Potential Si Valorificare Turistica In Bazinul Superior al Moldovei
CUPRINS
ASPECTE GENERALE
Introducere
Scopul și motivația lucrării
Istoricul cercetărilor
CADRUL NATURAL AL BAZINULUI MOLDOVEI SUPERIOARE
Așezare geografică
Aspecte ale reliefului
Aspecte ale climei
Aspecte ale hidrografiei
Aspecte ale vegetației
Aspecte ale solului
Aspecte ale faunei
Resursele natural
POPULAȚIA – ELEMENTUL DINAMIC AL AȘEZĂRILOR UMANE
Istoricul populării spațiului
Dinamica populației
Așezările omenești
Considerații economice
Infrastructura teritorială
POTENȚIAL ȘI VALORIFICARE TURISTICĂ ÎN BAZINUL SUPERIOR AL MOLDOVEI
Evoluția activităților turistice
Potențialul turistic al bazinului Moldovei Superioare
Potențialul turistic natural
Potențialul turistic antropic
INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
Structuri de cazare și alimentație publică
Dinamica sosirilor
IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA COMPONENTELOR NATURALE ȘI SOCIO-ECONOMICE
Impactul asupra mediului înconjurător
Impactul asupra economiei
Impactul socio-cultural
I. ASPECTE GENERALE
I.1 Introducere
Bazinul Moldovei Superioare, încadrat în ținutul cu rezonanță istorică și etnofolclorică a Câmpulungului Moldovenesc, poate reprezenta o sursă nesfârșită de cercetare pentru diverse domenii. Un domeniu care este în plin proces de dezvoltare, iar prognoza indică faptul că va deveni un motor important de creștere la toate nivelele este turismul.
Activitatea turistică este un fenomen ce s-a afirmat cu precădere în epoca nostră contemporană. În ultimul timp se vorbește și se analizează mult turismul din regiunea Bucovinei din perspectiva potențialului turistic, modalitățile de practicare și avantajele socio-economice ca urmare a desfășurării turismului.
Beneficiind de o bogată resursă naturală și antropică de o mare atractivitate, aceste elemente prezintă și un punct nevralgic mai ales din punct de vedere ecologic întrucât dezvoltarea turismului determină fluxuri de vizitatori, necesitând și amenajări a unor componente de infrastructură tehnică și turistică într-un spațiu cu mare valoare de patrimoniu cultural.
Impactul activităților turistice asupra zonei studiate este dat așadar de existența unei infrastructuri generale și de prezența structurilor de primire turistice. Aceste elemente caracteristice turismului provoacă un impact serios la nivel social, cultural, politic, economic ș.a., componente care însă pot avea consecințe pozitive sau negative de manifestare.
Pe lângă beneficiile sale, turismul poate deveni o problemă culturală și de mediu datorită dezvoltării sale pe termen scurt, neținându-se seama de schimbările pe care le produce pe termen lung. Pentru evitarea problemelor este necesară elaborarea de strategii realiste care, puse în practică, să transforme turismul practicat în arealul studiat într-un factor pozitiv și dinamic de progres economic, păstrând nemodificată și calitatea mediului.
I.2 Scopul și motivația lucrării
Subiectul ales pentru cercetare în cadrul acestui studiu este un subiect foarte dezbătut la nivel mondial, național, chiar și regional, iar multe studii în domeniul acesta sunt teoretice. Acest fapt m-a motivat să studiez potențialul, activitățile și consecințele turismului desfășurat în arealul Moldovei superioare, mai ales pentru motivul că nu există un studiu amănunțit al arealului din perspectiva acestei activități economice.
Prin această lucrare nu se vrea numai o prezentare și o inventariere a resurselor turistice de care beneficiază arealul Moldovei Superioare, ci și prezintarea dezvoltării turismului și tipurile de turism care sunt efectuate. Toate acestea sunt prezentate prin prisma unui bogat patrimoniu istoric, cultural și arhitectural, peisaje încântătoare, oameni ospitalieri, elemente care oferă surse de agrement și de recreere pentru acei ce aleg ca destinație localitățile din bazinul superior al râului Moldova.
Structurată pe 7 capitole, din care primul cu referire la considerații generale, lucrarea debutează cu localizarea și încadrarea arealului studiat, prezentarea componentelor fizico-geografice, precum și studiul componentei antropice (capitolele II și III), din a căror interpătrunderi să poată fi relevate elementele de potențial natural și antropic, dar și modul de valorificare turistică (capitolul IV), structurate și prezentate după importanță și rolul avut în reliefarea imaginii turistice de ansamblu a arealului Moldovei Superioare. Fiind un areal cu importantă activitate turistică – asta reieșind și din numeroasele structuri de primire turistice (capitolul V), – vizitatorii interacționează cu mediul înconjurător și cu localnicii, acest fapt determinând efecte mai mult sau mai puțin benefice (capitolul VI). Pentru reducerea sau evitarea pe viitor a acestor efecte, este nevoie a fi luate măsuri care se pot constitui într-o dezvoltare durabilă a zonei, motiv pentru care, în ultima parte a lucrării am încercat să prezint preocupările și acțiunile de dezvoltare existente, precum și un set propuneri gândite și expuse ca potențiale măsuri ameliorative.
I.2. Istoricul cercetărilor
Bazinul hidrografic al Moldovei Superioare, ca unitate suprapusă geomorfologic peste Obcinele Mestecănișului și Feredeu și a jumătății nordice a masivelor Giumalău și Rarău, a fost în atenția unor cercetători care și-au expus studiile și punctele de vedere în lucrări de nivel general, regional și local.
Din perspectiva geografiei fizice, cu privire la zona în cauză sunt studii cu privire la unitățile mai mari de relief în care se încadrează arealul superior al râului Moldova aparținând cercetătorilor V. Tufescu, I. Sîrcu, V. Băcăuanu, N. Barbu, Gr. Posea, N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu, V. Velcea, C. Oancea și C. Swizewski, A. Stănilă și M. Parichi, I. Ujvari și alții.
Studii în domeniul geografiei umane au efectuat specialiști precum: R. Rey, I. Iosep, V. Sfarghiu, N. Dincă, Maria-Magdalena Lupchian. Valoroase sunt și datele referitoare la tradiții, obiceiuri și particularități teritoriale cuprinse în monografii scrise de G. Jucan, F. Lucău-Dănilă, G. Istrate, I. Ițco, D. Rusan, I. Aflorei, Gh. Rusu, V. Sfarghiu, Gh. Popa, Viorica Cernăuțeanu.
În ceea ce privește studiile de potențial și de amenajare turistică a spațiului au adus contribuții esențiale: M. Ielenicz, G. Erdeli și I. Istrate, M. Cândea, P. Cocean, I. Mac, V. Glăvan și de economia turismului Rodica Minciu, O. Snack, N. Neacșu, P. Nistoreanu, Andreea Băltărețu, I, Cosmescu, Melinda Cânda, Florina Bran, Tamara Simion, Daniela Nenciu, Maria-Magdalena Lupchian.
Complexitatea fenomenului turistic m-a determinat să utilizez și unele lucrări din alte domenii, dar care ai încorporat în sfera lor de activitate și problematica turismului. Prin urmare, au fost studiate lucrări din domeniul economiei turistice, sociologiei, statisticii, monografii, ghiduri, enciclopedii și hărți turistice.
II. CADRUL NATURAL AL BAZINULUI MOLDOVEI SUPERIOARE
II.1 Așezare geografică
Arealul supus cercetării în prezentul studiu corespunde bazinului hidrografic superior al râului Moldova aflat în estul județului Suceava, fiind cuprins pe direcția NV-SE în lungul șirurilor paralele ale Obcinilor Bucovinei..
Zonă cuprinde Obcinile bucovinene Mestecăniș și Feredeu și parțial masivele Rarău și Giumalău, are o suprafață de aproximativ 560 km² (ceea ce însumează cam 8% din suprafața județului Suceava), incluzând valea superioară a râului Moldova fără afluentul său principal din acest sector, Moldovița, cu care confluează în dreptul comunei Vama (N. Dincă, 2012, p. 16).
Partea superioară a văii Moldovei se încadrează între izvoarele de pe pantele sudice ale Obcinii Alunișului (1295 m) și intrarea în defileul de la Prisaca Dornei aflat în aval de Câmpulung Moldovenesc, pe o lungime de aproximativ 55 km (N. Barbu, 1976, p. 164).
Fig. II.1 Amplasarea bazinului Moldovei Superioare în cadrul județului Suceava
Bazinul Superior al Moldovei are limitele date de cumpenele de apă axate pe linia celor mai mari altitudini – 1000/1500 m – care separă bazinul hidrografic al Moldovei de cel al râului Bistrița (respectiv afluentul său Cârlibaba) aflată pe Obcina Mestecănișului înspre vest și Obcina Feredeului în partea estică.
II.2 Aspecte ale reliefului
Obcinele Bucovinei reprezintă o unitate de relief deosebită, în care apar ca tipuri de peisaj culmile montane, culoarele depresionare și văile transversale.
Formarea și evoluția reliefului în cauză poartă amprenta structurii cutate, a tectonicii din paleogen-cuaternar și a faciesului petrografic atât la nivelul văilor, cât și la nivelul vârfurilor, înșeuărilor și al culmilor interfluviale în general. Pe lungimea sa, valea Moldovei de la izvoare și până la cheile Prisăcii Dornei a fost sculptată în cea mai mare parte a traseului său în imediata vecinătate a contactului dintre flișul sedimentar al Obcinilor și zona cristalino-mezozoică a masivelor Rarău și Giumalău. Numai în partea centrală al acestui traseu, din aval de comuna Breaza și până în aval de comuna Pojorâta, ea părăsește acest contact, deviind spre vest prin zona cristalino-mezozoică (N. Barbu, 1976, p. 118).
Morfologic și morfometric vârfurile mai impozante sunt afișate în peisaj sub formă de ”bâtci” (măguri mai înalte) acolo unde substratul este compus din gresii silicioase și conglomerate dure în Obcina Feredeu, respectiv calcare, dolomite mezozoice și cuarțite tari în Obcina Mestecănișului (G. Posea, 2005, p. 188).
Ca o trăsătură esențială a reliefului se remarcă culmile și văile dispuse paralel pe direcția NV-SE, direcție concordantă cu cea a structurii geologice. Fragmentarea reliefului oscilează în jur de 700-800 m, ceea ce, împreună cu energia relativ redusă, explică înfățișarea de spinări largi ale Obcinelor.
Obcinele sunt definite prin culmi domoale, cu altitudini moderate sub 1400 m în Obcina Mestecănișului, între 1200 – 1300 m în Obcina Feredeului. Altitudinea cea mai mare este în vârful Lucina de 1588 m, aflat în nordul Obcinei Mestecănișului.
Fig. II.2 Valea Moldovei în sectorul Câmpulung Moldovenesc – Pojorâta – Fundu Moldovei
(Sursa: Google Earth)
Obcinele Mestecăniș și Feredeu sunt despărțite de de valea râului Moldova, o adevărată depresiune intramontană de origine tectonică și de eroziune (V. Tufescu, 1974, p. 66).
Evoluția paleogeografică a început la sfârșitul mezozoicului continuând și în prezent sub impactul unor factori naturali multipli ce au acționat în diverse climate care s-au succedat în timp.
Suprafețele de nivelare apar pe spații restrânse sub forma unor umeri scurți, racordabili în profilul longitudinal: unul de interfluviu superior pe culmea Obcinii Mestecăniș și unul inferior între văile secundare afluente Moldovei ”nivelul văilor”, suspendat la circa 200 m deasupra albiilor actuale ale Moldovei, menținându-se la 1000 – 1100 m altitudine (N. Barbu, p. 20).
Suport al mediului natural și antropic, relieful se constituie și ca o componentă esențială pentru activitățile turistice, atât prin atractivitatea exercitată de potențialului său, cât și prin dotările ce-i pot fi aplicate care să-i faciliteze valorificarea sa din punct de vedere turistic.
Fig. II.3 Obcinele Bucovinei la Fundu Moldovei (Foto: Poenaru Cristian – 2014)
II.3 Aspecte ale climei
Clima Obcinelor Bucovinei a evoluat de la un climat tropical umed, în cretacic și la începutul paleogenului, spre un climat subtropical, cu sezoane umede și uscate, în a doua jumătate a paleogenului. În pliocen, clima a avut nuanțe tot mai temperate, pentru ca, spre sfârșitul pliocenului, să se producă răcirea climei (N. Barbu, 1976, p.138). Cu toate acestea, datorită altitudinilor mai reduse, zona nu a beneficiat de climat glaciar tipic. Acesta este și motivul pentru care absentează urmele glaciare. Prezența climatului rece este dovedită, totuși, de existența a o serie de specii de plante ca bradul (Abies alba) și mesteacănul pitic (Betula nana), care pot fi întâlnite în rezervația de la Lucina.
Din punct de vedere climatic, bazinul Moldovei superioare se include în provincia central-ificarea sa din punct de vedere turistic.
Fig. II.3 Obcinele Bucovinei la Fundu Moldovei (Foto: Poenaru Cristian – 2014)
II.3 Aspecte ale climei
Clima Obcinelor Bucovinei a evoluat de la un climat tropical umed, în cretacic și la începutul paleogenului, spre un climat subtropical, cu sezoane umede și uscate, în a doua jumătate a paleogenului. În pliocen, clima a avut nuanțe tot mai temperate, pentru ca, spre sfârșitul pliocenului, să se producă răcirea climei (N. Barbu, 1976, p.138). Cu toate acestea, datorită altitudinilor mai reduse, zona nu a beneficiat de climat glaciar tipic. Acesta este și motivul pentru care absentează urmele glaciare. Prezența climatului rece este dovedită, totuși, de existența a o serie de specii de plante ca bradul (Abies alba) și mesteacănul pitic (Betula nana), care pot fi întâlnite în rezervația de la Lucina.
Din punct de vedere climatic, bazinul Moldovei superioare se include în provincia central-europeană, cu un climat temperat-continental moderat și cu influențe subbaltice (boreale) din nord.
Circulația generală a atmosferei este caracterizată prin mase de aer de origine vestică, nordică și estică, cu modificări importante datorită condițiilor locale de relief. Pe valea Moldovei, circulația atmosferică se face dominant pe direcția V-E, direcție impusă de relief. Cea mai mare frecvență o au vânturile dinspre vest.
Masele de aer atlantice, provocate de anticiclonul Azorelor, sunt umede și răcoroase vara, determinând nebulozitate accentuată și precipitații abundente, iar iarna sunt calde și umede, provocând ninsori bogate. Tot iarna, anticiclonul siberian aduce aer rece și uscat, favorizând gerul și viscolul. Și ciclonul islandez își face simțită prezența, prin aer polar și subpolar maritim, determinând precipitații abundente și vânturi puternice, dar de scurtă durată. Nu trebuie omise influențele baltice, care încadrează nordul Carpaților românești în tipul de „climat scandinav – baltic” (V. Tufescu, 1974, p. 193).
Diferența de presiune și configurația orografică a teritoriului determină circulația locală sub formă de brize de «munte-vale» și de «vale-munte», cu peridiocitate zilnică (F. Mihăileanu, 1968, p. 121). Ziua, după răsăritul soarelui, aerul, încălzindu-se, se deplasează dinspre fundul văilor spre culmi. După amiază, sensul de deplasare al aerului este invers. Circulația de «munte-vale» este generată de încălzirea diferită a versanților și culmilor, având ca rezultat pozitiv primenirea permanentă a aerului.
Relieful influențează clima și prin expoziția versanților, astfel încât versanții vestici sunt mai bine udați decât cei răsăriteni. În același timp, versanții cu orientare vestică („fața muntelui”) și sudică au temperaturi mai ridicate (dovadă este faptul că zăpada se topește mai repede), iar cei cu orientare estică („dosul muntelui”) și mai ales nordicǎ au temperaturi mai scăzute (dovadă este faptul că zăpada se topește mai târziu). Relieful este răspunzător de prezența climatului montan, cu cele trei microclimate: microclimatul de fund de vale, microclimatul de versant și microclimatul de culme.
Lipsa stațiilor meteorologice în localitățile din bazinul superior al Moldovei face oarecum dificilă tratarea climei. Totuși, de folos sunt datele înregistrate la stația meteorologică din Câmpulung Moldovenesc, dar și hărțile cuprinse în Atlasul Climatologic (1966), R. S. România-Atlas (1972-1975) și mai ales Harta temperaturilor medii a județului Suceava (N. Popp, I. Iosep, D. Paulencu, 1973).
Tabel II.1 Regimul temperaturii aerului (1956-1970). Media lunară și anuală.
Sursa: N. Barbu, Obcinele Bucovinei, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 142
Regimul precipitațiilor este determinat de particularitățile circulației atmosferice și de variațiile termice, rezultând în zonă aproximativ 130 de zile cu precipitații, totalizând o cantitate medie de pe an. Valoarea precipitațiilor medii anuale variază între la Câmpulung Moldovenesc, aproximativ pe crestele Obcinelor, pe Rarău și peste pe Giumalău (N. Barbu, p. 149). Din cantitatea anuală de precipitații, cam 20-40% cad sub formă de zăpadă în perioada rece.
Prin modalitățile sale de practicare, mai ales în aer liber, turismul este dependent de starea vremii. În desfășurarea activităților turistice se ține cont în primul rând de anotimpuri, de zilele însorite, de nebulozitate, de intensitatea vântului, dar și de regimul temperaturilor și precipitațiilor atmosferice care, toate în ansamblul lor, pot decide gradul de confort și adaptare turistică sau sezoanele turistice. Dintre diversele activități economice, cea turistică este într-o mare măsură hotărâtă de starea vremii și climatul specific zonei.
1I.4 Aspecte ale hidrografiei
Râul Moldova ce drenează culoarul depresionar cu același nume este tributar râului Siret. Izvorul său se află pe panta sudică Culmii Alunișului, culme transversală, larg rotunjită, formând cumpăna de ape între obârșiile Moldovei și Sucevei (I. Ujvari, 1972, p.491).
Din lungimea totală de 205 km, 88 km se încadrează în sectorul montan, iar aproximativ 55 km formează partea superioară (între localitățile Moldova Sulița și Prisaca Dornei). Pe această porțiune, cursul său străbate în cea mai mare parte culoarul dintre Obcina Feredeului și Mestecănișului, iar pe o porțiune mai mică și latura nordică a masivelor Giumalău și Rarău (pe porțiunea cuprinsă între localitățile Pojorâta și Prisaca Dornei).
Datorită asimetriei sale în sectorul superior, cam 70% din bazinul hidrografic al său este situat pe stânga (partea Obcinii Feredeu). Moldova are o direcție concordantă cu direcția liniilor structurale – NNV-SSE – direcție specifică de altfel și celorlalte râuri importante ale Obcinilor bucovinene: Bistrița Aurie și Moldovița.
Alimentarea râului Moldova este preponderent superficială: cam 60% din precipitații, iar între 20-40% din subteran, asigurând permanența scurgerii, cu variații nu foarte mari între sezoanele anului (V. Tufescu, 1974, p. 204). Alimentarea subterană, chiar dacă mai redusă cantitativ, asigură o scurgere permanentă râului în perioadele când sursele superficiale sunt puține. Alimentarea superficială are variații destul de mari în timpul anului, provocând variații în regimul scurgerii (N. Barbu, p. 169-170). Astfel, primăvara și vara, debitul Moldovei este asigurat din alimentarea de suprafață, iar toamna și iarna alimentarea este asigurată dominant de ape din subteran.
Debitul mediu al râului Moldova sporește de la 2,76 mc/s la Fundu Moldovei, la 4 mc/s la Pojorata și la 6 m3/s la Prisaca Dornei (I. Barbu, p. 168-169). În privința chimismului, apa Moldovei este bicarbonatată, cu conținut relativ ridicat, care la Câmpulung are: Ca= 46-65, Mg= 5-18, HSO4= 40-200, Cl= 12-40; mineralizare medie de 240- 450 mg/l, duritate de 6-.g., ph în jur de 7, bine aprovizionat cu oxigen dizolvat, conținut redus de substanțe organice (N. Barbu, p. 168).
În acest sector nordic al Moldovei, panta medie este de 12m/km, cu valoarea cea mai ridicată în zona de origine (25m/km până la Moldova Sulița), după care scade progresiv la 15m/km între Moldova Sulița și Benea și 7m/km între Benea și Breaza, pentru ca în aval să aibă valori mai ridicate (10m/km în cheile Brezei și Botușului, 7.3m/km la Fundu Moldovei și 10m/km în zona Pojorâta-Sadova), ca apoi la Câmpulung Moldovenesc să fie de 5m/km (N. Barbu, p. 164).
Afluenți mai importanți pe care-i primește râul Moldova în sectorul său superior sunt:
– pe partea dreaptă – Lucina (care izvorăște de sub vârful Lucina – 1590 m), Lucava, Tătarca, Răchitișul, Gârbe, Botușel, Deluț, Delnița, Colacu, Arseneasa, Valea Putnei, Izvorul Giumalăului, Valea Străjerului, Valea Seacă, Izvorul Alb, Valea Caselor;
– pe partea stângă – Benea, Breaza, Pârâu Negru, Moroșan, Timăn, Pârâu Cailor, Sadova, Pârâu Morii, Corlățeni, Deia, Hurghiș (I. Ujvari, 1972, p. 491-492).
Fig. II.4 Bazinul hidrografic al Moldovei Superioare (Sursa: http://atlas.usv.ro/www/geografie/geografie_aplicata.php)
Apele stătătoare sunt reprezentate de lacurile de baraj natural Iezer și Bolătău, aflate în partea de nord-vest a comunei Sadova. Mai cunoscut și studiat este Lacul Iezer, format prin alunecarea unei părți a versantului estic a Feredeului peste pârâul Iezer. Aceste lacuri au suprafețe reduse (sub 1 ha) și adâncimi de până la 6 m (Gh. Rusu, 1999, p.66).
La structurarea potențialului turistic al bazinului superior al râului Moldova contribuie și resursele turistice hidrologice care, de la apa sub formă de zăpadă și gheață (cu utilizări pentru schi, sanie, patinaj), la apele curgătoare, lacuri și izvoarele cu ape mineralizate (care pot alcătui premisa unui viitor turism balnear), se constituie într-o sursă deloc de neglijat de agrement și cură pentru îngrijirea sănătății fizice și mentale.
II.5 Aspecte ale vegetației
Puternic influențat de condițiile climatice și de celeorografice, prin altitudine și orientarea culmilor, învelișul vegetal înscrie o notă caracteristică în peisaj. În plus, vegetația constituie suportul activităților economice, precum creșterea animalelor și exploatarea lemnului, sectoare cu pondere însemnată în balanța de venituri a populației. Învelișul vegetal este dominat de pădure și pajiști.
Pădurea este dominată net de molid (Picea excelsa). Molidului i se alătură specii ca: bradul (Abies alba), zada sau larița (Larix decidua), foarte rară, pinul (Pinus silvatica) – întrun număr mic de exemplare, ienupărul (Juniperus sibirica) – și acesta destul de rar (în poieni și la marginea pădurii). În asociație cu molidul găsesc condiții bune de dezvoltare specii ca: mesteacănul (Betula verrucosa) – care preferă solurile mai sărace, paltinul (Acer npseudoplatanus), scorușul (Sorbus aucuparia) etc. În partea de est a teritoriului, în amestec cu rășinoasele, crește fagul (I. Pătru et. Al, 2006, p. 118-119).
Arboretul și vegetația de parter sunt, în general, slab dezvoltate, nu atât din cauza condițiilor de relief și climă, cât mai curând datorită gradului redus de luminozitate ce caracterizează pădurea de rășinoase (Posea, G., 2006, p. 138). Arbuștii sunt reprezentați prin măceș (Rosa canina), călin (Viburnum lantana), zmeur (Rubus idaeus) etc. Vegetația subarbuștilor, prezentă mai ales în luminișuri, este alcătuită din afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis idaea).
Vegetația de parter cuprinde specii ca: măcrișul (Oxalis acetosela), clopoțelul (Campanula abietina), degetăruțul (Soldanela montana), lăcrămița (Majanthemum bifolia), vulturica (Hieracium transilvanicum), feriga (Dryopteris filismas), mușchi.
Din cele prezentate mai sus rezultă că molidul domină întreg învelișul forestier. Dominanța lui scade foarte ușor spre est. De aceea, se poate vorbi de două subzone sau etaje (N. Barbu, 1976, p. 205-207):
Subzona pădurilor de molid, în vestul și centrul teritoriului, cu întinse masive păduroase,
care cuprind exemplare de molid la vârste de exploatare diferite.
Subzona pădurilor mixte (molid-fag) în partea de est a teritoriului; molidul își păstrează
dominanța, iar fagul se supune „regimului“ impus de acesta.
Mai sus de 1500 – altitudine este arealul tufărișurilor, rariștilor și pajiștilor subalpine, prezent pe suprafețe mai mari în Giumalău și Rarău. Sunt specifice tufișurile de jneapăn (Pinus montana), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), ienupăr (J.Communis), afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vitis-idaea). Și în acest etaj subalpin intervenția antropică prin tăiere și incendiere a dus la restrângerea progresivă a arealelor ocupate de tufișurile de jneapăn și ienupăr,.
Pajiștile ocupă suprafețe extinse, având o mare varietate floristică. În teritoriu, pajiștea este răspândită neuniform, sub formă de areale mai mari sau mai mici. Pe înălțimi, sau pe versanții superiori, pajiștea este dominată de pășune, iar pe văi și pe versanții inferiori au întâietate fânețele. Pajiștile montane s-au extins în detrimentul suprafețelor împădurite depășind 33% în prezent, dar cu mare productivitate la ha și cu o mare diversitate a speciilor floristice, cu o producție de 8-15 t/ha biomasă verde anual (N. Dincă, 2012, p. 17).
Compoziția floristică a pajiștilor este alcătuită din asociații de păiuș roșu (Festuca rubra), păiușcă (Agrostis tenuis), păiuș (Deschampsia caespitosa), părul porcului (Nardus stricta). Foarte adesea, pe înălțimi, în asociație cu cele amintite, coabitează specii de afin (Vaccinium myrthillus), merișor (Vaccinium vitis idaea), ferigi. Aceste specii au largă răspândire în pajiștile din subzona molidului.
În poienile din subzona de amestec (conifere-fag), dominante sunt asociațiile de Festuca rubra și Agrostis tenuis. Este demn de remarcat că, dacă primele au găsit condiții bune pe arealele ocupate altădată de păduri de conifere, cele din asociația de Agrostis tenuis au preferat locurile acoperite cu zeci de ani în urmă cu păduri de fag (N. Barbu, 1976, p. 201).
Formațiunile de bază ale pădurilor și pajiștilor se subordonează legii etajării altitudinale, dar în funcție de condiții specifice de umiditate, sol și rocă, covorul vegetal este completat de fâșii sau areale insulare de vegetație azonală:
Vegetația de luncă se dezvoltă în luncile râului Moldova și chiar pe pâraie. Speciile caracteristice sunt: arinul (Alnus incana), salcia (Salix sp.), plopul (Populus sp.), Carex, golomățul (Dactylus glomerata), Poa, Festuca. Pe alocuri, vegetația de luncă lipsește, pentru că absentează și sectoarele de luncă.
Din multitudinea de specii vegetale, unele sunt ocrotite din cauza amenințării cu dispariția, amenințare generată de unele calități deosebite (medicinale, estetice etc) care a dus la recoltarea nelimitată fără să se țină seama de capacitatea de regenerare a acestora. Un alt element ce a dus la împuținarea numărului de exemplare sau reducerea arealului de răspândire este și extinderea habitatului uman. În arealul studiat sunt nenumărate specii de plante ocrotite prin lege precum: albumița sau floarea de colț, arnica, bulbucul, căldărușa, laleaua pestriță, crinul de pădure, arnica, curechiul de munte, gențiana, lăcrămioara, laleaua pestriță, papucul doamnei, roua cerului, smârdarul, tisa, tulichina pitică ș.a. (P. Spânu, 2012, p. 26-27).
Aspectul pitoresc al peisajelor nord-carpatice determinate de pădurile și pajiștile naturale se remarcă printr-o atractivitate turistică deosebită.
Dintre elementele vegetale, pădurea prezintă o mai mare importanță turistică deoarece îmbie la excursii și drumeții, stimulează relaxarea și agrementul, oferă terapii naturiste, existând și anumite tipuri de turism care se se bazează pe existența sa, precum agroturismul sau silvoturismul.
II.6 Aspecte ale solului
Precipitațiile și temperaturile, în general, scăzute au favorizat formarea solurilor brune, a argiluvisolurilor, cambisolurilor și spodosolurilor. Terenurile cu înclinare redusă favorizează extinderea argiluvisolurilor cu orizontul diagnostic Bt (argiloiluvial) cu acumulare de argilă. Fenomenul constă în migrarea argilei coloidale și a oxizilor de fier și a acizilor humici și depunerea lor în adâncime, formând un orizont Bt caracteristic.
Cambisolurile se caracterizează prin prezența unui orizont Bv cambic. Acesta se diferențiază de orizonturile de la suprafață prin culoare mai gălbuie.
Autorii Anca Stănilă și Mihai Parichi (2003) deosebesc ca tipuri genetice de sol:
Clasa argiluvisolurilor – reunește solurile formate sub vegetația de pădure din depresiunile
intramontane și sunt reprezentate prin soluri brun roșcate, soluri brune argiloiluviale, soluri brun roșcate luvice, soluri brune luvice, luvisoluri albice și planosoluri.
Clasa cambisolurilor – de cele mai multe ori se asociază cu solurile brune acide și
solurile brune luvice și apar pe suprafețe însemnate din arealul Carpaților nordici. Cambisolurile cuprind următoarele tipuri: solurile brune eumezobazice pe care apar arboretele de foioase și solurile brune acide preferate de arboretele de molid.
Clasa spodosolurilor – înglobează solurile brune feriiluviale și podzolurile.
Spodosolurile sunt întâlnite în etajul boreal montan (al coniferelor) și etajul subalpin. Sunt cuprinse de obicei între 1.300/1.450 m și 2000 m altitudine.
Solurile caracteristice bazinului Moldovei Superioare au fertilitate scăzută și medie. Fertilitatea este dată de conținutul de humus. Solurile brune acide au orizonturi de tipul Ao-Bv-C, cu următoarea compoziție: humus (0,4-5,2%), azot total (0,03-0,21%), fosfor mobil (30-35%), potasiu asimilabil (145-230%) (E. Costea, 1997, p. 56). Cambisolurile se utilizează cu precădere pentru pășuni, fânețe, păduri pe versanți și culturi de cartof. Pe spodosoluri se dezvoltă păduri de productivitate mijlocie și mică, pajiști cu compoziție floristică de valoare nutritivă modestă (Nardus stricta, Deschampsia, Vaccinium myrtillus, mușchi de pământ). Materia organică acumulată la suprafață este săracă în elemente minerale și compuși organici, care se descompun greu din cauza temperaturilor scăzute. Este un humus acid, cu mulți acizi fulvici și mai puțini acizi humici.
Terenurile arabile, deși în suprafață restrânsă, sunt pretabile mai ales pentru cultura cartofului și pentru o gamă foarte redusă de legume și plante furajere. Fertilitatea solurilor este mărită prin măsuri de protecție și prin utilizarea gunoiului de grajd.
Solul nu constituie o atracție turistică în sine, dar constituie suportul pentru alte elemente ale cadrului natural și antropic cu valențe turistice.
I.7 Aspecte ale faunei
Teritoriul Moldovei superioare este populat de o lume animală bogată și felurită. De-a lungul veacurilor, însă, ca urmare a exploatării nechibzuite, unele specii au dispărut. Se pare că ultimul exemplar de zimbru a fost vânat înspre obârșiile râului Moldova, la sfârșitul veacului al XIX-lea (informație orală). Alte specii de animale sunt amenințate cu dispariția
(râsul, cocoșul de munte).
Mobilitatea mare a faunei ne împiedică să înscriem lumea animală între limite stricte. Cu toate acestea, deosebim câteva categorii importante (R. Ichim, 1988):
Mamiferele cuprind numeroase specii, din rândul cărora amintim câteva: cerbul carpatin
(Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), iepurele de câmp (Lepus europaeus), veverița (Sciurus vulgaris), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul (Lynx lynx), jderul de copac (Martes martes), dihorul comun (Mustela putorius).
Avifauna este reprezentată prin numeroase specii sedentare, sezoniere sau în pasaj.
Specifice sunt: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), uliul (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), corbul (Corvus corax), șorecarul (Buteo buteo), ciuful de pădure (Asio otis), buha (Bubo bubo), cioara cenușie (Corvus corone cornis), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea (Dendrocopus major), potârnichea (Perdix perdix), pițigoiul de munte (Parus montana), mierla, sturzul, privighetoarea, pitulicea, aușelul (oaspete de iarnă) și altele.
Reptilele sunt reprezentate prin: șopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera comună (Vipera
berus berus) și altele. Amfibienii găsesc condiții bune în locurile mlăștinoase: broasca brună (Rana temporaria), tritonul de munte (Triturus alpestris), salamandra (Salamandra salamandra) etc.
Insectele trăiesc cu deosebire în păduri: croitorul mare (Ipshypographus), Dendroctonus
micares (pe molid), Cryphalus intermedius (pe larice), lepidopterul Lymantria monacha (omida păroasă a molidului), viespea molidului (Pristiphora abietina) etc.
Ihtiofauna întregește lumea animală a zonei studiate. Gama de specii este restrânsă, fiind
dominată de păstrăv (Salmo trutta fario), cu varietățile sale: indigen, fântânel și curcubeu; zglăvocul (Cottus gobio), boișteanul (Phoxinus phoxinus). Păstrăvul găsește condiții bune de viață în apele râului Moldova, dar și pe afluenții acestuia. Lipanul (Thymalus thymalus) lipsește, iar lostrița (Hucho hucho) este extrem de rară. Se constată că populația piscicolă a râurilor s-a împuținat. Cauzele sunt multiple: lipsa de pază, braconajul, despădurirea versanților, construcția drumurilor forestiere, exploatarea lespezilor și bolovanilor din râu, trasul lemnului pe pâraie, depozitarea rumegușului în apropierea apelor.
Pentru preîntâmpinarea reducerii sau dispariției unor specii faunistice s-a legiferat ocrotirea acelora vulnerabile cum ar fi: vidra, râsul, cocoșul de munte, huhurezul mare, ciocănitoarea cu spatele alb, ciuvica, acvila de munte, viesparul, tritonul cu creastă, diverse specii de liliac (Natura 2000, Planul de management al ariei naturale protejate ROSCI0321 Moldova Superioară, p. 30).
Importanța turistică a faunei constă mai mult în încadrarea acesteia ca resursă pentru practicarea vânătorii și pescuitului, activități considerate recreative pentru unele persoane, dar poate reprezenta și un element peisagistic (ex. birdwatching) și de cercetare (turism științific).
I.8. Resursele naturale
În arealul Moldovei Superioare sunt resurse de pirite și pirite cuprifere pe aliniamentul Fundu Moldovei – Pojorâta – Valea Putnei – Mestecăniș; cupru la Fundul Moldovei și Leșu Ursului) minereuri de fier la Delnița – Fundu Moldovei; unele zăcăminte de hematit și sideroză în Dealul Cailor-Pojorâta, roci de construcție – calcare și dolomite (Lucava, Neagra, Botuș, Câmpulung, Pojorâta), gresii (la Pojorâta și Câmpulung), microconglomerate (Pojorâta).
Pe versantul Obcinii Feredeu mai ales sunt prezente multe izvoare cu apă clorurată sodică cu grad ridicat de mineralizare la Sadova, Fundu Moldovei, Breaza, Pojorâta, utilizate pe plan local pentru tratarea unor boli de stomac.
În unele puncte din localitățile Sadova, Câmpulung Moldovenesc, Breaza și Fundu Moldovei se remarcă prezența unor izvoare și bălți cu apă sărată (așa-numitele slatine) puse pe seama prezenței unor mișcări tectonice badeniene care au determinat ridicarea unor ”sâmburi” de sare, producând manifestarea salină menționată (V. Cavruc, Andreea Chiricescu, 2006, p. 105).
Cu adevărat bogate sunt resursele reprezentate de pădurile de conifere, pășunile și fânețele naturale, fructele de pădure, ciupercile și plantele medicinale întâlnite din abundență în arealul montan studiat.
Exploatarea resurselor (mai ales a celor de subsol) a lăsat urme în configurația reliefului, acolo unde s-au extras până nu demult minereuri și unde se exploatează încă roci de construcție.
Defrișarea unor suprafețe de pădure a determinat apariția proceselor de eroziune a solului, alunecări de teren, viituri, restrângerea habitatelor unor specii faunistice.
Efectele determinate de activitățile extractive și cele forestiere au generat modificări în fizionomia peisajului, poluarea apei, a vegetației, a gradului de fertilitate a solului, discomfort vizual.
III. POPULAȚIA – ELEMENTUL DINAMIC AL AȘEZĂRILOR UMANE
III.1 Istoricul populării spațiului
Încă din paleolitic comunități omenești au găsit condiții optime în spațiul montan, Carpați oferind cele necesare traiului: lemn, vânat, aur și sare, peștele râurilor, animale, pășuni și pajiști, fructe, apă și multe altele.
Formarea unor areale de habitat în perimetrul Carpaților se înscrie ca o tradiție moștenită de la daci (sau poate anterior acestora) care, după cum se știe, și-au construit nu numai capitala Sarmizegetusa în Munții Parângului, dar și alte multe cetăți zidite pe înălțimile munților, cu ziduri puternice, din blocuri mari de piatră, ruinele multora păstrându-se până astăzi.
În milenara sa istorie, poporul român a zămislit valori materiale și spirituale deosebite din rândul cărora numeroase se află în spațiul carpatic.
Ținut de legende și peisaje pitorești, înconjurat de codrii de brad și molid din Carpații nord-orientali, ținutul Câmpulungului Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cu mult înainte de întemeierea Moldovei.
Comunitățile locale din spațiul nord-carpatic erau organizate în formațiuni politice prestatale originale denumite obști sătești, acestea reprezentând structuri organizatorice cu o veche tradiție în spațiul carpato-danubiano-pontic, perpetuată pe toată perioada feudală și a cărei reminiscențe s-au menținut până în epoca modernă. Pentru necesități de folosire a unui teritoriu, în scopul asigurării unor condiții similare de exploatare, ori pentru necesități de apărare, obștile s-au unit intre ele, păstrindu-și fiecare autonomia, organele și normele proprii. A apărut astfel o formă superioară de organizare, denumită „uniunea” sau „confederația de obști”. Deși ulterior ele au evoluat spre forme superioare, de natură politică, totuși unele asemenea confederații de obști s-au menținut până târziu, cum este și cazul Ocolului Câmpulung Moldovenesc (V. Costăchel, A. Cazacu, 1957, p. 83).
Funcționând ca o uniune de obști sătești libere, Ocolul Câmpulungului Moldovenesc – din care făceau parte și așezările răzeșești din valea Moldovei Superioare – a funcționat timp de multe secole ca o formațiune politică prefeudală ce a fost, potrivit tradiției:”primul centru al descălecătorilor din țara vlahilor de peste munți”(D. Onciul, vol. XLIX,1915, p. 597).
În secolele X-XIII românii (denumiți vlahi) din aria carpato-nistreană apar din ce în ce mai frecvent în sursele epocii. Vlahii erau grupați politic în așa-numitele ”autonomii românești” ce erau grupări de sate ce alcătuiau ”țări” (M. Bărbulescu, 2007, p. 121).
Cercetările au scos la iveală urme materiale din secolele XI-XII la Pojorâta și Valea Putnei, sec. XIII-XIV la Sadova, Câmpulung, Breaza (I. E. Emandi, 1981, p. 193-194).
De la începutul secolului al XV-lea, odată cu cele dintîi acte păstrate ale cancelariei moldovenești sunt și primele atestări documentare ale satelor din Ocol. Așa cum este știut, așezările sunt cu mult mai vechi decât prima lor menționare în actele domnești. Cea mai veche atestare documentară este a localității Câmpulung datată la 14 aprilie 1411 (G, Jucan, 1995, p. 17).
Îndatorirea locuitorilor de a face de strajă la hotarul de nord-vest al Moldovei, precum și condițiile geo-climatice aspre ale zonei montane, erau compensate cu privilegii și scutiri de taxe înscrise în hrisoavele domnești. Privilegiile câmpulungenilor, care se bazau pe vechile ”obiceiuri ale pământului”, au fost întărite mai apoi prin hrisoave emise de cancelaria domnească (Balan, T., 1960, p. 100).
În urma jocului abil al Imperiului Habzburgic, în anul 1775, ținutul Cernăuți și 2/3 din cel al Sucevei, împreună cu ocoalele Câmpulung Moldovenesc și Câmpulung pe Ceremuș au fost anexate, constituind provincia denumită Bucovina (M. Iacobescu, 1993, p. 65-69).
Intrată în componența României în anul 1918, provincia istorică Bucovina traversează perioade diverse în dezvoltarea ei și, în pofida unor limitări evidente ale democrației în plan politic și economic, se dezvoltă neîncetat. După evenimentele din 1989, populația zonei Moldovei Superioare, la fel ca toți românii de altfel, reînvață lecția democrației autentice, cu rezultate vizibile în toate aspectele vieții economice, educative, morale și culturale.
III.2 Dinamica populației
O influență directă asupra fenomenului demografic, determinând structura și dinamica populației, o are nivelul de dezvoltare economică al unei comunități care, la rândul ei, influențeza efectuarea activităților economice.
Pentru timpurile mai vechi este dificil de stabilit cu precizie numărul de locuitori, din lipsă de informații statistice precise.
În analiza evoluției numerice a populației din bazinul Moldovei Superioare au fost utilizate informațiile statistice furnizate de Direcția Județeană de Statistică Suceava pentru intervalul 2003-2011.
Tabel III.1 Evoluția demografică a populației localităților componente bazinului Moldovei Superioare
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Suceava (date prelucrate)
Dacă până în anii 90' tendința a fost de creștere constantă a numărului de locuitori, în ultimii ani se constată lesne că populația din localitățile bazinului Moldovei Superioare s-a aflat într-un proces continuu de declin demografic explicat prin scăderea natalității (cu repercusiuni în îmbătrânirea populației) și migrarea pe considerente economice sau de altă natură.
Mobilitatea teritorială a populației explicǎ creșterile și descreșterile numărului de locuitori. Dacă perioada anterioară anului 1989 era caracterizată prin importante sporuri migratorii pozitive (cauzate de exploatările miniere deschise în zonă, fabricile care absorbeau un număr mare de muncitori, atracția orașului Câmpulung pentru oameni din zone învecinate sau mai îndepărtate), începând cu acel an se înregistrează un bilanț migratoriu negativ (cauzat mai ales de închiderea multor unități din sectoarele extractive și prelucrătoare).
Fenomenul deplasărilor diurne (navetismul), caracteristic anilor dinainte de 1989, astăzi este mult diminuat. Mai importante sunt sunt deplasările sezoniere pentru muncă în zonele mai dezvoltate ale României, dar mai ales deplasările în afara țării. Îngrijorătoare sunt și deplasările definitive ale multor tineri, motivate în special de locurile de muncă mai bine plătite.
În ceea ce privește mediul de locuire, aproximativ 60% din populația ariei aflată în studiu este urbană.
Structura etnică a populației a suferit modificări importante începând cu secolul XVII când a pătruns populație huțulă în număr mare. Grupuri mai compacte de populație huțulă sunt localizate mai ales pe teritoriul comunei Moldova Sulița (cca 8% din populația comunei) și Breaza (cca 2% dintre locuitorii comunei). Acest procentaj nu reflectă însă realitatea, deoarece, potrivit legii, oamenii au libertatea declarării naționalității. În realitate, ponderea populației huțule este mai mare, ca dovadă că mai mulți localnici din cele două comune vorbesc graiul huțul (I. Aflorei, 2008, p. 111).
După încorporarea nordului Moldovei (respectiv a zonei Câmpulungului Moldovenesc) în structurile administrative ale Imperiului Habzburgic, alături de autohtoni s-a mai stabilit și populație germanică. Așa – numiții zipseri (țipțeri) au fost așezați în grupuri compacte în localitățile Fundu Moldovei și Pojorâta întemeind colonii miniere (M. Iacobescu, 1993, p. 123). Majoritatea urmașilor acestor coloniști au fost strămutați în 1940, rămânând foarte puțini în zonă.
În zona Câmpulungului Moldovenesc au locuit, începând cu 1684 și o comunitate evreiască, evreii fiind în majoritatea lor fiind negustori și cârciumari (V. Sfarghiu, Otilia Sfarghiu, 2007, p. 233). Majoritatea au emigrat în anii 1950-1951 și apoi 1958 în Israel.
În urma recensământului din 2011, structura etnică a populației din zona studiată relevă următoarele date:
Tabel III.2 Structura etnică a populației din bazinul Moldovei Superioare
Sursa: Institutul Județean de Statistică Suceava
Cât privește densitatea populației, în această zonă este destul de redusă (sub 40 loc./km2 pentru așezările rurale și 110 loc./km2 în orașul Câmpulung Moldovenesc), valori de altfel normale pentru spațiul montan.
Tabel III.3 Densitatea populației din localitățile Moldovei Superioare
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Suceava (date prelucrate)
De-a lungul veacurilor, munții au constituit un element de atracție pentru oameni, dar cu toate acestea densitățile de populație nu sunt mari. Energia habitatului are valoare de circa 550 metri. Cea mai mare altitudine cu gospodării permanente este la aproape 1250 metri, în cătunele Smida Ungurenilor și Deluț ce aparțin de comuna Fundu Moldovei (F. Lucău-Dănilă, 2000, p. 93). Avansarea în altitudine a gospodăriilor are un aspect pozitiv important, pentru că în acest mod se valorificăm economic pășunile și fânețele situate pe treptele mai înalte ale muntelui.
III.3 Așezările omenești
Relieful este un factor esențial al mediului geografic ce determină caracteristicile habitatului uman. Acesta a permis o utilizare intensă a depresiunii propriu-zise, cât și a culmilor montane înconjurătoare. În Carpați sunt tipuri de habitat specifice, în cadrul cărora se remarcă așezările de vale, de depresiune și de interfluviu (I. Sârcu, 1971, p. 116).
Un alt factor care a avut un rol important în răspândirea nucleelor de așezări a fost apa, element esențial pentru alimentație și desfășurarea activităților socio-economice. Și pădurea a avut importanța ei în dezvoltarea acestei regiuni carpatice, știut fiind faptul că, de-a lungul timpului se făceau defrișări intensive pentru a face loc pentru locuințe, fânețe și pășuni, activitate ce a lăsat amprenta și în toponimia locală (G. Jucan, 1975, p. 18).
Fig. III.1 Amplasarea unităților administrativ-teritoriale din bazinul Moldovei Superioare
Tipurile structurale de așezări din bazinul superior al Moldovei se încadrează în categoria celor răsfirate și risipite.
Așezările răsfirate (liniare) sunt bine conturate, predomină, se mulează pe valea râului Moldova, se întind pe mulți kilometri și se unesc dând naștere așa-numitelor ”sate-galerii” sau ”megasate” (I. Iosep, 1983, p. 96). Așezările s-au dezvoltat și lateral, în lungul văilor afluenților Moldovei. Aceste sate se impun prin numărul mare de locuitori ( majoritatea având peste 1.500 loc.), o poziție geografică avantajoasă față de căile de comunicații, un nivel economic și cultural mai ridicat.
Fig. III.2 Structura răsfirată a așezărilor de munte -Pojorâta (Foto: Poenaru Cristian – 2013)
În tipologia satului risipit se pot încadra cătunele răspândite pe versanții Obcinelor aflate la distanțe uneori considerabile de vetrele așezărilor. Aceste sate sunt mici, sub 500 de locuitori. În cadrul acestora, în urma studiului profesorului Nicolae Dincă (2012), se disting mai multe variante:
sate cu risipire areolară pe interfluvii nu prea înalte, ce constituie acel ”nivel al
văilor” și pe versanți, cu mai puțin de 300 de locuitori, aflate în partea Obcinii Mestecănișului ca: Deluț, Delnița, Obcina, Botușel, Smida Ungurenilor (aparținătoare comunei Fundu Moldovei), sau Cruhla, Spențeva, Aluniș, Hrebeni, Hrobi, Știrbu (componente ale comunei Moldova Sulița), Neagra (comuna Breaza);
sate cu risipire liniară, cu locuințele distanțate între ele, dar aflate de-a lungul
râului Moldova și afluențiloe acestuie: Breaza de Sus, Benea, Sulița, Colacu, Holohoșca etc;
sate cu risipire liniară și înaintare areolară pe versanți, acestea formând așezări
separate sau trupuri intravilane din satele mari ca: Pârâu Negrii – Breaza, Valea Putnei, Izvorul Giumalăului și Pârâu Străjerului – Pojorâta, Pârâu Cailor, Pârâu Moroșan – Fundu Moldovei, Corlățeni și Șandru – Câmpulung Moldovenesc etc.
Satele din această categorie s-au constituit prin așa-numitul proces de ”roire” a unor locuitori din vetrele de sate amplasate în depresiune, proces care a încetat, tendința fiind de concentrare în așezări viabile sau de migrare spre centrele urbane (N. Barbu, 1976, p. 272).
Fig. III.3 Sat cu risipire areolară – cătunele Botușel și Delnița din Fundu Moldovei (Foto Poenaru Cristian – 2014)
Trăsătura geografică a satelor din partea muntană a Moldovei este dispersarea vetrei pe o mare parte din suprafața fondului său funciar; unde există locuințe permanente și sezoniere (denumite popular bordeie sau târle). Gospodăriile sunt construite în interiorul proprietății, ca mărturie a procesului continuu de lăzuire (defrișare) a pădurii sau de împărțire a marilor proprietăți de pământ. Asemenea așezări sunt amplasate pe versanții cu pante mai puțin abrupte, înlesnind într-o oarecare măsură practicarea agriculturii de consum familial (I. Aflorei, 2008, p. 125).
Fig. III.4 Locuință temporară – Botușel din comuna Fundu Moldovei (Foto: Poenaru Cristian – 2014)
Fizionomia satelor este expresia morfologiei reliefului și a specificului economic, definindu-se prin textură și formă. Textura se referă la rețeaua stradală, localitățile desfășurându-și gospodăriile în lungul drumurilor, ceea ce le oferă posibilități de comunicare mai lesnicioase cu exteriorul.
Gospodăriile din vetrele de sat au ieșire directă la drum (în majoritatea lor). În schimb, în cazul cătunelor, textura lipsește. Cătunele sunt legate de satele aparținătoare prin drumuri comunale sau forestiere.
Inițial, satele erau amplasate în zone mai izolate, prin păduri, la distanțe apreciabile de drumurile ce străbăteau zona, drumuri utilizate uneori și de năvălitori. În timpul administrației austriece sunt luate primele măsuri de organizare a lor, iar în secolul al XIX-lea tendința a fost de coborâre în depresiuni. Sporirea siguranței populației și dezvoltarea căilor de comunicație a determinat alegerea stabilirii în zonele mai accesibile (F. Lucău – Dănilă, 2000, p. 127).
În perioada comunistă s-a trecut la sistematizarea localităților pentru creșterea urbanizării și o utilizare mai eficientă a teritoriului, dar măsurile nerealiste au reușit într-o oarecare măsură să devieze satele din evoluția lor firească.
Repornirea pe calea democrației după anul 1989, a determinat dorința comunităților de dezvoltare, unele așezări și-au modificat gradual aspectul și funcțiile, însușindu-și anumite trăsături moderne de tip urban, evidențiate mai ales în casele nou construite, casele renovate, reabilitarea de clădiri publice și elemente de infrastructură precum drumuri modernizate, îmbunătățirea dotărilor tehnico – edilitare, ș.a.
În toate așezările se disting zone rezidențiale, cu construcții noi amplasate de multe ori în locul sau printre cele vechi, precum și o zonă centrală unde se află instituțiile locale, biserica, școala, căminul cultural, magazinele.
Bazinul Superior al Moldovei, adică în amonte de confluența cu Moldovița, cuprinde 18 sate și un centru urban.
Tabel III.4 Așezările componente bazinului Moldovei Superioare
Sursa: Institutul Național de Statistică București
După mărimea lor, unele sunt sate mari, cu o populație între 1500 – 2000 locuitori: Pojorâta, Sadova, Fundu Moldovei, Moldova Sulița, sate mijlocii între 500 – 1500 locuitori: Colacu, Botuș, Breaza, Benea și sate mici sub 500 locuitori: Breaza de Sus, Pârâu Negrei, Botușel, Braniștea, Delnița, Deluț, Obcina, Plai, Smida Ungurenilor, Valea Putnei, Benea.
Fig. III.5 Localitățile componente bazinului Moldovei Superioare
Fig. III.6 Localitățile componente bazinului Moldovei Superioare după mărimea populației
III.4 Considerații economice
Zona prezintă trăsături economice specifice, legate mai ales de resursele existente ale zonei
montane propriu-zise și tradițiile existente.
Raportând-o la nivelul regional al provinciei istorice Moldova sau chiar la nivel național, se constată o anumită bunăstare a zonei, datorată unor factori socio-economici și istorici. Astfel este știut că în trecutul medieval, populația, ce avea o densitate foarte redusă, avea destule resurse oferite de tradiționalele ocupații de creștere a animalelor și exploatarea pădurilor și prelucrarea lemnului.
Studiind ocupațiile tradiționale pentru a afla modul cum au fost valorificate resursele naturale, cum s-au obținut mijloacele de trai, distingem o ierarhizare în privința importanței ocupațiilor. Aceasta probează capacitatea de adaptare a populației la factorii specifici de mediu, astfel încât disocierea ocupațiilor principale de cele secundare este necesară, avându-se în vedere observarea unor praguri calitative de adaptare a omului la mediul geografic și istoric dat și, în același timp, demonstrează ponderea pe care ocupațiile au avut-o de-a lungul vremii în obținerea mijloacelor de trai și în civilizația zonei (N. Dunăre, 1980, p. 91).
Agricultura rămâne deocamdată o îndeletnicire economică de bază pentru locuitorii arealului Moldovei superioare. Condițiile de mediu impun domeniul creșterii animalelor secondat de cultivarea plantelor (pe suprafețe reduse), în cadrul căreia predomină cultura cartofului. În ceea ce privește modul de utilizare a terenurilor agricole, pășunile și fânețele dețin ponderea cea mai mare, urmate pe suprafețe mai reduse de terenurile arabile, livezile cu pomi fructiferi și grădinile cu legume, acestea din urmă având suprafețe mici și productivitate redusă.
Majoritatea terenurilor agricole sunt în proprietate privată, statului rămânându-i, într-o proporție destul de însemnată, terenurile împădurite (aproape jumătate din total) și mai puțin terenurile cu pășuni (sub 25%). De altfel, în perioada regimului socialist, terenurile agricole din arealul Bucovinei montane nu au fost colectivizate, iar însemnate suprafețe ocupate cu pădure au fost retrocedare (începând cu anul 1991), procesul continuând și în prezent.
La fel de importantă a fost și încă a rămas munca la pădure – butinăritul – îndeletnicire străveche ce avea ca scop defrișarea unei zone împădurite în vederea valorificării masei lemnoase.
Economia tradițională mai păstrează meșteșuguri vechi precum: prelucrarea fibrelor textile, țesutul, cojocăritul, broderia, sumănăritul, opincăritul. Un loc deosebit în tradiția locală îl deține prelucrarea artistică a lemnului (D. Rusan, M. Zahaniciuc, 1996, p.56).
În perioadele secolelor XIX și XX, au fost localizate și exploatate zăcăminte de minereuri complexe în arealele satelor Fundu Moldovei, Pojorâta, Delnița, Moldova Sulița, minereuri feroase la Mănăila – Moldova Sulița, calcar la Fundu Moldovei și Pojorâta.
Industriei extractive i s-a adăugat în anii socialismului și întreprinderi prelucrătoare precum: fabricile de mobilă, de confecții, încălțăminte Câmpulung Moldovenesc), materiale de construcții pe baza materiei prime locale – balast și calcar (Câmpulung Moldovenesc și Pojorâta), uzina de flotare a cuprului la Fundu Moldovei (C. Brânduș, C. Grasu, 1991, p. 42-43).
Revenirea la regimul capitalist a însemnat, printre altele, și restructurarea unor domenii de activitate și închiderea unor întreprinderi pe motiv de nerentabilitate. Acest fapt, dublat și de criza economică, a provocat o fluctuație mare a locurilor de muncă, mai multe companii diminuând o parte din persoanele angajate. Asfel, majoritatea populației ocupate din așezările rurale practică activități pastorale și silvice, sau în sectorul de stat (educație, sănătate, asistență socială), ultima deținând un procentaj destul de redus în structura ocupării.
Populația inactivă se cifrează la aproape 40% din totalul populației, cu valori mai mari în Câmpulung Moldovenesc și Pojorâta cu peste 50% din populația totală.
Ca atare, în acest context socio-economic, deschiderea granițelor spre țările dezvoltate ale Uniunii Europeane, a impulsionat mulți tineri ce nu au un loc de muncă să plece, iar dintre cei care au revenit nu s-au mai stabilit în satul natal, preferând orașul.
Așadar, majoritatea populației este încadrată în activități agricole, silvice și de exploatare și prelucrare a lemnului, dar și sectorul serviciilor, precum și cel al turismului, cunoaște o creștere nu doar la nivelul Câmpulungului Moldovenesc, ci și în așezările rurale.
Revirimentul economic al ultimilor ani a impulsionat investițiile și crearea de locuri de muncă în această zonă, rezultând un grad de ocupare al forței de muncă ridicat, procentul șomerilor variind între 3 și 10 % (Pojorâta și Moldova Sulița).
Pentru realizarea tipologiei funcționale a localităților din valea Moldovei Superioare alegem abordarea în funcție de ponderea populației ocupate pe sectoare de activitate și utilizăm clasificarea făcută de autorul Vasile Cucu (1995) după cum urmează:
așezări cu funcții pastoral-silvice, constituite pe seama pajiștilor naturale, a fondului
forestier și a exploatării acestuia. În această categorie se încadrează comunele Breaza și Moldova Sulița;
așezări cu funcții pastoral-silvice și turistice – mai anevoios de încadrat pe baze statistice
datorită complementarității acestor activități, dar ușor de recunoscut atât prin existența unor obiective turistice naturale sau antropice, cât și prin existența unor amenajări turistice (localitatea Fundu Moldovei);
așezări cu funcții industriale, turistice și de servicii – în această categorie se află orașul
Câmpulung Moldovenesc cu reprezentare diversă în sectoarele de activitate;
așezări cu funcții mixte – cu pondere destul de echilibrată în privința activităților agricole și
neagricole (între 35 și 65%). În această categorie încadrăm comunele Sadova și Pojorâta.
III.5 Infrastructura teritorială
Infrastructura fizică și socială vine în completarea tabloului geografico-antropic al zonei, gradul de extindere și calitatea acesteia fiind o caracteristică a prosperității populației din fiecare localitate.
Zona studiată este traversată de șosele importante precum:
drumul european E 576 (ce leagă Suceava – Câmpulung –Bistrița – Dej- Cluj Napoca);
drumul național DN17A Câmpulung (Sadova) spre Moldovița – Rădăuți – Siret;
drumurile județene – DJ 175 Pojorâta – Izvoarele Sucevei, DJ 175B Pojorâta – Rarău –
Chiril (Transrarăul), DJ 177B (Câmpulung Moldovenesc) – Slătioara – Stulpicani;
drumuri locale, parțial asfaltate, pe teritoriile localităților sau între acestea, aflate într-o stare
destul de bună.
Investiții importante au fost făcute în ultimii ani, inclusiv asfaltarea sau modernizarea unor drumuri comunale.
Densitatea și calitatea drumurilor este mai ridicată în partea sudică a arealului Moldovei Superioare, explicabil prin faptul localizării orașului-municipiu Câmpulung Moldovenesc, a densității mai mari a populației, dar și economiei mai dezvoltate a localităților sudice Câmpulung, Sadova și Pojorâta.
Transportul feroviar se realizează pe calea ferată electrificată Suceava – Vatra Dornei care traversează teritoriile localităților Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta și Valea Putnei.
Infrastructura tehnico-edilitară este într-o continuă modernizare și extindere. Rețeaua de alimentare cu apă există deocamdată în 4 din cele 6 localități din bazinul Moldovei superioare, fiind necesară extinderea acesteia la nivelul întregului areal. În ceea ce privește rețeaua de canalizare, făcând excepție Câmpulungul Moldovenesc și într-o măsură mai restrânsă Fundu Moldovei, lipsește pentru celelalte localități.
Rețeaua de distribuție a energiei electrice are o repartiție în toate localitățile (peste 95%), puține locuințe fiind încă neracordate datorită izolării mari, altele fiind recent construite.
Accesul la serviciile de telefonie fixă și mobilă a crescut extrem de mult în acești ani datorită extinderii releelor, concurenței între firmele de telefonie mobilă și reducerii costurilor abonamentelor și convorbirilor.
Avansul tehnologiei informației și extinderea serviciilor de comunicații a favorizat și amploarea racordării la rețeaua globală de internet, majoritatea familiilor tinere și nu numai având acces la această rețea prin cablu sau wireless.
Pentru a atinge confortul și bunăstarea conform standardelor țărilor dezvoltate din U.E., populația din spațiul montan al Moldovei trebuie să beneficieze nu doar de oportunitățile date de mediul natural, ci și de elemente de infrastructură tehnico-edilitară și socială care să propulseze creșterea calității vieții la nivelul comunităților, dar și a fiecărei persoane. În această idee, în strategiile și planurile de dezvoltare locală, județeană, zonală și națională se regăsește dorința exprimată de extindere sau introducere a rețelei de apă potabilă și de canalizare, modernizarea și extinderea rețelelor de străzi și drumuri, reabilitarea de școli, de unități sanitare și alte instituții publice, construirea sau amenajarea de baze sportive, biserici, unități de cazare turistice etc.
Realizarea acestora depinde și de capacitatea administrațiilor locale de a atrage și gestiona fondurile primite în urma unor proiecte realizate, felul cum realizate lucrările și respectarea termenelor prevăzute în proiecte.
IV. POTENȚIAL ȘI VALORIFICARE TURISTICĂ ÎN BAZINUL SUPERIOR AL MOLDOVEI
IV.1 Evoluția activităților turistice
În studierea arealului Moldovei Superioare – integrată în cunoașterea complexă a Bucovinei istorice – s-au implicat o serie de cercetători (istorici, geografi, folcloriști, etnografi) ale căror lucrări și însemnări au devenit recomandări avizate publicului larg.
Pot fi determinate câteva perioade evolutiv-istorice a activităților turistice precum:
1) O perioadă anterioară activităților turistice în adevăratul sens al cuvântului, perioadă cuprinsă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în 1918 când Bucovina intră în componența României și în care arealul Câmpulungului Moldovenesc apare în literatura științifică, mai ales ca zonă de interes istoric, etnografic și folcloric și cu un peisaj natural deosebit. Mai cunoscute și importante sunt referințele istorice și documentele despre zona Câmpulungului Moldovenesc scrise de Theodor V. Ștefanelli și intitulate „Documente din vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc”și Teodor Balan cu lucrarea ”Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc”, publicate la începutul secolului XX.
2) Perioada interbelică este cea în care apar germenii turismului propriu-zis în Bucovina, atunci când se înființează organisme naționale și județene de profil și apar primele amenajări cu scop turistic.
În 1936 se înființează Oficiul Național de Turism, constituindu-se oficial în fiecare județ și evident și în județul de atunci Câmpulung agenții județene cu rol de promovare a turismului. (Cândea, Melinda, 2003).
În anii '30 s-au dezvoltat în orașul Câmpulung Moldovenesc structuri turistice de valorificare a potențialului turistic al zonei, orașul devenind astfel o stațiune climaterică de renume, fiind căutată de mulți turiști români și străini.
3) Perioada 1945- însemnat o stagnare și chiar un regres în privința investițiilor în turism, fapt datorat într-o mare măsură refacerii economiei românești de după al doilea război mondial. Un aspect pozitiv a fost întemeierea Oficiului Național de Turism Carpați (O.N.T.), organizație ce avea ca scop organizarea circulației turistice interne și internaționale, dar și evidențierea valorilor turistice ale României pe plan extern (Pațac, F., 2009, p. 95).
4) Etapa dintre anii 1970–1989 a avut o importanță deosebită, autoritățile comuniste punând accent pe investițiile în infrastructura turistică, reușindu-se atragerea un număr tot mai mare de turiști români, dar și străini, dovedind rentabilitatea aceastei activități pe baza potențialului turistic bogat și diversificat al arealului Câmpulung. Are loc astfel o relansare a turismului regiunii stopat de război în faza de început a apariției și dezvoltării stațiunilor din România. Investițiile efectuate în această perioadă duc la apariția de numeroase unități de primire turistică de tipul hotelurilor, motelurilor, cabanelor, popasurilor turistice, unităților de alimentație publică, la construcția sau modernizarea căilor de acces către obiectivele turistice naturale și antropice, la marcarea a numeroase noi trasee pentru drumeții și excursii montane și refacerea marcajelor vechilor trasee turistice (Pațac, F., 2009, p. 112).
Această perioadă este fructuoasă pentru turismul câmpulungean, turismul relansându-se mai ales datorită modernizării Complexului B.T.T. Ștrand (hotel, restaurante, discotecă, bază sportivă, bazine de înot, lac pentru pescari), inaugurării hotelului ”Zimbru” în centru (cu 10 etaje și 83 de camere) și a cabanei-hotel Alpin din masivul Rarău (5 etaje și 110 locuri de cazare).
5) Perioada de după anul însemnat direcționarea pe noi coordonate postcomuniste, în care turismul înregistrează o dezvoltare susținută și dinamică atât în orașele cât și în comunele județului Suceava. Se evidențiază astfel tendința crescândă pentru investițiile în turism, cu predominarea aproape în exclusivitate a celor pentru structurile de primire (cu funcții de cazare și alimentație). Este și cazul localităților zonei Moldovei Superioare care cunoaște o importantă dezvoltare turistică, dacă ne referim cel puțin la numărul unităților de primire și la fluxul turistic.
IV.2 Potențialul turistic al bazinului Moldovei Superioare
Turismul constituie un fenomen complex din punct de vedere socio-economic, caracteristic societății moderne, influențând chiar și viața societății. Turismul se definește prin dinamism, complexitate, varietate; categorii largi de populație apelează la această activitate pentru odihnă, recreere și cunoaștere.În același timp, turismul, datorită complexității specificului și conținutului său, angrenează un important potențial material și uman, cu implicații mari în evoluția societății.
Sub aspect social, turismul intermediază accesul oamenilor la cunoașterea altor culturi, înlesnește schimbul de idei, contribuind astfel indirect la educarea intelectuală a indivizilor.
Sub aspect economic, turismul este un factor al dezvoltării economice, cu implicații în progresul societății omenești.
Mediul cu elementele sale naturale și antropice, calitatea și cantitatea acestuia determină potențialul turistic al unei zone și reprezintă motivația principală a turiștilor.
Termenul de potențial turistic a fost abordat și tratat în multe lucrări de specialitate în măsura în care specialiștii din acest domeniu al geografiei au fost interesați de modul în care componentele geografice (naturale și umane) ale spațiului pot să emane atractivitate turistică. Prin urmare, au fost emise definiții diverse ale noțiunii de potențial turistic, autorii încercând să surprindă cât mai cuprinzător , în mod cât mai sintetic, semnificațiile acestui concept.
Pompei Cocean (1996) definea potențialul turistic ca un rezultat al asocierii spațiale a fondului turistic natural și antropic cu baza tehnico-materială de care dispune.
George Erdeli si Ioan Istrate (1996) considerau potențialul turistic al unui teritoriu ca o sumă a elementelor naturale, economice și cultural-istorice, ce prezintă anumite posibilități spre a fi valorificare turistic.
Mihai Ielenicz și Laura Comănescu (2006) apreciază potențialul turistic ca ansamblul compunentelor naturale și antropice prezente într-o zonă, elemente ce provoacă interesul turiștilor, iar aceștia declanșează activități turistice.
Elementele mediului natural și cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor de cantitate și calitate, pot fi considerate atracții turistice care să declanșeze activitatea turistică.
Potențialul turistic are un rol primordial în apariția, dezvoltarea și diversificarea activităților turistice, prin urmare, în lucrările de specialitate s-au stabilit și criterii de clasificare a atracțiilor turistice. Majoritatea autorilor fac referire la cele două componente principale ale potențialului turistic al unei zone, deosebind potențialul natural și potențialul antropic.
Încercarea de clasificare a valorii potențialului turistic al unei zone este dificil de realizat datorită subiectivității aprecierii cantitative și calitative riguroase a componentelor sale. Pot fi luate în considerare totuși aspecte precum: componente naturale sau antropice cu valoare de unicat (la nivel național, zonal, local), valențele turistice, modul de satisfacere a oferte turistice, favorabilitatea sau restrictivitatea punerii în valoare a obiectivului turistic (P. Cocean, 1984, p. 39).
Fig. IV.1 Structura potențialului turistic
Sursa: G. Erdeli, I. Istrate, Potențialul turistic al României, Editura Universității București, 1996, p.11.
Arealul Moldovei Superioare este parte integrantă a provinciei istorice Bucovina, zonă cu peisaje deosebite, care din punct de vedere turistic ocupă un loc de frunte în România.
IV.2.1 Potențialul turistic natural
Potențialul turistic natural exprimă suma modalităților, capacităților, condițiilor, la care se adaugă resursele materiale pe care le oferă cadrul natural al peisajului geografic pentru activitățile de natură turistică (M. Grigore, 1974., p. 15).
Potențialul turistic natural alcătuiește o condiție neîntreruptă a existenței activității turistice. Modul în care un teritoriu geografic este amenajat determină gradul de utilizare și includerea acestuia în programele de turism. Se poate adăuga și funcția de „suport” al cadrului natural în derularea tuturor manifestărilor turistice. Orice activitate turistică are ca suport cadrul natural, îl modifică sau îl protejează, în funcție de mentalitatea și nivelul de civilizație a practicanților de turism.
Autorul Nicolae Ciangă (1998) preciza ca natura constituie un factor de atractivitate esențial, de care se leagă activitatea turistică.
Potențialul turistic natural cuprinde totalitatea resurselor turistice oferite de cadrul geografic prin elementele sale: relief, climă, hidrografie, sol, vegetație, faună.
Fig. IV.2 Structura potențialului turistic natural
Potențialul turistic al reliefului
Relieful alcătuiește cel mai important element din structura potențialului turistic natural, formând suportul altor elemente ale învelișului geografic, dar și o resursă turistică. Relieful reprezintă suportul amplasării componentelor hidro-atmosferice și biosferei, al desfășurării activităților turistice, condiționând împreună cu clima caracteristicile peisajelor. Atunci când sunt îmbinări morfologice și morfometrice ale anumitor elemente de relief, pot fi constitui resurse turistice. Recunoașterea potențialului turistic al reliefului se face după anumite criterii (Melinda Cândea și colab., 2003, p. 29):
distribuția treptelor de relief;
varietatea reliefului și tipurile genetice de relief;
forme de relief cu aspect deosebit: crestele montane, platourile muntoase, pantele munților, trecătorile, culoarele intramontane, stânci, puncte de belvedere, abrupturi, peșteri, defilee, etc.;
gradul de accesibilitate;
gradul de grupare al obiectivelor turistice legate de relief;
densitatea fragmentării reliefului;
orientarea și gradul de înclinare a versanților.
Zona Moldovei Superioare se grefează pe structura montană a Obcinelor Bucovinei și parțial a masivelor Rarău și Giumalău, alcătuind, după părerea geografului Nicolae Barbu (1976) ”un adevărat monument al naturii”. Toate elementele cadrului natural au o contribuție importantă la frumusețea locurilor. Bazinul hidrografic al râului Moldova se suprapune peste două unități morfostructurale deosebite: flișul din alcătuirea Obcinei Feredeu și cristalinul mezozoic al Obcinei Mestecăniș, continuat cu șisturile și calcare cristaline ale Rarăului și Giumalăului. Între pantele montane se înghesuie culoarul depresionar al râului Moldova, îngust și alungit, rezultat al unei intense eroziuni.
Relieful calm, dar lipsit de monotonie, se remarcă prin paralelismul culmilor orientate în general pe direcția NV-SE, separate între ele de culoare depresionare, punctat din loc în loc cu forme de relief minor ce ies în evidență (vârfuri, defilee, abrupturi). La marginea sudică a arealului Moldovei Superioare se înalță semețe culmile masivelor Giumalău și Rarău ce domină peisajul ”cu o diademă de stânci și plaiuri superbe în cutezanța formelor… fiind unii din cei mai atrăgători, pitorești și vizitați munți ai Bucovinei…” (C. Oancea, C. Swizewski, 1983, p. 5).
Dintre categoriile genetice de relief ce au o mai mare importanță pentru activitatea turistică se pot aminti:
Relieful pe calcare și dolomite ce favorizează pentru zona de față forme specifice ale
exocarstului (creste, vârfuri piramidale – numite de localnici și ”bâtci”, relief ruiniform, abrupturi, chei, peșteri etc.). Obiective: formele piramidale ”Adam și Eva”, cheile Lucavei, a Brezei și Botușului, cheile de pe Valea Putnei, cheile ”Moara Dracului” – Câmpulung, ”Stratele cu Aptycus” de pe versantul drept al Giumalăului – Pojorâta ș.a.
Fig. IV. 3 Cheile Lucavei și Piatra Măgurele (Foto: Burduhos Liliana – 2012)
Relieful pe conglomerate și gresii, apărând datorită eroziunii diferențiale în strate
sedimentare cu duritate. Ca exemplu este defileul ”Piatra Străjii” (sau ”cheile Pojorâtei”) săpate de râul Moldova.
Fig. IV.4 Cheile Pojorâtei (Foto: Poenaru Cristian – 2013)
Relieful pe șisturi cristaline este semeț în peisaj prin altitudini mari și formele
caracteristice. Este specific masivelor Giumalău și Rarău ce se caracterizează prin spinări domoale ușor ondulate, versanți abrupți, relief ruiniform.
Fig. IV. 5 Masivele Rarău și Giumalău (Foto: Poenaru Cristian – 2013)
În cadrul fiecărei categorii genetice de relief situația este diferită de la caz la caz, iar gradul de atractivitate turistică este diferit în funcție de criterii diverse, mai mult sau mai puțin obiective. Deseori însă intervin și aspecte mai subiective date de turiști care apreciază diverse obiective în funcție de interesul, plăcerea și motivația lor.
Nu fără importanță este și prezența altor tipuri de relief care, chiar dacă nu constituie obiective turistice ca atare, au atractivitate turistică îndeosebi prin peisajele pitorești pe care le oferă în colaborare cu alte elemente ale cadrului natural.
Relieful montan al arealului studiat prezintă o destinație turistică de prim rang, iar specificul lui morfologic a determinat conturarea turismului recreativ (drumeție montană, escaladă, schi, cicloturism, turism ecvestru etc.)
– Drumeția montană – traseele montane acoperă o bună parte din principalele obiective naturale din cadrul arealului Moldovei Superioare. Traseele sunt în majoritatea lor cu grade reduse și medii de dificultate conform configurației reliefului și parametrilor morfometrici cu valori mai scăzute. Mai dificile sunt unele trasee turistice care străbat masivele din sudul bazinului Moldovei Superioare Rarău și Giumalău.
– Alpinism – se practică pe abrupturile petrografice din spațiul masivului Rarău, pe traseele omologate din Pietrele Doamnei, din stânca numită Turnu Mare. Mai există câteva zeci de trasee inedite în Rarău, dar neomologate deocamdată de Federația Română de Alpinism (G. Popa, G. Istrate, 2012, p. 201-206).
– Ciclismul – se practică pe trasee ce nu sunt deocamdată omologate și nici marcate. Trasele sunt suprapuse șoselelor importante, dar și celor secundare (drumuri forestiere, poteci turistice). Cicloturismul poate fi practicat mai ales în sezonul cald, pe toate categoriile de trasee.
– Turism ecvestru – este reprezentat cel mai bine în zonă de herghelia de la Lucina-Moldova Sulița. Herghelia de cai huțuli oferă turiștilor agrement hipic, excursii cu trăsura, demonstrații de dresaj, cursuri de călărie ș.a.
– Zborul cu deltaplanul și parapanta – se desfășoară într-un mediu în care condițiile geografice sunt favorabile.Cea mai apreciată zonă de decolare este versantul Măgura (din partea de NV a masivului Giumalău) de pe teritoriul comunei Pojorâta. Notorietatea versantului reiese din specificul zonei de decolare: curenți ascendenți de aer, zonă cu puțină vegetație arborescentă; vârf neted și o vizibilitate bună în toate direcțiile. Alte zonă ce atrage amatorii acestui sport extrem este versantul sudic al Obcinei Feredeu, situat în partea estică a Câmpulungului Moldovenesc
– Traversarea cu tiroliana – tiroliana presupune traversarea unor zone abrupte, pe corzi sau cabluri, ancorate între pereții abrupți sau între doi copaci. Deocamdată singura instalație de tiroliană este în apropierea pensiunii Steaua Nordului din Sadova.
– Pescuitul sportiv și recreativ- se practică în cadrul arealului studiat în râul Moldova și afluenții cu debit mai mare, precum și în lacurile de baraj natural Iezer și Bolătău din comuna Sadova. Varietatea ihtiofaunei – din care se distinge păstrăvul – constituie un atu în privința practicării acestei activități turistice.
– Vânătoarea se poate practica în cadrul fondurilor de vânătoare administrate de Romsilva prin ocoalele silvice. Sunt 4 fonduri de vânătoare în arealul Moldovei Superioare: Rarău, Valea Putnei, Muncel și Breaza.
Potențialul turistic al climei
Rolul climei este deosebit de important în desfășurarea activităților turistice. Impactul climatic se manifestă mai ales la nivelul psihologic al persoanei, turistul categorisind fenomenele climatice în ”timp frumos” și ”timp urât”. Aspectul climatic poate reprezenta așadar un avantaj sau dezavantaj în realizarea activităților ce țin de turism.
Sub aspect climatic, arealul Moldovei Superioare se situează sub incidența climatului temperat-moderat-continental și unele influențe ale climatului continental din est și al celui subbaltic din nord (N. Barbu, 1976, p.139).
Radiația solară este importantă în desfășurarea activității turistice, mai ales, prin practicarea
helioterapiei. Valoarea radiației solare este sub 105-110 kcal/cm2/an, dar pot fi variații destul de mari între anotimpuri sau chiar zile și părți ale zilei, formele negative de relief avantajând menținerea ceții și reducând chiar din durata posibilă de strălucire a razelor solare, pe când formele pozitive de relief, ținând cont și de orientarea față de Soarele și de direcția de circulație a aerului, pot determina creșterea sau, din contră, scăderea radiației solare directe.
Durata de strălucire a Soarelui pentru zonele montane, unde mai multe zile pe an sunt cu
ceață și cer acoperit cu nori, numărul mediu anual al orelor cu soare scade progresiv de la 1800 de ore în zonele montane joase, până la sub 1600 de ore la altitudini de peste 2500 m. În depresiunile intramontane, durata strălucirii Soarelui se reduce datorită culmilor care obturează orizontul și apariția ceței și nebulozității mai pronunțate, ca efect a inversiunilor termice. Această caracteristică are consecințe și asupra activităților turistice, mai ales pentru cele care au loc în aer liber.
Regimul termic al aerului are legătură directă cu radiația solară. Temperaturile medii anuale
variază între 6.8° C la Câmpulung Moldovenesc și 4° C la Moldova Sulița. Cea mai caldă lună a anului prezintă medii de temperatură de 16,5° C la Câmpulung și 14,7° C la Moldova Sulița, iar cea mai rece lună din an -4,9° C (Câmpulung) și -6,7° (Moldova Sulița). Cele mai reduse valor ale temperaturilor sunt desigur pe crestele montane, mai ales pe cele ale Giumalăului și Rarăului ( sub 2° C media anuală; 11,8° C media lunii cele mai calde și de -7,7° C media temperaturii lunii cele mai reci).
Temperatura are o influență majoră asupra turiștilor prin determinarea confortului termic, dar poate determina și tipul de turism practicat și ponderea activităților turistice.
Din perspectiva turismului, se pot deosebi două sezoane:
– un sezon propice turismului recreativ (drumeții, alpinism, echitație, cicloturism, vânătoare, deltaplanorism ș.a.), uneori neadecvat prin umiditate sporită și precipitații diurne. Perioada recomandată este cuprinsă între lunile mai-septembrie;
– un sezon hibernal, cu temperaturi mici, precipitații sub formă de ninsoare, grad ridicat ala coperirii cerului cu nori, ceață și inversiuni termice în depresiuni. Perioada este cuprinsă între lunile noiembrie-martie și se pretează pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Pentru practicarea sporturilor de iarnă, masivele Rarău, Giumalău și Mestecăniș sunt mai avantajate deoarece întrunesc condițiile de altitudine și climă. Pârtii de schi alpin sunt la Câmpulung Moldovenesc (Dealul Runc) și Pojorâta (zona pasului Mestecăniș). În proporție de 80% s-a amenajat o pârtie de schi în zona Izvorul Alb din masivul Rarău care după finalizare se va înscrie în circuitul marilor pârtii de schi din Carpați.
Există și o pârtie pentru practicarea schiului fond și biatlon amplasată lângă cartierul Bodea din orașul Câmpulung Moldovenesc.
Pârtii de săniuș și tubing sunt amenajate lângă pârtiile de schi din pasul Mestecăniș.
Foto IV. 6 Complexul sporturilor de iarnă ”Drumul Tătarilor” Mestecăniș (Foto: Poenaru Cristian – 2015)
Potențial turistic al hidrografiei
Un rol important îl deține și rețeaua hidrografică în incitarea și desfășurarea activităților turistice, mai ales a turismului de sfârșit de săptămână, orientat adesea spre apele curgătoare și stătătoare, dar și pentru un peisaj deosebit, pentru a beneficia de „efectul de margine” (P. Cocean, 1997, p. 83). Acest fapt este posibil în cazul arealului Moldovei Superioare datorită unei rețele hidrografice cu o densitate mare.
Toată rețeaua hidrografică a arealului este tributară râului Moldova, râu ce are scurgere pe direcția generală NV-SE. Afluenți mai importanți pe dreapta sunt, din amonte în aval: Pârâu Brezei, Pârâu Negru, Moroșan, Timăn, Sadova, Corlățeni, Deia, cu afluenții lor de ordin inferior. Pe partea stângă afluenții importanți sunt: Lucina, Lucava, Tătarca, Botușel, Delnița, Colacu, Arseneasa, Putna, Colbu, Izvorul Alb, Valea Caselor, Șandru.
Cum este și firesc, debitul râului Moldova crește spre aval, pe măsura adăugării aportului afluenților. La Fundu Moldovei, râul are un debit mediu de 2,76 mc/s, ajungând la aproximativ 6 mc/s la Prisaca Dornei (C. Brânduș, C. Grasu, 1991, p. 25).
Bazinul hidrografic al Moldovei Superioare conține ape de calitate bună. Deocamdată,
lipsesc sursele de poluare. Calitatea apelor este asigurată de câteva elemente importante: oxigenare bună, mineralizare redusă, conținut mic de substanțe organice și suspensii, poluare redusă. Asta rezultă și din bogăția și varietatea faunei acvatice.
În principal, apele sunt valorificate ca apă potabilă și menajeră, precum și în sectorul zootehnic. Pe Moldova funcționează și câteva microhidrocentrale la Izvorul Alb – Pojorâta, Sadova, Sâhla și Ariniș – Câmpulung Moldovenesc.
Pe lângă utilizările tradiționale, apele curgătoare sunt valorificate și prin amenajarea de bazine piscicole (păstrăvării) și pentru agrement. Pe teritoriul celor 6 localități există numeroase amenajări piscicole care satisfac necesarul familiilor, dar și a turiștilor.
Râul Moldova și afluenții acesteia prezintă importanță turistică, fie și numai prin parcurgerea cursului lor sau simpla relaxare pe malurile acestora. În ansamblul actelor recreative pot fi incluse și înotul, plaja și pescuitul, desfășurate cu precădere pe râul Moldova. Din păcate, cu excepția orașului Câmpulung care are o bază de agrement pe malul Moldovei, în celelalte localități nu există amenajări pentru efectuarea unui turism organizat, care să valorifice potențialului hidric al râului.
Un potențial turistic ridicat îl au și lacurile din regiunea supusă studiului, care au o contribuție ridicată atât prin luciul de apă, cât și prin activitățile turistice pe care le provoacă. Lacurile au, în general, o atracție mai mare față de râuri, mai ales prin fructificarea așa- numitului „efect de insulă”, cu efecte recreative (P. Cocean, 1997).
Sunt puține lacuri în arealul Moldovei Superioare, mai importante fiind cele două lacuri de baraj natural Iezer și Bolătău, considerate cele mai vechi din țară, aflate la aproximativ 1,5 km distanță unul față de altul, pe teritoriul comunei Sadova. Aceste lacuri studiate de profesorul Marcel Mândrescu (2010) au suprafețele fluctuante și adâncimi de aproximativ 5-7 m.
Fig. IV. 7 Lacurile naturale Iezer și Bolătău (Foto: Burduhos Georgiana – 2013 și 2014)
Funcția turistică și de agrement ale lacurilor Iezer și Bolătău va fi mult sporită ca urmare a lucrărilor de amenajare efectuate începând cu 2014, dorindu-se ca după finalul lucrărilor să funcționeze un minicomplex turistic cu capital mixt public-privat.
Un alt lac cu importanță piscicolă, dar și turistică este cel amenajat în interiorul complexului turistic B.T.T. din Câmpulung Moldovenesc, lac ce are o suprafață de cca 1 ha și adâncimi de 1-3 m.
Amatorii de agrement și gastronomie au la dispoziție și numeroase lacuri piscicole – păstrăvării – amenajate mai ales în complexe agroturistice. Existența acestor complexe specializate în creșterea păstrăvilor în scop economico-turistic a determinat apariția unei noi forme de turism – turismul culinar.
Apele subterane sunt cantonate în structurile cristalino- mezozoice, structurile flișului, în depozite miocene și în formațiunile aluvionare cuaternare. Teritoriul deține cantități importante de ape minerale și mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase și clorurate.
Compania Domarom Star SRL exploatează ape minerale naturale din perimetrul Lebeș – Fundu Moldovei, comercializând-o la PET sub denumirea de Rarăul.
Potențialul turistic al vegetației
În arealul studiat învelișul vegetal predominant este cel al pădurii de conifere în alternanță cu pajiștile secundare, apărute în principal ca urmare a defrișărilor masive efectuate în secolele trecute pentru a face loc suprafețelor utilizate pentru construirea de gospodării, pentru pășunat și fânațe. Mai bine de 60% din bazinul Superior al Moldovei este acoperit cu vegetație arborescentă, fapt ce cauzează sporirea gradului de favorabilitate pentru turism a zonei.
În principal societatea omenească pune accentul pe aspectul economic a pădurii, luându-se în considerare însușirea acesteia de a se regenera și oferi o sursă economică principală – lemnul – dar și unele resurse secundare. Acestei funcții economice i se adaugă și multe alte, mai importante, de natură ecologică și socială.
Prin trăsăturile sale, pădurea deține un rol major geoecologic concretizat în emanațiile de oxigen în atmosferă, asigurarea umidității optime din atmosferă, fixarea solului și protejarea acestuia contra împietririi la suprafață, reglarea manifestării elementelor meteorologice extreme, diminuarea viiturilor, reducerea gradului de poluare, oferă adăpost faunei. Aceastei multifuncționalități îi vin în completare factorii de recreere și relaxare, precum și o importantă funcție turistică.
Prin forma coronamentului, dispunerea ramurilor, culorile sale, vegetația influențează și starea psihică a omului. Acționând asupra psihicului, vegetația poate antrena emoțiile stenice care fortifică și tonifică organismul, dar și reduce sau îndepărtează stările astenice (F. Negruțiu, 1980, p. 19).
Pădurile montane, prin aerul proaspăt, ozonat și încărcat cu ioni negativi, precum și prin proprietățile specifice arborilor (bioenergie, substanțe emise în atmosferă, efect psihologic), oferă omului și spațiul unde acesta își găsește calmul și liniștea. În prezent se vorbește tot mai mult de terapiile naturiste sub formă de: muzico-terapie, cromo-terapie, aromo-terapie, morfoterapie ș.a. pe care le poate oferi pădurea.
Vegetația mai are și o funcție estetică legată de multitudinea elementelor, formelor, luminilor și contrastelor, de armonie și echilibru, precum și a calității vizual-estetice a pădurii.
Efectele benefice ale pădurii a determinat dezvoltarea unei ramuri a medicinei naturiste și anume silvoterapia, cu următoarele indicații:
– Este benefică acelora care prezintă insuficiență în oxigenarea plămânilor, având respirația îngreunată.
– Padurea poate fi un mediu propice de antrenament și de îmbunătățire a respirației nu doar pentru cei cu probleme respiratorii, ci și pentru cei sănătoși.
– Padurea oferă un mediu bun pentru mișcare întrucât îmbină în mod fericit efectele benefice ale mișcării cu cele ale oxigenării.
– Știindu-se proprietățile fonoizolante ale pădurii, este indicat acest cadru natural care pune la dispoziție condiții perfecte pentru refacerea acelora care prin natura muncii lor sunt supuși agresiunii sonice.
– Padurea pune la dispoziție și spațiu de recreere, existând în apropierea sau interiorul ei spații amenajate pentru diverse actvități turistico-sportive.
Fig. IV.8 Beneficiile pădurii – Câmpulung Moldovenesc (Foto: Stancu Roxana – 2013)
Vegetația deține un rol important în practicile turistice, având rol cu precădere de recreere și agrement, nemaipunând la socoteală valoarea peisagistică, științifică, de odihnă.
Ca și relieful și hidrografia, vegetația se poate constitui în obiectiv turistic, chiar aparte, putând avea o influență semnificativă asupra turismului.
Valoarea turistică a vegetației sporește dacă sunt incluse în circuitul turistic a unor specii protejate și a rezervațiilor naturale.
Pe efectele benefice ale pădurii în special și vegetației în general mizează și operatorii de turism din zonă care își orientează oferta și spre latura aceasta.
Potențialul turistic al faunei
Fauna terestră și acvatică din acest areal caracterizată prin varietate, prezintă importanță prin valoarea sa cinegetică, științifică și estetică. De-a lungul veacurilor însă, ca urmare a exploatării nechibzuite a pădurii și vânătorii, unele specii au dispărut. Se pare că ultimul exemplar de zimbru a fost vânat înspre obârșiile râului Moldova, la sfârșitul veacului al XIX-lea (informație orală). Alte specii de animale sunt amenințate cu dispariția (râsul, cocoșul de munte, vulurul zăgan).
Radu Ichim (1988), menționându-l pe Dimitrie Cantemir, notează: ”turmele de cerbi, de căprioare, vulpi, râși și lupi care trăiesc încoace și încolo prin păduri…”. Este cert că lumea animală cuprindea efective mult mai mari decât astăzi. De exemplu, în urmă cu vreo 10 ani, după cum relatează localnicii din satele de pe valea Moldovei, încă se mai auzea ”boncănitul” cerbilor care constituia un adevărat concert de seară, începând, de obicei, cu a doua jumătate a lunii septembrie.
Dintre speciile faunistice de interes cinegetic amintim: cerbul, caprioara, ursul brun, mistrețul, lupul, vulpea, râsul. Acestora li se adaugă specii precum: veverița, iepurele, jderul, vidra, ș.a. În apele din zonă viețuiesc păstrăvul, lipanul, boișteanul, grindeaua, zlăvocul, chișcarul. Dintre păsări menționăm: uliul, bufnița, mierla, gaița, coțofana, pupăza, ciuful de pădure, cocoșul de munte, găinușa de alun, cinteza, privighetoarea cucul etc.
Pentru protejarea speciilor faunistice aflate în număr redus sau amenințate cu extincția s-au amenajat zone protejate în care intervențiile antropice și turistice sunt limitate sau au un impact redus. Astfel, în arealul studiat s-a constituit ariile de protecție avifaunistice de interes comunitar ROSPA0083 Munții Rarău – Giumalău și ROSPA0089 Obcina Feredeului. Misiunea stabilită prin planul de management relevă ca siturile Natura 2000 ”să devină un model de conviețuire a omului cu natura, în care gospodărirea echilibrată a resurselor naturale asigură condiții pentru menținerea speciilor sălbatice și habitatelor naturale”.
Instituirea faunei ca potențial turistic ține și de felul cum aceasta stabilește exercitarea unor forme de turism. Vânătoarea și pescuitul sunt activități specifice care au legătură cu valorificarea faunei prin turism specializat.
Vânătoarea desfășurată în pădurile de munte ale județului Suceava urmărește în principal cerbul – cel mai vânat animal, ursul – animal cinegetic vânat mai ales pentru blană și mai puțin pentru carne, mistrețul – vânat în egală măsură pentru trofeu și carne. Dintre păsări, de interes cinegetic ridicat al zonei montane este cocoșul de munte, femela fiind protejată, masculii pot fi vânați doar cu autorizație numai cursul primăverii. Pentru trofeu și blana de valoare este vânat și jderul. Alte specii de interes cinegetic sunt: iepurele, vulpea, pisica sălbatică etc.
Tot în scop recreativ, pe apele din zona supusă studiului, se practică și pescuitul sportiv. Pentru suplimentarea numărului de exemplare acvatice, dar și pentru sporirea atractivității turistice au fost introduse exemplare de pești, în special păstrăv din speciile fântânel, curcubeu și indigen.
În sprijinul acestei categorii de turiști sunt și păstrăvăriile din Campulung, Pojorâta și Fundu Moldovei.
Potențialul turistic al ariilor protejate
Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii o arie naturală protejată se definește printr-o ” zonă terestră și/sau marină special dedicată protecției și conservării diversității biologice, cu resurse naturale și culturale. administrată cu mijloace legale sau alte mijloace de efect”.
În privința ariilor cu biodiversitate aflată sub protecție, România este una din cele mai bogate state din Europa.
Ariile naturale protejate din Romania, incluse în Legea nr. 5/2000 și H.G. nr. 230/4.03.2003 privind amenajarea teritoriului național, secțiunea a III-a, însumează o suprafață de 1.234.710 ha, adică 5,18% din suprafața țării.
Pe teritoriul județului Suceava sunt 29 de arii naturale protejate de interes național (rezervații forestiere, botanice, geologice, paleontologice și o rezervație științifică) cu o suprafață totală de 4.457 ha.
În arealul Moldovei Superioare sunt următoarele rezervații:
Rezervația Pietrele Doamnei – dezvoltată între cotele 1550 m și 1648 m ale masivului
Rarău, constă în trei blocuri mari, denumite clipe de calcare apțiene, cu aspect ruiniform, dau o notă peisagistică unică. Declarat monument al naturii în anul 1955, această rezervație este complexă deoarece sunt protejate prin lege rocile, fosilele de corali și amoniți, elementele floristice (floarea de colț, argințica, papucul doamnei etc.) și formrlr de relief (C. Oancea, C. Swizewski, 1983, p. 46).
Rezervația Codrul secular Giumalău – este localizată în partea de NV a masivuluiGiumalău,
pe teritoriul comunei Pojorâta. Arealul de 309 ha a fost declarat rezervație în anul 1941 având mai multe tipuri de habitate: păduri acidofile, păduri dacice de fag, paduri de amestec, arbuști alpini, pajiști, precum și versanți stâncoși, șisturi calcaroase și grohotișuri) Habitatele adăpostesc o mare varietate de floră și faună (T. G. Seghedin, 1983, p. 53).
Rezervația Stratele de Pojorâta – cuprinde o suprafață de 0.1 ha la intrarea în comuna Pojorâta
dinspre Sadova. Numită și Stratele cu Aptychus (de la moluștele cefalopode din neamul amoriților ce au trăit în jurasic) rezervația reprezintă o klippă foarte veche ce păstrează fosile din specii diferite de pești, scoici sau amoniți de origine marină încastrați în rocă. Arealul în cauză a fost declarat rezervație în anul 1954, fiind supusă studiului de mulți cercetători români și străini (Gh. Popa, G. Istrate, 2012, p. 123).
Rezervația Răchitișul Mare – declarată în anul 1955 drept rezervație botanică ce protejează
relictul glaciar strugurele ursului, plantă declarată monument al naturii. Arealul protejat (116,4 ha) este situat pe versantul estic al Obcinei Mestecăniș între pâraiele Tătarca Mare și Tătarca Mică, pe raza satului Benea din comuna Moldova Sulița (I. Aflorei et al., 2008, p. 74).
Rezervația Cheile Lucavei – situată pe valea pârâului Lucava din comuna Moldova-Sulița,
impresionează prin stâncile de calcar ce adăpostesc și speciile floarea de colț și strugurele ursului. Această rezervație geologică și morfologică cu o suprafață de aproximativ 33 ha a fost declarată astfel în anul 1973 (I. Aflorei et al., 2008, p. 30-31).
Rezervația Tinovul Găina-Lucina – se află tot pe teritoriul comunei Moldova Sulița, în cătunul
Lucina, la o altitudine de 1200 m. Această rezervație botanică de 1 ha datează din 2007, adăpostind una din relictele arctice și anume mesteacănul pitic. Exemplarele de mesteacăn pitic sunt înconjurate de un strat de turbă și mușchi de tip arctic (I. Aflorei et al., p. 73).
Rezervația Klippa triasică de pe Pârâu Cailor – este localizată în cătunul Secări din comuna
Fundu Moldovei, pe versantul drept al Pârâului Cailor. Blocul de calcar roșu fosilifer a fost identificat de către geologul austriac K. Paul în anul 1874. Pe această klippă triasică au fost identificate peste 100 de specii fosile, majoritatea din ordinul amoniților, vechi de peste 270 mil. de ani (F. Lucău-Dănilă, 2000, p. 74).
Rezervația Moara Dracului – intră în categoria geologico-geomorfologică, fiind constituită din
chei cu o lungime de aprox. 70 m și 3-4 m lățime, de o parte și alta fiind pereți abrupți și înalți, cu multe surplombe (T. G. Seghedin, 1983, p. 64). Este localizată în extremitatea estică a orașului Câmpulung Moldovenesc, pe cursul superior al pârâului Șandru.
Fig. IV.9 Cheile Moara Dracului (Foto: Burduhos Liliana – 2012)
Ariile protejate prezintă un potențial deosebit din perspectiva dezvoltării relațiilor dintre mediu și comunitățile umane, întrucât în aceste areale se implementează un management durabil al resurselor naturale și culturale față de alte zone (E. Stancu, F. Florescu, 2009, p. 5).
În valorificarea turistică a vegetației intră și serele și parcurile dendrologice care dețin atât exemplare din flora zonală, cât și specii din alte zone geografice.
O astfel de seră și parc dendrologic se află la Câmpulung Moldovenesc în perimetrul liceului Silvic unde sunt expuse peste 500 de specii de plante autohtone și exotice.
IV.2.2 Potențialul turistic antropic
În această categorie se încadrează creațiile omenești mai valoroase efectuate de-a lungul timpului, diversitatea și bogăția elementelor fiind foarte mare și în continuă creștere, datorită descoperirilor și valorificării de noi monumente istorice și artistice, precum și includerea în categoria monumente a unor creații moderne (S. Neguț, 2004, p. 45).
România beneficiază de un variat și remarcabil potențial antropic, consecință a istoriei multimilenare a poporului nostru și a efortului creativ-artistic a multor conaționali. Multitudinea de vestigii lăsate de înaintași, bogăția tradițiilor și obiceiurilor populare, creația spirituală, creațiile tehico-economice, toate la un loc certifică desfășurarea și evoluția umană pe aceste meleaguri, constituind un important strat cultural-istoric.
Fig. IV.10 Componentele potențialului turistic antropic
Analizând spațiul Moldovei superioare, se constată că acesta deține un patrimoniu însemnat din punct de vedere istoric, etno-folcloric, arhitectural, religios, al manifestărilor umane de o valoare inestimabilă.
Edificii cu valoare istorică – simbolizează dovezile existenței și continuității civilizației
umane în spațiul bazinului Moldovei Superioare. Nu sunt multe dovezi concrete reprezentate prin artifacte și construcții foarte vechi datorită, în mare măsură, utilizării lemnului ca material în confecționarea obiectelor și construcții, dar trebuie ținut cont că s-au făcut foarte puține sondaje arheologice în zona supusă studiului (I. Dârdală, 2006, p. 13). Cu toate astea, au fost semnalate artifacte de către puținii cercetători care au investigat și mai mult de către localnici, vestigii ce datează din paleolitic/neolitic: cioplitoare, cuțitașe, vârfuri de săgeată sau suliță, toporașe, lame ș.a. descoperite în arealul localităților, Pojorâta, Breaza, Câmpulung Moldovenesc. Din evul mediu datează cămășile de zale, fragmente dintr-o armură tip ”coș metalic”, scări de șa, buzdugane, săbii, cuțite, descoperite la Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei, Sadova și Pojorâta, aflate la Muzeul Bucovinei din Suceava. Multe obiecte din lemn, din care cele mai vechi datează din secolul XVII, sunt expuse la muzeele Arta lemnului din Câmpulung Moldovenesc și muzeul satului din Fundu Moldovei (G. Istrate, G. Jucan, 2009, p. 86).
Instituții religioase, de cultură și artă – Reprezentative din punctul acesta de vedere sunt
bisericile, mănăstirile, schiturile, muzeele, casele memoriale, bibliotecile, monumentele.
Edificiile religioase, în majoritatea lor aparțin cultului ortodox, dar conviețuirea pașnică a mai
multor etnii a favorizat construirea unor edificii și pentru cei de alte confesiuni: ortodox de rit vechi, adventist, catolic, mozaic, penticostal etc.
Din punct de vedere turistic contează vechimea, originalitatea construcției, arhitectura,valoarea picturilor, obiectele de cult (S. Neguț, 2004, p. 51).
Fluxurile cele mai mari de turiști sunt în perioada sărbătorilor religioase de Crăciun, Anul Nou, Paște, de hramurile unor biserici și mănăstiri, când în zonă sunt organizate uneori pelerinaje sau manifestări tradiționale sau spectacole folclorice. Numărul mare de edificii religioase existente în bazinul Moldovei Superioare contribuie la dezvoltarea turismului, oferind posibilitatea organizării de pelerinaje prin crearea unor trasee turistice care să pună în valoare aceste lăcașe de cult și spirituale.
Fig. IV.11 Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc și schitul Corlățeni din Pojorâta
(Foto: Stancu Roxana – 2013 și Poenaru Cristian – 2014)
Edificiile culturale au o ridicată valoare artistică, cu semnificație simbolică pentru comunitățile
locale. Muzeele adăpostesc numeroase dovezi ale creației umane de pe aceste meleaguri. Cele mai multe obiecte expuse la muzee sunt de natură etnografică, exprimând creația meșteșugului și portului popular. Cel mai mare și cunoscut este Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc ce însumează o colecție etnografică de mare valoare, în care majoritatea obiectelor sunt confecționate din lemn, unele având o vârstă de peste 300 de ani (G. Jucan, 2006, p. 156). Cu colecție tot pe domeniul etnografic este axat și muzeul satului din Fundu Moldovei. Cu totul unic este colecția de linguri din lemn al regretatului iubitor de etnografie și folclor Ion Țugui. În locuința acestuia din Câmpulung Moldovenesc se află expuse peste 600 de linguri, unele vechi de peste 150 de ani (G. Jucan, p. 167).
Fig. IV.12 Muzeul Arta lemnului din Câmpulung Moldovenesc și Muzeul satului din Fundu Moldovei
(Foto: Burduhos Georgiana – 2013)
În afara colecțiilor aflate în instituțiile muzeale, sunt și alte obiecte valoroase aflate în posesia unor particulari, dar și unor instituții precum școli și primării. Asfel, colecții impresionante ce numără sute de piese de factură etnografică sunt găzduite la domiciliile gospodarilor Ion Grămadă din Câmpulung Moldovenesc și Poenaru Cristian din Fundu Moldovei, ambele expuse în case țărănești vechi de aproape 200 de ani, precum și în anexe.
Fig. IV.13 Colecțiile de artă etnografică ale lui Cristian Poenaru – Fundu Moldovei și Ion Grămadă – Câmpulung (Foto: Poenaru Cristian – 2014)
Reprezentative în ceea ce privește arhitectura și conținutul material sunt și bibliotecile, în fiecare localitate din arealul studiat funcționând astfel de instituții. Cea mai impunătoare din punct de vedere arhitectural și colecție de volume rămâne totuși Biblioteca municipală din Câmpulung Moldovenesc, a doua ca mărime din județ, înființată la 1936 și numărând în prezent mai bine de 96.000 de cărți și periodice (V. Sfarghiu, Otilia Sfarghiu, 2007, p. 163).
Casele memoriale sunt importante ca atracție turistică întrucât înmagazinează informații cu
privire la personaje care au devenit simboluri prin ceea ce au realizat. Casele memoriale adăpostesc obiecte și mărturii cu privire la personalitatea și activitatea celui care s-a născut sau a locuit în clădirea respectivă (P. Cocean, 2004, p. 114).
Deocamdată în această privință, doar o singură casă memorială este amenajată și deschisă publicului, fiind vorba de locuința unde mulți ani a trăit cunoscutul scriitor Dragoș Vicol (Gh. Rusu, 1999, p. 109).
Monumentele și grupurile statuare sunt opere de arhitectură sau de sculptură destinate să
perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități (D.E.X., 1998, p. 652). Cele mai multe sunt amplasate în orașul Câmpulung Moldovenesc, între care emblematice sunt: monumentul statuar ”Dragoș Vodă și zimbrul” amplasat în centrul orașului lângă Casa de Cultură și Primărie; Monumentul martirilor (1941-1990) ridicat în 1990 în cinstea foștilor deținuți politici deportați și prizonieri de război; statuia lui Mihai Eminescu amplasată în centru; ”fântâna sirenelor” din parcul central, înălțată în anul 1898 cu ocazia aniversării a 50 de ani de domnie a împăratului Franz Iosef (Gh, Popa, G. Istrate, p. 85); statuia haiducului Hălăuceanu care, conform legendei, a fost întemeietorul Câmpulungului.
Fig. IV.14 Grupurile statuare Dragoș Vodă și zimbrul și Fântâna sirenelor (Foto: Stancu Roxana – 2013)
– Edificiile sociale și administrative se disting prin funcționalitatea deținută, prin arhitectură, vechime sau prin tehnicile constructive. Cele mai multe se află în centrul orașului Câmpulung și se disting prin arhitectura clasică austriacă.
Fig. IV. 15 Clădiri cu arhitectură austriacă (Foto: Stancu Roxana – 2013)
Etnografie și folclor – Resursele turistice de factură etnografică constituie o categorie
aparte fiindcă arealul Moldovei Superioare, ca de altfel al Bucovinei, constituie un spațiu etnografic impunător prin unicitate, diversitate și posibilități de valorificare turistică a acestora.
Perpetuarea și păstrarea datinilor și obiceiurilor este avantajată și de existența unei populații rurale destul de însemnate în arealul studiat, populație care a păstrat fără modificări importante tradițiile populare, datinile și obiceiurile specifice sărbătorilor și vieții cotidiene. Din perspectivă etnografică, arealul Moldovei Superioare se suprapune peste zonele a Câmpulungului Moldovenesc în special și al Bucovinei în general.
Turiștii care au prilejul să străbată zona observă că se păstrează elementele autentice tradiționale. Trăsăturile zonei etnografice Câmpulung Moldovenesc rezultă din elementele de cultură și civilizație autohtone, îmbinate cu aportul diferitelor etnii stabilite aici de-a lungul timpului, din perpetuarea tradițiilor legate arhitectura populară, de ocupații, port tradițional, credințe și obiceiuri (D. Rusan, M. Zahaniciuc, 1996, p. 5)
– Arhitectura țărănească este expresia modului de trai al localnicilor. Complexul gospodăresc este determinat de natura specifică a nevoilor economice. Așezările din bazinul Moldovei Superioare sunt de tip risipit și răsfirat, cu gospodăriile aflate la o distanță oarecare una față de alta datorită specificului ocupațional din trecut: creșterea animalelor. De aceea, gospodăria este de tip specific și anume acela al gospodăriei închise, cu ocol întărit (D. Rusan, M. Zahaniciuc, 1996, p. 101). Ansamblul gospodăresc tradițional include casa de locuit, grajdul pentru adăpostul vitelor, anexa pentru depozitat uneltele, șura pentru lemne, fântâna acoperită, gardul împrejmuitor. În planul central se află casa construită din lemn, a cărei formă este fie pătrată, fie dreptunghiulară sau hexagonală, compusă în general din una sau două camere, precum și un hol de acces spre acestea. În partea din față, eventual pe laterale, se află tinda (gangul) susținut de grinzi din piatră sau lemn. Forma acoperișului este în două sau patru ape.
Fig. IV. 16 Arhitectură țărănească tradițională (Foto: Burduhos Georgiana – 2012)
Gospodăria contemporană a localităților din zona etnografică a Câmpulungului integrează în vremurile noastre doar o parte din caracteristicile tradiționale. Casele tradiționale din bârne acoperite cu lut au fost înlocuite în cea mai mare parte de cele construite din materiale prefabricate. Noile gospodării au acum mai mult de 3 camere, având și etaj prevăzut cu balcon.
– Meșteșugurile tradiționale sunt în concordanță cu materia primă furnizată în principal de pădure și animale, ceea ce face ca industria casnică să fie reprezentată de prelucrarea lemnului, de prelucrarea pieilor și blănurilor, torsul și țesutul. Ca activități secundare amintim pictatul icoanelor pe sticlă, încondeierea ouălor, cusutul goblenelor.
– Portul tradițional este caracterizat prin cromatică variată, prin broderiile și podoabele discrete, presărate pe bondițe și cămăși, ornamentația policromă a cămășilor femeiești ce contrastează cu catrințele brăzdate în vrâste colorate, toate formează un ansamblu închegat de o armonie deosebită și de o valoare artistică rară (G. Jucan, 1979, p. 90). Portul bărbătesc este mai sobru, fiind compus din cămașă, bondișă, ițari, opinci, suman sau cojoc, chimir cu mărgele, pălărie.
– Datinile și obiceiurile se regăsesc din plin și în nenumărate forme în cultura spirituală a locuitorilor din așezările bazinului Moldovei Superioare.
În zilele de dinaintea sărbătorilor de iarnă se face curățenie generală în gospodării se repetă colindele, se pregătesc și se curăță costumele naționale. Se desfășoară o întreagă panoplie de obiceiuri care debutează cu sacrificarea porcului în ajunul Crăciunului, prepararea bucatelor tradiționale (cârnați afumați, tobă, chișcă, caltaboș, mușchi umplut), colindatul grupurilor de copii, tineri și vârstnici, umblatul cu steaua în zilele de Crăciun, urăturile din ajunul Anului Nou, petrecerea din noaptea Anului Nou, sorcova din prima zi a noului an. Boboteaza, sărbătorită în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a lui Isus Hristos – trăsături de mare sărbătoare populară.
Tot un caracter deosebit are și sărbătoarea Învierii Domnului datorită splendorii și bogăției manifestărilor cultural-religioase. Pregătirile încep chiar înainte de Postul Mare, când gospodinele pregătesc vasele pentru pregătirea mâncărurilor de post. Postul se petrece cu fapte bune, mai multă rugăciune și abținerea de la consumul de carne, ouă și lapte.
În Duminica Floriilor, înainte de Paște, la Biserică are loc sfințirea ramurilor de salcie (mâțâșorii) care abia încep a înmuguri. Ramurile sunt puse la poartă, ușă și lângă icoane pentru a aduce un spor de bunăstare în gospodărie și să aibă fetele noroc în dragoste.
În Săptămâna Mare, în toate așezările din zona Câmpulung se încondeiază ouă. Tot atunci sunt preparate „babele” (cozonaci umpluți cu nucă, mac sau rahat). „Babele” sunt duse la slujba de Înviere pentru a fi sfințite de către preot. În noaptea de Înviere, oamenii asistă la slujba religioasă de la Biserică. Punctul culminant este la miezul nopții când preotul dă tradiționala lumină, de la care credincioșii aprind lumânările. Momentul este marcat prin pocnituri confecționate din felurite instrumente artizanale de băieți. Dimineața zilei de duminică, oamenii vin la Biserică, aprind lumânări și așteaptă ca preotul să sfințească și să binecuvânteze coșul tradițional în care se află pasca, ”baba”, ouă roșii și împiestrite, prăjituri. Un obicei vechi este și ,, umblatul după ouă” în a doua și a treia zi de Paști, când copii pleacă în grupuri pe la vecini, rude și cunoștințe, unde primesc ouă roșii (G. Jucan, 1975, p.67-69).
Fig. IV.17 Sfințirea coșului de Paște la biserica din Botuș (Foto: Poenaru Cristian – 2013)
Obiceiurile privitoare la ciclul vieții sunt încărcate de interes și pitoresc. Asfel, s-au perpetuat și se păstrează întocmai obiceiuri legate de nuntă (cererea în căsătorie a fetei, logodna, iertăciunea părinților, nunta), construcția caselor (aruncarea unor bani la temelie, ridicarea unui brăduț împodobit pe scheletul acoperișului, așezarea icoanelor pe pereții casei dinspre răsărit, sfințirea casei de către preot în prezența vecinilor și rudelor), botezul noilor născuți (sunt binecuvântați mama și noul născut de către preot; la botezul religios, mama nu asistă și nici nu are voie în biserică; scăldatul copilului în cristelniță; nașii îmbracă copilul cu haine noi), deochiul (stinsul cărbunilor când pruncul este agitat); de Sfântul Andrei (se agață mănunchiuri de usturoi la ușile și ferestrele casei și grajdului), ș.a.
– Manifestări etno-folclorice sunt ample manifestări care au tentă turistică în zona studiată. Sunt multe ocazii de sărbătoare; mai întâi sunt cele prilejuite de sărbătorile religioase, apoi sunt multe și festivalurile etno-folclorice, târgurile și paradele cu specific etnografic.
Fig. IV.18 Parada tradițională de Anul Nou – Câmpulung Moldovenesc (Foto: Burduhos Georgiana – 2013)
În fiecare localitate din cuprinsul Bazinului Moldovei Superioare se desfășoară manifestări care celebrează folclorul, fiecare atrăgând mulți turiști dornici să participe la spectacolul oferit de organizatori prin cântece, jocuri, obiceiuri, costume. Astfel, între cele mai importante manifestări se enumeră:
Câmpulung Moldovenesc: Parada de Anul Nou – defilarea grupurilor de urători din
cartierul Capu Satului spre centrul orașului, Întâlniri bucovinene – festival internațional de folclor, Sărbători în Bucovina de munte – spectacol de datini și obiceiuri, Drumul lemnului – festival al meșteșugurilor populare, Târgul lăptarilor – expoziții de animale și spectacol folcloric; Târgul meșterilor populari – festival etno-folcloric, Dor de Bucovina – tabără de creație artistico-etnografică, Pietrele Doamnei – festival etno-folcloric,
Sadova: Maria Surpat – Mina Pâslaru – festival-concurs de cântece populare, Sărbători de
iarnă – festival al cântecului și dansului popular;
Pojorâta: Comori de Suflet Românesc – festival-concurs folcloric, Vine, vine Moș Crăciun!
– festival de datini și obiceiuri religioase,
Fundu Moldovei: La hora satului – festival – concurs folcloric; Buna Vestire – concurs de
cântece religioase, Sărbătoarea Arcanului – festival folcloric;
Moldova Sulița: Festivalul huțulilor – festival eto-folcloric.
Fig. IV.19 Festivalurile Drumul lemnului și Întâlniri bucovinene (Foto: Burduhos Georgiana – 2014)
– Gastronomia tradițională este vestită pentru bunătățile și delicatesele culinare, preparate cu precădere din ingrediente naturale. Specialitățile tradiționale locale: sarmale învelite în foi de varză, mămăligă cu cartofi, ciulama de păstrăv cu smântână, tocinei, chiroște, scrijele (felii de cartof fripte poe sobă), mălai, borș de sfeclă roșie, borș de ciuperci ș.a.
Specifice sărbătorilor de iarnă și Paște sunt preparatele din porc: afumăturile (carnați, mușchi, toba), chișcă, răcituri, sarmale, friptură, drob de miel, ciorbă de miel, dar și produsele de patiserie: colaci, cozonaci, ”babe”, chec, pască; diverse prăjituri: nuci umplute cu cremă, negresă (tartă cu cacao), tartă cu mere, plăcinte cu brânză, inelușe cu nucă.
Băuturile tradiționale alcoolice și nealcoolice vin să întregească complexul culinar:, afinată, vișinată, zmeurată, fragată, cireșată, precum și țuica din prune, mere și pere; siropuri din muguri de brad, de coacăze negre; socată, mied, suc de merișoare.
Multitudinea particularităților etnofolclorice pot fi exploatate turistic, mai ales că interesul vizitatorilor crește mai mult cu cât sunt mai autentice manifestările populare și se desfășoară în sărbătorile importante din viața comunităților.
V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
Desfășurarea activităților turistice presupune existența, pe lângă componentele potențialului natural și antropic ce exercită atracție asupra oamenilor, a unei infrastructuri turistice adecvate care să asigure cazarea și agrementul pe durata sejurului (N. Neacșu, Andreea Băltărețu, Monica Neacșu, 2005, p. 34).
Infrastructura turistică include ansamblul structurilor de cazare, de agrement, de alimentație, de cură sau de transport special turistic care au ca obiectiv satifacerea cererii turistice. Amenajările turistice dețin un loc important în turism deoarece focalizează fluxurile turistice ce determină formarea unei „oferte turistice secundare” (O. Snak, 1976, p. 69), care de obicei conduc la alegerea unei destinații turistice.
Pentru ca o zonă să devină atractivă din punct de vedere turistic, trebuie să fie asigurate condiții pentru cazarea și hrana turistului, refacerea capacității sale de muncă, petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber, astfel încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi noi (Daniela Turcu, Janeta Weisz, 2008, p. 79-80). Acest ansamblu de activități care au ca directivă satisfacerea tuturor nevoilor turistului se constituie în servicii turistice.
V.1 Structuri de cazare și alimentație publică
Unitățile de cazare și alimentație publică sunt forme care definesc trăsăturile majore ale demersurilor turistice ale zonei studiate, alături de obiectivele atractive (naturale și antropice) și căile de transport. Trebuie precizat faptul că amploarea activităților turistice din bazinul Moldovei Superioare a determinat și sporirea unităților turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică.
Structuri de cazare turistică
Structurile de cazare vizează oferirea de condiții și confort constând în adăpostul și odihna turistului. Volumul, structura și calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând, de existența unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, pensiuni campinguri ș.a. aceste amenajări contribuind în chip hotărâtor la existența unui turism viguros în zona respectivă (I. Cosmescu, 1998, p. 134).
Turismul românesc a înregistrat în ultimii ani o dezvoltare însemnată comparativ cu alte domenii ale economiei.
Județul Suceava reprezintă o regiune complexă din perspectivă turistică. Beneficiind de un potențial turistic de excepție, județul nostru (cunoscut în țară și străinătate sub denumirea de Bucovina) oferă o ”industrie a ospitalității” de calitate superioară. Ospitalitatea, hărnicia, bunăvoința și spiritul gospodăresc al bucovinenilor determină ca un număr mare de turiști români și străini să poposească pe aceste meleaguri.
Că numărul turiștilor sosiți în județul Suceava este în creștere o dovedesc și datele statistice. Asfel, dacă în anul 2002 erau înregistrați aproximativ 162.000 turiști, în anul 2012 numărul acestora a crescut la 239.000. Un număr important din acești turiști s-au aflat și în zona montană a Sucevei, respectiv o parte dintre aceștia au fost oaspeți ai unităților de cazare din localitățile aflate în bazinul Moldovei Superioare.
Pentru analiza structurilor de cazare existente în arealul studiat s-a încercat inițial a se ține cont de datele oficiale înregistrate la primăriile din localitățile arealului aflat în studiu și datele statistice publicate oficial (prin INS Suceava și Consiliul Județean Suceava). S-a constatat că cifrele publicate de instituțiile respective referitoare la numărul unităților de primire turistice, respectiv la capacitatea de cazare nu reflectă întocmai realitatea. S-a trecut, prin urmare, la suplinirea datelor statistice oficiale prin documentare pe teren și consultarea unor surse auxiliare (persoane cunoscute din zona studiată și site-uri de prezentare turistică pe internet). Studierea siturilor web de promovare turistică și a informațiilor oferite de acestea s-a dovedit o metodă eficientă întrucât, indiferent de modul cum își declară structurile de primire turistică activitatea, acestea vor să fie promovate pentru a atrage turiști. Cele mai multe din structurile de primire turistică apelează la publicitatea făcută prin intermediul internetului deoarece este un mijloc accesibil, eficient și mai ieftin de promovare.
Având în vedere acest aspect, cum era de așteptat, baza de cazare turistică este cu mult mai mare în realitate.
Indicatorii luați în calcul pentru structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare sunt: tipul de structură de cazare, clasificarea acestor unități după numărul de stele/margarete și capacitatea de cazare turistică existentă (numărul de camere și de locuri).
Câmpulung Moldovenesc
Fig. V.1Complexele turistice B.T.T. și Aquarius – Câmpulung (Sursa: Suceavanews online -2014)
Sadova
Fig. V.2 Pensiunile agroturistice Steaua Nordului și Dor de Munte – Sadova (Sursa: Panoramio.com -2013)
Pojorâta
Fig. V.3 Pensiunile agroturistice Floare de Crin și Alexandra – Pojorâta (Sursa lapensiuni.ro – 2013)
Fundu Moldovei
Fig. V.4 Pensiunile Mugure de Brad și Casa Baciu – Fundu Moldovei (Foto: Moroșan Virginia – 2013)
Breaza
Fig. V.5 Pensiunile Satul bucovinean și Laura – Breaza (Sursa: locațiicazare.ro – 2013)
Moldova Sulița
Fig. V.6 Pensiunile Lucina și Zinici – Moldova Sulița (Sursa: turismromânesc.ro – 2014)
Se constată că, la nivelul arealului Moldovei Superioare, sunt înregistrate 117 unități de cazare turistice, din care 5 sunt hoteluri, 10 cabane și 102 pensiuni turistice și agroturistice (40 turistice urbane și 67 rurale/agroturistice).
Fig. V.7 Proporția categoriilor de unități de cazare turistică
În ceea ce privește clasificarea după gradul de confort și dotări, majoritatea structurilor de cazare (68) se încadrează în categoria 3 stele, în timp ce 31 dintre acestea sunt de 2 stele, iar 4 unități de cazare au doar o stea. La categorii superioare de confort sunt un număr de 13 structuri, din care 12 dețin câte 4 stele și doar una este cotată la 5 stele.
Fig. V.8 Proporția unităților de cazare turistice după gradul de confort și dotări
Relevantă este și analiza capacității de cazare turistică existentă, ieșind în evidență câteva caracteristici interesante în ceea ce privește distribuția teritorială. Astfel, în spațiul rural, numărul locurilor de cazare este ceva mai mic, aproximativ 45% (respectiv 1.010.locuri) din capacitatea totală de cazare de 2.314 locuri. Totuși, cele mai multe unități de cazare sunt în mediul rural (68), acestea având fiecare mai puține camere, pe când cele din mediul urban (46) beneficiază de mai multe camere, ceea ce este normal dacă luăm în considerare existența hotelurilor și unor cabane cu multe locuri de cazare.
Fig. V.9 Procentajul unităților de cazare rural-urban
Fenomenul turistic a luat amploare mai ales după 1990 ca dovadă că majoritatea structurilor de cazare au apărut după acest an. În privința repartizării spațiilor de cazare pe teritoriul bazinului Moldovei Superioare, poate fi sesizată o concentrare mai mare în localitățile din sud, motivele decurgând din faptul că:
– centrul polarizator este orașul-municipiu Câmpulung Moldovenesc care concentrează cele mai multe unități, camere și locuri de cazare turistică;
– Sadova și Pojorâta au început ”cursa” în domeniul turistic mai devreme decât celelalte comune;
– localitățile din sudul arealului studiat: Câmpulung, Sadova și Pojorâta sunt traversate de șoseaua europeană E 576 și sunt, prin urmare, mai accesibile turiștilor;
– obiectivele turistice mai cunoscute sunt concentrate cu precădere în cele trei localități.
La nivelul acestui spațiu al Moldovei Superioare sunt multe și locuințele secundare (vile și case de vacanță) locuite temporar de proprietari, rude sau prieteni ai acestora, sau închiriate pentru anumite perioade din an.
Dacă raportăm numărul de locuri din structurile de cazare la populația celor 6 localități din zona studiată, putem stabili funcția turistică a acestor localități. Astfel, la nivelul bazinului superior al Moldovei, indicele mediu al acestui indicator este de 80 locuri de cazare la 1000 locuitori. Astfel, în localitățile din nordul bazinului superior al Moldovei, în comunele Breaza și Moldova Sulița în care structurile de cazare sunt puține, nu există o funcție turistică a așezărilor decât la nivel modic (29 locuri/1000 loc.), pe când în comunele Pojorâta și Sadova, dar și municipiul Câmpulung Moldovenesc din sudul arealului, în care există un număr destul de important de unități, putem vorbi de o specializare în turism, în aceste comune indicatorul funcției turistice prezintă valori de 170 locuri/1000 loc. în comuna Sadova, 127 ‰ în comuna Pojorâta și 78‰ în orașul Câmpulung Moldovenesc. La un nivel mediu se situează comuna Fundu Moldovei care prezintă deocamdată un indice de 50 locuri de cazare la 1000 de locuitori.
Fig. V.10 Numărul de locuri de cazare/populația unităților administrativ-teritoriale studiate
Structuri de alimentație publică
Din perspectivă turistică, alături de unitățile de cazare, structurile cu funcțiuni de alimentație publică sunt importante în desfășurarea activităților recreative, lărgind spectrul serviciilor aflate la dispoziția turiștilor.
Majoritatea structurilor de primire turistică cu funcție de alimentație publică se află în incinta unităților de cazare, dar se constată existența și a altor structuri cu profil de alimentație publică ce-și desfășoară activitatea independent de structurile amintite, acestea aflându-se cu precădere în orașul Câmpulung Moldovenesc.
Pentru analiza categoriilor de structuri cu funcțiuni de alimentație publică au fost utilizate datele publicate în februarie 2012 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și a Turismului, la care se adaugă informațiile obținute în teren. Funcționează, așadar, un număr de 69 de structuri de alimentație publică (din care 44 de restaurante), ce dețin în total un număr de 5.590 de locuri, majoritatea acestora fiind încadrate în structurile de cazare.
Tabel V.1 Numărul structurilor de alimentație publică și categoria de clasificare, în localitățile din bazinul Moldovei Superioare
Cea mai mare pondere din totalul acestor unități de alimentație publică revine restaurantelor, care se pare că reprezintă și tipul cel mai profitabil, atât în privința capacității mari de primire, cât și prin asigurarea unor încasări mai stabile pe parcursul anului, între care posibilitatea organizării de evenimente diverse. Unitățile de tip bar de zi/disco-bar și cafe-bar sunt și acestea un număr mai însemnat deservind localnicii și ocazional turiștii.
Privitor la gradul de confort pe care-l asigură, unitățile de alimentație publică de 3 stele au o pondere mai mare, multe dintre acestea fiind de tipul restaurantului, reprezentând 50% din totalul acestor tipuri de unități. Restaurantele încadrate la 2 stele reprezintă 32% din total, iar cele clasificate la 4 și 5 stele –11,4%.
Fig. V.11 Ponderea restaurantelor după gradul de confort
Pe ansamblu, se apreciază că în cadrul structurilor cu rol de alimentație publică din bazinul Moldovei Superioare oferă servicii de calitate superioară, 66% dintre unități fiind clasificate cu 3, 4 și 5 stele, față doar de 34% cât revine unităților clasificate cu una și 2 stele. Analiza distribuției unităților de alimentație publică pe medii de locuire arată că din cele 69 de unități existente în localitățile supuse studiului, 39 se află în mediul urban, iar în mediul rural sunt 30 unități.
Fig. V.12 Proporția unităților de alimentație publică pe medii de locuire
Structuri turistice de agrement
Agrementul înseamnă un alt element important a serviciilor turistice, întrucât asigură destinderea turiștilor. Autorii Daniela Turcu și Janeta Weisz (2008) remarcau ”… extinderea preocupărilor pentru relizarea dezideratului de odihnă activă – caracteristica esențială a vacanțelor în societatea contemporană – stimulează eforturile de dezvoltare a acelor activități (servicii) care să contribuie la satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului, creând cadrul necesar petrecerii plăcute și instructive a timpului liber”.
Aceste servicii cunoscute drept agrement sunt oferite de operatorii din turism pentru crearea unei stări generale de bună dispoziție ca să turiștii să fie satisfăcuți, împliniți și să lase o impresie bună și o amintire plăcută.
Activitățile de agrement diferă în funcție de locul desfășurării, de nivelul organizării, de forma participării turiștilor, de preferințele acestora ș.a. Adesea, organizarea agrementului se axează pe sezoanele de vară și/sau de iarnă. De exemplu, în cazul turismului montan – a cărui motivație o reprezintă odihna, recreerea și/sau practicarea sporturilor de iarnă – organizarea agrementului înseamnă: amenajarea de trasee turistice pentru expediții; existența unor centre de antrenament în practicarea schiului alpin și fond; cursuri de echitație; plimbări cu căruța și sania trasă de cai; amenajarea de terenuri multifuncționale pentru practicarea sportului; organizarea de evenimente cultural-artistice ș.a.
Activitățile de agrement sunt oferite, mai cu seamă, de unitățile destinate primirii și cazării turiștilor. Efectuarea unor astfel de activități presupune existența unor dotări destinate petrecererii timpului și menținerea bunei-dispoziții a turistului: terenuri de sport, piscine, spa, săli de gimnastică, spectacole etc., ca și existența unui personal calificat să asigure agrementul turistic (Silvia Muhcină, 2007, p. 6).
Se remarcă îndeosebi complexele turistice care oferă o gamă largă de activități de agrement Aquarius Center, Aqua-Alpin Șandru, Trei Haiduci și Casa Baciu ce oferă activități recreative prin spa, piscină, modelare corporală, fitness, teren de tenis și fotbal, club.
Fig.V.13 Complexele turistice Aqua Alpin și Aquarius Center – Câmpulung (Sursa:aquarius-center.ro)
V.2 Dinamica sosirilor
Dinamica sosirilor vizitatorilor prezintă o evoluție asemănătoare cu dinamica referitoare la capacitatea de cazare. Conform datelor oferite de primăriile localităților cuprinse în arealul studiat, precum și informațiile furnizate de Planul de Acțiune Locală a Grupului de Acțiune Locală ”Bucovina de Munte”, se poate stabili oarecum dinamica sosirilor în structurile de primire turistică în intervalul 2006 – 2012.
Tabel V.2 Dinamica sosirilor în structurile de primire turistică
Făcând o analiză a dinamicii sosirilor în unitățile de cazare turistică pentru intervalul 2006 – 2012, se remarcă o reducere a numărului de sosiri în intervalul anilor 2006 – 2010, urmată de o sporire destul de semnificativă în anii 2010 – 2012 (Tabel V.2).
La nivelul Bazinului superior al Moldovei, ponderea sosirilor și înnoptărilor în mediul urban înseamnă în medie 86% din numărul total al acestora.
Ponderea substanțială a sosirilor în Câmpulung Moldovenesc se explică prin ierarhia ocupată în cadrul arealului Moldovei Superioare – așezare urbană și statut de municipiu – ce-i conferă un statut superior față de celelalte localități, importanța orașului fiind concretizată prin gruparea unui număr mare de unități de primire turistică și de agrement, dar și prin ritmul mai alert și diversificat al activităților.
Cât despre sosirile turistice în mediul rural, cu cele mai ridicate valori se remarcă localitățile Sadova și Pojorâta.
Făcând o analiză comparativă în privința numărului sosirilor și al înnoptărilor, se constată că numărul înnoptărilor întrece în număr sosirile, acest aspect definind durata medie de ședere a turiștilor. Valorile duratei de cazare în unitățile turistice au fost în medie de 2 – 4 zile; durata șederii vizitatorilor în unitățile de cazare din mediul rural fiind aproximativ egală cu cea din mediul urban.
VI. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA COMPONENTELOR NATURALE ȘI SOCIO -ECONOMICE
Conform Organizației Mondiale a Turismului, termenul de ”turism” se referă la „activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive”.
Autoarele Maria Oroian și Marinela Ghereș (2013, p. 14) consideră turiștii ca fiind acele persoane care:
– efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);
– se deplasează în stațiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;
– se deplasează în alte localități în scopul de a participa sau de a asista la competiții sportive;
– călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc.;
– se deplasează în scopuri culturale.
Turismul ca fenomen socio-economic a apărut și s-a dezvoltat datorită evoluției societății, reflectând schimbările din interiorul acesteia. Turismul a ajuns un fenomen de masă înglobând categorii sociale largi ale populației ca urmare a dezvoltării economice și creșterea veniturilor, democratizarea și liberalizarea turismului, în același timp cu dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport și a căilor de comunicație (V. Glăvan, 2005, p. 11).
Turismul se manifestă așadar ca o activitate economică de mare amploare, determinând actual nu numai o migrație permanentă și uriașă de persoane, ci și o infinitate de operațiuni comerciale, tehnice și intelectuale (S. Neguț, 1980, p. 15-16).
Analizând turismul ca activitate economică distinctă, se constată că acesta desfășoară un spectru larg de servicii precum publicitate, centre de informare, cazare, alimentație, agrement, divertisment, tratament., firme de turism ș.a.
În ansamblul economiei, turismul acționează într-un mod dinamic printr-o cerere distinctă de bunuri și servicii. Această cerere determină o adaptare a ofertei concretizată în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la amenajarea infrastructurii necesare desfășurării turismului. Prin urmare, activitățile turistice au ca efect creșterea sporului de producție a altor domenii economice cu care se află în legătură (P. Nistoreanu, 2005, p. 14). De exemplu, pentru efectuarea de activități turistice sunt necesare participarea și altor domenii economice precum: agricultura, industria alimentară, industria construcțiilor și indirect a materialelor de construcții, cea energetică, construcții de mașini etc; de asemenea, turismul întreține legături directe cu transporturile, telecomunicațiile, cultura și arta (Luminița S. Boboc, 2006, p. 10).
Turismul vremurilor noastre se erijează într-o activitate economică complexă, care determină schimbări importante în peisajul geografic cu potențial turistic, în structura ocupațională a populației, în protecția mediului înconjurător, în promovarea pieței turistice.
Privit în conținutul său și în corelație cu economia națională pe ansamblu, turismul acționează ca un factor care stimulează sistemul economic global (R. Minciu, 2000, p. 24). Turismul reprezintă un motor de creștere economică, existând în literatura de specialitate un volum mare de informații privind dezvoltarea a diferite țări datorită acestei activități economice.
Turismul determină aspecte economice pozitive, fiind una dintre sursele cu cele mai semnificative rezultate în privința creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, turismul este o activitate foarte complexă care implică numeroase părți interesate și care necesită cantități semnificative de resurse. Ca atare, turismul poate avea efecte diferite în funcție de modul în caresunt gestionate activitățile. Gestionat bine, turismul poate juca un rol pozitiv în dezvoltarea socială, culturală, economică, de mediu și politică a destinației și ca atare reprezintă o oportunitate semnificativă de dezvoltare pentru multe țări și comunități. Dimpotrivă, dezvoltarea turismului necontrolat poate duce la efecte nocive.
Obiective majore de care trebuie să se țină cont în dezvoltarea activităților turistice într-o localitate sau zonă este maximizarea impactului pozitiv și reducerea la minimum a eventualelor efecte negative. În primul rând, este esențial să se identifice impactul posibil.
Nu în toate localitățile impactul provocat de activitățile turistice sunt cuantificate la aceiași parametri. Astfel, intensitatea și durata impactului provocat de turism depinde de:
caracteristicile avute de comunitățile angrenate în turism,
potențialul turistic existent,
oferta turistică a acestor comunități,
starea socială a comunității,
nivelul de dezvoltare economică a comunității-gazdă,
capacitatea de conectare culturală sau socială cu turiștii,
tipurile și intensitatea turismului,
aprobarea sau de ostilitatea față de activitățile turistice.
Studiile realizate în această direcție de United Nations Environment Programme și World Tourism Organization, au identificat și grupat efectele turismului în trei categorii importante:
– efecte asupra mediului înconjurător;
– efecte socio-culturale asupra comunităților-gazdă;
– efecte asupra economiei acelor țări sau zone ce reprezintă destinații turistice.
Fiecare dintre aceste categorii includ, așa cum deja s-a amintit, efecte pozitive și negative.
Fig. VI.1 Tipurile principale de impact provocate de activitățile turistice asupra comunităților-gazdă
Protejarea resurselor turistice a fost pusă în discuție în nenumărate rânduri de organizațiile și instituțiile de specialitate, în studii ale experților, precum și în conferințe la nivel înalt, cum a fost cea desfășurată în 1980 la Manila unde au fost precizate următoarele aspecte: “Resursele turistice de care dispun țările sunt făcute, în același timp, din spațiu, din bunuri și din valori. Este vorba în acest sens de resurse a căror folosire nu poate fi lasată necontrolată fără a risca degradarea și chiar distrugerea lor. Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să afecteze interesele sociale și economice ale populațiilor din regiunile turistice, mediul înconjurător și, în special, resursele naturale, atracție esențială a turismului, nici ținuturile istorice și culturale. Toate resursele turistice aparțin patrimoniului umanității. Comunitățile naționale și întreaga comunitate înternațională trebuie să facă eforturile necesare pentru a le conserva. Conservarea locurilor istorice, culturale și religioase, în orice împrejurare și în special în timpul conflictelor, constituie una din responsabilitățile fundamentale ale statelor”.
Resursele turistice care stau la baza formării produselor turistice sunt afectate de două procese ireversibile: dezvoltarea economică și dezvoltarea turismului (A. Borza, 2010, p.72).
VI.1 Impactul asupra mediului înconjurător
Impactul asupra mediului se definește ca “efect direct sau indirect al unei activități umane care produce o schimbare a sensului de evoluție a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condițiile socio-economice” (V. Rojanschi, F. Bran, 2000, p. 292).
Resursele turistice naturale fiind incluse în ansamblul mediului înconjurător, existența și dezvoltarea acestora depind în mod direct de calitatea acestuia. În acest sens, potențialul turistic natural se constituie într-un ”senzor al calității” mediului natural, intensitatea și varietatea fluxurilor turistice oglindind schimbările negative efectuate asupra resurselor turistice prin acțiunea vizitatorilor (S. Deszi, N. Ciangă, Gabriela Rotar, 2002, p. 156). Este de la sine înțeles că orice manifestare din partea omului asupra mediului natural produce modificări în caracteristicile calitative și cantitative ale acestuia, ducând la scăderea gradului de atractivitate a acelor resurse turistice. Nu întotdeauna presiunea exercitată prin practicarea turismului este lăsată la voia întâmplării, ci sunt și cazuri în care activitățile turistice efectuate în anumite zone includ și măsuri prin care este diminuat semnificativ impactul asupra componentelor naturale existente.
Trebuie menționat faptul că mediul înconjurător nu se referă doar la mediul natural, ci include și componenta umană antropică ce interacționează cu natura.
Amplificarea activităților turistice merge în paralel cu sporirea presiunii asupra diverselor componente naturale sau umane, ajungând treptat la o suprasolicitare a acestor componente din cuprinsul unor zone turistice și, în același timp, la apariția fenomenului de risc. Astfel, autorii Ștefan Deszi, Nicolae Ciangă și Gabriela Rotar (2002, p. 156), analizând cauzele care determină fenomenul de risc turistic, le grupează în trei mari categorii după modul de declanșare a acestora: naturale, antropogene și endogene. Referitor la factorii de risc de natură antropogenă, autorii mai sus menționați subliniază consecințele intervenției umane asupra diverselor componente implicate în buna funcționare a activităților turistice, ce duc la modificări importante în ansamblul elementelor peisajului, deranjarea acelor ”circuite energetice” ale mediului și perturbări în funcționarea elementelor sistemice implicate în turism prin adăugarea nepotrivită a componentelor de infrastructură în structurile naturale. Cât despre factorii de risc de natură endogenă, aceștia se traduc prin neadaptarea componentelor infrastructurii turistice la cererea turistică, fapt de duce la suprasolicitarea, uzura sau valorificarea defectuoasă a infrastructurii turistice (idem, p. 157).
Turismul nu reprezintă, totuși, o activitate umană cu un grad mare de poluare precum industria, transporturile sau agricultura.
Componentele definitorii ale turismului cauzează mai multe tipuri de impact asupra mediului, care pot avea forme pozitive sau negative de manifestare.
Impact cu caracter pozitiv asupra mediului înconjurător
Interacțiunea dintre turism și mediul înconjurător determină o atenție deosebită pentru orice acțiune de tip turistic în orice plan de protejare a naturii și, mai ales, a obiectivelor ce prezintă atracție turistică.
Evoluția societății și presiunea tot mai crescândă a factorilor antropici asupra mediului natural a determinat și conștientizarea că natura trebuie păstrată și acțiunile contra acesteia trebuie limitate sau oprite. Prin urmare, prin turism, se urmărește:
– Protecția arealelor naturale deosebite, în cadrul cărora unele dintre activitățile turistice sunt organizate în scopul ecologizării.
– Conștientizare sporită asupra mediului si componentelor sale efectuată prin campanii ecologice în care sunt implicate comunități umane, autorități locale, organizații gubernamentale și nonguvernamentale, mergând până la structuri multinaționale precum Uniunea Europeană.
– Ameliorarea calității mediului înconjurător prin grija autorităților care se ocupă cu monitorizarea calității componentelor mediului. Turismul poate reprezenta o alternativă optimă, nepoluantă, la alte tipuri de activități economice. De asemenea, sunt încurajate tipurile de turism ”verde” precum ecoturismul care, prin practicarea sa, aduce beneficii comunităților locale, este protejată și conservată natura, duce la creșterea experienței turistice.
– Sporirea gradului de atractivitate a unei zone naturale monotone prin amenajări turistice a carei arhitectură să să integreze armonios în peisaj. Prin proiectarea unei astfel de amenajări turistice se realizează o corespondență între necesitățile de habitat ale omului și armonizarea cu mediul geografic (I. Berbecaru, M. Botez, 1977, p. 131). Se ține cont, în acest sens, de:
* forma amenajării care trebuie să aibă o anumită geometrie și stiluri artistice,
* cromatica ansamblurilor antropice ce imită cromatica mediului înconjurător,
* stilul arhitectural original pentru construcțiile cu destinație turistică,
* ornamentațiile exterioare și interioare ce îmbină elementele funcționale cu cele estetice ale peisajului antropico-natural.
Fig. VI.2 Unități turistice din Pojorâtaconstruite în spiritul spatial design (Foto: Moroșan Virginia – 2013)
– Motivația înființării unor arii naturale protejate, știut fiind faptul că prin practicarea turismului natura se alterează. Anumite areale naturale sunt supuse presiunii turistice care pot cauza pagube mari dacă nu sunt administrate adecvat.
– Se pot obține bani prin taxe de vizitare impuse turiștilor, bani utilizați apoi pentru conservarea atracțiilor turistice.
Impact cu caracter negativ asupra mediului înconjurător
În funcție de intensitate, tipurile și formele de turism, mediul înconjurător poate fi afectat în diverse grade, acțiunile distructive fiind de o mai mare amploare, cum este și logic, în acele zone unde presiunea turistică este de mai mare amploare. Există, așadar, o relație strânsă și directă între cantitatea amenajărilor turistice și nivelul de pagubă provocat mediului înconjurător, dar și între fluxurile turistice necontrolate/nedirijate și arealele unde sunt efectuate acestea.
Degradările produse de circulația turistică asupra resurselor turistice poate prezenta cu timpul intensitate și varietate tot mai mare. Aceste degradări ale mediului pot fi încadrate în mai multe categorii:
Degradări produse de aglomerația turistică. Un exemplu concludent pentru astfel de
degradare îl reprezintă zona Pietrele Doamnei din masivul Rarău unde, cu toate că este o zonă ce beneficiază de amenajări corespunzătoare și supraveghere a vizitatorilor, se pot observa lesne multe desene, graffiti, scrijelituri făcute de-a lungul timpului de turiști inconștienți. Chiar dacă multe dintre aceste ”opere de artă” sunt șterse sau curățate periodic de către membrii serviciului ”Salvamont Rarău”, unele au rămas ca o mărturie în timp a nepăsării și indolenței unor vizitatori care au ținut neapărat să lase ceva ca amintire a trecerii lor pe acolo.
Reabilitarea șoselei Pojorâta – Rarău – Chiril (porțiunea Pojorâta – Rarău finalizată în anul 2011 și Rarău – Chiril în 2014) a fost de bun augur pentru cei care vizitează Pietrele Doamnei, Peștera Liliecilor, Platoul Todirescu, Popii Rarăului, schiturile Corlățeni și Rarău, stânele din zonă ș.a., determinând și un aflux mult mai mare de turiști care pot ajunge lejer la destinația dorită. În schimb, ca urmare a acestei îmbunătățiri a ”Transrarăului” se observă și efectele negative:
– supraaglomerarea șoselei în zona cabanei Rarău (mai ales în weekend-urile sezonului cald), mașini parcate haotic de o parte și de alta a șoselei și drumurilor laterale, împiedicând sau reducând accesul spre punctele turistice,
– deșeuri alimentare și ambalaje aruncate peste tot,
– poluare fonică datorată claxoanelor, radiocasetofoanelor și telefoanelor mobile,
– comportament necivilizat al unor vizitatori.
Fig. VI.3 Aglomerație și poluare datorată presiunii turistice în masivul Rarău (Foto: Moroșan Virginia – 2014)
În ciuda faptului că zona Rarău este amenajată turistic, beneficiind de indicatoare și marcaje pentru trasee de circulație obligatorii, pubele, panouri de semnalizare a monumentelor naturii, panouri de semnalizare a interdicțiilor de degradare, toalete ecologice, spații pentru campare, locuri de parcare, personal de îndrumare, pază și control, afluxul turistic supradimensionat reprezintă o adevărată problemă. Mulți turiști nu par a fi atrași de motivațiile tipice și specifice turismului montan, ci de plăcerea utilizării autoturismului sau pentru a petrece câteva ore la ”iarbă verde” în compania grătarului, micilor și berii, lăsând de multe ori urme vizibile ale acestor șederi.
Degradări produse de excesul de amenajări turistice – observate în zona Văii Pojorâtei,
pe primii 4 km a șoselei ”Transrarăul” unde s-au construit, mai ales după anul 2000, zeci de pensiuni, cabane, vile de vacanță, restaurante, foișoare, fără a se respecta un plan urbanistic bine definit. Multe dintre aceste construcții au arhitectură modernă, cu stiluri diferite, neestetice, care nu respectă stilul arhitectural al zonei.
Degradări produse de valorificarea necorespunzătoare a amenajărilor turistice. Acestea
se manifestă dacă se realizează investiții în amenajări turistice supradimensionate sau a căror caracteristici tehnico-funcționale sunt sub așteptările și dorințele turiștilor, ori sunt amplasate în zone nepotrivite, de aceea sunt abandonate sau având frecvență scăzută Este cazul unei cabane cu 8 camere amplasată nefericit lângă complexul turistic B.T.T. Câmpulung Moldovenesc. Proprietarul a fost nevoit să închidă cabana din lipsă de turiști, care preferau a se caza în hotelul Alex din incinta complexului deoarece prețurile și condițiile de cazare erau mai avantajoase.
Fig. VI 4 Cabană abandonată în Câmpulung Moldovenesc (Foto: Moroșan Virginia – 2012)
Degradări produse de amenajări turistice rămase nefinalizate. Există câteva unități de
cazare de felul acesta în arealul Moldovei Superioare aflate în diverse etape de construcție și nefinalizate de mai mult timp, lucrările fiind întrerupte din lipsa fondurilor proprietarilor sau din alte motive.
Fig. VI.5 Unități de cazare nefinalizate în Câmpulung și Fundu Moldovei (Foto: Poenaru Cristian – 2013)
O investiție de anvergură începută în anul 2009, având finanțare de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, preconiza ca în nordul masivului Rarău (zona Izvorul Alb de pe teritoriul orașului Câmpulung Moldovenesc) să funcționeze cea mai lungă pârtie de schi din regiunea Moldovei dotată cu telegondolă de capacitate mare (1.000 de turiști pe oră) și instalație de zapadă artificială. După trei ani de la debutul proiectului, respectiv anul 2012, lucrările au fost sistate din motive subiective, fiind executate până în acel moment aproximativ 80% din respectivul proiect. 60 ha de pădure au fost defrișate pentru amenajarea pârtiei, instalația de transport pe cablu a fost aproape finalizată și trecută apoi în conservare. De mai bine de doi ani această investiție nu este pusă în funcțiune, primăria Câmpulungului căutând soluții și investitori privați sau de stat pentru finalizarea proiectului care, odată valorificată, va duce la dezvoltarea multor alte activități adiacente, care vor aduce plusvaloare, locuri de muncă și o substanțială creștere a nivelului de trai în municipiul Câmpulung Moldovenesc și zonele învecinate.
Fig. V.6 Elemente din complexul turistic Pârtia Rarău -tronson I- aflate în stadiu de conservare
(Sursa: www.campulungmoldovenesc.ro/primaria/finantari/partie_schi)
Degradări produse prin exploatarea necorespunzătoare a unor unități turistice. Este
cazul unor cabane care mai degrabă sunt localuri de petrecere, în care consumul de băuturi alcolice și muzica dată la maxim tulbură liniștea prin manifestările unor turiști, degradând prin aceasta valoarea produsului turistic.
Degradările pe care le produce construirea unor unități de primire turistice neestetice.
Fiind un areal turistic important, bazinul Moldovei Superioare deține un număr mare de unități turistice de cazare, ceea ce este un motiv de mândrie pentru comunitățile de aici. Un fapt demn de remarcat în modul negativ este prezența unor unități de cazare a căror arhitectură este străină de mediul local. Mulți dintre proprietari au imitat stiluri arhitecturale ale unităților de cazare existente în străinătate, nefiind conștienți la acea dată când le-au construit că aceste pensiuni de orientare occidentală au devenit banale cu timpul și nu mai reprezintă o atracție mai ales pentru turiștii străini care sunt în căutare de ceva inedit pentru ei, cu specific local. S-au modificat și cerințele turiștilor interni în ultimii ani care sunt în căutarea unor unități de cazare specifice zonei vizitate, poate și datorită avansului spiritului estetic și ecologist care se resimte și în țara noastră. Ca urmare, dintre pensiunile construite după modele vest-europene, multe au puțini clienți și datorită arhitecturii inpersonale și banale care le-au impregnat o estetică deranjantă vizual.
Fig. VI 6 Unități de cazare inestetice din Câmpulung Moldovenesc (Foto: Burduhos Georgiana – 2013)
Construirea și utilizarea structurilor turistice și a elementelor de infrastructură specifică poate duce la eroziunea solului, deteriorarea unor componente ale biodiversității, deteriorarea drenajelor naturale. Anumite areale sunt fragile și sensibile la schimbările ce pot surveni datorită amenajării infrastructurii sau datorită modificării modului lor de folosire. Cu toate că activitățile turistice nu generează un grad ridicat de poluare comparativ cu industria, totuși acestea pot determina poluarea destinațiile turistice prin:
Poluarea aerului – poate fi determinată de activitățile, cu precădere în sezonul turistic
atunci cînd fluxul turistic se află la cote mari. Poluarea aerului se produce prin gazele de eșapament generate de mijloacele de transport ale turiștilor, dar și prin particulele fine aruncate de roțile autoturismelor în aer, mai ales acolo unde drumurile nu sunt asfaltate. Desfășurarea activităților în unitățile de cazare și alimentație publică înseamnă un consum de energie mai însemnat, sursa cea mai însemnată de poluare este dată de centralele termice care deservesc aceste structuri.
Poluare a aerului produce și lipsa sau insuficiența unor spații adecvate pentru depozitarea deșeurilor care emană mirosuri neplăcute (poluare olfactivă).
Poluarea apei – poate fi prezentă întrucât multe dintre activitățile turistice nu se pot
desfășura fără resurse de apă, mai ales cînd vorbim despre păstrarea igienei și calității serviciilor oferite de operatorii de turism.
Pentru fiecare turist se consumă cantități însemnate de apă, atât în unitățile de cazare, cît și în cele de alimentație publică, asta determinând apariția apei uzate evacuate în rețelele de canalizare sau fose septice, ca un surplus pe lîngă apele uzate provenite din partea localnicilor. Poluarea apelor mai este produsă și în locurile de campare aflate pe malurile râurilor sau lacurilor, unde turiștii, prin mizeria lăsată, pot contribui la scăderea calității apelor de suprafață sau subterane.
Poluarea solului – se produce îndeosebi ca urmare a extinderii amenajărilor turistice și
a celei de transporturi, care determină reducerea spațiului natural sau celui cu destinație forestieră sau agricolă (ex. amenajarea de parcări, stații de alimentare cu combustibil, drumuri de acces la unitățile turistice, garduri de împrejmuire etc.).
Solurile sunt alterate mai cu seamă de deșeuri solide și lichide care, în urma unor procese chimice și fizice de descompunere, contribuie la scăderea calității acestora. Dacă sunt amenajate locuri de depozitare și colectare a gunoaielor provenite din activitați1e turistice va fi asigurată și menținerea nealterată a solurilor. O atenție mărită trebuie acordată spațiilor amenajate pentru campare și parcărilor pentru autoturisme ce necesită curațare periodică.
Solurile sunt alterate și datorită elementelor de agrement – pîrtii de schi, instalații de transport pe cablu, locuri de campare, puncte de belvedere, terenuri de sport etc., care produc tasări și dezgolirea solului de stratul vegetativ, determinând erodarea acestora.
Poluarea vegetației – Este cunoscut rolul vegetației pentru menținerea echilibrului
mediului înconjurator, pădurile deținând cea mai mare importanță deoarece reduce poluarea aerului, diminuează efectul de seră, adăpostește fauna, ameliorează eleméntele climatice, sporesc umiditatea aerului, au un rol recreativ și relaxant pentru oameni. Prin diversitatea speciilor componente, pădurile și vegetația ierboasă completează diversitatea peisagistică naturală, sporind atractivitatea atracțiilor turistice.
Amenajările în scopuri turistice determină, prin defrișări, la scăderea suprafețelor acoperite cu vegetație, îndeosebi acelei arborescente. Activitățile practicate de turiști pot determina deteriorarea vegetației existente prin: adunarea lemnelor pentru foc la picnic, parcarea autoturismelor pe iarbă, recoltarea de specii valoroase sau protejate ca suveniruri, campare dezorganizată a corturilor etc.
Fenomenul poluării a luat amploare cu pătrunderea turiștilor în zone care nu demult erau inaccesibile autoturismelor. Avansul tehnologiei și puterii motoarelor auto a impulsionat o parte dintre turiști să devieze de pe drumurile de acces și să circule pe covorul vegetativ provocând daune pajiștilor și arbuștilor prin strivirea acestora și poluarea cu gaze de esapament. Cel mai concludent exemplu în acest sens este pe șoseaua Transrarăul, unde locurile de parcare sunt insuficiente și mulți șoferi-turiști parchează mașinile uneori la distanțe apreciabile de șosea.
Poluarea fonică – este mai accentuată unde sunt concentrații mai mari de turiști în unele
zone, fiind exprimată prin creșterea zgomotului de la mijloacele de transport, de la unitățile de divertisment, de la mijloacele de transport speciale, ceea ce poate crea deranj pentru localnicii aflați în vecinătate.
Poluarea faunei – extinderea suprafețelor amenajate turistic și fluxurile turistice
intensă are ca efect reducerea habitatelor naturale pentru multe specii faunistice. Practicarea braconajului, a pescuitului și vânătorii sportive neorganizate poate duce la reducerea efectivelor de faună sălbatică.
Manifestările zgomotoase ale turiștilor, camparea nepermisă a corturilor în zone împădurite, emisiile poluante ale autoturismelor, activitățile de agrement, instalațiile de transport, toate determină un impact negativ asupra vieții multor specii faunistice, multe dintre acestea fiind sensibile la orice schimbare intervenită în biotopul lor.
Poluarea vizuală – se referă la prezența unor amenajări antropice aflate în dezacord cu
peisajul natural sau creat de om. Lipsa de armonie cu peisajul poate fi dat de dimensiune, cromatica sau designul unor componente ale bazei materiale turistice aflate în incompatibilitate cu mediul natural, cu cel etnografic sau arhitectural al unei zone.
Se constată așadar că aceste deficiențe semnalate sunt ca urmare a unor factori precum:
– inexistența unor planuri generale de amenajare turistică, iar dacă există nu sunt respectate întocmai;
– presiunea umană concentrată asupra unor zone ce beneficiază de un potențial turistic ridicat;
– neajunsuri în folosirea și întreținerea infrastructurii;
– ignorarea sau nepăsarea unor turiști în privința păstrării nealterate, pe cât posibil, a mediului înconjurător.
VI.2 Impactul asupra economiei
Dacă înainte de 1995 localitățile din Bazinul Moldovei Superioare aveau ca activități economice de bază industria, silvicultura și agricultura (creșterea animalelor), închiderea multor intreprinderi a determinat reorientarea multor persoane către alte activități economice, între care și turism. Chiar dacă creșterea animalelor și silvicultura dețin încă ponderea cea mai mare din totalul populației active, activitățile turistice au luat amploare, mărturie fiind și numărul mare a unităților de cazare și de alimentație turistică. În ansamblul celor 6 unități administrative situate în arealul Moldovei Superioare, ponderea persoanelor care obțin venituri din activitățile turistice reprezintă aproximativ 11% din total, cu procentaje mai ridicate pentru comunele Sadova și Pojorâta (19% și respectiv 18%).
Impactul economic al turismului reprezintă un indicator foarte important (dacă nu cumva cel mai important) atunci când se preconizează dezvoltarea acestui domeniu de activitate. De la întreprinzător și până la autoritățile statului se urmărește obținerea de beneficii financiare, iar dacă pentru mulți acest scop este atins, atunci cresc și veniturile și economia progresează.
Alcătuit mai ales din prestații de servicii, turismul a ajuns să fie considerat un element esențial al sectorului terțiar, încadrarea la acest sector reieșind din trăsăturile sale precum mobilitatea, dinamismul sau capacitatea de adaptare la pretențiile fiecărui turist, dar și din trăsăturile produsului turistic ca urmare a combinării mai multor servicii cu trăsături specifice și mecanisme proprii de utilizare (Nicoleta Dumitru, 2007, p. 41).
Beneficiul major al turismului pentru o localitate, regiune sau o țară este cel economic, deoarece oferă oportunități pentru crearea de locuri de muncă și generarea de venituri la nivel local, regional, național și internațional. Într-o zonă turistică este stimulată, printre altele, înființarea de noi întreprinderi și oportunități de afaceri care nu pot decât să aducă nenumărate beneficii comunităților. Astfel, pentru a răspunde cerințelor turiștilor pot să apară dotări și activități conexe precum: agenții de turism, apariția unităților de alimentație publică, diverse tipuri de transport de agrement pentru turiști, stimularea practicării meșteșugurilor și, pe de altă parte, pot fi stimulate și activitățile deja existente: agricultură, meșteșugurile tradiționale, industria alimentară, transporturi, construcții, activitățile culturale.
Beneficiile generate de activitățile turistice trebuie privite, în primul rând, din perspectiva turiștilor, comunității și a autorităților locale. Pe de o parte sunt turiștii care plătesc să beneficieze de oanumite forme de turism, pe de altă parte sunt membrii comunității-gazdă care se bucură de beneficiile (mai ales de ordin financiar) din activitatea de turism și nu în ultimul rând sunt autoritățile locale care privesc turismul ca un factor ce generează venituri prin impozite, crearea de locuri de muncă și contribuie la balanța de plăți (R. Minciu, 2004, p. 63).
Din perspectivă economică, turistul este un consumator de bunuri și servicii, iar din cheltuielile acestuia o parte revine structurilor turistice sub formă de plată pentru serviciile acordate, altă parte întră în bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite și taxa, iar a treia este alocată altor domenii economice pentru plata produselor și bunurilor livrate și a serviciilor prestate pentru necesitățile turismului (O. Snak, P. Baron, N. Neacșu, 2003, p. 61-62).
În ceea ce privește impactul asupra economiei, turismul poate avea efecte contradictorii, desprinzându-se atât efecte pozitive, cât și negative.
Impactul pozitiv al turismului asupra economiei
Turismul are efecte diferite, de la îmbunătățirea vieții sociale la creșterea economică, dar și de valorificare a unor resurse pentru îmbunătățirea condițiilor de viață. Când este corelat cu economia națională în ansamblu, turismul acționează ca un catalizator. Realizarea activităților de turism presupune o cerere specifică pentru bunuri și servicii, ceea ce conduce la o creștere a sferei lor de producție. Cererea turistică se materializează, printre altele, în investiții și dezvoltarea bazei tehnico-materiale și, indirect, într-o îmbunătățire a producției pentru ramurile economice implicate prin construirea unităților de cazare și alimentație, modernizarea rețelelor de drumuri, mijloace de transport, echipamente de agrement, etc (I. Cosmescu, 1998, p. 93-94).
În acest context, autoarea Anca Adriana Cristea (2007, p. 10-11) argumentează necesitatea dezvoltării turismului datorită următoarelor aspecte:
– resursele turistice sunt practic regenerabile, turismul este considerat unul dintre sectoarele economice cu dezvoltare reală pe termen lung;
– turismul oferă o piață a forței de muncă și o redistribuire a celei disponibilizate din alte domenii economice;
– datorită efectului său multiplicator, turismul acționează ca un catalizator al sistem economic global, generând o cerere specifică pentru bunuri și servicii care duce la o creștere a sferei de producție, contribuind astfel la diversificarea structurii sectoarelor economice naționale;
– dezvoltarea armonioasă a turismului într-un teritoriu contribuie la creșterea economică și la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind o importantă sursă de sporire a veniturilor populației;
– turismul este un mijloc de dezvoltare pentru zonele rurale, prin extinderea
ofertei specifice și prin dezvoltarea de locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele tradiționale, îmbunătățirea condițiilor de trai și creșterea veniturilor populației;
– când se respectă și sunt promovate principiile dezvoltării durabile, turismul este un mijloc de protecție, conservare, precum și de valorificare a patrimoniului cultural-istoric.
Alături de aceste avantaje pot fi adăugate și alte aspecte benefice cum ar fi:
– diversificarea economiei locale, mai ales în cazul localităților rurale;
– încurajează economia sătească printr-o solicitare suplimentară de produse agricole;
– contribuie la dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare locale cu beneficii pentru comunitatea locală;
– turismul facilitează contactele interculturale și comunicarea între turiști și localnici;
– activitățile turistice pot determina sporirea interesului comunităților locale și factorilor de decizie pentru protecția mediului.
Impactul negativ al turismului asupra economiei
Pe lângă efectele benefice ale activităților turistice, se pot indica, așa cum consideră și profesorul Valentin Toader (2006, p. 128-131) și câteva consecințe dăunătoare și dezavantaje generate de:
Creșterea prețurilor la bunurile și servicii în perioadele cu fluxuri mai ridicate
de turiști. Creșterea prețurilor îi afectează într-o mai mică măsură pe turiști, deoarece aceștia sunt conștienți că vor plăti mai mult pe produse pe perioada sejurului decât în mod obișnuit, pe când tot acea creștere de prețuri temporară îi poate afecta într-o mai mare măsură pe localnici. Totuși și acest efect de creștere a prețurilor asupra localnicilor sunt limitate deoarece aceștia vor cumpăra cele necesare de la magazinele aflate la distanțe mai mari de zonele cu concentrație turistică ridicată.
Sezonalitatea cererii turistice determină sezonalitatea locurilor de muncă în turism
doar pe perioada respectivă, o parte din angajați trecând în șomaj pe perioadele cu flux redus de turiști.
Dependența unor întreprinzători de veniturile generate doar de turism poate
reprezenta un pericol, știindu-se faptul că aceste venituri nu sunt constante și că la un moment dat unitatea turistică, localitatea sau zona respectivă să nu mai prezinte interes din punct de vedere turistic.
Creșterea prețurilor la clădirile și terenurile aflate în zonele de destinație turistică,
lucru ce îi poate afecta tot pe localnici în primul rând, acestora fiindu-le mai dificil să achiziționeze terenuri sau locuințe.
Dacă o bună parte din activitățile turistice se concentrează în anumite zone sau
localități, poate apărea fenomenul de migrație a forței de muncă spre destinațiile turistice, determinând scăderea forței de muncă în celelale zone sau localități.
În serviciile turistice pot fi sesizate și anumite caracteristici oarecum discriminatorii,
în sensul că majoritatea personalului ocupat în activitățile de cazare și alimentație este format din femei, pe când bărbații mai degrabă se ocupă de întreținerea clădirilor, instalațiilor, centralelor termice, transportului turiștilor ș.a.
Pe lângă aspectele negative mai sus menționate, pot fi adăugate și alte elemente care afectează în mod direct personalul angajat în turism:
● puține persoane angajate în acest domeniu dețin cunoștințe dobândite prin cursuri de specialitate,
● salariile celor ce lucrează în turism sunt de obicei inferioare altor sectoare economice, situându-se la nivelul salariului minim pe economie;
● multe locuri de muncă sunt sezoniere;
● inegalități în ceea ce privește fluctuația turistică (de obicei zilele de la sfârșitul săptămânii și anumite luni din an sunt cu activitate mai mare);
● distragerea unor oameni de la ocupațiile tradiționale.
Impactul economic al turismului într-o zonă sau localitate depinde, finalmente, de amploarea și intensitatea activităților turistice care, la rândul lor, sunt condiționate de o serie de factori precum:
– nivelul de dezvoltare a turismului care constă în infrastructura generală și serviciile oferite -dotări, calitatea serviciilor turistice, complexitatea și diversitatea acestora (V. Glăvan, 2005, p. 66),
– gradul de atractivitate a destinației raportat la concentrarea unui important potențial natural și antropic, fie de facilitățile oferite de amenajarea turistică, sau toate împreună;
– gradul de acceptare a turiștilor de către localnici, care să nu afecteze cultura și specificul local,
– capacitatea de primire a turiștilor dacă este insuficientă sau înzestrată necorespunzător poate determina dimensiunile circulației turistice (Rodica Minciu, 2005, p. 264).
În concluzie, turismul este un sector economic dinamic care este în măsură să ofere o contribuție importantă la creșterea economică a unei localități sau regiuni și creează oportunități de ocupare a forței de muncă prin furnizarea de bunuri și servicii necesare pentru activitățile de turism.
VI.3 Impactul socio-cultural
Călătoriile turistice sunt amplificate, în proporții crescânde, de dorința unui număr tot mai mare de oameni pentru cunoașterea de locuri, monumente culturale și istorice, precum și pentru contactul direct cu creațiile generațiilor actuale. Continuând ideea, autorul Gheorghe Barbu (1980, p. 20) preciza faptul că ”… turismul se impune nu numai din necesitate, ci și din dorința firească a oamenilor de a-și înnobila viața”. Dorința de vedea valorile culturale, de a culege informații ce țin istorie, tradiție și obiceiuri diverse, generează deplasări importante de oameni spre acele locuri care pot satisface curiozitatea și dorința de cunoaștere, de lărgire a orizontului cultural.
Autorul Paul Teo (1994, p.126) definește efectele sociale și culturale ale turismului ca fiind: "modul în care turismul contribuie la schimbări în sistemele de valori, morala și comportamentul lor, comportamentul individual, relațiile de familie, expresii creative, tradiționale, ceremonii și organizare comunitară ".
Comunitățile se confruntă încontinuu cu aporturi de natură socială care presupun modificări în ceea ce privește modelele culturale și structura socială, oglindită în atitudinea, gândirea și comportamentul social (A. Bondea, 2006, p. 45). Cel mai mult, aceste modificări se întâmplă în urma contactului dintre diferite culturi, iar elementele nou introduse se manifestă atât în rândurile localnicilor, cât și a vizitatorilor.
Impactul social al dezvoltării turismului nu se referă doar la schimbări în calitatea vieții locuitorilor din destinație turistică ce aduce beneficii de ordin material pentru dezvoltarea turismului, dar în același timp, interacțiunea între rezidenți și vizitatori poate provoca transformări sociale. Răspândirea, concentrația și amploarea trebuie luate în considerare atunci când se încearcă atribuirea cauzelor impactului social. Ca urmare a acestei ”ciocniri a civilizațiilor” (chiar dacă este vorba de turiști străini sau interni) ambele culturi vor cunoaște modificări. Amploarea și felul impactului dintre turiști și localnici diferă în funcție de tipul activităților în care sunt cuprinși aceștia, precum și de intensitatea fluxului turistic. Aceste influențe nu sunt întotdeauna evidente, deoarece acestea sunt destul de dificil de măsurat, depinde de judecățile de valoare și sunt adesea indirecte sau greu de identificat (Elena Spanou, 2006, p. 150).
Autorul englez T. Berno (1995, p. 4-5) sesiza că întâlnirile turist-gazdă se desfășoară, în general, în cel puțin trei contexte principale:
– în cazul în care turistul solicită unele servicii sau bunuri de la gazdă;
– în cazul în care turistul și gazda se află față în față;
– în cazul în care turistul și gazda ajung față în față pentru a face schimb de idei sau informații.
Turiștii și gazdele au, în general, obiective și așteptări diferite de o întâlnire. Turistul este mult mai mobil, relaxat, liber, dispus la cheltuieli, la utilizarea timpului liber într-un mod cât mai plăcut și dornic să experimenteze și să se bucure de mediul în care se află; gazda, pe de altă parte, este mai puțin mobilă și este de multe ori în situația de a face pe plac nevoilor turiștilor.
Referindu-se la intensitatea impactului asupra comunității-gazdă, autorul Colleen Ward și colaboratorii (2005, p. 144) preciza că din perspectiva membrilor societății vizitate toate interacțiunile avute cu turiștii constituie secvențe de contact cultural: vânzătorul de la magazin, taximetristul, soferul de autobuz, proprietarul unității de cazare, sau al restaurantului, ospătarul, ori pur și simplu un localnic întâlnit ocazional pe stradă de către turist va fi într-un fel sau altul afectat de acea întâlnire. Mai mult, modificări socio-culturale pot să apară adesea în cofigurația comunităților, relațiilor interfamiliale, felului de viață tradițional, obiceiurilor și moralității. Aceste modificări pot fi temporare sau permanente; dacă sunt permanente, ele vor fi transmise următoarelor generații, influențând și comportamentul urmașilor, dar pot fi și temporare numai pe perioada sejurului sau sezonului turistic (V. Toader, 2006, p. 164).
Așa cum turismul are efecte asupra mediului înconjurător și celui economic, poate avea atât un impact pozitiv, cât și unul negativ în structura socio-culturală a comunităților-gazdă unde se desfășoară activitățile legate de turism.
Impactul pozitiv al turismului asupra componentei socio-culturale
Dincolo de toate, turismul reprezintă elementul de legătură care sprijină comunicarea, schimbul de informații, de idei, impulsionând extinderea orizontului cultural al cunoașterii, cu impact asupra formării intelectuale, atât pentru turiști, cât și pentru populația locală (Elena Turcov, Niculina Apetri, 2014, p. 16).
Conform autorilor P. Cocean, O. Moisescu și V. Toader, (2014) turismul deține numeroase avantaje socio-culturale precum:
promovarea relațiilor interculturale,
diferențierea produselor turistice, autohtone de cele străine,
creșterea nivelului de educație și cultură,
susținerea tradițiilor și obiceiurilor populare,
asigurarea activităților turistice în extrasezon,
susținerea creșterea nivelului de trai al persoanelor cu venituri modeste.
Cel mai evident tip de turism practicat care să fie orientat spre cunoașterea obiceiurilor
și felului de a fi a comunității-gazdă este turismul cultural. Pentru oaspeți vizitele la instituțiile culturale și participarea la spectacole și serbări tradiționale pot însemna un mod de lărgire a cunoștințelor despre cultura, istoria sau civilizația locală. Putem afirma că prin turism se susține și promovează cultura locală sau națională, știut fiind faptul că multor turiști români sau străini le place să cunoască specificul locului, să asiste la spectacole, să asiste sau să participe la obiceiuri legate de anumite momente religioase sau din viața comunităților-gazdă. Mai mult, prin turism cultural se îmbunătățește substanțial imaginea zonei sau țării în percepția străinilor.
Pe de altă parte, contactul între oameni din diferite regiuni ale unei țări poate conduce la o mai bună înțelegere a fiecărui stil diferit de viață și o mai bună apreciere a problemelor specifice ale anumitor regiuni. Prin urmare, se poate afirma că turismul face parte chiar din educație și, de asemenea, studiile arată că practicarea diferitelor forme de turism determină dezvoltarea unor comportamente pozitive, creative și inovatoare care contribuie la dezvoltarea societății în general (Manoela Popescu, Andreea Băltărețu, 2012, p. 172). Aceste autoare sunt de părere că turiștii joacă și rolul de transmițători ai culturii comunității-gazdă după ce ajung în mediul lor de rezidență și povestesc cunoscuților cele întâlnite și văzute în sejururi. În acest caz, în aprecierea laturii socio-culturale a comunității vizitate sunt luate, de obicei, în calcul:
limba – dorința de a învăța și de a folosi o limbă străină denotă interesul și aprecierea
culturii unei alte țări;
specificul care caracterizează o destinație sau o țară sunt, de obicei, un element de interes
pentru turiștii care doresc să știe cât mai multe despre viața și obiceiurile comunității vizitate;
obiectele de artizanat reprezintă o sursă de interes pentru turiștii care vor să cunoască mai
bine locurile vizitate și să-și amintească cu plăcere de acestea, dar să fie și ”dovezi” în fața cunoscuților;
gastronomia – în cele mai multe cazuri, experimentarea de către vizitatori a preparatelor
tradiționale este o sursă de satisfacție și una dintre cele mai populare activități;
arta – turiștii apreciază acest element care reflectă patrimoniul spiritual și material al
comunității-gazdă;
istoria – este la fel de apreciată de unii turiști, indiferent dacă este orală, scrisă sau
inscripționată pe monumente;
activitățile tradiționale sau moderne – care se referă la trecut sau la prezent, reprezintă
o sursă de interes pentru turiști întrucât oferă informații asupra economiei și standardele de viață ale locuitorilor din destinațiile turistice;
viața religioasă – influențează stilul de viață ale oamenilor, dar are, de asemenea, o conotație
turistică prin organizarea de festivități și ritualuri specifice de către comunitatea-gazdă; spiritualitatea unei populații devine astfel accesibilă pentru turiști;
particularitățile arhitecturale dau și acestea o notă aparte atributelor culturale acelei
destinații turistice; un stil arhitectural deosebit este asociat cu o anumită comunitate sau un concept estetic comunității.
Când o zonă este frecventată de turiști, există și un interes mai ridicat în menținerea tradițiilor locale, a vechii culturi sătești, a meșteșugurilor tradiționale, obiceiurilor religioase, arhitecturii tradiționale, fapt observat și în comunitățile bazinului Moldovei Superioare. Latura etnografică va fi pusă în valoare prin oferirea turiștilor a unor serbări și spectacole populare, crescând astfel șansa de a dezvolta simpatie, toleranță și înțelegere între oameni. Aceste caracteristici pot oferi, cu un minim efort din partea comunităților-gazdă, satisfacerea nevoilor de cunoaștere și agrement a turiștilor prin valorificarea particularităților culturale locale, dar mai ales culegând roadele prin dinamizarea activităților economice tradiționale și oferind, în acelasi timp, locuri de muncă și oprind exodul rural (Alina C. Niculescu, 2006, 143). În felul acesta, turismul este un motiv serios de păstrare a specificului local în aceste vremuri când efectele globalizării și uniformizării societății se resimt tot mai pregnant.
Turismul contribuie și la stimularea creșterii nivelului de educație și cultură a localnicilor prin învățarea unor limbi străine pentru a le fi ușurată comunicarea cu turiștii.
Turismul mizează și contribuie și la susținerea toleranței și bunei înțelegeri între popoare. Turismul înseamnă și calea oamenilor de a observa, cunoaște și înțelege alte culturi și de a interacționa cu indivizii din comunitățile vizitate.
În cadrul Conferinței Mondiale privind Turismul și Cultura desfășurată la Siem Reap – Cambodgia (februarie 2015), a fost subliniată necesitatea de a crea un nou cadru de colaborare între turism și cultură, care să includă participarea activă a comunităților-gazdă, vizitatorilor și sectorului public și privat, iar prin relația turism-cultură se fie înlesnită prin”… promovarea păcii și înțelegerii între oameni, asigurând astfel o mai bună nivel de trai, legături de prietenie într-o lume cu agresivitate mult prea multă, ură și inegalitate, este vitală. Trebuie să ne asigurăm că turismul cultural este pe ordinea de zi a comunității internaționale pentru dezvoltare durabilă în vedere noile obiective de dezvoltare durabilă”.
Impactul negativ al turismului asupra componentei socio-culturale
Este adevărat că turismul aduce numeroase beneficii socio-culturale, dar evoluția comportamentului populației-gazdă poate trece de la o stare de mulțumire datorită creșterii veniturilor ca urmare a prezenței turiștilor, dar, în unele cazuri, de la toleranță se ajunge la iritare din cauza prezenței prea multor turiști, sau la ostilitate atunci când unii turiști depășesc limitele bunei-cuviințe, sau încalcă anumite reguli și norme bine precizate în comunitățile-gazdă (Manoela Popescu, Andreea Băltărețu, 2012, p. 173). Există situații când comunitățile-gazdă pașnice pot reacționa împotriva turiștilor care încalcă în mod constant tradițiile și obiceiurile din destinațiile pe care le vizitează.
Un alt efect negativ este pierderea din gradul de ospitalitate a gazdelor datorită numărului mare de turiști într-o anumită zonă. În această situație, interacțiunea dintre gazde și oaspeți devenind una de afaceri, turismul transformându-se dintr-un mod plăcut și schimburi interculturale, într-un scop strict comercial (Colleen Ward et all, 2005, p. 136).
Când caracteristicile culturale și social-economice ale turiștilor sunt diferite de cele ale populației locale, iar unii dintre vizitatori sunt sau par oameni de succes, bogați și sofisticați, rezultatele interacțiunii pot determina populația tânără din zonele vizitate sa vrea să arate ca aceștia, încercând să-și însușească un comportament care nu le este caracteristic. Dacă nu reușesc, acei membri ai populației-gazdă rămân, de obicei, doar cu vise și ambiții, deziluzii și nemulțumiri care nu pot să le pună în practică ( T. E. Berno, 1995, p. 46-47).
Există, de asemenea, unele dintre cele mai puțin plăcute activități care le poate genera turismul, cum ar fi prostituția, alcoolul, violența, consumul de substanțe nocive, care pot avea consecințe negative pentru comunitatea-gazdă ( Elena Spanou, 2006, p. 153).
Autorii R. Cocean, O.I. Moisescu și V. Toader (2014, P. 25-30) fac și ei observații cu privire la efectele negative ale turismului din punct de vedere socio-cultural, semnalând următoarele aspecte:
Discriminarea – adică specializarea pe sexe a locurilor de muncă în turism (ex. femeile
cameriste, bărbații la întreținere);
Proliferarea kitsch-ului – tradiții și obiceiuri locale originale, pentru a fi exploatate în scop
turistic, devin ”mărfuri” vândute turiștilor, creându-se pseudo-evenimente prestate la comanda turiștilor contra cost, planificate în fucție de sejururi, ritualurile riscând să devină anoste și fără farmec pentru comunitatea locală;
Conflicte interculturale – pot fi cauzate de:
– sosirea unor turiști proveniți din zone sau țări care nu sunt bine văzute de cei din comunitatea-gazdă,
– abuzul de solicitări și pretenții din partea turiștilor care au standarde culturale sau de viață considerate de ei superioare,
– turiști care vor să-și arate superioritatea culturală sau financiară față de gazde sau membri ai comunității, cauzând uneori frustrări și sentimente negative,
– adoptarea unor comportamente considerate nepotrivite de unii dintre tinerii comunității-gazdă, comportamente ce intră în contradicție cu specificul socio-cultural local,
– nesocotirea sau luarea în derâdere a unor obiceiuri și tradiții locale.
Creșterea infracționalității – liniștea comunității poate fi afectată de unele acțiuni
comportamentale negative ce țin de infracționalitate: furturi de la turiști, consum de alcool sau droguri, prostituție;
Mc Donald-izarea turismului – prin globalizarea și standardizarea ofertei de servicii și
reducerea specificului local.
O problemă importantă în ceea ce privește impactul turismului constă în faptul că este dificil de măsurat, întrucât efectele negative sau pozitive sunt nenumărate, implicând o serie de schimbări în sistemele de valori, comportament individual, relațiile de familie și ale colectivității, stil de viață, nivel de siguranță, conduită morală, expresii creative, obiceiuri tradiționale.
Turismul este unul dintre cele mai importante componente ale economiei globale. Acesta generează venituri de miliarde de dolari și milioane de locuri de muncă la nivel mondial, după cum precizează Organizația Mondială a Turismului. Astfel, activitățile turistice cunosc o largă răspândire și sunt din ce în ce diversificate, aducând nenumărate beneficii zonelor sau localităților unde se practică. Dar, în același timp, turismul are și o latură mai puțin benefică, în bună parte datorată acțiunilor investitorilor în turism, dar și turiștilor prin influențele negative asupra mediului înconjurător și valorilor socio-culturale ale comunităților-gazdă peste tot în lume.
Din punct de vedere economic, turismul generează venituri importante și locuri de muncă, dar banii care rămân în comunitate, precum și veniturile celor încadrați în activitățile turistice sunt în general destul de reduse.
Datorită activităților turistice neorganizate s-a ajuns la înființarea unor arii protejate, unde pot fi întâlnite exemplare unice sau deosebite de floră, faună sau elemente geologice, dar se întâmplă că unii turiști să cauzeze probleme deoarece provoacă daune prin poluarea produsă.
Din perspectiva socio-culturală, turismul promovează pacea și buna înțelegere, intermediind interacțiunea între oameni care provin din medii, culturi și tradiții diferite. Totuși, partea mai puțin plăcută este că, datorită globalizării, multe comunități își pierd identitatea culturală originală promovând kitch-ul și pseudo-cultura.
Dezvoltarea turismului ar trebui planificată de factorii decizionali pentru a minimiza din efectele negative induse de activitățileturistice desfășurate. Este impetuos necesar să fie elaborate și aplicate strategii de dezvoltare a turismului care să vizeze protejarea culturii locale, respectarea tradițiilor și promovarea responsabilității locale în gestionarea de programe și proiecte pentru o bună administrare a fondului de resurse naturale și antropice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potential Si Valorificare Turistica In Bazinul Superior al Moldovei (ID: 144741)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.