Posibilitati de Relansare a Turismului Prin Intermediul Unei Noi Forme de Turism

Posibilități de relansare a turismului

prin intermediul unor noi forme de turism

Cuprins

INTRODUCERE

CAP.1. COORDONATE GENERALE ALE PIEȚEI TURISTICE

1.1. Conținutul și caracteristicile pieței turistice

1.2. Oferta și producția turistică

1.2.1. Particularitățile ofertei turistice

1.2.2. Factorii determinanți ai ofertei turistice

1.2.3. Forme ale atractivității turistice

1.3. Cererea și consumul turistic

1.3.1. Particularitățile cererii turistice

1.3.2. Factorii determinanți ai cererii turistice

1.4. Tendințe actuale ale pieței turistice

CAP.2. PARTICULARITĂȚI ALE FORMELOR DE TURISM ȘI ALE SERVICIILOR TURISTICE SPECIFICE

2.1. Forme de turism

2.1.1. Criterii generale de clasificare și prezentare a principalelor forme de turism

2.1.2. Caracterizarea unor forme noi de turism

2.1.3. Turismul factor de relansare economică

2.2. Rolul și importanța serviciilor turistice

2.2.1. Clasificarea și caracteristicile serviciilor turistice

2.2.2. Calitatea serviciilor turistice

2.2.3. Serviciile turistice de bază și serviciile suplimentare

2.3. Comportamentul consumatorului de servicii turistice

CAP.3. OPORTUNITĂȚI DE RELANSARE A TURISMULUI DIN COMUNA VORONA, JUDEȚUL BOTOȘANI PRIN INTERMEDIUL UNOR NOI FORME DE TURISM (STUDIU DE CAZ)

3.1. Prezentarea generală a comunei

3.2. Atracții și obiective turistice din comuna Vorona, județul Botosani

3.3. Modalități de sporire a atractivității zonei prin intermediul noilor forme de turism

CAP.4. METODE DE PREDARE – ÎNVATARE LA DISCIPLINELE ECONOMICE

4.1. Considerații metodologice și delimitări conceptuale

4.2. Taxonomia metodelor de instruire

4.3. Metode activ-participative de predare – învațare la disciplinele economice

CAP.5. METODE DE EVALUARE A REZULTATELOR ELEVILOR LA DISCIPLINELE ECONOMICE

5.1. Evaluarea: problematică, funcții, tipologie

5.2. Metode de evaluare a cunoștințelor economice

5.3. Metode de apreciere a rezultatelor și performanțelor școlare

CAP.6. ASIGURAREA CALITĂȚII PROCESULUI DE PREDARE – ÎNVĂȚARE – EVALUARE PRIN INTERMEDIUL FIRMEI DE EXERCIȚIU

6.1. Firma de exercițiu cea mai bună practică

6.2. Înființarea unei firme de exercițiu

6.3. Planificarea activității în firma de exercițiu

6.4. Departamentele din cadrul firmei de exercițiu și procesele aferente

6.5. Încheierea activității în cadrul firmei de exercițiu și procesul de predare – primire

6.6. Managementul calității în firma de exercițiu

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

CAP.1. COORDONATE GENERALE ALE PIEȚEI TURISTICE

1.1. Conținutul și caracteristicile pieței turistice

1.2. Oferta și producția turistică

1.2.1. Particularitățile ofertei turistice

1.2.2. Factorii determinanți ai ofertei turistice

1.2.3. Forme ale atractivității turistice

1.3. Cererea și consumul turistic

1.3.1. Particularitățile cererii turistice

1.3.2. Factorii determinanți ai cererii turistice

1.4. Tendințe actuale ale pieței turistice

CAP.1. COORDONATE GENERALE ALE PIEȚEI TURISTICE

1.1. Conținutul și caracteristicile pieței turistice

Turismul și-a constituit în timp o piață proprie definită prin factori cu manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică și motivațională.

Piața turistică reprezintă o componentă a pieței, în general, și a pieței serviciilor, în special, având o serie de caracteristici cu acestea, dar și o serie de trăsături particulare determinate de specificul activităților în acest domeniu.

Piața turistică este reprezentată de totalitatea tranzacțiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul geografic și chiar timpul în care se desfășoară.

Piata turistica este constituita din urmatoarele elemente:

a) Ofertantii turistici – întreprinderi de o mare diversitate care opereaza pe piata turistica si care pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

Astfel, în functie de ceea ce vând ei se împart în :

· Ofertantii sau producatorii propriu-zisi de servicii turistice – vând turistilor unul sau mai multe servicii: structuri de primire turistica (unitati de cazare si de alimentatie), firme de transport, unitati de agrement, de tratament, etc.

· Ofertantii de produse turistice – agentiile de turism touroperatoare si detailiste care vând voiaje forfetare (pachete de servicii turistice).

În functie de modul de comercializare a ofertei regasim:

· Ofertanti turistici – îsi vând singuri produsele turistice pe care le realizeaza;

· Ofertanti distribuitori – ofera turistilor serviciile prestate de alte firme.

b) Cererea de servicii si produse turistice – reprezentata de numarul persoanelor care doresc sa calatoreasca periodic si temporar, în afara resedintei proprii pentru alte motive decât prestarea unor servicii. Consumatorii de produse turistice pot fi clasificati în functie de mai multe criterii astfel, pot fi grupati în consumatori potentiali sau efectivi (reali), interni sau internationali, etc.

c) Intermediarii din industria ospitalitatii, reprezentati de:

Agentii tour-operatoare, care concep produsele turistice; au dimensiuni mari si actioneaza pe piata turistica în calitate de angrosisti.

Agentii de turism detailiste care comercializeaza produse si servicii turistice si furnizeaza turistilor potentiali informatii referitoare la voiaj, transport, cazare, tarife practicate etc;

Institutii financiar – bancare, agentii de marketing.

d) Concurentii de pe piata turistica sunt categoria care reunese totalitatea ofertantilor de produse si servicii, atât turistice cât si de alta natura, care pot determina o deviere a cererii de la oferta proprie a operatorului din turism;

e) Prescriptorii ofera gratuit sau contra unor comisioane informatii despre produsele turistice. Exemplu: medicii care recomanda pacientilor anumite statiuni de tratament, profesorii carerecomanda elevilor sau studentilor sa viziteze anumite obiective turistice.

f) Legislatia legata de activitatea turistica cuprinde diferite acte normative, sub forma reglementarilor privind regimul de corculatie turistica, acordarea vizelor de intrare – iesire, regimul pasapoarelor, regimul vamal, etc.

g) Canalele de distributie a produselor turistice alcatuite din totalitatea mijloacelor prin care acestea sunt trasmise de la ofertantii turistici la consumatori, de obicei distributia realizându-se direct, de catre producatorii propriu-zisi , sau indirect, prin intermediul agentiilor de turism touroperatoare si detailiste.

h) Mijloace de comunicare – instrumente de informare, stimulare si convingere utilizate pentru a influenta consumul;

i) Mijloacele de transport constituie elementul indispensabil activitatii turistice, facând posibil consumul turistic la locul ofertei prin intermediul deplasarii pe cai ferate, rutiere, aeriene si maritime;

Particularitatile pietei turistice

O primă particularitate a pieței turistice rezultă din rolul determinant al ofertei turistice, a prezenței în structura produsului turistic, a elementelor intangibile si anume opacitatea. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei “imagini”, construită prin cumularea și sintetizarea tuturor informațiilor primite și acumulate de fiecare turist potențial.

La rândul ei, opacitatea generează particularități în modul de manifestare a concurenței pe piața turistică. Astfel, imposibilitatea cunoașterii în detaliu a produselor și „performanțelor" lor reduc, pe de o parte, rolul prețului ca instrument de reglare a raportului ofertă-cerere si îngrădesc intrarea în această ramură a liberei circulație a capitalului.

In aceste condiții, fiecare ofertant/producător reprezintă un mic monopol, determinând apariția structurilor specifice concurenței imperfecte.

Decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei.

Rezultă astfel, o altă particularitate a pieței turistice și anume că locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii.

Există de altfel, numeroase situații în care nu consumatorul este și cel care decide asupra achiziționării unui produs turistic.

Oferta turistică este rigidă, inelastică în timp și spațiu, nu poate fi stocată sau transformată, deci odată neconsumată, ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte elastică și supusă unor permanente fluctuații determinate de influența unei multitudini de factori.

Aceste caracteristici ale ofertei și cererii turistice implică întotdeauna un decalaj potențial între ele, ceea ce conferă activității turistice un risc ridicat.

Caracterul diferit al celor două componente ale pieței face mai dificilă corelarea lor și poate conduce la apariția unor combinații, ca de pildă: ofertă bogată și cerere mică; cererea mare și ofertă necorespunzătoare; ofertă dispersată și cerere concentrată etc.

Piața turistică este, de asemenea, caracterizată printr-o hipersensibilitate la variațiile macromediului, prin elasticitate și dinamism.

O altă particularitate a pieței turistice, decurgând din modul de manifestare a cererii, este mobilitatea (turistul trebuie să se deplaseze), altfel piața nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistică. Dependentă în mare măsură de cadrul natural, de condițiile locale, oferta turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii, ca în cazul altor piețe; cea care se deplasează, în vederea finalizării actului de vânzare-cumpărare, este cererea.

Piața turistică este caracterizată și prin concentrare în timp și în spațiu, specifică deopotrivă ofertei și cererii. Concentrarea, exprimată prin diferențe importante în amploarea activității și a volumului tranzacțiilor, de la o perioadă la alta și/sau de la o zonă la alta, are implicații asupra modului de funcționare a pieței, favorizând apariția unor situații de ofertă fără cerere și cerere fără ofertă, cu efect negativ asupra utilizării capacităților de producție, rezultatelor economice și satisfacerii clientelei.

Piața turistică înregistrează și o varietate de forme de manifestare; se poate vorbi, astfel, de o piață reală sau efectivă, potențială și teoretică; de o piață locală, națională, internațională-regională și mondială; de o piață diferențiată pe produse (tipuri de vacanțe/forme de turism), pe segmente de consumatori, pe tipuri de producători/ofertanți etc. – fiecare dintre acestea, prezentând o serie de trăsături distinctive.

Din punct de vedere al ariei, piata turistica poate fi locala, zonala, nationala sau internationala.

· Piata turistica locala cuprinde un mnmar restrâns de consumatori, iar oferta este bazata pe servicile unei destinatii.

· Piata zonala este formata din mai multe destinatii si ofera un produs turistic complex, având dezvoltate mijloacele de transport si comunicatiile.

· Piata nationala este limitata de teritoriul national al unei tari.

· Piata internationala cprinde teritoriile nationale ale statelor ce au stabilite relatii în domeniul turismului.

Capacitatea pietei turistice este reprezentata de necesitatea sau dorinta exprimata sau nu pe o anumita piata pentru un produs turistic, neluând în considerare nivelul veniturilor consumatorilor sau al preturilor produsului turistic si permite determinarea de catre specialistii de marketing a raportului în care se afla cererea si oferta, precum si locul ce îl detine pe piata globala. Capacitatea turistica se calculor două componente ale pieței face mai dificilă corelarea lor și poate conduce la apariția unor combinații, ca de pildă: ofertă bogată și cerere mică; cererea mare și ofertă necorespunzătoare; ofertă dispersată și cerere concentrată etc.

Piața turistică este, de asemenea, caracterizată printr-o hipersensibilitate la variațiile macromediului, prin elasticitate și dinamism.

O altă particularitate a pieței turistice, decurgând din modul de manifestare a cererii, este mobilitatea (turistul trebuie să se deplaseze), altfel piața nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistică. Dependentă în mare măsură de cadrul natural, de condițiile locale, oferta turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii, ca în cazul altor piețe; cea care se deplasează, în vederea finalizării actului de vânzare-cumpărare, este cererea.

Piața turistică este caracterizată și prin concentrare în timp și în spațiu, specifică deopotrivă ofertei și cererii. Concentrarea, exprimată prin diferențe importante în amploarea activității și a volumului tranzacțiilor, de la o perioadă la alta și/sau de la o zonă la alta, are implicații asupra modului de funcționare a pieței, favorizând apariția unor situații de ofertă fără cerere și cerere fără ofertă, cu efect negativ asupra utilizării capacităților de producție, rezultatelor economice și satisfacerii clientelei.

Piața turistică înregistrează și o varietate de forme de manifestare; se poate vorbi, astfel, de o piață reală sau efectivă, potențială și teoretică; de o piață locală, națională, internațională-regională și mondială; de o piață diferențiată pe produse (tipuri de vacanțe/forme de turism), pe segmente de consumatori, pe tipuri de producători/ofertanți etc. – fiecare dintre acestea, prezentând o serie de trăsături distinctive.

Din punct de vedere al ariei, piata turistica poate fi locala, zonala, nationala sau internationala.

· Piata turistica locala cuprinde un mnmar restrâns de consumatori, iar oferta este bazata pe servicile unei destinatii.

· Piata zonala este formata din mai multe destinatii si ofera un produs turistic complex, având dezvoltate mijloacele de transport si comunicatiile.

· Piata nationala este limitata de teritoriul national al unei tari.

· Piata internationala cprinde teritoriile nationale ale statelor ce au stabilite relatii în domeniul turismului.

Capacitatea pietei turistice este reprezentata de necesitatea sau dorinta exprimata sau nu pe o anumita piata pentru un produs turistic, neluând în considerare nivelul veniturilor consumatorilor sau al preturilor produsului turistic si permite determinarea de catre specialistii de marketing a raportului în care se afla cererea si oferta, precum si locul ce îl detine pe piata globala. Capacitatea turistica se calculeaza ca produs între capacitatea medie de consum si numarul comsumatorilor potentiali, fiind exprimata de obicei prin intermediul volumului ofertei, cererii si volumul încasarilor din activitatea turistica.

În functie de capacitate, piata turistica se clasifica în piata turistica teoretica, piata turistica potentiala si piata turistica efectiva.

· Piata turistica teoretica reflecta limitele de absorbtie a unui produs turistic pe o piata determinata, fara a lua în considerare preturile si tarifele practicate.

· Piata turistica potentiala reprezinta cererea solvabila, respectiv dimensiunile teoretice ale cererii care ar putea fi satisfacuta tinând cont de conditiile materiale si financiare ale populatiei din zona respectiva si a turistilor ce se estimeaza ca se vor deplasa în zona. Potentialul pietei turistice este mai mic decât capacitatea ei (piata turistica teoretica) datorita aparitiei unor conditii materiale, financiare etc., care limiteaza consumul de produse turistice.

· Piata turistica reala (efectiva) reprezinta ansamblul cererilor efective sau, numarul actelor de vânzare-cumparare finalizate pentru un anumit produs turistic într-o anumita perioada de timp si într-o anumita zona.

Raportul dintre piata turistica potentiala si piata turistica reala reflecta gradul de saturatie al pietei, respectiv: piata saurata – cererea efectiv realizata este egala cu cererea potentiala – sau piata nesaturata – cererea efectiv realizata este mai mica sau egala cu cererea potentiala.

Pentru analiza capacitatii pietei turistice se opereaza cu o serie de indicatori caracteristici printre care: numarul mediu de vizitatori, durata medie a sejurului, gradul de utilizare a capacittii de cazare etc. În analiza pietelor turistice este necesar sa se tina seama si de ciclu de viata al acestora. Ciclul de viata al pietei rezulta din însumarea ciclurilor de viata ale produselor si sunt cunoscute patru etape:

1. etapa de aparitie – presupune identificarea necesitatilor si dorintelor de consum ale unuia sau mai multor produse turistice;

2. etapa de crestere – produsul turistic cunoaste o dezvoltare, fiind oferit de una sau mai multe firme si are ca element caracteristic aparitia concurentei. Extinderea pietei se poate realiza pe cale intensiva sau extensiva;

3. etapa de maturitate – caracterizata de o concurenta acerba, fiecare firma de turism încercând sa-si gaseasca segmente de piata noi si cât mai atractive, recurgând chiar la reducerea profitului, ceea ce va conduce la fragmenatrea pietei în segmente tot mai mici.

4. etapa de declin – corespunde unei cereri tot mei scazute pentru produsele turistice existente, fiind determinata fie de caracteristicile si particularitatile produsului turistic, fie de conditiile sociale, economice, culturale si politice.

1.2. Oferta și producția turistică

1.2.1. Particularitățile ofertei turistice

Oferta turistică, categorie corelativă a pieței turistice, constituie, în multe situații, mobilul determinant al efectuării actului turistic.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică se împarte în primară, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale și secundară, incluzând ansamblul resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice etc.).

Ansamblul ofertei primare și secundare constituie oferta turistică potențială a unui teritoriu, care va deveni ofertă reală (efectivă) numai în măsura în care va întruni o serie de caracteristici pentru stimularea consumului turistic, respectiv atunci când se vor dezvolta condițiile necesare de primirea turiștilor și de petrecere a sejurului lor în ambianța caracteristică a resurselor primare și secundare, ca rezultat al dezvoltării bazei materiale a turismului și a infrastructurii sale tehnice.

Oferta primară nu are valoare intrinsecă: ea se distinge de oferta turistică secundară (produsă de mâna omului) prin faptul că resursele naturale nu pot fi reproduse artificial, ele fiind create de natură, atât în spațiu, cât și în timp.

Oferta turistică primară și secundară constituie deci "materia primă" pentru industria turismului, care se va modela în diferite produse turistice numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestațiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs turistic.

În literatura de specialitate se regăsesc și sub numele de resurse turistice antropice.

Această "materie primă", deși abundentă în aparență, devine din ce în ce mai limitată, ceea ce îngustează "spațiul turistic" și deci posibilitatea folosirii unui teritoriu în scopuri preponderent sau exclusiv turistice. în acest context, se impune o identificare realistă a resurselor turistice corespunzând motivațiilor efective, ca și evaluarea corectă a posibilităților de a transforma resursele potențiale și resursele utilizabile în scopuri turistice.

Distincția care trebuie evidențiată între oferta și producția turistică pornește de la definirea celor doi termeni.

Astfel

– oferta turistică este reprezentată de cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de „producție” a serviciilor turistice, ansamblul bunurilor materiale și serviciilor destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile specifice, infrastructura turistică și condițiile de comercializare (preț facilități).

-producția turistică este dată de ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentul turistic și bunurile materiale și care se materializează într-un consum efectiv.

Deci oferta presupune nu numai producția turistică, ci și existența factorilor naturali.

Relația ofertă turistică – producție turistică este marcată de o serie de particularități, care o diferențiază de aceeași relație existentă pe piața bunurilor materiale:

– producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta, în timp ce pe piața bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producția;

– oferta turistică există și independent de producție, pe când producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta bunurilor materiale nu se poate detașa de existența unei producții;

– structura ofertei turistice nu coincide întodeauna cu structura producției turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri reflectă structura producției respective;

– oferta turistică e fermă – există atât timp cât există și elementele care o compun, pe când, producția turistică e efemeră, ea există atât timp cât se manifestă consumul și încetează o dată cu încheierea acestuia.

Relația dintre cele două elemente este foarte complexă, de intercondiționare reciprocă, oferta fiind sursă a producției turistice iar producția fiind cea care dă viață, mobilizează oferta.

Caracteristicile ofertei

Așa cum rezultă și din definițiile prezentate, oferta turistică are:

un caracter complex și eterogen, fiind alcătuită din mai multe componente, care se pot structura astfel:

– potențialul turistic, ca element de atracție a cererii turistice format din totalitatea resurselor naturale și antropice ale unei zone;

– echipamentul turistic, alcătuit din ansamblul activelor fixe și circulante care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor;

– serviciilor prestate turiștilor și bunurilor oferite acestora spre consum, bunuri cu destinație turistică exclusivă;

– forța de muncă, cea care transformă din potențiale în efective celelalte elemente sus-menționate.

Complexitatea ofertei turistice (și a producției, în egală măsură), este dată și de numărul mare de prestatori sau „fabricanți” ai produselor turistice. Faptul că produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul său, face aproape imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor prestațiilor generate de consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializați, au profile diferite, uneori chiar interese diferite și cel mai adesea un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea produsului turistic participă societăți comerciale care au ca obiect de activitate cazarea, masa, transportul, agrementul, „fabricarea” călătoriilor turistice (tour-operatorii), de asemenea pot participa organisme și asociații cu vocație socială, organisme locale și teritoriale etc.

Pe lângă această specializare puternică a prestațiilor de servicii turistice, trebuie să menționăm și faptul că între aceștia predomină întreprinderile mici și mijlocii, fapt care a și dus la o fărâmițare excesivă a ofertanților de servicii turistice. Așa cum se poate constata, însă acesta nu exclude posibilitatea regrupării lor în organisme puternice, bine individualizate, care pot domina piața turistică, la un moment dat.

O altă caracteristică a ofertei turistice, cu multiple implicații în realizarea actului turistic, o reprezintă

rigiditatea.Această particularitate este datorată, în primul rând, inadaptabilității (adaptabilității reduse) la variațiile atât cantitative cât și calitative ale cererii turistice.

Imposibilitatea deplasării ofertei, care presupune mobilitatea consumatorului și nu a produsului turistic, constituie o altă particularitate a ofertei turistice. De asemenea, oferta turistică nu poate fi stocată – odată neconsumată, ea se pierde-, aspect care presupune cheltuieli suplimentare pentru agenții economici ofertanți în sensul promovării produselor turistice și adaptării acestora la mutațiile intervenite în structura cererii.

Oferta turistică este dependentă de echipamentele turistice, de numărul și structura forței de muncă. Investițiile, atât materiale, cât și umane, în industria turistică, sunt foarte costisitoare, fapt care nu permite înlocuirea rapidă a acestora pentru a se adapta la mobilitatea cererii turistice.

După cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei și producției turistice, neconcordanța în timp și spațiu a cererii cu oferta turistică poate fi generatoarea unor efecte economice și sociale de mare amploare, ce se concretizează în: satisfacerea necorespunzătoare a turiștilor, neutilizarea echipamentelor turistice și ca atare, prelungirea duratei de amortizare a acestora și încetinirea ritmului de înlocuirea a capacităților uzate fizic sau moral etc.

Dar, prin eforturile conjugate ale organizatorilor și prestatorilor de servicii turistice, printr-o bună cunoaștere a tendințelor în evoluția cererii turistice, se poate profita, în anumite limite, de o altă caracteristică

posibilitatea substituirii unui tip de ofertă cu altul. Acestea presupune însă ca și motivațiile turistice să se poată substitui la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofertei să aibă un caracter polifuncțional, să satisfacă alternative de consum diverse.

Oferta turistică

Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la obținerea produsului turistic, respectiv: potențialul natural și antropic, echipamentul de „producție” a serviciilor turistice, diversitatea bunurilor materiale(industriale, alimentare), infrastructura turistică și condițiile de comercializare(preț, înlesniri etc.). În această accepție, se poate spune că oferta integrează ansamblul resurselor economice mobilizate în calitate de factori ai producției turistice.

Oferta turistică este considerată a fi : „ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea”, sau, mai complex privită: „elementele de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor”

O definiție mai cuprinzătoare a ofertei turistice este următoarea: ,, totalitatea resurselor naturale și antropice, împreună cu echipamentele de producere și comercializare a produselor turistice, bunurile și serviciile destinate consumului turistic, condițiile de comercializare a acestora, infrastructura turistică și forța de muncă necesară activității turistice.

Practic, oferta turistică a unei țări, zone sau stațiuni turistice cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse în valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice, dar și infrastructura tehnico-materială care permite valorificarea resurselor turistice.

Elementele structurale ale ofertei pot fi grupate în două categorii:

Elemente de atracțivitate, existente la un moment dat numai potential (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceiasi valoare turistica in tot timpul anului, ci au variabilitate in timp, determinand sezonalitatea ofertei

Elementele funcționale, alcătuite din echipamentul și serviciile care fac posibilă desfășurarea producției turistice.

Particularitățile ofertei turistice

Complexitatea- se referă la structură, elementele componente referindu-se la atracția turistică și elementele funcționale;

Rigiditatea- se referă la imposibilitatea stocării, lipsa de adaptabilitate, la variațiile sezoniere;

Substituirea- se referă la utilizarea ofertei în alte scopuri decât cel sezonier.

Oferta turistică se împarte în două categorii:

Oferta turistică primară- este reprezentată de totalul resurselor naturale de interes turistic și se deosebește prin faptul că resursele naturale nu pot fi reproduse artificial;

Oferta turistică secundară- este reprezentată de totalitatea resurselor turistice create de om (antropice).

În funcție de resursele naturale oferta are anumite limite de odin temporal, putând avea caracter permanent sau sezonier.

Diversificarea produselor turistice clasice a cunoscut în perioada 1995-1998 o amploare datorită căreia același produs turistic poate fi găsit azi într-o multitudine de variante, combinate cu oferta de produse turistice noi.

Producția turistică reprezintă ,,ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentul de producție și bunurile materiale, și care, în cadrul unei ambianțe specifice se materializează într-un consum efectiv”.

Oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei. Oferta turistică este fermă, există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producția turistică este efemeră ,există cât timp se manifestă consumul și se întrerupe odată cu întreruperea consumului.

Această relație specială dintre oferta turistică și producția turistică reliefează rolul principal al ofertei ca sursă a producției turistice, dar și rolul producției în mobilizarea ofertei date.

1.2.2. Factorii determinanți ai ofertei turistice

Determinanți ai ofertei turistice:

Teritoriul- reprezinta elementul indispensabil al ofertei, intrucat spatiul se constituie in suport al acesteia. In turism, teritoriul este definit atat sub aspect cantitativ prin capacitatea de primire a teritoriului dar si sub aspect calitativ prin atractivitatea sau valoarea turistica a acestuia, care poate fi naturala sau creata.

Capacitatea optima de primire exprima numarul maxim de turisti ce pot fi primiti de un teritoriu fara a prejudicia mediul geografic si social. Atractivitatea teritoriului creste o data cu distanta, insa apare un punct de la care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al transportului si oboselii determinate de parcurgerea distantei.

Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluata luand in cosiderare urmatoarele elemente: 

-Accesibilitatea: asezare geografica, cai de acces, mijloace de transport

-Conditii de relief: trepte de relief, rauri, lacuri, monumente ale naturii, rezervatii si parcuri –

-Conditii meteorologice: climatul si sezonalitatea, precipitatii, vanturi, puritatea aerului, frecventa zilelor insorite, durata si grosimea stratului de zapada.

-Frumusetea peisajului natural.

-Valoarea terapeutica si volumul unor elemente naturale izvoare de ape minerale si termale, namoluri terapeutice, microclimat si topoclimat.

-Patrimoniul cultural-istoric: vestigii si locuri istorice, monumente istorice, de arta, etnografie si folclor, traditii si obiceiuri.

-Conditii demografice: numarul, structura si dinamica populatiei, forta de munca, migratia.

Sectorul terțiar- se constituie in elementul determinant al ofertei turistice intrucat grupeaza activitati de prestare de servicii care reprezinta premize si factori pentru dezvoltarea ofertei turistice.

Diversitatea ofertei turistice este data de proportia in care se combina cele cinci categorii de servicii cuprinse in prestatia turistica:

activitatea de organizare si comercializare a ofertei turistice

activitatea de transport

activitatea de cazare si restaurare

activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic

activitatea de agrement, tratament.

Baza tehnico-materială- cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a ofertei turistice care, impreuna cu forta de munca, creeaza premizele necesare desfasurarii activitatii turistice. Baza tehnico-materiala a cazarii este importanta pentru ca nu este de conceput un consum turistic fara utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacitatii de cazare.

Oferta turistica este formata dintr-un grup de elemente existente la un moment dat numai potential (oferta potentiala), si dintr-un grup de elemte prin intermediul carora aceasta este pusa in valoarea (oferta reala).

Unele elemente sunt create de activitatea umana, altele sunt naturale. Unele isi sporesc valoarea in timp (in special cele istorice), devenind tot mai atractive, interventia omului fiind de conservare si ameliorare a valorii lor, altele se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie produse si reproduse in permanenta.

Modul acesta propriu de existenta al ofertei ii conferta o serie de trasaturi care particularizeaza insasi produsul turistic si determina in mare masura modul concret in care se realizeaza concordanta cu cererea de servicii turistice. Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare numar de nevoi, fiind foarte diferite ca mod de prezentare, fiecare element constituidu-se de fapt intr-o oferta separata. Aceasta imprima ofertei un caracter eterogen si complex.

Oferta turistica este rigida intrucat pentru a putea fi consumata este necesara deplasarea consumatorului si nu a produsului, ia nu se poate stoca, iar oferta potentiala de servicii nevalorificata intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico materiale.

Rigiditatea ofertei decurge si din imposibilitatea adaptarii sale permanente la variatiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii determinate de diversificarea motivatiilor. Acest lucru are consecinte importante asupra eficientei si riscurilor investitiilor in oferta turistica.

Principalii factori care determina nivelul si structura ofertei turistice sunt:

Factori naturali si antropici (factori naturali de clima, resurse naturale si antropice, fauna si flora etc.).

Cu anumite exceptii, pentru ca un anumit spatiu sa fie atractiv si sa aiba valoare turistica, el trebuie sa ofere anumite conditii, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase si nepoluate, configuratie geografica echilibrata, conditii meteorologice prielnice, fauna rara etc., fie antropice, respectiv resurse de patrimoniu cultural, religios, arhitectural etc., de natura muzeelor, cladirilor istorice, manastirilor etc..

Exista insa pericolul ca anumite zone turistice sa se supraaglomereze, iar prin valorificarea excesiva a unor resurse turistice sa se degradeze patrimoniul -natural, in special- si sa se diminueze interesul anumitor categorii de turisti, cum ar fi iubitorii de arta sau cei care practica turismul ecologic.

Factori economici si tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar, baza tehnico-materiala turistica).

Nivelul de dezvoltare al sectorului serviciilor in general si al turismului, in special, se afla in stransa legatura cu nivelul de dezvoltare economica de ansamblu. Dimensiunea sectorului tertiar si aportul acestuia la

crearea produsului intern brut, ponderea populatiei ocupate in acest sector, nivelul resurselor materiale si financiare alocate, indica, fara dubii, gradul de dezvoltare a unei societati.

Cresterea volumului de activitate in sectorul tertiar constituie, in mod paradoxal, nu numai premizele, ci si factorii dezvoltarii ofertei de servicii turistice; anumite servicii, desi destinate satisfacerii nevoilor individuale ale membrilor societatii, contribuie la formarea ofertei turistice (servicii de transport si telecomunicatii, servicii medicale etc.).

Pe de alta aparte, oferta turistica depinde de marimea, structura si calitatea bazei tehnico-materiale (in care sunt incluse structurile de cazare, alimentatie publica, tratament si agrement) , ale carei dimensiuni depind de resursele materiale si financiare investite, precum si de tehnologia prin care este generata. In general, prin intermediul unor echipamente bine dezvoltate, care incorporeaza tehnologii de ultima ora, se poate suplini cu succes lipsa resurselor naturale (un parc de distractii bine echipat poate atrage turistii la fel de bine ca si resursele naturale originale; un exemplu in acest sens poate fi Apraterul in Austria).

Factori umani.

Calitatea resurselor umane care activeaza in turism poate influenta in mod considerabil oferta turistica.

Ponderea importanta detinuta de forta de munca in turism particularizeaza aceasta activitate si influenteaza chiar atractivitatea turistica. Personalul bine pregatit din punct de vedere profesional, cu o inalta constiinta morala, constient de raspunderea care ii revine in actul prestatiei, contribuie in mod direct la realizarea unei calatorii turistice reusite si la cresterea prestigiului prestatorilor de servicii turistice.

Determinantii ofertei turistice (factorii care influențeazã oferta turistica):

1. Prețul ofertei turistice-direct proporțional cu oferta(vânzãtorii cresc oferta dacã sunt stimulați de un preț ridicat)
2. Costul consumului de produse turistice-invers proporțional cu oferta (vânzãtorii doresc cheltuieli cât mai scãzute pentru a-și putea maximiza profitul)

3. Cererea de consum turistic-direct proporționalã cu oferta turisticã(vânzãtorii sunt stimulați în momentul în care existã mulți cumpãrãtori)
4. Numãrul și dimensiunile ofertei turistice (concurența)-invers proporționalã(un ofertant are șanse mult mai mici de supraviețuire pe o piațã cu concurențã puternicã)

1.2.3. Forme ale atractivității turistice

Parte componentă a ofertei turistice, potențialul constituie, datorită valorii, originalității și diversității componentelor sale, condiția esențială a dezvoltării turismului într-un perimetru

dat.

Potențialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor (naturale și antropice) ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru

vizitarea și primirea turiștilor.

Aceste elemente naturale sau antropice sunt privite ca “atracții turistice” sau “resurse turistice”, termeni al căror conținut diferă.

Termenul de atracții turistice se referă la elementele naturale sau antropice care pot atrage vizitatorii într-un loc, care produc impresii. Exemple: o plajă, un munte, o cascadă,

un monument de arătat, un obiectiv istoric și altele.

Termenul de resurse turistice este mai complet, desemnând atât atracția propriu-zisă, cât și implicațiile de ordin economic ale acestora, “materia primă” care urmează să fie supusă unui proces de prelucrare în vederea obținerii produsului turistic. Potențialul turistic reprezintă deci oferta turistică potențială a unui teritoriu dat.

Prelucrare după V. Glăvan – “Geografia turismului în România,

Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București, 1996

Valorificarea potențialului turistic presupune existența alături de resursele naturale și antropice și a bazei materiale specifice, precum și a infrastructurii.

Patrimoniul turistic este deci rezultatul combinării tuturor acestor elemente:

Adaptare după V. Glăvan – “Geografia turismului în România,

Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București, 1996

Componentele potențialului turistic natural

a) Relieful – este cel mai variat și important element de potențial turistic atât prin valoarea peisagistică cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă.

Principalele atracții ale reliefului sunt generate de:

– treptele și formele de relief (relieful glaciar, carstic, vulcanic ș.a.);

– stâncile cu forma bizară;

– fenomenele geologice ș.a.

Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, alpinismului, odihnei și recreării, speoturismului cât și ca suport pentru alte elemente de potențial (hidrografie, floră, faună etc.).

Adaptare după V. Glăvan – “Geografia turismului în România,

Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București, 1996

b) Clima – contribuie la crearea ambianței favorabile călătoriei prin:

– regimul precipitațiilor;

– temperatura și umiditatea aerului;

– nebulozitatea atmosferei;

– brizele montane și marine.

Clima constiuie o condiție de bază pentru practicarea unor forme de turism:

sporturile de iarnă – prin prezența, consistentă și menținerea stratului de zapadă;

cura heliomarină;

climatoterapia.

c) Hidrografia – contribuie la sporirea atractivității unei zone turistice prin prezența

următoarelor elemente de potențial turistic: râuri, fluvii; lacuri naturale (inclusiv cele terapeutice) și antropice; mări, delte și estuare; ape minerale și termominerale și favorizează practicarea turismului de sfârșit de săptămână, de pescuit, de cură heliomarină, de practicare a sporturilor nautice, de tratament balnear.

d) Vegetația – reprezentată prin păduri, pajiști, arborete și altele reprezintă:

atracție turistică în sine: exemple: parcuri naturale – ca destinații de vacanță, parcuri dendrologice, rezervații științifice;

un element care sporește atractivitatea celorlalte componente ale potențialului turistic.

Ea prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere, agrement.

e) Fauna – prezintă din punct de vedere turistic, o importanță:

cinegetică și piscicolă – datorită bogăției și varietății speciilor;

estetică – contribuind astfel la creșterea atractivitații zonelor vizitate;

științifică – datorită existenței unor specii rare sau pe cale de dispariție protejate în rezervații și parcuri zoologice și constituie o motivație pentru practicarea turismului de vânătoare și pescuit sportiv, științific, de cunoaștere.

f) Rezervațiile naturale – prezintă importanță:

sub aspect estetic – ca element de atractivitate;

cognitiv-științific ca bază a turismului profesional și de cunoaștere.

Componentele potențialului turistic antropic

România dispune de un bogat și valoros potențial antropic, rezultat al existenței și

istoriei de peste două milenii a poporului român în acest spațiu geografic.

Componentele potențialului turistic antropic, care se evidențiază prin atractivitatea și

valoarea lor, se grupează în:

a) potențialul cultural-istoric:

1. vestigii arheologice și monumente istorice și de artă;

2. elemente de etnografie și folclor;

3. instituții si evenimente cultural-artistice.

b) potențialul tehnico-economic;

c) potențialul socio-demografic.

Preluare dupa R. Minciu – „Economia turismului in Romania” Editura Uranus, Bucuresti, 2000

1.3. Cererea și consumul turistic

Economic vorbind, cererea poate fi definită drept cantitatea de bunuri și servicii care pot fi cumpărate la un anume pret de-a lungul unei perioade date de timp. Conceptul de "cantitate" este însă dificil de definit în turism.

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorinŃa de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinŃei proprii pentru alte motive decât prestarea unei activităŃi remunerate la locul de destinaŃie". Sau, în același mod de înŃelegere, după Robert Lanquar, economist francez, "desemnăm prin cerere turistică, aceea a persoanelor care se deplasează periodic și în mod temporar, în afara rezidenŃei obișnuite pentru motive de călătorie altele decât pentru a munci sau pentru a desfășura o activitate remunerată".

Cererea turistică se manifestă la locul de reședinŃă al turistului, unde conturează ceea ce se cheamă "bazinul cererii", fiecare bazin autonomizându-se, pe plan internaŃional, prin caracteristicile economice, etnice, sociale și politice ale teritoriului naŃional căruia îi este integrat.

Consumul turistic este cel ce asigură transformarea interfeŃei în suprapunere, în timp și spaŃiu, a celor doi factori: cererea turistică și oferta turistică. Aceasta, întrucât în cazul turismului locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii.

Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte desfășurate în timp și spaŃiu:

1) înainte de începerea deplasării efective către locul de destinaŃie turistică, dar legat de aceasta (de pildă achiziŃionarea de material sportiv necesar pe circuit sau la destinaŃie);

2) în timpul deplasării spre locul de destinaŃie (de exemplu transport);

3) la locul de destinaŃie (de exemplu cazare, alimentaŃie, agrement etc.).

Consumul turistic reprezintă o agregare, exprimată în termeni monetari, referitoare la cheltuielile făcute de client (turist), în calitatea lui de reprezentant al cererii, pentru o serie de bunuri substanŃiale și servicii

1.3.1. Particularitățile cererii turistice

Comparativ cu cererea de mărfuri, cererea turistică prezintă o serie de particularităŃi, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru mărfuri și servicii ale populaŃiei:

cererea turistica are un grad ridicat de spontaneitate, este foarte elastica si supusa permanent unor fluctuatii , aflandu-se sub incidenta unei multitudini de factori, de nature diferite (economici, demografici, psihologici, politici ). Elasticitatea ridicata a cererii face posibila amanarea satisfacerii nevoilor de ordin turistic. In majoritatea cazurilor aceasta amanare este asociata cu atractivitatea elementelor din structura ofertei , elasticitatea cererii fiind deci si un element important al accentuarii caracterului sezonier al acesteia.

cererea turistica se caracterizeaza printr-un grad mare de complexitate si eterogenitate , studierea ei presupunand segmentarea pietei dupa o serie de criterii : varsta, categoria socio-profesionala, obiceiuri de consum

cererea turistica presupune un grad mare de mobilitate, au loc schimbari relativ rapide (cantitativ si structural) sub influenta unor factori obiectivi si subiectivi

cererea turistica are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distributiei inegale si a caracterului nestocabil al ofertei turistice, dar si datorita dependentei circulatiei turistice de conditiile naturale

cererea turistică nu se caracterizează printr -un consum periodic al aceluiași produs turistic oferit la aceeași destinație turistică

are loc o evolutie continua a cererii turistice : volum, structură,dispersie spațială și temporală, însă creșterile nu au o ritmicitate constantă și nici o dispersare unitară spre toate destinațiile turistice

cererea turistica este mai putin presanta si are o tendinta puternica de concentrare in spatiu la nivelul destinatiilor turistice

cererea agroturistica se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat; aceasta evolueaza sub influenta unei multitudini de factori de natura economica, sociala , psihologica, politica, iar actiunea acestor factori determina marimea si structura cererii , dimensiunile si tendintele consumului , fluxurile circulatiei turistice.

Cererea turistica este mult mai sensibila la modificarea veniturilor populatiei. Spre exemplu, odata cu scaderea veniturilor reale ale populatiei , cererea pentru servicii turistice se reduce intr-un mod drastic.

1.3.2. Factorii determinanți ai cererii turistice

Evolutia turismului se afla sub influenta a numerosi factori care variaza ca intensitate si mod de actiune.

In literature de specialitate gasim numeroase modalitati de clasificare a factorilor de influenta a cativitatii de turism, avand la baza mai multe criteria, cum ar fi:

Dupa natura sau continutul acestora se deosebesc:

Factori economici:

Veniturile populatiei si modificarile acestora;

Oferta turistica;

Preturile si tarifele produselor turistice;

Factori tehnici:

Performantele mijloacelor de transport;

Dotarile tehnice existente in unitatile hoteliere, de alimentative, etc.

Tehnologiile folofite in constructii.

Factori sociali:

Urbanizarea;

Timpul liber;

Factori demografici:

Evolutia numerica a populatiei;

Structura pe varste;

Modificarea duratei medii de viata;

Structura pe sexe, grupe de varsta, categorii socio-profesionale.

Factori psihologici, educativi si de civilizatie:

Nivelul de instruire;

Setae de cultura;

Temperamental;

Caracterul individual;

Dorinta de cunoastere, etc.

Factorii naturali:

Asezarea geografica;

Relieful;

Clima;

Pozitia fata de principalele cai de comunicatie.

Factori organizatorici si politici:

Formalitati la frontiera;

Facilitate in turismul organizat;

Conflicte sociale, entice, religioase;

Regimul vizelor.

Dupa durata actiunii lor in timp factorii pot fi grupati in:

Factori cu actiune permanenta:

Cresterea timpului liber;

Modificarea veniturilor;

Miscarea demografica, etc.

Factori sezonieri:

Succesiunea anotimpurilor;

Structura anului scolar;

Activitatea in agricultura.

Factori conjuncturali:

Crizele economice, politice;

Confruntarile armate;

Catastrofele naturale;

Conditiile meteorologice, etc.

Dupa importanta (rolul) lor in determinarea fenomenului touristic, se deosebesc:

Factori primari:

Veniturile populatiei, oferta, preturile, timpul liber, mutatiile demografice;

Factori secundari:

Climatul international, formalitatile de viza sau frontier, diverse facilitate.

In functie de directia de actiune, factorii pot fi grupati in:

Factori exogeni:

Cresterea veniturilor, evolutia numerica a populatiei, sporirea gradului de urbanizare, etc.

Factori endogeni:

Lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite, nivelul tarifelor, facilitate de pret, pregatirea personalului, etc.

Dupa profilul de marketing, factorii se impart in:

Factori ai cererii turistice:

Veniturile, urbanizarea, timpul liber.

Factori ai ofertei turistice:

Conditiile natural, baza materiala, costul prestatiilor, diversitatea si calitatea serviciilor.

Factori ai confruntarii cererii-oferta:

Distributia agentiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Acesti factori sunt dinamici, schimbatori si intr-o anumita masura pot fi dirijati in folosul dezvoltarii turismului.

Dintre acestea cea mai mare influenta asupra cererii turistice o au:

1. Veniturile populatiei reprezinta principal conditie pentru manifestarea cererii turistice, fiind deci suportul material al dezvoltarii turismului. Nivelul lor este influentat de nivelul de dezvoltare economica si sociala a unei tari.

Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a partii care ramane dupa acoperirea neviolor fiziologice adapost, hrana, imbracaminte, incaltaminte)influenteaza nivelul cheltuielilor pentru turism.

Veniturile influenteaza circulatia turistica atat cantitativ, prin modificarea numarului turistilor, cat si calitativ, determinand durata deplasarii, intensitatea plecarilor in vacant, caracterul organizat sau particular al prestatiei, distant pe care se efectueaza calatoria, realizarea calatoriei in interiorul sau in afara granitelor tarii, optiunea pentru un anumit mijloc de transport, etc.

2. Preturile si tarifele

Influenta preturilor poate viza produsul touristic in ansamblul lui sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentative, agreement; se poate manifesta in raport cu piata interna sau international; poate produce mutatii cantitative sau calitative.

In general, practicarea unor tarife ridicate limiteaza accesul serviciilor turistice si se reflecta mai ales in reducerea numarului de turisti, a duratei sejurului, a distantelor de calatorie, a frecventelor plecarilor in vacante etc.

In acelasi timp nu sunt excluse reactiile adverse, in carea tarife foarte scazute pot genera neincrederea turistilor in calitatea serviciilor, determinind o reducere a solicitarilor pentru serviciile turistice respective.

3. Oferta turistica- ansamblul elementelor care motiveaza deplasarea in scop touristic si anume: resursele turistice natural si antropice, echipamentele turistice, bunurile si serviciile destinate consumului touristic, forta de munca, infrastructura, conditiile de comercializare (preturi, facilitate etc.). fiecare dintre aceste elemente isi are contributia in dezvoltarea turismului. Existent unor resurse turistice valoroase , desi importanta, nu este suficienta pentru atragerea turistilor in zona. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltarea abazei material, de calitatea si diversitatea serviciilor oferite.

4. Progresul tehnic inregistrat in domeniul dezvoltarii mijloacelor de transport si in infrastructura turistica vizibila si invizibila, aferenta folosirii acestora, constituie un alt factor important de influenta.

5. Timpul liber al sfarsitului de saptamana, al concediilor si vacantelor influenteaza prin marimea sa posibilitatile de practicare a turismului.

1.4. Tendințe actuale ale pieței turistice

Piata reprezinta sfera economica de interferenta a cererii cu oferta si este formata din "totalitatea cumparatorilor si vânzatorilor între care au loc tranzactii cu anumite bunuri si servicii. "

Piata turistica este definita ca fiind "sfera economica de interferenta a ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cererea turistica, materializata prin consum."

La sfârșitul acestui secol și mileniu industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă.

Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător.

Acțiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecționarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătățirea condițiilor de viață.

Studii de specialitate din cadrul WTO (Organizatiei Mondiale a Comertului) au identificat principalele tendințe ce se înregistrează în domeniul turismului, până în prezent și care se va amplifica în perspective anilor 2020, în ceea ce privește cererea și oferta turistică.

Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi menționate următoarele:

un număr mereu crescând de turiști doresc să-și satisfacă hobby-urile și interesele lor speciale, bazate pe natură, locuri istorice, activități economice și interese profesionale;

turismul etnic, reprezentat de cei ce doresc să-și viziteze locurile unde s-au născut ei sau strămoșii lor este în creștere; o latură aparte o formează turismul religios format din persoanele care, prin pelerinaje, vizitează locuri sfinte, legate de convingerile lor religioase;

crește cererea pentru noi destinații, cu repercusiuni benefice dezvoltării de noi zone sau asupra îmbunătățirii și extinderii celor existente;

sporește preocuparea pentru menținerea sau ameliorarea stării de sănătate și, în acest fel, stimulează dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și centrelor de tratament balneare; hotelurile clasice din stațiuni încep să se adapteze la noile orientări ale cererii, incluzând facilități și unități pentru gimnastică, fitness, alte tratamente și procedure netradiționale etc., crescând interesul solicitanților;

se constată o tendință de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă; aceasta permițând dezvoltarea mai multor destinații turistice, iar pentru satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilități și activități pentru turiști, în toate anotimpurile;

crește numărul persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active și dornice de călătorii, fără să se înregistreze reduceri la numărul de persoane de vârsta medie sau din rândul populației tinere; în paralel, persoanele handicapate călătoresc într-un număr crescând, fapt ce determină adaptarea serviciilor și utilităților pentru necesitățile acestui segment de clientelă;

turiștii devin mai experimentați și sofisticați și așteaptă atracții de bună calitate, utilități și servicii pe măsură și tarife /prețuri adecvate calității în călătoriile lor;

călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferințe, reuniuni etc. continuă să se dezvolte, aducând beneficii tot mai mari organizatorilor; multe persoane care participă la astfel de acțiuni sunt în același timp și turiști "de vacanță" care doresc să cunoască zona pe care o vizitează;

sporește numărul turiștilor care sunt preocupați de problemele de mediu natural sau social și, prin urmare, cresc căutările unor destinații foarte puțin poluate și fără probleme de mediu sau de natură socială; ca urmare a acestor orientări, foarte multe destinații sunt preocupate în adoptarea unor programe de dezvoltare și doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care evită problemele de mediu sau de natură socială, optimizându-se și beneficiile economice;

stațiunile turistice mai vechi sunt restructurate și revitalizate pentru a corespunde așteptărilor prezente ale turiștilor, procesul fiind planificat și condus cu multă precauție;

turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare și marketing.

CAP.2. PARTICULARITĂȚI ALE FORMELOR DE TURISM ȘI ALE SERVICIILOR TURISTICE SPECIFICE

2.1. Forme de turism

2.1.1. Criterii generale de clasificare și prezentare a principalelor forme de turism

2.1.2. Caracterizarea unor forme noi de turism

2.1.3. Turismul factor de relansare economică

2.2. Rolul și importanța serviciilor turistice

2.2.1. Clasificarea și caracteristicile serviciilor turistice

2.2.2. Calitatea serviciilor turistice

2.2.3. Serviciile turistice de bază și serviciile suplimentare

2.3. Comportamentul consumatorului de servicii turistice

2.1. Forme de turism

2.1.1. Criterii generale de clasificare și prezentare a principalelor forme de turism

Turismul (care implica alegerea deliberata a intinerariilor, a perioadei si duratei sejurului de catre fiecare turist in parte) are ca scop satisfacerea anumitor necesitati de ordin social, cultural, spiritual, medical sau de alta natura, si urmareste satisfacerea nevoilor consumatorului de servicii turistice.

Tinand seama de aceste considerente s-au grupat o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:

Dupa locul de provienenta al turistilor:

Turism national;

Turism international:

Turism receptor;

Turism emitator.

Dupa gradul de mobilitate al turistului:

Turism de sejur:

Turism de sejur scurt;

Turism de sejur de durata medie;

Turism de sejur lung.

Turism de circulatie;

Turism de tranzit.

Dupa sezonalitate:

Turism de iarna;

Turism de vara;

Turism de circumstanta.

Dupa mijlocul de transport folosit de turist:

Drumetia;

Turism cu trenul;

Turism rutier;

Turism aerian.

Dupa motivatia deplasarilor:

Turism de agrement;

Turism de odihna si recreere;

Turism sportiv;

Turism de tratament si cura balneo-medicala;

Turism de cumparaturi;

Turism tehnic si stiintific;

Turism religios;

Turism rural;

Turism de afaceri.

Dupa caracteristicile socio-economice ale cererii:

Turism particular;

Turism social;

Turism de afaceri si congrese.

Dupa caracteristicile prestatiei turistice principale:

Turism de litoral;

Turism montan;

Turism in statiuni balneo-climaterice;

Turism cu caracter special (vanatoare si pescuit sportiv).

Dupa categoria de varsta si ocupatia turistilor:

Turism pentru tineret;

Turism pentru populatia activa;

Turism pentru pensionari.

Dupa momentul si modul de angajare a prestatiilor:

Turism organizat;

Turism neorganizat;

Turism semiorganizat.

în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:

turismul national (intern) practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;

turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință.

turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță.

turism receptor (incoming), de primire sau activ, care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:

turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;

turism de sejur mediu a carui durata este mai mica de 30 de zile, perioada care coincide cu durata apreciata a concediilor platitae. Este practicat de toate categoriile de populatie, indiferent de nivelul veniturilor (turism de masa)

turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.

turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

Turism de tranzit (turism international) – presupune traversarea cu sau fara oprire, a unor tari sau zone, pentru a ajunge la anumitae destinatii mai indepartate

c) dupa sezonalitate distingem:

Turism continuu practicat pe intreaga durata a anului (cura balneara, afaceri, cultural);

Turism sezonier legat de existenta unor conditii naturale sau a unor evenimente cultural artistice, sportive. El se grupeaza in:

turism de iarna (pentru zapada si soarele din timpul iernii);

turism de vara (legat de apa, soare, litoral, bai de namol, cure heliomarine);

turism de circumstanta (ocazional) este determinat de desfasurarea anumitor actiuni specifice (sezonul de vanatoare si pescuit sportiv) sau de participarea la diferite festivitati, cu caracter periodic sau ocazional (folcloric, cultural-artistic, sportiv etc.).

d) după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeția – excursiile pedestre cu scop recreativ si de ingrijire a sanatatii in zonele nepoluate, cu o natura nealterata. La aceasta se pot asocia excursiile in munti, alpinismul, camparea in corturi, vanatoarea si pescuitul sportiv.

turism feroviar – trenul ramane un important mijloc de transport solicitat de persoanele dornice de calatorii, datorita avantajelor in privinta comoditatii, sigurantei, costurilor

turismul rutier – cu formele sale specifice: cicloturismul, motociclismul, dar mai ales turismul automobilistic (cu autocare si autoturisme proprietate personala sau inchiriate de la agentiile specializate). Folosirea autoturismelor in scopuri turistice a crescut in mod semnificativ, indeosebi in ultimele decenii, pe masura sporirii numarului de proprietari autoturisme si libertatii de miscare pe care o ofera.

turism naval – foloseste ca mijloc de transport navele maritime si fluviale; se pot organiza croaziere maritime si fluviale foarte apreciate de turisti. In cadrul turisului naval in ultimul secol s-a dezvoltat foarte mult turismul nautic, sportiv, care consta in excursii si plimbari de agrement cu barci cu motor si vele, cu cauciucuri, canoe etc.; pe portiunile navigabile ale raurilor, pe oglinzile de apa ale lacurilor naturale, ale deltelor si ale lacurilor de acumulare.

turism aerian – este o forma de transport in plina evolutie, practicat in special pe distante lungisi foarte lungi datorita vitezei mar de deplasaer si confort pentru calatori, folosindu-se avioanele, elecopterele etc.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneo-medicala este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Ponderea cea mai mare in turismul sportiv o au sporturile nautice de vara (canutaj, schi nautic etc.) si sporturile de iarna in statiunile de altitudine (schi), la care se adauga alpinismul, ascensiunile pe munte, plimbarile si excursiile, pescuitul sportiv si vanatoarea sportiva, alte activitati sportive (gimnastica sportiva, ciclism, calarie etc.) si orice alte manifestari sportive ocazionale (competitii sportive amicale, tenis, golf, tir sportiv, gimnastica sportiva etc.)

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

turismul tehnic si științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul religios – pelerinajele credinciosilor la lacasurile de cult considerate sfinte de diferite religii (manastirile din nordul Moldovei , hramurile manastirilor si bisericilor care atrag un numar mare de pelerini in perioadele sarbatorilor religioase traditionale).

turismul rural – petrecerea vacantei in spatiul rural motivata, de dorinta de intoarcere la natura, la vechiurile obiceiuri si traditii, foloseste ca posibilitati de gazduire atat gospodaria taraneasca, cat si hanuri, hoteluri rustice sau popasuri.

Agroturismul presupune sederea in gospodaria tatraneasca, pensiunea taraneasca, consumul unor produse agricole din gospodaria acestuia si participarea intr-o masura mai mare sau mai mica la activitatile agricole specifice.

turismul de afaceri – se refera in principal la activitatile persoanelor care lucreaza pentru o scurta perioada de timp in afara locului de munca (participarea la intalniri, delegatii, reuniuni, targuri si expozitii, calatoariile stimulent).

turismul cultural – presupune vizitarea, in scopul satisfacerii nevoilor culturale si spirituale, a monumentelor de arta si arhitectura, locurilor istorice, muzeelor galeriilor de arta etc.

din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după caracteristicile socio-economice ale cererii se disting următoarele forme de turism:

turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;

turismul de afaceri si congrese este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);

turismul în stațiunile balneo-climaterice – vizeaza practicarea curelor balneo-medicale

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

Importanta acestei grupari consta in faptul ca varsta, exul, ocupatia, sunt factori care genereaza diferite cerinte specifice.

după momentul si modul de angajare a prestatiilor turistice, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme prezentate.

2.1.2. Caracterizarea unor forme noi de turism

În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională și, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.

După caracteristicile socio-economice ale cererii și ale clientelei și:

turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice)

turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței (litoral, munte, circuite).

turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale.

"Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii în spatiul rural, dispunând de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene." Definirea turismului, în sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile acestuia.

O alta definitie a fost data de Organizatia Mondiala a Turismului. Acesta defineste turismul rural ca fiind "o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si condusa în spatiul rural de catre populatia locala, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice."

"Agroturismul reprezinta forma de turism, practicata în mediul rural, bazata pe asigurarea, în cadrul gospodariei taranesti, a serviciilor de: cazare, masa, agrement si altele. Prin agroturism se valorifica, astfel, în mod superior, resursele naturale si antropice ale zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populatiei rurale. Spre deosebire de turismul rural, agroturismul presupune: cazarea în gospodaria taraneasca (pensiune, etc.);consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva; participarea într-o masura mai mare sau mai mica, la activitatile agricole specifice."

Forme ale turismului rural:

a) turism rural de tip familial, in care gospodaria gazda pune la dispozitia turistilor bucataria proprie, urmând ca acestia sa-si asigure singuri prepararea mesei si procurarea majoritatati alimentelor prin reteaua comerciala locala, pregatita la rândul ei sa faca fata unor asemenea solicitari

b) turism rural practicat de gospodariile pensiune, destinate unui grup de 10 – 20 de gospodarii apropiate care practica turismul rural în solutia limitata de cazare si mic dejun

c) turism rural spontan, care se refera la circulatia turistica interna, ocazionala, nedirijata, cu ramâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodariile taranesti pentru scurt timp si fara pretentii deosebite, pentru confortul cazarii, prepararea mesei sau alte servicii

În ultimii ani, pe scara tot mai larga se practica turismul rural tematic, in cadrul caruia se delimiteaza urmatoarele tipuri:

Turismul cultural

Implica cele mai diverse categorii sociale si de varsta si consta în vizitarea siturilor rurale a caror destinatie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri, nunti).

O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, în special elevi si studenti, sub forma turismului scolar de învatare sau descoperire. Din pacate, desi este o forma frecventa de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural si absenta unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism sa fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.

Turismul curativ

Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice favorabile (absenta poluarii, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativa), prezenta izvoarelor de ape minerale cu proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu posibilitatile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populara (fitoterapia, apiterapia, hidroterapia).Existenta disponibilitatilor de acest fel pot conduce la elaborarea

Turismul sportiv, turismul de aventura

Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarna, orientare turistica.

În anumite situatii, turismul sportiv capata accente de turism de aventura, atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activitati, desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fara motor s.a.).

Practicarea unora dintre aceste sporturi necesita o anumita politica manageriala a produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitatia).

Altele în schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul).

Birdwatching-ul este o forma de turism care se adreseaza celor pasionati de fotografierea si urmarirea comportamentului hranirii, cuibaririi si zborului speciilor de pasari. Birdwatching-ul poate fi practicat fie din amenajari speciale cum ar fi turnurile sau observatoarele de pasari, fie direct, in habitatele caracteristice, fara amenajari speciale.

 Silvoturismul este forma de turism care pune in valoare frumusetea peisajelor padurilor, cu binecunoscuta varietate a structurilor, formelor si coloritului.

Silvoturismul este practicat avand ca baza cabanele si contoanele silvice special amenajate in acest sens si se poate desfasura in siguranta sub indrumarea personalului de teren al ocoalelor silvice sau a agentilor de teren (rangeri) de la parcurile naturale si nationale coordonate de Regia Nationala a Padurilor Romsilva. Silvoturismul are ca forme inrudite turismul cinegetic si pescuitul sportiv.

Pescuitul sportiv este o forma de turism care se adreseaza tuturor categoriilor de varsta si care poate fi practicata pe toata lungimea Dunarii si a afluentilor sai de pe ambele maluri. Persoanele care nu agreaza in mod deosebit miscarea, dar care sunt inarmate cu multa rabdare isi pot petrece in mod foarte placut timpul liber, chiar daca marimea capturilor nu este intotdeauna pe masura timpului in care s-au aflat pe malul apei.

Cicloturismul este o forma tot mai raspindita de turism activ si care poate aduce mari beneficii cu minime eforturi de investitii, organizare si promovare, fiind totodata o activitate cu impact redus asupra mediului inconjurator. Oportunitatea de a evita sedentarismul face ca cicloturismul sa fie o forma de turism spotiv in plina expansiune, agreat si datorita posibilitatilor de deplasare relativ rapida intre obiective turistice diferite realizata cu costuri extrem de reduse, accesibile practic oricui.

Turismul nautic este una dintre formele de turism care permite desfasurarea tuturor formelor de turism sportive sau de agreement (kaiac, canoe, canotaj). Si inotul poate fi practicat insa nu este, totusi, recomandat inotul in zone care nu sunt dotate cu servicii de salvare.

Turismul religios

Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinatii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens, exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franta si Stonehenge în Marea Britanie.

Asezamintele religioase, depozitarele unor valori artistice si spirituale remarcabile, au intrat de mult timp în sfera atractiei turistice: Putna, Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor, Agapia, Neamt, Tismana si multe altele carora li s-ar putea adauga, in conditiile unei priomovari corespunzatoare, bisericile si manastirile din mediul rural al judetului Olt.

Turismul de agrement

Agrementul reprezinta o component importanta a produsului turistic indiferent daca este oferit ca serviciu touristic de baza sau suplimentar.

Principalele motivatii ale turismului de agreement au caracter:

recreativ-distractiv;

sportive.

cultural-artistic si educative.

In categoria serviciilor cu caracter distractive-recreativ, se include: cele oferite de cazinouri, discoteci, restaurant si baruri cu program artistic, sali de jocuri, cluburi, parcuri de distractii etc.

Activitatile sportive presupun punerea la dispozitie a unor Sali de sport, gimnastica aerobic, fitness, tenis, terenuri amenajate pentru:ski, echitatie, minigolf etc.

Activitatile cu character cultural-artistic si de divertisment vizeaza:

participarea, in calitate de spectator, la diverse spectacole

vizite la case memorial, muzee, galerii de arta, expozitii etc.

vizitarea unor obiective istorice, cultural, stintifice

intalniri cu personalitati din domeniul culturii, artei, stiintei etc.

Turismul ecologic

Este tipul de turism care se desfasoara în zone naturale cu o ridicata valoare ecologica.

Ecoturismul este o forma specifica practicata pe spatii virgine si culturale traditionale, care tind sa devina areale de protectie a naturii si valorilor umane perene, care sa contribuie substantial la evolutia comunitatilor locale.

După caracteristicile geografice ale zonelor în care sunt amplasate și de categoria valorilor turistice existente, formele de turism se grupează în:

turism etno-folclorc

turism de creație artistică și artizanală

turism peisagistic și climatic

turism viti-pomicol

turism pentru pescuit și vânătorare

turism pastoral

turism pentru practicarea sporturilor de iarnă

Principalele tipuri de sate turistice:

Sate turistice etnografic-folclorice (Bogdan Voda, Leresti, Sibiel, Vama). În aceasta categorie se pot încadra satele în care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioarelor în stil rustic, muzica si coregrafia populara predomina si se impun ca însusiri esentiale ale satului respectiv. În aceste sate, se pot oferi turistilor servicii de cazare si masa în conditii autentice (mobilier, decor si echipament de pat în stil popular, meniuri traditionale servite în vesela si cu tacâmuri specifice). Totodata, se pot organiza expozitii artizanale permanente, iar pentru turistii ce doar viziteaza localitatea, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, ca muzeu etnografic în aer liber.

Sate turistice de creatie artizanala si artistica (Tismana, Marga). Aceste sate ofera posibilitatea practicarii unui turism de sejur, în cadrul caruia, în ateliere special amenajate si sub îndrumarea unor artisti si mesteri populari, turistii s-ar putea initia în arta si tehnicile populare. Prin urmare, caracteristica esentiala a acestor sate ar urma sa fie productia artistica si artizanala.

Sate turistice climatice si peisagistice (Fundata, Bran). Caracteristica predominanta a acestor sate, adecvate turismului de sejur, este cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si marile artere. Satele de deal si munte, cu case raspândite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele de altele, cu pajisti, fânete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a unor numerosi turisti, "reîntoarcerea la natura".

Sate turistice pescaresti si de interes vânatoresc (satele de pe Vaile Viseului si Bistritei, Gurghiu si Delta Dunarii). În afara posibilitatilor de cazare, în aceste sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice, pescaresti si, pescaresti si vânatoresti.

Sate turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vânatori- Neamt). În satele în care predomina aceasta caracteristica, activitatile turistice sunt posibile pe toata perioada anului, atât în perioada recoltarii, cât si dupa aceea, prin oferirea fructelor de livada, strugurilor si a preparatelor realizate pe baza acestora. Pot fi avute în vedere si o serie de preparate pe baza de fructe.

Satele turistice pastorale (Vaideeni si Jina). În aceasta grupa, pot fi incluse, în general, sate de munte, în care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor, si care pot sa atraga turistii, prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine, si de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti, petreceri traditionale.

Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, sirnea). Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna, în satele de deal si munte si a celor nautice pe râuri interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale. Acest tip de sate poate atrage doua categorii de turisti, în general din rândul tinerilor: sportivi amatori, initiati în practicarea sporturilor respective si turisti neinitiati sau mai putin initiati, dar dornici sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot exista instructori de bob, schi, înnot, recrutati din rândul populatiei locale.

2.1.3. Turismul factor de relansare economică

Cercetarile intreprinse asupra rolului turismului au evidentiat faptul ca are un impact considerabil asupra economiei societatilor si culturilor diferitelor tari. Actiunea se manifesta pe multiple planuri: economic, social, cultural, politic intensitatea acestor actiuni difera de la o tara la alta in functie de nivelul sau de dezvoltare si politica promovata de el.

Rolul economic:

Rolul economic direct al turismului este evidentiat de:

Contributia turismului la cresterea PIB si a venitului national datorita cresterii volumului incasarilor din turism (realizate atat de prestatorii directi – unitati de cazare, alimentatie, agrement, transportatori cat si agentii de turism), ca urmare a sporului de productie;

Contributia turismului international de receprie la reechilibrarea balantei comerciale de plati ca urmare a cresterii volumului incasarilor valutare rezultate din:

Vanzarea serviciilor turistice pe valuta;

Exportul intern;

Contributia lui la valorificarea unor categorii de resurse ca frumusetile peisajului, conditiile de clima, calitatile curative ale apelor minerale sau termominerale, monumentele de arta, vestigiile istorice, traditia populara, care gasesc in turism cea mai buna valorificare sau chiar singura.

Contributia acestuia la cresterea prosperitatii zonelor in care se dezvolta turismul (favorizand dezvoltarea infrastructurii in zona, valorificarea resurselor, a fortei de minca etc.)

Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului ca:

Dezvoltarea turismului determina dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale (actiunea de stimulare a dezvoltarii altor ramuri)

Rolul social

Contributia turismului la crearea de noi locuri de munca (in turism si in celelalte ramuri care se dezvolta datorita dezvoltarii turismului) si la aparitia de noi meserii (exemplu animator), si pe aceasta cale reducerea somajului;

Contributia turismului la refacerea capacitatii fizice si psihice a oamenilor, cu consecinte pozitive asupra productivitatii muncii

Rolul cultural educativ

Vizitarea unei zone (tari) ii ofera turistului posibilitatea de a dobandi noi cunostiinet geografice, istorice, stiinte ale naturii, arta, literatura etc.

Contactul turistilor cu zone sau tari cu nivel mai ridicat de cultura si civilizatie poate avea efecte pozitive asupra acestora.

Rolul politic

Turismul, considerat „manager al pacii” contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoarea apartinand diferitelor culturi.

Aportul turismului la progresul economico-social, intensitatea actiunilor sale difera semnificativ de la o tara la alta, in functie de nivelul sau de dezvoltare si de politica promovata fata de el.

2.2. Rolul și importanța serviciilor turistice

Practicarea turismului presupune existenta unor activitati care sa satisfaca varietatea nevoilor aparute pe perioada calatoriei si sejurului.

Apare astfel necesitatea transportului pana la locul sejurului, gazduire pe perioada acestuia, satisfacerea nevoilor de alimentatie, precum si a celor care au motivat deplasarea (odihna, agrement, tratament balnear, afaceri etc.)

Toatae aceste activitati sunt servicii turistice.

Serviciile turistice reprezinta, un ansamblu de activitati ce au ca scop stisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale calatorilor pe eprioada deplasarii si a sejurului.

"Dictionarul Explicativ al Limbii Române" (Ed. stiintifica, Bucuresti, 1989, pag. 949) propune urmatoarea definitie: "serviciile sunt considerate a reprezenta un sector al economiei nationale în care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale, fara a se materializa obligatoriu în produse sau bunuri".

Importanta serviciilor turistice in realizarea produsului turistic este evidentiata de urmatoarele aspecte:

– pun in valoare resursele naturale si antropice ale unei zone, facandu-le accesibile turistilor.

Experienta internationala a demonstrat ca existenta unor resurse naturale si antropice valoroase nu este suficienta pentru a saigura dezvoltarea turismului. In absenta serviciilor care sa le puna in valoare, resurse de exceptie pot ramane in afara circuitului turistic.

– prin originalitate si creativitatea cu care srviciile turistice sunt combinate intre ele si cu celelalte componente ale produsului turistic se poate asigura cresterea atractivitatii si mai ales individualizarea produselor turistice.

2.2.1. Clasificarea și caracteristicile serviciilor turistice

Clasificarea serviciilor turistice

Eterogenitatea, complexitatea si diversitatea serviciilor turistice impun cu necesitate gruparea acestora in categorii omogene care sa fie usor de identificat, localizat si comparat.

Modalitati de clasificare a serviciilor turistice:

In functie de etapele principale ale unei calatorii:

Servicii legate de organizarea voiajului – oferite in general de:

Tour-opertori si agentiile de turism: informare-publicitate, conceperea de produse turistice la cerere, comercializarea vacantelor, facilitati de plata;

Companiile de transport: transferuri, transporturi bagaje, alegerea mijloacelor de transport.

Servicii determinate de sejur care vizeaza atat satisfacerea nevoilor de odihna, alimentatie cat si a celor care raspund motivatiei de baza a calatoriei: agrement, tratament si cura balneara, afeceri, etc.

In raport cu importanta si motivatia cererii:

Servicii turistice de baza: transport, cazare, alimentatie, tratament, agrement sau orice alta activitate care reprezinta scopul final al calatoriei.

Servicii turistice suplimentare – informatii, activitati cultural, sportive, inchirieri, intermedieri etc.

Dupa forma de manifestare a cererii:

Servicii turistice ferme – care sunt angajate anterior desfasurarii consumului turistic prin intermediul agentiilor de turism (sau a altor organizatori) pentru care decizia de cumparare este formulata in localitatea de resedinta a turistului: transport, cazare etc.

Servicii turistice spontane – care sunt solicitate in momentul in care turistul intra in contact direct cu oferta, la locul petrecerii vacantelor.

In functie de natura relatiilor financiare angajate intre prestatori si clienti:

Servicii turistice cu plata – este cazul majoritatii prestatiilor

Servicii turistice gratuite – care vizeaza stimularea circulatiei turistice: gratuitati si scutiri de taxe pentru copii, cursuri pentru invatarea unor sporturi, informare, intermediere, discont-uri la cumpararea de produse etc.

Dupa categoria de turisti carora li se adreseaza:

Servicii turistice pentru turistii interni;

Servicii turistice pentru turistii internationali, pentru care se asigura suplimentar schimb valutar, ghid interpret, comercializarea unor produse specifice, etc.

Dupa natura (caracterul) serviciilor:

Servicii turistice specifice – sunt generate de desfasurarea propriu-zisa a activitatii turistice (transport, cazare, alimentatie, agrement);

Servicii turistice nespecifice – sunt rezultatul existentei unei infrastructuri generale care se adreseaza in egala masura turistilor si rezidentilor: transport in comun, telecomunicatii, reparatii, prestatii cultural-artistice, asistenta medicale etc.

Serviciile turistice mai pot fi structurate dupa aria de localizare a prestatiei turistice, comportamentul clientelei turistice, gradul de urgenta al manifestarilor, caracteristicile prestatorilor, etc.

O structurare a serviciilor turistice poate fi reprezentata astfel:

Satisfacerea la nivel superior a nevoilor consumatorului vizeaza diversificarea continua a serviciilor, si adaptarea lor la cerintele, nevoile si dorintele turistilor. Toate acestea trebuie sa reprezinte preocupari ale organizatorilor de turism.

Caracteristicile serviciilor turistice

Serviciile turistice prezinta o serie de caracteristici care degurg din:

Modul particular de desfasurare a activitatii;

Natura proprie a productiei si muncii.

Acestea pot fi grupate:

Caracteristici comune tuturor serviciilor fapt ce atesta o data in plus apartenenta turismului la sectorul tertiar avand insa o concretizare distincta;

Caracteristici specifice numai serviciilor turistice determinate de caracteristicile ofertei si cererii turistice.

Din categoria trasaturilor de ordin general – care subliniaza apartenenta turismului la sectorul tertiar – se remarca:

Nematerialitatea – serviciilor turistice exista in forma potentiala concretizandu-se numai in contact cu cererea.

Nestocabilitatea – caracterul nematerial al serviciilor turistice face ca acestea sa nu poata fi stocate, pastrate, in vederea unui consum ulterior, fiind deci perisabile.

(ex.: locurile nevandute din mijloacele de transport, unitati de cazare, de alimentatie etc.; nu pot fi pastrate pentru a fi vandute ulterior, in sezonul turistic)

Intangibilitatea – caracterul nematerial al prestatiei turistice face ca serviciile turistice sa nu poata fi probate, incercate inaintea cumpararii (asemenea marfurilor clasice) ceea ce determina neincredere si retineri in formularea deciziei de cumparare.

Simultaneitatea productiei si consumului serviciilor turistice – prestarea acestora impune prezenta in acelasi timp atat a prestatorului, cat si beneficiarului de produse turistice.

Inseparabilitatea de persoana prestatorului – in momentul incheierii actiunii prestatorului, serviciile turistice inceteaza sa mai existe.

Ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie – prezenta prestatorilor este impusa atat de specificul activitatilor, cat si de o serie de considerente de ordin psihologic.

Din categoria trasaturilor specifice – cere sunt determinate de caracteristicile cererii si ofertei turistice, de modul în care se realizeaza întâlnirea lor, de conditiile în care au loc actele de vânzare – cumparare, trebuiesc mentionate urmatoarele:

Personalizarea serviciilor turistice la nivelul grupului sau chiar a individului este determinata de existenta unor motivatii foarte variate a turistilor, precum si a unui comportament diferit ala cestora fata de fiecare componenta a prestatiilor.

Aceasta presupune realizarea unor servicii adaptate specificului fiecarui segment de clientela sau a fiecarui client (in cazul turistilor care calatoresc pe cont propriu)

Complexitate – serviciile turistice sunt rezultatul combinarii diferitelor servicii (transport, cazare, alimentatie, agrement, tratament etc).

Aceste combinatii pot lua diferite forme atat pentru a valorifica diferitele resurse naturale cat si antropice cat si pentru a aspunde mai bine cerintelor, nevoilor consumatorilor.

Eterogenitatea serviciilor turistice – este determinata:

atat de continutul complex al serviciilor turistice, cat si de

dependenta lor de dotarile materiale si de persoana prestatorului.

Participarea unui numar relativ mare de prestatori la realizarea produsului final, serviciile turistice fiind rezultatul activitatii mai multor prestatori distincti:

Transportatori (companii de: autocare, feroviare, aeriene, navale, inchirierii „rent a car”, mijloace de transport pe cablu etc.);

Unitati de cazare de diferite tipuri (hotel, motel, vile, cabane etc.);

Unitati de alimemtatie de o mare diversitate (restaurante, braserii, baruri etc.), care pot fi integrate in unitati de cazare sau independente;

Unitati de agrement-divertisment sportiv, cultural, distractii etc.;

Organizatori de voiaje;

Intreprinderi care produc si comercializeaza bunuri proprii turismului;

Furnizori de servicii nespecifice;

Prezenta unui numar mare de prestatori care fac parte din structuri organizatorice diferite determina eforturi mari pentru armonizarea activitatii lor intr-un pachet de vacanta unitar.

Substituirea – multitudinea posibilitatilor de combinare si substituire a elementelor constitutive ale ofertei turistice duce la diversificarea ofertei, permitand satisfacerea unor nevoilor unor segmente diferite de turisti.

Dinamism inalt – serviciile turistice sunt supuse unei permanente adaptari a continutului datorita evolutiei cererii turistice, cat si schimbarilor comportamentale ale consumatorilor.

Variatia (fluctuatia) sezoniera – este rezultatul oscilatiilor cererii turistice, a concentrarii acesteia in anumite perioade ale anului calendaristic;

Solicitare si consum intr-o ordine riguroasa – aceasta trasatura este determinata de specificul prestatiei, locul si momentul actiunii, forma de turism etc.

2.2.2. Calitatea serviciilor turistice

Calitatea este un element definitoriu particular al produsului turistic. Ea exprima masura in care serviciul prestat satisface cerintele consumatorilor.

Avand in vedere cadrul in care are loc interactivitatea prestator-consumator, aceste elemente pot fi grupate in trei categorii:

Ambianta;

Elemente materiale (echipamentele);

Personalul de servire.

Ambianta reprezinta totalitatea elementelor care asigura cadrul in care se realizeaza contactul prestatorului cu clientul: cladirile si mobilierul, decorul, caracterul functional al conditiilor organizatorului.

Calitatea serviciiloreste judecata diferit de prestatorul serviciilor si de client.

Astfel, prestatorul de servicii apreciaza calitatea tehnica calitativ-operativa, respectarea tehnologiei de obtinere a unui bserviciu, in timp ce un client va fi satisfacut de serviciile primite, daca a obtinut ceea ce a asteptat si daca a fost multumit de felul in care a fost servit (calitatea subiectiva).

Un prestator nu poate fi sigur ca va satisface clientul numai pentru ca a prestat un serviciu tehnic de buna calitate , el trebuie sa fie constient de importanta interactiunii cumparator- vanzator, atitudinea cu care au fost oferite serviciile. Perceptia calitatii variaza de la un client la altul si nu are aceeasi importantantru cumparator si prestator. Calitatea unui serviciu poate fi perceputa diferit dupa cum un serviciu este nou sau deja raspandit, dupa cum un client il descopera pentru prima oara sau l-a mai folosit deja.

Calitatea seviciilor este apreciata in final de consumator care compara sateptarile sale cu experienta castigata in timpul prestarii.

Rezultatul acestor comparatii poate fi prezentata schematic astfel:

Spre deosebire de calitatea produselor, calitatea serviciilor este mai greu de definit si determinat din cauza intangibilitatii acestora.

Deci solutia in problema masurarii calitatii serviciilor, o constituie determinarea modului in care evalueaza consumatorii, prestatiile de care au beneficiat.

Specialistii au ajuns la concluzia ca supra calitatii unui serviciu influenteaza un ansamblu de factori determinanti:

Corectitudinea:

Prestarea serviciilor la timp si in cele mai bune conditii;

Corectitudinea intocmirii notei de plata (facturii);

Receptivitatea:

Oferirea cu promtitudine a serviciului;

Dorinta de a raspunde la solicitarile consumatorilor.

Siguranta, capacitatea prestatorilor de a inspira incredere consumatorului prin:

Competenta, politetea, respectul si amabilitatea cu care sunt prestate serviciile;

Siguranta fizica, lpsa oricarui pericol, precum si confidentialitatea.

Individualizarea (personalizarea);

Preocuparile prestatorului pentru intelegerea nevoilor specifice;

Oferirea unor servicii adaptate segmentului de clientela;

Personalizarea relatiilor.

Elementele tangibile sa fie cat mai atractive (cladiri, mobilier, decor, confort etc.)

In materie de servicii calitatea este totala sau nu este deloc, deoarece clientul evalueaza impresia de ansamblu nu componentele. Clientul se opreste la acel detaliu care are cea mai slaba calitate chiar daca deficienta generala la asesta este minora.

2.2.3. Serviciile turistice de bază și serviciile suplimentare

Definirea serviciilor turistice ca subproduse ale produselor turistice (ca urmare a faptului ca reprezinta componentele esentiale ale ofertei turistice si ale fiecarui produs turistic) a determinat gruparea lor în servicii de baza sau principale si servicii suplimentare sau auxiliare.

Serviciile de baza (transport, cazare, alimentatie si agrement) intra în categoria serviciilor specifice si reprezinta acele servicii la care turistul nu poate renunta, fiind destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihna, hrana) si unor nevoi specifice turistilor (transport, agrement) si care detin o pondere importanta în structura consumului turistic.

Servciile de transport se refera la transportul propriu-zis si prestatiile oferite pe timpul calatoriei (transferuri, transportul bagajelor, servirea mesei, rezervari), iar daca deplasarea se realizeaza cu mijloace proprii, cuprind si servicii de întretinere si repararea acestora, precum si o serie de facilitati menite sa stimuleze fie calatoria în general, fie folosirea unui anumit mijloc de transport.

Serviciile de transport se diferentiaza în functie de mijloacele utilizate (tren, avion, vapor, autocar, autoturism) si se prezinta într-o mare varietate de aranjamente, ca urmare a exploatarii unui singur mijloc de transport sau utilizarii unei combinatii a mai multor mijloace, a apelarii la curse obisnuite (de linie) sau la cele speciale realizate de agentiile de voiaj sau companiile de transport sau apelarii la tarife normale sau cu reduceri etc.

Serviciile de cazare vizeaza crearea conditiilor si confortul pentru adapostirea si odihna turistilor pentru ramânerea lor un timp mai îndelungat la locul de destinatie. Serviciile de cazare se prezinta ca o activitate complexa, decurgând din exploatarea capacitatilor de cazare, fiind alcatuite dintr-un grupaj de prestatii oferite turistului pe timpul sejurului în unitatile de cazare. În cadrul produsului turistic cazarea asigura conditii optime pentru înnoptarea turistilor în diversele mijloace de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihna, cabane, popasuri turistice) adecvate, având dotari corespunzatoare si un anumit nivel de confort solicitat de turisti, inclusiv servicii auxiliare prestate în aceste unitati. Calitatea serviciilor de cazare este influentata de gradul de dotare si confort, de prestatiile auxiliare dar si de dotarea cu personal a capacitatilor de cazare, de nivelul de calificare al lucratorilor de organizarea muncii etc.

Serviciile de alimentatie (de restauratie) sunt acele servicii destinate satisfacerii trebuintelor de hrana ale turistilor, dar si a unor nevoi de recreere si distractie. Sunt prestate de unitatile de alimentatie cu sau fara specific: restaurante, braserii, cofetarii, snack-baruri etc., dezvoltându-se în relatie cu serviciile de cazare sau independent de acestea.

In organizarea si proiectarea activitatii de alimentative trebuie avute in vedere o serie de particularitati:

Sa fie prezenta in toate momentele importante ale consumului touristic: puncte de imbarcare, mijloace de transport, locuri de destinatie si sejur, puncte de agreement etc.

Sa asigure o diversitate atat a preparatelor cat si a serviciilor oferite. Aceasta presupune existent unei mari varietati de unitati de alimentative

Sa fie adaptata cu particularitatile gormei de turism

Sa satisfaca exigentele atat a turistilor autohtoni cat si straini;

Sa reprezinte un element de selectiea destinatiilor de vacant;

Sa constituie chiar motivatia principal a calatoriei;

Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identifica patru functii ale serviciului de alimentatie:

Functia de hranire – este vorba de masa (de pranz) luata in afara casei sau despre mesele frubale luate in afara meselor obisnuite, pe plaja sau in alta parte;

Functia de loisir – desi ramane o masa necesitatea fiziologica, restrictiile de timp si prêt sunt mai putin importante;

Functia de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii si constitue o atractie in sine;

Funcita de afaceri – este masa (de pranz) luata de cadrele superioare , agentii de vanzari etc., impreuna cu partenerii lor de afaceri.

Serviciile de agrement. Dintre toate serviciile ce dau continut pachetului de servicii turistice, serviciile de agrement sunt indispensabile, în lipsa acestora celelalte categorii ies din sfera de cuprindere a turismului. Agrementul este un domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor si formelor capabile sa asigure individului sau grupului social o stare de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei împliniri, sa lase o impresie si o amintire placute.

Activitatea de agrement se grupeaza în functie de locul unde se desfasoara, de nivelul de organizare (statiuni, unitati de cazare si alimentatie publica), de forma de participare a turistilor etc. Organizarea agrementului se particularizeaza, frecvent, pe forme de turism: de litoral, montan, de vara, de iarna, balnear etc. Agrementul asigura turistilor destinderea, reconfortarea fizica, divertisment, dezvoltarea capacitatilor fizice si intelectuale, comunicarea etc.

Toate acestea se realizeaza prin vizite culturale, prin practicarea sporturilor (schi, alpinism, înot etc.), prin contemplarea peisajelor naturale, prin vizitarea cunostintelor, rudelor si prietenilor, prin practicarea unor jocuri sau alte cai (promenada, vanatoare pescuit etc.).

Agrementul este un element important de care trebuie sa se tina seama în amenajarea zonelor turistice, reprezentând un mijloc de asigurare a competitivitatii, statiunilor turistice, un mijloc de individualizare a ofertei turistice si diversificare a pachetelor turistice, fiind totodata un element ce duce la cresterea atractivitatii statiunilor turistice.

Agrementul constituie motivatia principala a turismului, punctul de plecare, elementul fundamental de satisfacere a nevoilor de turism si componenta de baza a prestatiei turistice, conducând astfel la crearea unor noi tipuri de vacanta: vacanta de schi, alpinism, yahting, tenis, hipism, vânatoare, turism cultural etc. În lipsa sa, turismul ca activitate, nu ar exista.

Modelul satului de vacant si concurenta determina aparitia si extinderea unei game de activitati care face mai atractiva sederea si anume animatia.

In sens larg animatia turistica (agrementul) include:

Animatia de destindere, respective totala inactivitate (de tipul “stat la plaja”), animatia comerciala (cumparaturi), animatia recreativa (parcuri de loisir) si animatia ludica (cazinouri etc.);

Animatia de “deplina forma morala si fizica”, cuprinzand animatia religioasa, animatia militara, animatia medicala si paramedicala si animatia sportive (pentru practicanti si spectatori);

Animatia spectacoladica animatia – natura (rezervatii si parcuri natural) si animatia istorica (castele);

Animatia culturala, cu muzee, festivaluri etc.;

Animatia gastronomica;

Animatia profesionala, proprie palatelor, congreselor etc.;

În afara serviciilor de baza amintite pachetele de servicii turistice presupun si prestarea unor servicii suplimentare (complementare) cum ar fi: serviciile de informare, serviciile de intermediere, serviciile cu caracter cultural-educativ, recreativ, sportiv, cele cu caracter special si de cure si tratamente balneomedicale.

In literatura de specialitate se folosesc ambii termini, de cele mai multe ori acoperind acelasi continut. Însa pot fi considerate servicii complementare cele care se asociaza unor servicii de baza, neputând exista în afara lor (diverse informatii, inchirieri de autoturisme sau alte obiecte de uz personal sau sportive, servicii pentru turismul de congrese sau alte întruniri etc.) si servicii suplimentare cele care contribuie la largirea, dezvoltarea prestatiei propriu-zise (rezervari, excursii). Deoarece unul si acelasi serviciu se paote întâlni în ambele ipostaze, separarea lor nu este absoluta si se considera corecta utilizarea oricaruia dintre cei doi termeni.

Serviciile de informare a clientelei intervin în perioada de pregatire si angajare a prestatiei turistice, dar se manifesta si pe timpul desfasurarii voiajului, punându-se la dispozitia turistilor, gratuit sau contracost, toate datele pe care le solicita, prin viu grai, consilierea turistilor, anunturi sau cu ajutorul hartilor, ghizilor, afiselor, pliantelor, brosurilor, cataloagelor etc. Acestea trebuie sa asigure rapiditatea si calitatea informarii turistice având un rol important în formarea si concretizarea deciziei de cumparare. Activitatile turistice sunt bine defasurate atâta timp cât serviciile de informare sunt corect si la timp efectuate.

Serviciile de intermediere sunt activitati ce faciliteaza circulatia turistica si petrecerea timpului liber cât mai agreabil. Dintre acestea fac parte rezervarile de locuri în unitati hoteliere, mijloace de transport, la diverse manifestari culturale, artistice, sportive si de închiriere a unor obiecte de participare la diverse jocuri sau sporturi, articole pentru plaja, închirierea de autoturisme cu sau fara sofer – rent a car- (un serviciu foarte apreciat de turisti).

Serviciile si activitatile turistice cu caracter cultural-educativ.

Turismul are un important rol cultural-educativ. Vacantele înglobeaza în continutul lor o serie de servicii cultural artistice ce se prezinta într-o gama larga. Programele turistice includ: participarea la diverse spectacole (teatru, film, opera, concerte) sau evenimente (festivaluri, serbari populare); vizite la case memoriale, muzee, galerii de arta, expozitii; vizitarea unor obiective istorice, culturale, stiintifice (cetati, palate, edificii religioase, gradini botanice si zoologice); întâlniri cu personalitati din domeniul culturii, artei, stiintei; organizarea de excursii în imprejurimile statiunilor, la diverse obiective sau temetice; organizarea de concursuri pe diferite teme sau de îndemanare, dans, frumusete, orientare turistica.

Serviciile si activitatile turistice cu caracter recreativ.

Acestea cuprind domenii diverse si se individualizeaza în conditiile concrete în care se desfasoara (mediul natural, sezonalitatea) în functie de preocuparile turistilor, preferintele acestora, vârsta, sex, starea de sanatate.

Serviciile si activitatile turistice cu caracter sportiv – includ toate manifestarile turistice sportive la care participa turistii si, de regula, vin în completarea formulelor obisnuite de agrement. Activitatile sportive se desfasoara, ca si activitatile de agrement, în interiorul unor obiective sportive (gimnastica sportiva, bowling etc.), cât si în aer liber.

Servicii cu caracter special – sunt organizate de natura particulara a turistului precum:

Pentru oameni de afaceri: servicii de secretariat, traduceri, dactilografie, tehnoredactari, etc.

Pentru persoanele autorizate – partiede de vanatoare si pescuit;

Pentru copii mici: supravegheri (baby-sitter), terenuri de joaca cu dotari aferente, gradinite, programe artistice pentru copii etc.

Pentru persoanele cu handicap – asistenta medicala si ingrijire

Pentru animalele turistilor – asistenta medico-veterinara, plimbari;

Asigurarea securitatii turistilor si salvarea acestora (salvamont, salvamar)

Serviciile financiare cuprind servicii de asigurare a turistului (starea de sanatate, pierdera banilor, bagajelor etc.), diverse tranzactii (sisteme de plata, operatiuni bancare, schimb valutar) si facilitati (reduceri de tarife, servicii pe baza de abonament, credite).

În vasta categorie a serviciilor suplimentare mai pot fi incluse si alte prestatii precum: comercializarea produselor în sistem "duty free" (fara de taxe vamale), pastrarea obiectelor de valoare, efectuarea diverselor comisioane etc.

2.3. Comportamentul consumatorului de servicii turistice