe trupul prezentului. Criza economica sub toate aspectele ei obliga la constientizarea faptului ca resursele sunt epuizabile si in continua scadere astfel ca societatea si-a manifestat din ce in ce mai mult procuparea de menajare a resurselor prin reutilizarea patrimoniului industrial dezafectat. Siturile industriale dezafectate se bucura de suprafete mari cu acces facil favorizand prin conversia lor reechilibrarea activitatilor din zonele respective, pot avea noi functiuni care sa raspunda cerintelor economice si sociale actuale.Siturile au o mare valoare de utilizare datorata particularitatilor date de mediul architectural bogat creand oportunitati convenabile pentru o conversie functionala.Regenerarea siturilor dezafectate reprezinta o provocare majora care solicita strategii ample de punere in valoare a oportunitatilor zonei in spiritual unei conceptii ecologiste.

Procesul de conversie este unul bogat laborios, care are ca punct de plecare elaborarea modelului de amenajare, revitalizare si integrare a zonelor industrial dezafectate. Baza de date este necesar sa cuprinda caracteristicile generale urbane, aspectele specific ale sitului industrial dezafectat si posibilele modele de convesie correlate cu studiul modelelor de conversie europene. Pentru inceput este necesara stabilirea exacta a obiectivelor existente, cartografierea lor corecta , strategia de dezvoltare gandita in contextual unui Plan Urbanistic Local.

Apare evidenta existent unor faze de abordare a conversiei:

localizarea obiectivelor economice si intocmirea unui studio de sistematizare impreuna cu factorii responsabili de programele de urbanizare;

se fac analiza complexe ale functionalitatii sitului inainte de dezafectare, aspectele actuale ale ofertei spatiale si de functionalitate, evaluarea avantajelor, oportunitatilor si nu in ultimul rand a riscurilor (analiza SWOT);

elaborarea unui program de politici si strategii de dezvoltare, elaboraea de planuri de reabilitare;

Luand in considerare ca terenurile siturilor sunt parte integranta a unui oras care amprenteaza calitatea vietii urbane, ceea ce solicita reintegrarea lor intr-un ciclu economic firesc.

Procesele premergatoare conversiei propriuzise sunt complexe si implica un spectru larg de discipline profesionale cuprinzand:

experti in piata imobiliara

arhitecti

dezvoltatori

consultanti financiari

ingineri

economisti

ecologisti

experti in sanatatea mediului

arhitecti peisagisti

juristi

specialist in energi regenerabile

experti in imbunatatiri funciare

Daca in ultimii ani dezvoltarile imobiliare au fost principal preocupare, siturile industrial dezafectate solicita o altfel de abordare, printr-o evaluare corecta a realitatii si capacitatii oferite de sit permitandu-se separarea a ceea ce este inutilizabil de ceea ce ofera un potential real de conversie”in stransa legatura cu natura teerenului si pozitia sa, noile strategii de urbanism vor trebui sa accepte responsabilitatea unei noi tendinte in materie de dezvoltare urbana bazata pe o diversitate multifunctionala si in accord cu valorile mostenite, asigurand un echilibru intre functiunile locuirii independente (rezidentiale) si commune, pastrand in aceeasi masura un mediu de viata atractiv. Este necesara conturarea unei strategii inspirate de patrimoniu istoric si memoria sitului avand grija ca obiectivele gasite la fata locului sa fie intr-o buna masura refolosite, demolarea lor servind ca o ultima optiune”.

1.2. Avantaje, beneficii si dezvoltare functionala

Tentinta globala de adaptare la noi tipuri de activitati si standarde de viata a de viata, a determinat nevoia de restructurare in interiorul oraselor postindustriale, necesitatea de economisire a resurselor si implicit o noua arhitectura care sa pastreze ceea ce se cere convertit.

Pornind de la necesitatea economisirii resurselor de facture natrala, materiala si umana, conversia functional si economisirea resurselor in arhiectura este chemata sa dea un respuns afirmativ.

“Conservarea nu inseamna numai restaurare, reabilitare, revitalizare, regenerare…Cel mai important procedeu al ei este reutilizarea cladirilor vechi, adaptandu-le la programe noidiferite fata de cele care au fost investite initial” (nota subsol 1)

Arhitectii au trecut de la pozitia de negare a adaptarii constructiilor in vederea refolosirii , considerand aceasta ca pe o piedica in obtinerea unei noi structure, la pozitia in care au acceptat ca proiectul de conversie reprezinta o pozitie superioara in ierarhia profesiunii.

Conversia functional presupune schimbarea functiunilor unei zone, determinata de schimbarile ce apar in mod special la nivelul resurselor chemate sa raspunda unor necesitati ale prezentului.

Conversia presupune modificare si transformare in arhitectura prin evaluarea corecta a necesitatilor luand in considerare protejarea patrimoniului cultural, bazandu-se pe o organizare coerenta dupa modelul unor societati civice cu traditie in domeniu.

Ramase ca relicve a unei epoci atat de contestate, structurile ajunse intr-o stare deplorabila de degradare si fara speranta de utilitate sociala, reprezinta o provocare pentru arhitectii chemati sa evalueze situatia ancorata al exigentele conservarii patrimoniului architectural printr-o conversie radicala sau partial.

Procesul de conversie determinat la inceput de motive economice, a fost preluat in ultimii ani ai sec. XX , pentru revitalizarea unor cladiri, fie prin atribuirea functiunilor originare fie printr-o conversie radical, ambele bazandu-se pe neagresarea valorii estetice.

Cladirilor industriale neutilizate, care in mare parte deterioreaza peisajul, li se aplica un proces de reciclare eficienta printr-o operatiune de conversie.

Literatura de specialitate defineste reabilitarea ca fiind un process care permite reutilizarea simultan cu pastrarea caracteristicilor trecute.

Desigur procesul de conversie prezinta avantaje si dezavantaje. Avantajele sunt date de beneficiile economice de promovare a inovatiei si avantaje pentru societate si mediu.

Procedura de conversie presupune si reducerea costurilor financiare determinate de demolare, adaptarea cladirilor din patrimoniu reprezentand pentru arhitecti o provocare in aflarea unor solutii inovatoare.

Energia incorporata in obiectivele industriale este salvata astfel incat proiectul devine acceptabil din punct de vedere a dezvoltarii, a protejarii mediului si a resurselor.

Binainteles, conversia presupune si dezavantaje functionale, deoarece proiectele de conversie nu pot garanta in totalitate functionalitatea la standardele ridicate a ocupantilor, lucrarile de renovare si imbunatatire nu solutioneaza intodeauna problemele de exploatare.

Exista deasemenea posibilitatea ca rezultatul lucrarilor de conversie sa fie in totalitate compatibile cu cerintele urbanistice din zona.

Un alt dezavantaj al conversiei este acela ca prezinta dificultate in respectarea normelor aor.

Binainteles, conversia presupune si dezavantaje functionale, deoarece proiectele de conversie nu pot garanta in totalitate functionalitatea la standardele ridicate a ocupantilor, lucrarile de renovare si imbunatatire nu solutioneaza intodeauna problemele de exploatare.

Exista deasemenea posibilitatea ca rezultatul lucrarilor de conversie sa fie in totalitate compatibile cu cerintele urbanistice din zona.

Un alt dezavantaj al conversiei este acela ca prezinta dificultate in respectarea normelor actuale.(siguranta in exploatare) – Anexa 1

Transformarea in scopul ameliorarii functiunii, presupune defapt un process complex de regenerare si politica .

Inlocuirea functiunii initiale cauzata de abandonarea sau dezafectarea unor obiective care nu mai corespund standardelor actuale, nu reprezinta o solutie optima si atunci conversia este solutia pentru ameliorarea starii si functiunii unui ansamblu prin revitalizarea lui.

Reconstructia inseamna deci “rescriere, scriere peste, decat stergere si redactare din nou” (nota de subsol 2)

Arheologia industrial mentionata prima data in jurut anilor 1950, este rezultatul unei revolutii industiale care a lasat in urma vestigii incompatibile cu cerintele prezentului. Ea reprezinta o metoda de a studia marturiile materiale si imateriale, documentele, structurile, asezarile si peisajele naturale, cu scopul corelarii mosternirii trecutului cu prezentul.

Arhitectura de conversie apropie arheologia de industrie, eliminand o aparenta contradictie in termini.

Conversia poate mentine traditia unei cladiri si poate asigura supravietuirea ei. Solutia pentru regenerarea unui spatiu dezafectat, incurajeaza noi investitii, convertirea insa trebuie facuta cu stiinta si profesionalism.

In contextul dezafectarii fondului construit, conversia reprezinta un interes crescut fiind un raspuns pozitiv la problema siturilor industriale abandonate. Ea presupune existenta unor proiecte propuse prin initiative publice dar si de catre dezvoltatori privati, acestia din urma fiind motivati de realizarea profitului si limitarea costurilor de investitie. In prezent ,,regenerarea si reciclarea fondului construit existent sunt componente cheie in strategiile de planificare bazate pe managementul responsabil al resurselor ,,.

Cristian Schittich ,,Construire dans l"existant-Reconversion Adition, Creation,, Editura Detail Base 2006 pag.11

Cap II Conversia si reabilitarea siturilor industriale

1.2. Conversia si reabilitarea siturilor industriale

In lucrarea sa ,,New uses for world buildings,, Serban Cantacuzino scria ca ,,datorita faptului ca structura lor tinde sa traiasca mai mult decat functiunea, cladirile au fost tot timpul adaptate pentru noi utilizari lucru ce a permis ca generatii dupa generatii sa gaseasca sensul continuitatii si stabilitatii in mediul ambiant,,

Serban Cantacuzino ,,New uses for world buildings,, Editura Architectural Press Ltd, Londra 1975 pagina 8

Conversia siturilor industriale implica o abordare complexa fiind un concept orientat catre prezervarea si identificarea valorilor comunitare.Ea presupune o interventie inteligenta asupra sitului existent in vederea recuperarii optime a spatiilor parasite dar care au un bogat potential de transformare .Desigur ca este vorba despre reabilitari complexe in unele cazuri din situl existent mai ramane doar structura restul organizarii schimbandu-se total, fie de o reabilitare usoara atunci cand interventia nu este majora.

Cerintele legate de conversia siturilor industriale pornesc de la simple reperatii pana la optimizare functionala, estetica si reabilitare ecologica ajungandu-se pana la conversii creative.Atitudinii arhitectilor care in trecut preferau construirea de cladiri noi spectaculoase care sa le poarte amprenta profesionala i se opune atitudinea actuala proiectele contemporane de interventie oferind posibilitati variate de lucru reprezentand deopotriva o provocare in rezolvarea problemelor de natura economica si ecologica.

Revitalizarea siturilor industriale prin reutilizarea unor cladiri existente inglobeaza o atitudine responsabila fata de mediul inconjurator respectand standardele de calitate a aerului , a mediului sonor, a spatiilor verzi si a vietii urbane in general.

Conversia se bazeaza din ce in ce mai putin pe distrugere si demolare si din ce in ce mai mult pe renovare si incestire in structurile existente.

Aceasta practica a conversiei functionale e larg raspandita in lume, siturile industriale parasite sunt reintroduse in circuitul cotidian al oraselor .Siturile industriale parasite permit solutii de schimbare a functiunii foarte diferite precum: cultura, locuinte, comert, turism, divertisment.Conversia siturilor industriale presupune inainte de toate includerea lor in scheme economice si in strategii de dezvoltare urbanistica menite sa le asigure sustenabilitate economica in timp. Din punct de vedere al sustenabilitatii economice conversia este in egala masura o problema economica si functionala dar in acelasi timp si o problema care tine cont de istoria sitului, a orasului, a contextului.Analiza atenta a sitului in forma actuala este o abordare necesara la inceputul oricarui proiect de conversie, el trebuie sa tina cont de structura existenta posibilitatea de a fi readaptata functional de programul de arhitectura toate contribuind la o regenerare optima.

Modul de cercetare si sistemul de reguli privind cunoasterea realitatii reprezinta metodologia stiintifica de abordare a conversiei structurilor industriale.

Arhitectura este emisarul epocii cu care se identifica, ea este un organism viu care se transforma odata cu evolutia mediului. Desii controversat, fenomenul conversiei este o solutie pentru pastrarea arhitecturii diferita de conservare. Arhitectura acumuleaza elementele trecutului optimizandule pentru a indeplinii cerintele prezentului consideranduse ca arhitectura care nu transforma este o arhitectura moarta. Arhitectii trebuie sa raspunda momentului prin implementarea de strategii viabile si durabile, conversia devenind astfel o oportunitate.

Siturile industriale care au dainuit in timp reprezinta documente istorice sunt mostenire si marturie a trecutului, arhitectura lor este o veriga intre trecut si prezent.

Este nevoie de elemente distinctive pe care conversia ajuta la pastrarea identitatii lor adaugand suplimentar caracter si valoare zonei respective. Fenomenul de conversie poate fi inteles ca o transformare prin remodelarea unui obiectiv existent dar care este necesar sasi schimbe functiunea veche intro functiune noua , parcurs care presupune continuitate. Augustin Ioan scrie in cartea sa ,,O noua estetica a recontructiei,, ca ,,reconstructia dupa modernitate este mai degraba o conversie, adica o refunctionalizare si aducere la standardele tehnologice contemporane a unei mase de constructii vechi si chiar noi, recente. Cu alte cuvinte reconstructie inseamna acum si aici mai degraba rescriere, scriere peste decat stergere se redactare din nou,,. Termenul de coprezenta presupune ca atunci si acum pot coexista respectand deopotriva perspectiva traditionala (vechiul nu este superior noului) cat si perspectiva moderna (noul nu este superior vechiului). ,,Reabilitarea /reciclarea fondului construit existent reprezinta un demers firesc construit in jurul considerentelor de memorie , identitate si istorie dar si de economie si ecologie. Atunci cand functiunea initiala a unei cladiri nu mai este utila asa cum se intampla cu cladirile provenind din timpul erei industriale, apare oportunitatea de a-i schimba intrebuintarea, caracterul arhitectural al cladirii pastrandu-se. Acest proces de reutilizare al vechilor structuri, inseamna recuperarea si transformarea arealelor industriale dezafectate si presupune reabilitarea lor din punct de vedere structural, functionar si estetic, dar si o reabilitare din punct de vedere cultural si social,,.Andrei Eugen Lakatos ,,Spatiile cu valenta culturala in contextul conversiei functionale a patrimoniului industrial,, – Teza de doctorat Bucuresti 2011 pag.123

2.2Patrimoniul arhitectural industrial

Patrimoniul architectural cuprinde monumentele , ansamblurile si siturile. Toate fiind strans legate in programe de reutilizare.Patrimoniul industrial reprezinta o categorie aparte si poat fi supusa conservarii sau pusa in valoare cu conditia de integrare in ciclul vital al orasului si totodata permitandule o noua viata reala.

Patrimoniul industrial include constructii industriale de dimensiuni variable incluzand cladiri modeste cum ar fi depozite , fabrici de productie mica sau cladiri mari cu o caracteristica specifica a abordarii arhitecturale ceea ce permite conservarea deasemenea include si cladiri tehnice cu o mare valoare structurala.

Patrimoniul ethnic cuprinde instalatiile si echipamentele tehnice ale patrimoniului industrial si care in mare masura nemaifiind utilizabile , suporta o conversie functionala , fie cu destinata muzeala , fie de entertainment.

Echipamentele edilitare , caile ferate , retelele de drumuri , reprezinta infrastructura patrimoniului de arhitectura.

Zonele industriale dezafectate sunt defapt situri de mari dimensiuni , care includ cladiri mari , tehnice si infracstructura.

Aceste situri aduc in present un bogat complex arhitectonic care implica revitalizarea prin ample strategii de dezvoltare conjugand mijloace juridice , administrative si financiare.Numarul mare al acestor elicve post revolutiei industriale , pune problema reutilizarii lor,

aceste spatii fiind convertite revalorizandu-le printr-o structura solida si adaptata nevoilor prezentului.

Arhitectii pleaca in munca lor de la meritele arhitecturale si istorice ale sitului industrial iar in contextul unei priviri de ansamblu trebuie sa intuiasca potentialul suport economic , social si ecologic al acestuia din perspective oportunitatiilor de regenerare. Se trece astfel de la atitudinea de restaurare a unui monument industrial la provocarea de a conserva situri intregi.

Toate acestea au determinat cautarea unor utilizari noi , publice : Galerii de arta, Muzee sau Functiuni comerciale.

In arhitectura bucuresteana veche, stilul industrial ocupa un loc aparte, deoarece „rupe” cu tendintele generale ale imobilelor „de locuit”. Caramida este predominanta, alaturi de volumele mari ale spatiilor, definite ca hale industriale si cladiri administrative. Nu prea se intalnesc ornamente elaborate sau „inflorituri”, se pune accent pe functionalitate.

Pentru multi ar putea parea suprinzator ca intr-o zona destul de rau-famata, Calea Rahovei intersectie cu strada Uranus, sa se gaseasca o „bijuterie industriala” a unor vremuri apuse: ansamblul Vamei Bucuresti Antrepozite. –>

In anii de dupa venirea lui Carol I pe Tronul Romaniei, s-a dezvoltat rapid, iar pe langa fabricile existente au fost construite unele noi, de catre marii industriasi. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, si Capitala era in plina expansiune si transformare. Pe langa edificiile publice remarcabile din centru, s-au pus bazele unor zone industriale de renume. Prin Mahalaua Calicilor (cartierul Rahova) treceau deja negustori sau industriasi in calatoriile lor spre Orient.

Dintre imobilele ansamblului, de departe cea mai faimoasa este Bursa Marfurilor, Controlului si Locuintei, cu vedere la Calea Rahovei. O fotografie de sfarsit de secol 19 ne-o infatiseaza in toata splendoarea, cu tot cu zeitatea din varf.

Vama Antrepozite sau Bursa Mărfurilor, clădire monument de clasă B, se află în triunghiul format de strada Uranus și Calea Rahovei (în spatele Pieței George Coșbuc) și face parte din categoria ansamblurilor de arhitectură industrială caracteristică sfârșitului de secol XIX. Antrepozitele, realizate de arh. Giulio Magni în colaborare cu ing. Anghel Saligny, au fost deschise în anul 1899 pentru a sevi comercianților și industriașilor la păstrarea mărfurilor până la distribuirea către alte destinații.  După al Doilea Război Mondial, Bursa de Mărfuri și clădirile adiacente au fost transformate în hale, iar mai târziu, au devenit locul de organizare a șantierului pentru lucrările de la Casa Poporului. În urma unui incendiu devastator petrecut în 1990, edificiul a ajuns în stare de colaps, fiind abandonat până în 2006 când a fost preluat și integrat în planurile de revitalizare culturală a zonei, derulate prin intermediul Transcentral Urban București.

Proiectul The Ark (sau ARCA), inițiat în 2006, a salvat clădirea Bursei Mărfurilor, transformând-o într-un proiect urban de antreprenoriat cultural. Designul clădirii a pornit de la două cerințe majore: crearea unui mediu care să inspire interacțiune și redefinirea unei identități culturale a zonei, prin generarea unui spațiu public viu. Proiectul de reconversie arhitecturală a fost realizat de biroul de arhitectură Re-Act Now Studio, iar antreprenorul responsabil cu lucrările dificile de subzidire și cu structura de rezistență a fost compania Octagon.

Noua arhitectură a recuperat elementele definitorii ale vechii clădiri, dar a  stabilit o delimitare clară între inserțiile contemporane și volumul existent, din care s-a păstrat coaja, valoroasă din punct de vedere arhitectural.

Noile functiuni trebuie sa tina cont de configuratia spatiului si de compatibilitatea lor cu cele originale.

Conversia presupune in principal evitarea pierderilor de energie si permite dezvoltarea sustinuta a unor teritorii neutilizate care implicit sunt support pentru regenerarea economica a unor zone decazute. Fara indoaiala ca este necesara o documentare solida si in mod deosebit trebuiesc luate in calcul evitarea unor schimbari fara a lua in considerare patina integritatii sitului si interesul asupra sa.

Un alt aspect al conversiei din punct de vedere al patrimoniului industrial este acela al intersului si a afectiuni publicului , totodata autoritatile publice oferind prin mijloace media accesul la situri si promovarea turismului in zonele industrial.

In present siturile industrial au ajuns ca urmare a evolutiei progresive sa fie incluse in orase sau in proximitatea lor , fapt ce determina reevaluare si supenerea lor unui process de regenerare urbana , de convertire , recuperare si reutilizare, aceste solutii fiind cuprinse intr-un plan strategic de conversie.

In procesul de conversie a siturilor este necesara sa se tina cont de o anumite structura teoretica a valorilor sitului supus conversiei:

Valoarea istorica , plecand de la faptul ca siturile au un generator al evolutiei urbane care au impulsionat progamul orasului.

Valoare afectiv memoriala legata de efectul asupra memoriei individuale sau colective.

Valoarea estetica care ia in calcul aspectul sitului si modul in care el se incadreaza in valoarea locului.

Valoarea stiintifica ca rezultat al procesului de transformare a factorului de productie.

Valoarea urbanistica

Valoarea peisagera

Valoarea economica reprezentand capitalul material al conversiei generatoarea de viata economica noua sau perpetuu adaptabila.

Valoarea arhitecturala care ia in calcul modul in care situl vechi poate incorpora tendinte materiale si tehnici noi de constructii specific.

Problema majora a conversiei o reprezinta reincadrarea in actualitate a sitului care poate avea dimensiuni mari , multe cladiri inutile si chiar un amplasament intr-o zona ce intra in contradictoriu cu normele actuale de mediu.

Exista o problematica legata de alegerea strategiilor corecte de reabilitare , strategii care trebuie sa tina cont de anumite directii de actiune:

Abordarea unor atitudini noi fata de mediul natural , conversia optima presupunand renaturalizarea mediului si reconstruirea lui pana la detaliu.

Necesitatea configurarii unei arhitecturi noi care tina insa cont de context si de traditie ,de aici provenind necesitatea coabitarii lor in vederea eliminari tensiunilor ce pot aparea ca urmare a schimbarii functiunii sitului.

Trecutului trebuie luat in calcul iar deciziile privind conversia trebuie sa ia in considerare vindecarea locului prin asumarea existentului.

Recorelarea infrastructurilor , uneori la scara macrourbana reprezinta defapt reteserea legaturilor intre functiunile trecutului si cele ale prezentului.

Un alt element important il reprezinta devalorizarea afectiva care trebuie prin conversie sa atribuie o valoare noua ca motor a deveniri urbane.

Decontaminarea si depoluarea sunt unele din problemele generice , conversia presupunand adaptarea noilor constructii la factorii de mediu prin respectarea cu strictete a cerintelor de protectia mediului.

2.3.Siturile din Romania – provocare arhitecturala de introdus mintia si hd

In , siturile industriale existente se regasesc in Planul Urbanistic General, ca destinatie actuala , iar orice interventie care urmeaza sa se efectueze, trebuie sa fie in conformitate cu Regulamentul de Urbanism. Inainte de orice interventie care urmeaza sa se efectueze, se incheie un Contract de Restructurare, contract care schimba destinatia terenurilor unitatilor industriale si care trebuie sa aiba acceptul administratiei publice locale, aplicandu-se totodata si o procedura de restructurare care se incheie intre Consiliul local al municipiului si proprietarii unitatii industriale, urmate apoi si de un studiu de fezabilitate. Clădirile cu valoare de patrimoniu industrial vor fi în mod obligatoriu păstrate, si în cazul restructurării, integrate în noua structură .

Regenerarea siturilor dezafectate poate avea diferite efecte posibile: dezvoltarea de activități economice, transformarea siturilor respective în spații publice sau păstrarea lor ca terenuri de rezervă. În cazul activităților economice, reamenajarea include construcția de clădiri sau vizează pregătirea de parcele pentru a fi vândute investitorilor. Aceste activități pot fi derulate de un promotor public sau privat iar crearea de locuri de muncă este un obiectiv urmărit în cazul activităților economice.

Evoluția procesului de industrializare a determinat o permanentă modificare a componentelor sale, atât în ceea ce privește obiectele produse, cât și metodele de producție folosite. Perfecționarea proceselor tehnologice și a modului de valorificare a materiilor prime, procesul continuu de miniaturizare a componentelor mecanice și electronice au condus la restrângerea considerabilă a suprafețelor ocupate de spațiile destinate producției și la uzura morală a vechilor tehnologii în raport cu noile cerințe. De asemenea, producerea anumitor bunuri s-a diminuat sau a încetat, acestea fiind înlocuite cu altele având aceeași funcționalitate însă concepute și fabricate diferit. Drept urmare, a apărut necesitatea unor spații adaptate noilor tehnologii și produse. Un alt aspect al schimbărilor care au avut loc în industrie îl reprezintă fenomenul migrării întreprinderilor în zonele cu forța de muncă ieftină.

Toate aceste fenomene au avut drept consecință părăsirea unor suprafețe industriale întinse, care constituie un patrimoniu construit important, ce poate fi utilizat prin conversie datorită potențialului și calităților pe care le însumează.

Majoritatea clădirilor părăsite, deși de cele mai multe ori cu un potențial arhitectural remarcabil, au fost fie lăsate să se degradeze treptat, fie demolate în scopul folosirii terenurilor pentru alte investiții. Acest fapt se perpetuează totodata si în prezent, pe de o parte din indiferența față de valorile unui trecut prea puțin îndepărtat, si pe de altă parte din cauza ignoranței în ceea ce privește ideile de sustenabilitate, conservare și refolosire a resurselor, manifestată mai ales în țările mai puțin dezvoltate.

Prin conversia funcțională, omul a început însă, în măsură din ce în ce mai mare, să ocupe o parte a acestor spații odinioară cu acces limitat sau interzis pentru public.

Moștenirea perioadei comuniste este ilustrată, poate cel mai bine printr-o simplă analiză vizuală a structurii și a peisajului urban înfățișând platforme industriale, reprezentând o parte importantă din fondul construit urban, și structurile standardizate de locuințe. Dezindustrializarea este atât un fenomen economic, cât și unul cultural, cel puțin în măsura în care stimulează preocupări artistice, transformări ale spațiului urban și ale practicilor sociale.

Fosta Tipografie Cartea Românească din București (1919), numită ,,13 Decembrie 1918” în perioada comunistă a devenit din 2009 Metropolis Center. El adăpostește spații de birouri și rezidențiale, dar și spații comerciale la care se alătură o parcare subterană. Din vechea tipografie a mai rămas fațada și o clădire, ambele reabilitate. Metropolis Center a schimbat total vechea funcție economică a spațiului din bulevardul Iancu de Hunedoara, dar a păstrat memoria activității industriale care a fost derulată atâta timp, oferind o alternativă viabilă economiei actuale a Bucureștiului.

O schita interbelica a tipografiei (luata de la Vlahul) ne prezinta complexul “Cartea Romaneasca” din soseaua Bonaparte, la intersectia cu Calea Dorobantilor. Se observa corpul central in forma de “U”, cu ceas, in fata-stanga, la strada casa paznicului, iar in dreapta, in curte,pavilionul administrativ, cu o mica anexa la dreapta lui

Corpul principal de cladire, avand subsol, parter si doua etaje, adapostea industria grafica. La subsol erau depozitele de hartie si vestiarele; la parter – masinile de tiparit; la etajul 1 – zetaria, masinile de cules, atelierul fotografic, zincografia; la etajul 2 – atelierele de legatorie si papetarie. Sectia de culegatorie manuala dispunea de 20 de vagoane de litera diferita, caractere curente si speciale, care permitea tiparirea a numeroase pagini; culegatoria mecanica – 8 masini care puteau produce zilnic 700 de pagini; sectia rotative dispunea de 2 rotative mari, avand puterea de productie de peste 150.000 de tiraje zilnic si 3 rotative mici pentru bilete de tramvai, bilete de loterie, blocuri decasa, 14 masini Phoenix, Victoria si Tiegel; sectia plicuri – o rotativa moderna si 5 masini rapide; litografia – dispunea de masini de piatra si zinc; sectia de radio – avea un laborator unde se verifica si se punea la punct aparatura sosita din strainatate pentru a fi comercializata; sectia cartonaje – 5 masini de frecare, 2 masini de taiat, 2 masini de decupat, 6 masini de cusut. Uzina reprezenta sursa de energie, furnizand forta motrica a tipografiei, prin existenta unui motor Diesel de 360Hp.

Per total,  este o prezenta placuta si de bun-simt in peisajul urban autohton. O interventie – unii ar zice destul de brutala, eu spun salvatoare – a reusit sa readuca la viata – chiar daca vechiul este doar o simpla interfata – un monument bucurestean uitat. Odata cu noile functiuni, vechea tipografie a devenit un loc de socializare

Fabrica de Pensule este un spațiu de creație și difuzare a artei contemporane, situată în cartierul Mărăști din Cluj-Napoca, care a luat naștere la începutul anului 2009, sub forma unui centru cultural independent. Centrul este situat în fosta fabrică de pensule și concentrează, pe o suprafață de 2000 mp: 29 de spații de artă contemporană, 40 de artiști contemporani și ateliere de artiști, 5 galerii de artă contemporană, 10 organizații culturale active în domeniile artelor vizuale, dansului contemporan și teatrului și două săli de spectacol.

a marginea zonei industriale a Clujului funcționează un spațiu independent de artă contemporană. Numit Fabrica de Pensule datorită locației sale în fostul obiectiv industrial, concentrează, pe o suprafață de 2.000 mp, 29 de spații de artă contemporană: ateliere ale artiștilor, galerii și organizații culturale active în domeniile artelor vizuale, dansului contemporan, muzicii și teatrului (programul este accesibil pe internet în română, maghiară și engleză).

Vecinătatea este preponderent industrială. Fabrica de încălțăminte Clujeana, Unirea, C.U.G. concentrau în perioada comunistă zeci de mii de muncitori. Tradiția industrială a zonei a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu înființarea mai multor fabrici în vecinătatea căii ferate: fabrica de tutun, fabricile de spirt, de morărit și panificație, cărămizi, chibrituri etc.

În zonă s-au format colonii de muncitori. Mulți dintre locuitorii de aici erau maghiari, germani, cehi, slovaci și bulgari, spațiile învecinate purtând și astăzi nume de țări (cartierul , str. Cehoslovaciei etc.). În anii industrializării forțate postbelice, realizată în stil stalinist, au fost construite ca un „inel” în jurul vechiului oraș cartiere de blocuri muncitorești.

Aceste procente impresionante din suprafața orașelor, ariile industriale destructurate, foste industrii de marcă, sunt văzute ca o imensă rezervă urbanistică în așteptare de noi destinații. Odată cu evoluția orașului și implicit cu extinderea lui, la ora actuală, aceste nuclee sau zone industriale sunt încorporate, iar poziția lor ajunge una aproape centrală, exemplu este Fabrica de bere Cluj, Ursus, Fabrica Libertatea. Majoritatea ansamblurilor industriale au fost divizate prin privatizări grăbite, care sporesc nemijlocit pierderea caracterului inițial al obiectivelor. Această evoluție creează noi reacții, impactul asupra peisajului urban fiind semnificativ, prin schimbarea folosinței tradiționale atât a siturilor industriale, cât și a zonelor limitrofe.

Platformele industriale, în prezent, au devenit locuri ale indeterminării, spații periferice chiar și atunci când ajung până în inima orașului. Ele, pe de altă parte, reprezintă legătura orașului cu peisajul natural, prin demolările care le-au suferit, vegetația invadând zona, structurând un maidan. Regimului comunist îi datoram industrializarea, urbanizarea, secularizarea, alfabetizarea pe scară largă, construcția unei infrastructuri gigantice (utilă sau nu) și una dintre cele mai importante intervenții în structura societății, datorita clivajului produs, este strămutarea populației țărănești în centrele industriale și în unele cazuri, în orașele nou create. Acest fenomen de strămutare a marcat nașterea proletariatului, obtinand o nouă societate conform ideologiei marxiste, care era menită să fie o nonclasă, contribuind așa cum spunea Constantin Noica la “transformarea unui popor în populație” și nu în ultimul rând, la acel colectiv de nonproprietari. În prezent, există acea imagine a muncitorului industrial concediat muncind pământul cu unelte medievale sau absorbit, ca material nefolositor.

Orașele postindustriale din România, aflate în reorganizare, și în permanentă căutarea a unei formule noi de dezvoltare prin exemple sugestive de conversii funcționale internaționale, fiind vorba de cultura sa, și despre modul în care cultura poate contribui la revitalizarea . O progresie cheie rezumă simplu acest proces: Abandon – Dezintegrare – Adaptare – Reutilizarea – Cultură – Memorie – Societăte. Conversia este procesul bazat pe posibilitatea de a implanta activități noi într-un cadru de echipamente, rețele și construcții existente unei clădiri industriale sau un proiect de revitalizare urbană se urmarește păstrarea a unui procent cât mai mare din existent, păstrând astfel semnificația culturală a locului prin urme materiale palpabile ale unei epoci apuse. Intervenția actorilor culturali asupra siturilor industriale abandonate, permite revitalizarea acestor zone, constituind, în același timp, un laborator de cercetare și experiment urban. Alegerea funcțiunii culturale este, o oportunitate de a sprijini economia locală a cărei identitate, strâns legată de valorile socio-culturale va induce transformări pozitive și de lungă durată în zonă. Artiști, arhitecți, public trebuie implicați în acest proces, știindu-se faptul că spectacolul, arta are potentialul de a transforma un loc, dă un sens prin care la nivel micro spațiul, iar la nivel macro orașul ar putea fi perceput pozitiv sau negativ. Însă, artiștii ar trebui să fie păstrătorii memoriei sensibile a trecutului și depozitarii imaginației radicale a viitorului

onversia vechii Uzine de Apă într-un Centru Cultural reprezintă un proiect complex ce dă o alternativă distrugerii patrimoniului arhitectural cât și dezvoltării urbane. Finalizată în 1912 de ingineri austrieci și germani în regiunea multiculturală a Bucovinei, Uzina de Apă simbolizează nașterea orașului modern, Suceava. Lăsată în ruină timp de 50 ani proiectul de restaurare a fost inițiat , în 2006, de arhitecții filialei Nord -Est ( jud. Suceava si jud Botosani ) a Ordinului Arhitectilor din . 
Localizata pe un amplasament ce sufera in prezent o transformare majoră, intervenția este menită să atragă atenția publică spre posibilitatea de reînoire a arhitecturii din zonă pornind de la fondul construit existent. Proiectul este rezultatul unei colaborări ce include autoritățile municipale, comunitatea locală, arhitecți, ingineri, urbaniști, istorici, sociologi și studenți de diverse specialități. În plus, contractori privați și companii ce promovează tehnici inovative au fost incluse întru-un parteneriat public/privat exemplar. 
Intervenția minimală dă o nouă funcțiune clădirii pentru o utilizare contemporană . Noul acces realizat ca o secțiune geometrică în taluzul de pământ , direct spre bazinele îngropate ale uzinei, oferă o piață semi – publică în fața clădirii și crează spațiul de legătură pentru extinderile viitoare cu funcțiuni culturale în clădirile adiacente sitului. 
Dacă în spațiile bazinelor lumina pătrunde doar prin luminatoare montate în golurile fostelor chepenguri de acces pentru întreținere, etajele superioare ce vor fi utilizate ca birouri și zonă pentru documentare au fost menținute cât mai luminate posibil. Tâmplăria din profile metalice simple a ferestrelor originale au fost conservate cu rol de grilaj și dublate pe interior cu geam termoizolant autoportant ,fără rame. Structura originală a acoperișului a fost restaurată iar bucăți din textura inițială a peretelui interior s-au păstrat ca fresce tehnologice. La podinele ce acoperă golurile tehnologice și scări s-au utilizat structuri și grătare metalice ce redau caraterul industrial al clădirii. Pentru consolidarea zidăriilor de cărămidă s-a utilizat o tehnică specială pe bază de țesături și lamele din fibră de carbon. 
Noua  Uzină de Apă surprinde prin spațiile neobișnuite și aparenta simplitate a intervențiilor. Deși inițial a fost gândită ca o construcție pur tehnologică, spațiile sunt acum accesibile pentru a găzdui o varietate de evenimente de la dezbateri publice la concerte și expoziții . Vechea Uzină de Apă reprimește un loc în viața orașului devenind un generator de dezvoltare culturală și .
Acest proiect ilustrează adevăratul ințeles al expresiei actuale arhitectura sustenabilă pornind de la rădăcinile latine ale cuvântului “susținere”: a ține în existență, a menține și prelungi

Există la ora actuală o grabă spre a ține pasul cu Occidentul, însă ea trebuie corelată cu postcomunismul care-l trăim și care, în viziunea teoreticianului Boris Buden, nu este, pur și simplu, o cultură, ci mai degrabă nu este minic altceva decât cultură. Atunci când arta sau cultura locală nu este articulată cu o înțelegere și adaptarea la producția culturii contemporane și dorim progresul numai pentru a fi în rând cu lumea, intervenția culturală la nivel social poate fi imposibilă, nepotrivită, chiar complet ineficiantă. Inevitabil o viziune de ansamblu ne oferă un răspuns bun la soluționarea problemelor actuale, iar procesul contemporan de restructurare a societății postcomuniste în condițiile dizolvării trecutului comunist și ale puternicelor sale impregnări culturale, nu se bazează pe o prelucrare critică a istoriei, ci, în mod tendențios, pe prezentarea unei continuități a istoriei naționale, a miturilor, tradițiilor și autoaprecierilor

Uzina cu puncte puncte

Ne-am oprit inevitabil în București, la Make a Point, la parterul fostei fabrici de textile Postăvăria Română.Undeva în Pantelimon, în fosta secție de repasat, acolo unde, sub lumina slabă, țesătoarele corectau odată erorile din stofele finisate, se află acum un spațiu care găzduiește o bibliotecă, o sală de proiecție și un spațiu expozițional permanent. Make a Point este un proiect care își propune să aducă cultura mai apoape de oameni, în cartier, dar și un exemplu frumos de reconversie a unui spațiu industrial. 130 mp dedicați expunerii de lucrări și mesaje ale creatorilor contemporani, Make a Point găzduiește expoziții, spectacole, proiecții de film si workshopuri. Memoria acestui spațiu este vizibilă peste tot. Biblioteca este prietenoasă, dar îți povestește despre cotidianul din fabricile comuniste.  

Sediul principal al Make a Point se află la parterul fostei fabrici de textile Postăvăria Română (1925-2008), pe locul secției de repasat, acolo unde, sub lumina slabă,  țesătoarele corectau erorile din stofele finisate. Make a Point oferă un spațiu expozitional permanent, ideal pentru o varietate de evenimente culturale, având o sala de proiecție cu două ecrane și bibliotecă deschisă publicului.

Suprafața totală: 130 mp – împărțită parțial în 3 spații individuale

Înălțime: 4 m

Biblioteca e un spațiu primitor în care ești invitat să răsfoiești colecția noastră de albume de artă și cărți de cinema. Însă ne regăsim într-o uzină. Drept care biblioteca Make a Point vorbește despre cotidianul din fabricile comuniste. De la Marx și Engels până la colecția Flacăra, poți afla ceea ce citeau parinții și bunicii tăi. Exemplarele sunt cele originale, culese din fabrici, având încă ștampila și fișele semnate de muncitori de-a lungul zecilor de ani. Nu este o colecție născută din nostalgie, ci din dorința de a documenta o felie de lume. Lume în care, fiecare fabrică avea o bibliotecă exclusivă pentru miile de muncitori. 

Cap III Functiuni noi pentru siturile supuse conversiei

3.1. Cladirile industriale si obtiunile lor de utilizare

Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România. Moara se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial.

Moara a fost întemeiată de negustorii George Assan (1821–1866) și Ion Martinovici (1820–1882).

Recent, ansamblul de clădiri a suferit două distrugeri semnificative: în mai 2008, un incendiu care a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012, prăbușirea acoperișului și a unui perete din corpul principal ca urmare a furturilor susținute de materiale din structura de rezistență a clădirii, posibile din cauza faptului că situl nu este supravegheat.

*www.urbanitique.ro/reconversia_platformelor_industriale

3.2. Tipuri de interventii in siturile industriale

Siturile industriale vechi au o dubla valoare documentara si afectiva iar conservarea lor reprezinta materializarea unei nevoi de securitate si constientizare a ideologiilor, trairilor si gandirii celor care le-au conturat. Transformarile la care a fost supusa societatea au amprentat si cladirile. Arhitectura actuala fiind chemata sa propuna solutii in maniere proprii epocii actuale refolosirea fiind o punere in valoare a patrimoniului prin reintroducerea in circuitul folosintelor actuale. Plecand de la necesitatea pastrarii edificiilor pentru valoarea lor documentara si identitara ,arhitectura este chemata sa ofere solutii viabile prin conservare dar si prin adaugarea de noi valente. Plecand de la aceasta perspectiva ,,o ipostaza a monumentului, una independenta de masa acestuia dar extrem de sensibila la ideea de memorie inzidita este vestigiul ….el declanseaza memoria locului tocmai prin faptul ca pare a nu fi la locul lui undeva unde, dimpotriva cu vreme in urma el facea parte din realitatea locului,,.

Augustin Ioan ,,O noua estetica areconstructiei,, Editura Paidea, Bucuresti 2002,pg.106

În 1906 Compagnie du gaz Bucarest deținea concesiunea iluminatului comunal cu gaz produs la Uzina de Gaz Filaret (1871), concesiune ce urma să expire în 1908. Compania intenționa să obțină un nou contract de concesiune și a fost inițial reticentă la propunerea de introducere a iluminatului electric. În cele din urmă, la insistențele municipalității, acceptă necesitatea modernizării, se transformă în Societatea de Gaz și Electricitate și obține concesiunea iluminatlui public electric. Societatea construiește în perioada 1907-1908, pe terenurile proprii de la Filaret, în colaborare cu Societé du Gaz pour la France et l’Etrangère și după proiectul inginerului francez Alin Lonay, prima uzină electrică comunală a Bucureștilor. Uzina era una de vârf la nivel european, dotată cu motoare Diesel Carels Frères de 675cp. În 1924 acțiunile societății vor fi răscumpărate de primăria capitalei, moment urmat de o rapidă dezvoltare a producției de energie electrică.
Clădirea inițială, cu o alură romantică, executată în cărămidă aparentă, amplasată perpendicular pe strada Candiano Popescu, este extinsă cu un corp realizat în același stil și dispus paralel cu strada. Acesta este la rândul său prelungit în etape (ajungând la o lungime de cca 120 m) odată cu creșterea consumului și necesitatea instalării de grupuri mai mari. Ansamblul are două turnuri adosate celor două corpuri (turnul inițial și-a pierdut partea superioară la cutremurul din 1940) precum și o serie de anexe, de asemenea adosate, cu funcțiuni conexe. Se remarcă eleganța fermelor metalice, gradul înalt de iluminare naturală al halelor precum și podul rulant încă funcțional.
Considerată ca depășită tehnic, uzina a fost dezafectată în anii ’70 și golită de toate instalațiile. Acestea au fost fie transferate la alte centrale, fie casate. Unul dintre grupurile inițiale Carels Frères și elemente din tabloul de comandă sunt păstrate și expuse la Muzeul Național Tehnic prof. Ing. Dimitrie Leonida din vecinătate.
Aflate azi în proprietatea Electrica Serv, corpurile istorice ale Uzinei sunt utilizate ca garaj al mașinilor de intervenție. Fiind complet libere de compartimentări, ele pot fi utilizate și pentru alte funcțiuni.
Se mai păstrează două clădiri utilizate ca posturi de transformare, construite în perioade mai recente. Din păcate elemente tehnice de atmosferă precum turnurile de răcire au fost demolate în ultimii ani.
O serie de studii și proiecte de licență au analizat posibilitatea conversiei Uzinei Electrice Filaret, propunerea cea mai firească fiind cea de transformare în muzeu al energiei ca extindere a Muzeului Tehnic.

Siturile dezafectate devin astazi printr-un proces arhitectural complex centre culturale muzee, spatii economice. Chiar si siturile industriale fara valoare culturala arhitecturala sau istorica prin supunerea la procese de reabilitare si conversie capata valoare contemporana .Conservarea si reabilitarea siturilor industriale determina alegeri corecte raportate la vechile structuri oferind posibilitatea ca stratul nou si cel vechi sa convietuiasca in aceeasi structura. Uneori insa limita dintre renovare si reabilitare creativa este foarte greu de distins conversia reprezentand compromisul intre conservare istorica si demolare.Importanta istorica si valoarea arhitecturala a siturilor determina un interes crescut pentru conservarea lor iar caracteristicile lor constructive ofera un amplu potential de reutilizare contemporana ofera avantaje prin recuperarea si reutilizarea lor .Studierea ci clasificarea siturilor industriale vechi porneste de la dorinta de a le conferii un nou statut, o noua viata cauzat de moartea unui tip de industrie. Atunci cand luam in calcul recuperarea siturilor industriale este important sa tinem cont de criteriul cronologic si cel tipologic. Potentialul de reutilizare a cladirilor aflate in siturile industriale depinde de calitatile lor structurale si de dimensiunea lor.

,,O analiza a spatiilor industriale in functie de o serie de criterii valorice , precum valoarea arhitecturala, urbanistica, istorica sau de utilizare contemporana este necesara pentru a afla la ce tipuri de functiuni se preteaza mai bine aceste spatii,, (teza de doctorat pg.166).

Concluzii

In “ scrisoare catre un tanar architect” Alexandros N.Tombazis indemna astfel: “aminteste-ti sa patrunzi si s-a simti calitatile si valorile specific fiecarui loc. Fie al mediului natural, fie al celui creat de om, ele trebuie sa intre pe sub piele si s-a fie punct de plecare a proiectului tau. Aminteste-ti ca pe langa cele vizibile exista unele dimensiuni ascunse in arhitectura. Foloseste-te de ele. Invata sa simti, sa auzi, sa mirosi si s-a gusti in egala masura precum vezi cu ochi. Timpul,aerul si multe alte aspecte sunt toate dimensiuni ascunse pe care sa le intelegi sis a le folosesti in arhitectura.

*Alexandros N. Tombazis, Scrisoare catre un tanar architect, Editura Libro,2005,pg.106

Prezenta lucrare este o abordare timida a problematici complexe a conversiei siturilor industriale, implicatiile acesteia in ansamblul problemelor urbanistice, demersul integrator la care conversiile sunt chemate sa raspunda intr-un mod professional din punct de vedere al arhitectului reprezentand o provocare.

Conversia functionala a siturilor industrial este un process complex care trebuie sa valorifice eficient fondul construit evident luand in considerare necesitatile prezentului intr-un tablou complex de regenerare urbanistica.

Situatia siturilor industrial abandonate determina o atitudine de schimbare ca o component importanta a revitalizarii si regenerarii urbane.Din pacate in de astazi structurile industrial vechi dezafectate nu sunt inca private cu respect sub aspectul unei conversii sustenabile nu sunt inca sufficient de correct abordate la justa lor valoare arhitecturala.

Arhitectura siturilor face parte din memoria sociala, au valoare pragmatic, ofera o anumita semnificatie.

Prin Proiectele lor de conversie arhitectii trebuie sa potenteze valoarea sociala a locului dezvaluindu-I caracterul sub mai multe aspect. Arhitectura este o punte intre trecut present si viitor, modalitatea de abordare a conversiei cu scopul salvarii memoriei locului si convertirii sale sustenabile.

In ciuda faptului sa siturile industrial dezafectate ne ofera o imagine dezolanta deloc concordanta cu celelalte resurse urbane, ele sunt totusi vi, arhitectura de conversie trebuie sa recunoasca, sa admita existent lor ca un complex de istorie trecuta.

In urma conversiei siturile capata sensuri si functiuni noi intr-un context urban care impune anumite necesitati si reguli date de functionalitatea actuala a zonei.Putem afirma ca arhitectura de conversie se face in dialog cu situatia existent fiind maniera prin care vechiul si noul se echilibreaza optim.

Calitatea lucrarilor de arhitectura de conversie depinde in mare masura de posibilitatea acestora de a prelua trecutul , de a-l reconstrui in mod adecvat timpului present oferindu-I continuitate pentru viitor.

Arhitectura nu schimba prin eliminare, adduce schimbarea prin acceptarea trecutului, asimilarea lui si adaptarea, la noile standard creative . Vorbim despre o coprezenta trecutul si prezentul coexista in acelasi edificiu convertit de la vechi la nou luand in considerare diferentele semnificative de forme arhitecturale ale trecutului si prezentului, de diferentele de functionalitate a siturilor inainte si dupa conversie, apare necessitatea fireasca a unei analize complexe, proiectele arhitecturale de conversie presupun o munca laborioasa, de echipa, de conlucrare cu specialist in domeniile de dezvoltare urbana, astfel incat lucrarea sa dobandeasca sustenabilitate sub toate aspectele. Neadaptarea corecta, necorelarea mostenirii trecutului cu oportunitatile urbanistice ale prezentului pot conduce la obtinerea unei structuri in stiluri amestecate de prost gust produsul final fiind nereusit starnind confuzie. Procesul de conversie protejeaza si valorifica trecutul, respecta vechea sa identitate si functiune interventia contemporana nu altereaza expresia arhitecturala a trecutului, o pune intr-o noua lumina, moderna, de viitor. Daca arhitectura veche este mostenirea trecutului, cea a prezentului va fi mostenire in viitor ceea ce presupune ca lucrarea rhitecturala trebuie sa se bucure de continuitate.

Politica de conversie a siturilor industriale, pentru ca se poate vorbi despre o politica arhitecturala complexa pledeaza pentru un process natural de transformare a siturilor in noi arhitecturi care sa se incadreze cu success in contextual urban contemporan.

Interventia contemporana nu trebuie sa altereze expresia arhitecturala veche, dimpotriva sa genereze o compozitie arhitecturala noua .

Noua directie arhitecturala de conversie a siturilor industriale trebuie sa aiba continuitate ea fiind un capitol din imensa istorie arhitecturala, mostenire lasata generatiilor viitoare.

Bibliografie:

Rosu Liliana- Reinventarea spatiului muzeal – De la colectie la mediul urban, Editura Universala Ion Mincu, Bucuresti, 2002

Lakatos Eugen Andrei, “ Despre Teoria Deconstructiei”, Spatii de acostare/Lounge-uri.Atriumuri., nr. 2 Aprilie 2011, Bucuresti

Rossana Galdini, “ Urban regeneration process: the case of Genoa, an exemple of integrated urban development approach” Amsterdam 2005

Teza de doctorat – Spatiile cu valenta cultural in contextual conversiei functionale a patrimoniului industrial – arh. Andrei Eugen Lakatos- Bucuresti 2011

Lucrare de licenta – Conversia siturilor industrial – arh. Adam Boboc – Bucuresti 2012

Lucrare de licenta – Conversia cladirilor industrial – Arh. Ana Banica – Bucuresti 2010

Webografie:

1. http://wikimapia.org/9348311/ro/Uzina-Electric%C4%83-Filaret

2.http://arhitectura-1906.ro/2013/09/argumente-pentru-conversia-cladirilor-industriale

3.http://www.1001calatorii.com/2011/11/zona-industriala-filaret-rahova/

4.http://casecarenumaiplang.ro/the-ark-bursa-marfurilor-2/

5.http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan

6.http://www.institute.ro/arhitectura/spa-ii-alternative-pentru-evenimente-atipice-43.html

7.http://www.2012en.ro/2012/06/descopera-romania-moara-lui-assan/

8.http://jurnalul.ro/timp-liber/calatorii/locuri-din-romania-care-par-rupte-din-serialul-game-of-thrones-voi-ce-credeti-676184.html

9.http://www.primariaclujnapoca.ro/ghid-multicultural.html?show=Zona%20industriala.%20Fabrica%20de%20pensule

10.http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/arhiva-jurnalul/arhiva-jurnalul/vechea-tipografie-din-soseaua-bonaparte-284792.html

Bibliografie:

Rosu Liliana- Reinventarea spatiului muzeal – De la colectie la mediul urban, Editura Universala Ion Mincu, Bucuresti, 2002

Lakatos Eugen Andrei, “ Despre Teoria Deconstructiei”, Spatii de acostare/Lounge-uri.Atriumuri., nr. 2 Aprilie 2011, Bucuresti

Rossana Galdini, “ Urban regeneration process: the case of Genoa, an exemple of integrated urban development approach” Amsterdam 2005

Teza de doctorat – Spatiile cu valenta cultural in contextual conversiei functionale a patrimoniului industrial – arh. Andrei Eugen Lakatos- Bucuresti 2011

Lucrare de licenta – Conversia siturilor industrial – arh. Adam Boboc – Bucuresti 2012

Lucrare de licenta – Conversia cladirilor industrial – Arh. Ana Banica – Bucuresti 2010

Webografie:

1. http://wikimapia.org/9348311/ro/Uzina-Electric%C4%83-Filaret

2.http://arhitectura-1906.ro/2013/09/argumente-pentru-conversia-cladirilor-industriale

3.http://www.1001calatorii.com/2011/11/zona-industriala-filaret-rahova/

4.http://casecarenumaiplang.ro/the-ark-bursa-marfurilor-2/

5.http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan

6.http://www.institute.ro/arhitectura/spa-ii-alternative-pentru-evenimente-atipice-43.html

7.http://www.2012en.ro/2012/06/descopera-romania-moara-lui-assan/

8.http://jurnalul.ro/timp-liber/calatorii/locuri-din-romania-care-par-rupte-din-serialul-game-of-thrones-voi-ce-credeti-676184.html

9.http://www.primariaclujnapoca.ro/ghid-multicultural.html?show=Zona%20industriala.%20Fabrica%20de%20pensule

10.http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/arhiva-jurnalul/arhiva-jurnalul/vechea-tipografie-din-soseaua-bonaparte-284792.html