Potentialul Turistic Natural Si Antropic In Orasul Horezu
CUPRINS
I. INTRODUCERE
II. ÎNCADRARE ÎN TERITORIU
1. POZIȚIA GEOGRAFICĂ
2. LIMITE
III. ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE ȘI ACTIVITĂȚILOR TURISTICE
IV. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL
1. PATRIMONIUL NATURAL
2. RELIEFUL
3. CLIMA
4. HIDROGRAFIA
5. VEGETAȚIA ȘI FAUNA
6. ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ
7. RESURSE TURISTICE LEGATE DE CADRUL NATURAL
8. RESURSE TURISTICE NATURALE CU REGIM PROTECTIV
V. POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC
1. PATRIMONIU CULTURAL
2. ELEMENTE ȘI PATRIMONIU ETNOCULTURAL
3. MANIFESTĂRI ETNOFOLCLORICE
VI. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
1. ANALIZA OFERTEI
2. ANALIZA CERERII
3. COMPETIȚIA ȘI TENDINȚELE PIEȚEI
4. DIAGNOSTIC ȘI RECOMANDĂRI
VII. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
1. IMPORTANȚA VALORIFICĂRII POTENȚIALULUI
2. ANALIZA VALORIFICĂRII POTENȚIALULUI
3. INFRASTRUCTURA
4. ECHIPARE EDILITARĂ
5. FORME DE TURISM
VIII. PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII TURISTICE
IX. CONCLUZII
X. BIBLIOGRAFIE
I. INTRODUCERE
Potențialul turistic al României este unul de mare valoare și complexitate, atât din punct de vedere natural, remarcându-se prin varietatea reliefului, climei și a influențelor acesteia, rețeaua hidrografică, flora și fauna foarte diversificată, dar și din punct de vedere al resurselor antropice, prin numeroasele vestigii arheologice, monumente istorice și arhitectonice, case memoriale, muzee care dezvăluie o istorie bogată legată de formarea și continuitatea poporului român.
În lucrarea de față, am dorit sa evidențiez că, pentru localitatea Horezu, atracția turistică este data în special de tradițiile atât de bine conservate, de activitățile de artizanat, cu deosebire de olărit, urmat de țesăturile executate manual și nu în ultimul rând de caracterul istoric și monahal al localității.
Nu pot afirma că turismul oferit de localitatea Horezu poate să se înscrie în cel de tip sejur, însă face față cu cinste turismului științific, turismului de agrement și pentru recreere.
Durata actului recreativ este variabilă. În general predomină turismul de scurtă și medie durată, raportat la week-end sau o parte a concediului de odihnă. Acest tip de turism constituie o punte de legăură între om și natură, oferindu-i acestuia ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea și stresul zilnic.
Important de subliniat ar fi și faptul că, dezvoltarea turistică a contribuit la dezvoltarea și modernizarea infrastructurii orașului Horezu. Această modernizare a determinat îmbunătățirea situației economice a orașului și implicit o viață mai bună pentru locuitori, dar tradițiile, obiceiurile, datinile și arhaicul se păstrează doar acolo unde există interesul pentru turism, restul fiind intr-o puternică modificare și modernizare. Din păcate promovarea turismului a determinat și o puternică antropizare.
Dezvoltarea turismului în localitatea Horezu a dus și la apariția de noi pensiuni, dotate cu mijloace moderne, cu spații de cazare multiple, cu standarde cât mai ridicate.
Orașul Horezu a devenit stațiune turistică de interes local, atestat prin Hotărârea Guvernului României nr. 936/2005 și reatestat prin Hotărârea Guvernului României nr. 852/2008. (Primăria Orașului Horezu)
Diversele activități tradiționale, cu valențe etnoculturale se remarcă printr-un cadru natural inedit. Situat într-un peisaj natural deosebit, înconjurat de Munții Căpățânii, măgura Slătioarei, dealurile Negruleștilor, Costeștilor și Tomșanilor, Horezu este cel mai renumit centru de olărit din țară. Este unul dintre punctele turistice importante din țara noastră care a devenit oficial stațiune turistică.
Datorită volumului și valorii resurselor turistice din Horezu, se pot practica diferite forme de turism, de la turismul etnocultural, turismul religios, turismul rural și pâna la turismul de afaceri și chiar turismul pentru sporturi extreme.
Turiștii care vizitează orașul sunt impresionați în primul rând, de creațiile ceramice efectuate de meșterii olari de aici. La începutul lunii iunie se organizează „Târgul Ceramicii Populare Romanești”.
Povestea Târgului de ceramică „COCOȘUL DE HUREZ” a început în vara anului 1971 pe malul bătrânului Alutus, atunci când organizatorii Festivalului de folclor „Cântecele Oltului” au avut harul să adauge la această sărbătoare a cântecului, jocului și portului popular, sărbătoarea lutului, a lutului care prinde viață în mâinile fermecate a meșterilor olari. (Primăria Orașului Horezu)
Târgul este așezat în vatra lui firească, din anul 1974, locul unde se desfășoară – Parcul de la stejarii seculari – oferind fiecărui participant spații pentru a-și expune lucrările. Prin invitarea la târg a olarilor din celelalte centre românești, maghiare și săsești, se realizează o foarte bună viziune de ansamblu a olăritului contemporan.(Primăria Orașului Horezu)
II. ÎNCADRARE ÎN TERITORIU
1. POZIȚIA GEOGRAFICĂ:
Orașul este situat în centrul Depresiunii Horezu, în partea de nord-vest a Județului Vâlcea (Fig.1, Încadrarea orașului Horezu în județ), la poalele munților Căpățânii cu o suprafață de 11.770 ha și este străjuit de coline și dealuri piemontane cu înălțimi între 468 și 1915 metri. Este situat la intersecția DN 67 cu DN 65C și străbătut de două drumuri județene DJ 665 și DJ 669. (Primăria Orașului Horezu)
Harta 1. Încadrarea orașului Horezu în județ (Sursa:Dangalici Florentina)
Orașul Horezu se desfășoară de-a lungul văii și drumului național DN 67, care îl străbate de la est la vest și reprezintă principala cale de comunicație și legătură cu municipiul Râmnicu Vâlcea (42 km), reședința județului Vâlcea, respectiv cu municipiul Târgu Jiu (70 km), reședința județului Gorj. Către sud, se face legătura cu municipiul Craiova (113 km) pe DN 65C.
Orașul se situează la o altitudine medie de circa 550 m , dar variază între 470-2.124m (Vârfu Ursu) specifică zonei colinare subcarpatice. (Primăria Orașului Horezu)
2. LIMITE:
Localitatea Horezu este amplasată în depresiunea cu același nume, mărginită la nord de Munții Căpățânii, cu Vf. Ursu de 2124 m, la sud de Măgura Slătioarei cu 767 m și dealurile Negruleștilor, Costeștilor și Tomșanilor, pe râurile Luncavăț, Rămești și Romani.
Administrativ, din orașul Horezu mai fac parte localitățile și Romanii de Jos, Romanii de Sus, Râmești, Ifrimești, Tănăsești și Ursani.
Se invecinează la nord cu comuna Malaia – 1930 locuitori, la est cu comuna Costești – 3699 locuitori, la sud-est comuna Tomșani – 4194 locuitori, la sud comuna Măldărești – 2069 locuitori, iar la vest comuna Vaideeni – 4235 locuitori. (Primăria Orașului Horezu)
III. ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE ȘI ACTIVITĂȚILOR TURISTICE
Foto.1 Intrarea în localitatea Horezu în 1487 (Sursa:www.conachorezu.ro)
Prima atestare documentară a localității Horezu a fost făcută în anul 1487, în Râmnic, de către voievodulul acelor vremuri, Vlad Călugărul. Ulterior, localitatea este donată mănăstirii Hurez (Horezu) de către Constantin Brâncoveanu. (Primăria Orașului Horezu)
Denumirea actuală a localității Horezu, provine de la numele de ciuhurez, pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur. (Primăria Orașului Horezu)
Numele de Hurezi a aparținut inițial actualei localități componente Romani de Jos, pe valea râului cu același nume, despre care se fac mențiuni documentare in secolul XV-lea. La sfârșitul secolului al XVII-lea este menționată documentar cifra de 100 de locuitori în satul Romani de Jos. (Primăria Orașului Horezu)
Aici, la Romani de Jos, domnul martir Constantin Brâncoveanu, construiește o mănăstire care reprezintă o sinteza a artei si măestriei poporului român până în acel timp, mănăstirea Horezu, construcție care s-a făcut între anii 1690-1693. Cu timpul, vatra satului se muta peste deal la circa 2 km, probabil datorită faptului că traseele de transhumanță, cât și celelalte drumuri se intersectau în acel loc. Era deci un loc prielnic dezvoltării unui târg, unde oamenii din zona puteau proceda la diferite schimburi comerciale. Oierii vindeau lâna și brânza, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare in gospodăriile rurale și își luau hrana. (Primăria Orașului Horezu)
Foto.2, Sursa:www.conachorezu.ro
Teritoriul administrativ al orașului Horezu totalizează o suprafata 11770 ha și se intinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățânii, având ca vecini comunele: Costești spre est, Malaia spre nord, Vaideeni spre vest și Măldărești și Tomșani spre sud. (Primăria Orașului Horezu)
Dezvoltarea așezărilor horezene este legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor, care traversau zona precum și de drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos și din Horezu continua către Slătioara si ajungea la Cernești”. (Primăria Orașului Horezu)
Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice din zona Ferigile, de lângă Horezu, au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIIl-lea privind localizarea unor așezări umane. (Primăria Orașului Horezu)
Regiunea Subcarpatică actualei zone Horezu, făcea parte din Cnezatul lui Farcaș, menționat documentar prin Diploma regelui Bela al IV al Ungariei.
Din punct de vedere administrativ Horezu a avut un rol teritorial recunoscut încă din secolul al XIX-lea, când este menționat la 1855 "plaiul Horezu", cu 34 de sate, cu reședința în "Târgul Horezu". In acea perioadă județul Vâlcea mai cuprindea plaiul Cozia și alte 5 plase cuprinzând între 29 și 32 de sate.
In perioada interbelică a funcționat „plasa Horezu”, ca plasă rurală cu 45.713 locuitori, a 2-a ca mărime din judet, subordonând 99 de sate. Ca intindere, plasa acoperea un teritoriu important, incluzând zone precum Govora, Băbeni, Șirineasa, Berbești, Alunu, Sinești.
In perioada 1950 – 1968, sistemul de plase și județe a fost înlocuit de raioane și regiuni. Plasa Horezu, cu mici modificări de contur, a devenit raionul Horezu, cuprins în regiunea Vâlcea inițial, și din 1952 în regiunea Argeș. In 1966, populația raionului Horezu era de 83.165 de locuitori (7% din populația regiunii Argeș), iar numărul de comune arondate era de 28. (www.conachorezu.ro)
In zona despresionară Horezu s-au dezvoltat în ultimul secol, alături de centrul urban mai multe localități rurale/comune conturându-se o arie demografică culturală unitară, cu elemente lingvistice, culturale si tradiții comune.
Din punct de vedere al ocupatiilor tradiționale, Horezu este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, creșterea animalelor, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului.
Așezarea se dezvoltă ceva mai mult după anul 1780, când devine cunoscut sub numele de "Târgul Horezu", dată de la care devine centru de plasă, apoi reședință de raion. Prima școală a luat ființă în 1832. Odată cu noua împărțire administrativ teritorială din 1968, localitatea este declarată oraș și de atunci cunoaște o rapidă ascensiune pe treptele urbanizării. (www.conachorezu.ro)
Foto.3 Strada principală din târgul Horezu, în perioada interbelică
(Sursa: www.conachorezu.ro)
Horezu este un oraș cu aproximativ 6.700 de locuitori ce aparține de județul Vâlcea, fiind situat la o distanță de 45 de km de Râmnicu Vâlcea. Horezu este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai însemnate centre de artă populară tradițională din țara noastră. (Primăria Orașului Horezu)
Ceramica de Horezu este la mare căutare atât pe plan intern cât și internațional, olăritul fiind în continuare emblema locului. Loc de pelerinaj și pentru religioși, datorită mănăstirii ctitorite de Constantin Brâncoveanu, Horezu are un potențial turistic de excepție, chiar dacă majoritatea turiștilor vin aici doar în week-end se opresc pentru câteva ore în drumul lor spre alte localități.
Atractivitatea orașului a dus și la apariția unei rețele a unităților de cazare, reprezentate atât de vile și pensiuni turistice, cât și de hanuri și popasuri aflate pe cele mai importante drezu, în perioada interbelică
(Sursa: www.conachorezu.ro)
Horezu este un oraș cu aproximativ 6.700 de locuitori ce aparține de județul Vâlcea, fiind situat la o distanță de 45 de km de Râmnicu Vâlcea. Horezu este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai însemnate centre de artă populară tradițională din țara noastră. (Primăria Orașului Horezu)
Ceramica de Horezu este la mare căutare atât pe plan intern cât și internațional, olăritul fiind în continuare emblema locului. Loc de pelerinaj și pentru religioși, datorită mănăstirii ctitorite de Constantin Brâncoveanu, Horezu are un potențial turistic de excepție, chiar dacă majoritatea turiștilor vin aici doar în week-end se opresc pentru câteva ore în drumul lor spre alte localități.
Atractivitatea orașului a dus și la apariția unei rețele a unităților de cazare, reprezentate atât de vile și pensiuni turistice, cât și de hanuri și popasuri aflate pe cele mai importante drumuri care străbat localitatea, oferind cazare la prețuri avantajoase.
Teritoriul administrativ al orașului cuprinde un număr de șapte localități: orașul reședință Horezu și șase sate aparținătoare Romanii de Jos, Romanii de Sus, Rămești, Ifrimești, Tănăsești și Urșani. (Primăria Orașului Horezu)
Sectorul subcarpatic dintre Bistrița Vâlcii și Cerna are forma unui patrulater, limitat la nord de Carpații Meridionali, iar la sud de Piemontul Getic. Aceastǎ situație conferǎ sectorului subcarpatic al Vâlcii o desfǎșurare aproximativ paralelǎ cu marginile celor douǎ mari unitǎți de la nord la sud. ( Badea, 1967)
De-a lungul timpului, regiunea a atras atenția mai mult geologi, în egalǎ mǎsurǎ pentru stabilirea constituției litologice și structurii, a raporturilor dintre Carpați și Subcarpați, dar și pentru descoperirea resurselor subsolului, legate de formațiunile sedimentare terțiare (sare, petrol, lignit, ape minerale etc.).
Zona depresionară in care este localizat orașul Horezu, s-a bucurat începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX- lea de un larg interes, mai ales din punct de vedere geologic și geomorfologic. (Primăria Orașului Horezu)
V. Mihǎilescu descrie ”Depresiunea subcarpaticǎ dintre Bistrița Vâlcii și Motru, ca fiind cea mai frumoasǎ depresiune subcarpaticǎ din tot șirul de depresiuni de la marginea externǎ a Carpaților românești”. (Mihailescu, 1936)
Dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial, cercetarea geologicǎ a Olteniei subcarpatice s-au intensificat datoritǎ interesului pentru bogǎțiile de petrol și cǎrbuni existente aici. .
IV. POTENTIALUL TURISTIC NATURAL
1. PATRIMONIU NATURAL
Orașul Horezu este situat într-o zonă depresionară, mărginită de prelungirile Munților Căpățânii la nord și de Măgura Slătioarei la sud, la o altitudine ce variază între 450 – 550 m. Teritoriul administrativ al orașului, dispus în trepte de altitudine, se extinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățâna, la altitudini ce depășesc 2000 m (Vf, Ursu, 2.124,6 m). Este traversat, de la vest la est de pâraielele Luncavăț, Luncăvecior, Râmești, Horezu și Bistricioara, toate cu direcție de curgere de la nord spre sud, rețea hidrografică ce creează un relief de luncă, de terase și de dealuri piemontane/interfluvii. (Primăria Orașului Horezu)
Foto.4 Măgura Slătioarei (Sursa: Arhivă personală)
Zona Horezu beneficiază de condiții naturale deosebit de favorabile practicării turismului, fiind avantajată de lipsa factorilor de poluare și de un potențial turistic de excepție care permite practicarea unor variate forme de turism.
2. RELIEFUL
2.1 CARACTERIZARE GENERALǍ
Relieful Subcarpaților Vâlcii are o accentuatǎ mobilitate atât ca manifestare a neotectonicii cât și ca dinamicǎ a formelor. Deși este o arie cu o mai puțin intensǎ mobilitate neotectonicǎ decât Subcarpații Curburii, modelarea actualǎ reflectǎ formele și dinamica reliefului, existența unei mișcǎri neotectonice. Acestea au stimulat continuu procesele de modelare a versanților, intensificându-le in anumite perioade și contribuind la evacuarea materialelor din bazine. În condiții relativ constante și într-o mare perioadǎ de timp, neotectonica produce schimbǎri ale reliefului (al pantelor, albiile râurilor si versanților), influențând substanțial modelarea fluviatilǎ. Mobilitea neotectonicǎ se asociazǎ cu ceilalți factori care conditioneazǎ modelarea (litologie, nivele de bazǎ locale, condiții climatice etc.), putând avea rol predominant în anumite perioade. Modelarea reliefului subcarpatic (versanți, albii) este un proces complex început în Pleistocen și continuat în tot Cuaternarul. De aceea, rolul acestor mișcǎri trebuie luat în considerare pentru toatǎ perioada cuaternarǎ și actualǎ. Mobilitatea neotectonicǎ a regiunii s-a manifestat, însǎ, diferențiat ca ritm și intensitate. Pe fondul general al înǎlțǎrii regiunii subcarpatice a avut loc înǎlțarea și formarea monoclinului mai accentuat spre munte, ca și o înǎlțare mai pronunțatǎ în ariile de bombare și de lǎsare, în ariile de afundare, rezultând din aceasta, ritmuri diferite ale denudǎrii. (Badea, 1967)
Varietatea geograficǎ, mai accentuatǎ decât în oricare altǎ unitate a pǎmântului românesc, iese în evidențǎ chiar în urma analizei a contactului dintre munți și Subcarpați, pentru cǎ acest contact nu înseamnǎ și nu poate fi considerat ca fiind o linie de-a lungul cǎreia se materializeazǎ o simplǎ relație morfometricǎ și morfograficǎ. Contactul dintre cele douǎ mari unitǎți înseamnǎ mult mai mult, și anume un complex de fenomene geografice – de la cele paleogeomorfologice la cele umane- proprii unei fâșii (mai înguste sau mai largi), în anumite porțiuni cu apariția chiar a unor sectoare de interferențǎ prin care se face trecerea de la o unitate la cealaltǎ și prin care se manifestǎ acel complementarism geografic doveditor al legǎturilor și condiționǎrilor reciproce. (Badea, 1963)
2.2. PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE
Între unitǎțile de relief ale României, Subcarpații reprezintǎ unitatea cu cea mai accentuatǎ intensitate a proceselor de modelare a reliefului si dinamicǎ a formelor. Mai mult chiar, Subcarpații se numǎrǎ printre cele mai puternice afectate regiuni din Europa, atât ca varietate, cât și ca intensitate a proceselor de modelare actualǎ. Alternanțele fâșiilor de roci de vârste, constituții și rezistențe diferite, au generat apariția unor forme și procese specifice. Predominarea rocilor marno-argiloase, argilo-nisipoase și luturi nisipoase, a dus la dezvoltarea proceselor de deplasare în masǎ și la evoluția rapidǎ a versanților. Rocile rezistente la eroziune, se înscriu în relief prin forme proeminente, dar supuse unor procese de dezagregare, nǎruire, eroziune torențialǎ. (Coteț, 1971)
Foto.5. Alunecare de teren (Sursa: Arhiva personală)
În localitatea Horezu, procesele de modelare se desfǎșoarǎ într-o zonǎ situatǎ între 400 și 900 m și aparțin celor cuprinse sub numele de deplasǎri gravitaționale ale materialelor și cele datorate apei sub formǎ lichidǎ (Foto. 5), de la apa de ploaie pânǎ la ape curgǎtoare permanente și în foarte micǎ mǎsurǎ sub formǎ de zǎpadǎ.
Acțiunea factorului eolian este foarte slabǎ și total subordonatǎ celorlalți factori. Deoarece chiar formele de deplasare gravitaționalǎ (uscatǎ) a materialelor se face numai în urma alterǎrii rocilor și sublimǎrii stabilitǎții lor cauzate tot de acțiunea apei, ajungem la concluzia cǎ principalul și aproape singurul agent este apa, a carei acțiune este dirijatǎ de factorul pantǎ.
3. CLIMA
3.1. TEMPERATURA
Localitatea Horezu este cuprinsǎ între izotermele medii anuale de 6 grade și 8 grade. Izoterma de 6 grade trece aproximativ la limita nordicǎ a depresiunii, la nord de localitatea Vaideeni, la nord de localitatea Urșani, apoi la sud de localitatea Râmești, și la nord de localitatea Romani. Izoterma de 7 grade taie depresiunea pe la jumǎtatea acesteia, iar izoterma de 8 grade o afecteazǎ foarte puțin pe latura sudicǎ. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
În luna ianuarie localitatea este încadratǎ de izotermele de -3, -4 grade, iar în iulie sunt caracteristice izotermele de 16 – 18 grade.
Izoterma de -3 grade trece aproximativ prin localitatea Slǎtioara, în dreptul localitǎții Horezu, prezentând o intrare spre nord. Apoi se dirijeazǎ spre vest și trece prin localitatea Bogdǎnești. Izoterma de -4 grade trece în partea nordicǎ a depresiunii, aproximativ la contactul acesteia cu piemontul Dealul Mare și Capela. Izoterma de 16 grade trece la sud de localitatea Recea, la sud de Vaideeni, apoi se dirijeazǎ spre localitatea Costești. Izoterma de 18 grade afecteazǎ sudul depresiunii. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
Temperaturile maxime pot depǎși +30, +35 grade, mai ales în lunile iulie – august, iar cele minime pot coborî sub -20, -25 grade în ianuarie.
Numǎrul zilelor de iarnǎ cu temperaturi de sub 0 grade sunt de 25 – 30 pe an, iar valori mai mari de 0 grade se înregistreazǎ pe un interval de 300 – 310 zile pe an.Trecerea de la primǎvarǎ la varǎ se face brusc, diferența de temperaturǎ dintre martie – aprilie și la mai – iunie fiind de 10 – 15 grade. De asemenea, trecerea de la toamnǎ la iarnǎ, cu diferențe de aproape 10 grade, între lunile septembrie și noiembrie. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
Tabel 1. Temperatura aerului- medii anuale
Sursa: (Stația meteo Rm. Vâlcea)
Grafic. 1-( Temperatura aerului- medii anuale), realizat pe baza tabelului .
3.2. PRECIPITAȚIILE
În cadrul localitatii Horezu, precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 600 – 800 mm, mai scǎzute în partea de sud și mai abundente în partea nordicǎ a depresiunii, la contactul acesteia cu muntele.
Au existat situații în care au cǎzut cantitǎți importante de precipitații într-un timp foarte scurt, spre exemplu, în luna iunie, 1991, când în 24 ore s-au înregistrat 163 mm precipitații.
În perioada caldǎ s-au înregistrat ploi care au depǎșit nu numai media lunii respective, ci și media sezonului. Ele au un caracter torențial (ploi rapide abundente), care provoacǎ viituri locale cu putere mare de eroziune. Astfel de manifestǎri s-au produs în urma precipitațiilor abundente din 1975 și 1997. Ele au avut o deosebitǎ agresivitate datoritǎ cantitǎților mari de apǎ cǎzute dupǎ o îndelungatǎ perioadǎ de secetǎ. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
Se menționeazǎ și anul 1955, când la stația Costești în trei minute au cǎzut 11,5 mm de precipitații.
Aceste ploi sunt însoțite frecvent primǎvara și vara de descǎrcǎri electrice cu cǎderi de grindinǎ. Toamna, ploile au caracter permanent și continuu, sub formǎ de ploi mǎrunte sau burnițǎ.
Stratul de zǎpadǎ este permanent timp de 60-70 zile și prezintǎ grosimi medii de 30-40 cm. (Sursa: Stația meteo Rm. Vâlcea)
Tabel 2. Cantitatea lunară și anuală a precipitațiilor
( Sursa: Stația meteo Rm. Vâlcea)
Grafic 2. –(Cantitatea lunară și anuală a precipitațiilor), realizat pe baza tabelului 2
3.3. UMEZEALA AERULUI
Umezeala aerului variazǎ între 70 și 80 %. Lunile cu umezealǎ relativǎ ridicatǎ sunt: ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. De la februarie la martie se observǎ o scǎdere bruscǎ a umezelii de la 85 la 74 %.
În lunile aprilie, mai, iunie, umezeala relativǎ se menține aproximativ la 74 %. Urmeazǎ o scǎdere bruscǎ de la 74 % la 70 % de la iunie la iulie, când se înregistreazǎ cea mai scǎzutǎ umezealǎ a aerului. Din august umezeala crește la 76 %, apoi urmeazǎ o creștere lentǎ pânǎ în februarie, luna cu cea mai ridicatǎ valoare a aerului, de circa 85 %. (Sursa: Stația meteo Rm. Vâlcea)
3.4. NEBULOZITATEA
Este un element cu consecințe importante asupra climei.
Norii ce se formeazǎ prin condensarea vaporilor de apǎ, se formeazǎ datoritǎ unor procese: ascensiunea rapidǎ pe pantele dealurilor a aerului, stratificarea la nivel depresionar în timpul nopții. În aceste condiții, luna cu valoarea cea mai ridicatǎ este februarie, iar valoarea cea mai micǎ este octombrie. (Sursa: Stația meteo Rm. Vâlcea)
3.5. PRESIUNEA ATMOSFERICǍ
Prezintǎ amplitudini reduse cu maxima localizatǎ în septembrie – noiembrie, iar minima în aprilie sau mai. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
3.6. REGIMUL EOLIAN
Prezintǎ un caracter predominant de calm atmosferic. Direcția de mișcare a aerului este predominantǎ dinspre vest sau est, acestea constituind ultimele componente ale austrului și crivǎțului. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
3.7. RAIONAREA CLIMATICǍ
Clima localității Horezu se încadreazǎ în clima Subcarpaților sudici și a Podișului Getic. Diferența de temperaturǎ dintre rama nordicǎ și cea sudicǎ, precum și analiza precipitațiilor, temperaturii aerului, vântului și nebulozitǎții, ne îndreptǎțește sǎ separǎm trei regiuni ușor diferențiate:
– regiunea nordicǎ, cu temperaturi medii scǎzute, izoterma lunii ianuarie fiind de – 40 grade și + 16 grade, cea de varǎ medie anualǎ de 6 grade, aici predominǎ deplasarea aerului dinspre masa de orogen spre centrul depresiunii;
– regiunea centralǎ ocupǎ partea joasǎ a depresiunii, cu temperaturi mai ridicate, caracteristicǎ fiind izoterma de – 3 grade în ianuarie și 17 grade în iulie, cu inversiuni termice, nebulozitate mai scǎzutǎ, fenomene de ceațǎ mai pregnante;
– regiunea sudicǎ, temperatura medie anualǎ este de 7 – 8 grade, inversiunile sunt mai puțin evidente. (Stația meteo Rm. Vâlcea)
4. HIDROGRAFIA
4.1. APELE DE SUPRAFAȚǍ
Rețeaua hidrograficǎ a depresiunii, sub influența regimului climatic și debitului, precum și natura rocii în care își taie albia minorǎ, poate fi clasificatǎ în trei categorii:
– o rețea permanentǎ;
– o rețea semipermanentǎ care seacǎ vara în timpul cǎldurilor mari;
– o rețea intermitentǎ, care prezintǎ activitate numai în timpul viiturilor în funcție de precipitații. (Stația hidrologică Horezu)
Aceste trei categorii de apǎ indicǎ totodatǎ trei stadii de dezvoltare a acestei rețele. Astfel, rețeaua internǎ, datoritǎ stadiului tânǎr de evoluție în care se aflǎ, nu a reușit sǎ se adânceascǎ pânǎ la pânzele de adâncime, care i-ar asigura o scurgere permanentǎ.
Lucrurile se petrec invers în cazul râurilor permanente cum sunt: Luncavǎțul, Cerna, Pârâul Plopilor, Pârâul Urșanilor, Bistricioara, Pârâul Pietreni, care datoritǎ stadiului înaintat de evoluție a reușit sǎ se adânceascǎ pânǎ la zona pânzelor freatice și subterane care asigura o alimentare abundentǎ. Rețeaua semipermanentǎ (temporarǎ) se aflǎ într-un stadiu mediu de dezvoltare, ea reușind sǎ se adânceascǎ numai pânǎ la pânzele superficiale, care sub influența directǎ a regimului climatic, provoacǎ uneori scǎderea debitului. ( Stația hidrologică Horezu)
Apele zonei Horezu sunt colectate de trei râuri principale: Bistrița, Cerna, Luncavǎț, ale cǎror bazine hidrografice ocupǎ întreaga regiune. Rețeaua are un caracter convergent spre zonele de minimǎ altitudine, care au funcționat ca zone de subzistențǎ, localizate la nord de Tomșani unde Bistrița îsi adunǎ afluenții, la Horezu, unde Luncavǎțul își adunǎ și el afluenții și la vest de Slǎtioara unde Cerna face același lucru. Este traversat, de la vest la est de pâraielele Luncavăț, Luncăvecior, Râmești, Horezu și Bistricioara, toate cu direcție de curgere de la nord spre sud, rețea hidrografică ce creează un relief de luncă, de terase și de dealuri piemontane/interfluvii.
(Stația hidrologică Horezu)
Principalul râu al localitatii Horezu este Luncavǎțul, care izvorǎște de pe versantul sudic al vârfului Balota și Ursu, la 2100 m altitudine. Bazinul sǎu hidrografic se întinde în depresiune de la Dealul Recii, la vest, pânǎ la Dealul Romanilor, la est, ce se continuǎ cu Dealul Ulmului. Pe partea dreaptǎ primește afluenți puțini și cu debit redus. Pe partea stângǎ afluenții sunt mai numeroși și aduc un aport mai important în creșterea debitului. Așa sunt Pârâul Scǎrița și Pârâul Râmeștilor care se unesc la nord de Horezu, iar la sud acesta conflueazǎ cu Luncavǎțul. (Stația hidrologică Horezu)
Foto.6- Râul Luncavăț (Sursa: Arhivă personală)
4.2. APELE SUBTERANE
În aria Subcarpaților Vâlcii, apele subterane se aflǎ înmagazinate în depozitele cu permeabilitate și grosimi diferite, volumul lor depinzând de natura foarte variatǎ a rocilor care le conțin (alternanțe de roci permeabile și impermeabile, reprezentate prin marne, argile nisipoase, nisipuri, pietrișuri). (Stația hidrologică Horezu)
Cele mai bogate rezerve se aflǎ pe vǎile principalelor cursuri de apǎ, în lunci și pe terasele alcǎtuite din roci permeabile.
Pe versanți, apele freatice apar în funcție de natura rocii și de granulometria depozitelor (având pânze subțiri), care, intersectate, dau naștere unor izvoare de apǎ dulce sau diferit mineralizatǎ. (Stația hidrologică Horezu)
Localitatea Horezu se încadreazǎ într-o zonǎ cu umiditate bogatǎ, cu ape freatice puternic drenate, stratificate în depozitele pluvio – fluviatile.
Dupǎ natura lor, apele subterane se împart în douǎ categorii:
– ape descendente;
– ape ascendente.
Deoarece apele ascendente nu se gǎsesc pe teritoriul depresiunii, ne vom referi doar la apele descendente.
Apele descendente situate în orizonturile superioare ale scoarței sunt în directǎ legǎturǎ cu apele de suprafațǎ și cu precipitațiile atmosferice. (Stația hidrologică Horezu)
În zona Dealul Mare, Capela, apele freatice apar la baza acestora la micǎ adâncime, iar eroziunea torențialǎ în multe cazuri a captat apele freatice, dând naștere la izvoare. Uneori apele freatice ies la suprafațǎ dând naștere la izvoare cu apǎ potabilǎ rece. O parte din aceste izvoare localnicii le-au captat în bazine, folosindu-le la instalațiile cu apǎ a locuințelor lor. (Stația hidrologică Horezu
Unele straturi freatice se gǎsesc la 1,5 – 2 m, acesta explicǎ și existența multor fântâni în zonǎ.
În zona teraselor, apele freatice se gǎsesc la adâncimi care variazǎ în funcție de nivelul terasei. Astfel, în terasele de luncǎ, adâncimea stratului freatic variazǎ între 1- 3 m, iar in terasa II adâncimea variazǎ între 3 -5 m, iar în terasa III adâncimea variazǎ între 8 – 10 m.
Având în vedere compoziția chimicǎ, amintim cǎ în apropierea Mǎgurii Slǎtioara apar izvoare sǎrate: la Mǎguricea, izvoare sǎrate și iodurate, pe Valea Bistricioarei avem izvoare sulfuroase, iar pe râul Bistrița apar izvoare cu concentrație mare de iod.
În unitatea subcarpaticǎ predominǎ apele bicarbonate cu grad de mineralizare cuprins între 0 – 259 mg/l. ( Stația hidrologică Horezu)
4.3. LACURILE
În aceastǎ regiune, lacurile sunt localizate în dependențǎ de aria de rǎspândire a deplasǎrilor în masǎ.
a) Lacurile naturale sunt foarte puține în aceastǎ zonǎ, ele fiind reprezentate doar prin niște mici lacuri mlǎștinoase aflate în spatele valului de alunecare. La acestea se adaugǎ apele din ploi și topirea zǎpezilor care fac nivelul apelor foarte favorabil. Au forme circulare sau ovale cu contur neregulat și dimensiuni variate (1,2-15 m).
b) Lacurile antropice au fost construite în perioada 1970-1979, ca baraje de diguire pentru formarea barajelor de aducțiune. Așa de exemplu pe cursul superior al vǎii Bistricioarei au fost construite un baraj și un tunel ce traverseazǎ muntele, apa fiind transportatǎ în barajul de la Vidra. Alte lucrǎri au mai fost executate aproape pe toate vǎile în scopul alimentǎrii populației cu apǎ potabilǎ și pentru irigații. (Stația hidrologică Horezu)
5. VEGETAȚIA ȘI FAUNA
Subcarpații Vâlcii se încadreazǎ, în concordanțǎ cu altitudinea, în etajul pǎdurilor de foioase (500- 1200 m). Condițiile locale ale expunerii versanților fac ca cea mai mare parte a dealurilor sǎ fie acoperite cu pǎduri de amestec (cvercinee și fag), iar porțiunile mai accesibile și joase cu pajiști secundare, culturi sau vegetație specificǎ de luncǎ. (Primăria Orașului Horezu)
Repartiția vegetației pe versanți este condiționatǎ de profilul versantului: vǎlurit, în trepte, convex, concav, rectiliniu etc.
Vegetația localitatii Horezu se caracterizeazǎ prin predominarea speciilor de plante ce aparțin provinciei Est – Carpaticǎ, situându-se în partea sa sud – vesticǎ, aproape de periferia acesteia. Aici se gǎsesc predominant pǎduri de foioase amestecate. În procent ridicat participǎ fagul , ponderea sa fiind mai mare în partea nordicǎ a depresiunii, ajungându-se la pǎduri de fag pure. De asemenea, în același procent sau poate mai mare participǎ gorunul, predominând mai ales în partea sudicǎ a depresiunii, fiind înlocuit spre nord cu fag. (Primăria Orașului Horezu)
În afarǎ de aceste douǎ specii principale, pǎdurile de foioase se mai compun din teiul alb, teiul cu frunza mare, mesteacǎnul, cireșul pǎsǎresc, ulmul, frasinul, carpenul etc. Vegetația de arbuști este reprezentatǎ prin lemnul râios, socul, alunul , cornul . Mai spre sud, în zona unde predominǎ gorunul întâlnim în plus: pǎducelul, sângerelul, lemnul câinesc, mǎceșul, etc. Dintre plantele volubile se întâlnesc: carpenul și vița sǎlbaticǎ. (Primăria Orașului Horezu)
Vegetația ierboasǎ a pǎdurilor este alcǎtuitǎ din laptele cucului, mǎcrișul iepurelui, rogoz, turița. Pajiștile ce ocupǎ suprafețele fǎrǎ pǎduri sunt acoperite de diverse ierburi.
Alǎturi de vegetația spontanǎ, un loc important îl ocupǎ vegetația cultivatǎ, care se întâlnește pe pajiștile transformate de om.
În cadrul vegetației cultivate locul de frunte îl ocupǎ cultura pomilor fructiferi, care dețin suprafețe foarte întinse. Speciile cele mai întâlnite de pomi fructiferi aparțin prunului, mǎrului, pǎrului și cireșului.
Plantarea cu pomi fructiferi a luat o mare extindere pe interfluviile dintre Luncavǎț și Cerna și în special pe Dealul Recii. Apoi pe Dealul Ulmului și pe interfluviile dintre Bistrița și Bistricioara.
De menționat este și prezența plantațiilor de nuci și castanul comestibil, ultimul ocupând suprafețe apreciabile între Romanii de Jos și Romanii de Sus, în apropierea Mǎnǎstirii Horezu.Dintre plantele de culturǎ, amintim porumbul, cartoful, cerealele. Pe o scarǎ mult mai redusǎ se practicǎ legumicultura.
Majoritatea comunelor înregistrează suprafețe mari de pășune și fânețe (chiar peste 75% din total teren agricol). (Primăria Orașului Horezu)
Suprafața mare ocupatǎ cu fânețe și pǎșuni, crează premise pentru dezvoltarea activităților de tip zootehnic (bovine, ovine, caprine). Faptul că suprafețele destinate culturilor vegetale, în special cereale, pentru producerea concentratelor, sunt insuficiente, face ca zootehnia sǎ capete valențe ecologice, lucru foarte puțin exploatat în prezent. (Primăria Orașului Horezu)
Pășunile alpine, ca și pajiștile din zona subalpină sau fânețele din regiunile de mai joasă altitudine, sunt zmălțuite cu milioane de flori, risipite printre ierburile și păișurile atât de valoroase pentru economia pastorală. (Primăria Orașului Horezu)
Pajiștile semi-naturale reprezintă cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole. Renunțarea la activitățile agricole tradiționale (cosit, pășunat) ar putea conduce la degradarea habitatelor și la modificări de peisaj. În zona montană există o tendință de abandonare a activităților agricole, mai ales în cazul pajiștilor semi-naturale. (Primăria Orașului Horezu)
Fauna, ca și vegetația prezintǎ o pǎtrundere de specii provenite din marile regiuni faunistice înconjurǎtoare.
Mamiferele sunt reprezentate prin vulpi, lupi, care vara se retrag în pǎdurile montane, în special lupul. Urșii se întâlnesc mai rar și numai toamna, coborând din pǎdurile montane, spre livezile de pruni sau în culturile de porumb.(Marcu, 1929)
Se mai întâlnesc: viezuri, bursuci, mistreți, iepuri, șoareci de câmp și pǎdure, veverița, dihorul și nevǎstuica.
Reptilele sunt reprezentate prin puține specii, cum sunt: șarpele de casǎ, gușterii și șopârlele.
Fauna de insecte este foarte bogatǎ, fiind formatǎ din diverse coleoptere, hemiptere, diptere.
Pǎsǎrile sunt reprezentate prin: barzǎ, lǎstunul, ciocǎnitoarea, mierla, vrabia, rândunica, uliul gǎinar, bufnița, huhurezul.
În apa râurilor se întâlnește o faunǎ formatǎ din specii de pești în care locul principal îl ocupǎ pǎstrǎvul, apoi mreana etc. (Marcu, 1929)
Cu câteva secole în urmǎ, pǎdurea ocupa suprafețe mult mai întinse, acoperind toate dealurile, aria ei diminuându-se treptat în ultimul secol, deși în anumite perioade s-au efectuat și împǎduriri masive, ca urmare a intensei presiuni antropice, realizate în unele areale din necesitǎți economice (construcții, drumuri și cǎi ferate, baraje și lacuri, exploatǎri). (Primăria Orașului Horezu)
Pǎdurea ocupǎ în prezent suprafețele cele mai întinse în dealurile înalte dintre Dealul Costești și Dealul Moioaga, Multe pǎduri și-au pierdut compoziția inițialǎ, fiind afectate de activitǎți antropice, în urma cǎrora s-au plantat specii diferite, îndeosebi pe terenurile degradate, dar și pe locul pǎdurilor exploatate. Principalele specii plantate au fost pinul, salcâmul, molidul și ulterior mesteacǎnul, cu rol important în fixarea versanților. Pǎdurea a fost înlocuitǎ cu pǎșuni și fânețe, asociate cel mai adesea cu livezi de pruni, meri, nuci, pe o mare suprafațǎ a dealurilor. (Primăria Orașului Horezu)
Livezile ocupǎ versanții vǎluriți de alunecǎri de teren vechi și noi, partea medie și inferioarǎ a versanților. Pajiștile folosite ca pǎșuni și fânețe reprezintǎ o vegetație naturalǎ cu caracter secundar, menținută ca urmare a activitǎții antropice intense, care împiedicǎ reinstalarea vegetației forestiere. Pǎșunile și izlazurile, atât în pǎrțile superioare și mijlocii ale versanților, cât și în jurul satelor, apar pretutindeni în diferite stadii de degradare, cu forme de eroziune și alunecǎri de teren evoluate. Se poate observa aproape o suprapunere obligatorie a proceselor de degradare peste pǎșuni și izlazuri. (Primăria Orașului Horezu)
Cuvertura vegetalǎ are o influențǎ pozitivǎ asupra proceselor de modelare al versanților pe care le limiteazǎ, asigurând protecția solului. Pǎdurea oferǎ cea mai bunǎ protecție a solului împotriva eroziunii, prin reținerea solului neînghețat și consolidarea lui prin sistemul radicular al arborilor, prin facilitarea înfiltrǎrii apei în sol, prin drenajul radicular. (Primăria Orașului Horezu)
6. ALCǍTUIREA GEOLOGICǍ
Din punct de vedere geologic, Localitatea Horezu face parte dintr-o unitate depresionarǎ extinsǎ numitǎ depresiunea geticǎ.
Depozitele întalnite în aceastǎ depresiune aparțin Senonianului, Paleogenului, Miocenului, Pliocenului și Cuaternarului. (Oncescu, 1957 ).
Depozitele care aparțin Senonianului nu apar la zi în depresiune, ele formând fundamentul peste care se dispun, uneori foarte complicat, depozite mai noi. Formațiunile cele mai vechi ce apar la zi aparțin Sarmațianului, care ocupǎ ramura nordicǎ a depresiunii, înaintând în partea esticǎ pe interfluviul dintre Bistrița și Bistricioara și pe Dealul Plǎietu dintre râul Bistrița și râul Urșani. (Oncescu, 1957).
Sarmațianul ocupǎ și o porțiune îngustǎ în partea sudicǎ, la poalele dealului Mǎgura Slǎtioarei. Din analiza coloanei stratigrafice întocmitǎ dupǎ harta geologicǎ a României, observǎm cǎ depozitele sarmațiene sunt constituite din nisipuri grosiere, marne argiloase și nisip slab cimentat. Acestea au o culoare roșiaticǎ – gǎlbuie, datoritǎ oxizilor de fier prezenți în aceastǎ zonǎ, ce dovedește depunerea lor într-un climat arid. Acestea au grosimi de aproximativ 300 de metri. (Ionescu, 1914).
Moețianul apare la zi în nordul localitǎții Tomșani, pe flancul nordic al anticlinalului Slǎtioara. Apoi aceste depozite mai apar pe partea stângǎ a râului Bistrița, la nord de biserica satului, mai precis in Dealul Costești unde se observǎ foarte bine în zona Trovanților. Potențialul lipsind din această regiune, fie înlaturat de eroziune, fie cǎ regiunea a fost exondatǎ în aceastǎ etapǎ. ( Ionescu, 1914).
Dacianul apare la zi doar la nord de Mǎgura Slǎtioarei, pe interfluviul ce desparte râul Cerna de râul Tǎrâia, precum și pe o micǎ porțiune la est de Râul Plopilor, fiind alcǎtuit din nisipuri, marne și argile cu cǎrbuni. Aceste depozite au grosimi de 400-450m. (Murgoci, 1908).
În cea mai mare parte a depresiunii se întâlnesc formațiuni romaniene cu grosimi de 150-200m, echivalente pietrișurilor „de Cândești”. Aceste depozite sunt reprezentate prin nisipuri, pietrișuri si argile pestrițe. (Murgoci, 1908).
Partea superioarǎ este ocupatǎ de formațiuni ce aparțin cuaternarului, formațiuni ce sunt întâlnite mai ales pe interfluviul dintre Luncavǎț și Cerna, fiind alcǎtuite din argile nisipoase, nisipuri și pietrișuri cu grosimi de 10-20 m. În depozitele de pietriș și nisip au fost descoperite structuri periglaciare, ce apar sub forma unor pungi de gheațǎ cantonate in depozite superficiale pe terasele mai înalte ale Luncavǎțului și Cernei, cât și la baza versanților cu pantǎ mai redusǎ. (Badea, 1963)
În ceea ce privește Mǎgura Slǎtioarei, acesta este format din conglomerate cunoscute sub denumirea de strate de Slǎtioara. (Badea, 1963)
6.1. TECTONICA ȘI PALEOGEOGRAFIA
Depresiunea Geticǎ s-a format prin scufundarea fundamentului cristalin desǎvârșit la începutul Senonianului, dacǎ nu chiar in Cenomanian . În Eocen, marea se extindea pânǎ la est de Olt, traversând peste cristalinul Coziei si dureazǎ apoi cu ultimele oscilații pâna la sfârșitul Pliocenului, iar în Cuaternar a fost colmatatǎ în întregime. În sinclinalul Horezu se gasesc depozite pliocene, ponțianul lipsind fie datoritǎ unei exondǎri, dar mai ales datoritǎ înlǎturǎrii lui prin eroziune.În estul sinclinalului se observǎ, peste depozitele sarmațiene, depozite de nisipuri si pietrișuri. Deoarece depozitele meoțiene și sarmațiene sunt dizlocate, aceste pietrișuri și nisipuri sunt orizontale, dovedind cǎ cutarea s-a produs dupǎ meoțian. (Oncescu, 1957)
În Romanian, marea revine probabil printr-o transgresiune, acoperind întreaga depresiune Horezu, formând un lac, dovedit de aceste depozite. Lacul este colmatat și drenat la început pe valea Bistriței și apoi pe valea Luncavǎțului și Cernei. Originea tectonicǎ este evidențiatǎ de Emmanuel de Martonne. (Emm. de Martonne,1902 ).
Între Gilort și Olt, mișcǎrile recente au favorizat o separare mai profundǎ a subsolului, ce permit cunoașterea mai bine a dizlocǎrilor în depresiunea Horezu. Pânǎ la sfârșitul pliocenului ciclul de eroziune era creat de un curs longitudinal, al cǎrui nivelment îl constituie terasa Gornovița, sfârșitul lui fiind marcat de depunerea unor enorme depozite de pietrișuri carpatice. Dovezile acestui curs sunt date de înclinarea continuǎ spre est a terasei Polovragi. Mai sus de aceasta se aflǎ o terasǎ de 40-50 m ruinatǎ de eroziune, intre Racovița și Stroiești, ce poate fi racordatǎ cu muchia de terasǎ împǎduritǎ dintre Milostea și Slǎtioara. (Oncescu, 1957).
Tot acest ansamblu este înclinat spre est, ceea ce dovedește drenajul longitudinal al depresiunii. Ridicarea zonei colinare, asociatǎ mai puțin cu nivelul vechi, pune sfârșitul perioadei de acumulare intensǎ și inaugureazǎ un nou ciclu de eroziune care aduce profunde remanieri în talveg și hidrografia zonei subcarpatice. (Oncescu, 1957).
Râurile consecvente iau în zona colinarǎ o dezvoltare nouǎ, lǎrgindu-și bazinul prin captarea râurilor subsecvente ce se dirijau de la vest spre est, cu un curs mai lent. În acest timp torenții au depus peste depozitele de pietriș existente noi depozite de pietrișuri carpatice. Cursul longitudinal din Depresiunea Horezu se dirija spre Bistrița, iar la traversarea anticlinalului din sud, tǎia o vale mai largǎ cu pante domoale ce coboara dealul Mestecaniș. (Emm. de Martonne,1902) În Depresiunea Polovragi- Horezu, eroziunea nu se datoreazǎ coborârii nivelului de bazǎ in pleistocen. Aceste schimbǎri se fac odatǎ cu mișcǎrile pozitive, deoarece poziția zonei subcarpatice, la vest de Gilort, nu pare sǎ-și fi schimbat raportul fațǎ de nivelul de bazǎ, rǎmânând o zona de aluvionare. (Ionescu, 1914)
7. RESURSE TURISTICE LEGATE DE CADRUL NATURAL
– formele de relief submontan și montan, având ca suport o structură geologică complexă, dispus în trepte de altitudine, îmbogățesc aspectul peisagistic al zonei și creează oportunități pentru turismul de odihnă și recreere;
– domeniul schiabil amenajabil în arealul Vf. lui Roman, este o premisă favorabilă pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă;
– traseele principalelor cursuri de ape, însoțite de cele mai multe ori de drumuri forestiere, deosebit de pitorești, sunt locuri de petrecere a week-end-ului la iarbă verde sau locuri de campare;
– fondul forestier bogat, reprezentat prin păduri de foioase si conifere, îmbracă versanții sudici ai Munților Căpățânii, creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active;
– flora pajiștilor montane și a fânețelor, de o diversitate impresionantă, în funcție de altitudine, îmbogățesc peisajul cadrul natural cu specii floristice multicolore;
– elementele climatice ale zonei, fără valori extreme, sunt favorabile practicării turismului în tot timpul anului, pentru repunere în formă a organismului după stres (climat de dealuri – sedativ de cruțare, cu temperatură medie anuală de aproximativ 6°C);
– fondul de vânătoare (specii cu valoare cinegetică) și de pescuit sportiv deosebit de valoros, mai ales pe cursul superior al pâraielor, în amonte de așezările umane. (Agentie de turism)
Foto.6- Vf. Lui Roman (Sursa: Arhivă personală)
8. RESURSE TURISTICE NATURALE CU REGIM PROTECTIV
Aria protejatǎ este o arie dintr-un teritoriu terestru, maritim și/sau subteran destinatǎ în special protecției și conservării diversității biologice, a resurselor naturale și culturale asociate, prin mijloace legale sau prin alte mijloace (IUCN, 1994).
Unicitatea și valoarea unor elemente ale biodiversității sau fenomene naturale geologice cu valoare științifică, a determinat includerea Masivului Buila – Vânturarița în categoria ariilor protejate, în conformitate cu Legea nr. 5/2000, denumit Parcul Național Buila–Vânturarița, ale cărui limite trec, pe o suprafață restrânsă, și pe teritoriul administrativ al orașului Horezu.
O altă arie naturală protejată aflată în imediata vecinătate a localității Horezu o constituie Muzeul Trovanților. (Agenție de turism)
Foto. 7,8- Muzeul Trovanților (Sursa: Arhivă personală)
A fost înființată în anul 2005, are o suprafață de 1,1 hectare. Rezervația a fost dată în custodie în anul 2006 Asociației Kogayon. Până în prezent custodele a realizat din surse financiare proprii următoarele acțiuni în cadrul rezervației: marcarea în teren a limitelor rezervației, securizarea accesului prin repararea barierei de la intrare, montarea unui panou informativ, amplasarea unui container pentru deșeuri menajere, amplasarea unei mese și a două bănci, numeroase acțiuni de igienizare, acțiuni de conștientizare și informare în rândul localnicilor, educație ecologică a tinerilor din zonă – cu aplicații practice, cercetare științifică – geologie, sedimentologie, petrologie.(Agenție de turism)
Trovanții sau concrețiunile grezoase reprezintă cimentări locale în masa nisipurilor ce îi conțin, iar secreția neuniformă a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare. (Murgoci, 1908)
Foto. 9- Muzeul Trovanților (Sursa: Arhivă personală)
În Miocen superior (Moetian inferior – acum 6,5 milioane de ani), în zona în care sunt azi trovanții era un bazin de sedimentare, o deltă.
Depozitul de nisip din care ies azi trovanții s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri de pe continent. Odată cu aceste sedimente din apă s-au depus și produși chimici (carbonați) în exces. Peste primele nisipuri depuse s-au așezat alte sedimente, nisipul fiind presat, apa eliminându-se prin golurile rămase între particule, și granulele se tasează. Dacă între nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de carbonați, prin cimentare ia naștere o gresie. (Murgoci, 1908)
Muzeul Trovanților din Costești va fi amenajat cu fonduri de la Uniunea Europeană, în cadrul proiectului "Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii generale și turismului în zona cultural-istorică a depresiunii Horezu". (Primăria orașului Horezu)
V. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC
1. PATRIMONIUL CULTURAL
– Ansamblul Mănăstirii Hurez (la 4 km de Horezu, în satul Romanii de Jos), ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu în anul 1694, posedă o valoroasă colecție muzeală, precum și o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) mănăstirea a funcționat ca un important centru de cultură; în anul 1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind declarată monument UNESCO.
Foto.10,11- Mănăstirea Hurezi (Sursa: Arhivă personală)
– Centrul istoric al Orașului Horezu, un fond construit, cu vechime de peste un secol și valoare istorică și arhitecturală;
– Biserica Urșani, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Sf. Ioan Botezătorul”, ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, inclus pe lista Legii nr. 5/2000, unică în România prin pictura naivă de pe pereții interiori;
– Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – ctitorită în anul 1804 de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură;
Foto.12- Biserica Horezu, (Sursa: Arhivă personală)
– Biserica Covrești cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu Covrea, monument de arhitectură;
– Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail și Gavril”, ctitorită în anul 1877, monument de arhitectură;
– Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” (Orașul Horezu), care a aparținut fostului schit Bălănești – monument de arhitectură;
– Mănăstirea Bistrița- Ctitorie a boierilor Craiovești Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490.
Foto.13- Mănăstirea Bistrița, (Sursa: Arhivă personală)
-Mănăstirea Arnota- Ctitorită de Matei Basarab în 1633-1634, cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Ghid turistic)
Foto. 14-Mănăstirea Arnota, (Sursa: Arhivă personală)
Harta 2. Obiective turistice antropice
Sursa: Dangalici Florentina
2. ELEMENTE DE PATRIMONIU ETNOCULTURAL:
– Centrul de ceramică Olari (Orașul Horezu) – este cel mai important centru de ceramică smălțuită din România, cu o expoziție etnografică permanentă (atât la Casa de cultură, cât și la atelierele meșterilor olari); cromatica pieselor de ceramică este caracterizată de utilizarea unui număr redus de culori (în principal brun – fondul vaselor, verde, albastru, alb și cărămiziu), dar care dau farmec compoziției, prin ornamentație și strălucirea de sub stratul de smalț; argila folosită se găsește doar în Dealul Ulmului (Horezu).
– Muzeul Etnografic de la Măldărești unde sunt expuse obiecte de arhitectură populară, cusături, tesături, picturi si porturi populare. Muzeul are un profil etnografic si de artă medievală.
Foto.15- Muzeul Etnografic, (Sursa: Arhivă personală)
Foto.16- Obiecte tradiționale de ceramică (Sursa: Arhivă personală)
Foto.17-Atelier ceramică (Sursa: Arhivă personală)
– arhitectură tradițională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia de sub Munte”
– costumul popular, fie în două culori, alb și negru, asemănător zonei Mărginimea Sibiului, fie cel oltenesc, la care culoarea predominantă este roșu;
– cusături, țesături și covoare oltenești, meșteșuguri cu o răspândire din ce în ce mai redusă;
Foto.18,19- Obiecte artizanale de lemn si țesături (Sursa: Arhivă personală)
– Galeria de artă, găzduită de Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu”, o colecție muzeală cu obiecte tradiționale de ceramică, costum popular, obiecte artizanale de lemn sau instrumente muzicale; (Primăria Orașului Horezu)
3. MANIFESTĂRI ETNOFOLCLORICE:
– Târgul ceramicii populare „Cocoșul de Hurez” (prima duminică a lunii iunie, Horezu) este o manifestare destinată tuturor meșterilor olari din România.
– Zilele Orașului Horezu – manifestare care prilejuiește evenimente etnoculturale tradiționale. (Primăria Orașului Horezu)
Foto. 20- Punctul de intrare în localitatea Horezu (Sursa: Arhivă personală)
VI. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
ANALIZA OFERTEI
Contextul geografic al localității
Localitatea Horezu se află situată în partea de nord-vest a Județului Vâlcea, în depresiunea omonimă, la poalele Munților Căpățânii. Teritoriul administrativ al orașului cuprinde în prezent și câteva așezări sătești (Romanii de Sus, Romanii de Jos, Urșani, Râmești, Ifrimești, Tănăsești), care s-au dezvoltat în jurul centrului urbanistic și cultural – istoric, Horezu, atestat documentar din anul 1487. Localitatea este parte componentă a Depresiunii Horezu, care se desfășoară între Dealul Costeștilor la est și Dealul Milostea la vest. Altitudinea medie se situează la circa 550 m, dar variază între 470 – 2.124,6 m (Vf. Ursu). (Primăria Orașului Horezu)
Teritoriul administrativ al orașului Horezu totalizează o suprafață de 11.770 ha – din care intravilanul reprezintă 745,0 ha și se întinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățânii, având ca vecini, comunele: Costești spre est, Mălaia spre nord, Vaideeni spre vest și Măldărești și Tomșani spre sud. (Primăria Orașului Horezu)
În zona depresionară Horezu s-au dezvoltat în ultimul secol, alături de centrul urban, mai multe localități rurale / comune, conturându-se o arie demografică culturală unitară, cu elemente ligvistice, culturale și tradiții comune. În urma reorganizării unităților administrative din anul 1968, cele cinci localități rurale ale depresiunii – comunele Costești, Măldărești, Vaideeni, Tomșani și Slătioara, s-au dezvoltat ca centre satelit ale Orașului Horezu, existând o permanentă legătură administrativă și culturală, favorizate fiind și de distanțele foarte mici între acestea (Horezu – Costești: 7 km, Horezu – Măldărești: 2 km, Horezu – Vaideeni: 6 km, Horezu – Slătioara: 8 km, Horezu – Tomșani: 6 km). (Primăria Orașului Horezu)
Existența unor variate resurse turistice în zonă, concentrate în cea mai mare parte în Orașul Horezu, urmat în ordine de comunele Costești și Măldărești, a determinat o dezvoltare a turismului, dezvoltare materializată prin infrastructură generală și specifică, utilități, facilități de vizitare, structuri turistice. (Primăria Orașului Horezu)
Patrimoniu natural
Orașul Horezu este situată într-o zonă depresionară, mărginită de prelungirile Munților Căpățânii la nord și de Măgura Slătioarei la sud, la o altitudine ce variază între 450 – 550 m. Teritoriul administrativ al orașului, dispus în trepte de altitudine, se extinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățâna, la altitudini ce depășesc 2000 m (Vf, Ursu, 2.124,6 m). Este traversat, de la vest la est de pâraielele Luncavăț, Luncăvecior, Râmești, Horezu și Bistricioara, toate cu direcție de curgere de la nord spre sud, rețea hidrografică ce creează un relief de luncă, de terase și de dealuri piemontane/interfluvii. (Primăria Orașului Horezu)
Zona Horezu beneficiază de condiții naturale deosebit de favorabile practicării turismului, fiind avantajată de lipsa factorilor de poluare și de un potențial turistic de excepție care permite practicarea unor variate forme de turism.
1.2.1. Resurse turistice legate de cadrul natural
formele de relief submontan și montan, având ca suport o structură geologică complexă, dispus în trepte de altitudine, îmbogățesc aspectul peisagistic al zonei și creează oportunități pentru turismul de odihnă și recreere;
domeniul schiabil amenajabil în arealul Vf. lui Roman, este o premisă favorabilă pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă; traseele principalelor cursuri de ape, însoțite de cele mai multe ori de drumuri forestiere, deosebit de pitorești, sunt locuri de petrecere a weekend-ului la iarbă verde sau locuri de campare;
fondul forestier bogat, reprezentat prin păduri de foioase ;i conifere, îmbracă versanții sudici ai Munților Căpățâna, creează un mediu ambiant atractiv, curat,
recomandat pentru vacanțe active;
flora pajiștilor montane și a fânețelor, de o diversitate impresionantă, în funcție de altitudine, îmbogățesc peisajul cadrul natural cu specii floristice multicolore;
elementele climatice ale zonei, fără valori extreme, sunt favorabile practicării turismului în tot timpul anului, pentru repunere în formă a organismului după stres (climat de dealuri – sedativ de cruțare, cu temperatură medie anuală de aproximativ 6°C);
– fondul de vânătoare (specii cu valoare cinegetică) și de pescuit sportiv deosebit de valoros, mai ales pe cursul superior al pâraielor, în amonte de așezările umane. (Primăria Orașului Horezu)
1.2.2. Resurse turistice naturale cu regim protectiv
Unicitatea și valoarea unor elemente ale biodiversității sau fenomene naturale geologice cu valoare științifică, a determinat includerea Masivului Buila – Vânturarița în categoria ariilor protejate, în conformitate cu Legea nr. 5/2000, denumit Parcul Național Buila–Vânturarița, ale cărui limite trec, pe o suprafață restrânsă, și pe teritoriul administrativ al orașului Horezu. (Agenție de turism)
Patrimoniul cultural
Monumente cultural – istorice
Ansamblul Mănăstirii Hurez (la 4 km de Horezu, în satul Romanii de Jos), ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu în anul 1694, posedă o valoroasă colecție muzeală, precum și o interesantă bibliotecă (circa 4.000 de volume). În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) mănăstirea a funcționat ca un important centru de cultură; în anul 1999 a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial, fiind declarată monument UNESCO;
Centrul istoric al Orașului Horezu, un fond construit, cu vechime de peste un secol și valoare istorică și arhitecturală;
Biserica Urșani, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Sf. Ioan Botezătorul” – ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură, inclus pe lista Legii nr. 5/2000, unică în România prin pictura naivă de pe pereții interiori;
Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – ctitorită în anul 1804 de către Ioan Urșanu, monument de arhitectură;
Biserica Covrești cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu Covrea, monument de arhitectură;
Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail și Gavril”, ctitorită în anul 1877, monument de arhitectură;
Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” (Orașul Horezu), care a aparținut fostului schit Bălănești – monument de arhitectură; (Ghid turistic)
Elemente de patrimoniu etnocultural
Centrul de ceramică Olari (Orașul Horezu) – este cel mai important centru de ceramică smălțuită din România, cu o expoziție etnografică permanentă (atât la Casa de cultură, cât și la atelierele meșterilor olari); cromatica pieselor de ceramică este caracterizată de utilizarea unui număr redus de culori (în principal brun – fondul vaselor, verde, albastru, alb și cărămiziu), dar care dau farmec compoziției, prin ornamentație și strălucirea de sub stratul de smalț; argila folosită se găsește doar în Dealul Ulmului (Horezu);
arhitectură tradițională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia de sub Munte”
costumul popular, fie în două culori, alb și negru, asemănător zonei Mărginimea Sibiului, fie cel oltenesc, la care culoarea predominantă este roșu;
cusături, țesături și covoare oltenești, meșteșuguri cu o răspândire din ce în ce mai redusă;
Galeria de artă, găzduită de Casa de Cultură „Constantin Brâncoveanu”, o colecție muzeală cu obiecte tradiționale de ceramică, costum popular, obiecte artizanale de lemn sau instrumente muzicale;
Manifestări etnofolclorice:
Târgul ceramicii populare „Cocoșul de Hurez” (prima duminică a lunii iunie, Horezu) este o manifestare destinată tuturor meșterilor olari din România.
Zilele Orașului Horezu – manifestare care prilejuiește evenimente etnoculturale tradiționale. (Primăria orașului Horezu)4
Oferta de petrecere a timpului liber
Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic existent pe teritoriul orașului Horezu favorizează variate modalități de petrecere activă a timpului liber, de odihnă și recreere, prin practicarea unor forme de turism specifice.
Turism etnocultural. Caracterul și tradiția acestei zone a orientat locuitorii către activități de artizanat specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual (costum popular, covoare oltenești), pictura religioasă. La Horezu se lucrează una dintre cele mai frumoase ceramici din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului. Fiecare dintre formele modelate de olarii din Horezu, într-o cromatică bazată pe ocru, verde și brun, amintește de ceramica smălțuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (sec. al XVII–lea). Existența centrelor etnoculturale, păstrătoare a meșteșugurilor populare tradiționale, arhaice, unele cu valoare de unicat la nivel național și european, atrage anual numeroși turiști, fie în tranzit, fie pentru petrecerea unor vacanțe. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală,2004)
Manifestările tradiționale culturale locale, „Cocoșul de Hurez” și „Zilele orașului Horezu” sunt un prilej de întâlnire a fiilor satului, de stabilirea de contacte umane între localnici și oaspeți, între cei plecați în alte localități și cei rămași, între reprezentanții administrației locale și diverse personalități invitate, iar pentru locuitorii orașului un prilej de valorificare a resurselor locale, de petrecere a timpului liber sau de relaxare. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală,2004)
Turismul cultural-religios este favorizat de o moștenire deosebit de bogată, ce înscrie zona Horezu în categoria valorilor de vârf ale patrimoniului cultural românesc, fiind întrecută, ca număr de obiective religioase și valoare, doar de nordul Moldovei – Bucovina. Sunt păstrate în această zonă a Olteniei de Nord, monumente istorice de valoare universală – Mănăstirea Hurez – monument UNESCO, precum și un important tezaur de artă religioasă. Horezu reprezintă un important centru monahal național și contribuie la conservarea spiritualității și culturii ortodoxe românești, la sud de Carpați. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală,2004)
Turism rural. Dezvoltarea turismului rural în zona Horezu este susținută de existența unor locuri în care obiceiurile cunoscute de multe generații, sărbătorile strămoșești și meșteșugurile devenite artă, sunt la ele acasă. Promovarea turismului rural va asigura acestui spațiu păstrător de valori tradiționale românești o dezvoltare echilibrată și durabilă. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală,2004)
Turismul de sfârșit de săptămână (weekend) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată, locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfârșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe. Apropierea de municipiul Râmnicu Vâlcea, dar și poziția orașului, pe DN 67 și DN 65C, favorizează afluxuri importante dinspre capitala de județ sau dinspre municipiul Craiova. Practicarea acestei forme de turism, într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al Horezului, este din ce în ce mai des întâlnită. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală,2004)
Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională – DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Drobeta Tr. Severin), care face legătura între trei magistrale rutiere europenee: E 81 (București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/ punct de frontieră RO/UK) și E 79 (Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (pct. de frontieră RO/BG – București – Craiova – Drobeta Tr. Severin – Timișoara – Moravița pct. de frontieră RO/ YU). Prezența a numeroase obiective turistice de interes cultural, istoric, etnografic, religios sau natural în întraga zonă de nord a Olteniei, face ca traseul DN 67 să atragă anual zeci de mii de turuiști români și străini. (Agenție de turim)
Turismul montan. În perspectivă, Horezu poate deveni un pol important al turismul montan, atât datorită existenței unor trasee turistice marcate sau nemarcate, din Munții Căpățânii, ce pornesc din satele Urșani, Tănăsești, Ifrimești sau Romanii de Sus, pe interfluvii sau pe drumurile forestiere ce însoțesc prinncipalele pâraie din zonă, dar și datorită potențialului schiabil al Munților Căpățâna (izvoarele Luncavățului/Vf. Urșani, zona Vf. lui Roman). În prezent turismul montan nu reprezintă o formă de turism prioritară, dar odată cu obținerea statutului de stațiune turistică a orașului Horezu vor apărea noi oportunități pentru dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii turistice, în principal de acces, cât și pentru pentru sporturile de iarnă. (Agenție de turim)
Turismul științific este susținut de existența pe teritoriul administrativ al orașului Horezu a unei suprafețe din Parcul Național Buila – Vânturarița, ce poate constitui un laborator de lucru pentru cercetătorii în domeniu. (Agenție de turim)
Turismul pentru sporturi extreme, o formă de turism cu adresbilitate preponderentă către tânăra generație, prinde contur din ce în ce mai mult și în România. Zona oferă suportul necesar pentru parapantă, cicloturism, snowboard, motocross, deltaplan. În vara anului 2005 s-a desfășurat un prim raliu auto pentru mașini de tipul ARO, finalizat cu o festivitate de premiere pentru câștigători. Acesta este un început și pentru alte tipuri de vehicule. (Agenție de turim)
1.5. Oferte de cazare
În anul 1989 în zona cultural – istorică a Orașului Horezu existau doar 2 unități de cazare clasice (Hanul Turistic Horezu și Complexul Turistic 3 Stejari) cu un număr total de 124 de locuri. În anul 2005, numărul de unități a fost de 12, acestea însumând un număr total de 170 locuri. Ca număr de unități se observă o creștere majoră, prin introducerea în circuitul structurilor de cazare a 10 unități de tip pensiune, în timp ce numărul locurilor de cazare crește cu aproximativ 37 %, ajungând la 170 de locuri. În 1989, atât pentru Hotel „Horezu”, cât și pentru Camping „3 Stejari”, gradul mediu de ocupare a înregistrat valori foarte ridicate (90,3 % și, respectiv 88,4 %), fiind singurele unități de cazare din zonă. În perioada 2002 – 2004, Hotelul „Horezu” cunoaște o scădere drastică a gradului de ocupare, pe fondul unei reduceri a cererii turistice înregistrate la nivelul întregii țări, cât și ca urmare a apariției de noi unități de cazare de tip pensiune, ce au preluat o parte din cererea pentru cazare. Campingul „3 Stejari” funcționează doar 4 luni/an, cu un vârf de sezon în luna august, în care se înregistrează cel mai ridicat grad de ocupare, respectiv 70 %. Pentru celelalte luni de funcționare, gradul de ocupare se situează în intervalul 30 – 65 %, media anuală, de 51,25 %, fiind inferioară celei înregistrate în 1989.
În concluzie, se poate observa că Horezu nu dispune de o bază materială turistică suficient de dezvoltată având în vedere potențialul turistic deosebit de valoros.
Pensiunea Ralu & Ello, Pensiunea Dana, Hotel Alex, Pensiunea Adela, Hanul Horezu, Popasul Trei Stejari, Camping Trei Stejari. (Agenție de turim)
Foto. 21- Hotel Alex*** (Sursa: Arhivă personală)
Hotel Alex este situat în localitatea Horezu pe DN67 Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, vă oferă condiții excelente de a petrece vacanța, sărbătorile, concendiul sau sfârșitul de săptămână într-un cadru natural deosebit. Hotelul dispune de 11 apartamente dispuse în camere modern mobilate, dotate cu televizor, baie proprie, încălzire centrală, balcon. Deasemenea dispune de camere de cazare inclusiv sub formă de apartament, de sală de fitness, saună. Tot de pensiune aparține și crescătoria de struți, ce poate fi vizitată de cei care se cazează la pensiune. Restaurantul propriu, având o capacitate de 100 de locuri, vă oferă un meniu bogat într-o atmosferă plăcută și elegantă, fiind locul ideal pentru întâlniri și petreceri într-un cadru intim.(Recepționer Hotel)
Foto.22- Hanul Horezu (Sursa: Arhivă personală)
Hotel Horezu este clasificat la nivelul două stele, capacitatea de cazare fiind de 50 de locuri. Toate camerele din hotel sunt dotate cu grup sanitar propriu, televizor și cablu. În cadrul Complexului Turistic funcționează un restaurant, bar, cofetărie și o bază de agrement, compusă din teren de tenis pe zgură și teren de tenis, minifotbal acoperit cu suprafață sintetică, echipat cu instalație nocturnă.(Recepționer Hotel)
Campingul Trei Stejari are o capacitate de 58 locuri. Se află amplasat pe DN 67, în vecinătatea târgului unde se organizează în luna iulie manifestarea folclorică Cocoșul de Hurez. Dispune de un restaurant și o parcare și beneficiază de un cadru natural deosebit de pitoresc. (Recepționer Popas)
Foto. 23, 24- Camping și Popasul Trei Ștejari (Sursa: Arhivă personală)
Pensiunea Taco, pensiune de patru margarete, situată pe colina ce face trecerea în satul Romanii de Sus, a fost dată spre folosință încă din anul 2008. Această pensiune dispune de camere de cazare inclusiv sub formă de apartamente, sală de fitness, piscină la exterior și locuri de joacă pentru copii. Amplasarea pensiunii oferă o panoramă minunată asupra orașului Horezu, dar și asupra mănăstirii Hurez. (Recepționer )
Foto.25-Pensiunea Taco*** (Sursa: Arhivă personală)
Pensiunea Nicoleta pune la dispoziție 10 camere duble, oferind maximul de confort și relaxare. Dotările din camere și facilitățile oferite stau sub amprenta celor trei margarete cu care este clasificată vila. Sala de mese cu capacitate de 28 persoane oferă posibilitatea organizării de conferințe, seminarii, training-uri. (Recepționer)
Pensiunea La Ogre, amplasată în Horezu, pe DN 67, la ieșirea catre Târgu Jiu, oferă cazare în două clădiri situate la aceeași adresă, într-o grădină cu flori și pomi fructiferi. (Recepționer)
Pensiunea Casa Marcea dispune de un restaurant cu o capacitate de 90 locuri, o cramă amenajată în stil rustic cu capacitate de 70 locuri, ambele cu circuit deschis. Capacitatea de cazre turistică este de 16 locuri în 8 camere duble. (Recepționer)
Pensiunea Siva, situată în centrul orașului, viz-a vis de Primăria orașului, este una din cele mai moderne unități turistice din zonă, punând la dispoziția turiștilor o gamă largă de produse tradiționale prin restaurantul propriu și facilități de cazare la cele mai înalte standarde de cazare. Pensiunea dispune de 12 camere de cazare: 5 camere duble, 5 camere matrimoniale, 2 apartamente familiale. Fiecare cameră este utilată modern.(Recepționer)
Foto. 26- Pensiunea Siva*** (Sursa: Arhivă proprie)
Pensiunea Dana – Amplasarea pensiunii in orașul Horezu este chiar pe renumita stradă Olari. Are 8 camere duble si 1 cameră triplă, utilate modern. (Recepționer)
Foto.27- Pensiunea Dana*** (Sursa: Arhivă personală)
Pensiunea Criveanu – Pensiunea Criveanu este situată în Horezu, și dispune de 8 camere duble cu pat matrimonial. Toate camerele pensiunii sunt dotate cu televizor, frigider, baie proprie, incălzire centrală. (Recepționer)
Foto.28- Pensiunea Criveanu*** (Sursa: Arhivă proprie)
1.6. Oferta de alimentație pentru turism
La nivelul anului 2004, în Horezu existau 2 unități de alimentație clasice deschise turiștilor, cu un total de 418 locuri la mese. Acestea se regăsesc în componența unităților de cazare:
– restaurant în cadrul Hotelului „Horezu” 2* – 268 locuri, din care 238 locuri în restaurant cu terasă și 30 de locuri în cofetărie;
– restaurant cu terasă în cadrul Complexului Turistic „Stejarii” – 150 locuri.
Raportul dintre numărul locurilor la masă și numărul locurilor de cazare (inclusiv locurile de la mănăstiri) este de 2,2, ceea ce permite acoperirea cererii pentru acest serviciu turistic.
În plus, servicii de alimentație sunt oferite turiștilor, la cerere, și în cadrul pensiunilor turistice din Horezu.(Agenție de turism)
1.7. Posibilități de organizare conferințe – seminarii
Turismul de afaceri este o formă de turism ce înregistrează la nivel național o dinamică accentuată ca urmare a intensificării relațiilor economice. În perspectivă, în Orașul Horezu, se poate promova turismul de afaceri, cu condiția realizării de amenajări turistice specifice (structuri de cazare cu grad sporit de confort, structuri de alimentație aferente, săli de conferințe dotate cu sonorizare și traducere simultană). Fiind o formă de turism care poate realiza încasări substanțiale, trebuie să i se acorde un interes deosebit, mai ales în perspectiva noului statut de stațiune turistică a orașului. (Primăria Orașului Horezu)
Momentan, în Orașul Horezu, există o sală de conferințe în cadrul hotelului Horezu. O posibilă locație pentru organizarea de conferințe ar putea-o constitui sala de spectacole din cadrul Casei de Cultură Horezu, sală ce are o capacitate de 400 de locuri. De asemenea, mai poate fi luat în calcul și Centrul pentru Finanțări și Afaceri Zonal. Acesta a fost înființat la nivelul Orașului Horezu de către Primărie, împreună cu Uniunea Generală a Industriașilor din România, considerând că numai turismul nu poate rezolva în întregime problemele economice. Acest centru își propune printre altele: identificarea și elaborarea de proiecte de finanțare pentru credite comunitare sau de orice natură, inclusiv nerambursabile și urmărirea promovării acestora; acordarea de consultanță pentru licitații; obținerea de oferte și acordarea de consultanță pentru afaceri etc.(Primăria Orașului Horezu)
1.8. Agenți economici activi în turism
Din totalul celor 242 de agenți economici înregistrați în Horezu, numai 31 își desfășoară activitatea în domeniul turismului sau în domenii conexe acestuia .
După statut, se împart în: o societate pe acțiuni, o societate a Cooperației de Consum, 5 asociații familiale, 9 societăți cu răspundere limitată și 15 persoane fizice.
Tabel 3. – Lista agenților economici activi în turism și activități conexe înregistrați în Orașul Horezu
Sursa: www.mfinanțe.ro
Din punct de vedere al domeniului de activitate, majoritatea agenților economici, 15 la număr, sunt ateliere de ceramică. Dintre acestia, 4 agenți economici au și magazin de vânzări de ceramică. Ca pondere (aproximativ 30 %), urmează agenții economici ce activează în domeniul serviciilor de cazare. Astfel, pe lângă societatea Cooperativa Consum Coop Horezu, de care aparține Hotelul Horezu, mai există înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea, 6 agenți economici ce oferă servicii de cazare în cadrul unor pensiuni. În afară de acestea, mai sunt înregistrate: un agent economic ce oferă servicii turistice de transport, un atelier de prelucrare a lemnului cu magazin de vânzare de suveniruri, precum și 5 societăți care activează în domeniul cafenele-baruri-restaurante, ce oferă servicii de alimentație și turiștilor sosiți în Horezu. (www.mfinanțe.ro)
Nu există date complete în ceea ce privește numărul angajaților în domeniul serviciilor turistice de cazare și alimentație; datele prezentate în tabel sunt preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, din care rezultă că societatea comercială ConsumCoop Horezu are cel mai mare număr de angajați dintre toate societățile care activează în domeniul turistic.
1.9. Marketing turistic
Oferta turistică actuală a orașului Horezu este creată, în principal, de cadrul natural atractiv în care se desfășoară activități meșteșugărești vechi de sute de ani.
Orașul Horezu este cunoscut ca centru etnografic și ca vechi centru de ceramică populară, olăritul reprezentând emblema locului. La Horezu se lucrează una dintre cele mai frumoase ceramici din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului. Fiecare dintre formele modelate de olarii din Horezu, într-o cromatică bazată pe ocru, verde și brun, amintește de ceramica smălțuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (sec.al XVII-lea). Existența centrelor etnoculturale, păstrătoare a meșteșugurilor populare tradiționale, arhaice, unele cu valoare de unicat la nivel național și european, favorizează practicarea turismului etnocultural.(Agenție turism)
Într-o analiză mai complexă și mai completă, oferta turistică actuală a orașului Horezu se compune din mai multe elemente care conferă valoare produsului turistic și anume:
potențialul turistic natural remarcabil
potențial turistic antropic, în cadrul căruia activitățile tradiționale/meșteșugurile cu valențe etnoculturale sunt primordiale.
Potențialul turistic (natural și antropic) trebuie însă susținut și de alte componente ale ofertei precum structurile de cazare existente și de forța de muncă din turism, fără de care nu ar exista produsul turistic final, propus spre comercializare. Toate componentele ofertei turistice se pot constitui în motivații ale deplasării turiștilor în Orașul Horezu.
În final, rezultatele diversității, volumului și valorii resurselor turistice din Horezu sunt variatele forme de turism posibil de practicate, de la turismul etnocultural, turismul religios, turismul rural și până la turismul de afaceri și chiar turismul pentru sporturi extreme.
(Agenție turism)
Prețuri
Prețurile/tarifele serviciilor turistice reprezintă, de multe ori, un factor determinant în alegerea unei destinații în defavoarea altora. Prețul/tariful comunică suficiente informații turistului cu privire la natura, calitatea și caracteristicile competitive ale produsului turistic. Se încadrează între 50-150 Ron / noapte.(Agenție turism)
Distribuția produsului turistic Horezu se realizează, în principal direct. În ultimul timp, un rol din ce în ce mai important în marketingul turistic revine distribuției prin intermediul Internet-ului, văzută ca modalitate de acoperire a unui segment mare de turiști. Oferta de cazare din orașul Horezu este prezentă pe diferitele site-uri de rezervări, în acest fel turistul fiind informat cu privire la serviciile oferite, tarife, posibilități de petrecere a timpului liber etc. Internet-ul, prin avantajele pe care le oferă consumatorului – funcționare non-stop, acoperire mondială, prezentare cu fotografii color a destinațiilor și a atracțiilor turistice, costuri relativ scăzute etc. – este un canal de distribuție foarte rapid și din ce în ce mai căutat. (Agenție turism)
Promovarea activității turistice pentru Stațiunea turistică Horezu urmărește în primul rând recâștigarea piețelor pierdute după anul 1989, concomitent cu pătrunderea pe noi piețe turistice. Acest obiectiv general este susținut de alte obiective specifice precum: crearea notorietății produsului turistic Horezu, atragerea de noi segmente de turiști și fidelizarea celor actuale.
Activitatea de promovare se bazează pe un mesaj care pune accentul, în principal, pe originalitatea artei și tradiției populare și pe simbolurile zonei (Centrul de ceramică Horezu, Târgul ceramicii populare „Cocoșul de Hurez”, alte manifestări etno-folclorice tradiționale).
Un prim pas de promovare a reprezentat-o conceperea unui site propriu, dat fiind faptul că această modalitate new-media este din ce în ce mai utilizată. Astfel, Asociația TinEcoArt Horezu a realizat site-ul www.horezuonline.ro, unde sunt prezentate informații despre oraș, oferta de cazare, evenimentele locale, turism și o rubrică destinată special simbolului orașului, Cocoșul de Hurez. Obiectivul principal a fost mediatizarea potențialului turistic pe care îl are orașul și informații despre management-ul său. Site-ul se adresează tuturor categoriilor de vârstă, din oraș și din întreaga lume, în special persoanelor pasionate de cultură, turism, călătorii și nu numai. De asemenea oferă multe informații de interes public pentru locuitorii orașului. Aceștia pot accesa link-ul primăriei de unde se pot informa cu privire la hotărârile adoptate de consiliul local, proiectele realizate precum și planurile de viitor. (Agenție turism)
Oferta turistică a Orașului Horezu este prezentă și pe site-ul oficial al județului Vâlcea, www.valceaturistica.ro, alături de alte zone turistice din județ.
Tot ca modalitate de promovare a orașului, primăria Horezu a expediat scrisori câtre ambasadele străine din țara noastră, către bănci, firme economice și comerciale și către diverse firme de turism, oferindu-le o prezentare a ofertei orașului Horezu. (Agenție turism)
1.10. Calificarea forței de muncă din turism
Calificarea personalului care lucrează în turism este un aspect determinant pentru calitatea serviciilor. În condițiile unei concurențe tot mai accentuate, chiar și numai pe piața românească, serviciile și calitatea acestora sunt de cele mai multe ori determinante în alegerea unei destinații turistice.
Autoritatea Națională pentru Turism, prin Compartimentul Cercetare și Învățământ, organizează cursuri de specialitate pentru sectorul turistic, prin rețeaua Ministerul Educației și Cercetării și acordă brevete și certificate de specialitate. Pentru lucrătorii din turismul local, care nu sunt absolvenți de studii superioare de specialitate, sunt recomandate cursuri de instruire profesională pentru administratori de pensiune, ospătari, bucătari, cursuri de perfecționare pentru de limbi străine și calculator. (Primăria orașului Horezu)
1.11. Evaluarea ofertei actuale – probleme, disfuncționalități
Orașul Horezu dispune de un potențial turistic, natural și antropic, deosebit de valoros, recunoscut la nivel național și european. Acest potențial trebuie însă pus în valoare, iar pentru aceasta sunt necesare investiții care să creeze condițiile necesare desfășurării unei activități profitabile.
Printre problemele și disfuncționalitățile ofertei actuale se numără:
starea tehnică actuală sau lipsa unor utilități tehnico-edilitare de bază, absolut necesare pentru susținerea și dezvoltarea activității de turism în localitate;
starea necorespunzătoare a infrastructurii de acces spre obiectivele turistice;
structuri turistice de cazare și agrement puțin diversificate;
lipsa unor amenajări specifice și a unor condiții optime pentru vizitarea obiectivelor turistice;
servicii turistice insuficiente și parțial corespunzătoare din punct de vedere calitativ (în principal lipsa unei informări corespunzătoare a turiștilor, modalități de petrecere a timpului liber);
reprezentare foarte slabă a structurilor de agrement;
slaba diversificare în ceea ce privește distribuția produsului turistic Horezu;
lipsa colaborărilor cu agențiile de turism, care să includă Horezu în programele lor;
inexistența unei agenții de turism care să promoveze oferta turistică a orașului;
lipsa activităților de marketing care să conducă la construirea imaginii de destinație turistică;
caracterul sezonier al activităților turistice (mai-septembrie);
lipsa organizării unor evenimente care să acopere perioadele de extrasezon (tabere de inițiere în arta ceramicii sau a altor meșteșuguri);
promovare insuficientă pe plan național și internațional (insuficiente materiale promoționale) (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
2. ANALIZA CERERII
Orice produs turistic operează pe o piață largă, dar nu poate satisface toți consumatorii. Aceștia sunt prea numeroși, prea dispersați în spațiu și prea diferiți în privința cerințelor și nevoilor. Diversitatea formelor de turism practicabile, generate de oferta turistică, atrage multe și variate categorii de turiști. Pentru identificarea segmentelor de turiști pentru orașul Horezu au fost luate în calcul criterii de segmentare precum localizarea geografică, caracteristici demografice și psiho-grafice. (Agenție de turism)
Segmentarea pieței după localizarea geografică ajută la determinarea razei de atracție turistică a Stațiunii turistice Horezu, fluxul de turiști putând fi atras din perimetrul național, local / regional sau de pe piețele externe.
În afara turiștilor români interesați de valorile turistice ale orașului Horezu, se numără și turiștii străini care asigură legături cu piețe externe puternice din punct de vedere turistic cum ar fi:
Franța – turiștii francezi sunt atrași de obiectele de artizanat. Legăturile dintre și această țară s-au format chiar după revoluția din 1989, când comune și sate din împrejurimi s-au înfrățit cu un localități din Franța.
Germania – datorită interesului manifestat de turiștii germani pentru obiectele din ceramică. Pentru turistul german o vizită în România poate reprezenta și o întoarcere la origini, la tradiție. (Agenție de turism)
Caracteristicile demografice (vârsta, sexul, mărimea familiei, venitul, ocupația, educația, religia, rasa și naționalitatea celor care se constituie în potențiali consumatori ai unei destinații turistice) influențează în mod semnificativ comportamentul de cumpărare al turiștilor. Variabilele demografice reprezintă criteriul cel mai des utilizat pentru diferențierea categoriilor de consumatori (segmentarea se realizează prin combinații de criterii enumerate anterior). Acest lucru se datorează faptului că dorințele consumatorilor, preferințele și frecvența utilizării serviciilor sunt adeseori strict legate de aceste variabile. Prin urmare, din acest punct de vedere avem de a face cu adulți și persoane de vârsta a III-a, familii cu copii, tineri, persoane din mediul rural și urban, cu venituri mici și medii. (Agenție de turism)
Segmentarea psiho-grafică constă în împărțirea cumpărătorilor pe categorii distincte în funcție de clasa socială, stilul de viață sau personalitatea fiecăruia. Persoanele care fac parte din aceeași categorie pot avea un profil psiho-grafic foarte diferit. Din aceste puncte de vedere segmentul de piață căruia se adresează oferta turistică a orașului Horezu poate fi caracterizat astfel: familiști, interesați de preț, sociabili, implicați în activități sociale și culturale, viață activă – odihnă activă, iubitori de sport și de mișcare. (Agenție de turism)
Analiza prezentată mai sus oferă o imagine calitativă cu privire la segmentul de turiști actuali al orașului Horezu. O evaluare completă trebuie însă să țină cont și de evoluția cantitativă a segmentului de turiști. (Agenție de turism)
În acest scop a fost analizat anul 1989, când fenomenul turistic în România a atins nivelul maxim și perioada 2002 – 2004.
Analiza circulației turistice pentru anul 1989, comparativ cu perioada 2002 – 2004 reflectă următoarele aspecte:
în 1989, circulația turistică în Horezu atinge un punct de maxim, moment care coincide cu apropierea de un prag de saturare a cererii, înregistrând un număr de 17.496 turiști;
după 1990, ca urmare a deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea populației, precum și a calității tot mai slabe a serviciilor turistice prestate, circulația turistică prezintă o tendință descrescătoare în ritmuri accelerate (peste 10 % anual). Scăderea calității serviciilor turistice i-a determinat pe cei cu posibilități financiare mai ridicate să opteze pentru vacanțe în străinătate. Astfel numărul turiștilor s-a redus substanțial;
privitor la numărul înnoptărilor, acest indicator se menține, pentru turiștii români la valori apropiate, dar crește de circa 282 de ori pentru turiștii străini;
indicatorul „durata medie a sejurului” a înregistrat, atât în 1989, cât și în perioada 2002 – 2004, o valoare foarte scăzută, situație explicabilă prin ponderea ridicată a turismului itinerant, dar valoarea este în creștere constantă; în același timp, în cazul turismului de sejur, se constată că turiștii preferă orașele din apropiere, acestea dispunând de unități de cazare mai numeroase, cu grad de confort mai ridicat și mai variate din punct de vedere tipologic;
se remarcă creșterea semnificativă a numărului de turiști străini, de la 8 persoane (0,46 % din total) în 1989, la 1.735 persoane (17,36 % din total) în 2004; creșterea în anul 2004 față de anul 2003 este semnificativă, de 29,62 %;
tot după 1989, dimensiunile circulației turistice nu sunt redate cu fidelitate de către indicatorul “turiști cazați”, mai multe categorii de turiști (persoanele care merg în vizită la rude și / sau prieteni și beneficiază de găzduire în locuințele acestora, cei care apelează la spațiile de cazare neomologate – case ale localnicilor, camping-uri și popasuri turistice improvizate etc. – și cei care își petrec vacanțele sau sfârșitul de săptămână în reședințele secundare proprii), nefiind înregistrați în statisticile oficiale; potrivit unor evaluări ale autorităților locale, numărul acestora se ridică la o valoare considerabilă. (Agenție de turism)
Dat fiind faptul că numărul turiștilor cazați în structurile turistice din orașul Horezu nu reflectă cu exactitate circulația turistică, va fi luată în calcul și prezentată situația vizitatorilor înregistrați la diferitele obiective turistice, precum și a participanților la manifestările culturale.
Informațiile prezentate completează datele referitoare la cererea turistică, reflectând mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în orașul Horezu. Pentru manifestarea „Cocoșul de Hurez”, în anul 2005 s-au vândut peste 21.000 de bilete, ceea ce arată o creștere semnificativă față de anul 2004. (Agenție de turism)
Comparativ cu numărul turiștilor care au înnoptat în spațiile de cazare din Horezu, numărul vizitatorilor înregistrați la obiectivele turistice este mult mai mare. O posibilă explicație poate fi existența, în apropierea arealului studiat, a unor stațiuni balneare de interes național (Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora) și a reședinței de județ (Municipiul Râmnicu-Vâlcea), aceste localități reprezentând sursa emitentă principală a fluxurilor de vizitatori din zona Horezu. Societățile de turism din aceste stațiuni oferă, pentru petrecerea timpului liber, excursii la mănăstirile și peșterile din nordul Olteniei sau la centrul de ceramică Horezu. (Agenție de turism)
3. COMPETIȚIA ȘI TENDINȚELE PIEȚEI
În orașul Horezu, datorită diversității, volumului și valorii resurselor turistice prezente aici, este favorizată practicarea unor variate forme de turism, dintre care principalele sunt turismul cultural-religios și turismul etnocultural. (Primăria orașului Horezu)
Din acest punct de vedere, principalele zone cu care Horezu intră în competiție sunt zonele cu ofertă similară din regiunea învecinată orașului. Aici se includ centre etnografice, centre folclorice, sate turistice, zone de artă și arhitectură populară, precum și complexe monastice din județele Vâlcea și Gorj, județe ce fac parte din frumoasa zonă turistică „Oltenia de Sub Munte”.(Primăria orașului Horezu)
Zonele concurente oferă un produs turistic mai mult sau mai puțin complex, unele dintre zone fiind bogate atât în centre etnografice și centre folclorice, cât și în ansambluri monastice.
Produsele oferite de zonele concurente, pe localități, strict din punct de vedere al turismului etnocultural și religios, sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel 4. Localitățile concurente Orașului Horezu
Sursa:Primăria orașului Horezu
Pentru analiza concurenței a fost luată în calcul și capacitatea de cazare. Astfel, în tabelul de mai jos este prezentată situația capacității de cazare pe orașe, tipuri de unități și categorii de clasificare.
Tabel 5. Capacitatea de cazare în principalele orașe și stațiuni concurente zonei Horezu
Sursa: Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT – www.rotur.ro.
Din punct de vedere al capacității de cazare, localitățile concurente prezintă un punct slab comparativ cu orașul Horezu. Singurele orașe care depășesc ca și număr de locuri capacitatea de cazare existentă în Horezu sunt Râmnicu-Vâlcea, Târgu Jiu, Tismana, Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș și Rucăr. Dintre acestea, două sunt reședințe de județ, explicând astfel existența unui număr superior de locuri de cazare. (Primăria orașului Horezu)
Stațiunea turistică Horezu dispune de un potențial turistic deosebit de valoros, recunoscut la nivel național și european. Acest lucru permite practicarea unor forme de turism variate, Horezu evidențiindu-se astfel de localitățile concurente. (Primăria orașului Horezu)
Un punct slab al concurenței mai reiese și din faptul că Horezu este cel mai important centru de ceramică smălțuită din România, cu o expoziție etnografică permanentă, argila folosită găsindu-se doar în Dealul Ulmului (Horezu). De asemenea, Mânăstirea Hurez a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului universal, fiind declarată monument UNESCO. Toate acestea conferă originalitate orașului Horezu, făcându-l să fie unic între localitățile concurente. (Primăria orașului Horezu)
Horezu dispune de rețele tehnico-edilitare (alimentare cu apă în sistem centralizat, canalizare, telecomunicații, alimentare cu energie electrică etc.), de o rețea educațională preuniversitară, de o infrastructură rutieră diversificată (drumuri naționale, județene, comunale, forestiere), de acces facil la infrastructura feroviară, și de un mediu înconjurător nepoluat cu noxe industriale. Existența unor structuri turistice de primire și a unei cereri turistice permanente pentru formele de turism practicate în zonă, fac din Horezu un concurent puternic pentru orice altă zonă cu valențe etnoculturale sau religioase similare. (Primăria orașului Horezu)
Horezu este astfel o zonă turistică extrem de valoroasă, în care se individualizează cel mai bine valorile etnoculturale și cultural-religioase. Din acest punct de vedere, piața pe care Horezu își oferă valorile către turiști este una cu tendințe de creștere. Turismul cultural, cu componentele religioasă și etnografică, începe să se afirme din ce în ce mai mult și în România, fiind un teritoriu marcat de prezența unor obiective turistice antropice valoroase și variate, care răspund foarte bine dorinței de cunoaștere a turiștilor. Interesul pentru vacanțele cu valențe etnografice și religioase este evidențiat atât de creșterea numărului de structuri de cazare, care vin să susțină activitatea turistică, cât și de creșterea numărului de turiști. (Primăria orașului Horezu)
Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural reprezintă o soluție de promovare în spiritul dezvoltării durabile a oricărei destinații, ținându-se cont de necesitatea de a se realiza un echilibru între două mari tendințe ale turismului: pe de o parte, promovarea valorilor culturale și tradiționale unice, iar, pe de altă parte, protejarea acestora. (Primăria orașului Horezu)
DIAGNOSTIC ȘI RECOMANDĂRI PENTRU AUTORITATEA PUBLICĂ LOCALĂ ȘI AGENȚII ECONOMICI DIN TURISM
Din analiza prezentată reiese că Orașul Horezu beneficiază de un potențial turistic valoros și de numeroase oportunități, astfel încât turismul să devină în perspectivă activitatea economică principală a localității. De altfel, noul statul de „stațiune turistică” obligă autoritățile locale la elaborarea unei strategii care să sprijine o activitate turistică modernă, în concordanță cu principiile dezvoltării durabile, iar agenții economici din turism trebuie să opteze pentru servicii de cea mai bună calitate, la nivelul unui turism competitiv pe plan național, dar și european. Aceste aspecte sunt esențiale pentru recâștigarea pieței existente la nivelul anului 1989 și poziționarea ofertei locale la nivelul concurenței. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Recomandări pentru autoritatea locală
Prin Planul de Urbanism al localității, în capitolul de Propuneri de dezvoltare / Planșa de reglementări, turismul trebuie inclus ca o activitate principală, având în vedere noul statut de „stațiune turistică”, care prin definițe, conform legii, reprezintă “localitatea sau parte a unei localități cu funcții turistice specifice, în care activitățile economice susțin exclusiv realizarea produsului turistic, care dispune de resurse turistice naturale și antropice delimitată pe baza documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism…”. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
În cadrul aparatului propriu al Primăriei este necesar a fi înființat un Departament pentru Turism, a cărui activitate trebuie să se axeze pe organizarea activității turistice locale și consultanță pentru agenții din turism.
Primăria, prin angajații Departamentului pentru Turism, are un rol determinant în consilierea proprietarilor de gospodării cu un standard corespunzător, în scopul clasificării acestora ca pensiuni turistice.
Stimularea extinderii rețelei de pensiuni turistice poate fi realizată de atuoritatea locală prin acordarea, prin Hotărâre de Consiliu, de facilități sau scutiri de taxe pentru perioade determinate, prin promovarea gratuită a acestora pe site-ul primăriei sau prin invitarea în vederea participării la diverse târguri și manifestări organizate de primărie.
Proiectul PHARE CES 2004 – 2006, realizat în cadrul Asociației Depresiunii Horezu, cuprinde pentru Orașul Horezu, activități investiționale menite să contribuie la dezvoltarea infrastructurii pentru turism și anume:
Reabilitarea centrului istoric al orașului
Punct de informare – documentare turistică și Centru expozițional de olărit + parcare (lângă liceu)
Amenajare Strada Romani și Strada Neagota – „ Drumul mănăstirilor” (drum turistic de acces și de legătură între orașul Horezu – Mănăstirea Hurez – M. Bistrița)
Reabilitarea parcării la Mănăstirea Hurez
Reamenajarea incintei de desfășurare a Târgului „Cocoșul de Hurez”
Reabilitarea accesului în Orașul Horezu
Reabilitarea Străzii Olari, pentru facilitarea accesului spre centrul de olărit Olari.
Pentru dezvoltarea turismului în stațiunea turistică mai sunt necesare și alte activități investiționale, precum:
reabilitarea drumurilor de acces spre monumentele cultural-religioase Biserica Urșani, Biserica Bălănești și Biserica Romanii de Sus, concomitent cu promovarea lor pe piață
restaurarea picturii exterioare a Bisericii cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, monument de arhitectură
reabilitarea tuturor clădirilor vechi din zona centrală a orașului, dar și din satele componente și punerea lor în evidență prin aplicarea de plăcuțe indicatoare vizibile
realizarea unei rute ocolitoare a DN 67, pentru evitarea traversării orașului, prin zona centrală, a fluxului de autovehicole grele aflate în tranzit
realizarea unei baze de agrement (ștrand, terenuri de sport multifuncționale, alei de promenadă ș.a.) care să deservească turiștii aflați în vacanță, dar și populația rezidențială (un posibil amplasament ar fi în Treapt, lângă terenul de fotbal (cu acces dinspre Campingul Ștejarii)
marcarea, pe perioada vacanței de vară, cu ajutorul elevilor, a tuturor potecilor turistice care pleacă din zona orașului spre Munții Căpățânii, făcând legătura cu alte trasee marcate (traseele: Urșani – valea Ușani – Vf. Urșani / intersecție cu traseul nr. 31; Tănăsești – Vf. Rotunda – Vf. Urșani / intersecție cu traseul nr. 31; Ifrimești – Capu Piscului – Măgura lui Dobre – Șeaua Petriceaua / intersecție cu traseul nr. 30; Romanii de Sus – Valea Horezu – Vf. Măgura Albă – Vf. Clăbucet – Vf. Văleanu – Creasta Ursu / intersecție cu traseele nr. 9 și 10; Valea Horezu – Ifrimești / interecție cu traseul nr. 32 – condiție obligatorie și pentru noul statut de stațiune turistică al orașului;
realizarea unei hărți a Munților Căpățânii cu traseele turistice marcate și afișarea acesteia într-un panou, amplasat într-un loc vizibil;
afișarea, la ambele intrări în oraș, pe DN 67, a panourilor personalizate cu „STAȚIUNEA TURISTICĂ HOREZU”, alături de stema orașului.
Pentru atragerea unui număr crescut de turiști este binevenită organizarea de evenimente culturale, mondene, întâlniri de afaceri, al căror calendar să fie promovat în media, pe site-ul primăriei sau prin trimiterea către marile agenții de turism, ambasade, asociații profesionale interesate, administrații centrale și locale.
În perspectiva diversificării activităților de turism în Stațiunea turistică Horezu, Primăria va trebui să faciliteze concesionarea unui teren în vederea realizării unui hotel cu grad superior de confort (camere de 3 și 4 stele), cu o capacitate de circa 70 locuri, dotat cu sală de conferințe utilată cu aparatură modernă.
Prin angajații Casei de cultură „C-tin Brâncoveanu” și cu sprijinul profesorilor de muzică trebuie reînviată viața culturală existentă înainte de anul 1989, și anume: reînființarea echipelor de fluierași și de dansuri populare, a formațiunii corale și organizarea de manifestări culturale / concursuri la nivel local, regional sau național.
Aplecarea către tradiția și obiceiurile legate de sărbătorile religioase a populației din zonă este bine cunoscută. Sărbătorile de iarnă (Crăciun, Anul Nou), sunt așadar un prilej pentru organizarea de către Primărie a unor manifestări axate pe obiceiurile religioase ale locului, jocuri distractive și concursuri, pot deveni un eveniment care să atragă în jurul lui nu numai localnicii, dar și locuitori din centrele urbane apropiate. Dacă este bine organizată, manifestarea va depăși cu certitudine granițele zonei. Însoțite de o promovare agresivă, de slogane cu adresabilitate spre anumite grupuri țintă, aceste serbări pot deveni o “marcă” a localității, iar în timp s-ar putea crea o tradiție. Antrenarea în aceste sărbători a unor categorii socio-profesionale cu un anume nivel de pregătire – profesori, preoți, elevi, pot imprima manifestării o ținută cultural – educativă – distractivă.
Pe parcursul unui an se pot organiza și alte tipuri de manifestări pot avea diverse teme: gastronomice, culturale, istorice, sportive, întâlniri cu fii satului, expoziții de fotografie tematică ș.a. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Recomandări pentru agenții din turism
Calitatea serviciilor oferite turiștilor trebuie să fie o preocupare permanentă pentru toți agenții din turism, pentru a se impune pe piață și pentru a face față concurenței.
Calificarea și formarea profesională permanentă a angajaților din turism este o garanție pentru o afacere profitabilă și nu trebuie privită ca pe o cheltuială, ci ca pe o investiție pe termen lung.
Diversificarea serviciilor oferite turiștilor, așa cum reiese din studiile de piață realizate în decursul anilor de către INCDT, este una din motivațiile importante în alegerea unei destinații, de aceea trebuie să i se acorde atenția cuvenită.
Având în vedere ca agrementul este deficitar în oferta turistică de servicii a orașului este necesar a fi dezvoltat ca varietate și capacitate.
Pentru deținătorii de structuri de cazare ar fi utilă o asociere cu meșterii olari în principal pentru organizarea unor cursuri de olărit, în cadrul cărora turiștii interesați pot lua lecții, contra cost, de la meșterii olari; ar putea deveni o afacere profitabilă pentru ambii parteneri.
Este recomandat ca fiecare deținător de structură de cazare să ofere gratuit turiștilor materiale informative (hărți ale zonei, pliante, ghiduri sau monografii ale obiectivelor naturale și culturale din zonă), servicii de ghidaj, mijloc de transport pentru excursii locale, rezervări pentru mijloacele de transport în comun, servicii care pot atrage un număr din ce în ce mai mare de turiști. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Analiza Swot a zonei localității Horezu
Puncte forte:
1. Potențial turistic (natural și antropic) deosebit de valoros, recunoscut la nivel național și european, concentrat în orașul Horezu;
2. Cadrul natural (submontan și montan) ce favorizează practicarea unor forme de turism variate;
3. Existența unor actvități tradiționale / meșteșuguri cu valențe etnoculturale și implicit turistic
– ceramică populară (centrul Olari din Horezu);
– păstorit (satele învecinate localității, comunele Vaideeni și Costești);
– țesături populare – covoare oltenești ;
– cusături – costum popular, ștergare, fețe de mese ;
4. Existența unor structuri turistice de primire (un hotel, un camping și pensiuni turistice);
5. Existența unui cereri turistice permanente pentru turismul religios, târgurile de ceramică, speoturism și turism rural în zonă;
6. Poziția zonei în raport cu importante axe de circulație rutieră;
7. Infrastructură rutieră diversificată (drumuri naționale cu legături directe la drumuri europene, drumuri județene și comunale);
8. Acces la infrastructură feroviară (linia secundară Piatra Olt – Rm. Vâlcea – Podu Olt , stațiile CFR: Băbeni, Govora și Rm. Vâlcea);
9. Rețele tehnico – edilitare:
– alimentare cu apă în sistem centralizat în toate localitățile din zonă;
– canalizare, stație de epurare (Horezu și Costești);
– telecomunicații – centrale telefonice digitale, rețea de fibră optică;
– alimentare cu energie electrică în toate localitățile zonei;
10. Rețea educațională (școli elementare , gimnazii , Grup școlar cu școală profesională de arte și meserii) în zonă;
11. Mediu înconjurător nepoluat cu noxe industriale. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Puncte slabe:
1. Dezvoltarea economică slabă, demonstrată și de o rată foarte ridicată a șomajului;
2. Lipsa micilor întreprinderi care să susțină o activitate economică profitabilă;
3. Structuri turistice de primire și de agrement puțin diversificate;
4. Lipsa unor amenajări specifice și a unor condiții optime pentru vizitarea obiectivelor turistice;
5. Lipsa unui centru de informare – documentare turistică;
6. Slaba promovare a zonei;
7. Management necorespunzător al deșeurilor. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Oportunitǎți
1. Includerea în circuitul turistic național și internațional a unor noi obiective momentan greu accesibile;
2. Introducerea zonei în circuitul turismului cultural;
3. Potențialul turistic consacrat din zonă favorizează dezvoltarea turistică;
4. Apartenența zonei Horezu la un areal turistic renumit (Oltenia de sub Munte);
5. Păstrarea tradițiilor și a identității culturale;
6. Dezvoltarea zonei ca important pol de atractivitate turistică, ușor accesibil (apropierea de două dintre marile coridoare europene: E 81 și E 79);
7. Apropierea de arealul turistic balnear Valea Oltului, asigură un flux constant de vizitatori;
8. Dezvoltarea turismului creează condiții pentru atragerea de noi investiții;
9. Posibilitatea dezvoltării sectorului privat prin activități conexe de susținere a turismului;
10. Crearea de noi locuri de muncă cu efecte asupra reducerii ratei șomajului;
11. Valorificarea prin turism a produselor agro – alimentare locale (lactate, animaliere, fructe, legume). (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
Riscuri
1. Migrarea forței de muncă spre centrele urbane sau în afara țării;
2. Nivel scăzut de calificare a forței de muncă locale în domeniul turismului;
3. Scăderea interesului populației locale pentru continuarea unor tradiții, care au consacrat zona;
4. Posibile modificări în opțiunile turiștilor, orientarea acestora spre vacanțele în străinătate.
Analiza diagnostic a scos în evidență faptul că localitatea Horezu dispune de un important potențial natural, construit și uman, iar printr-o direcționare strategică și programe comune realiste, cu sprijinul organelor județene, prin constituirea unor parteneriate public-private, comunitățile locale se pot dezvolta în ritm susținut în beneficiul locuitorilor lor. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
VII. VALORIFICAREA POTENTIALULUI TURISTIC
Valorificarea potențialului unei zone este foarte importantă deoarece contribuie semnificativ la prosperitatea regiunii. Astfel va crește numărul de locuri de muncă, zona va deveni atractivă pentru investitori, infrastructura se va dezvolta și se va moderniza, comerțul cu suveniruri va crește și nu în ultimul rând calitatea vieții locuitorilor se va îmbunătății.
Dezvoltarea turismului determină în plan social nu numai creșterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului, ca activitate alternativă, ci determină și creșterea continuă a nivelului de pregatire și instruire profesională a personalului implicat în furnizarea serviciilor turistice. Nivelul de pregătire a lucrătorilor este unul dintre cei mai importanți factori ai productivității muncii, permițând obținerea unor performanțe superioare, și în acelasi timp, acesta se reflectă în mod nemijlocit în calitatea serviciilor oferite turiștilor.
Turismul este capabil să determine chiar mutații în dezvoltarea în profil teritorial, din acest punct de vedere, se consideră că turismul este o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale și intraregionale, privite la scară mondială, națională. Pe lângă atragerea, în circuitul de valori, a unor zone și regiuni, turismul are consecințe asupra geografiei acestora, asupra urbanizării și construcției de locuințe, amenajării de drumuri, realizării de servicii publice, industrializării etc.
Creșterea numărului de turiști va influența modul de viață al locuitorilor acționând în vederea lărgirii orizontului lor spiritual, încurajând păstrarea elementelor tradiționale, eliminând tendințele de uniformizare și generalizare, favorizând păstrarea identității socio-culturale.
Această dezvoltare a turismului trebuie să țină cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării și protejării patrimoniului natural și cultural și a reducerii presiunii antropice asupra mediului. Creșterea numărului de turiști, așteptată în condițiile dezvoltării turismului, va suprasolicita mediul înconjurător, afectând echilibrul ecosistemului. Presiunea asupra mediului va fi ținută sub control în aceasta regiune printr-o repartizare spațială uniformă a activităților turistice.
Având convingerea că zona și-a păstrat frumusețea naturală și că sunt multe lucruri minunate pe care ochiul trebuie să le descopere, lucrarea de față reprezintă un punct de plecare pentru toți cei care doresc să ia contact cu tradițiile și obiceiurile populare, cu sportul și natura, cu lumea monahală, într-un cuvânt spus cu o lume nealterată. Horezu este o comunitate deschisă, armonios unită, în care oamenii învață și sunt capabili să-i învețe și pe ceilalți. Toți care vor pășii în acest ținut vor scăpa de stresul cotidian al omului închis între pereții birolului sau imobilizat în fața calculatorului, angrenat în «rezolvări urgente » și vor fi purtați prin cele mai frumoase locuri, pe aripiile propriilor lor vise și fantezii de petrecere a timpului liber. Turismul din aceasta zonă reprezintă poarta de intrare în lumea tradițiilor și datinilor populare, reîntoarcerea la origini.
În cele ce urmează voi încerca o prezentare a potențialului turistic care se întâlnește în orașul Horezu și împrejurimile sale și o analiză a bazei tehnico-materiale, în vederea găsirii unor soluții pentru o antrenare mai largă în circuitul turistic. Orașul Horezu deși are potențial turistic, nu este suficient cunoscut și antrenat în circuitul turistic. (Primăria orașului Horezu)
1. Importanța valorificării potențialului turistic
Parte integrantă a ofertei turistice, potențialul, constituie, prin dimensiunile și varietatea componentelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, condiția esențială a dezvoltării turismului în limitele unui perimetru. În acest context, capătă o semnificație deosebită, pentru conturarea strategiei expansiunii turistice, evaluarea potențialului și a structurii sale, a gradului de atractivitate, a stadiului de exploatare și posibilităților de valorificare în viitor.
1.1 Importanța potențialului turistic în dezvoltarea turismului
Potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism.
Astfel, un anumit spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, care în urma unor amenajări specifice pot fi puse în valoare, intrând în circuitul turistic intern și internațional.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni “atracții turistice”, constituindu-se în adevărate “resurse turistice” pentru industria turistică. (Cândea, 2003)
Conceptul de atracție turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influențând în mod direct, anumite segmente ale cererii turistice. Turiștii vor fi atrași de imaginea, măreția, originalitatea, unicitatea, frumusețea unor componente ale potențialului turistic (cascadă, chei, etc. ) încercând emoții mai mult sau mai puțin puternice. Cuvintele nu vor putea reda întotdeauna varietatea impresiilor, a gândurilor, a sentimentelor ce se nasc sub imperiul emoțiilor trăite în străbaterea plaiurilor carpato-dunărene. (Cândea, 2003)
Planificarea utilizării atracțiilor de către turiști trebuie realizată cu multă atenție, pentru ca aceasta să-și atingă scopul propus, fără ca atracțiile să fie supuse degradării. În planificarea utilizării atracțiilor de către turiști, trebuie luate în considerare urmatoarele aspecte:
să furnizeze vizitatorilor multiple oportunități de distracție, dar și apreciere și înțelegere a caracteristicilor atracțiilor din zonă;
să se asigure că nu se va realiza o suprasolicitare a capacităților zonei, pentru că astfel ar conduce la degradarea și scăderea gradului de satisfacere a vizitatorilor;
să se asigure că și localnicii pot vizita aceste atracții, la prețuri accesibile;
folosirea unor tehnici care să evite suprautilizarea unei anumite zone, ca de exemplu: descentralizarea turismului zonei pe diverse atracții turistice pentru a nu se forma presiuni într-un singur loc;
pregătirea și aplicarea unui flux rațional de vizitare;
în cazul atracțiilor care necesită un anumit timp de așteptare până în momentul utilizării lor, să se organizeze activități de divertisment, pentru ca turiștii să nu se plictisească pe timpul așteptării;
introducerea unor tehnici de combatere a sezonalității, pentru că suprautilizarea din timpul perioadelor de vârf de sezon conduce la degradare; (Stănciulescu, 2004)
Pentru exprimarea ansamblului atracțiilor se mai utilizează și conceptele de “fond turistic” și “patrimoniu turistic”. Fondul turistic este definit prin totalitatea resurselor naturale și culturale cu destinație turistică, poate fi echivalent cu noțiunea de potențial turistic. Patrimoniul are o sferă mult mai cuprinzătoare, incluzând alături de atracții și baza tehnico-materială și chiar infrastructura, componente ce asigură exploatarea, valorificarea bogățiilor turistice. (Glăvan, 1997)
Potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și primirea călătorilor. Pentru definirea conținutului potențialului turistic trebuie să se facă deosebirea între atracții turistice și resurse turistice. Astfel, atracțiile turistice au o sferă de cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenția, produc impresie, incită la călătorie. Noțiunea de resursă turistică acoperă o arie mai largă, pe de o parte termenul este utilizat pentru a desemna motivul de vizitare și, în acest caz, se referă atât la atracția propriu-zisă, cât și la modul de exploatare și, pe de altă parte, este folosit pentru a defini mijloacele, sursele necesare desfășurării activității turistice, respectiv resursele naturale, materiale, umane și financiare.(Minciu, 2004)
Caracteristicile principale ale resurselor turistice :
Valoarea economică pentru industria turismului, a unui loc, a unui peisaj sau a unei particularități naturale a mediului trebuie să fie recunoscută, înainte ca aceasta să devină resursă turistică, atât de către turiști cât și de cei ce organizează industria turismului;
Utilizarea complexă a resurselor turistice. Ele sunt folosite, în cele mai multe cazuri, atât de turiști, cât și de alți utilizatori. Astfel cu greu pot fi separate ariile utilizate predominant de către turiști;
Resursele turistice sunt perisabile, fiind vulnerabile la alterare și distrugere de către presiunea turistică, dar și în alt sens prin serviciile turistice. Dintre acestea, unele, cum ar fi găzduirea (numărul nopților de cazare), trebuie consumate acolo unde și când există, deoarece sunt imposibil de stocat. (Dinu, 2002)
Varietatea resurselor turistice, specificul acțiunii și influenței lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a doua categorii de potențial turistic: natural și antropic.
Potențialul turistic natural cuprinde ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural, prin componentele sale – relief, climă, hidrografie, vegetație, faună, monumente naturale, rezervații – pentru petrecerea vacanței și respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
(Cândea, 2003)
Componentele naturale, ca resurse turistice potențiale, au un rol principal în dezvoltarea turismului, ele interesând activitatea de turism prin următoarele elemente:
Valoarea peisagistică, estetică și recreativă indiferent de locul unde se află (munte, deal, câmpie, litoral); uneori acestea sunt determinante în formarea motivației turistice;
Calitățile unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului;
Existența unor condiții care generează forme de turism specifice (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, etc.) (Erdeli, 1996)
Nu toate elementele mediului natural au însă același grad de atractivitate pentru turist. Astfel se detașează ca atracții deosebite unitățile montane, formele ciudate de relief, masivele acoperite cu zăpadă tot anul, elemente deosebite ale vegetației, râurile și cascadele, izvoarele minerale. Deși reprezintă principalul element de atractivitate pentru un flux turistic, ele nu trebuie desprinse din ansamblul componentelor mediului natural din care fac parte. Din această cauză, elementele mediului natural ce devin obiective ale circulației turistice trebuie studiate în contextul peisajelor din care fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în peisaj, nivelul lor de echilibru, starea de echilibru a componentelor peisajului. Tot acest ansamblu generează în final gradul de atractivitate a mediului natural dintr-un teritoriu, care însă trebuie apreciat la scări geografice distincte: la nivel local, regional, național și global.(Dinu, 2002)
Elementele care atrag și determină în mare parte alegerea unei destinații turistice sau a alteia sunt:
factorii naturali;
infrastructura generală;
echipamente turistice;
elementul uman: atitudinea populației locale față de turiști, a prestatorilor, a administrației;
factorii generali ai existenței și activității umane trecute și prezente: limba, mentalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura, politica, economia;( Dinu, 2002)
Potențialul turistic antropic reunește creațiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de cultură, istorie, artă și civilizație, tehnico-conomice și socio-demografice care, prin caracteristicile lor atrag fluxurile de turiști. (Cândea, 2003)
În structura potențialului antropic pot fi identificate mai multe grupe dintre care:
Vestigii arheologice: cetăți grecești, cetăți dacice, cetăți medievale, cetăți romane;
Monumente istorice, de artă și arhitectură: mănăstiri, biserici, cetăți țărănești, castele, palate, edificii religioase, monumente și statui;
Elemente de etnografie și folclor: arhitectură populară, portul, muzica și dansul, obiceiuri și tradiții, manifestări și credințe religioase, gastronomie;
Instituții și evenimente cultural-artistice: muzee, case memoriale, festivaluri, carnavaluri, manifestări sportive, concursuri de frumusețe, târguri și expoziții;
Realizări tehnico-economice și științifice contemporane: baraje și lacuri de acumulare, canale, porturi, exploatări industriale, centre comerciale etc;
Așezări umane: centre urbane, sate turistice; (Bran, 1998)
Atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din:
Unicitate – determină atractivitatea turistică a unor obiective atunci când e vorba de un unicat, care așa a fost de la apariția lui sau a dobândit această calitate în timp ;
Dimensiune – poate fi element de atractivitate, atunci când atinge extremele: fie foarte mare, fie cele de dimensiune mică;
Inedit – atrage pentru că, prin firea lui, omul manifestă curiozitate fața de nou, de ceva ce nu a mai văzut. Ineditul poate apare în stilul arhitectonic, în natura materialului din care este lucrat, culoarea și amplasarea obiectivelor antropice în locuri deosebite;
Funcție – funcția unor edificii poate avea rezonanță istorică sau poate fi reflectarea importanței dobândite mai recent; (Bran, 1998)
România este deținătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, ca și a unui patrimoniu etno-folcloric, care atestă evoluția și continuitatea de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei poporului român.
Tot acest fond cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potențiale și o componentă a imaginii turistice a țării noastre pe piața internațională.
1.2 Valorificarea potențialului turistic
Valorificarea resurselor turistice în turism s-a realizat încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar și numai la apele minerale sau așezămintele religioase din antichitate și evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.
În condițiile dezvoltării durabile a României, valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic. Aceasta presupune atât o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, cât și o protejare și conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un volum de timp redus. România dispune, de un potențial bogat și variat din punct de vedere al tipologiei atracțiilor și, ca atare, competitive în raport cu oferta altor țări.
Direcții de valorificare a potențialului turistic:
Modernizarea întregii infrastructuri de unități turistice, alinierea lor la nivelul unităților din țările cu turism dezvoltat (ridicarea gradului de confort, dotarea unităților cu utilaje, aparatură, mașini și echipamente moderne de hotelărie și restaurante);
Promovarea și publicitatea produselor turistice;
Calitatea serviciilor (cazare, alimentație publică, tratament, agrement, transport, informarea, instruirea și pregătirea permanentă a personalului din turism);
Organizarea, protecția resurselor turistice;
Creșterea atractivității stațiunilor de munte prin dezvoltarea agrementului diversificat pentru toate categoriile de turiști și pentru toate anotimpurile;
Dezvoltarea accentuată a turismului cultural și automobilistic, deschiderea de noi itinerari turistice pentru valorificarea superioară a patrimoniului natural, istoric și cultural de care dispune țara noastră;
Punerea în valoare a obiectivelor turistice naturale și antropice prin realizarea de noi căi de acces și îmbunătățirea celor existente;
Înființarea de centre de informații turistice în mediul urban și rural, în localitățile cu vocație turistică;
Atragerea de investitori pentru obiectivele strategice;
Consolidarea și diversificarea ofertelor turistice pentru grupuri țintă, oameni de afaceri, politicieni, turiști străini;
Asigurarea de spații de parcare auto în condiții de securitate;
Extinderea rețelelor de telefonie mobilă și fixă în zonele de interes turistic;
Informarea consiliilor locale cu privire la normele de clasificare a structurilor turistice care să stea la baza eliberării autorizațiilor de construcție și funcționare;
Amenajarea de spații de parcare, zone de campare și amplasamente pentru stocarea temporară a deșeurilor;
Organizarea și derularea unor acțiuni privind creșterea conștiinței civice a populației;
Organizarea unor campanii de ecologizare a zonelor turistice și de popularizare a legislației de mediu;(Neacșu, 2005)
Realizarea acestor direcții presupune elaborarea unor proiecte, care trebuie să cuprindă o detaliere a obiectivelor, sarcini și responsabilități specifice, durata de realizare și etapele principale, resursele financiare, materiale și umane necesare. De asemenea, caracterul realist, viabil atât al obiectivelor cât și al proiectelor trebuie susținut prin studii de evaluare a efectelor acestora, studii de fezabilitate și eventuala ajustare pe parcurs. Materializarea acestor proiecte și a obiectivelor strategice astfel concretizate va asigura, indiscutabil, o mai bună valorificare a resurselor și sporirea aportului turismului la creșterea economică.(Stănciulescu, 2004)
Pentru ca aceste proiecte și programe turistice să aibă succes este esențială implicarea comunităților locale în procesul de dezvoltare a turismului. Prin implicare, comunitățile locale vor înțelege turismul, vor fi capabile să facă față dezvoltării în zona lor, să participe la dezvoltarea turismului în beneficiul lor și să susțină sectorul turistic. Trebuie stabilit un consens cu comunitățile în privința modalităților de planificare a turismului în zona lor și pentru crearea unui program cu implicare locală.
1.3 Protecția și conservarea potențialului turistic
Turismul este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând “materia sa primă”, obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului, fiind suportul său cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, “calitatea acestuia putând favoriza sau nega activitățile turistice”. (Erdeli, 1996)
Cu cât resursele mediului înconjurător sunt mai variate și complexe și mai ales, nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive răspunzând unor foarte variate motivații turistice. (Erdeli, 1996)
Conservarea înseamnă păstrarea și utilizarea în cunoștință de cauză a potențialului natural și antropic. Turismul nu oferă numai un motiv pentru conservarea mediului natural și a celui antropic, ci furnizează și banii necesari pentru conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru păstrarea mediului înconjurător. Reabilitarea însemnă redarea vieții unei clădiri sau unei zone și renașterea acesteia ca ceva diferit de starea sa inițială. În timp ce conservarea presupune păstrarea mediului înconjurător într-o formă cât mai apropiată de cea originală, reabilitarea implică o schimbare majoră în utilizarea mediului. (Erdeli, 1996)
Turiștii sunt atrași întotdeauna de locurile frumoase, de regiunile cu un trecut istoric bogat, de construcțiile arhitectonice interesante și de areale cu o natură mai sălbatică în care intervenția omului este mai puțin vizibilă. În aceste condiții, relația turism-mediu înconjurător, are o semnificație deosebită, orice modificare produsă mediului înconjurător aduce prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale. (Erdeli, 1996)
În acest sens concludentă este și aprecierea facută de specialistul elvețian, prof. Krippendorf: “Daca putem să pierdem și apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu același lucru se întamplă în turism, unde substanța de bază – peisajul și pamântul – odată pierdută este iremediabil pierdută”. (Erdeli, 1996)
În cazul turismului, consecințele degradării resurselor turistice pot avea implicații social-economice dintre cele mai grave.
Din punct de vedere economic, produsele turistice care includ resurse degradate, își micșorează din valoare, consecințele fiind directe, materializate în diminuarea cererii turistice și, implicit, utilizarea mai redusă a bazei materiale turistice și scăderea încasărilor provenite din comercializarea lor.(Istrate, Bran, 1996)
Din punct de vedere socio-cultural, se reduc posibilitățile de refacere a sănătății și a forțelor umane, prin diminuarea calității factorilor terapeutici sau a celor ce favorizează odihna și recreerea ca și a posibilităților de satisfacere a necesităților de cultură și educație a oamenilor.
Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existența și dezvoltarea lui depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul său, astfel spus un “barometru” al calității acestuia. Se practică intens acolo unde sunt întrunite condiții bune sau se diminuează și dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediului înconjurător, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa, se degradează. .(Istrate, Bran, 1996)
Degradarea mediului înconjurător a resurselor turistice provine de la doua mari grupe de factori :
Factori care sunt urmare directă a dezvoltării economice;
Factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism și agrement;
Prima grupă de factori rezultați, în principal, din intensificarea activităților industriale, agricole și de transport, afectează atât mediu cât și cadrul general de desfășurare a activităților turistice. Cei mai importanți sunt: poluarea aerului, apei și a solului, poluarea sonoră, poluarea peisajului, degradarea pădurilor, rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii.
În ceea ce privește a doua grupă de factori turismul ca orice activitate umană, fără să conțină elemente intenționale, fiind un consumator de spațiu și resurse turistice, participă implicit la degradarea și poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic, fie prin presiunea directă a turiștilor asupra peisajului, florei și faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora parțial sau total, fie prin concepția greșită de valorificare a unor zone, puncte și obiective turistice. .(Istrate, Bran, 1996)
Acțiunile distructive ale turismului (impactul negativ), rezultat al lipsei de educație turistică și ecologică sunt provocate de: circulația turistică necontrolată (distrugerera vegetației și florei, declanșarea de incendii, braconaje), lipsa locurilor amenajate destinate popasului sau instalării de corturi, intensificarea turismului automobilistic (distrugerea de floră, pajiști, arbuști; gazul de eșapament influențează negativ mediul înconjurător), exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, plaje, apa lacurilor sărate etc.), structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor. (Nistoreanu, 2003)
Măsuri de protecție a mediului care trebuie integrate în procesul de planificare, dezvoltare și administrare turistică:
dezvoltarea și proiectarea adecvată a unor sisteme utilitare corespunzătoare de alimentare cu apă, energie electrică, administrare a deșeurilor pentru facilitățile turistice;
nedepășirea capacității de susținere a așezărilor;
dezvoltarea unor sisteme adecvate de transport rutier și alte tipuri de transport, cu accent pe folosirea unor sisteme de transport public nepoluante;
controlarea atentă a fluxului de vizitatori la obiectivele de atracție turistică;
în zonele naturale, se interzice turiștilor să rupă florile sau să taie copacii în zonele de camping sau pe traseu sau să strângă plante rare, evitându-se astfel dezechilibrarea faunei sălbatice;(Stănciulescu, 2004)
Protecția mediului înconjurător și a patrimoniului turistic este influențată în mare măsură și de conștiința ecologică a populației și a sentimentului de dragoste și respectul acesteia pentru natura patriei, a locurilor istorice și a monumentelor de artă și arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o acțiune susținută de educație cu privire la mediu și la potențialul turistic, acțiune care trebuie să se realizeze la nivel național, prin insuflarea unei atitudini de respect și responsabilitate față de resursele naturale în vederea ocrotirii lui.
Ocrotirea naturii și conservarea calităților sale devin pentru turism o necesitate. Trebuie să se caute un echilibru între turism și natură, între dezvoltare și conservare în fiecare loc și teritoriu.
Protecția și conservarea potențialului turistic se conturează ca o activitate distinctă având probleme specifice care solicită colaborarea specialiștilor din domenii variate. Această acțiune poate avea o eficiență satisfăcătoare numai în condițiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfășurare adecvat, ea impunând organizare administrativă, resurse economice, un suport legislativ eficient și o susținută activitate de educație ecologică. (Nistoreanu, 2003)
2. Analiza valorificării potențialului turistic al orașului Horezu
Se vor analiza toate tipurile de resurse turistice existente în orașul Horezu, dotarea cu infrastructură generală și turistică, precum și oportunitățile de valorificare a potențialului. Astfel vor fi stabilite obiectivele, căile și mijloacele de remediere a decalajelor constatate, cu scopul de a identifica posibile direcții de valorificare a potențialului turistic.
2.1 Oferta de cazare
În anul 1989, capacitatea de cazare a orașului Horezu se rezuma la doar 2 unități de cazare: un han turistic (în prezent clasificat ca „Hotel”) și un complex de căsuțe turistice (camping). În ultimii ani, au intrat în circuitul structurilor de cazare mai multe unități de tip pensiune, ceea ce a condus la creșterea numărului de locuri de cazare.( Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Oferta de cazare a stațiunii este completată și de cele 32 de locuri de cazare de la Mănăstirea Hurez: 20 de locuri în 10 camere cu două locuri și 12 locuri în 3 camere cu câte 4 locuri.
În ceea ce privește evoluția locurilor de cazare în perioada 2006 – 2011 în Horezu, aceasta este prezentată în tabelul de mai jos.
Tabel .6- Evoluția locurilor de cazare Horezu
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
În perioada 2002 – 2006 numărul locurilor de cazare cunoaște o tendință descrescătoare de la 168 de locuri în 2002 la 108 locuri în 2006. Această situație, în condițiile creșterii numărului de structuri, semnifică faptul că structurile nou apărute nu au putut compensa cu oferta lor de cazare, scoaterea din funcțiune a unor locuri de cazare existente (numărul locurilor în hotel s-au redus la jumătate). Se constată că maximul locurilor a fost atins în anul 2007, datorită creșterii numărului unităților de tip pensiune, în total 8 pensiuni în 2007.
Din punct de vedere al categoriei de confort, cele mai multe structuri de cazare din orașul Horezu sunt de 2 stele (respectiv flori pentru pensiunile turistice), mai exact, 75 %. În ceea ce privește unitățile de tip pensiune turistică, cele mai multe locuri, adică 57,89 %, sunt încadrate la 3 flori .
Tabel .7 – Structura capacității de cazare pe categorii de confort, în anul 2011
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
Dacă analizăm tipul structurilor de cazare, se observă că numărul de locuri în structuri de tip hotel reprezintă 35,71 %, iar cele din pensiunile turistice reprezintă 54,28 % din total. Ponderea cea mai scăzută o dețin unitățile tip camping 10,0 1% (vezi graficul nr. 1).
Graficul nr. 3 – realizat pe baza tabelului 7
Raportat la structurile de cazare din județul Vâlcea, Stațiunea turistică Horezu înregistrează 5,76 % din totalul structurilor de cazare aferente județului, iar ca număr de locuri de cazare, un procent mai puțin semnificativ, de 1,17 %. Se observă o uriașă disproporție, în special în ceea ce privește numărul de locuri. Acest raport este justificabil, având în vedere că pe teritoriul județului se află câteva dintre cele mai importante stațiuni balneare din țară: Călimănești – Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora. Ponderea numărului de structuri de cazare este totuși mai mare datorită apariției în ultima vreme, pe teritoriul orașului Horezu, a unor unități de cazare de capacitate redusă (pensiunile turistice) (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
2.2 Oferta de alimentație
Alături de baza de cazare, structurile de alimentație contribuie la conturarea profilului stațiunii și la creșterea puterii de atracție a acesteia.
Numărul locurilor la mese în Horezu, într-o proporție de 88,52 %, corespunde structurilor de alimentație aferente unităților de cazare. (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Tabel 8 – Nr. locuri mese pt. structurile de alimentație aferente unităților de cazare 2011
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
Numărul locurilor la mese aferente structurilor de alimentație independente:
Restaurant „Casa Marcea” – 60 de locuri la mese;
Pizzeria „Vital” – 24 de locuri la mese;
Totalul locurilor la mese în structuri independente este 84 de locuri, adică 11,47 %. Numărul total al locurilor la mese în Stațiunea turistică Horezu este de 732 de locuri.
Se observă că există doar două unități de alimentație independente (restaurantul „Casa Marcea” și pizzeria „Vital”) din aceasta cauză se impune o creștere mai ales a numărului restaurantelor. Acestea trebuie să utilizeze specificul local în meniuri sau în amenajarea interioară și să fie deservite de un personal atent și instruit. Meniurile să fie atât în limba română cât și într-o limbă de circulație internațională.(Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Raportul dintre numărul locurilor la masă și numărul locurilor de cazare este de 5,23. În acest context, cererea pentru serviciul de alimentație este foarte bine satisfăcută și se consideră necesară creșterea numărului de locuri de cazare (raportul optim fiind de 1,2-1,5 locuri la masă pentru un loc de cazare). (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
2.3 Oferta de agrement
În concordanță cu gusturile și preferințele turiștilor, mijloacele de agrement sunt extrem de diverse: de la terenuri de sport, spații verzi / parcuri, săli de jocuri, până la cluburi, discoteci etc. Alte forme de agrement sunt oferite și în cadrul structurilor turistice de cazare. Astfel, unele pensiuni turistice au terenuri proprii de agrement – saună, sală pentru jocuri de interior (tenis, șah, table ș.a.), locuri de joacă pentru copii.
Orașul Horezu deși deține mijloace de agrement, acestea sunt încă deficitare în oferta turistică de servicii și este necesară o lărgire a gamei serviciilor și o creștere a calității acestora.
Posibile servicii de agreement care ar putea fi valorificate în zonă: plimbări cu trăsura pentru a vizita zona și împrejurimile, echitație, piste pentru biciclete, picnic organizat, pelerinaje organizate la mănăstirile din zonă, sală de competiții sportive la nivel regional, piscine, patinoare artificiale, grădini botanice, zoologice, cazinouri, cluburi pentru agrement etc.
2.4 Circulația turistică
Circulația turistică este analizată prin prisma următorilor indicatori: sosirile de turiști, înnoptările în structurile de cazare, densitatea circulației turistice, durata medie a sejurului și coeficientul de utilizare a capacității. Evoluția fiecăruia dintre acești indicatori este analizată pentru perioada 2006 – 2009.
În intervalul 2006 – 2009 se constată o evoluție oscilantă a numărului de turiști sosiți în orașul Horezu. De la 1.289 de turiști în 2006, în anul 2009 se ajunge la 1.520 de sosiri, ceea ce înseamnă o creștere cu 18 %.(Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Tabelul 9 – Cererea turistică înregistrată în orașul Horezu
Sursa :Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
Cel mai mare număr de turiști sosiți se înregistrează în 2009, adică 1613 turiști, reprezentând 27,36 % din numărul total de turiști sosiți în perioada analizată. În perioada 2006 – 2009 numărul total de sosiri a fost de 5894. (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Grafic.4-realizat pe baza tabelului 9
Din punct de vedere al distribuției pe tipuri de turiști, românii reprezintă principala categorie pentru Stațiunea turistică Horezu. Ponderea turiștilor străini este extrem de scăzută, sub 5 % din totalul turiștilor. Cea mai mare pondere înregistrată de turiștii străini a fost în anul 2007, de 7,2 %, în timp ce în ultimul an al analizei atinge o valoare foarte scăzută, de aproximativ 3 % . (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Grafic.5- realizat pe baza tabelului 9
În ceea ce privește proveniența turiștilor străini, după țara de origine, cei mai mulți turiști străini din totalul sosirilor, în 2009 provin din Italia, în proporție de 37,5 %, restul țărilor situându-se sub valori de 15 % . (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Indicatorul înnoptări cunoaște un trend ascendent în perioada 2006 – 2008, doar în 2009 înregistrându-se o scădere față de anul anterior. În ciuda acestei scăderi din 2009, față de anul de bază al analizei se constată o creștere semnificativă cu 70,63 % (Direcția Județeană de Statistică Vâlcea)
Grafic. 6- realizat pe baza tabelului 9
Sejurul mediu reprezintă numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-o anumită zonă. El se calculează conform următoarei formule:
Sejurul mediu = număr înnoptări / număr turiști sosiți
Pe toată perioada analizată, durata sejurului mediu se menține la o valoare foarte scăzută, nedepășind 2 zile în nici unul dintre ani.
Densitatea circulației turistice (DT) oferă informații cu privire la gradul de solicitare a zonei și indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turiștilor, fără a fi perturbată viața și activitatea rezidenților.
Densitatea circulației turistice se calculează atât în relație cu populația rezidentă, cât și cu suprafața zonei, astfel:
DT= numărul de turiști sosiți / populația rezidentă a zonei
DT= numărul de turiști sosiți / suprafața în kmp a zonei
În ceea ce privește densitatea circulației turistice în raport cu populația în Horezu din 2003 până în 2006 ea cunoaște o creștere mică ( + 22%). Acest lucru se poate datora creșterii numărului de turiști sosiți în perioada analizată.(Minciu, 2004)
Tabel 10- Densitatea circulației turistice
Sursa :Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
Creșterea mică a densității turistice conduce la o serie de avantaje cum ar fi: lipsa aglomerării, a poluării fonice, a conflictelor sociale, dar există și o serie de dezavantaje cum ar fi: încasare turistică mică, economie locală slab dezvoltată etc.
Coeficientul de utilizare a capacității (gradul de ocupare) reflectă măsura în care capacitatea de cazare disponibilă este utilizată și se determină prin raportarea înnoptărilor la numărul de locuri disponibile în stațiune.
În continuare am analizat gradul de ocupare la Hotel Horezu și Camping “Stejari”. Datele pe care le-am obținut nu sunt foarte recente. În anul 1989, atât pentru Hotel „Horezu”, cât și pentru Camping „Stejarii”, gradul mediu de ocupare a înregistrat valori foarte ridicate (90,3 % și, respectiv 88,4 %).(Primăria orașului Horezu)
În perioada anilor 2002 – 2003, Hotelul „Horezu” cunoaște o scădere accentuată a gradului de ocupare, în principal pe fondul unei reduceri a cererii turistice înregistrate la nivelul întregii țări, dar și ca urmare a apariției unor noi unități de cazare de tip pensiune, ce au preluat o parte din cererea pentru cazare. (Primăria orașului Horezu)
Campingul „Stejarii” funcționează doar 4 luni/an, cu un vârf de sezon în luna august, în care se înregistrează cel mai ridicat grad de ocupare, respectiv 70 %. Pentru celelalte luni de funcționare, gradul de ocupare se situează în intervalul 30 – 65 %, media anuală, de 51,25 % fiind mult inferioară celei înregistrate în anul de referință 1989. (Primăria orașului Horezu)
Există tendința clară de creștere a circulației turistice la nivelul stațiunii, la această creștere contribuind în mod semnificativ organizarea de manifestări diverse de către Administrația locală, participarea autorităților locale la târgurile de turism din România și promovarea, cu această ocazie a ofertei turistice a Orașului Horezu.
Deoarece numărul turiștilor cazați în structurile turistice clasificate nu reflectă cu exactitate circulația turistică din Horezu se va lua în calcul și situația vizitatorilor înregistrați la diferitele obiective turistice, precum și a participanților la manifestările culturale
Informațiile prezentate mai sus completează datele referitoare la cererea turistică, reflectând mult mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în Orașul Horezu. Se observă că numărul vizitatorilor înregistrați la aceste obiective este mult mai mare față de numărul turiștilor care au înnoptat în spațiile de cazare din orașul Horezu. Acest lucru se explică prin faptul că localitatea nu beneficiază încă de structuri de primire turistice variate ca tip și grad de confort, în corelație cu valoarea potențialului său, dar și datorită faptului că în apropiere se află câteva stațiuni balneare de interes național (Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora) și reședința de județ (Municipiul Râmnicu Vâlcea), acestea reprezentând în prezent sursa principală a fluxurilor de vizitatori din localitate. (Primăria orașului Horezu)
3. Infrastructura
Poziția localității în raport cu DN 67 și DN 65 C, importante căi rutiere de acces și existența unui patrimoniu bogat de resurse turistice, a permis și favorizat dezvoltarea infrastructurii generale, a infrastructurii specifice turismului și a utilităților de bază.
Infrastructura generală existentă în localitate
– localitatea este traversată de DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Motru – Drobeta Tr. Severin), importantă arteră rutieră care leagă două magistrale rutire europene: E 81 (pct. de frontieră RO / UA – Halmeu – Satu Mare – Cluj Napoca – Sibiu – Rm. Vâlcea – Pitești – București) și E 79 (pct. de frontieră H / Ro – Oradea – Deva – Petroșani – Tg. Jiu – Craiova – Calafat – pct. de frontieră RO / BG);
– DN 65C (Horezu – Bălcești – Craiova); rețeaua de drumuri naționale de pe teritoriul administrativ totalizează 6 km;
– DJ 665 (Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Curțișoara / DN 66 / E 79);
– DJ 669 (Dealul Ulmului – Romani); rețeaua de drumuri județene cumulează circa 5 km;
– Dc 139 (Horezu – Măldărești);
– Dc 142 (Horezu – Urșani);
– Dc 143 (Horezu – Olari – Tănăsești);
– Dc 146 (Horezu – Romanii de Jos);
– Dc 147 (Romanii de Jos – Neagota); rețeaua de drumuri comunale însumează peste 21 km;
– rețeaua stradală orășenească, alcătuită din 26 străzi asfaltate, cu trotuare și 21 poduri, 10 parcări, cu o suprafață de 6.600 mp, un parc (58.750 mp), un ștrand (1.250 mp), spații verzi (10 ha), un stadion (15.000 mp);
( Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT)
4. Echipare edilitară:
– alimentare cu apă în sistem centralizat; există 2 surse de alimentare cu apă (captar din pârâul Romani, Q = 50 l/s și captarea din Pârâul Râmești, Q = 35 l/s); lungimea rețelei de distribuție are circa 20.00 m, din sursa Romani și 37.561 m din sursa Râmești; 75 % din populația orașului este racordată la rețeaua de apă potabilă; din rețeaua de aducțiune a orașului este alimentat și o parte a teritoriului Comunei Măldărești;
– rețea de canalizare: în sistem mixt (canale pluviale și canale menajere); 45 % din populația orașului este racordată la rețeaua de canalizare;
– stație de epurare, situată pe teritoriul Comunei Măldărești – nu este în stare de funcționare;
– alimentare cu energie electrică (SC Electrica – centrul Horezu, stație de transformare de 110 kV / 20 kV, LEA și LES de înaltă – 110 kV, medie – 20 kV și joasă tensiune – 0,4 kV, posturi de transformare – 24);
– telefonie: – localitatea este racordată la centrala telefonică digitală Horezu, pe cablu interurban, din fibră optică, aerian sau subteran, ce însoțește DN 67 (Rm. Vâlcea – Tg. Jiu), cu racorduri spre Vaideeni și Măldărești; centrala are o capacitate de 2.000 posturi telefonice, din care circa 1.855 posturi fixe instalate – împreună cu Comuna Măldărești, cu posibilități de extindere; există sevicii pentru telefonia mobilă GSM (Connex, Orange, Cosmorom);
– televiziune prin cablu – este deservită de firma IMSAT;
– alimentare cu căldură – se realizează în sistem centralizat de la două centrale termice pe combustibil solid (capacitate cuprinsă între 5 – 6 Gcal/h), care deservesc blocurile de locuințe, Spitalul Orășenesc și Grădinița sau în sistem individual, cu centrale termice proprii (de capacitate mică) și sobe, alimentate cu combustibil solid (lemn, cărbune), în locuințele lindividuale;
– gospodărie comunală: colectarea mecanică a deșeurilor menajere se realizează doar în zona centrală a orașului, iar depozitarea lor se face într-un spațiu neadecvat, ce nu corespunde cerințelor legislației românești privind protecția mediului; în afara zonei centrale nu există un control strict al depozitării deșeurilor menajere, de cele mai multe ori depozitarea lor se face neorganizat, de-a lungul cursurilor de ape, acest fapt având un impact negativ asupra mediului înconjurător.
Serviciile oferite populației și inclusiv turiștilor sosiți în localitate se situează la un nivel nesatisfăcător, în raport cu cerințele actuale și raportate la serviciile din țările vecine, membre ale Uniunii Europene, potențiale concurente în domeniul turistic și nu numai. O analiză critică sumară a situației existente în domeniul serviciilor evidențiază următoarele aspecte:
– rețeaua de alimentare a cu apă a orașului și a satelor componente nu satisface necesitățile populației în ceea ce privește extinderea rețelei (aproximativ 25 % din gospodării sunt în afara rețelei de alimentare în sistem centralizat), starea tehnică a acesteia (o parte din conducte au durata de viață deja expirată), calitatea apei distribuită (apa nu este în totalitate potabilă) și necesarul de apă asigurată (în perioadele de secetă debitul distribuit în rețea scade foarte mult);
– rețeaua de canalizare este subdimensionată, nu deservește decât zona centrală a orașului, starea tehnică a conductelor și branșamentelor este proastă;
– stația de epurare, construită pentru a deservi și orașul Horezu, este situată pe teritoriul administrativ al comunei Măldărești, dar este nefuncțională din punct de vedere tehnic și prezintă o situație conflictuală între cele două administrații locale legată de situația juridică a terenului;
– serviciile de alimentare cu energie electrică și de telefonie sunt la nivel satisfăcător;
– serviciile turistice oferite sunt la standardele cerute de Uniunii Europene, în condițiile unei puternice concurențe pe piața turistică creată de statele vecine.
(Primăria orașului Horezu)
Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic existent pe teritoriul orașului Horezu favorizează variate modalități de petrecere activă a timpului liber, de odihnă, de recreere și de practicarea unor forme de turism specifice.
5. Forme de turism
a) Turism etnocultural. Caracterul și tradiția acestei zone a orientat locuitorii către activități de artizanat specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual (costum popular, covoare oltenești), pictura religioasă. La Horezu se lucrează una dintre cele mai frumoase ceramici din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului. Fiecare dintre formele modelate de olarii din Horezu, într-o cromatică bazată pe ocru, verde și brun, amintește de ceramica smălțuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu (sec. al XVII – lea). Existența centrelor etnoculturale, păstrătoare a meșteșugurilor populare tradiționale, arhaice, unele cu valoare de unicat la nivel național și european, susține practicarea acestei forme de turism. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
b) Turismul cultural-religios este favorizat de o moștenire deosebit de bogată, ce înscrie zona Horezu în categoria valorilor de vârf ale patrimoniului cultural românesc, fiind întrecută, ca număr de obiective religioase și valoare, doar de nordul Moldovei – Bucovina. Sunt păstrate în această zonă a Olteniei de Nord, monumente istorice de valoare universală – Mănăstirea Hurez – monument UNESCO, precum și un important tezaur de artă religioasă. Horezu reprezintă un important centru monahal național și contribuie la conservarea spiritualității și culturii ortodoxe românești, la sud de Carpați. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
c) Turism rural și agroturism. Dezvoltarea turismului rural în zona Horezu este susținută de existența unor locuri în care obiceiurile cunoscute de multe generații, sărbătorile strămoșești și meșteșugurile devenite artă, sunt la ele acasă. Promovarea turismului rural va asigura acestui spațiu păstrător de valori tradiționale românești o dezvoltare echilibrată și durabilă. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
d) Turismul de sfârșit de săptămână (week-end) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată, locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfârșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe. Apropierea de municipiul Râmnicu Vâlcea, dar și poziția orașului, pe DN 67 și DN 65C, favorizează afluxuri importante dinspre capitala de județ sau dinspre municipiul Craiova. Practicarea acestei forme de turism, într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al Horezului, este din ce în ce mai des întâlnită. (Fundația Parteneri pentru dezvoltare locală, 2004)
e) Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională – DN 67 (Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Drobeta Tr. Severin), care face legătura între trei magistrale rutiere europenee: E 81 (București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/ punct de frontieră RO/UK) și E 79 (Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (pct. de frontieră RO/BG – București – Craiova – Drobeta Tr. Severin – Timișoara – Moravița pct. de frontieră RO/ YU). Prezența a numeroase obiective turistice de interes cultural, istoric, etnografic, religios sau natural în întraga zonă de nord a Olteniei, face ca traseul DN 67 să atragă anual zeci de mii de turuiști români și străini. (Agenție de turism)
f) Turismul montan. În perspectivă, Horezu poate deveni un pol important al turismul montan, atât datorită existenței unor trasee turistice marcate sau nemarcate, din Munții Căpățânii, ce pornesc din satele Urșani, Tănăsești, Ifrimești sau Romanii de Sus, pe interfluvii sau pe drumurile forestiere ce însoțesc prinncipalele pâraie din zonă, dar și datorită potențialului schiabil al Munților Căpățâna (izvoarele Luncavățului/Vf. Urșani, zona Vf. lui Roman). În prezent turismul montan nu reprezintă o formă de turism prioritară, dar odată cu obținerea statutului de stațiune turistică a orașului Horezu vor apărea noi oportunități pentru dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii turistice, în principal de acces, cât și pentru pentru sporturile de iarnă. (Agenție de turism)
g) Turismul de afaceri este o formă de turism ce înregistrează la nivel național o dinamică accentuată, ca urmare a intensificării relațiilor economice. În perspectivă, în zona Horezu se poate promova turismul de congrese și reuniuni, cu condiția realizării de amenajări turistice specifice (structuri de cazare cu grad ridicat de confort, structuri de alimentație, săli de conferințe). Fiind o formă de turism care aduce încasări ridicate, este necesar să i se acorde interesul cuvenit. (Agenție de turism)
h) Turismul științific este susținut de existența pe teritoriul administrativ al orașului Horezu a unei suprafețe din Parcul Național Buila – Vânturarița, ce poate constitui un laborator de lucru pentru cercetătorii în domeniu. (Agenție de turism)
i) Turismul pentru sporturi extreme, o formă de turism cu adresbilitate preponderentă către tânăra generație, prinde contur din ce în ce mai mult și în România. Zona oferă suportul necesar pentru parapantă, cicloturism, snowboard, motocross, deltaplan. În vara anului 2005 s-a desfășurat un prim raliu auto pentru mașini de tipul ARO, finalizat cu o festivitate de premiere pentru câștigători. Acesta este un început și pentru alte tipuri de vehicule. (Agenție de turism)
j) Manifestările tradiționale culturale locale, „Cocoșul de Hurez” și „Zilele orașului Horezu” sunt un prilej de întâlnire a fiilor satului, de stabilirea de contacte umane între localnici și oaspeți, între cei plecați în alte localități și cei rămași, între reprezentanții administrației locale și diverse personalități invitate, iar pentru locuitorii orașului un prilej de valorificare a resurselor locale, de petrecere a timpului liber sau de relaxare. (Agenție de turism)
VIII. PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII TURISTICE
Prin Programul Operațional Regional 2007 – 2013, Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenție 5.3 Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică, orașul Horezu va beneficia de promovare turistică cu finanțare de la Uniunea Europeană, administrația publică locală implementând proiectul „Promovarea produselor și a evenimentelor turistice specifice din zona depresionară Horezu pentru dezvoltarea și consolidarea turismului în nord-vestul județului Vâlcea", cod SMIS 16531. Perioada de implementare a proiectului este de 24 de luni, iar valoarea totală a proiectului este de 1.024.655,71 lei, din care, 797.824,00 lei valoarea totală eligibilă. Ca obiectiv general, proiectul își propune: îmbunătățirea vizibilității zonei depresionare Horezu ca destinație de succes pentru practicarea turismului (cultural, monahal, cinegetic, de agrement, de aventură, de odihnă sau recreere, etc.). (Primăria orașului Horezu)
În realizarea obiectivului general al proiectului, au fost identificate pentru implementare, următoarele obiective specifice: promovarea internă – județeană, regională și națională – a atracțiilor turistice din zona depresionară Horezu, îmbunătățirea gradului de competitivitate al actorilor locali, valorificarea potențialului turistic oferit de patrimoniul național, istoric și cultural, valorificarea în scop turistic a produselor tradiționale cu specific local, includerea zonei depresiunii Horezu în circuite turistice culturale, de afaceri și de agrement, utilizarea mijloacelor informatice și a internetului pentru marketing turistic, etc.
Promovarea evenimentelor și a obiectivelor turistice din zona depresionară Horezu prin materiale de prezentare tipărite, video și audio difuzate în mass-media și pe internet, va conduce la o creștere economică la nivelul orașului prin dezvoltarea mediului de afaceri în turism, proiectul răspunzând astfel obiectivului strategic al Programului Operațional Regional – sprijinirea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate și durabile a regiunilor României. Referindu-se la importanța proiectului, primarul Constantin Nițu, spune că, „datorită așezării sale geografice, zona depresiunii Horezu beneficiază de caracteristicile unei zone turistice complexe, care oferă un produs turistic complex. Potențialul turistic de care dispunem, justifică demersul nostru. Pe termen lung, proiectul urmărește ca Horezu să devină destinație tradițională de turism de nivel național și internațional. Prin realizarea obiectivelor și activităților prevăzute în proiect, Horezu va cunoaște o evoluție în ceea ce privește atractivitatea turistică, iar numărul de turiști va crește cu cel puțin 16 – 20%".
IX. CONCLUZII
În lucrarea de față, am dorit sa evidențiez , că pentru localitatea Horezu, atracția turistică este data în special de tradițiile atât de bine conservate, de activitățile de artizanat, cu deosebire de olărit, urmat de țesăturile executate manual și nu în ultimul rând de caracterul istoric și monahal al localității.
Nu pot afirma că turismul oferit de localitatea Horezu poate să se înscrie în cel de tip sejur, însa face față cu cinste turismului științific, turismului de agrement și pentru recreere. Durata actului recreativ este variabilă. În general predomina turismul de scurtă și medie durată, raportat la week-end sau o parte a concediului de odihnă. Acest tip de turism constituie o punte de legăură între om și natură, oferindu-i acestuia ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea și stresul zilnic.
Localitatea Horezu constituie o zonă cu mare atractivitate turistică și cu puternice valențe de dezvoltare dacă luăm în considerare atât cadrul natural, diversitatea peisagistică, prezența factorilor naturali, dar și cadrul cultural, ce reprezintă prin toate elementele sale (construcții laice și religioase, folclor, legende, tradiții și obiceiuri) spiritualitatea specifică zonei. Potențialul turistic este completat de rețeaua densă de căi de comunicații care facilitează circulația turistică și este susținut de o varietate de unități cu funcție de cazare, care constituie premise ale dezvoltării turismului.
Totuși, situarea într-o zonă în care activitățile economice au avut de-a lungul timpului un impact negativ considerabil, are repercusiuni asupra afirmării și dezvoltării fenomenului turistic, datorită gradului ridicat de poluare și a degradării peisajelor. La aceasta se adaugă promovarea superficială și neatractivă a imaginii turistice a zonei, dublată de slaba calitate a tehnicilor de prezentare și interpretare turistică.
În concluzie, pentru dezvoltarea unui turism durabil în localitatea Horezu trebuie să se urmărească punerea în valoare a elementelor cu reale valențe turistice, iar în același timp să se urmărească dezvoltarea economiei locale, îmbunătățirea mijloacelor de valorificare a potențialului turistic și minimalizarea impactului negativ asupra mediului.
Experiența arată că multe obiective economice constituieși atracții turistice, unele dintre acestea atrag numeroși turiști. Într-o asemenea categorie de obiective intra o serie de mari lucrări inginerești arhitectonice care modifică cadrul natural cum ar fi podurile și alte obiective economice și sociale ca de exemplu centre de artizanat, complexe comerciale, sisteme de irigații,unități agricole, care pot fi integrate într-o forma de turism specializat.
Dacă unele piețe pot fi ușor definite (de exemplu, piața mărfurilor, a for ței de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în industria hotelieră.
O activitate de prestații hoteliere nu se aseamănă în multe privințe cu o alta aparent similară și nu servește întotdeauna aceeași piață. Unele tipuri de unități hoteliere oferă un produs “complet”, format din servicii de cazare și alimentație, pe câtă vreme alte tipuri de unități hoteliere nu oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de servicii complementare.Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentație oferite de un hotel: turiștii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente din arealul vizat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita servicii de alimentație în hotelul în cauză
La toate acestea se adaugă și cererile pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care nu necesită servicii de cazare.În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestații:
− servicii “complete” de cazare și alimentație
− servicii de cazare plus demipensiune
− servicii de cazare plus mic dejun inclus
− servicii de cazare fără servicii de alimentație
− servicii de alimentație fără servicii de cazare.
În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supraviețuire și dezvoltare firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate de la o unitate hotelieră la alta. Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri diferite, consumul serviciilor este condiționat de aceste locuri particularizate și, ca atare, ofertele prestatorilor trebuie și ele localizate pentru a putea întâmpina aceste cereri.
X. BIBLIOGRAFIE
– Primăria orașului Horezu, Informații și date statistice.
– Primăria orașului Horezu, Fișa monografică a orașului Horezu, 2001.
– Badea L.,1967, Subcarpații între Cerna Oltului și Gilort. Studiu de geomorfologie, Editura Academiei R.S.R., București.
– Badea L., 1963, Depresiunea subcarpaticǎ dintre Bistrița Vâlcii și Olt – Probleme de geografie, vol. IX, București.
– Badea L.,1963, Fenomene periglaciare în Depresiunea Horezu – Comunicǎri de geografie, vol.II.,București.
– Mihailescu V., 1936, România-geografie fizică.
– Coteț P., 1971, Geomorfologie cu elemente de geologie, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București.
– Marcu O.,1929, Contribuții la la cunoașterea faunei Olteniei – Buletinul Asoc.Nat.Olt., Craiova.
– Oncescu N., 1957, Geologia R.P.R., Editura Tehnică, București.
– Ionescu Argentoaia, 1914, Pliocenul Olteniei, Anuarul Institutului Gelogic Român, vol.VIII.
– Murgoci, Gh., 1908, Terțiarul Olteniei, Anuarul Institutului Geologic Român, vol.I, București.
– Martonne Emmanuel, 1902, La Valachie, Paris.
– Stănciulescu Gabriela, 2004, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Ed. Economică, București.
– Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara, 2003, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Ed. Universitară, București.
– Glăvan Vasile, 1996, Geografia turismului în România, Ed. Institutului de Management Turism “EDEN”, București.
– Minciu Rodica, 2004, Economia turismului, Ed. Uranus, București.
– Dinu Mihaela, 2002, Geografia Turismului, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
– Erdeli George, Istrate Ioan, 1996 ,Potențialul turistic al României, Ed. Universității București, București.
– Bran Florina, Dinu Marin, 1998 , Economia turismului și mediul înconjurator, Ed. Economică, București.
– Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreea, 2005, Economia turismului: lucrări practice, statistici, reglementări, Ed. Uranus, București.
– Istrate Ioan, Bran Florina, 1996, Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București.
– Nistoreanu Puiu, 2003, Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București.
– Stația meteorologică Rm. Vâlcea.
– Stația hidrologică Horezu.
– Ghid turistic, Mănăstiri și biserici din lemn.
– Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală, Evoluția potențialului de dezvoltare economică locală Horezu, aprilie 2004.
– Direcția Județeană de Statistică Vâlcea.
– www.mfinante.ro, Ministerul Finanțelor Publice.
– www.rotar.ro, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT.
– www.conachorezu.ro.
– Agenție turism, Siva-Trans.
– Recepționeri hotel/ pensiune/ popas .
BIBLIOGRAFIE
– Primăria orașului Horezu, Informații și date statistice.
– Primăria orașului Horezu, Fișa monografică a orașului Horezu, 2001.
– Badea L.,1967, Subcarpații între Cerna Oltului și Gilort. Studiu de geomorfologie, Editura Academiei R.S.R., București.
– Badea L., 1963, Depresiunea subcarpaticǎ dintre Bistrița Vâlcii și Olt – Probleme de geografie, vol. IX, București.
– Badea L.,1963, Fenomene periglaciare în Depresiunea Horezu – Comunicǎri de geografie, vol.II.,București.
– Mihailescu V., 1936, România-geografie fizică.
– Coteț P., 1971, Geomorfologie cu elemente de geologie, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București.
– Marcu O.,1929, Contribuții la la cunoașterea faunei Olteniei – Buletinul Asoc.Nat.Olt., Craiova.
– Oncescu N., 1957, Geologia R.P.R., Editura Tehnică, București.
– Ionescu Argentoaia, 1914, Pliocenul Olteniei, Anuarul Institutului Gelogic Român, vol.VIII.
– Murgoci, Gh., 1908, Terțiarul Olteniei, Anuarul Institutului Geologic Român, vol.I, București.
– Martonne Emmanuel, 1902, La Valachie, Paris.
– Stănciulescu Gabriela, 2004, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Ed. Economică, București.
– Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara, 2003, Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Ed. Universitară, București.
– Glăvan Vasile, 1996, Geografia turismului în România, Ed. Institutului de Management Turism “EDEN”, București.
– Minciu Rodica, 2004, Economia turismului, Ed. Uranus, București.
– Dinu Mihaela, 2002, Geografia Turismului, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
– Erdeli George, Istrate Ioan, 1996 ,Potențialul turistic al României, Ed. Universității București, București.
– Bran Florina, Dinu Marin, 1998 , Economia turismului și mediul înconjurator, Ed. Economică, București.
– Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreea, 2005, Economia turismului: lucrări practice, statistici, reglementări, Ed. Uranus, București.
– Istrate Ioan, Bran Florina, 1996, Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București.
– Nistoreanu Puiu, 2003, Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București.
– Stația meteorologică Rm. Vâlcea.
– Stația hidrologică Horezu.
– Ghid turistic, Mănăstiri și biserici din lemn.
– Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală, Evoluția potențialului de dezvoltare economică locală Horezu, aprilie 2004.
– Direcția Județeană de Statistică Vâlcea.
– www.mfinante.ro, Ministerul Finanțelor Publice.
– www.rotar.ro, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT.
– www.conachorezu.ro.
– Agenție turism, Siva-Trans.
– Recepționeri hotel/ pensiune/ popas .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic Natural Si Antropic In Orasul Horezu (ID: 144821)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.