Potentialul Turistic al Olteniei de Nord

Această regiune cuprinde Sudul ramei montane a Meridionalilor situată la vest de râul Olt, podișul Mehedinți, Subcarpații Getici și Nordul podișului Getic, toate la vest de Olt. Arealul este situat în partea de nord a județelor Vâlcea, Gorj și Mehedinți, cuprins între localitățile Costești (județul Vâlcea) – spre est și Tismana (județul Gorj) – spre vest, încadrat din punct de vedere geografic în Subcarpații Olteniei și versanții sudici ai munților Căpățânii, Parâng, Retezat, Godeanu și Cemei.

Nordul Olteniei sau “Oltenia subcarpatică“ se suprapune, din punct de vedere administrativ, pe teritoriile central-nordice ale județelor Gorj și Vâlcea, în jurul polilor turistici și economici Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea.

Din punct de vedere turistic acest areal face parte din “Oltenia se sub Munte”, o zonă turistică cunoscută și consacrată pe plan național și internațional, care concentrează un patrimoniu natural și cultural de excepție.

Cadrul natural al Olteniei de Nord

Aspecte geologice și de relief

Carpații Meridionali din Nordul Olteniei sunt alcătuiți din mai multe culmi și masive individualizate, de o parte și de alta a Oltului: Cozia și Narutu, apoi munții Căpățânii în care importanța este culmea calcaroasă Vânturărița – Buila cu altitudini de peste 1 800 – 2 000 m și care domină prin versanți abrupți sectorul limitrof.

Unitățile geomorfice care alcătuiesc zona Olteniei de Nord aparțin spațiului montan și submintan (subcarpatic).

Munții Căpățânii fac parte din grupa Parâng a Carpaților Meridionali, situată între râurile Olt și Jiu. Sunt alcătuiți dintr-o culme principală de circa 50 km lungime, orientată est-vest, aflată pe limita de demarcație dintre teritoriile administrative ale localităților Mălaia spre nord și Vaideeni spre sud. Altitudinile cele mai mari, de peste 2.000 m, se află pe creasta principală sau în apropierea acesteai, în vârfurile: Ursu (2.124 m), Coșana (2.011 m), Căpățâna (2.094 m), Balota (2.096 m), Beleoaia (2.039 m), Nedeia (2.130 m). Versanții Munților Căpățânii sunt asimetrici,

versantul nordic fiind abrupt și îngust (circa 3 km lățime), ân timp ce versantul sudic are culmile alungite (cunoscute sub numele de plaiuri), cu pantă mai mică (circa 10 km lățime) și atractive din punct de vedere turistic. Formațiunile geologice predominante ce alcătuiesc Munții Căpățânii sunt șisturile cristaline care aparțin Autohtonului Danubian sau Pânzei Getice. Subordonat șisturilor, calcarele jurasice formează Masivul Buila-Vânturița (alt. Maximă Vf. Buila- 1.849 m), situat în partea de est a arealului său se află în puntea Pânzei Getice, fie sub formă de petice – în zona Tâmovu. fie sub forma unei bande alungite – în extremintatea vestică a Căpățânii, în care apele pârâului Olteț a modelat spectaculoase chei și Peștera Polovragi. Relieful carstic este frecvent dezvoltat pe calcarele jurasice. acolo unde apar, reprezentat prin chei (Bistriței, Pietreni, Tărâia, Olteț), peșteri (Peștera Liliecilor. Peștera Polovragi), avene, abrupturi, turnuri, relief ruinoform.

Munții Parâng sunt cei mai înalți munți din grupa Parâng și se desfășoară între pârâul Olteț la est și râul Jiu la vest. pe catena sudică a munților Parâng se găsesc numeroase vârfuri ce ating 2.100 m (Micaia – 2.170 m. Păpușa — 2.136 m, Urdele — 2.228 m, Mohoru — 2.337 m, Setea Mare

2.365 m, Ieșu — 2.375 și Gruiu – 2.345 m), precum și Vf. Parângul Mare cu 2.519 m ce reprezintă al patrulea vârf ca înălțime din Carpații Meridionali. Munții Parâng se evidențiază, din punct de vedere geomorfologic, prin relieful glaciar format din creste ascuțite, lacuri glaciare, căldări glaciare și văi, fiind foarte bine dezvoltat pe latura nordică și mai puțin pe cea sudică ducând la o creștere a atractivității peisagistice și turistice a zonei. Munții Parâng fac parte, din punct de vedere geologo-stuctural, din cristalinul danubianformată din Seria de Drăgășan și Seria de Lainici — Păiuș. Cheile Oltețului din sud-estul Munților Parâng au fost formate datorită modelării elementelor de relief carstic de către apele de suprafață și subteran.

Subcarpații Olteniei sunt reprezentați de prelungirile sudice ale plaiurilor carpatice formând trepte de altitudine pornind de la circa 500 m (la limita cu Piemontul Getic) și ajungând Ia 850 m (la rama muntoasă). Rețeaua hidrografică a fragmentat puternic Subcarpații Olteniei realizând un relief propice așezărilor umane, fiind intens populați, din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din pietrișuri, nisipuri, mame și argile ceea ce reprezintă o vârstă neogenă propice pomiculturii, impomată din punct de vedere economic și turistic.

Aspecte climatice

Clima acestei zone este diferită în funcție de relief și altitudine: I în zona montană (peste I800m) temperatura medie ajunge la -1°C, cu un număr al zilelor de îngheț de peste 250 zile/an și

cu precipitații în formă solidă ducând la un strat de zăpadă ce poate atinge și 7-8 m, menținându-se peste 180 zile/an, vânturile dinspre vest și nord-vest sunt cele mai dominante, în special în timpul iernii ducând la o durată prelungită a sezonului cu zăpadă de circa 5 luni/an ideală pentru sporturile de iarnă iar pentru drumețiile montane perioada specifică fiind august – prima decadă a lunii octombrie; – zona între 800 m – 1.800 m este caracterizată prin temperatură medie anuală pozitivă situată la -5°C în Ianuarie și 20°C în Iulie, cu un număr al zilelor cu îngheț redus la 150 zile/an, o durată a strălucirii soarelui de 1.800 ore/an și vânturi dominante dinspre nord-vest. în zona subcarpaților este o climă răcoroasă, atât vara cât și iarna, ideală diverselor forme de turism.

Precipitațiile se situează în jurul valorii de 900 mm și o temperatură medie anuală de 9 C; în luna decembrie apare prima zăpadă menținându-se până în luna martie cu o grosime medie anuală de 8-10 cm, menținându-se circa 90 zile/an cu vânturi dinspre vest și nord-vest.

Hidrografia

Este reprezentată de râuri ce izvorăsc în Carpați, creând culoare largi orientate de la nord la sud realizând o infrastructură ce a dus la o circulație activă pe această direcție. Lacurile amenajate pe unele râuri (precum Cozia, Dăești, Râmnicu Vâlcea, Călimănești și Govora pe râul Olt) sunt importante pentru turism precum și izvoarele minerale termale și mezotermale (Căciulata, Săcelu, Olănești, Călimănești), izbucuri în regiunile carstice (precum Runcu din Munții Vâlcan).

Flora, vegetația și fauna

Vegetația și flora este etajată în funcție de altitudine și climat. Pajiștile alpine și subalpine cu vegetație ierboasă sunt situate în zona montană înaltă, situată la peste 1.600 m. Specific acestei zone sunt plantele erbacee cu flori multicolore (bujorul de munte, sângele voinicului) ce oferă o frumusețe naturală a acestor locuri. Pe versanții sudici, în funcție de altitudine, pădurile de foioase și conifere ocupă etajele dintre 850 m și 1.600 m altitudine. Dealurile subcarpatice au o vegetație compusă din livezi de pomi fructiferi, păduri de foioase și culturi agricole (cartof și porumb).

Fauna este distribuită în funcție de altitudine: în zona alpină și subalpină întâlnim capra neagră, în pădurile de conifere și foioase din zonele cu altitudine de 700-800 m întâlnim mamiferele mari (urși, cerbi, căprioare, lupi și mistreți). Aici păsările sunt reprezentate de cocoșul de munte și ierunca din zona alpină și păsări precum ciocănitoarea de munte, gaița și cinteza. Peștii precum păstrăvul indigen, curcubeul, zglăvoaca și cleanul trăiesc în apele reci de munte.

Infrastructura generală

De la est la vest zona este traversată de DN 67 ( Rîmnicu Vîlcea – Horezu – Târgu Jiu — Motru – Drobeta Tumu Severin) fiind o importantă arteră rutieră cu acces la trei drumuri europene de mare circulație turistică: E81 – la Râmnicu Vâlcea, E79 – la Târgu Jiu și E70 la Drobeta Tumu Severin. Pe aceeași direcție est-vest, în zona de nord la limită cu zona montană, în orașul Horezu din DN 67 se desprinde DJ 665 și leagă toate localitățile submontane (Vaideeni, Polovragi, Baia de Fier, Novaci și Crasna), după care în apropierea localității Curtici accede în E79. Patrimoniul cultural al satului oltenesc este pus în valoare de acest drum de mare atractivitate peisagistică.

Aspecte demografice

Oltenia de Nord, din punct de vedere al populației, este cuprinsă în trei județe: Vîlcea, Gorj și Mehedinți. Populația județului Vâlcea se situează în jurul a 355.320 locuitori cu o densitate de

2 • • •• • 2 •

61,6 loc/km . Județul Gorj are o populație de 334.238 locuitori cu o densitate de 59,6 loc/km și

• • • • /i 2 populația de 254.570 locuitori a județului Mehedinți reprezintă o densitate de 51,6 loc/km .

Profilul economic și tipul de ocupații

Urmele așezărilor din această zonă reprezintă nu numai un spațiu bine populat dar și ocupația de bază a locuitorilor din zonă, precum: păstoritul, agricultura, sculptura în lemn și piatră. Realizarea numeroaselor drumuri de legătură prin depresiuni și păsuri au fost realizate datorită așezării geografice. Drumuri din antichitate se găsesc peste Munții Vâlcan și Parâng. Arta populară vâlceană reprezentată prin construcții monumentale din sec XVIII – XIX, obiecte de lemn și piese de ceramică este expusă la muzeul de la Bujoreni, Gorjana și Curtișoara.

CAPITOLUL 2 – Potentialul turistic al Olteniei de Nord

Oltenia de Nord sau Oltenia de sub Munte, asa cum mai este numită această zonă turistică din România, se suprapune din punct de vedere administrativ pe teritoriile central-nordice ale județelor Gorj și Valcea, în jurul polilor turistici și economici Târgu-Jiu și Râmnicu Vâlcea. Ambele județe se dezvoltă simetric, de la nord la sud, pe cele 3 forme de relief major: o treime câmpie în sud, o treime dealuri subcarpatice în centru și o treime munte în nord. Spațiul montan, cel al Carpați lor Meridionali, este mărginit la extremitatea lui sudică de o serie de bare calcaroase, cu roci de proveniență cretacică (mezozoic). Cursurile de apă ce curg dinspre munte spre câmpie, orientate în general nord-sud, au format la întâlnirea cu aceste bare calcaroase un relief carstic spectaculos, bogat în chei și peșteri, dintre cele mai cunoscute din România. Relieful sălbatic, calcaros, a reprezentat cu secole în urmă “adăpost” pentru cei care se călugăreau și doreau să fie pustnici, prin urmare a favorizat dezvoltarea vieții monahale.

Printre componentele potențialului turistic trebuie menționate în primul rând resursele

A f t i |

naturale. Intr-un sens determinant, valorile naturale (așa numita ofertă primară) constituie baza ofertei turistice potențiale a unei zone, considerată ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice.

Potentialul turistic al formelor de relief

9

Oltenia de nord este formată din unități montane (Munții Mehedinți, Munții Vâlcan, Munții Parâng, Munții Capățânii), podișuri accidentate (cea mai mare parte a Podișului Mehedinți) și dealuri fragmentate (Subcarpații Getici).

în Podișul Mehedinți prezența calcarelor face ca relieful carstic, cu formele și fenomenele caracteristice, să ocupe un loc important în peisajul regiunii, atrăgând de mult timp vizitarea regiunii dar și atracția cercetătorilor.

Formele care se impun mai întâi sunt cornetele, înălțimi izolate cu înfățișarea unor acoperișuri de șuri uriașe, care se înșiră de la est la vest în partea centrală a regiunii și flanchează zona joasă de circulație de pe axa Baia de Aramă – Cireșu – Dunăre, Cornetul Cerboanii, Cornetul Babelor și Cornetul Bălții. Acestea sunt sculptate în calcarele din flancul nord-vestic al anticlinalului din lungul podișului, constituind obiective de tip erozional de maxim interes, care domină împrejurimile cu șesuri întinse, formate în mare parte tot din calcare.

Pe lângă aceste calcare cu comete mari, care domină șesul, sunt și comete mai mici în depresiune, până spre marginea sud-vestică, numite cornețele: Nadanova și Gomovița, Ponoare, Jupânești, Șfodea. Alte forme care dau peisajului o notă aparte, îndeosebi în partea centrală de relief negativ, sunt luncile, șesurile aluviale întinse situate în lungul Coșustei și Topolniței, râuri ce traversează perpendicular podișul și zona depresionară longitudinală centrală. Unele sunt late chiar de 1 km, pe alocuri având înfățișarea unor mici dar veritabile folii, asemănătoare cu cele din

A

Iugoslavia, din celebrul podiș Karst. In acestea se localizează lacuri de o frumusețe deosebită, cum ar fi Lacul Turcului sau celebrul Lac Zăton, Lacul de la Gomovița și Lacul de la Balta, de unde și numele satului. Interesant este de văzut și cursul râului Topolnița, care intră pe cale subterană la Peștera de la Cireșu și iese la Prosăc, după o cale subterană de 700 m. O altă formă carstică, deosebită prin dimensiunile sale, care se impune în peisaj, este podul natural de la Ponoare. Dolinele sunt destul de răspândite (zone joase sub forma unor căldări imense) în unele locuri turistice, de-a lungul unor văi seci, cum este cazul la Ponoare. La Comățel, lângă satul Gomovița, dolina se află sub nivelul luncii, ceea ce face ca în perioadele umede, când nivelul freatic este

yv

ridicat, să fie plină de apă cristalină. In calcarele din podiș sunt și numeroase peșteri. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Peștera Topolniței, una dintre cele mai mari peșteri din țară, având o lungime de 22 km, Peștera lui Epuran, amândouă rezervații naturale, ca și altele de mai mică însemnătate. Lapiezurile sunt forme hieroglifice ce se găsesc peste tot unde calcarul se află la suprafață, dând un peisaj extrem de interesant. Unele sunt umplute cu material argilos de culoare roșie, creând o ambianță cromatică unică în benzi de alternanță roșu – cenușiu – albăstrui.

Potențialul turistic al monumentelor naturii

Pe Valea râului Bistrița se succed două sectoare de chei destul de înguste, prin care se desfășoară o șosea parțial asfaltată ce înaintează până la lacul de acumulare Vâja. situat între abrupturi stâncoase. Mai sus, valea se deschide, iar pantele cresc. Cheile Sohodolului. aceste magnifice chei de 1 km. lungime, săpate în munții Vîlcan. formează o rezervație complexă. Sunt considerate o adevărată provocare pentru alpiniști înălțimile pereților care ajung la 200 m.

Cheile Galbenului sunt dezvoltate in calcarele mexozoiee, de origine organogenâ, având o lungime de aproape 2 km, nefiind extrem de inguste dar cu pereți abrupți, la baza cărora s-au acumulat imense aliniamente de pietre (grohotișuri), plasate in zona de luncă largă a cheilor.

Cheile Oltețului sunt dezvoltate fără întrerupere pe circa 4 km, însă spectaculozitatea lor crește în amonte de peștera Polovragi, de unde lățimea văi nu depășește 50 m. iar diferența de nivel pe pereții cheilor ajung la peste 300 m. Sunt vizitabile până la limita superioară în amonte, pe aici trecând un drum spre Lacul Gălbenel.

Pe Valea Bistriței, între ctitoria Craioveștilor și cariera de piatră se observă Peștera

îl

Liliecilor, aflată la 80 m. deasupra Bistriței. Din 1977, peștera este electrificată. In galeriile existente în masivul de piatră ce străjuiește Valea Bistriței, au fost amenajate trei locașuri din secolele XVII – XVIII, care au servit și ca loc de refugiu obștei din Bistrița.

Potențialul turistic al rezervațiilor naturale și științifice

Nordul Olteniei reprezintă una dintre principalele axe turistice de legătură între părțile centrale și sudice ale țării. Această zonă se individualizează printr-un potențial turistic natural remarcabil datorită numeroaselor rezervații naturale și monumente ale naturii.

Rezervațiile naturale sunt oglinda originalității cadrului natural din Podișul Mehedinți, cu o foarte mare varietate de manifestări ale factorilor fizico-geografici, aici fiind declarate nu mai puțin de 17 rezervații naturale. Este semnificativ faptul că din 31 de rezervații din județul Mehedinți mai mult de jumătate se află în podiș, oglindind uriașul potențial turistic al acestei regiuni. Rezervația “Complexul Carstic de la Ponoare” include câmpuri cu lapiezuri, lacul temporal Zăton, peștera și o arcadă de calcar denumită pod natural sau, cum îi spun localnicii “Podul lui Dumnezeu”, peste care trece șoseaua ce leagă Baia de Aramă cu localitățile din podiș.

Pe suprafețe calcaroase se găsesc numeroase plante rare ca și reptile sudice: vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat și gușterul.

In limitele turistice ale Munților Vâlcan, în platoul carstic din zona Tismana- Pocruia întâlnim o succesiune de rezervații naturale și științifice. Pe raza comunei Tismana, la altitudinea de 350 – 600 m, se află o rezervație de castani comestibili cu o suprafață de circa 60 ha, ce reprezintă o insulă de vegetație submediteraneană.

Arii protejate cu valoare turistică: Parcul Național Buila – Vânturărița (care include și complexul carstic Cheile Bistriței – Pietreni), Parcul Național Co/.ia, Defileul Jiului, Cheile

Sohodolului, Cheile Bistriței, Cheile Corcoaia, Podul lui Dumnezeu, Muzeul Trovanților, Piramidele de la Slătioara, Pădurea de castani Polovragi, complexul carstic Cheile Oltețului și Peștera Polovragi, Peștera Muierii din Baia de Fier și Izvoarele minerale de la Săcelu.

Parcul Național Buila – Vânturărița are o suprafață de circa 4 500 ha și este situat în partea central-nordică a Județului Vâlcea și face parte din Munții Căpățânii. Masivul iese în evidență față de lanțul principal al acestora, atât prin dispunere cât și prin constituție și relief. Creasta principală a Munților Căpățânii, constituită preponderent din șisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare înspre nord și sud. Excepție fac două masive calcaroase, ale căror creste principale sunt dispuse pe direcția SV-NE: Masivul Târnovu în nord-vest și Masivul Buila-Vânturarița în sud-est.

Parcul Național Buila-Vânturarița are 6 puncte de intrare:

3 în Comuna Costești, unul pe Valea Bistrița și două pe Valea Costești: Bistrița, Pietreni-Prislop și Pietreni-Valea Morii; 1 în Comuna Bărbătești pe Valea Otăsăului; 1 în Satul Cheia pe Valea Cheia; 1 în Orașul Băile Olănești pe Valea Olănești.

Accesul se poate face fie pe drumul național 67 Rm. Vâlcea-Târgu Jiu, fie pe drumul județean Râmnicu-Vâlcea – Băile Olănești.

Alte obiective turistice naturale de interes care pot fi vizitate în parc sunt:

Cheile Bistriței, Cheile Costești, Cheile Cheia (unele dintre cele mai înguste și sălbatice sectoare de chei din țară), Cheile Olănești, Valea Otăsăului, Dolinele din Muntele Arnota, Poiana cu ghiocei bogați (Leucojum vemum) de la Prislop, Arcada naturală Casa de Piatră de la Pătrunsa

Rezervația de tisă de la Cheia, Poienile cu orhidee din Valea Cheia.

Din punct de vedere speologic parcul național Buila – Vânturărița are peste 100 de peșteri și avene, iar dintre acestea 10 sunt declarate arii protejate prin Legea 5/2000, iar dintre acestea:

Peștera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) de la Bistrița se află pe versantul drept al Cheilor Bistriței, la 630 m altitudine absolută și la 80 m altitudine relativă, accesul fiind facilitat

A

de o potecă amenajată cu balustrade, ce urcă din spatele mănăstirii Bistrița (15 minute). In documentele de specialitate, peștera este menționată pentru prima dată în 1929 de către Emil Racoviță, iar cercetări biospeologice s-au făcut în 1951 și 1955.

Peștera săpată de apele râului Bistrița, are trei deschideri, toate cu orientare estică, dintre care accesibilă este doar cea sudică. Are o dezvoltare de circa 400 m și o denivelare negativă de circa 15 m. Deschiderea mică, ne conduce într-un culoar îngust, scund și bine ventilat, care după

15 m se lărgește. în dreptul deschiderii mari se găsește o biserică (Sfinții Arhangheli), construită de către călugării Macarie și Daniil în 1635. Pe podeaua galeriilor, acolo unde pe tavan se instalează coloniile de lilieci, se găsesc depozite de guano, atingând o grosime de 1,70 m, în care se găsește o faună foarte bogată: diptere, coleoptere, acarieni, iar pe pereți diptere și arahnide, peștera având astfel o mare importanță biospeologică.

Fig 1. Peștera Liliecilor

o 7

Peștera Arnăuților din Cheile Olănești (Folea) este o peșteră rece (6° C în aer și 5,5° C în apă, în iulie 1966), destul de umedă în porțiunea finală, unde se pot găsi și câteva bazinete cu apă, și lipsită de curenți de aer. Din punct de vedere faunistic peștera este săracă, cu puține resurse trofice. Ca elemente strict cavernicole s-au descoperit aici două specii de miriapode diplopode (Dacosoma motasi) și chilopode (Lithobius decapolitus), ambele reprezentate prin foarte puțini indivizi. împreună cu Peștera cu Lapte și cu peșterile din Cheile Cheii, formează nucleul de peșteri cel mai estic din Carpații Meridionali în care se găsește faună troglobiontă.

Peștera Lacul Verde este situată în peretele vestic al Muntelui Stogșoare, la o altitudine absolută de circa 990 m și relativă de 140 m față de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogașului Ursului, un adevărat râu de grohotiș. A fost explorată și cartată în anul 1978 de către Cercul de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea. Nu necesită echipament special pentru vizitare, ci doar surse de iluminare.

Alte peșteri sunt: Peștera Urșilor din Cheile Bistriței, peșterile din Cheile Cheii: Peștera cu Lac, Peștera Laleaua Verde.

Parcul Național Cozia și vecinătatea acestuia este cunoscută ca o destinație turistică importantă în România, care prin potențialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie,

faună, floră) și antropic (mănăstiri, monumente istorice), reprezintă o destinație interesantă atât pentru turiștii din țară, cât și pentru cei din străinătate. Călătoriile în natura din zona montană a parcului, pe traseele turistice și potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cela mai specific aspect al turismului în acest parc național. Programele turistice sunt în general de 1-3 zile și includ:

Drumeții, plimbări în natură;

Practicarea unor sporturi, organizarea de expediții, tabere și concursuri în aer liber;

Vizitarea unor lăcașe de cult, locuri și monumente istorice;

Vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite: Defileul Oltului, Cheile Lotrișului, Cascada Gardului, Bulzul;

A

însușirea unor cunoștințe despre natură (în general pentru elevi și studenți).

Fig 2. Parcul Național Cozia

Formele de turism practicabile in Parcul Național Cozia:

Turism montan prin călătoriile în natură din zona montană a Parcului Național Cozia, pe traseele turistice și potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului în acest parc național.

Monahal-istoric. Mănăstirile sunt obiectivele cu un important aflux de turiști. Acestea oferă în anumite limite cazare, masă și ghid de prezentare pentru pelerinii și turiștii interesați de obiectivele pe care le vizitează. Unele mănăstiri găzduiesc ateliere de pictură pe lemn sau sticlă, sculptură în lemn și puncte de vânzare a unor obiective cu specific religios. Mănăstirile din zonă au o vechime foarte mare, acestea fiind în general ctitoriile unor domnitori români, deci la vremea respectivă au avut și un rol politic și administrativ.

Cultural (etnofolcloric). Zona culturală a localităților din apropierea Parcului Național Cozia păstrează o mulțime de elemente specifice comunităților din marginimea munților.

Sportiv prin practicarea unor sporturi (cățărări, șăniuș, ciclism, sărituri cu parașuta, lansări cu parapanta, sporturi nautice), câștigă tot mai mulți amatori în Parcul Național Cozia.

Agroturismul și turismul rural este reprezentat prin zonele agroturistice ale localităților Perișani, Sălătrucel, Berislavești, Racoviță și au un mare potențial turistic, cu factori naturali de mediu recomandându-le ca interesante destinații de cunoaștere a spațiului rural montan românesc, a tradițiilor și obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, dând savoare vieții rurale.

Balnear prin factorii de cură din stațiunea Călimănești-Căciulata-Cozia care atrag o mulțime de vizitatori care își completează timpul petrecut în zonă și cu vizite la Parcul Naț. Cozia.

Turismul științific este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniți în general din mediile universitare și academice. Aceștia sunt interesați în completarea sunoștințelor despre natură pentru realizarea unor lucrări științifice.

A

Turismul pentru reuniuni și congrese. In stațiunea Călimănești-Căciulata-Cozia se organizează o mulțime de simpozioane, cursuri de perfecționare și pregătire, workshop-uri, olimpiade cu participanți din țară și străinătate. Aceste programe au în completare și ieșiri în natura și zona Parcului Național Cozia pentru vizitarea unor obiective sau a mănăstirilor.

Defileul Jiului traversează lanțul Carpaților de la nord la sud. Chei spectaculoase există unde râul se continuă prin drum și cale ferată (pe 25 de kilometri sunt 45 de tunele, viaducte, poduri și pasarele). Accesul se face prin Târgu-Jiu sau Petroșani. Cea mai mare și mai interesantă dintre peșterile văii Oltețului este “Peștera lui Pahomie” din Polovragi care cuprinde numeroase și variate galerii adânci ce formează un adevărat labirint.

A

In zona sudică a Munților Parâng, într-un perimetru restrâns, se grupează aproape în întregime obiectivele turistice naturale cele mai importante:

Peștera Polovragi este săpată în versantul stâng al Cheilor Oltețului, la altitudinea de 670 m; drumul de acces pornește din comuna Polovragi (DN 67) – Râmnicu – Vâlcea, Tîrgu – Jiu, trece pe lângă mănăstire și intră în cheile Oltețului, unde, după aproximativ 200 m, ajunge la peșteră. Peștera Muierilor, în apropiere de comuna Baia de Fier, este ușor accesibilă, fiind situată în versantul drept al Cheilor Galbenului. Are o lungime totală de 3566 m. și este dispusă pe 4 niveluri, o parte din ea fiind amenajată și electrificată din anul 1963. Este introdusă în circuitul turistic.

a

CAPITOLUL 3 – POTENȚIALUL CULTURAL AL OLTENIEI DE NORD

De-a lungul existenței sale de peste două mii de ani, poporul român a creat un extrem de variat și bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice. Potențialul cultural este format din ansamblul resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale și folclorice). Oltenia de Nord este cunoscută ca fiind o zonă extrem de bogată din punct de vedere al potențialului cultural. Acesta cuprinzând în special aici:

Monumente de arhitectură cu caracter public religios;

Stațiuni turistice balneoclimaterice și orașe-centre turistice;

» T T 7

Muzee și case memoriale;

Elemente de etnografie;

Tradiții și obiceiuri populare.

Monumente de arhitectură cu caracter public religios

Situat în sud-vestul României, într-o zonă cu minunate peisaje submontane, cu munți străbătuți de chei care dau semeție sălbăticiei peisajului, dar și cu relief molcom, de câmpie, spre sud, județul Gorj, adaugă la frumusețile naturale o mare bogăție spirituală. Umbra marelui Brâncuși străjuiește Târgu Jiul și Hobița, marii voievozi români și-au ctitorit aici lăcașuri de rugăciune și meditație, iar eroii războiului de reîntregire a neamului s-au născut aici pentru a duce mai departe iubirea de patrie și de libertate.

Patrimoniul cultural imobil al județului Gorj are înscrise în lista monumentelor istorice, aprobată de ministrul culturii și cultelor în 2004, 511 obiective monument istoric. Statistic vorbind, acestea reprezintă a șasea parte din totalul monumentelor din Regiunea Sud-Vest Oltenia. Sunt din toate categoriile – 90 de situri arheologice, 369 monumente istorice, 28 monumente de for public și 24 de monumente comemorative.

La doar 32 de kilometri de Târgu Jiu, aproape de limita dintre Gorj și Mehedinți, la intrarea in frumosul orășel gorjean Tismana se află una dintre cele mai vechi așezăminte de la noi:

A

Mănăstirea Tismana. Toponimul cuvântului Tismana vine de la "loc fortificat de ziduri". Insă, numele poate fi luat și de la arborele "tuia" care împădurea pe vremuri aceste locuri. Mănăstirea

Tismana se găsește în ?.QH8 montană a comunei cu același nume și esle un monument de arhitectură religioasă feudală, ridicată pe la sfârșitul sec. al XlV-lea (1377-1378 ). Mănăstirea Tismana se află pe teritoriul geografic al munților Vâlcan. Dincolo de creasta Vâlcanului, spre nord, începe Transilvania, astfel ea Tismana mănăstire fortificată cu ziduri de cetate s-a aflat multă vreme în apropierea graniței dintre Țara Românească și principatul transilvanean (mai târziu Ungaria, Imperiul Austro-Ungar). La 500 de metri de mănăstire a fost amenajat un complex turistic care găzduiește vizitatorii ce i&lcg sa petreacă o noapte pe valea îngustă și pitorească a Tismanei. Lângă mănăstire, într-un perete de calcar din versantul drept al Tismanei, se allă o peșteră în care ar fi locuit și s-ar li rugat primii pustnici stabfflțJ în vale. Din această peșteră țâșnește un șuvoi de apă ce formează o cădere de 50 m. înălțime. Această peșteră mai este cunoscută sub denumirea de "Peștera Tezaurului", deoarece în timpul celui de-al doilea război mondial în ea a fost ascuns tezaurul Băncii Naționale a României. Lipsită de concrețiuni și podoabe, peștera esle importantă din punct de vedere hidrologic și biospeologic, aici existând 5 specii de animale care și-au pierdut, datorită trăirii în întuneric, simțul văzului, orientarea lăcându- se prin antene.

Fig. 3 Mănăstirea Tismana Mănăstirea Lainici este situată în localitatea Bumbești din județul (îorj, la 450 m. altitudine. Construită pe stânga Jiului, în sec. XIX (1812), mănăstirea a fost multă vreme ieșită din circulația generală în regiune datorită accesibilității mai mari pe defileul Oltului. Abia spre

A

sfârșitul secolului XIX se dezvoltă legături mai lesnicioase. In acest context a fost folosită adeseori ca loc de refugiu pentru diferite personalități ale sec. XIX, cum a fost fudor Vladimirescu,

adăpostit după revoluția de la 1821 până la venirea trupelor grecești. Pe un drumeag ce începe de la mănăstire și duce pe versantul Munților Vâlcanului se mai află o construcție monahală străveche, căreia i se mai spune încă "Schitul Lainici", după numele mănăstirii, dar căruia localnicii îi zic "Schitul Locuri Rele".

Fig. 4 – Mănăstirea Lainici Nu departe de mănăstirea Lainici, într-un loc spre care acum accesul a devenit foarte dificil se află câteva ruine, ale unei alte mănăstiri, Vișina. Este menționată pentru prima dată într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab (1512-1521), domn al Țării Românești, descendent din boierii Craiovești (exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân după cum este menționat în hrisov).

Mănăstirea Polovragi, situată pe valea Oltețului, la ieșirea acestuia din spectaculoasele sale chei (2 Km. lungime), este datată din sec. XV, rezidită în 1647 și pictată în 1703. A funcționat și ca loc de popas al pandurilor lui Tudor Vladimirescu și haiducului Jianu, care folosea ca ascunzătoare Peștera Polovragi. Această frumoasă operă de artă religioasă completează antropic un bogat fond turistic natural ce face din zona versantului sudic al Munților Parâng una din cele mai bine cotate zone turistice ale Olteniei.

Mănăstirea Cozia, în apropiere de Călimănești, are biserica construită de către Mircea cel Bătrân în anul 1338, pictura pronaosului datând din 1391. La început o găsim menționată sub numele de Mănăstirea Nucet, apoi a împrumutat numele muntelui din vecinătate.

Biserica, deși nu este prea mare, atrage atenția prin eleganța și armonia proporțiilor, bogăția de ornamentații și excepționala valoare a picturii. Partea superioară a chenarelor de la

Fig. 5 – Mănăstirea Cozia Biserica Bolniței, separată, se află de cealălaltă parte a șoselei și a fost construită de Radu Paisie între anii 1542-1543. Are o mare valoare artistică. Exterioarele sunt decorate prin alternarea zonelor de cărămizi cu piatră și pictură. Proporționalitatea și finețea execuției i-au adus o faimă binemeritată, fiind considerată un giuvaer al secolului XVI. Tot aici se află și Mănăstirea Stânișoara, situată pe versantul sud-vestic al Munților Cozia, în apropierea Mănăstirii Cozia. Pe celălalt mal al Oltului, la cca. 500 m de mănăstire, la Bivolari, se află castrul Arutela, important obiectiv militar roman, din cadrul sistemului de apărare și supraveghere a Văii Oltului, în timpul lui Hadrian. Turnul lui Teofil, situat în pieptul stâncos al Coziei, este unul dintre posturile de semnalizare de pe Valea Oltului din perioada romană. Calea Romană reprezintă vechiul drum roman de pe valea Oltului. Astăzi se întâlnesc doar porțiuni pe poala coastei estice a Oltului, la sud de Călimănești, continuând spre nord pe malul stâng până la Copăceni.

Stațiuni turistice balneo-climaterice

Stațiunea Băile Olănești, situată la 18 km. de Râmnicu Vâlcea, la o altitudine de 450 m, in nord-estul Olteniei, intr-o depresiune intracolinara a Carpatilor Meridionali de o parte si de alta a râului Olanesti, afluent al Oltului. Stațiunea beneficiază de un climat de dealuri înalte; temperatura medie anuală ajunge până la 8,5° C în iulie, urcând până la 21,2° C iar în ianuarie scăzând până la -2,5° C. în perimetrul stațiunii se află 35 de izvoare minerale. La expoziția

universală de la Viena din 1873 au fost prezentate și eșantioane ale apelor minerale din Olănești, care au fost răsplătite cu medalia de aur.

Anual vin în stațiune 32-35.000 turiști; 15 izvoare sunt captate pentru cura internă, iar 2 izvoare și 4 sonde sunt folosite pentru cura externă. Factori naturali de cura: Ape minerale sulfuroase, clorúrate, slab iodurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, unele fiind oligominerale (Izvoarele 11,12,24), altele hipotone (Izvoarele 5,7,8,9,10 si 14) si respectiv izotone (3 si 19); ape minerale sulfuroase, clorúrate, sodice, hipotone; bioclimat sedativ de cruțare. Ca și în alte zone, și la Olănești există numeroase obiective turistice : Cheile Olănești situate în zona montană având și 2 cabane (Brazi și Bacea); stâncile abrupte de pe Plaiul Icoanei și Piatra Tăiată, Muntele Stogu.

Fig. 6 – Stațiunea Ocnele Mari

Stațiunea Ocnele Mari este așezată pe valea scăldată de apele Pârâului Sărat, la circa 12 km. sud de Râmnicu Vâlcea, se află la 310 – 320 m. altitudine, așezată pe un puternic masiv de

sare cunoscut și exploatat încă de pe vremea geto-dacilor. Temperatura medie anuală este de 9,5°

0* •• o A A

C, în iulie 20-22 C iar în luna ianuarie -1,-2 C. In Valea Adâncă se afla cantonat un lac salifer,

2 • • A • A •

având o suprafață de 310 m . Apele sărate de aici încep să fie folosite în jurul anului 1833, când se fac primele amenajări ale lacului, cunoscut sub numele de "Balta Roșie". Tot din acea perioadă au început să fie utilizate și băile calde. Stațiunea dispune, de două lacuri, cu apă clorurată, sodică, de mare concentrație, folosite ca ștranduri terapeutice și de nămol sapropelic. Apele și nămolul din stățiune sunt indicate pentru boli ale aparatului locomotor, artrite și artroze, afecțiuni ale mușchilor, ale sistemului nervos periferic.

Stațiunea Băile Govora este situată pe pârâul Hința, la 18 km. de Râmnicu Vâlcea, la o altitudine de 360 m, ca un amfiteatru . Aflându-se într-o zonă colinară, clima este moderată, media multianuală a temperaturii este de 9° C, vara fiind între 19 – 20° C, iar iarna în jur de -3° C. Apele minerale au început să capete întrebuințare din anul 1879, când se amenajează un "punct cu iod" de către o societate petrolieră. Ele sunt indicate în tratarea unor boli ale aparatului respirator, astmului alergic, în tulburări circulatorii periferice, afecțiuni ale pielii și ginecologice, bronșite cronice, afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni neurologice periferice și centrale. In prezent numărul turiștilor ajunge la circa 30.000, ce vizitează cele 30 de izvoare minerale.

Fig. 7 – Stațiunea Băile Govora Stațiunea Voineasa, așezată pe valea Lotrului, la 72 km. de Râmnicu Vâlcea, între Munții Lotrului și Căpățânii, la altitudinea medie de 620 m, are un climat de culoar montan cu veri răcoroase și ierni geroase, cu temperaturi medii de 4-6° C. Este atestată documentar de la 9 iunie 1520, într-un hrisov al lui Neagoe Basarab, fiind una dintre cele mai tinere stațiuni din țara noastră. Cele 13 vile, hotelurile Lotru și Brădișor, asigură un confort agreabil; este dotată și cu o

A

casă de cultură, cinematograf, bibliotecă, cofetărie, restaurante, baruri. In prezent, dispune de un spațiu de cazare de 1200 locuri. Factorii naturali, terapeutici și bioclimatul montan, tonic, aerul curat, ozonificat, sunt recomandați pentru nevroză astenică, stări de convalescență, anemii, surmenaj psihic, hipertiroide în formă incipientă, afecțiuni respiratorii, schizoitism și tulburări de creștere la copii.

Stațiunea CaUmanești – Căciulata. cunoscută încă de pe vremea romanilor, este situată pe valea Oltului, la ieșirea acestuia din defileu, intr-un cadru minunat și este o stațiune balneoclimaterica permanenta, foarte apreciată pentru proprietățile curative ale izvoarelor sale minerale. Primele izvoare cunoscute încă din 1830. au fost apreciate de doctorul Carol Davilla, care le-a recomandat și împăratului Napoleon al lll-lea. Cel mai important izvor este Căciulata. similar cu proprietățile apelor de la Evian, Yittel și ale altora din Franța și Elveția. Apele minerale sulfuroase și cloruro-sodice. calcice. magneziene sunt indicate în tratamentul intern și extern al unor afecțiuni ale tubului digestiv și glandelor anexe, renale și ale căilor urinare, precum și în cel al bolilor profesionale, reumatismului și sistemului nervos periferic.

Fig. 8 — Stațiunea Călimanești — Căciulata După cucerirea Daciei, romanii au construit imediat în localitatea Sâcelu. din județul Gorj. terme importante din care se păstrează și azi vestigii ale băilor romane și ziduri ridicate ale monumentelor închinate zeilor: izvoarele erau închinate zeilor medicinei, Esculap și Higeia. Toate analizele au constatat că cele 42 de izvoare cu ape minerale au un conținut bogat în iod. sulf. sare. magneziu , potasiu . fier și alte metale. Apele minerale și nămolurile sapropelice sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatismale, de piele, ginecologice, ale gutei. în combaterea debilității și a hemiplegiilor. Este considerată stațiune estivală iar curele durează între 18-21 zile.

Muzee și case memoriale

în județul Vâlcea avem:

Muzeul satului vâlcean din comuna Bujoreni și are în componență 80 de unități muzeale

compuse dine ase țărănești, anexe gospodărești, porți, clădiri de instituții, cruci, troițe și fântâni.

Construcția muzeului a început în anul 1968, prin restaurarea Culei Bujoreanu. între anii 1969 –

1974 au fost demontate și transferate la muzeul Bujoreni primele unități formând complexe jjj£

gospodărești. In prezent sunt realizate Stâna, Hanul, Școala, Biserica. Sunt în curs de realizare Moara, Fierăria și Primăria.

Horezu este atestat documentar din 1487 luându-și numele de la huhurezii (bufnițe ) aflați în număr mare în aceste locuri. Horezu rămâne în animtirea turiștilor mai ales prin creațiile ceramice unde în cadrul Casei de Cultură este prezentată una dintre cele mai mari galerii de artă populară contemporană cu aproximativ 4 000 de produse din ceramică, colecționate dintre cele mai valoroase creații din domeniu, prezentate la târgul ceramicii populare românești “Cocoșul de Horez”. Aici este prezentată o retrospectivă a istoriei ceramicii din Horezu dar și din principalele centre de olărit din România iar la începutul lunii iulie se organizează “Târgul Ceramicii Populare Românești”. în oraș pot fi văzute o expoziție permanentă de ceramică românească, bustul lui Constantin Brâncoveanu, așezat în fața Casei de Cultură.

Fig. 9 – Ceramica de Horezu La Bărbătești, într-o casă veche din centrul satului funcționează începând cu 1969 un muzeu sătesc care conține obiecte de artă populară specifică satelor de pe Valea Otăsăului.

Măldărăști este o localitate cunoscută mai ales prin momunentele interesante care domină peisajul incitator al acestor zone. Culele se află amplasate în centrul comunei, datate aproximativ pe la 1516, construite de marele boier Nan – paharnicul. în prezent două cule adăpostesc expoziții de mobilier din secolul al XlX-lea (Cula Greceanu ) și de artă populară vâlceană (Cula Duca).

A

In județul Gorj avem:

Muzeul în aer liber “Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu

A

In centru orașului Târgu-Jiu, se află parcul unde Brâncuși a amplasat “Masa Tăcerii”, “Poarta Sărutului”, iar între ele “Aleea Scaunelor”. Componentele ansamblului sunt dispuse pe axa orientată de la vest la est, cu lungimea de 1275m. pornește de la “Masa Tăcerii”, trece pe sub “Poarta Sărutului”, se continuă de-a lungul arterei stradale “Calea Eroilor” ce se îndreaptă spre “Coloana Infinitului” înălțată în mijlocul unui vast platou. “Coloana Infinitului”, a fost construită în anii ’30 în memoria soldaților români căzuși în Primul Război Mondial. Denumirea orifială de la inaugurarea din 1938 a fost “Coloana recunoștinței fară de sfârșit”. Fiind înconjurată de un parc, Coloana se află în partea de est a orașului, imediat lângă drumul ce vine dinspre Râmnicu Vâlcea și București. Intuiția marelui artist a creat forme esențiale cu o mare formă de expresie, izvorâte din motive tradiționale țărănești, dar subliamte în simboluri universale. “Coloana Infinitului” reprezintă un adevărat “testament spiritual” al marelui sculptor și este considerată “punct de vârf al artei modeme”.

Fig. 10 – „Masa Tăcerii” – opera lui Constantin Brâncuși

La 9 km de Tismana se află comuna Peștișani, situată pe Valea Bistriței. Localitatea este pomenită într-un act semnat de Vlad Călugărul, domn al Munteniei. Trebuie amintit, desigur, și satul Hobița din această comună, locul în care s-a născut Constantin Brâncuși (1876 – 1957), sculptorul despre care enciclopediile scriu că este considerat una dintre personalitățile cele mai expresive ale artei secolului al XX-lea; el are opere în muzee din România și în alte țări ale Europei; aici, la Hobița se poate vizita casa memorială Constantin Brâncuși.

Muzeul Județean Gorj “Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu a fost construit în anul 1875, în stil arhitectonic eclectic. Cuprinde colecții de arheologie (epoca preistorică, dacică și romană), istorie medie, modernă și contemporană, colecție de numismatică (epoca romană), colecția de documente Alexandru Ștefulescu (sec. XV-X1X, cuprinzând documente și manuscrise referitoare la istoria Gorjului începând din secolul al XV-lea), carte veche și icoane.

Secția de artă a muzeului județean Gorj a fost înființat în anul 1984 și din luna Aprilie 1993 funcționează în sediul din Parcul Central, fiind aproape de operele lui Constantin Brâncuși. Muzeul adăpostește într-una din sălile sale admirabilele studii în cărbune, creion și sepia de Vasile Blendea, losif Keber și Ștefan Popescu precum și acuarele de Ion Murariu și pasteluri de Mihai Teișanu și Alexandru Moscu. Cele mai vechi exponate ale muzeului (sec al XVII-lea) constând în piese ale școlilor flamandă și italiană sunt expuse într-o altă sală a muzeului. Pictorul brașovean Mișu Popp este reprezentat de portretele academice realizate de acesta în secolul al XlX-lea. Marii artiști gorjeni precum losif Keber (pictură de șevalet și religioasă) și Vasile Blendea (sculptură și pictură) reprezintă, în cadrul muzeului, spiritul local. Clasicismul spațiului artistic românesc este reprezentat de o serie de pictori precum: Gheorghe Petrașcu, Nicolae Vermont, Henri Catargi, Margareta Sterian și Alexandru Ciucurencu.

Secția etnografică a muzeului județean Gorj este situat în localitatea Curtișoara care, într- un cadru natural de excepție, reproduce la scara mai mică aproape toate formele de relief. Inaugurată în anul 1975 secția de etnografie și-a îmbogățit permanent colecția de patrimoniu pornind de la un monument al artei arhitecturale populare vechi, mai exact vechea culă a familiei Comoiu, admirabil restaurată, care adăpostește o mică, dar interesantă expoziție de etnografie specifică locului și unde se țin, adeseori, evocări de interes cultural și istoric privind existența gorjenilor. Lângă această construcție populară a fost organizat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene. Zeci de case țărănești, unele vechi de 2-3 secole, mori de apă. pive. uleiernițe. conace de fân și alte construcții utilitare din gospodăriile rurale au fost demontate și aduse din satele din jur

La 9 km de Tismana se află comuna Peștișani, situată pe Valea Bistriței. Localitatea este pomenită într-un act semnat de Vlad Călugărul, domn al Munteniei. Trebuie amintit, desigur, și satul Hobița din această comună, locul în care s-a născut Constantin Brâncuși (1876 – 1957), sculptorul despre care enciclopediile scriu că este considerat una dintre personalitățile cele mai expresive ale artei secolului al XX-lea; el are opere în muzee din România și în alte țări ale Europei; aici. la Hobița se poate vizita casa memorială Constantin Brâncuși.

Muzeul Județean Gorj “Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu a fost construit în anul 1875, în stil arhitectonic eclectic. Cuprinde colecții de arheologie (epoca preistorică, dacică și romană), istorie medie, modernă și contemporană, colecție de numismatică (epoca romană), colecția de documente Alexandru Ștefulescu (sec. XV-X1X, cuprinzând documente și manuscrise referitoare la istoria Gorjului începând din secolul al XV-lea). carte veche și icoane.

Secția de artă a muzeului județean Gorj a fost înființat în anul 1984 și din luna Aprilie 1993 funcționează în sediul din Parcul Central, fiind aproape de operele lui Constantin Brâncuși. Muzeul adăpostește într-una din sălile sale admirabilele studii în cărbune, creion și sepia de Vasile Blendea, Iosif Keber și Ștefan Popescu precum și acuarele de Ion Murariu și pasteluri de Mihai Teișanu și Alexandru Moscu. Cele mai vechi exponate ale muzeului (sec al XVII-lea) constând în piese ale școlilor flamandă și italiană sunt expuse într-o altă sală a muzeului. Pictorul brașovean Mișu Popp este reprezentat de portretele academice realizate de acesta în secolul al XlX-lea. Marii artiști gorjeni precum Iosif Keber (pictură de șevalet și religioasă) și Vasile Blendea (sculptură și pictură) reprezintă, în cadrul muzeului, spiritul local. Clasicismul spațiului artistic românesc este reprezentat de o serie de pictori precum: Gheorghe Petrașcu, Nicolae Vermont, Henri Catargi, Margareta Sterian și Alexandru Ciucurencu.

Secția etnografică a muzeului județean Gorj este situat în localitatea Curtișoara care, într- un cadru natural de excepție, reproduce la scara mai mică aproape toate formele de relief. Inaugurată în anul 1975 secția de etnografie și-a îmbogățit permanent colecția de patrimoniu pornind de la un monument al artei arhitecturale populare vechi, mai exact vechea culă a familiei Comoiu, admirabil restaurată, care adăpostește o mică, dar interesantă expoziție de etnografie specifică locului și unde se țin, adeseori, evocări de interes cultural și istoric privind existența gorjenilor. Lângă această construcție populară a fost organizat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene. Zeci de case țărănești, unele vechi de 2-3 secole, mori de apă, pive, uleiemițe, conace de fân și alte construcții utilitare din gospodăriile rurale au fost demontate și aduse din satele din jur

Fig. 11 – Secția etnografică a muzeului județean Gorj

A

In comuna Bălești, comună cândva aparținând Mănăstirii Tismana, se pot vedea încă unele case din secolul trecut, construite în întregime din lemn de gorun, acoperite cu șindrilă, având 1-4 încăperi, pardosite cu scânduri sau lipite cu pământ. Interiorul este simplu: paturi de lemn cu scoarțe sau rogojini, ladă de zestre, icoane, sobe de cărămidă și țăstul oltenesc.

A _ j

In comuna Glogova se pot vizita cula și biserica Glogovenilor, familie de boieri din Țara Românească, ai cărei membri au ocupat funcții mari în administrație. Cula a fost ridicată pe la 1764 de Lupu Glogoveanu. Ca arhitectură se aseamănă culelor oltenești, în așa fel construite încât puteau fi ușor apărate de orice atac din afară; are parter, un etaj cu foișor înalt, ziduri groase (80 cm.) cu creneluri pentru arme de foc, arcuri sau tunuri ușoare. Beciul este extrem de interesant: are ziduri foarte groase, cu creneluri și foarte multe ascunzători; un culoar facea legătura pe sub pământ cu biserica familiei boierești din apropiere; exista și o fântână și depozite pentru alimente care să fie suficiente pentru un an de zile.

/V

In județul Mehedinți avem:

Muzeul Regiunii Porților de Fier s-a înființat în anul 1912, la inițiativa profesorului Al. Bărăcilă iar din anul 1926 s-a mutat în sediul de lângă castrul roman. In anul 1972 s-a deschis muzeul având două secții: secția de istorie și secția de științele naturii ce este reprezentată de un acvariu unde sunt prezentați specii de pești dunăreni și pești exotici precum și de flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier și condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier. Mai târziu au fost create și secțiile de etnografie și de artă. In cadrul muzeului sunt expuse piese din diferite domenii, precum: istorie-documente, arheologie (cu un Iapidariu roman), numismatică,

etnografie (dispunând de un patrimoniu prețios și bogat, valoros din punct de vedere documentar: portul, ceramică și țesăturile din zonă), arta plastică românească (cu piese de Luchian, Pallady, Petrașcu. Tonitza). Cea mai bine reprezentată secție este cea de arheologie-istorie prin cele nouă săli ale sale: Preistorie. Civilizația geto-dacică, Războaiele romane, Monumente antice romane, Viața spirituală la Drobeta. Istorie medievală, Arta feudală românească, Epoca modernă și Epoca contemporană.

Fig. 12 – Muzeul Regiunii Porților de Fier Secția de Artă a muzeului Regiunii Porților de Fier include rafinamentul si somptuozitatea interioarelor sunt valențele care îi conferă alura unui palat. Decoruri în stucaturi baroce și Arta 1900. lambriuri sculptate în lemn de stejar cu frize aurite, sunt completate, într-o alăturare echilibrată, de picturi murale, mozaicuri de oglinzi și vitralii. Cristalul venețian în glasvanduri și oglinzi dau un surplus de bogăție. Măreție, chiar monumentalitate primește prin prezența scării interioare și a coloanelor cu capiteluri compozite. Mobilier baroc, stil Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. sobe de teracotă italiană, dau intimitate și căldură. Luminatoarele cu vitralii de la etaj aduc un plus de poezie și mister, astfel încât nimic să nu lipseasca unui spațiu vrâjir pentru întâlnirea spiritelor înalte ale marilor plasticienii români prezenți în colecțiile muzeale. Theodor Aman. Grigorescu. Sava Hentia, Misu Popp, sunt câteva dintre numele prestigioase din arta sec. XIX.

Elemente de etnografie

în Oltenia de Nord conviețuiesc oameni pentru care tradiția a însemnat ceva aproape sacru, cu reguli de bunăcuviință creștină, cu obiceiuri și rânduieli respectate cu sfințenie.

Portul popular oltenesc reprezintă una dintre cele mai complexe domenii ale artei populare prin varietatea pieselor ce-1 compun de la tehnicile și materialele folosite până la organizarea decorurilor pe suprafața pieselor și motivelor decorative utilizate.

Din punct de vedere etnografic Oltenia de Nord este reprezentată prin varietatea costumelor populare cu o personalitate artistică de mare expresivitate deosebindu-se de la o zonă la alta. De exemplu în zona etnografică Vâlcea starea materială și civilă este evidențiat prin

A

costumul popular. In Romanați, fetele tinere poartă capul descoperit iar părul prins în codițe. După căsătorie femeile îți acoperă capul cu maramă (sau basma) în zi de sărbătoare sau cu tulpanul în zi de lucru.

Fig. 13 — Port popular din zona Romanați și Dolj purtat în sec al XIX-lea

La costumul femeiesc se evidențiază coloritul catrințelor, vâlnicelor și cămășilor în albastru și roșu aprins. Vâlnicul se poartă cu o catrință bogat ornamentală. Femeile în vârstă poartă un costum de o cromatică mai sobră, cu ornamente mai puține și cel mai adesea folosind, pe lângă

A

marama și broboadele negre, mai ales iarna, in special fetele și femeile tinere folosesc podoabe ce se reduc la gherdane. adică mărgele colorate dispuse pe o bentiță neagră, de catifea purtate la gât.

A

In ceea ce privește costumul bărbătesc varietatea cromatică este mai restrânsă, tinerii folosesc cămașa bărbătească, uneori decorată la poale și guler, băgată în cioareci iar peste cioareci poartă o "fustă”. Bărbații în vârstă au cămașa decorate uneori cu sebac alb dar aceasta nu se mai introduce în cioareci ci se strânge peste brâu cu bête, brâu sau chimir. Iile se caracterizează printr-

o gamă variată cu motive florale la care se adaugă bogăția în mărgele și ciclicuri. Majoritatea iilor au mărgele de toate culorile și paiete ajungând să cântărească și până la 3 kg. bătrânii doresc să aibă alături haina populară în momentele esenșiale ale vieții, astfel încât unii dintre ei doresc să fie înmormântați în straie țărănești sau în costumul popular purtat la nuntă.

A

In zona etnografică Dolj costumul popular are trăsături particulare prin motivele originale ce duc la îmbogățirea ornamenticii populare românești.

Costumul femeiesc se compune din îmbrăcămintea capului (cârpa de borangic), cămașa cu poale, vâlnic, catrință, brâu, bețe și încălțăminte. Doar femeile măritate pot să-și acopere capul cu borangic, ornamentată cu salbe. Cămașa trebuie să aibă foile drepte încrețite în jurul gâtului unde drugul tivește gura cămășii, marginea mânecii și a poalei. Vâlnicul este realizat din două foi de țesătură încrețit sau pliat în talie. Forma vâlnicului este cea de evantai fiind evazat la poale. Catrința din față este decorată cu elemente inspirate din natură. Iarna femeile poartă șubele cu mâneci lungi decorate sobru șu șnururi drepte sau răsucite așezate pe marginea poalei.

A

In ceea ce privește costumul bărbătesc acesta este compus din: pălăria de pai lucrată in casă sau de meșteri specializați, cămașa specifică cu gulerul răsfrânt și legată cu cheotori ce uneori este lungă până aproape de glezne fiind croită din două foi drepte formând fața și spatele cămășii, vara bărbații poartă pantalonii realizați din pânză de bumbac în două ițe cu cerculețe. Cingătorile pot fi late de circa 40 cm și lingi de 2-3 m țesute în două ițe în carouri sau dungi verticale sau late de 7 cm și lungi de 2-3 m purtate la costumul de vară și în zilele de sărbătoare.

Costumul popular femeiesc din zona etnografică Mehedinți prezintă două forme principale: costumul cu două catrințe întâlnit în nord și costumul cu vâlnic întâlnit în sud. Costumul cu două catrințe are o ornamentație lineară în care partea de la spate are vărgile orizontale iar partea din față are vărgile verticale. Sensul divers al vergilor ce se succed unifom fară întreruperi reprezintă nota caracteristică a acestor piese prin motive mărunte modeste alese în mod curent cu spetează dar mai ales prin fondul roșu de pe aceste piese. Pe cap femeile poartă peschir sau cârpa, peste părul adunat în “conci”. Cel de-al doilea tip de costum cu vâlnic reprezintă costumul sărbătoresc. Se diferențiază de costumul cu două catrințe prin linia evazată a siluetei. Vâlnicul este încrețit la talie, lărgit la poale și cuprinde de jur împrejur corpul femeii.

Costumul bărbătesc este mult mai simplu decât cel al femeilor. Bărbatul își încinge mijlocul cu brâul, iar peste brâu se înfășoară cu bracira. Cioarecii sunt purtați numai până la genunchi, lăsând vizibilă cămașa între betelia cioarecilor și brâul încins la talie.

Tradiții și obiceiuri populare

înflorirea artei populare din secolul al XlX-lea a dus, ca urmare a dezvoltării survenite în condiția economică și socială a țărănimii, la dezvoltarea țesăturilor de interior. în special al scoarțelor și chilimurilor. Fetele de țărani din zona Olteniei de Nord aveau ca piesă principală de interior în zestre chiar țesătura scoarță care este de veche tradiție. Fetele care confecționau și aveau în posesie scoarțe le creșteau prestigiul social ca fete cu îndemânare tehnică astfel încât la nunta lor se realiza un adevărat ceremonial din transportarea zestrei la casa ginerelui deoarece fiecare piesă era prezentată comunității. Dintre motivele impuse scoarței oltenești primează motivele vegetle prin buchete cu ramuri cu frunze și flori dispuse orizontal în rânduri dese sau prin motive figurale (animale) și antropomorfe ce adesea reprezintă figuri de femei în mișcare prinse în horă. Unul dintre cele mai valoroase tipuri de scoarță românească poate fi considerat și covorul oltenesc unde regăsim simboluri și motive brâncovenești cu semnificații legate de sensul fundamental al spiritualității românești ca vorbele vieții, calul și călărețul, cocoșul, cucul și cerbul. Chilimul este confecționat dintr-o foaie lată care permite realizarea unor motive bine conturate, precum motive vegetale și zoomorfe având unele motive de import împletite organic cu cele de tradiție autohtonă.

A

In Tismana funcționează și o cooperativă meșteșugărească ce produce celebrele scoarțe oltenești, cusături și costume populare cu podoabe specific gorjenești sau broderii lucrate de mână care se exportă și în străinătate. La 15 august, de sărbătoarea "Adormirea Maicii Domnului", în fiecare an, se ține aici un mare târg (nedeie), ce reunește populația din așezările învecinate și chiar de peste munți. în comuna Schela Gorjului este un centru turistic și etnografic interesant. Biserica din comună este construită din lemn, în anul 1776 și este declarată monument de arhitectură. Picturile murale ale acestei biserici sunt unice în felul lor: ctitorii sunt îmbrăcați în costume țărănești, zugrăvelile de aici fiind de fapt primele reprezentări, în imagini, ale portului gorjan.

Fig. 14 – Poartă tradițională din zona Olteniei de Nord

Printre lucrurile în care oltenii excelează putem include arta lemnului deoarece în acest domeniu virtuțile artistice ale meșterilor populari din Oltenia de Nord au dus la realizări de seamă ale artei populare românești. Formele artistice ale obiectelor de lemn sunt legate de activitatea gospodăriei țărănești: elemente de arhitectură de construcție, mobilier, unelte și obiecte de uz casnic. Oltenii folosesc, în prelucrarea lemnului, tehnici precum: crestarea, incizia, sculptura și cioplirea. Elementele arhitecturale precum ușile caselor și stâlpii prispelor sunt puse în evidență de sculptura populară din această zonă.

De-a lungul timpului oltenii au dus tehnica de ardere a vaselor și folosirea roții olarului în arta olăritului la rangul de artă, perfecționându-o astfel încât, în prezent, ceramica din Oltenia duce mai departe amprenta culturilor și civilizațiilor arhaice din această zonă. Ceramica se confecționează manual după o tehnică străveche pornind de la pregătirea lutului pentru modelare (transport, tăiat, frământat și curățat de impurități), modelarea obiectului dorit, zvântatul sau zbârcitul, răzuitul, găuritul și iscălitul, decorarea, uscarea, arderea la primul foc, smălțuirea, arderea la al doilea foc, obținerea produsului finit.

CAPITOLUL 4 – VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ȘI CULTURAL AL OLTENIEI DE NORD

Oltenia de Nord este un străvechi pământ românesc, cu un ținut minunat, strâns lipit de creasta Carpaților și de unduirea apelor Dunării, având rădăcini adânci în istoria multimilenară a

• A

continuității poporului român. In această zonă tradițiile, artele populare, folclorul și măiestria oamenilor, se îmbină armonios cu frumusețile peisajului natural, oferind imagini de vis pentru oricine dorește să-și odihnească privirile și gândurile, mintea și sufletul. Străbătând cărările feerice ale Olteniei de Nord, prin ținuturile Gorjului și ale Vâlcei, pașii călătorului coboară spre Mehedinți și apoi, trecând munți, dealuri și câmpii întinse, sălbăticia peisajului e înlocuită cu lina scurgere a timpului pe șesurile Doljului și ale Oltului.

Forme de turism și programe turistice Forme de turism:

Turism de weekend legat de punctele de agrement de lângă orașe;

Turism cultural si etnofolcloric legat de prezenta a numeroase mănăstiri, biserici, muzee, obiceiuri si manifestari etnofolclorice;

Turism de odihnă, recreere, tratament în stațiunile balneoclimaterice;

Turism itinerant având ca obiective cheile, sectoarele de defileu sau mănăstirile de aici.

Programe turistice:

Prin proiectul OLTENIA DE SUB MUNTE – DESTINAȚIE ECOTURISTICĂ se dorește dezvoltarea capacităților locale și valorificarea, în mod durabil, a resurselor naturale și culturale. Zona Olteniei de Nord reprezintă o zonă unică în peisajul românesc prin capitalul natural și cultural de excepție. în această zonă sunt 6 arii natural protejate de importanță națională unde sunt protejate peste 50 de specii de plante și animale. Tot în Oltenia de Nord se găsesc și unele elemente culturale autentice, legate de tradițiile locale și de cele creștine (de ex: olărit-ceramică. sculptură, țesut scoarțe oltenești, festivaluri și mănăstirile de patrimoniu U.N.E.S.C.O.: Polovragi. Bistrița, Arnota și Hurezu). Această zonă mai dispune de 3 peșteri cvasimanenajate pentru

A

speoturism (Polovragi, Bistrița și Muierilor) ce au un statut de arie natural protejată. In aceste

peșteri biodiversitatea subterană este foarte bine reprezentată prin chioptere și coleoptere ducând

A

la posibilitatea ca această zonă să fie declarată sit Natura 2000. In această zonă se poate practica ecoturismul datorită înaltului potențial și cultural, ducând la un turism legat de natură cu un impact minim asupra mediului.

Sărbători populare

Martie:

“Sărbătoarea Colinelor” din Runcu, județul Gorj reprezintă sărbătoarea costumelor populare și tradițiilor la începutul activităților în zonele viticole și livezi;

29 Martie — “Ziua Tradiției” când au loc manifestari de comemorare a celor ce au slujit cultura vâlceană;

Aprilie:

Festivalul portului Popular “Hora costumelor”, de Sf. Florii din Petrari, județul Vâlcea;

“Târgul Popular de la Tismana”-târg de ceramic și olărit, de semințe la debutul primăverii;

Mai:

17 Mai – “Festivalul de Folclor Pastoral” reprezentat de o expoziție de tradiții pastorale, târg de artizanat și animale în orașul Novaci. Festivalul dă semnalul plecării turmelor către munte;

“Sărbătoarea Liliacului” la Ponoare se desfășoară în pădurea de liliac sălbatic;

Mai – “Pridvorul Tinereții”, în comuna Crețeni din județul Vâlcea urmprește simularea tinerilor creatori populari și interpreți de folclor;

24-25 Mai – “Pridvor Vâlcean”, târg de artă popular și spectacol folcloric național;

Iunie:

Prima duminică a lunii “Cocoșul de Hurez”, târg de ceramică populară românească;

5 Iunie – “Sărbătoarea Rudarilor – Gurbanul” la Băbeni, județul Vâlcea, constă în valorificarea unor obiceiuri preluate și păstrate de comunitatea rudarilor din localitate;

“Sărbătoarea Teiului” din comuna Babiciu, județul Olt;

8 Iunie – “Sărbătoarea Căpșunului” din comuna Bunești, județul Vâlcea reprezintă sărbătoarea cultivatorilor de căpșuni din județul Vâlcea;

Iunie – Festivalul de folclor păstoresc "învârtită Dorului" din Vaideeni, Vâlcea;

Iunie – “Ziua Olarului” din comuna Lungești, județul Vâlcea;

28 Iunie — “Sărbătoarea Dunării – meșteșuguri oltenești” din Drobeta Tumu Severin;

Iulie:

“Cântecul Văilor" – festival de folclor din Drăgotești. județul Gorj:

Iulie – “Festivalul de Folclor și Târgul de Artizanat" din Polovragi. județul Gorj:

26-27 Iulie – “Târgul meșterilor populari din România” din Râmnicu Vâlcea, organizat la nivel național în cadrul proiectului “Ziua Imnului Național al României”;

August:

“Festivalul Dansurilor și Costumelor Populare” din Tismana, județul Gorj;

16-17 August — “Cântecele Oltului” reprezintă festivalul ansamblurilor din județele străbătute de râul Olt cu invitați din spațiul European și are loc în Călimănești-Căciulata; “Sărbătoarea de la Peștera Topolnița” din comuna Cireșu. județul Mehedinți;

Festivalul “Maria Lătărețu” din Târgu-Jiu. județul Gorj, festivalul comemorează marea cântăreață de muzică populară din Oltenia;

31 August — Festivalul “La Izvorul Fermecat” din orașul Băbeni, județul Vâlcea cu participarea ansamblurilor folclorice păstorești;

Septembrie:

“Sărbătoarea coborârii oilor de la munte” din Baia de Fier, județul Gorj;

“De la Drăgășani la vale” din Drăgășani și este cel mai mare festival de doine și balade;

1-7 Septembrie — Festivalul filmului documentar etnologic “Eco-Etno-Folk-Film” din Slătioara, județul Vâlcea; târg de artă popular și concert spectacol internațional;

8 Septembrie – Festivalul dansului popular “Brâul de Aur” din Bărbătești, județul Vâlcea;

13 Septembrie – “Festivalul Răciturilor” din Tismana, județul Gorj;

Octombrie:

Festivalul de interpretare vocală a muzicii populare vâlcene “Ilie Zugrăvescu" din Voinești, județul Vâlcea;

11 Octombrie – “Festivalul Castanelor” din Tismana, județul Gorj;

Noiembrie:

“Sărbătoarea Sfântului Andrei” din satul Pocruia, comuna Tismana, județul Gorj:

Decembrie:

6-8 Decembrie – “Tăierea Porcului” în Țicleni, județul Gorj;

20-22 Decembrie i Festivalul “Din moși-strămoși” din Râmnicu-Vâlcea. județul Vâlcea.

Baza tehnico-materială

Structuri de primire turistică Județul Gorj

Tabel nr. I – Numărul unităților de cazare din județul Gorj

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Analizând tabelul nr 1 putem concluziona:

Cele mai multe hoteluri sunt situate în orașul Târgu-Jiu fiind, în același timp, un oraș cu numeroase și importante obiective turistice și cultural-artistice;

Cele 3 moteluri, 3 hosteluri și 12 pensiuni din orașul Târgu-Jiu completează oferta de cazare la nivel local îmbunătățind promovarea turismului în orașul cu cele mai multe obiective turistice și culturale;

Cele mai multe pensiuni turistice urbane sunt situate în orașul Novaci cu un număr total de 18 pensiuni urbane;

Cele mai multe pensiuni turistice din județul Gorj sunt situate în comuna Baia de Fier fiind un loc al păstrării tradițiilor, evidențiate prin festivalul folcloric “Coborâtul oilor de la munte".

rabel nr.2 -Numărul unităților de cazare din județul Mehedinți

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014) Analizând tabelele nr. 2 și nr.3 putem ajunge la următoarele concluzii:

în județul Mehedinți cele mai multe pensiuni urbane se găsesc în orașul Drobeta Turnu Severin deoarece în acest oraș se găsesc cele mai multe obiective turistice și culturale din județ;

în ceea ce privește numărul pensiunilor rurale, cele mai multe se găsesc în comuna Eșelnița fiind recunoscut ca un important centru etnografic al județului;

în județul Vâlcea hotelurile, motelurile și hostelurile sunt reprezentative pentru principalele orașe-stațiuni balneo-climaterice județul fiind recunoscut pentru aceste stațiuni;

Și în acest județ pensiunile urbane se regăsesc în principalele orașe predominând orașul Horezu cu un număr de 22 pensiuni urbane, acest număr fiind determinat și de celebrele ateliere de

olărit din acest oraș;

Cele mai multe pensiuni rurale se găsesc în comuna-stațiune Voineasa recomandată pentru afecțiuni nevrotice, stări de convalescență, anemii, hipertiroide în formă incipientă, afecțiuni

respiratorii și tulburări de creștere la copii.

în orașele stațiuni Bile Olănești și Călimănești-Căciulata se găsesc cele mai multe cabane

turistice, respectiv 15 și 17, fiind adecvate pentru cei ce doresc să petreacă un sejur în apropierea ștrandurilor cu apă termală.

Tabel nr.3 – Numărul unităților de cazare din județul Vâlcea

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Tabel nr. 4 – Analiza unităților de cazare din județele Gorj, Mehedinți și Vâlcea

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

A

In urma analizării tabelului nr. 4 și a fig. 15 putem observa:

Cele 47 de hoteluri din județul Vâlcea situează acest județ pe primul loc în ceea ce privește numărul de hoteluri fiind urmat de județul Gorj cu un număr de 15 hoteluri;

Tot județul Vâlcea se situează pe primul loc și în ceea ce privește numărul motelurilor cu Un număr de 12 unități de cazare de acest tip fiind urmat de județul Gorj și Mehedinți:

în ceea ce pirvește numărul hoteslurilor primul loc este ocupat de județele Mehedinți și Vâlcea cu același număr de hosteluri. respectiv 7 unități:

Județul Vâlcea conduce la celelalte unități de cazare, respectiv 85 de pensiuni urbane, 78 de pensiuni rurale. 52 de cabane turistice și 35 de camere de închiriat fiind urmat de județul Gorj.

*

G*

Fig. 15 – Analiza unităților de cazare din județele Gorj, Mehedinți și Vâlcea.

Tabel nr. 5 – Analiza unităților de cazare din județul Gorj din punct de vedere al clasificării

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014) în urma analizării datelor din tabelul nr. 5 putem ajunge la următoarele concluzii:

Hotelurile clasificate la 3 stele sunt majoritare la nivelul județului Gorj fiind urmate de cele calsificate la 2 stele cu un număr de 3 hoteluri;

Motelurile și hostelurile predominante la nivelul județului sunt cele clasificate la 2 stele;

Pensiunile urbane și rurale cu cele mai multe unități prezente la nivelul județului sunt cele clasificate la 3 stele, respectiv 3 margarete cu un număr de 20, respectiv 24 pensiuni.

Fig. 16 – Analiza unităților de cazare din județul Gorj din punct de vedere al clasificării

Tabel nr. 6 — Analiza unităților de cazare din județul Mehedinți din punct de vedere al clasificării

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Fig. 17 – Analiza unităților de cazare din județul Mehedinți din punct de vedere al clasificării Ca urmare a analizării tabelului nr. 6 și fig. 17 putem concluziona:

La nivelul județului Mehedinți predomină hotelurile de 3 stele cu un număr de 10 unități fiind urmate de cele de 2 stele cu 3 astfel de unităti;

7

In ceea ce privește numărul hostelurilor și al motelurilor predomină cele de 3 stele cu un număr de 3 unități din fiecare categorie;

Cele 17 pensiuni urbane de 3 stele și cele 9 pensiuni rurale de 3 margarete sunt predominante la nivelul județului Mehedinți fiind urmate de cele 5 pensiuni urbane de 2 stele și câte 2 pensiuni rurale de 2 margarete, respectiv 4 margarete.

Tabel nr. 7 – Analiza unităților de cazare din județul Vâlcea din punct de vedere al clasificării

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Wfc

Fig. 18 – Analiza unităților de cazare din județul Vâlcea din punct de vedere al clasificării Analizând tabelul nr. 17 și fig. 18 putem ajunge la următoarele concluzii:

Hotelurile de 3 stele sunt cele mai numeroase la nivelul județului Vâlcea cu un număr de 27 unități fiind urmate de cele de 3 stele cu un număr de 13 unități;

A

In ceea ce privește numărul motelurilor și al hostelurilor predominante sunt cele de 2 stele cu un număr de 6, respectiv 3 unități, urmate fiind de cele de 3 stele;

Pensiunile urbane de 2 stele predomină numărul total al pensiunilor din mediul urban cu un număr de 43 unități, pe al doilea loc fiind cele de 3 stele cu 27 de unități;

In cadrul pensiunilor rurale predominante sunt cele de 3 margarete cu un număr de 50 unități fiind urmate de cele de 2 margarete cu 26 de unități.

Tabel nr. 8 – Analiza unităților de cazare din județul Goij din punct de vedere al spațiilor și locurilor de cazare

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

în urma analizei datelor din tabelul nr. 8 putem concluziona:

Numărul de locuri de cazare din hotelurile goijene este proporțional cu numărul spațiilor de cazare cu un raport de 2 locuri/spațiu de cazare;

Dacă în ceea ce privește numărul locurilor de cazare din moteluri este de aproximativ 2,4 ori mai mare decât numărul spațiilor ce cazare nu același lucru putem spune despre locurile de cazare din hostelui unde acest raport este de aproximativ 1,92 locuri/spațiu de cazare;

Pensiunile urbane și rurale au un raport asemănător al locurilor de cazare raportat la spațiile de cazare de 2,16 în cazul pensiunilor urbane și 2,12 în cazul pensiunilor rurale;

Tabel nr. 9 — Analiza unităților de cazare din județul Mehedinți din punct de vedere al spațiilor și locurilor de cazare

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Analiza datelor din tabelul nr. 9 ne ajută să ajungem la următoarele concluzii:

Hotelurile și motelurile din județul Mehedinți prezintă un raport al locurilor de cazare raportat la spațiile de cazare de 2 locuri/spațiu de cazare;

A m '

In schimb hostelurile prezintă un raport de aproximativ 2,40 al locurilor/spațiu de cazare;

Din punctul de vedere al pensiunilor urbane și rurale acestea prezintă un raport asemănător de 1,97 locuri/spațiu de cazare în cazul pensiunilor urbane și 1,98 locuri/spațiu de cazare încadrându-se în specificul acestor unități de cazare unde media este de 2 locuri/spațiu de cazare;

A

In cazul cabanelor turistice și al camerelor de închiriat acest raport depășește valoarea de 2 locuri/spațiu de cazare prezentându-se o valoare de 2,54 locuri/spațiu de cazare în cazul cabanelor turistice și 2,19 locuri/spațiu de cazare în cazul camerelor de închiriat.

Tabel nr. 10 – Analiza unităților de cazare din județul Vâlcea din punct de vedere al spațiilor și locurilor de cazare

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Analizând datele din tabelul nr. 10 ajungem la următoarele concluzii:

| Numărul locurilor de cazare din hotelurile vâlcene este direct proporțional cu numărul de spații de cazare cu o medie de 2 locuri de cazare/spațiu de cazare;

-La aceeași concluzie se poate ajunge și analizând spațiile de cazare din motelurile de la nivelul județului Vâlcea cu o medie de 2 locuri de cazare/spațiu de cazare:

i In schimb hostelurile de la nivelul județului Vâlcea au o medie de aproximativ 2,5 locuri/spațiu de cazare;

| In schimb pensiunile urbane au o medie de 2,21 locuri/spațiu de cazare iar pensiunile rurale au o medie de 2,27 locuri/spațiu de cazare;

La nivelul județului Vâlcea cabanele turistice înregistrază o medie a locurilor de cazare de aproximativ 3,5 locuri/spațiu de cazare în comparație cu locurile de cazare asigurate de camerele de închiriat unde raportul dintre locurile de cazare și spațiile de cazare este de aproximativ 2,60.' Tabel nr. 11 – Analiza numărului total al spațiilor și locurilor de cazare din Oltenia de Nord

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Structuri de alimentație publică

Tabel nr. 12- Analiza numărului total al unităților de alimentație publică din Oltenia de Nord

(sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – 2014)

Fig. 18 — Analiza numărului total al unităților de alimentație publică din Oltenia de Nord Analizând datele din tabelul nr. 12 și figura nr. 18 putem concluziona: i Cele mai multe restaurante clasice sunt situate în județul Vâlcea cu un număr de 120 de astfel de unități fiind urmat de județul Gorj cu 54 de restaurante clasice;

j În ceea ce privește celelalte tipuri de restaurante județul Vâlcea deține supremația numărului acestora cu 12 restaurante de pesniune și 3 restaurante naționale;

Ca număr total al unităților de alimentație publică județul Vîlcea este pe primul loc cu un număr de 196 de astfel de unități fiind urmat de județul Gorj și județul Mehedinți cu 68 respectiv 60 de unități de alimentație publică.

Punctele forte si slabe, oportunități și amenințări ale Olteniei de Nord ca destinație turistică (Analiza S.W.O.T.)

Punctele forte ale Olteniei de Nord ca destinație turistică

Biodiversitatea zonelor geografice (zone montane, depresionare, colinare);

Trasee montane marcate în întreaga zonă montană, practicabile și pentru cicloturism;

Rețea bogată de râuri și număr mare de peșteri;

Diversitatea florei si faunei, unele dintre ele specii unice pentru România;

Diversitatea obiectivelor de patrimoniu și așezări rurale în care se poate experimenta stilul de viață tradițional;

Muzee – pe diverse tematici;

Gamă largă de sărbători populare, festivaluri de tradiții și folclor;

structuri de cazare variate: pensiuni, cabane, popasuri turistice, campinguri, vile, hoteluri de la 1 stea la 4 stele;

Punctele slabe ale Olteniei de Nord ca destinație turistică

Unități industriale în activitate sau dezafectate și poluante cu un impact vizual negativ;

Legislația națională privind conservarea clădirilor și păstrarea caracteristicilor arhitecturale nu este implementată;

Infrastructura deficitară, calitatea slabă a drumurilor (drumuri inadecvate și prost întreținute), lipsa unor căi de acces descurajează turiștii potențiali;

Slaba conștientizare a oportunităților și a potențialului de dezvoltare a carierei în industria turismului;

Necesitatea dezvoltării unei imagini mai puternice, pozitive a Olteniei de Nord, la nivel național și în străinătate, ca destinație turistică;

Lipsa investițiilor statului sau autorităților locale în dezvoltarea și promovarea obiectivelor culturale-muzee, monumente etc.;

Lipsa unui plan de marketing oficial al destinațiilor turistice la nivelul regiunii Oltenia de Nord;

Colaborare redusă a sectorului public/privat pe probleme de marketing; slaba informare, motivația insuficientă și lipsa de încredere a populației (în special din mediul rural) cu privire la valorificarea potențialului turistic și la creditele pentru investiții în turism de care ar putea beneficia.

m

Oportunități ale Olteniei de Nord ca destinație turistică

Dezvoltarea cooperării regionale în domeniul turismului și crearea unui pol turistic care să ofere alternative pe piața turistică: Mănăstirile Olteniei vs. mănăstirile Moldovei;

Perspective de colaborare pe probleme specifice (consultanță, transfer de know-how, ridicarea calității serviciilor) în cadrul creat de ARE (Adunarea Regiunilor Europei);

Abordarea unor concepte și strategii de dezvoltare turistică regională, proiecte comune în cadrul Regiunii de dezvoltare Oltenia de Nord (Gorj, Vâlcea, Mehedinți);

Valorificarea superioară a potențialului turistic, amenajarea unor zone de agrement, înfrumusețarea imaginii localităților județului etc., reprezintă oportunități care pot fi exploatate de factorii interesați de dezvoltarea turismului local;

Oportunitatea finanțării interne și externe a programelor în care turismul este domeniu țintă;

Participarea la târguri de turism naționale și internaționale – București, Budapesta, Viena. Berlin;

Interes crescut pentru domeniul turismului din partea ONG-urilor locale;

Amenințări ale Olteniei de Nord ca destinație turistică

Vecinătatea / concurența județelor cu potențial turistic bine dezvoltat și valorificat (Hunedoara)

Degradarea monumentelor istorice și de arhitectură;

Pierderea tradițiilor și obiceiurilor în zona rurală;

Poluare culturală, amploarea fenomenului kitch;

Depopularea satelor și migrarea tinerilor la oraș;

Nivel scăzut de trai al unui segment important al populației;

Nerespectarea reglementărilor legale care are ca rezultat afectarea mediului, a zonelor protejate, a fondului silvic, poluarea apelor;

CONCLUZII

Tendințe de evoluție ale turismului în zona Oltenia de Nord:

Turismul in Oltenia de Nord se bucură de existența în domeniul său a unui potențial de mare însemnătate, prin a cărui valorificare sunt favorizate în dezvoltarea lor, cele mai variate forme de turism: de la turismul de odihnă și tratament balnear, climateric, schi. ecologic, rural și agroturism. de afaceri, cultural, istoric, religios, sportiv, de agrement (vânătoare și pescuit sportiv);

Turismul etnic, reprezentat de persoanele ce doresc să viziteze locurile în care ei sau strămoșii lor s-au născut este în creștere; turismul religios este reprezentat de persoanele cu convingeri religioase care vizitează locuri sfinte cu prilejul pelerinajelor;

| Preocuparea pentru menținerea și ameliorarea stării de sănătate crește ducând la o stimulare a dezvoltării stațiunilor balneo-climaterice și a centrelor de tratament; hotelurile clasice din stațiuni încep să-și adapteze ofertele la noile cerințe ale cererii incluzând facilități și unități pentru gimnastică și alte tratamente și proceduri neconvenționale crescând interesul turiștilor;

Turiștii au devenit mai experimentați și sofisticați și se așteaptă la atracții de bună calitate cu utilități și servicii pe măsură având tarife/prețuri adecvate calității:

Se remarcă o tendință de creștere a numărului de vacanțe de scurtă durată ducând la o dezvoltare a mai multor destinații turistice permițând oferirea de activități și facilități pentru turiști pentru a satisface nevoile turiștilor în toate anotimpurile;

Numărul turiștilor preocupați de problemele de mediu este în creștere ducând la o creștere a destinațiilor foarte puțin poluate și fără probleme de mediu sau natură socială ducând la creșterea interesului destinațiilor în adoptarea unor programe de dezvoltare și încurajare a turismului de bună calitate evitându-se problemele de mediu și crescând beneficiile economice;

| Se constată utilizarea tot mai frecvent a tehnologiei modeme în servicii de rezervare, informare sau marketing;

| Pentru a dezvolta produsul turistic, este necesar asigurarea aspectelor cerute de acest

m A

domeniu de activitate. Unul dintre aceste aspecte esențiale este organizarea și legislația. In acestă etapă este necesar pregătirea condițiilor pentru promovarea unor noi forme de turism prin instituirea unui cadru organizatoric corespunzător la nivelul regiunii, prin înființarea unei structuri de coordonare regională cu rol stimulator și adecvat inițiativei individuale, unde fiecare proprietar de structură turistică și de servicii promovează produse turistice cât mai diverse și le include în oferte distribuite independent. Dintre principalele aspecte ce urmează a fi sprijinite pentru a fi reglementate enumăr: obligațiile prestatorilor de servicii turistice, drepturile consumatorului de servicii și produse turistice, încurajarea inițiativei particulare în domeniul turismului rural, încurajarea inițiativei unor persoane sau firme din străinătate de a colabora cu asociații teritoriale pentru realizarea unor investiții în domeniul turismului, instituirea unor norme severe de protecție și conservare a patrimoniului natural și antropic, asigurarea posibilităților de creare a unor asociații profesionale cu atribuții de coordonare, îndrumare și formare în unele zone ale județului sau unele domenii ale activității de turism. Toate acestea trebuie să fie dublate de o serie întreagă de măsuri care să vizeze oferta (potențialul turistic, baza materială specifică, serviciile), forța de muncă, formele de turism rural, promovarea, comercializarea și cooperarea în acest domeniu;

Se dorește sistarea lucrărilor sau activităților care afectează și degradează elemente ale potențialului turistic, ale resurselor naturale și antropice, a calității acestora și a gradului de valorificare prin turism. Este necesară și inițierea unor lucrări de conservare a resurselor turistice naturale și de restaurare și conservare a obiectivelor turistice antropice degradate, atragerea în circuitul turistic a acelor resurse nevalorificate până în prezent;

Pe termen mediu se dorește continuarea procesului de atragere în circuitul turistic a noi întreprinzători și clasificarea unor investiții ca unități turistice (restaurante, unități de cultură și divertisment, gospodării și imobile particulare, mijloace de transport), valorificarea resurselor naturale și antropice, identificarea de noi resurse naturale sau antropice în vederea dimensionării optime a utilizării lor, continuarea lucrărilor de restaurare și conservare a resurselor turistice antropice, măsuri de salvare și ocrotire a unor monumente ale naturii;

Dezvoltarea, diversificarea și înnoirea permanentă a dotărilor și mijloacelor de agrement specifice turismului, crearea unei rețele diversificate și modeme de unități cu specific de alimentație publică și comercială sunt măsuri menite să modernizeze turismul în Oltenia de Nord:

A

In perioada următoare se dorește organizarea și funcționarea unei rețele de sate turistice și sate de vacanță în diverse zone și areale, extinderea capacității de cazare în localități rurale declarate stațiuni de interes local, folosirea mai amplă a spațiilor de cazare în toate localitățile rurale, organizarea unui sistem de pensiuni turistice în lungul principalelor drumuri naționale și județene reprezintă prioritățile strategiei de dezvoltare a produsului turistic. Amenajarea și dotarea la nivelul standardelor impuse în rețelele turistice europene a serviciilor de bază și complementare reprezintă căile de realizare a unei infrastructuri turistice moderne.

BIBLIOGRAFIE

Badea Lucian și Bugă Dragoș (coordonatori) – „Geografia României (Teritoriile pericarpatice)”, Editura Academiei, București, 1992;

Badea Lucian, Rușemscu Constanța – „Județul Vâlcea”, Editura Academiei, București, 1985;

Baranovski Niculina, Neamu Gheorghe – „Județul Gorj”, Editura Academiei, București, 1983;

Bleahu Marcian – „Peșterile din România”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;

^ 5. Cucu-Popova Ana – „Județul Mehedinți” – Editura Academiei, București, 1980;

Cucu Vasile, Ștefan Marian – „Ghidul turistic al monumentelor istorice”, Editura Sport

Turism, București, 1979;

Marinoiu Costea – „Itinerare vâlcene” – Editura Sport – Turism, București, 1987;

Popescu Mihai (coordonator) – „Rezervații și monumente din Oltenia”, Editura Sport – Turism, București, 1984;

Preda Ion, Pasăre Dan – „Valea Jiului”, Editura Sport – Turism, București, 1985;

Rușinam Alexandru – „Gorj (ghid turistic)”, Editura pentru turism, București, 1973;

Velcea Valeria I „Geografia Carpaților si Subcarpaților”, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1983;

^Catalogul Național al Pensiunilor din Romania – 2013;

www.antrec.ro — consultat 27.05.2014;

http://www.buila.ro/ (Parcul Național Buila Vânturărița) – consultat 24.05.2014;

www.cazarelapensiune.ro – consultat 28.05.2014;

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-tismana-67962.html – consultat 26.05.2014;

http://www.cozia.ro/turism.html – consultat 25.05.2014;

http://www.e-cazarecrai0va.r0/pagina/6/turism_0ltenia – consultat 26.05.2014;

http://www.turism.gov.ro/informatii-publice/ – consultat 26.05.2014;

www.vacantelatara.ro – consultat 27.05.2014.

ns