Potentialul Turistic al Vaii Gurghiului

INTRODUCERE

Procesul de lărgire a Uniunii Europene, prin integrarea unor țări caracterizate prin grade de dezvoltare diferite, impune cu acuitate creșterea precocupărilor în domeniul dezvoltării regionale.

Pornind de la orientările manifestate în plan internațional și în contextual aderării la Uniunea Europeană, în ultimii ani, România a făcut eforturi pentru crearea cadrului legislativ și instituțional propice dezvoltării regionale.

Obiectivele de bază ale politicilor de dezvoltare regională sunt următoarele :

diminuarea dezechilibrelor regioanle existente prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic și social a zonelor mai puțin dezvoltate, ca urmare a unor condiții istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum și preântâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea inițiativelor și prin valorificarea resurselor locale și regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile și al dezvoltării culturale a acestora;

stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, transfortaliere, inclusive în cadrul euroregiunilor, precum și participarea regiunilor de dezvoltare la structurile și organizațiile europene care promovează dezvoltarea economico-socială și instituțională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaționale la care România este parte.

Una dintre tendințele dezvoltării industriei turistice este întoarcerea către natură, într-un mediu neostil, armonios, în accord cu aspirația de autentic. Ea se manifestă în toate țările în care actuala civilizație postindustrială a creat nevoia de evadare din mediul urban, poluant și stresant. În special turiștii din țările cu economie avansată caută să fugă de lumea dezlănțuită de la ei de acasă, de aglomerările urbane și să găsească locuri care în natură a rămas nealterate de “cuceririle” civilizației moderne.

Zona rurală oferă, așadar, condiții favorabile evadării din aglomerația marilor orașe. România are mari posibilități de dezvoltare a turismului în spațiul rural. Configurația geografică a țării se constituie într-un veritabil potențial natural, iar marea varietate de valori cultural – istorice – artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – completează potențialul antropic, conturând trăsăturile unui bogat patrimoniu turistic rural, insuficient valorificat momentan. Fenomenul turistic rural actual este în continuă ascensiune. Această mișcare turistică spre rural este purtătoare de fluxuri bănești de la un mediu la altul, de la un sector la altul, impactul manifestându-se atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic.

Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, economice, culturale și umane) și echipamentele turistice, inclusive pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare : hanuri și hoteluri, adăposturi, sate de vacanță etc. și îmbracă forme variate de sejur, la un spectru larg de motivații : de transit sau intinerant cu valențe cultural – cognitive, etc.

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică “standard” – de tip industrial.

Valea Gurghiului prezintă un formidabil potențial turistic rural iar actualitatea temei este una de maximă importanță pentru România.

CAP. I. VALEA GURGHIULUI, O REGIUNE CU AER REGAL

Județul Mureș este situat în zona central-nordică a României, desfașurându-și teritoriul în partea central-nord-estică a frumoaselor plaiuri ale “cetății de munți” a Transilvaniei, meleaguri străvechi românești, din vatra și leagănul de zămislire a poporului român.

Este o unitate teritorial-administrativă cu condiții naturale deosebit de variate și prielnice unei ample dezvoltări economice, în ciuda faptului că deține doar 2,8% din suprafața totală a țării (6.696 km2). Județul Mureș dispune de un potențial industrial, agricol și forestier considerabil, încadrându-se organic în marea familie a județelor patriei.

Poziția geografică a Văii Gurghiului

Din punct de vedere geografic, Valea Gurghiului este așezată în partea de răsărit a județului Mureș, între Carpații Orientali, Depresiunea Transilvaniei, Defileul Toplița-Deda și zona de izvoare a Târnavei Mari (Figura 2). Poartă numele de Gurghiu, Munții Gurghiului, care formează partea centrală a lanțului eruptiv Călimani-Harghita, râul Gurghiu (Figura 2), care-și adună apele din bazinul hidrografic al Gurghiului, Depresiunea Gurghiului și comuna Gurghiu.

Cu o lungime de 55 de km, este mai strâmtă în munți, dar pe măsura ce înaintează spre Reghin, se lărgește treptat, fiind străjuită de dealuri înalte, precum Dealul Gurghiului, Dealul Adrianului, Capul Dealului.

Prin văile apelor, prin pasurile din masivul Gurghiului, se face legătura cu Depresiunea Giurgeului, cu orașele Gheorgheni și Toplița, iar prin pasul Sirod cu stațiunea balneo-climaterică Sovata.

Conturarea bazinului Gurghiu se face printr-o cumpănă de ape cu lungimea de circa 120 km, ce urmărește linia celor mai mari înălțimi din cadrul regiunilor deluroase și montane: Capul Dealului (451 m), Vf. Sânioara (755 m), Vf. Ciurgăului (1.108 m), Vf. Șanțului (1.281,4 m), Vf. Seleșele (1.313 m), Vf. Lat (1.239 m), Vf. Moița (1.251 m), Vf. Cocoș (1.487 m), Vf. Fâncel (1.684 m) și Vf. Buneasa (1.647 m);

Figura 1.1 Poziția geografică a Văii Gurghiului

Sursa: http://pe-harta.ro/judete/Mures.jpg

1.2. Valea Gurghiului – Istorie și Spiritualitate

Scurt istoric

Bazinul Gurghiu este situat în partea central nordică a țării și în cea de nord-est a județului Mureș, pătrunzând dinspre Podișul Transilvaniei în inima Munților Gurghiului pe direcția vest – est. Ea cuprinde în limitele sale o suprafață de 558 km2, ocupând 8,05 % din unitatea administrativ – teritorială a județului Mureș și o infimă parte din cea a județului Harghita.

Colectorul principal al bazinului, Gurghiul, își are obârșia la altitudinea de 1190 m în zona Vf. Crucii (1517 m), care străbate platoul vulcanic și dealurile subcarpatice ale Reghinului, vărsându-se în Mureș în amonte de Reghin, la altitudinea de 363 m.

Conturarea bazinului Gurghiu se face printr-o cumpănă cu ape cu lungimea de cca.120 km, care unește linia celor mai mari înălțimi din cadrul regiunilor deluroase și montane.

Pe Valea Gurghiului, urme de așezare omenească s-au găsit din perioada neoliticului. Cei mai vechi locuitori au fost geto-dacii. În epoca feudală zona ajunge sub stăpânirea maghiară iar domeniul Gurghiu ajunge sub dominația familiei Bornemissza. După primul război mondial începe dezvoltarea economică a zonei; apar mori, vâltori, fabrica de sticlă.

Spațiul geografic al Văii Gurghiului deține componente cu specific de unicat: Poiana narciselor de la Gurghiu, Pădurea Mocear – arbori de stejari multiseculari – poate cei mai bătrâni din  România ( cca. 700 de ani ) – este și un fond de vânătoare didactic, Parcul dendrologic – amenajat în 1740 de fam.Bornemissza în cadrul curții feudale de la Gurghiu – se găsesc alături de speciile autohtone, specii exotice de arbori din Australia, America de Nord și de Sud, Japonia.

Monumentele istorice: Biserica de lemn Sf. Nicolae din Lăpușna, Castelul feudal din Gurghiu, Castelul regal Carol I din Lăpușna sunt atracții turistice de renume.

Satele sunt așezate unele pe dreapta, altele pe stânga râului Gurghiu, lung de 55 de kilometri și care se varsă în Mureș între orașul Reghin și satul Iernuțeni, afiliat și el astăzi orașului Reghin. La vărsare, râul e tumultuos, deși apa sa, de cele mai multe ori limpede, aduce Mureșului zestrea a peste zece afluenți cum sunt : Creanga Albă, Lăpușna ( care se transformă în Gurghiul propriu-zis, Fîncelu, Isticeu și pârâul Cașvei pe dreapta, iar pe stânga pârâul Secuiului, Sirodul, pârâul Orșovei și altele mai mici. Toți afluenții izvorăsc de sub culmile împădurite ale masivului Gurghiului : Fâncel (1684 m), Zimbroi (1297 m), Bătrâna (1634 m), Buneasa (1648 m), Vârful Crucii (1517 m), Drăgușa (1360 m), Tătarca (1688 m), Găinușa (1680 m), Frățileasa (1628 m) și Săca (1776 m).

În raport cu Valea Mureșului, Valea Gurghiului este mult mai bogată în sate iar portul își păstrează aceleași forme și aceleași culori de la izvor și până la vărsare.

Satele Văii Gurghiului dispun de adevărate comori artistice, etnografice și folclorice, astfel că în fiecare an se întâlnesc la târgul de primăvară de la Gurghiu – în trecut fiind numit Târgul Sângeorgiului, iar astăzi Târgul fetelor- prezentându-și fiecare produsele (unelte, țesături, cusături etc.), porturile, jocurile cele mai cunscute : De-a lungul, Învârtita, Sârba, Alunelul, Ardeleana, Bătuta, Brâul, Cu bâta., precum și Jocul Călușarilor.

1.2.1. Municipiul Reghin

Orașul de pe Deal „ sau „Orașul Viorilor”, cum este el cunoscut în documente, este al doilea municipiu al județului ca mărime, număr de locuitori si importanță economică. Atestat documentar în anul 1228, burg sas în timpul evului mediu a fost centru al luptei pentru emanciparea națională și municipalitate din anul 1994. Emblemele orașului sunt Biserica Săsească, construită în 1330 în stilul gotic transilvan și „piramida viorilor”, o statuie care ne reamintește de meșteșugul care face celebru acest oraș: construcția de viori. Interesul turistic este sporit de prezența, la doar 6 km de oraș, a bazinelor sărate de la Ideciu și Jabenița și a văii Gurghiului, care este una dintre „rezervațiile” de folclor și tradiție românească, unde încă mai putem vedea mărturii de viață tradițională: case de lemn, vâltori și alte instalații țărănești acționate de apă, fierării, potcovării sătești, precum și instalații pentru distilarea rachiului.

1.2.2. Comuna Solovăstru-satul Jabenița

Solovăstru este o comună din Județul Mureș apropiată orașului Reghin iar satele care aparțin acestei comune sunt: Solovăstru și Jabenița.

Prima mențiune documentară despre satul Jabenița este din anul 1453. Băile se folosesc pentru tratament din anul 1880. Analizele chimice dovedesc gradul accentuat de mineralizare al apelor cu săruri importante pentru efecte terapeutice.

Rezultatele analizelor clasifică apele acestor lacuri în rândul celor mai concentrate ape cloro-sodice. Apele de la Jabenița se dovedesc a fi foarte bune pentru vindecarea bolilor reumatice, datorită conținutului bogat de clorură de sodiu și iod. Au efecte pozitive și în maladiile de artrite și nevralgii sub diferite forme, mai ales sciatică. 

Satul Jabenița este situat la 6 km de orasul Reghin, la poalele munților Gurghiu, între orășelul Gurghiu și satul Solovăstru pe valea Gurghiului. Situat într-o depresiune bogată în zăcăminte de sare. Încă din cele mai vechi timpuri, locuitorii se ocupau cu exploatarea acestui zăcământ. În timpul ocupației romane au fost construite câteva mine de sare și exploatate iar după plecarea lor, în urma surpării unei mine, s-a format un lac cu apă sărată cu o suprafață de aproximativ 1000 mp si 60m adâncime. Apa sărată a fost folosită de generații întregi în tratarea bolilor reumatismale, iar în timpul Imperiului Austro-Ungar, pe o suprafață de aproximativ 1 ha în vecinătatea lacului a fost amenajată o mică stațiune balneo-climaterică cu un standard înalt, fiind destinată numai nobilimii, iar lacul podit în interior, cu lemn în două trepte de adâncime pentru bătrâni și copii, mai puțin cealaltă jumătate, fiind destinată înotătorilor. Datorită proprietăților terapeutice deosebite ale nămolului, acesta era solicitat periodic de către unele stațiuni din Austria și Ungaria.

1.2.3. Comunele Hodac, Ibănești și Gurghiu

De la Gurghiu, străbătând pe jos cca. trei kilometric, ajungi la Hodac și Ibănești, unde cu greu deduci care este unul și care este altul, într-atât se aseamănă cele două comune cu înfățișare geografică, doar indicatoarele de pe șosea te previne care este Hodacul și care sunt Ibăneștii.

Despărțirea dintre comune o marchează “râul”, străbătut pe latul de un pod de lemn, Hodacul aflându-se în dreapta râului Gurghiu iar vecinul său, Ibăneti, în stânga, acestea având în jurul lor o pleiadă de sate care le sporesc aria geografică și le măresc potențialul economic. De Hodac țin satele Arșița, Bicașu, Dubiștea de Pădure, Mirigioaia, Toaca, Uricea, iar de Ibănești Blidireasa, Brădățelu, Dulcea, Ibănești Pădure, Lăpușna, Pârâu Mare, Tireu, Tisieu și Zimți.

Amândouă comunele au aceeași vechime oficială, respective au fost înregistrate în anul 1453, prima ca “villa Hodak”, iar a doua ca “villa Lybanfalwa”, originea numelui fiind foarte greu de stabilit, existând doar supoziții că ar fi o derivare din ho-dac, considerată o strigare romană, din timpul războaielor dintre Traian și Decebal, la sosirea romanilor aici, dacii luând-o la fugă, urmăritorii strigând : ho-dac, adică : stai dacule !

Atât în Hodac, cât și la Ibănești, ca și pe întreaga Vale a Gurghiului,a vibrat întodeauna un înflăcărat spirit patriotic.

Până la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XII-lea, românii de aici, ca de altfel toți românii din Transilvania, trăiau organizați în obști și se ocupau cu agricultura, cultivând meiul, grâul, orzul, ovâzul, cânepa și mai târziu porumbul, cu creșterea vitelor – păstoritul – cu vânatul etc.  În a doua jumătate a secolului al XII-lea, o dată cu stăpânirea feudală maghiară, obștiile sătești au devenit proprietatea regelui maghiar.

La Gurghiu, pe ruinele unui castru roman, a fost construită în acel timp (1248) “CASTRUM REGALIS”. Cetatea fortăreață a devenit apoi centrul suprem al Comitelui Secuilor – începând cu anul 1437 până în anul 1505, când Tarczat Janos amanetizează domeniul pentru suma de 12 mii florini.  În timpul principatului transilvănean, Cetatea Gurghiului și domeniul ei, ca proprietate fiscală (de stat), a fost în folosința principilor, dar aceștia au dat-o în mod obișnuit altora ca feudă

(Zalog birtok), așa că Cetaea și domeniul Gurghiului a schimbat mai mulți stăpâni feudali, reprezentanți ai marii nobilimi transilvănene, oameni de încredere ai principilor, dintre care se pot aminti Bekes Gaspar și Hadymasi Kovacsioczy Rakoczi etc.  Gavril Bethlem (1613-1629), Principele Transilvaniei, și-a zidit castel cu etaj în Gurghiu, la capătul comunei dinspre dealul Cetății. Urmașul său, Gheorghe Rakoczi I (1629-1642), i-a mai adăugat o aripă, iar după 1641 a refăcut și Cetatea de pe deal, renovată și de regina Izabela, văduva lui Ioan Zapolia, și de Gavril Bethlem.

Cetatea era considerată ca punct strategic de mare importanță. Inventarul întocmit în 1688, arată printre altele, următoarele bunuri ale cetății: casa principelui cu 20 de încăperi, casa castelanului, locuințele dărăbanilor, paznicii cetății, camerele preoților curții, ale sevitorilor, două brutării, o oțelărie, grajduri cu 50 de taurine mari, cotețe cu 150 de porci, 300 găini și curci, grânare cu 465 feldere de diverse cereale și 10 gropi a 100 feldere de grâu, pivnițe cu 600 vedre de vin, clăi de in și cânepă, cămări cu 80 slănini, stupină, grădină de zarzavat, 2 fântâni adânci de câte 88 metrii, etc.

Pe coasta de est a dealului, o vie de 400 zile de lucru. De cetate aparțineu 28 de munți cu păduri seculare și pășuni întinse.  După trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă în 1688, în timpul răscoalei condusă de Francisc Rakoczi II, austriecii bătând cetatea cu tunurile, au dărâmat-o în 1708. Domeniul cetății a fost arendat în 1734 pe timp de 99 de ani, familiei catolice secuiești Bornemissza. Ea a zidit un castel nou și a făcut investiții industriale în domeniu. După trecerea celor 99 de ani de arendă, familia Bornemissza, refuză să predea statului domeniul, până nu i se vor răscumpăra investițiile făcute în construirea castelului, a fabricii de hârtie, porțelan și rachiu din Gurghiu și cea de sticlă din Glăjări, în amenajarea parcului dendrologic și Dâmbul Cetății, în școli și case parohiale catolice.

După un proces ce a durat 27 de ani, arendașul Bornemissza a fost despăgubit de stat cu suma de 500 mii florini, iar domeniul a rămas în proprietatea statului (Kinstar).  Între anii 1867-1870 domeniul Gurghiului a fost din nou arendat de către statul austo-ungar lui Francisc Macskasi, care-l administra printr-o rudă a sa, Loghin, acesta cu sprijinul fratelui său – solgobirău – (pretor) în Gurghiu, trata locuitorii domeniului ca pe iobagii dinaintea desfințării iobăgiei din 1948

Pretura Gurghiu a luat ființă în anul 1861, iar în 1893 s-a înfințat în castel o școală de brigadieri silvici. Prin construirea în zilele noastre a unui local nou de școală silvică, castelul a devenit Muzeu de vânătoare.  Din anul 1870, domeniul a fost administrat de către statul austro-ungar, în regie proprie.

Muzeul didactic de vânătoare și salmonicultură din Comuna Gurghiu a fost înființat în anul 1970, speciile din dotare fiind recoltate de vânători de pe Valea Gurghiului, exceptând păsările de baltă, care au fost aduse din Delta Dunării. Muzeul are în dotare aproximativ 150 de exemplare și peste 50 de specii. Dintre exponate fac parte diferite specii de păsări, porci mistreți, reptile, pești. Muzeul are vizitatori, după cum ne-a mărturisit Marcel Mândru, tehnician de vânătoare, administrator al muzeului din 1980. "Sunt grupuri din străinătate care ne vizitează muzeul, dar și din Târgul Mureș, Reghin. Dacă urmează a fi vizitat muzeul, prima dată trebuie anunțată școala.

Sprijinul pe care îl primește muzeul este din partea elevilor de la Colegiul Silvic Gurghiu. Se gospodărește din resurse proprii, finanțarea fiind de la bugetul local, de asemenea existând un fond didactic de vânătoare care se ocupă de administrarea exponatelor, picturile de pe pereții muzeului fiind lucrate de elevi talentați la desen. Muzeul are în dotare o suprafață de 7.000 ha, loc în care își desfășoară orele de instruire elevii Colegiului Silvic.

În comuna Gurghiu, agroturismul este doar în stare incipientă, cauza principală fiind lipsa infrastructurii. În acest sens, comunele de pe Valea Gurghiului s-au constituit într-o asociație. Asociația este axată pe infrastructură și are în vedere reabilitarea drumurilor comunale, instituirea rețelei de canalizare și a unei rampe de transfer pentru gunoiul menajer, precum și asigurarea condițiilor pentru practicarea agroturismului.

1.3. Tipuri de turism rural în județul Mureș

Diversitatea potențialului turistic natural și antropic permite desfășurarea unor forme variate de turism în județul Mureș:

turismul staționar (de sejur) – este concentrat în ariile subcarpatice sau premontane, în zonele din culoarul Mureșului și în stațiunile balneoclimaterice, între care cea mai importantă este Sovata;

turismul curativ – este prezent în stațiunea Sovata (de importanță internațională) la care se adaugă stațiunile de importanță națională și locală Sângeorgiu de Mureș, Ideciu de Jos și Jabenița;

turismul sportiv – mediul rural poate constitui un spațiu important pentru susținerea activităților sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv (concentrat nu numai în ariile montane dar și în zona iazurilor din Câmpia Transilvaniei , sporturi de iarnă (posibilități de practicare a schiului există în stațiunea Sovata în perioada noiembrie-martie. În stațiune este amenajată o pârtie de schi cu o lungime de 1 km, aflată la o altitudine de 600-900 m;

turismul itinerant – este favorizat de diversitatea capacităților de cazare existente pe raza județului;

turismul cinegetic – este favorizat de menținerea unei faune cinegetice valoroase de cervide, urside și suite, dintre care, fără a se afecta echilibrul ecologic la nivelul speciilor, se pot recolta, într-un cadru perfect controlat și organizat, exemplare de excepție. Un interes deosebit chiar și pentru turismul internațional, prezintă Munții Călimani și Gurghiu;

turismul cultural – are ca motivație existența unui valoros patrimoniu cultural-istoric și etnografic-folcloric cu un caracter original, chiar de unicat (complexe arhitectonice urbane între care Târgu Mureș și Sighișoara sau arii cuprinse în zonele de podiș și subcarpatice cu un fond cultural-istoric cu dispersie mare);

turismul de sfârșit de săptămână – cele mai tipice areale de concentrare a amenajărilor turistice pentru această formă de turism sunt cele de pe Valea Gurghiului, Defileul Deda-Toplița și Sovata;

turismul de afaceri – se dezvoltă pe măsura implementării în România a standardelor internaționale și a introducerii aquis-lui comunitar european. Locații pentru desfășurarea acestui gen de turism există în orașele Târgu Mureș, Sighișoara și Sovata;

turismul rural/agroturismul – în anul 2007 existau  45 de pensiuni cu un număr de 650 locuri. Potențialul turistic natural se concentrează în partea nord-estică a județului, în comunele montane și subcarpatice.

1.3.1. Agroturismul – formă a turismului rural

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazarea și servirea mesei pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural, de ospitalitatea fermierului.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume :

consumul turistic se petrece în mediul rural unde esențiale sunt : calitatea pensiunii și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman, cultural, precum și originalitatea produselor turistice;

oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului ;

este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;

oferă populației turistice cu venituri reduse posibiltatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau week-end-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative și o ospitalitate specifică;

nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;

se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau stațiunile balneare sau montane;

este un turism “difuz” prin specificul ofertei sale diversificate și de mare diseminare în spațiu ;

nu este compatibil cu turismul de masă.

Din punctul de vedere al efectelor pe care le are asupra gospodăriilor țărănești, agroturismul apare ca o variantă a dezvoltării mediului rural, mai ales în zonele cu condiții grele de viață cum sunt cele din zona montană.

Satul din această parte a țării reprezintă o zonă în care de multe ori spiritualitatea românească a interferat cu cea a naționalităților conlocuitoare, realizând o simbioză plină de originalitate.

În județul Mureș se află sate deosebit de interesante prin valorile etno-folclorice, meșteșuguri, gastronomia tradițională, produsele de creație artistică și prin deținerea unor valori recunoscute istorice sau culturale, așa cum sunt satele pe teritoriul cărora se află biserici fortificate săsești, sate turistice vitipomicole, pastorale, sate care sunt adiacente unor rezervații naturale sau altor fenomene geomorfologice deosebite. Începuturi ale acestei forme de turism se regăsesc pe valea Mureșului, la Câmpul Cetății, în zona Sighișoarei și pe valea Gurghiului.

CAP. II. OBIECTIVE TURISTICE DE PROVENIENȚĂ ANTROPICĂ

Umanizarea îndelungată și intensă a îmbogățit cu multe și variate obiective fondul turistic al Văii Gurghiului. Pornind de la ideea că gruparea obiectivelor atractive dintr-o zonă este criteriu de apreciere a valorii turistice a acesteia, potențialul antropic suprapus celui natural imprimă peisajelor acestei zone o deosebită originalitate.

2.1. Edificii religioase, culturale și istorice

Principalele obiective istorice, culturale și religioase pot fi incluse în cadrul comunei Gurghiu, aici putându-se deja delimita clar un complex de atracție turistică care cuprinde următoarele componente :

Ruinele cetății de pe Dealul Gurghiu, asupra căreia există doar ipoteza de continuitate, nedovedite, ce presupun că inițial ar fi existat un castru roman pe a cărui temelie s-ar fi ridicat zidurile cetății. Se spune că, prin 1364 cetatea era considerată castel al voievodului Transilvaniei (castellum), care mai apoi, în 1491, devine cetate regală (castrum). Cetatea, falnică în urmă cu secole, avea turnuri și ziduri de apărare, așa cum arată stampa din anul 1699, clădire care a fost distrusă în timpul răscoalei condusă de Francisc Rakoczi al II-lea (1708) împotriva regimului austriac.

Castelul de la Gurghiu a fost ridicat, în stil baroc, în anul 1731 la baza vestică a dealului din comună, folosindu-se ca materie primă dărâmăturile vechii fortificații de pe deal. Clădirea principală a fost folosită, inițial, ca pavilion de vânătoare, căreia i-au mai fost adăugate, treptat, și alte aripi, de către membrii familiei Bornemissza, care au luat în arendă domeniul pe o perioadă de 99 de ani.În această clădire funcționează în prezent Școala silvică, continuatoare a Școlii de brigadieri silvici înființată în anul 1893.

Muzeul de vînătoare prezintă un punct de atracție de neocolit în acestă zonă, fiind un unicat național. Amplasat în clădirea cu rezonanță istorică, castelul, muzeul se află sub Administrația Grupului Școlar Silvic (str. Republicii nr.4) din această localitate.

Corpul de clădire amenajat este compus din șapte încăperi unite printr-un larg coridor, spații care prin bogăția și varietatea exponantelor oferă o imagine clară, de ansamblu asupra faunei și vegetației României. Aici sunt expuse diverse trofee de vânătoare (coarne, blănuri, cranii, colți etc.) din fauna autohtonă (cerb, capră neagră, porc mistreț, lup, urs carpatin, pisică sălbatică, dropie, muflon și multe altele) dar și din fauna exotică ( bivol african și antilope, vânate de contele Teleki Samu în cursul expediției din Africa efectuată între anii 1886- 1889. În urmă cu decenii au existat și alte trofee, chiar de rinocer, însă nu se cunoaște motivul pentru care au fost înstrăinate. Exponantele exotice au suferit și mai mult în urma sustragerii frauduloase a unor trofee în anul 1997, astfel că în prezent numărul acestora este limitat.

Încăperile cuprind și diorame care înfățișează mediile de viață din zona de baltă, de câmpie, de dealuri și de munte, corelate cu vegetația și fauna specifică (de la avifaună și mamifere mari până la rozătoare). Cele mai reprezentative sunt dioramele pădurilor de foioase și de rășinoase, continuate cu etajul alpin.

Există spații rezervate și pentru colecții de ouă, cu cuiburi dar și panouri cu ilustrații și texte explicative, machete care prezintă o păstrăvărie și fonduri de vânătoare, diferite aspecte din fauna piscicolă a Gurghiului.

La capătul holului se află expuse diverse modalități de vânare prin capcane și prin împușcare, panouri explicative asupra componentelor armelor de vânătoare și a munițiilor folosite.

Un exponant inedit îl reprezintă o veche hartă în relief a Munților Gurghiului, realizată probabil din carton. Harta poartă inscripția : „ Carte relief des monts de Gőrgeny – en Transylvanie…”

Muzeul vânătorii nu este deschis permanent vizitării publice, accesul putându-se realiza doar cu acordul personalului administrativ al Grupului Școlar Silvic.

Capela romano-catolică de pe Dealul Cetății, ridicată pe domeniul feudal în anul 1860 din ruinele cetății. Ea a rămas azi să dăinuie peste secole ca mărturie a unor vremuri zbuciumate. Interiorul adăpostește câteva fresce printre care și cea a cetății aflată în epoca sa de glorie. După restaurarea efectuată cu câteva decenii în urmă, capela a fost declarată monument istoric. Nedeschisă publicului deaorece fluxul circulației turistice este foarte redus și inconstant, există totuși posibilitatea unui contact vizual printre gratiile ușii cu lumea tăcerii ce domnește în acest lăcaș de cult.

Grupul Școlar Silvic – Gurghiu a luat ființă în toamna anului 1970. Clădirea modernă și spațioasă, amplasată vizavi de castel, dispune de o dotare care permite desfășurarea optimă a învățământului general și de specialitate.Pe teritoriul administrat de Grupul școlar se află și un modern complex sportiv și un internat ce poate oferi cazare pentru 300 de elevi . În cazul vizitării turistice în grup organizat este recomandabil contactarea în prealabil a personalului pentru a se asigura astfel operativitate maximă în desfășurarea actului turistic atât la Grupul Școlar cât și la Muzeul vânătorii, la castel și la parcul dendrologic care se află toate sub administrația instituției școlare silvice.

Alte obiective care prezintă interes turistic :

Biesricuța de la Lăpușna, construită din lemn. Monumentul de cult este amplasat circa 50 m de așezarea foerstieră menționată, la marginea drumului forestier al Secuieului. Inițial bisericuța a fost ridicată în satul Comori, probabil în anul 1779, conform inscripției, însă regele Carol al II-lea, care își avea una dintre reședințele de recreere la Lăpușna, văzând clădirea, a fost impresionat de acesta și a cumpărat-o în anul 1939, punând să fie demontată și reconstruită lângă reședința lui, pe actualul amplasament. Obiectivul este ușor accesibil iar în prezent servește așezării monahale cu hramul Sfântului Nicolae, aflată în grija unor călugări.

Castelul de vânătoare de la Lăpușna – a aparținut inițial regelui Carol al II-lea apoi fostului președinte comunist Nicolae Ceaușescu, care i-a adus modificări și a dispus construirea și a altor obiective tip vilă, pentru recreere. În prezent, acest obiectiv, se află sub gestiune privată. Deschiderea acestei amenajări circuitului turistic larg ar putea permite ca ea să devină un centru de concurență a Gurghiului, mai ales că ea se află amplasată lângă drumul care străbate axa bazinului și la convergența principalelor trasee turistice care duc la cele mai importante obiective naturale din zonă.

Clopotnița de lemn din Ibănești Pădure / Isticeu, complet închisă cu pereții din lemn, situată lângă șoseaua principală (imobilul nr. 468). Ineditul acestei construcții de cult este plafonz’ul și pereții interiori pictați pe lemn, reprezentând sfinți. Textele sunt deja sterse de timp și nu au permis datarea precisă însă în mod cert are cel puțin 100 de ani vechime. „Vecinii” de companie clopotniței sunt cele câteva morminte din secolul al XIX-lea având crucile sculptate din piatră, și o troiță dedicată memoriei preotului Todoran Ioan, ridicată în anul 1878, troiță ce reprezintă particularitatea că joacă și rolul de suport de toacă.

O altă troiță din lemn, acoperită, de rit greco-catolic, este cea din Ibănești, sculptată în 1894. Ceea ce atrage la ea sunt motivele aplicate pe cruce, în special rozete cu patru raze ce simbolizează soarele – vitalitatea fără sfârșit. Troița este sfințită în fiecare an de către preotul satului la Rusalii.

Legat de obiectivele religioase trebuie menționată atracția constituită de numărul mare de troițe, răspândite pe întreaga vale, de-a lungul șoselei. În sat – și nu numai- aproape fiecare casă deține, expusă spre stradă, troița proprie, ca un simbol al credinței și apărător de necazuri al familiei și gospodăriei . Troițele prezintă o mare varietate și sunt realizate din lemn. Pe unele este scultat trupul lui Iisus răstignit, pe altele doar conturul corpului acestuia decupat din tablă. Majoritatea crucilor sunt ornamentate cu motive scultate sau vopsite, cu sau fărăt text.

Bisericile și mănăstirile, ca așăzeminte de cult, pot sevenii atracții turistice atunci când se desfășoară procesiuni religioase cu ocazia sărbătorilor importante din calendarul cultelor reprezentate pe vale. Forma și construcția bisericilor, zugrăvelile interioare, inventarul obiectelor de cult ar fi elemente care pot lărgi sfera de interes turistic.

Cursul istoriei și-a marcat și pe Valea Gurghiului momentele sale de zbucium, în a căror memorie au rămas pentru posteritate numele eroilor căzuți la datorie pentru țară și neamul românesc în timpul primului război mondial. În cinstea sacrificiului suprem al celor din partea locului, uciși în lupte, au fost ridicate mai multe monumente istorice, aflate în localitățile Hodac (bustul lui Hărșan Dumitru, căzut pe Tisa), la Ibănești Sat, în Solovăstru, Jabenița, Cașva și Gurghiu. Aceste monumente păstrează gravate numele tuturor celor jertfiți pe altarul nemiloasei conflagrații.

Placa comemorativă dedicată cinstirii cărturarului Nicolae Petra – Petrescu, aplicată în anul 1937 pe frontalul bisericii ortodoxe din Ibănești Sat, transmite mesajul său de recunoștință pentru fiul acestui sat. Despre Nicolae Petra – Petrescu, Gheorghe Predia scria în 1926 : „Cea mai mare mulțumire sufletească era însă nu numai să scrie pentru săteni, dar să trăiască în mijlocul lor, să le fie bunul călăuzitor și sfătuitor.

CAP. III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

3.1. Bazele de cazare și alimentație

Până în anul 1989, valea Gurghiului a fost parțial închisă activităților turistice deaorece arealul montan înalt a reprezentat unul din teoriile de vânătoare vaforite președinților comuniști ai țării. Vechea politică a fost foarte riguroasă cu amplasarea locuințelor particulare în sectorul Dulcea – Lăpușna, permițând doar ocoalelor silvice să-și ridice cabane vânătorești, cantoane silvice și alte clădiri destinate desfășurării eficiente a exploatării resurselor naturii.

După revoluție, statul a oferit un cadru legislativ nou angajării fondului funciar. S-au construit mai multe locuințe și vile particulare cu rol de reședințe secundare, aparținând unor persoane din satele de pe vale ori din orașele aflate în îmrejurimi.

Baza de cazare turistică de pe valea Gurghiului cuprinde :

Tabăra școlară de la Lăpușna, care aparține Administrației Taberelor Școlare Mureș și se află la cca. 43 km distanță de Reghin și 32 de km de Gurghiu. Se situează la altitudinea de 1237 m și oferă condiții optime pentru o multitudine de activități : petrecerea vacanțelor de vară a elevilor, petrecea organizată în grup a unor momente speciale, pe durate variate – acestea impun acordurile Administrației și plata taxelor de închiriere; cazarea turiștilor pe durata sfârșitului de săptămână sau a celor aflați în tranzit. Capacitatea de cazare este de cca. 200 locuri, aceasta făcându-se într-o vilă cu 8 camere și altele două cu câte trei camere. Pe platotul taberei se mai află 28 căsuțe metalice, 9 căsuțe prefabricate, un dispensar medical, bloc alimentar, grupuri sanitare exterioare și dușuri. Încălzirea se asigură cu lemne, în sobe de teracotă. Tot acolo sunt amnajate terenuri pentru desfășurarea unor activități recreative și sportive : terenuri de fotbal, handbal, baschet și badminton , precum și patru mese pentru tenis de masă.

Internatul Grupului Școlar Silvic din Gurghiu este un alt posibil punct de cazare pentru potențialii turiști. Acesta poate adăposti un număr de 300 de persoane însă numai după încheierea anului școlar. Acesta mai dispune de un complex sportiv și de o sală de sport. Aprovizionarea cu alimente se poate efectua de la magazinele din comună, cantina internatului nefuncționând pe durata vacanțelor.

Castelul de vânătoare de la Lăpușna, cu rezonanță istorică, se află sub gestiune particulară. Dotările și comfortul superior fac ca aici să se cazeze turiști din țară și străinătate cu venituri financiare mai ridicate, probabil acei turiști veniți pentru vânarea bogatului fond coinegetic, în special cerbi și urși.

(Cabanele casele) de vânătoare și cantoanele silvice sunt proprietăți ale regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, aparținând ocoalelor silvice Fâncel și Valea Gurghiului; de asemenea și cabanele muncitorești ori celelalte imobile silvice. Acestea pot primi turiști numai pe baza aprobărilor ocoalelor silvice, fiind preferențial asigurate pentru vânători.

3.2. Căile de acces

Pătrunderea pe Valea Gurghiului se poate realiza pe două căi:

pe Drumul județean Reghin – Lăpușna (DJ 153 C), cea mai accesibilă, cu lungimea de cca. 42 km, drum asfaltat care solicită, pe unele sectoare, întrețineri, unind zona montană și de de subcarpați cu Lunca Mureșului dinspre vest;

pe Drumul forestier (18 km) care pătrunde dinspre est (jud. Harghita) spre vale, legând satul Remetea de Lăpușna, permițând totodată trecerea și spre Depresiunea Giurgeului. Acest drum este impracticabil autovehicolelor după perioade ploioase îndelungate sau iarnă.

În interiorul văii, de la axa principală a șoselei se ramifică mai multe drumuri comunale dintre care doar unele modernizate, permițând accesul la cele mai îndepărtate așezări rurale. Se evidențiază două noduri de căi rutiere:

comuna Gurghiu, cu regim de tranzit spre Lăpușna dar și cu drumuri spre Cașva, Păuloaia, Fundoaia, Larga și Glăjărie (pe DC 7); apoi spre Orșova și Orșova Pădure (pe DC 6);

comuna Hodac, de asemenea tranzit spre Lăpușna și drumuri către Mirigioaia, Bicașu, Toaca (DC 8), spre Dubiște de Pădure, Uricea și Arșița.

Cele mai multe posibilități de penetrare spre inima munților sunt oferite de drumurile forestiere care le continuă pe cele comunale sau se ramifică din șoseaua principală. Unele din ele pot fi abordate cu automobile de teren sau chiar cu autoturisme, fapt ce ușurează circulația turistică, însă trebuie evitate perioadele cu ploi abundente.

Totalul rețelei de drumuri forestiere de pe valea Gurghiu însumează aprox. 270 km, privind exploatarea pădurilor, acestea urcând deseori până în crestele înalte ale munților.

Mai putem adăuga și potecile marcate și nemarcate, trasee turistice atractive însă cu regim sezonier de utilizare, iarna nerecomandându-se datorită stratului gros de zăpadă. Toate traseele sunt racordate la rețeaua de proteci a Munților Gurghiului, cu posibilități de traversare lesnicioasă spre M-ții Călimani, în nord, Depresiunea Giurgeului spre est, iar spre sud-est către M-ții Harghitei.

Arealul montan cel mai circulat este pe linia Vf. Saca Mare (1777 m) – Sovata, dar și spre Pasul Bucin (1237 m), existând trasee turistice insuficient marcate, oferind și așa turiștilor proveniți din Sovata posibilități de drumeție deosebite, complexe, beneficiind și turiștilor proveniți din Sovata posibilități de ghizi în cazul turismului organizat cu grupuri mari, mai ales străini.

Localitățile de acces pentru valea Gurghiului sunt municipiul Reghin (șosea), renumita stațiune Sovata, municipiul Toplița (jud. Harghita), așezările rurale de pe valea Mureșului – Stânceni, Neagra, Lunca Bradului, Sălard, Răstolița, Deda Bistra, Remetea, Subcetate Mureș și altele (drumuri forestiere și poteci).

3.3. Circulația turistică și sezonalitatea

Pe valea Gurghiului, circulația turistică are o desfășurare liniară, primește un accent mai pronunțat datorită căii de circulație care străbate de la vest la est depresiunea. Comunele Gurghiu și Hodac sunt totodată noduri de comunicație și transport ce conferă o tentă arborescentă de tipul unri rețele simple pluridirecționate spre așezările conectate de axa principală.

Zona emițătoare de turiști poate fi cea internă, adică localitățile de pe vale, iar cea externă, în primul rând municipiul Reghin, dar și Sovata și celelalte așezări marginale menționate anterior.

În surprinderea fluxului turistic, ca element fundamental rămâne cuantumul de date referitoare la prezența efectivă a turiștilor în regiune (localnici, elevi și studenți veniți acasă să-și petreacă vacanța, turiști veniți din alte zone cu scopuri diferite – vizite, concedii la rude, vânătoare, pescuit etc.). Cel mai mare număr de turiști practică activități neorganizate, cu cazări la rude, prieteni, la persoane private neînregistrate statistic sau în locuri improvizate.

Cât privește sezonalitatea circulației turistice, cea de natură climatică își găsește condiții bune de desfășurare, mai ales vara, axată pe climatul de munte precum și pe activități recreative. Iarna, sezonalitatea nu prea este evidentă, gravitând în jurul sfârșitului de săptămână sau cu ocazia sărbătorilor de iarnă, existând totodată și pante naturale care se pretează schiatului și săniatului, bine cunoscute de localnici.

Sezonalitatea condiționată social pune în evidență tinerii cuprinși în sistemul de învățământ, perioadele definite ale vacanțelor școlare având drept consecință apariția unor microsezoane de vârf.

Asupra vârstei celor practică turismul în variate forme nu se poate realiza vreo remarcă, însă, în general, tinerii preferă drumețiile de munte alături de o categorie de persoane adulte, pe când cei vârstnici vin aici pentru liniște, recreere și cura de munte.

CAP. IV. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ÎN RAPORT CU TIPURILE ȘI FORMELE DE TURISM PRACTICATE

În bazinul văii Gurghiului se poate realize o ierarhizare a tipului de turism în ciuda faptului că activitatea turistică nu are o evidențiere clară. Ierarhia este valabilă atunci când analizăm răspândirea spațială a activităților practicate :

turismul recreativ, dotat cu puține baze ;

turismul cultural, impunându-se printr-o serie de obiective intrate în circuite de interes regional și național;

turismul curativ – climatic

Turismul recreativ, luat în integralitatea sa, prezintă o sezonalitate mai pronunțată. Acest tip valorifică cel mai bine potențialul turistic al unei regiuni deoarece are ca obiect exploatarea intervalelor de “timp frumos” și a surselor peisajelor a căror atractivitate este maximă numai în intervalele de timp uscat și în lunile calde.

Turismul cultural este o componentă importantă a activităților din sfera analizată. El relevă un potențial de activitate a cărui exploatare poate fi efectuată pe durata întregului an. Pe de altă parte, are posibilitatea de a practica un astfel de turism numai în anumite perioade, ceea ce este sinonim cu sezonalitatea. În acest sens, turismul cultural se poate aminti pentru evocarea momentelor istorice ale primului război mondial și al eroilor de pe valea Gurghiului căzuți pentru patrie, sau manifestările folclorice precum “Târgul fetelor” de la Gurghiu, “Udatul nevestelor” de la Hodac dar și sărbătorirea hramurilor bisericilor și mănăstirilor de pe vale.

Turismul curativ – climatic se adresează unei categorii aparte de personae, majoritatea aparținând grupei mature și în vârstă, ea intervenind atunci când degradarea biologică începe sau se accentuează. Acest turism se desfășoară pe întreaga durată a anului.

Dacă tipurile de turism amprentează circulația turistică prin posibilitățile de valorificare a potențialului turistic impuse de factorii interni sau externi cererii sau ofertei,

formele de turism relevă variații și mai largi, ducând pentru unele din ele la o generalizare în anumite intervale și la dispariția în altele.

Astfel, turismul de scurtă durată prezintă un maxim al circulației în intervalul mai-septembrie, suprapus sezonului cald. Aici se pot include :

turismul pe durata sejurului unei serii la tabăra școlară Lăpușna (8 sau 10 zile);

turismul de tip week-end, cu durata de 1 la 3 zile;

turismul de la sfârșitul orelor de muncă, de câteva ore

Aceste forme de turism sunt tipice văii Gurghiului:

Turismul internațional înregistrează un maxim de sosiri și plecări în sezoanele de vânătoare, deoarece motivul fluxurilor de deplasare îl constituie vânătoare.

Turismul pedestru se practică mai ales vara și include drumeții spre diversele obiective naturale și antropice. Factorul determinant în acest context rămâne accesibilitatea asigurată și valențele atractive superioare ale peisajului vulcanic (craterul Saca, caldeira Fâncel – Bătrâna și altele).

Turismul rutier (cu automobilul, autobuze comunale, bicicletă) este probabil forma cea mai des folosită datorită posibilității penetrării relative ușoare spre arealul montan.

De exemplu, turistul, pornit de dimineața cu automobilul din Reghin poată să străbată întreaga vale până la Lăpușna, unde poate să-și petrească timpul într-un mod cât mai plăcut cu companionii, iar spre seară să se întoarcă în localitatea emitrentă.

În perspectivă se preconizează că turismul rutier va deține și în viitor ponderea cea mai importantă în valorificarea potențialului turistic, iar combinarea acestuia cu cel pedestru va permite extinderea exploatării asupra întregii văi și chiar asupra întregului edificiu vulcanic al Gurghiului.

CAP. V. PROIECT: ÎNFIINȚARE CENTRU ZONAL DE INFORMARE ȘI PROMOVARE TURISTICĂ

5.1. Conceperea proiectului

5.1.1. Titlu: Înființare Centru Zonal de Informare și Promovare Turistică

5.1.2. Localizarea: Regiunea Centru, Județul Mureș, Municipiul Tg.-Mureș

5.1.3. Suma solicitată de la finanțator: 332 640 euro

5.1.4. Justificarea proiectului

Poziționarea matematică și geografică a Județului Mureș

Județul Mureș este situat în zona central-nordică a țării în centrul Podișului Transivaniei, fiind cuprins între meridianele 23°55’ și 25°14’ longitudine estică și paralele 46°09’ și 47°00’ latitudine nordică. Județul se întinde între culmile muntoase ale Călimanului și Gurghiului până în Podișul Târnavelor și Câmpia Transilvaniei, Regiunea Centru.

Poziția geografică a zonei Valea Gurghiului

Din punct de vedere geografic, Valea Gurghiului este așezată în partea de răsărit a județului Mureș, între Carpații Orientali, Depresiunea Transilvaniei, Defileul Toplița-Deda și zona de izvoare a Târnavei Mari. Poartă numele de Gurghiu, Munții Gurghiului, care formează partea centrală a lanțului eruptiv Călimani-Harghita, râul Gurghiu care-și adună apele din bazinul hidrografic al Gurghiului, Depresiunea Gurghiului și comuna Gurghiu.

Valea Gurghiului cuprinde: Municipiul Reghin, Comuna Ibănești, Comuna Hodac, Comuna Gurghiu, Comuna Solovăstru.

Înființarea unui Centru Zonal de Informare și Promovare Turistic vine ca un răspuns pentru întărirea și păstrarea rădacinilor, obiceiurilor și tradițiilor românești care sunt pe cale de a fi pierdute. El este o soluție pentru bugetul mic al zonei care suferă de ani buni, pentru structrui de cazare nici pe jumătate pline, pentru migrația tot mai accentuată a locuitorilor. Potențialul turistic ce îl prezintă zona este extraordinar din acest motiv și Guvernul a inclus zona printre prioritățiile de dezvoltare încă din anii precedenți. Cu toate acestea putem afirma că nu s-a produs încă o modificare majoră în zonă. În Municipiul Tg-Mureș sunt 3 Centre de Informare Turistică, 2 dintre acestea constituite după 2002. Acestea din păcate suferă atat la tehnologia folosită, cât și la dimensiuni și amplasare.

Valea Gurghiului este puternic susținută de Centrul de Informare și Promovare Turistică din Ibănești și cel din Reghin, acestea fiind singurule Centre din zonă.

Atât Centrele din Tg.-Mureș cât și cele din Reghin și Gurghiu sunt insuficient promovate și susținute. Tehnica site-urilor pe internet e folosită doar de 2 dintre Centre, dar cu o calitate și prezentare slabă a structurii, conținutului și prezentării ofertei turistice.

Structura economică a Județului Mureș

Economia județului Mureș este caracterizată în momentul actual de procesul de tranziție de la sistemul centralizat la economia de piață având la bază o puternică descentralizare și promovarea liberei inițiative. Potențialul de dezvoltare a județului este determinat în primul rând de așezarea geografică centrală, cu condiții naturale variate și prielnice unei ample dezvoltări economice.

Principalele ramuri economice și ponderea lor în economia județului se prezintă astfel:

industrie: 41%

agricultură, silvicultură și exploatări forestiere: 22%

servicii: 37%

Deoarece PIB-ul combină suma tuturor activităților care se pot evalua în bani și nu a folosinței acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc condiționat de măsurare a bunăstării și a calității vieții. În ceea ce privește structura PIB-ului acestui județ, pe principalele ramuri se poziționează și serviciile, din care face parte și sectorul turistic. Acestu lucru se datorează obiectivelor turistice numeroase aflate în această zonă, obiective atât naturale cât și antropice. Totuși, aceste zone nu sunt valorificate la adevăratul lor potențial, fiind nevoie să se acționeze în mai multe direcții pentru a crește exploatarea acestei zone și obținerea de venituri mai mari din activitățile turistice.

Direcțiile avute în vedere sunt: investiții în infrastructură, creșterea nivelului de trai al populației acestei zone, precum și o mai bună promovare a zonei.

Obiectivul proiectului se încadrează în partea de promovare a obiectivelor turistice ale zonei.

Astfel, prin înființarea Centrului Zonal de Informare și Promovare Turistică, alături de celelalte proiecte de dezvoltare a turismului derulate de către autoritățile locale și județene, va contribui la creșterea activității turistice din această zonă prin creșterea gradului de cunoaștere a acestei zone atât la nivel național cât și internațional, prin creșterea fluxului de turiști și implicit a dezvoltării economice a județului Mureș și implicit a Văii Gurghiului.

Analiza economică a județului Mureș

Tabel 1 . Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sursa: INSSE

Tabel 2. Capacitatea și activitatea de cazare turistică

Sursa: INSSE

Procentul mic al indicilor de utilizare netă a capacității în funcțiune din 2012 este inferior celui din 1990 lucru îngrijorător pentru sectorul turistic. Acest lucru afectează bugetul local, încasările structurilor turistice și randamentul global al turismului în România.

Potențialul capacității de cazare în Județul Mureș nu e nici măcar pe jumătate exploatat. Cifrele indică faptul că utilizarea netă a capacității în funcțiune se află pe o pantă descendentă.

Tabel 3.Sosiri în principalele funcțiuni de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică,

pe tipuri de structuri de primire turistică 2013-2014

Sursa: INSSE

Tabel 4. Înnoptări în principalele în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de cazare turistică 2013-2014

Sursa: INSSE

Tabel 5. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare 2010-2011

Sursa: INSSE

Tabelele anterior prezentate oferă o situație clară și actualizată a structurilor de primire turistică a județului Mureș, clasificată pe luni în 2013-2014.

Situația se prezintă astfel:

cele mai căutate structuri de cazare sunt hotelurile urmate de pensiunile turstice și moteluri;

indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în 2012-2013 este încă departe de cel înregistrat între anii 1990-1995;

principalul sezon care asigură un indice de utilizare netă a locurilor de cazare mai mare de 50% este vara;

cabanele turistice și vilele turistice prezintă cel mai mic interes pentru turiști;

vilele turistice, deși sunt în număr mare dispersate în județ, sunt principalele structuri cu funcțiuni de cazare ce prezintă probleme;

După cum se observă, capacitatea de cazare existentă este mult mai mare decât capacitatea de cazare în funcțiune, ceea ce ne poate indica faptul că multe dintre unitățile de cazare se află într-o situație rea și că acestea ar trebui renovate pentru a deveni din nou funcționale. 

Indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune este într-o continuă scădere, de la valoarea de 37 % în 2007, ajungând la 28% în 2012. Acest indicator se află cu mult sub valorile ideale.

Ținând cont de valoare mică a acestui indicator, precum și de faptul că județul Mureș are un potențial turistic ridicat, turismul județului ar trebui mai mult încurajat și susținut, dar mai ales mai promovat, pentru a atrage mai mulți turiști, atât din țară cât și din afara granițelor.

Structurile de cazare cunosc o centralizare și organizare mai bună comparativ cu anii precedenți fructificând numărul de camere existent în fiecare structură de primire tursitică cu funcțiuni de cazare.

Necesități și constrângeri ale zonei:

resursele naturale care stau la baza economiei actuale a zonei se află intr-o faza avansată de exploatare, fără însă a fi valorificate superior, cu efecte nedorite asupra mediului înconjurator dar si asupra ocupării durabile a forței de muncă;

resursele de atractivitate turistică de proveniență naturală (relief montan și colinar, defilee, văi, chei, cascade, abrupturi, formațiuni geologice inedite, circuri și lacuri glaciare, creste, puncte de belvedere, platouri vulcanice, lacuri sărate, izvoare minerale, rezervații naturale etc.) sunt completate de cele de factură antropică (arta cioplitului in lemn – biserici vechi – monumente de arhitectura populara de sec. XVI, case, mănăstiri renumite, ateliere meșteșugăresti, port popular, obiceiuri și tradiții, mod de viață aparte, etc.);

distribuția neechilibrată, în teritoriu, a pensiunilor agroturistice;

menținerea unui nivel ridicat de atractivitate turistică implică necesitatea conservării identității locale, transmiterea meșteșugului artizanal, din generație în generație, fără neglijarea elementelor impuse de legile economiei de piață;

conservarea habitatelor și biodiversității din zonă;

păstrarea peste timp a meșteșugurilor specifice zonei (țesături, cojocărit, cioplit in lemn si piatră, olărit, pictura naiva, etc.) oferă oportunitatea valorificarii superioare a acestor tradiții milenare cu implicații semnificative in ocuparea forței de muncă, în punerea bazelor unei adevărate industrii, profitabilă atât pentru cei implicați in ea cât și pentru promovarea zonei;

promovarea unicității culturale și a tradițiilor în străinătate;

promovarea târgurilor populare, a serbărilor și a festivalurilor din zonele etnografice;

semnalizarea și amenajarea corespunzătoare a zonelor, obiectivelor, pentru a putea fi gestionate eficient și incluse in circuitele turistice;

5.1.5. Analiza SWOT a Văii Gurghiului

Puncte tari:

Potențialul turistic natural

Masivul Gurghiului, cuprins între Defileul Mureșului și izvoarele Târnavei Mari, face parte din lanțul eruptiv Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Harghita, ce are o lungime de 150 km și o lățime de 40 km, fiind cel mai lung lanț vulcanic din Europa.

Flora din zona Gurghiului este foarte bogată, aici întâlnindu-se flori de câmp și de pajiște în sezonul cald, mai ales primăvara( brândușe de primăvară, brândușe de toamnă, gențiane, laleaua pestriță sau bibilica, margarete și garofița) și plantele medicinale (florile de mușețel, florile de tei, fructele de măceș, florile de soc, sunătoarea coada șoricelului, izma odoleanul, păducelul afinul asociat de multe ori cu merișorul roșu în locurile mai umede și poienile mai înalte ale Munților Gurghiu, ienupărul, feriga, fragul sălbatic).

Fauna din zona Gurghiului este foarte bogată:

Mamiferele dețin cea mai mare pondere: lupi urși râși, pisici sălbatice, vidre vulpi, jderi, viezuri dihori, nevăstuici albe, arici cârtițe, mistreți, veverițe, șobolani șoareci de casă, șoareci de câmp, hârciogi, iepuri, căprioare-țapi, cerbi-ciute, cerbi-lopătari.

Pentru protecția animalelor o parte din Munții Gurghiului este declarată rezervație naturală, aici vânătoarea fiind interzisă.

Păsări: ciocănitoarea, ciocârlia;

Reptile și amfibii:șarpele, vipera;

Pești: slăvoaca, mreana, scobarul, păstrăvul;

Rezervații naturale:

Poiana narciselor de la Gurghiu, situată în estul comunei cu același nume, fiind a doua ca importanță după cea aflată la poalele Făgărașului.

Pădurea Mocear, situată la 4 km sud-vest de Gurghiu, ce ocupă o suprafață de 50 de ha, fiind deosebită datorită stejarilor bătrâni de peste 500 de ani.

Parcul dendrologic a fost înființat în anul 1740 de către familia Bornemissza în cadrul curții feudale de la Gurghiu. Găsim aici un număr de peste 200 de specii indigene din principatul de atunci al Transilvaniei și specii exotice, aduse cu mari sacrificii din Australia, America de Nord, America de Sud, Japonia: ginco, chiparosul de baltă, tisa, răchițica, catalpa și multe altele.

Potențialul turistic antropic

Edificii istorice:

Ruinele cetății de pe dealul Gurghiului, în anul 1364, cetatea era considerată castel al voievodului Transilvaniei.

Castelul din Gurghiu, ridicat în stil baroc, în anul 1731.

Școala Silvică, continuatoarea Școlii de brigadieri silvici, înființată în anul 1893.

Castelul de vânătoare de la Lapușna, ridicat la 1731 de nobili ai familiei Bornemissza, care au întemeiat de altfel, la 1893, prima școală silvică românească.

Edificii culturale:

Muzeul de vânătoare, un punct de atracție de neocolit, fiind unicat național.

Muzeul Etnografic, înființat la 1 ianuarie 1960, avându-l ca vrednic fondator pe etnograful Anton Badea care a pus bazele colecției de etnografie pornind de la 64 de piese de port popular.

Edificii religioase:

Troița din lemn de la Ibănești, acoperită, de rit greco-catolic, sculptată în anul 1894. Ceea ce atrage la ea sunt motivele aplicate pe cruce, în special rozetele cu patru raze ce simbolizează soarele-vitalitatea fără sfârșit.

Bisericuța Sfântul Nicolae de la Lăpușna, construită din lemn, amplasată la marginea drumului forestier Secuieu. Se spune că a fost ridicată la început în comuna Comori, iar regele Carol al II-lea, care avea reședința de recreere la Lăpușna, văzând bisericuța și rămânând impresionat de aceasta, a cumpărat-o, punând să fie demontată și reconstruită lângă reședința lui.

Stațiuni:

Băile sărate Jabenița ("Görgénysóakna" până în 1938), este o microstațiune de tratament cu vechi tradiții, înființată în jurul anului 1800 (în același timp cu stațiunea Sovata), foarte apreciată datorită apelor sale și nămolului existent de foarte bună calitate.

Băile sărate Ideciu de Jos

Activități antropice și manifestări umane cu funcție turistică:

Târgul de fete din Gurghiu”, zi de târg obișnuită, la care participă toate satele din împrejurimi, într-un adevărat festival folcloric, al cântecului, al jocului, al porturilor și al obiceiurilor, a ajuns din păcate în ultimii ani mai mult un bâlci decât o serbare țărănească.

“Udatul nevestelor”, se sărbătorește în prima zi de luni din a doua decadă a lunii mai. Etnografii consideră această sărbătoare ca având legături cu practicile de natură magică, păgână, ea apelând la apă, unul din cele trei elemente socotite de omul antic ca fiind componentă a lumii înconjurătoare.

Turismul cultural

Turismul cultural se impune printr-o serie de obiective intrate în circuite de interes regional și național. Este o componentă importantă ce relevă un potențial de activitate a cărui exploatare poate fi efectuată pe durata întregului an. Pe de altă parte se poate practica numai în anumite perioade, de pildă pentru evocarea momentelor istorice ale primului Război Mondial și a eroilor de pe Valea Gurghiului, căzuți pentru patrie sau cu ocazia unor manifestări folclorice ca “Târgul fetelor” sau “Udatul nevestelor”.

Turismul natural

Rețeaua de drumuri comunale și forestiere se suprapune în mare măsură rețelei hidrografice. Pentru potențialii turiști, îndeosebi iubitori ai naturii, ai muntelui, acest aspect oferă posibilitatea explorării în condiții de siguranță, a impresionantelor edificii vulcanice, în special a craterului Saca și a caldeirei Fâncel-Bătrâna, de pe interfluviul opus al văii.

Turismul sportiv

Pe Valea Gurghiului există 7 fonduri de vânătoare (Lăpușna, Orșova, Sirod, Mocear, Fâncel, Tireu și Isticeu) toate aparținând G.U.S. (Gospodăririi Unice Silvice). Aici, cele mai importante specii de vânat sunt cerbul (vânatul principal), căprioara, mistrețul, ursul și cocoșul de munte (vânatul secundar).

Pentru vânătorii porniți de unul singur sau în grup, dornici de a dobândi un trofeu râvnit, dotările cu instalații și amenajări specifice se află sub nivelul unei gospodării eficiente, cele existente fiind în mare parte depreciate.

Valorificarea vânatului este multiplă, acest aspect căpătând dimensiuni de legende datorită vechimii practicării ei ca ocupație. Pe lângă recoltele de vânat ce sunt obligatorii și care urmăresc eliminarea exemplarelor mai puțin valoroase și a celor bolnave, se mai practică și valorificarea exemplarelor de excepție.

Turismul de recreere

Turismul de recreere, luat în integralitatea sa, prezintă o sezonalitate mai pronuntată. Acest tip de turism valorifică cel mai bine potențialul turistic al unei regiuni deoarece are ca obiect exploatarea intervalelor de “timp frumos” și a surselor peisajelor a căror activitate este maximă numai în anumite intervale de timp.

Turismul curativ-climatic

Acest tip de turism se adresează unei categorii aparte de persoane, majoritatea aparținând grupei mature și în vârstă, ea intervenind atunci când degradarea biologică începe sau se accentuează. Se desfașoară pe întreaga durată a anului.

Turismul de scurtă durată

Turismul de scurtă durată prezintă un maxim al circulației în intervalul mai-septembrie, suprapus sezonului cald, aici fiind incluse:

-turismul pe durata sejurului unei serii la tabăra școlară Lăpușna (8 sau 10 zile);

-turismul de sfârșit de săptămână, cu durata de la 1 până la 3 zile;

-turismul de la sfârșitul zilelor de muncă, de câteva ore

Turismul pedestru

Turismul pedestru se practică vara și include drumeții spre diversele obiective naturale și antropice. Factorul determinant rămâne, în acest context, accesibilitatea asigurată și valențele atractive superioare ale peisajului, îndeosebi în sezoanele calde. Datele puține existente nu pot reflecta numărul celor care practică acest tip de turism în Munții Gurghiului și pe Valea Gurghiului.

Turismul rutier

Turismul făcut cu automobilul, cu autobuzele comunale și cu bicicleta, este forma cea mai des intâlnită, datorită posibilității penetrării relativ ușoare spre arealul montan. Turistul pornit de dimineață cu automobilul, din Reghin spre exemplu, poate străbate întreaga vale până la Lăpușna, unde își poate petrece timpul într-un mod cât mai plăcut, iar seara să se întoarcă în localitatea emitentă.

Puncte slabe

Puncte de colectare și reciclare a deșeurilor slab răspândite sau insuficiente;

Slabă implementare a legislației de mediu ca urmare a lipsei resurselor umane și materiale;

Nerespectarea perioadelor de vânătoare;

Mentalitatea greșită și needucarea turiștilor duce la poluarea naturii cu deșeuri;

Lipsa investițiilor;

Resurse financiare limitate;

Un comerț slab dezvoltat;

Dezvoltare insuficientă a serviciilor;

Transport public necorespunzător ;

Gradul redus de absorbție a persoanelor calificate;

Rata șomajului ridicată;

Creșterea în continuu a costului vieții;

Lipsa alimentării cu apa, canalizare, problema deșeurilor;

Lipsa unui serviciu satisfacător de informare și consultare a cetățenilor ;

Stare de degradare a clădirilor și monumentelor istorice;

Legislația privind conservarea clădirilor și păstrarea caracteristicilor arhitecturale nu este implementată;

Calitatea prezentării și traducerii în muzee e de slabă calitate;

Dotări depășite în stațiuni;

Lipsa parcărilor și a grupurilor sanitare în numeroase obiective turistice;

Conștinetizarea slabă a importanței turismului pentru economie;

Lipsa stimulentelor pentru investitorii străini;

Lipsa unei imagini puternice în țară și în străinătate;

Insuficienta utilizare a internetului în promovare;

Numărul mic de centre de informare din județ și mai ales de pe Valea Gurghiului. Pe Valea Gurghiului funcționează doar 2 centre, unul în Ibănești și unul în Reghin, departe de principalul flux de potențiali vizitatori care e situat în Municipiul Tg.-Mureș;

Slabă infrastructură a șoselelor;

Management deficitar al ariilor prootejate (trasee proaste, lipsesc punctele de informare și indicatoarele, trebuind de asemenea sa fie oferite zone de parcare, modalitati de colectări deșeuri și materialeinformative specifice pentru vizitatori);

Lipsa unei baze de date cu evenimentele și sărbătorile zonei în agențiile de turism și centrele de informare turistică;

Slabă organizare în ultimii ani sărbătorile transformându-se în bâlciuri;

Oportunități

Posibilități de accesare a fondurilor externe si interne pentru finanțare

Accesarea fondurilor structurale și de coeziune din cadrul U:E.

Fonduri valorice mai mari

Dezvoltarea agriculturii alternative (de ex. plante medicinale)

Dezvoltarea infrastructurii

(proiecte inițiate de Guvern reprezentând o baza pentru dezvoltarea regiunii)

Valorificarea potențialului turistic

Revigorarea meșteșugurilor tradiționale

Cursuri de instruire pentru localnici, în diverse teme

In perspectivă, se preconizează că turismul rutier va deține și în viitor ponderea cea mai importantă în valorificarea potențialului turistic, iar combinarea acestuia cu cel pedestru va permite extinderea exploatării asupra întregii văi și a regiunii înconjurătoare.

Amenințări

Încălzirea globală: inundații, arșiță

5.1.6. Obiective

Obiectiv general: Promovarea patrimoniului turistic al zonei și informarea cetățeanului și turistului.

Obiective specifice:

1. Facilitarea accesului la informații a turiștilor (crearea unor baze de date cu principalele obiective turistice, structuri de cazare și masă, firme de transport, instituții publice, puncte vamale în județ, alte centre de informare turistică)

2. Dezvoltarea unor relații de cooperare transfrontalieră cu alte centre sau birouri de informare

3. Obținerea finanțării proiectului

4. Selecția personalului

5. Încheierea contractelor de închiriere a spațiului și de funcționare, precum și a acordurilor cu Primăria

6. Crearea imaginii Centrului (amenajarea spațiului, instalarea infrastructurii și crearea materialelor de promoare) și promovarea acestuia

7. Deschiderea Centrului de Informare Turistică Regional

5.2. Planificarea proiectului

5.2.1. Descrierea centrului de informare

Aspecte administrative

Clădirea în care se va desfășura activitatea este compusă din două spații principale: spațiul public și spațiul “privat” al personalului centrului.

Spațiul public

Dotarea acestuia, în primă fază, trebuie să includă: spațiul la care să aibă acces publicul: spațiu pentru materialele promoționale care se oferă gratuit respectiv contra cost (dulap vitrină pentru expunerea materialelor promoționale care se vând sau care sunt utilizate pentru prezentarea zonei – artizanat în general, albume mai deosebite etc; stative cu materiale promoționale care se oferă gratuit celor interesați); o măsuță cu scaune pentru a putea notă ceea ce este important de către un vizitator; ideal ar fi un PC pentru a vizualiza CD cu zona sau cu România, pagini internet etc; suport postere – prezentate extins pentru a fi văzute – respectiv strânse pentru a fi luate de clienți.

Spațiu la care nu are acces publicul: biroul, “bar” la care stă persoană care dă informații sau sprijină vizitatorii să obțină informațiile. Obligatoriu: PC, internet, telefon și fax. Toate datele necesare pe suport electronic sau materiale promoționale. Telefonul roșu cu robot. Vitrină cu prezentarea unor imagini panoramice de pe Valea Gurghiului și cu anunțuri privind evenimente sau campanii promoționale pentru membrii asociației.

Spațiul Centrului

Spațiul va fi utilizat exclusiv pentru desfășurararea activităților legate de promovarea turistică a județului Mureș, respectiv a Văii Gurghiului: oferirea de informații turistice și conexe turismului (prețuri necesare pentru anumite prestații turistice; taxe în conformitate cu legislația locală și națională; informații utile – telefoane urgente, telefoane utile pentru posibilii vizitatori; căi de comunicație; transport etc) despre județul Mureș, respectiv Valea Gurghiului; organizarea unor întâlniri, conferințe, cursuri sau activități similare pe probleme de turism.

În spațiu nu vor fi prezentate decât înscrisuri, însemnări care menționează numele centrului de informare turistică și nu se va face publicitate decât Asociației de Turism Mureș, respectiv membrilor ei.

Spațiul privat al personalului Centrului: PC cu internet, telefon și (eventual) fax pentru utilizarea acestuia de către personalul din spatele biroului (faxuri și telefon în derivație).

Amplasarea Centrului în zona cu cel mai mare flux de circulație ( zonă Centrală) și cea mai accesibilă pentru echipare tehnologică.

Aspecte profesionale

Crearea bazei de date și gestionarea informației

Informațile se culeg din mai multe puncte după cum urmează: de la agenții de turism; de la alte Centre de Informare Turistică locale, regionale și naționale; din Anuarul Județului Mureș; de la Institutul Național de Statistică; de la Asociația Județeană de Turism Mureș; de la Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural – A.N.T.R.E.C.; Asociația Turism Rural Transilvan; de la Autoritatea Națională pentru Turism; de la Agențiile de transport local; de la Agențiile de transport aerian și feroviar; prin cercetări, studii, analize făcute de Centru sau organizații specializate în domeniu; din rapoarte și statistici; alte surse .

Gestiunea informaților

Utilizarea tehnicii automate de prelucrare a informației urmarește obiective imediate și de perspectivă în vederea optimizării procesului de comunicare. 

Pentru supravegherea concurenței, toate sursele de informații, formale sau informale, sunt utile. Nici una nu este magică, nici măcar bancile de date. Unele sunt scumpe, altele sunt gratuite, prețul neavând neapărat o legatură cu pertinența informației.

Desigur, se pune problema unde poate fi stocată această informație. Multe Centre de Informare au optat pentru o bancă internă de date care poate fi îmbogățită de oricine. Exista riscul de a cădea în mania documentării, ceea ce face ca supraabundența de informații stocate să se transforme în inamicul ei, nemaifiind utilizabilă.

Problema în gestionarea informației, este găsirea de soluții pentru documentele care încă vor ramane în uz, deoarece folosirea suportului de hartie, în toate fazele prin care trebuie să treacă un document, devine o activitate din ce în ce mai anevoioasă și mai costisitoare.

Mai mult, timpul necesar transmiterii informației dintr-un loc în altul este un mare inconvenient la care se mai adaugă și imposibilitatea realizării unei formatări a documentelor tradiționale cu facilități grafice, precum și mixarea imagine-text.

Gestiunea informației presupune următoarele funcții:

preluarea informație în sistem;

memorarea și regăsirea informației;

prelucrarea informației;

tipărirea sau publicarea;

controlul și comanda sistemului;

Preluarea informației în sistem presupune:

preluarea informației provenite din rețelele de comunicații naționale sau internaționale, publice sau private;

preluarea informației provenite din rețeaua locală de date;

introducerea manuală a datelor și textelor sau înregistrarea cu echipament adecvat a convorbirilor, imaginii și sunetului;

informația introdusă în sistem se prelucrează imediat sau se memorează pentru prelucrări ulterioare;

Memorarea și regăsirea informației presupune:

memorarea internă pentru informația în curs de prelucrare;

memorarea externă, pentru informația care se consultă periodic;

arhivarea electronică, pentru informațiile “istorice” sau care se consultă foarte rar;

Capacitatea de stocare a informației și viteza de acces la date constituie criterii de bază pentru aprecierea performanțelor unui sistem. Prin procesul de memorare, informația poate fi prelucrată sau valorificată prin consultare locală ori comunicarea solicitanților prin intermediul rețelelor de comunicații.

Prelucrarea informatiei presupune:

crearea și încărcarea bazei informaționale, ce presupune un ansamblu de proceduri prin care se generează structura și modul de organizare a informației pe suportul tehnic, precum și încarcarea efectivă a bazei informaționale;

actualizarea bazei informaționale, presupune eliminarea informațiilor devenite inutile, introducerea de informații noi, modificarea celor existente pentru a le pune de acord cu realitatea;

tratarea propriu-zisă a informației, presupune efectuarea celor mai variate operații care privesc, fie forma în cazul prelucrării textelor, documentelor și imaginilor, fie conținutul în cazul prelucrării datelor;

consultarea în timp real a informației, se realizează cu ajutorul unor programe care permit selectarea și transmiterea informației solicitate către un dispozitiv periferic de ieșire (monitor, imprimantă, echipament de comunicație în rețea etc.);

consultarea bazei informaționale nu afectează conținutul acesteia;

punerea în formă a informației solicitate la ieșire, presupune operații diferite în raport de natura informației solicitate. De exemplu, în cazul prelucrării datelor au loc operații pentru obținerea de rapoarte și situații complexe care vor fi transferate dispozitivelor de ieșire în vederea tipăririi lor, afișării pe monitor sau comunicării locale ori la distanță, prin intermediul rețelelor de date.

Tiparirea si publicarea documentelor

Pentru realizarea cu mult profesionalism a celor două funcții, este necesară înființarea în cadrul organizațiilor a unor compartimente specializate în publicistică electronică dotate cu minicalculatoare sau calculatoare medii-mari cu software adecvat și suporturi care să înlesnească înmagazinarea unor mari cantităti de documente. Managerii s-au convins ca nu numai felul cum arată produsul (oferta turistică) poate să influențeze clientela, ci și calitatea prezentării lor.

Controlul si comanda sistemului presupune:

dirijarea și reglarea funcționării întregului sistem;

alocarea optimă a resurselor sistemului referitoare la echipament;

gestionarea memoriei interne și a bazei de programe;

controlul proceselor de preluare, prelucrare și iesire a informatiei etc.

De la agențiile de turism se culeg date referitoare la:

Acțiunea turistică este modalitatea specifică de desfașurare și condițiile asigurate de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului sau excursionistului;

Durata acțiunii turistice reprezintă numărul de zile pe care turistul le-a petrecut în acțiunea turistică respectivă, calculat după numărul de înnoptari realizate de turist în locurile vizitate;

Acțiunile turistice interne de tipul excursiilor reprezintă acțiunile turistice cu o durată mai mică de 24 de ore, care nu includ înnoptari în zone turistice din țara, vândute de catre agenția de turism la turiști români și străini;

Acțiunile turistice interne cu durată de 1-3 zile sunt acțiuni turistice de scurtă durată, până la 3 zile consecutive, în zone turistice din țară vândute de către agenția de turism la turiști români și străini;

Acțiunile turistice interne cu durată de minim 4 zile reprezintă acțiunile turistice de cel puțin 4 zile consecutive, în zone turistice din țară, vândute de către agențiile de turism la turiști români și străini;

Acțiunile turistice externe sunt acțiunile turistice derulate în afara teritoriului național, cu turiști români sau străini, de agentul economic organizator. Cumpararea acestor servicii se efectuează pe teritoriul național;

Turiști participanți la o acțiune turistică reprezintă numarul persoanelor înscrise la acțiunea turistică respectivă, vândută de agenția de turism. Se exclud turiștii care renunță la acțiunea turistică, înainte de desfășurarea acesteia;

Turiști-zile pentru o acțiune turistică se determină prin înmulțirea numărului de turiști participanți la acțiune, cu durată efectivă în zile a acțiunii turistice respective; Durata medie a sejurului se calculează prin împărțirea numărului de turiști-zile la

numărul de turiști participanți la acțiunile turistice;

Evoluția acțiunilor turistice interne și externe față de anul anterior se obține prin raportatea acțiunilor turistice din trimestrul sau perioada analizată la acțiunile turistice din trimestrul sau perioada corespunzătoare din anul anterior.

Numărul de personal ocupat al agenției de turism reprezintă numărul de personal care lucrează în agenția de turism, în ultima zi lucrătoare a trimestrului pentru care se face raportarea: salariați cu normă întreagă sau redusă, inclusiv cei angajați pentru activități ocazionale sau sezoniere; proprietarii asociați și lucrătorii familiali neretribuiți, care lucrează în mod regulat în unitate; persoanele absente pentru perioade scurte, concedii medicale, concedii plătite. Nu se includ persoanele detașate de la alte întreprinderi, persoanele care satisfac stagiul militar și cele care absentează o perioadă de timp nedeterminată.

Din numarul de personal ocupat se urmaresc separat ghizii autorizati.

Numărul de mijloace proprii pentru transport turistic rutier, din care se urmăresc microbuzele și autocarele.

5.2.2. Structura Centrului

Structura de personal include un asistent director, director de marketing, compartiment de promovare, compartiment de organizare manifestări turistice, departament animație, computere, administrativ. În unele situații, de exemplu când. Personalul este permanent, angajat prin concurs, dar, în situație de vârf de sezon turistic sau pentru organizarea unor manifestări de amploare, este angajat și personal în regim de colaborare. Singurele persoane care sunt retribuite sunt cele din cadrul Centrului de Informare; nici un membru al AGM, CD și nici președintele nu sunt retribuiți.

Toate centrele de acest tip sunt subordonate (incluse) în cadrul unei asociații profesionale (consortiu). Din această cauză există o structură a asociației și una a Centrului. În situația Romaniei o mare parte dintre centre sunt în subordinea Consiliilor locale (în cadrul primariei, în cadrul unei case de cultură etc)

Structura Asociației

Adunarea Generală a Membrilor – A.G.M. – (Consiliul general), care include reprezentanți ai tuturor membrilor asociației. Membrii pot fi persoane fizice sau juridice (reprezentanți ai tuturor tipurilor de structuri de cazare, ai transportatorilor, comercianți, Consiliul Local, alte asociații .

Comitetul Director – C.D. – este organismul care conduce de fapt asociația între două sesiuni ordinare ale A.G.M. Este format dintr-un numar impar de persoane și trebuie să includă reprezentanți din toate domeniile de activitate din turism. În general, C.D. se întrunește lunar pentru a evalua activitatea Centrului.

Birou executiv – B.E. -. În unele situații există un birou executiv care asigură derularea activității Centrului în condiții normale, între două întâlniri ale comitetului director.

Președinte. Reprezintă persoana de legatură între Asociație și Centru. Are rol mai ales de reprezentare în relația cu alte instituții.

Director General. Asigură derularea activității Centrului în condiții normale respectând liniile directoare de dezvoltare stabilite în A.G.M. și toate deciziile luate în C.D. (B.E.).

5.2.3. Principiul general de funcționare al centrului de informare turistică

Un centru de informare turistică funcționează mereu pe lângă o asociație neguvernamentală care implică autorități publice centrale, autorități publice locale și sector privat, cazul nostru Asociația Județeană de turism Mureș.

Ideea de bază este aceea a unui “legislativ” care oferă principalele direcții de dezvoltare ale unui centru (adunarea generală a membrilor unei asociații) și care este condus de un președinte, respectiv a unui “executiv” care pune în practică ceea ce hotărăște adunarea generală a membrilor (centrul de informare) și care este condus de un director executiv-informații suplimentare la capitolul structură.

Principiul de bază în funcționarea unui centru de informare turistică/promovare, îl constituie viață asociativă a factorilor interesați într-un anumit domeniu.

Observație: Centrul asigură absolut toate informațiile cu caracter turistic privind localitatea, regiunea sau țara. În acest sens, creează toate bazele de date necesare pentru a răspunde solicitărilor existențe.

Asociația Județeană de Turism Mureș este o organizație de persoane fizice si juridice, neguvernamentală, cu caracter autonom si apolitic, înființată în temeiul O.G. 26/2000, are personalitate juridica și este menită să realizeze obiectivele menționate în statutul Asociației.

Are ca scop promovarea potențialului turistic, cultural, a punctelor de atracție turistică existente în județul Mureș, prin creșterea fluxului turistic și asigurarea unei interacțiuni armonioase între sectorul turistic și factorii de ordin social și de mediu.

Obiectivele Asociației Județene de Turism Mureș sunt următoarele:

inventarierea principalelor resurse turistice;

elaborarea unei baze de date cu obiectivele turistice din județ

elaborarea de propuneri de dezvoltare a turismului, care stau la baza Programului anual de dezvoltare a turismului;

atragerea de programe și finanțări în vederea creșterii calității turismului din județul Mureș;

contribuirea la creșterea calității produselor turistice;

urmărirea activității turistice, în așa fel încât agenții economici cu activitate în domeniul turismului să aibă acces la resursele turistice

organizarea de centre de informare turistică în localitățile cu activitate turistică;

inițiază și desfășoară proiecte în domeniul turismului;

dezvoltarea schimburilor culturale pe plan județean, național și internațional;

elaborarea de studii și analize pe domeniile de interes turistic;

promovarea cooperării cu administrația centrală și locală;

promovarea cooperării și a unei comunicări eficiente între instituțiile guvernamentale și neguvernamentale;

editarea de materiale promoționale;

atragerea și utilizarea, în condițiile legii, de surse financiare sub formă de donații, subvenții, contribuții, sponsorizări, taxe, cotizații pentru prestații si asistență;

promovarea schimbului de date, informații, publicații, specialiști, cooperarea cu asociații organisme similare de profil din țară și străinătate;

crearea unor parteneriate cu asociații din țară și străinătate, care promovează scopul asociației;

participare la târguri naționale și internaționale în vederea promovării turismului din județul Mureș.

În vederea îndeplinirii obiectivelor și pentru realizarea activităților specifice, Asociația colaborează cu instituții de specialitate, organizații neguvernamentale, persoane juridice de drept public sau privat și cu persoane fizice, fără a exprima nici un fel de interese de grup (politice, religioase și altele), putând participa la înființarea unor organizații în acest domeniu.

5.2.4. Promovarea și publicitatea ofertei turistice

Publicitatea ocupă un loc de frunte în activitățile de turism, având un câmp larg de aplicare în acțiunile de informare-documentare a clientelei. Prin tirajul de masă, publicitatea se constituie într-un mijloc accesibil de cuprindere în acțiunile promoționale ale ansamblului populației și ale teritoriilor cu potențial turistic.

“Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural din România” (A.N.T.R.E.C.) acționează pentru identificarea și punerea în valoare a potențialului rural, pregătirea profesională a lucrătorilor din acest sector și promovarea produsului turistic în țară și străinătate.

Evaluarea industriei turistice românești indică faptul că turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale României, putând concura cu alte țări. Turismul românesc este privit ca un obiectiv și mijloc al dezvoltării economico-sociale de ansamblu, în contextul politicii naționale de progres și de integrare în structurile europene.

Materiale promoționale:

tipuri: prospecte (diferite dimensiuni), pliante, fluturași; CD romuri; casete video; casete audio (muzică specifică zonei) fără valoare sau cu preț pentru a fi valorificate

baze de date: obiective turistice (inclusiv prezentarea acestora, orar de funcționare, preț intrare, localizare persoane de contact –mai ales la biserici dacă sunt închise- ); structuri de cazare și masă (tipuri și toate coordonatele acestora; număr camere, tip camere, restaurante tip număr locuri și număr meșe; restaurante cu specific) transport în județul Mureș și în țară (dar mai ales în Valea Gurghiului tot ceea ce se poate- tip de transport, costuri, orare); instituții publice: poliție, spitale, policlinici, puncte de prim ajutor, poștă/telefoane; alte centre de informație turistic: pentru toate ai nevoie de telefoane, adresă completă etc. Puncte vamale în județ de asemenea, servicii urgență, birouri notariale, traducători autorizați.

documentație: anuar statistic din județ și din România; carte de telefon; ghid hotelier; Pagini Aurii și toate celelalte lucrări de acest tip și care sunt necesare.

Materialele care se vor prezența în cadrul Centrului de Informare sunt strict promoționale și privesc numai turismul din județul Mureș, respectiv cel de pe Valea Gurghiului : pliante, Cd-uri, casete audio respectiv video, postere sau materiale similare (ghiduri, cărți cu caracter turistic, albume, hărți).

Toate materialele deținute de Centru sunt incluse pe fișe de consum. În cadrul Centrului pot fi expuse materiale cu caracter turistic care urmează să fie valorificate cu aprobarea asociației și a propietarului spațiului. Acestea nu pot fi decât cu caracter turistic și se referă numai la județul Mureș, respectiv Valea Gurghiului.

Alte materiale permise: materiale pentru decorarea Centrului; artizanat specific zonei sau țării care poate fi valorificat cu acordul celor două părți (asociație, respectiv propietar spațiu).

5.3. Dezvoltare turistică

5.3.1. Perspective de dezvoltare turistică a zonei

Îmbunătățirea și consolidarea produsului turistic în zonele cele mai cunoscute turiștilor străini și români, unde există deja facilități turistice și infrastructură, este prioritară în activitatea de dezvoltare turistică a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Așa că, procesul de dezvoltare a infrastructurii pe Valea Gurghiului mai are de așteptat.

Dezvoltarea infrastructurii

Nivelurile ridicate ale costurilor pentru investiții duc la amânarea dezvoltării infrastructurii arealului montan, neexistând speranțe pentru viitorul apropiat. Prezența construcțiilor particulare moderne, edificate ca reședințe secundare, pentru petrecerea timpului liber, îndeosebi la sfârșit de săptămână, dotate cu confort ridicat, ar putea prezenta, în cazul declanșării unui flux turistic mai activ, un mijloc eficient de implementare, de stimulare a circulației turistice.

O altă soluție ar putea fi, tot cu aplicare în perspectivă, practicarea turismului privat, cu baze de cazare amenajate în gospodăriile localnicilor, însă implicarea acestora nu a dat dovadă de receptivitate.

Elaborarea unui program de dezvoltare în viitor, trebuie să aibă la fundament o bază de cazare care să joace un rol activ, în special prin cazarea la casele particulare care se pretează foarte bine turismului neorganizat.

În vederea dezvoltării infrastructurii, anul 2008 aduce unele propuneri și programe din partea autorităților:

extinderea rețelei de alimentare cu apă la sate, program inițiat de Guvern încă din 2006, de care beneficiază comunele Hodac și Ibănești;

programul de introducere a gazului metan în satul Orșova și comuna Gurghiu;

propuneri privind finanțarea în anul 2008 a programului de pietruire a drumurilor comunale de pământ, în localitățile Gurghiu, Cașva, Glăjărie;

propuneri privind lucrările de drumuri pe anul 2008, finanțate prin programul fonduri structurale și de coeziune și SAPARD

Din păcate, această ultimă propunere nu se referă și la drumul județean DJ153E, care face legătura între Reghin și Lăpușna, drum aflat într-o continuă degradare, mai ales pe sectorul Ibănești – Lăpușna, lucrările de modernizare aici fiind necesare, în vederea unui tranzit mult mai dezvoltat.

Dezvoltarea unei baze de agrement

Personalul administrativ permanent al taberei școlare de la Lăpușna, are în perspectivă îmbunătățirea aspectului interior și exterior, precum și confortul vilelor principale, datorită faptului că tabăra este mereu ocupată, însă nu la capacitatea ei maximă, aceasta fiind dictată de cererile taberelor din alte județe.

Investiția actuală la Băile Sărate Jabenița este insuficientă și nu se poate beneficia de toate avantajele și de potențialul de care dispune această microstațiune. Este necesară o investiție majoră care ar putea crește profitul:

construcția sau amenajarea a 20 camere pentru cazare;

amenajarea unei mici baze de tratament constând în băi calde sărate, împachetări cu nămol, săli de masaj, sală de consultații, microfarmacie, sală de fitness. Această bază de tratament va aduce profit zilnic având în vedere zona în care se află microstațiunea (5 km de Reghin și 30 km de Târgu-Mureș) și implicit motelul și restaurantul vor funcționa zilnic.

Dată fiind investiția de 150.000 de euro, făcută din resurse proprii, fonduri insuficiente însă, societatea care administrează microstațiunea, are în vedere următoarele:

– asocierea cu vânzarea a 49% din capitalul social;

– asocierea cu vânzarea a 51% din capitalul social;

– vânzarea microstațiunii.

O altă bază de tratament, aflată în construcție, este cea din localitatea Ibănești, care poate fi un punct în plus de atragere a turiștilor

5.3.2. Modalități de amenajare și optimizare a spațiului geografic în vederea dezvoltării turistice

Clădirile din amenajările complexe de la Lapușna ar putea intra în circuitul turistic, constituind puncte de plecare spre culmile munților unde nu există refugii amenajate. Un alt aspect important îl constituie localizarea acestor complexe silvice lângă drumul principal sau la intersecția acestuia cu drumurile forestiere, care urmate pot permite exploatarea turistică a platourilor vulcanice ale Munților Gurghiului.

Necesitatea repunerii în valoare turistică a Văii Gurghiului, este imperios necesară, deoarece în cadrul județului Mureș, Munții Gurghiului, alături de Munții Călimani, reprezintă obiectivele naturale cele mai atractive, însă nevalorificate în mod organizat și eficient, datorită lipsei bazei marcajelor și a amenajării traseelor cu adăposturi.

Prin întreruperea funcționării mocăniței dinspre Reghin spre Lăpușna, peisajul Văii Gurghiului a pierdut din pitorescul aparte. Mocănița, care în drumul ei spre Lăpușna avea ramificații spre Fâncel și Secuieu, ar fi putut fi un excelent și eficient mijloc de transport al persoanelor și a mărfurilor dinspre și către vale, fapt ce ar fi adus un plus circulației turistice, putând duce, probabil, la fundamentarea unor baze turistice atractive.

Atragerea investițiilor străine în anumite sectoare turistice ar putea să deschidă noi orizonturi pentru implementarea unui turism de o eficiență sporită, care să ofere o mai sigură și mai bună exploatare a frumuseților și valorilor patriei noastre și in speță a Văii Gurghiului, și integrarea României în structurile europene de turism internațional.

Mulți turiști, mai ales cei pasionați de drumeții montane, prefere să apeleze la corturi. Elaborarea unui program de dezvoltare pentru viitor trebuie să aibă fundament o bază de cazare care să joace un rol activ, indiferent de sezon, prin cazarea în casele particulare, fapt care se pretează foarte bine atât la turismul organizat cât și la cel neorganizat. Aici s-ar putea impune modele de activități și servicii speciale pentru turiști, programe care funcționează cu mare succes în principalelele areale turistice ale țării: cazare în camere cu interior tradiționale, alimentație cu meniu specific văii Gurghiului, activități de destindere, momente folclorice, implicarea turiștilor în activități gospodărești cotidiene ale gazdelor, drumeții și multe altele.

Strategia privind protecția pădurilor, derulată de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, bazată pe documentele Conferinței de la Helsinki, impune limitarea exploatărilor de masă lemnoasă la 15 mil. mc, atât cât reprezintă posibilitatea pădurilor stabilită prin amenajamentele silvice.

Acumulările semnificative din ultimii ani înregistrate în procesul de reformă și modernizările făcute în infrastructura turistică, sunt dovezi ale încercărilor de dezvoltare turistică a României, care este situată în momentul de față, prin bogăție și varietate, printre țările cele mai dotate din acest punct de vedere. Din păcate aceste încercări nu s-au răsfrânt și asupra Văii Gurghiului, această zonă rămânând parcă uitată de lume, o zonă în care tentaculele capitalismului au pătruns mult prea puțin, fondurile alocate pentru dezvoltarea infrastructurii fiind aproape inexistente.

Pentru sprijinirea și încurajarea agroturismului, au fost adoptate reglementări privind scutirea de impozite și deschiderea de credite în condiții speciale pentru fermierii care investesc în amenajarea caselor de vacanță.

5.4. Calcularea bugetului proiectului

5.4.1. Bugetul

Tabel 6. Calcul buget înființare și funcționare

La aceste cheltuilei se pot adaugă taxele de participare la expoziții și târguri internaționale, care însă nu sunt obligatorii pentru primul an de funcționare, și se vor introduce atunci când Centrul va acumula surse proprii de finanțare și va putea investi aceste resurse proprii în consolidarea imaginii și promovare acesteia.

Pe parte de venituri și cheltuieli, având în vedere susținerea oferită de Primăria Tg.-Mureș avem în vedere următoarea situație:

30% din cheltuieli vor fi acoperite de către Primăria Tg.-Mureș, însemnând 249 480 euro/an, sumă ce va acoperi chiria și cheltuielile administrative anuale ale Centrului Zonal de Informare și Promovare Turistică

10% din cheltuieli ( 83 160 euro) vor fi susținute în primul an din sursele proprii ale Centrului

20 % cheltuieli finanțate de Guvern (166 320 euro/an) acoperind cheltuielile cu salariile la aceasta adăugând și cheltuielile neperiodice înregistrate de Centru

pentru restul de 40% din cheltuieli , se va aplică la o finanțare de fonduri structurale către Uniunea Europeană. Derularea proiectului este condiționată de primirea acestei finanțări în valoare de (332 640 euro) euro, fără de care nu se poate începe acest proiect.

Se previzionează începând cu al doilea an de funcționare un profit anual 200 000 de euro.

5.4.2. Finanțarea Centrului Zonal de Informare și Promovare Turistică

Principalele surse de finanțare pentru un Centru înainte de Integrarea Românie în UE. erau: fondurile guvernamentale (nu în sensul strict de bani – de exemplu, materiale promoționale pentru derularea activității), fondurile de la autorități publice locale și autofinanțare. În principiu, autoritatea publică centrală asigură materialele promoționale, autoritatea publică locală asigură cheltuielile administrative, iar Centrul trebuie să realizeze un venit minim de circa 10 procente din totalul bugetului de venituri și cheltuieli.

Centru Zonal de Informare și Promovare Turistică va folosi fondurile structurale și de coeziune. Acestea sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea decalajelor economice și sociale între regiuni, în scopul reducerii diferențelor dintre zonele bogate și sărace din țările membre ale Uniunii Europene. Astfel, cu ajutorul acestor resurse financiare regiuni precum Andalusia din sudul Spaniei, Algavre din Portugalia, Pelopones în Grecia au ieșit din sărăcie. Cu ocazia integrării României la 1 ianuarie 2007 în UE, aproximativ 3,6 mld de euro au fost accesați. Procedura de absorbție a lor este diferită decât a fondurilor de preaderare (PHARE; ISPA:SAPARD).

Care vor fi deosebirile:

Va exista o legislație total diferită

Responsabilitatea utilizarii fondurilor va fi total a României,

Licitațiile se vor face de catre beneficiari si nu de către ministere.

Fondurile necheltuite timp de doi ani de zile se pierd.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – este fondul structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și întreprinderi mici și mijlocii, precum și la conversia economică și socială pentru zone în declin, care și-au pierdut gradul de industrializare, cele aflate în criză, precum și regiunile dependente de servicii sau de pescuit. Prin acest fond se finanțează proiecte de infrastructură, investit și care crează locuri de muncă, investit și în tehnologia informației și în comunicare, proiecte locale de dezvoltare, IMM-uri etc. Prin acest fond se pot finanța și proiecte de sănătate și învățământ.

Exemple de surse proprii de finanțare a activității:

Taxele de sejur (în unele situații valoarea totală taxei trece direct la Centru).

Cotizatiile percepute de la membri asociației; au caracter obligatoriu.

Comisioane percepute de la agenții economici, care beneficiază de turiștii trimiși de către Centru.

Publicarea materialelor promoționale ( de către agenții economici de publicitate, sponsorizări).

Vânzarea unor materiale promoționale.

Fonduri provenite din organizarea unor manifestări turistice.

Sponsorizari, donații, moșteniri.

5.4.3. Managementul riscurilor

Riscul respingerii proiectului de finanțare cu fonduri structurale și de coeziune va duce la stoparea pentru moment a derulării activităților de creare a acestui Centru până la găsirea de noi surse de finanțare (finanțări de la bugetul de stat, sponsorizări, donații etc.).

Personalul va trebui selecționat foarte atent și riguros, pentru această ne vom adresă unor cadre specializate care activează deja în acest domeniu (agenți de turism cunoscuți, cadre didactice din învățământul superior etc.).

Spațiul de funcționare va trebui să îndeplinească criteriile minime de salubritate pentru a primi acordurile de funcționare, iar zonă de amplasare trebuie să fie una centrală. Există riscul întârzierilor cauzate de găsirea acestui spațiu, însă o colaborare bună cu Primăria Tg.-Mureș va rezolva acest neajuns, dat fiind faptul că problemă este deja cunoscută, iar Primăria este deschisă derulării acestui proiect cu beneficii clare pentru întreagă zonă.

Promovarea Centrului trebuie să fie puternică la început și susținută mai apoi, atât prin materiale de promovare, media, cât și prin evenimente la care participă (târguri, expoziții, etc) sau pe care le organizează.

CONCLUZII

Potențialul turistic al Văii Gurghiului, prin formele de relief îmbinate armonios pe tot parcursul ei, prin clima favorabilă practicării turismului, prin diversitatea și bogăția florei și a faunei și prin monumentele istorice, poate satisface cele mai exigente preferințe în materie de cerere turistică națională și internațională, printr-o amplă ofertă constând în programe și amenajamente de profil.

Valea Gurghiului nu impune numai prin frumusețea peisajului, care adună toamna, în izvoarele frunzelor, toate culorile curcubeului, ci și prin zăcământul etnografic, folcloric, istoric, biogeografic, muzeistic și peisagistic, de o neprețuită valoare.

Exploatarea potențialului turistic al Văii Gurghiului se află într-o fază de început, fluxul de circulație turistică la nivelul existent desfășurându-se pe axa principală a văii. Acest potențial se reflectă din asocierea spațială a fondului turistic cu componentele ei naturale și antropice și cuprinde elemente desfășurate pe întreg teritoriul studiat.

În estimarea cantitativă a insușirilor turistice din regiunea studiată s-a ținut seama de următoarele criterii:

distribuirea obiectivelor în teritoriu și accesul spre ele;

valențele turistice ale obiectivelor.

Valorificarea potențialului turistic al Văii Gurghiului este marcată de fenomenul de discontinuitate parțială sau totală în desfășurarea activității turistice.

Gradul diferit de echipare teritorială duce și la o valorificare turistică diferențiată și implicit la afirmarea preferențială a unor tipuri și forme de turism, cu o mai mare aderență asupra turismului recreativ, ce se impune în raport cu turismul cultural. În același timp se poate vorbi despre un turism de scurtă durată, specific sfârșitului de săptămână, a unor intervale din concediul anual care antrenează largi grupe de populație din țară și din străinătate și de sezonul de vacanță al elevilor la tabăra din Lapușna.

Potențialul turistic, prin valorificare, conduce la o selectivitate în cadrul ofertei. În acest sens, se apreciază că în perspectivă, turismul va aparține aproape în totalitate sectorului privat, în care proprietarii unităților de cazare să fie interesați nu numai de obținerea beneficiilor ci și de investiții adecvate, deoarece nivelul confortului la unitățile de cazare existente, este încă redus.

Valorificarea potențialului turistic poate fi considerată ca un indicator de natură prospectivă asupra afirmării turismului într-o regiune dată. Astfel, în strategia de dezvoltare a turismului pe Valea Gurghiului, se pot reliefa activități care relevă interes mai ridicat sau care în perspectiva dezvoltării complexe se anticipează a fi mai intens solicitate.

Centrul Zonal de Informare și Informare Turistică poate satisface cu caracter permanent poate cea mai importantă parte de promovare a zonei. Înființarea acestuia vine ca o necesitate pentru slaba promovare a sectroului turistic.

Bibliografie

Ambrus Z. (1993) – “Monografia folclorică a localității Ibănești-Sat”, Lucrare de grad, Univ. Babeș Bolyai”, Fac. de Litere, Cluj-Napoca;

Baltanu V.( 1995) – Valea Gurghiului în perioada interbelică, Lucrare de grad, Univ. “Babeș-Bolyai” Cluj – Napoca;

Baltaru N. (1995) – Etnografia ca mijloc de educație plastică a elevilor, Lucrare de grad, I.Șc. Jud. Mureș;

Bran F., Marin D., Simon T. (1997) – “Turismul rural- Modelul european Economică”, București;

Chindea Th., Lateș N. (1971) – “Monografia Gurghiului”, Comitetul pentru cultură și educație socialistă al Județului Mureș, Târgu-Mureș;

Cocean P. (1993) – “Geografia turismului”, curs univ., Univ. “Babeș-Bolyai”,

Cluj-Napoca;

Cristache – Panait, Ioana (1993 ) – Arhitectura de lemn din Transilvania – Județele Alba, Mureș și Harghita, Editura Museion, București;

Erdélyi Lajos (1977) – Teleki Samu Afrikában, Editura Kriterion, București;

Frandăș Ilie (2006)- “Valea Gurghiului – Istorie și Spiritualitate”, Ed. Casa de editură “Mureș”, Târgu Mureș;

Ghereș M. (2007)- “Agroturism”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca ;

Ghereș M. (2007)- “Economia și protecția mediului”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca ;

Giurescu C.C., Giurescu D.C. (1971)- “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi ”, Ed. Albatros, București;

Husar D. (1995)- “1918 pe Valea Gurghiului”, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București;

Ielenicz M., Comănescu L. (2006) – “România. Potențial turistic”, Ed. Universitară, București;

Mera E. (2008) – “Istoria Reghinului între 1228-1541”, ziarul Gazeta Reghinului, Reghin, ianuarie-februarie;

Netea V. (2007)- “Mureșul superior -Vatră de Cultură Românească”, Ed Cuvîntul, București;

Pascu Ș. (1972) – “Voievodatul Transilvaniei”, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Petrea D, Petrea R. (2000),-”Turism rural”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

Szabo A.(2004) – “Potențialul turistic al Văii Gurghiului și modalități de valorificare-Muzeul etnografic Reghin”, Reghin;

Ștef T., Runcan P.Ș., Tripon A., Conțiu H.-V., Polimeni R.I., Polimeni Iorgulescu R. (2007)- “Animare Rurală și Turism rural durabil”, Ed. University Press, Târgu Mureș;

Asociația Județeană de Turism Mureș;

Administrația Taberelor Școlare Mureș;

Sursa : INSSE;

Sursa: http://images.google.ro//romania/Mures/Mures_info.php.ro

Sursa: http://www.bailesarate.ro/misiunea_ro.html

Sursa: http://muzeureghin.xhost.ro

Sursa: http://www.e-calauza.ro/album/Mures/Lapusna.ro

Bibliografie

Ambrus Z. (1993) – “Monografia folclorică a localității Ibănești-Sat”, Lucrare de grad, Univ. Babeș Bolyai”, Fac. de Litere, Cluj-Napoca;

Baltanu V.( 1995) – Valea Gurghiului în perioada interbelică, Lucrare de grad, Univ. “Babeș-Bolyai” Cluj – Napoca;

Baltaru N. (1995) – Etnografia ca mijloc de educație plastică a elevilor, Lucrare de grad, I.Șc. Jud. Mureș;

Bran F., Marin D., Simon T. (1997) – “Turismul rural- Modelul european Economică”, București;

Chindea Th., Lateș N. (1971) – “Monografia Gurghiului”, Comitetul pentru cultură și educație socialistă al Județului Mureș, Târgu-Mureș;

Cocean P. (1993) – “Geografia turismului”, curs univ., Univ. “Babeș-Bolyai”,

Cluj-Napoca;

Cristache – Panait, Ioana (1993 ) – Arhitectura de lemn din Transilvania – Județele Alba, Mureș și Harghita, Editura Museion, București;

Erdélyi Lajos (1977) – Teleki Samu Afrikában, Editura Kriterion, București;

Frandăș Ilie (2006)- “Valea Gurghiului – Istorie și Spiritualitate”, Ed. Casa de editură “Mureș”, Târgu Mureș;

Ghereș M. (2007)- “Agroturism”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca ;

Ghereș M. (2007)- “Economia și protecția mediului”, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca ;

Giurescu C.C., Giurescu D.C. (1971)- “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi ”, Ed. Albatros, București;

Husar D. (1995)- “1918 pe Valea Gurghiului”, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București;

Ielenicz M., Comănescu L. (2006) – “România. Potențial turistic”, Ed. Universitară, București;

Mera E. (2008) – “Istoria Reghinului între 1228-1541”, ziarul Gazeta Reghinului, Reghin, ianuarie-februarie;

Netea V. (2007)- “Mureșul superior -Vatră de Cultură Românească”, Ed Cuvîntul, București;

Pascu Ș. (1972) – “Voievodatul Transilvaniei”, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Petrea D, Petrea R. (2000),-”Turism rural”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca;

Szabo A.(2004) – “Potențialul turistic al Văii Gurghiului și modalități de valorificare-Muzeul etnografic Reghin”, Reghin;

Ștef T., Runcan P.Ș., Tripon A., Conțiu H.-V., Polimeni R.I., Polimeni Iorgulescu R. (2007)- “Animare Rurală și Turism rural durabil”, Ed. University Press, Târgu Mureș;

Asociația Județeană de Turism Mureș;

Administrația Taberelor Școlare Mureș;

Sursa : INSSE;

Sursa: http://images.google.ro//romania/Mures/Mures_info.php.ro

Sursa: http://www.bailesarate.ro/misiunea_ro.html

Sursa: http://muzeureghin.xhost.ro

Sursa: http://www.e-calauza.ro/album/Mures/Lapusna.ro