Posibilitati de Prelucrare a Informatiilor In Sistemul Electronic Privind Contabilitatea Capitalului
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAP.I ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ȘI IMPLICAREA ACESTUIA ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI S.C. „LA VULTUR” S.A.
1.1. Procesul tehnologic și implicația acestuia în organizarea sistemului
informațional
1.2. Implementarea sistemului informațional în managementul firmei
S.C. „LA VULTUR” S.A.
1.3. Influența sistemului informațional asupra organizării activității financiar –
contabile la S.C. „LA VULTUR” S.A.
CAP. II CONTABILITATEA CAPITALURILOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
2.1. Capitalurile proprii, surse de finanțare privind activitatea comercială a
firmei
2.2. Contabilitatea capitalurilor proprii
2.2.1. Contabilitatea capitalurilor
2.2.2. Contabilitatea operațiunilor privind creșterea capitalurilor
2.2.2.1. Creșterea capitalurilor prin aporturi în numerar
2.2.2.2. Creșterea capitalurilor prin aporturi în natură
2.2.2.3. Creșterea capitalurilor prin operațiuni interne
2.2.2.4. Creșterea capitalurilor prin conversia obligațiunilor în acțiuni
2.2.3. Contabilitatea operațiunilor privind diminuarea capitalurilor
2.2.3.1. Micșorarea capitalurilor prin restituirea unor părți către
acționari
2.2.3.2. Micșorarea capitalurilor ca urmare a înregistrării pierderilor
rezultate din activitatea societății
2.2.4. Contabilitatea primelor legate de capital
2.2.5. Contabilitatea rezervelor din reevaluare
2.2.6. Contabilitatea rezervelor
2.2.7. Contabilitatea acțiunilor proprii
2.2.8. Contabilitatea rezultatului reportat
2.2.9. Contabilitatea provizioanelor
2.3. Contabilitatea surselor atrase
2.3.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni (creditul obligatar)
2.3.2. Contabilitatea împrumuturilor pe termen scurt
2.3.3. Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate
CAP. III ANALIZA GESTIUNII CAPITALURILOR
3.1. Analiza rezultatului net al exercițiului
3.2. Analiza rentabilității financiare
3.3. Capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea
CAP. IV POSIBILITĂȚI DE PRELUCRARE A INFORMAȚIILOR ÎN SISTEMUL ELECTRONIC PRIVIND CONTABILITAREA CAPITALULUI
4.1. Aspecte conceptuale privind sistemul informatic
4.2. Programul de calcul al evaluării instrumentelor de capital la
S.C. „LA VULTUR” S.A.
4.2.1. Proiectarea aplicației. Codul aplicației în Visual Basic
4.2.2. Descrierea aplicației
CONCLIZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Din totdeauna întreprinderile doresc o realizare ridicată a performanțelor economice, financiare dar și a unei durabile și înalte competitivități în cadrul unui tot mai accentuat și accelerat caracter concurențial al economiei, impunând în cele din urmă o activitate corectă și eficientă a contabilității unei societăți. Un asemenea efect îl găsim frecvent în întreprinderile din România, pe o piață concurențială, în condiții specifice tranzacției la economia de piață.
Constatăm în ultimul timp că dezvoltarea și perfecționarea mijloacelor de producție, a tehnologiilor, precum și adâncirea diviziunii sociale a muncii, lărgirea pieței, amplificarea schimburilor de mărfuri intermediate de bani dincolo de granițele statului, extinderea și diversificarea tranzacțiilor având efecte comerciale și hărții de valoare, intervin situații multiple în care un individ se află în situații multiple sociale, politice și economice față de mai multe state.
În situația economiei contemporane circulația liberă a capitalurilor este o realitate, existând o mulțime de persoane fizice și juridice care desfășoară activități variate rezultând astfel venituri pe care aceștia le folosesc pentru achiziționarea diverselor obiecte de valoare în propria țară sau în străinătate. Pentru că mai multe state pot revendica jurisdicția fiscală totală sau parțială asupra persoanelor în cauză, acest lucru poate determina existența concomitentă a mai multor sisteme fiscale complementare, realizând astfel o impozitare dublă sau multiplă asupra veniturilor. O cunoaștere amănunțită a practicii fiscale internaționale este de o însemnătate deosebită în executarea procesului de lărgire a colaborării economice și financiare dintre aceștia. Legătura financiară și economică dintre mai multe țări se poate deteriora din cauza dublei impuneri juridice. Dubla impunere redă o problemă mondială veșnică care poate produce:
creșterea presiunii fiscale precum și apariția evaziunii fiscale;
împiedică desfășurarea activității economice;
reduce activitatea investițională rezultând astfel micșorarea resurselor financiare
atrase.
În lucrarea prezentată am dorit să evidențiez rolul și importanța capitalurilor într – o societate, capitalul social este reprezentat de aportul adus de acționari sau asociați în societate, capitalul propriu reflectă ansamblul de bunuri în bani sau în natură investite într – o afacere, putându – se realiza astfel evaluarea societății; capitalul propriu se poate majora sau micșora în funcție de activitatea economică a societății. Din capitalul unei societății mai fac parte primele legate de capital, fiind generate de creșterea capitalului prin emisiunea de noi acțiuni, rezultatul din reevaluare exprimând plusul sau minusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, rezervele fiind constituie în principal prin acumularea profitului din exercițiile financiare precedente, rezultatul reportat reprezentând profitul nerepertizat sau pierderile neacoperite din anii anteriori. Contabilitatea surselor atrase este reprezentată prin contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni (creditul obligatar), contabilitatea împrumuturilor pe termen scurt, contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate.
Pe baza acestei structuri a capitalului am elaborat un studiu de caz pentru S.C. „LA VULTUR” S.A., în studiul de caz am analizat componentele capitalului societății evidențiind unele elemente din contul de profit și pierdere respectiv din bilanțul prescurtat, care au fost anexate; observăm că în anul 2010 respectiv 2011 că societatea a încheiat exercițiul financiar cu profit. În penultima parte a lucrării am abordat analiza gestiunii capitalurilor, punând accent pe analiza rezultatului net, analiza rentabilității financiare și capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea.
În ultima parte am elaborat un program informatic privind posibilitatea de prelucrare a informațiilor în sistemul electronic al contabilității capitalului, abordând problematica referitoare la evaluarea instrumentelor de capital. Calculul evaluării instrumentelor de capital a fost realizat în limbajul Visual Basic, fiind unul din cele mai simple și mai rapide instrumente care are posibilitatea de a dezvolta o aplicație. Pentru a asigura o desfășurare cât mai eficientă și performantă a activității unei societăți este nevoie în primul rând și în mare măsură de existența unei sistem informațional capabil să producă și să ofere factorilor de decizie ai întreprinderii, informații cât mai complete, exacte și operative.
După cum se poate observat pe baza studiului de caz efectuat la S.C. „LA VULTUR” S.A, societatea își asigură autonomia financiară prin menținerea capitalurilor proprii. Lucrarea se încheie cu o concluzie selectivă și concisă a rezultatului situațiilor financiare privind contabilitatea capitalurilor societății S.C. „ LA VULTUR” S.A.
CAP. I ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ȘI IMPLICAREA ACESTUIA ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI S.C. „LA VULTUR” S.A.
În vederea satisfacerii necesității de organizare a sistemului informațional, fiecare manager al întreprinderii trebuie să dispună de un rațional și eficient sistem de informare tehnică, socială și economică pentru o mai bună colaborare între compartimentele firmei și pentru realizarea unei informații operative, complete și de calitate.
Sistemul informațional reprezintă totalitatea regulilor, procedeelor și mijloacelor care conduc la colectarea, analiza, prelucrarea, transmiterea și stocarea informațiilor de natură confidențială sau nu. Pentru realizarea obiectivelor unei întreprinderi este nevoie de o colaborare eficientă între compartimente, modelarea proceselor manageriale prin intermediul operațiunii de prelucrare este efectuat de sistemul informațional managerial, acesta reprezentând un complex de activități, echipamente, procedee și de oameni. Procesul managerial se caracterizează prin faptul că forța de muncă acționează asupra celeilalte părți majoritare rezultând realizarea obiectivelor firmei.
Având în vedere faptul că trebuie să efectuăm un studiul de caz precum și un program informatic, am analizat datele firmei S.C. „LA VULTUR” S.A., aceasta este înregistrată conform prevederilor legale la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău cu numărul J04/1861/25.10.2007 în data de 17.05.2005. S.C. „LA VULTUR” S.A. are formă juridică de societate cu răspundere limitată având doi acționari, societatea desfășură activitate în conformitate cu legile românești.
Sediul societății este în municipiul Bacău, str. Martir Crișan, nr. 11, jud. Bacău, aceasta are ca domeniu de activitate preponderentă activități imobiliare pe bază de comision sau contract, activitatea principală fiind desfășurată de agențiile imobiliare având codul CAEN 6831. În data de 18.10.2009 asociații dorec completarea obiectului de activitate cu codul CAEN 7031 fiind obiectul principal de activitate. Obiectul secundar completându – se cu activități precum: construcții și demolări de clădiri; lucrări de instalare, izolare; intermediari în comerțul cu imobile, mașini, textile, produse alimentare; cumpărări și vânzări cu bunuri imobiliare ș.a. Pentru o desfășurare cât mai eficientă a acestei activități este necesară o bază de date completă cu toate spațiile comerciale dar și locuințele disponibile pentru a avea posibilitatea de a le vedea și încheia tranzacția.
1.1. Procesul tehnologic și implicația acesteia în organizarea
sistemului informațional
Sistemul informatic utilizează o serie de tehnologii informaționale pentru colectarea,
analiza, prelucrarea, transmiterea și stocarea informațiilor care sunt folosite în procesele de
management. Tehnologia informației descrie tehnologii de comunicație (rețele de transmitere a
bazelor de date, a vocii și a imaginilor) și tehnologii de calcul (echipamente și software). Ansamblul de procedee, metode și mijloace care utilizează prelucrarea datelor obținându – se (tabele, grafice, situații de ieșire) pentru execuția unor operațiuni reprezintă caracteristicile tehnologiei.
Proiectarea de sisteme informatice distribuite este realizată prin parcurgerea stadiului
de sisteme informatice nedistribuite, în această situație se parcurg următorii pași:
– se analizează situația sistemului existent; se efectuează proiectarea generală și de detaliu; se completează cu etapele reprezentative, care sunt amănunțite în etapele tehnice și funcționale.
a) Etapele tehnice sunt parcurse în trei stadii:
→ prima etapă tehnică are ca obiectiv proiectarea nucleului bazei de date, în această etapă realizându – se înmagazinarea informațiilor, în cazul nostru informații despre spațiile comerciale și locuințe, elaborându – se soluții pentru proiectarea bazei de date distribuite;
→ a doua etapă țintește proiectarea arhitecturii bazei de dm un studiul de caz precum și un program informatic, am analizat datele firmei S.C. „LA VULTUR” S.A., aceasta este înregistrată conform prevederilor legale la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău cu numărul J04/1861/25.10.2007 în data de 17.05.2005. S.C. „LA VULTUR” S.A. are formă juridică de societate cu răspundere limitată având doi acționari, societatea desfășură activitate în conformitate cu legile românești.
Sediul societății este în municipiul Bacău, str. Martir Crișan, nr. 11, jud. Bacău, aceasta are ca domeniu de activitate preponderentă activități imobiliare pe bază de comision sau contract, activitatea principală fiind desfășurată de agențiile imobiliare având codul CAEN 6831. În data de 18.10.2009 asociații dorec completarea obiectului de activitate cu codul CAEN 7031 fiind obiectul principal de activitate. Obiectul secundar completându – se cu activități precum: construcții și demolări de clădiri; lucrări de instalare, izolare; intermediari în comerțul cu imobile, mașini, textile, produse alimentare; cumpărări și vânzări cu bunuri imobiliare ș.a. Pentru o desfășurare cât mai eficientă a acestei activități este necesară o bază de date completă cu toate spațiile comerciale dar și locuințele disponibile pentru a avea posibilitatea de a le vedea și încheia tranzacția.
1.1. Procesul tehnologic și implicația acesteia în organizarea
sistemului informațional
Sistemul informatic utilizează o serie de tehnologii informaționale pentru colectarea,
analiza, prelucrarea, transmiterea și stocarea informațiilor care sunt folosite în procesele de
management. Tehnologia informației descrie tehnologii de comunicație (rețele de transmitere a
bazelor de date, a vocii și a imaginilor) și tehnologii de calcul (echipamente și software). Ansamblul de procedee, metode și mijloace care utilizează prelucrarea datelor obținându – se (tabele, grafice, situații de ieșire) pentru execuția unor operațiuni reprezintă caracteristicile tehnologiei.
Proiectarea de sisteme informatice distribuite este realizată prin parcurgerea stadiului
de sisteme informatice nedistribuite, în această situație se parcurg următorii pași:
– se analizează situația sistemului existent; se efectuează proiectarea generală și de detaliu; se completează cu etapele reprezentative, care sunt amănunțite în etapele tehnice și funcționale.
a) Etapele tehnice sunt parcurse în trei stadii:
→ prima etapă tehnică are ca obiectiv proiectarea nucleului bazei de date, în această etapă realizându – se înmagazinarea informațiilor, în cazul nostru informații despre spațiile comerciale și locuințe, elaborându – se soluții pentru proiectarea bazei de date distribuite;
→ a doua etapă țintește proiectarea arhitecturii bazei de date distribuite, aceasta asigurând punerea la dispoziția utilizatorilor a tuturor informațiilor necesare sistemului informațional distribuit. În momentul producerii unei dereglări hardware sau software baza de date trebuie să detecteze și să rezolve erorile sau eventualele avarii;
→ pentru accesarea bazei de date distribuite se poate opta pentru o distribuire centrală sau la o distribuire paralelă.
Sistemul de prelucrare distribuită a datelor necesită o analiză a costurilor:
– costurile inițiale cuprind costurile echipamentelor, perifericelor, cablării, softului;
– costurile operaționale cuprind costurile distribuirii datelor, cu personalul, funcționării echipamentelor, întreținerii sistemului.
b) Etapele funcționale vor parcurge următoarele faze caracteristice:
→ determinarea performanțelor sistemului informațional proiectat care stabilește cerințe generale de calitate dar și unele cerințe particulare;
→ stabilirea necesarului de sisteme de operare, de gestiune a datelor precum și a echipamentelor de calcul.
Prelucrarea automată a datelor are următoarele operații tehnologice :
– prelucrarea automată a operațiilor tehnologice de aranjare a datelor; adaptare propriu -zisă a datelor prin operații tehnologice; prezentarea rezultatelor obținute prin operațiile tehnologice.
Fig. nr.1„Tehnologiile și sistemul informațional”
Pentru proiectarea, organizarea și funcționarea tehnologiei trebuie ca informațiile să fie furnizate în timp util, cu o calitate corespunzătoare și cu prețuri stricte pe unitate. Prelucrarea automată a datelor poate fi definită ca reprezentând un ansamblu de metode, mijloace și procedee de utilizare, obținându – se grafice, tabele și situații de ieșire, acestea conțin informații indispensabile stabilirii deciziilor, prin obținerea acestor situații este controlată execuția informațiilor și a operațiilor.
1.2. Necesitatea organizării sistemului informațional
Sistemul informațional este influențat de structura organizatorică a societății, prin
fluxurile informaționale în funcție de componentele și sarcinile atribuite posturilor și în principal de numărul de niveluri ierarhice. „În condițiile societății informatizate, o întrepridere modernă nu poate supraviețui fără să dispună de informații în timp real, provenite atât din interiorul, cât și din exteriorul său”. Structura organizatorică îi asigură firmei întreg sistemul informațional și cel circulator, cele două sisteme garantează alimentarea cu energie a firmei. Perfecționarea și proiectarea sistemului informațional și a structurii organizatorice au același punct de pornire și se derulează în același timp.
` Sistemul informatic adună, prelucrează și depozitează datele informatice necesare
luării deciziilor întreprinderii, acestea formează un ansamblu de componente care interacționează
între ele. Pentru îndeplinirea caracteristicilor sistemelor informatice se ține cont de următoarele
cerințe:
– managementul unității trebuie să participle la realizarea sistemului informațional;
– conceperea sistemului trebuie să se realizeze pe criterii de eficiență economică;
– stabilirea unor soluții corespunzătoare restricțiilor impuse și resurselor disponibile.
Sistemul informatic a devenit pentru organizație o componentă fundamentală, care
poate fi de o importanță majoră pentru reușita întreprinderii, acesta furnizează informațiile necesare pentru conducerea și valorificarea lor eficace, rezultând menținerea pe piață a produselor întreprinderii. Rapoartele periodice privind desfășurarea activității și rapoartele la cerere sunt furnizate de sistemul informațional care prelucrează și vehiculează informațiile între sistemul condus și sistemul conducător.
Aspectele realizării sistemului informațional:
– elaborarea programului se realizează prin analizarea proiectului tehnic, al platformei și al software-lui; proiectarea programului se efectuează prin crearea pseudocodului și a schemei logice; codificarea programului se realizează prin executarea modulelor de program; testarea programului se execută prin descoperirea erorilor și rezolvarea lor. Testarea programului se efecuează cu date de test, după testare se introduce programul în calculator, se rulează și se elimină erorile logice; se întocmesc documentele, instrucțiunile de utilizare și situațiile finale.
1.3. Influența sistemului informațional asupra organizării financiar –
contabile la S.C. „LA VULTUR” S.A.
Într-o unitate economică există mai multe tipuri de informații: informații de personal, informații de marketing, informații tehnice care reprezintă fluxurile de resurse și de materiale necesare procesului de producție și nu în ultimul rând informații economice. Pe parcursul a mai mulți ani s-a demonstrat că din totalul informațiilor 80% sunt informații economice și din acestea 47% sunt informații contabile.
Structura sistemului informatic la nivelul unității economice este următoarea:
– subsistem pentru producție;
– subsistem pentru activitatea comercială;
– subsistem financiar – contabil;
– subsistem de resurse.
O bună integrare a sistemelor informaționale oferă distribuirea eficientă a resurselor întreprinderii rezultând o creștere eficientă. Furnizarea informațiilor este cea mai importantă pentru o aprovizionare sincronizată a materiilor prime și a materialelor precum și planificarea adecvată pentru o creștere pozitivă a vânzărilor. Sistemul informațional pentru gestiunea resurselor umane recrutează și selectează personalul necesar, evaluează potențialul angajaților dar și sarcinile de muncă cuvenite. Persoana calificată subsistemului resurselor umane mai are atribuția de a înregistra și întocmi documentația necesară personalului (cărți de muncă, documente de plată privind salariile și alte documente).
La nivelul unității economice activitatea de contabilitate este organizată în următoarele compartimente:
– contabilitatea financiară urmărește prezența și mișcarea elementelor patimoniale
(imobilizări, stocuri, creanțe, datorii, mijloace financiare, capital, fonduri, credite, cheltuieli și
venituri);
– contabilitatea de gestiune.
Utilizatorii care sunt interesați de informațiile contabile ale firmei sunt:
– organismele guvernamentale, instituțiile statului solicită informații contabile;
– creditorii solicită informații contabile pentru a le verifica, în special băncile;
– acționarii doresc încasarea dividendelor și prin urmare urmăresc evoluția firmei;
– furnizorii sunt interesați de situația financiară a întreprinderii deoarece livrează
marfă și doresc ca aceasta să le fie achitată;
– angajații doresc să – și cunoască remunerațiile și ce procent din încasări sau profit li se cuvine, dacă se practică acestă politică în societate;
– cumpărătorii sunt interesați în special de prețul produselor și mai puțin de situația firmei sau de datorii, numai în cazul în care principalul furnizor al firmei este într – o situație dificilă din punct de vedere financiar atunci cumpărătorul va fi nevoit să caute un alt furnizor.
Organigrama societății S.C. „LA VULTUR” S.A. este următoarea:
Fig. nr.2 Organigrama S.C. „LA VULTUR” S.A.
Potrivit organigramei redate anterior sarcinile compartimentului financiar – contabil ale firmei S.C. „LA VULTUR” S.A. sunt următoarele:
compartimentul financiar – contabil aflat în subordinea contabilului societății trebuie
să asigure îndeplinirea sarcinilor societății în domeniul financiar, asigură și răspunde de evidența situației patrimoniului, precum și a modului de realizare a indicatorilor folosiți și modul de administrare a fondurilor materiale și bănești;
răspunde pentru efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile;
organizează și efectuează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale,
urmărind valorificarea rezultatelor inventarierii;
întocmește lunar balanță de verificare, depune rapoartele contabile conform normelor
metodologice elaborate de MFP, întocmește bilanțurile trimestriale și anuale cu anexele corespunzătoare;
se elaborează calcule privind indicatorii economici și financiari asupra activității
întreprinderii, cifrei de afaceri, veniturilor, rentabilității, profitului, impozitelor și altor indicatori economici;
răspunde de desfășurarea operațiilor de decontare cu furnizorii, respectiv a
încasărilor privind livrările sau prestările de servicii;
efectuarea corectă și la timp a calculelor salariale și a vărsămintelor aferente acestora
dar și a reținerilor din salarii;
organizarea activităților de casă pentru plățile și încasările în numerar, precum și
completarea și păstrarea tuturor registrelor obligatorii;
răspunderea privind respectarea obligațiilor cu caracter financiar, prevăzute în
contractul colectiv de muncă;
întocmește și răspunde de legalitatea rapoartelor financiare periodice (declarațiile de
impozit pe salarii, declarații TVA, declarații către bugetul asigurărilor sociale, declarația de impunere impozite și taxe, etc.);
întocmirea și depunerea declarației pentru impozitul pe profit la organele fiscale în
termeni legali.
CAP. II CONTABILITATEA CAPITALURILOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
Capitalurile reflectă sursele de finanțare fixe ale valorilor economice organizate ca activ patrimonial al întreprinderii, urmărite din punct de vedere financiar – contabil, capitalurile firmei sunt componente ale pasivului patrimonial având ca obiectiv finanțarea activității întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an denuminându – se capitalurile permanente.
Capitalul permanent este format din capital propriu și capital străin constituit pe termen mai mare de un an. Societatea comercială poate fi definită ca fiind o grupare de persoane juridice care au adus un aport capitalului societății fiind executate fapte de comerț și urmărindu –
se obținerea de beneficii comune.
2.1. Capitalurile proprii, surse de finanțare privind activitatea comercială a firmei
Capitalul propriu prezintă interesul rezidual al asociaților sau acționarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalul propriu este compus din capital social sau capital individual reprezentând aportul adus în societate în natură și/sau numerar de acționari sau asociați; primele de capital se împart în prime de emisiune, de aport, conversia obigațiunilor în acțiuni; reservele din reevaluarea imobilizărilor materiale și financiare; reservele de capital legale, pentru acțiunile proprii, statutare sau contractuale, alte reserve; rezultatul reportat poate fi reprezentat de profitul sau pierderea din anii precedenți; subvențiile pentru investiții; rezultatul exercițiului financiar care poate fi profit sau pierdere.
Pentru a se realiza un echilibru financiar într – o societate, nivelul deciziilor luate pentru finanțarea investițiilor este radical:
– în cazul investiției interne în active fizice și investiției financiare în valori mobiliare, se va decide investiția cea mai avantajoasă pentru societate;
– privind decizia de finanțare, opțiunea se face între sursele proprii și susele împrumutate.
Din punct de vedere al surselor proprii, gestiunea financiară a societății poate opta între autofinanțare și aporturi noi de capital. Autofinanțarea implică dezvoltarea cu surse proprii, utilizând profitul obținut din exercițiul precedent dar și fondul de amortizare care este utilizat pentu acoperirea nevoilor apărute în întreprindere. Capacitatea de autofinanțare este definită de mărimea amortizărilor, provizioanelor calculate și neconsumate și de profitul nerepartizat. Prin aport se înțelege răspunderea care și – o asumă acționarul de a aduce un bun sau o valoare patrimonială în societate. Sursele împrumutate sunt alcătuite din: credite bancare, credite obligatare, finanțări în cadrul grupului, creșterea capitalului societății prin emisiunea suplimentară de acțiuni.
Aportul la capital poate fi de următoarele tipuri:
a) pentru începerea activității unei societăți este necesar un disponibil bănesc care este reprezentat de aportul în numerar adus de acționari;
b) aportul în natură este reprezentat de bunurile aduse de acționari la constituirea societății sau pe parcursul funcționării acesteia, bunurile pot fi clădiri, terenuri, mărfuri, creanțe, etc;
c) aportul în industrie reprezintă promisiunea acționarului de a presta servicii în societate luându – se în calcul competența sa, potrivit art. 16 alin. (5) din Legea nr.31/1990 actualizată în 2012, acest aport este permis doar acționarilor din societatea în nume colectiv și asociaților comanditați din societatea în comandită, dar care nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social.
2.2. Contabilitatea capitalurilor proprii
Capitalul propriu costituie „o structură complexă cuprinzând capitalul social (la întreprinderile societare) sau individual (la întreprinderile individuale) ori patrimonial regiei și partimoniul public, prime legate de capital și rezervele de capital, ce reprezintă alocarea rezultatului reportat sau cele ce reprezintă ajustări pentru menținerea nivelului capitalului, precum și capitalul asimilat celui propriu, reprezentat de subvenții și de provizioane pentru riscuri și cheltuieli.”
Capitalul propriu este prezentat în bilanț în funcție de evaluarea activelor și a datoriilor, ordonat invers lichidității activelor, de la cele mai puțin lichide. Regula de succesiune a pozițiilor de pasiv în cazul bilanțului sub formă de tablou sau cu două secțiuni separate, se începe cu elementele de capitaluri proprii, urmând cu datoriile pe termen lung apoi cu cele pe
termen scurt sau cele curente.
Structura capitalurilor evidențiată în bilanțul contabil al întreprinderii este următoarea:
a) Capitalul reprezintă aportul acționarilor sau asociaților constituind sursa de finanțare a activității de exploatare, valoarea capitalului este egală cu valoarea nominală a părților sociale sau a acțiunilor, a rezervelor încorporate și a profitului distribuit pentru majorarea capitalului respectiv a altor acțiuni de modificare a capitalului;
b) Primele de capital sunt și ele componente ale capitalurilor proprii, constituite pentru: fuziuni, emisiuni, conversia obligațiunilor în acțiuni. Pentru creșterea capitalului, operațiunea specifică este diferența dintre valoarea de emisiune a acțiunilor (sau a părților sociale emise) și valoarea nominală a acțiunilor (sau a părților sociale emise). Primele sunt împărțite în: prime de fuziune, emisiune, conversia obligațiunilor în acțiuni și aport. În cazul fuziunii a două sau mai multe societăți apar primele de fuziune, exprimând diferența dintre valoarea bunurilor primite prin fuziune și suma cu care a crescut capitalul societății nou înființate sau absorbante, urmărindu-se ca acționarii să participe la profit în mod egal.
Prime de fuziune = Valoarea contabilă a acțiunilor – Valoarea nominală a acțiunilor
În momentul emisiunii pe piață a unor acțiuni, intervin primele de emisiune, atât pentru acționarii noi cât și pentru cei vechi, societatea dorește o colaborare echilibrată și egală cu aceștia. Prima de emisiune redă diferența dintre prețul de emisiune al acțiunilor noi emise și valoarea nominală a acțiunilor, pentru ca o acțiune să fie atractivă trebuie „emisă la un preț inferior valorii nominale.”
Prime de emisiune = Valoarea de emisiune a acțiunilor – Valoarea nominală a acțiunilor
În momentul transformării drepturilor de creanță în drepturi de proprietate apare converia obligațiunilor în acțiuni, ceea ce înseamnă că creditorii pot deveni acționari. Primele de aport apar în momentul majorării capitalului prin aport în natură, exprimând diferența dintre valoarea bunurilor primate ca aport în natură de la acționari și suma care a modificat capitalul. Valoarea acțiunilor noi este egală cu valoarea nominală a acțiunilor vechi, modelul de calcul fiind:
Prime de aport = Valoarea bunurilor primate ca aport – Valoarea nominal a acțiunilor
c) Rezervele pot fi întocmite din rezultatul financiar sau din alte surse și sunt numite rezerve legale, există și rezerve statutare sau contractuale, rezerve din conversie, rezerve pentru acțiuni proprii și alte rezerve.
Rezervele legale reprezintă 5% din profitul brut, se realizează la închiderea exercițiului
și nu trebuie să depășească 20% la societățile comerciale cu capital autohton respectiv regiile autonome, societățile comerciale cu participație străină nu trebuie să depășească 25%. În cazul în care întreprinderea încheie exercițiul cu pierdere, rezervele legale au rolul de a proteja capitalul.
Rezervele statutare sau contractuale sunt constituite din câșigul net al exercițiului financiar și pot acoperi pierderile sau pot crește capitalul. Diferențele valorice de la sfârșitul exercițiului financiar dar și conversia elementelor monetare în valută constituie rezervele din conversie. Din profitul net mai sunt constituite și rezervele pentru acțiuni proprii care sunt destinate pentru răscumpărarea acțiunilor proprii și rămân indisponibile până la cesiunea sau anularea respectivelor acțiuni.
Alte reserve pot fi formate din surse stabilite de adunarea generală a asociaților sau acționarilor (AGA) sau din profitul net, sunt constituite pentru acoperirea pierderilor, finanțarea imobilizărilor, finanțarea activelor circulante, dar și pentru creșterea capitalului.
d) Rezervele din reevaluare sunt constituite din plusul de valoare rezultat ca urmare a reevaluării imobilizărilor.
Rezerva din reevaluare = Valoarea justă – Valoarea contabilă netă
e) Rezultatul cumulat de la începutul exercițiului financiar constituie rezultatul exercițiului.
Rezultatul exercițiului = Venituri – Cheltuieli
f) Rezultatul reportat exprimă profitul din exerciții nerepartizat, respectiv pierderile neacoperite din exercițiile anterioare.
Acțiunile și părțile sociale reprezintă instrumente de capital propriu, în evaluarea lor întâlnim următoarele valori:
→ Valoarea nominală (VN) este înscrisă pe acțiune, această valoare evidențiază capitalul social în contabilitate, pot apărea și diferențe ale prețului de emisiune față de valoarea nominală, primele de capital evidențiindu – se distinct;
→ Valoarea de emisiune (VE) reprezintă prețul pe care acționarii îl plătesc pentru subscrierea acțiunilor emise, valoarea de emisiune poate fi egală cu valoarea nominală, mai mare
decât valoarea nominală sau mai mică decât valoarea nominală.
Mai sunt folosite și următoarele valori:
a) Valoarea de piață – reprezintă prețul de vânzare – cumpărare al acțiunilor, fiind negociat
la bursa de valori în baza raportului de cotație;
b) Valoarea de rentabilitate – se bazează pe rezultatul întreprinderii și are două metode:
– valoarea financiară (VF)
– VF =
• S.C. „LA VULTUR” S.A. are următoarea situație financiară în anul 2010:
Dividendul pe acțiune = 2.000 RON
Rata medie a dobânzii = 4 (%)
– VF = = 500 RON
Valoarea financiară reprezintă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pentru o acțiune, având o rată medie a dobânzii pe piață.
– valoarea de randament (VR)
– VR =
Partea din profit atașată acțiunii și încorporată în rezerve = 400 RON
– VR = = 600 RON
Valoarea de randament reprezintă valoarea profitului net pe o acțiune, care poate fi capitalizată în cursul unui exercițiu financiar, având o rată medie a dobânzii pe piață.
c) Valoarea partimonială – pornindu – se de la situația evidențiată în bilanț se poate calcula valoarea titlurilor, putem remarca:
– valoarea contabilă (VC)
VC =
– valoarea matematică intrinsecă (VMI)
VMI =
ANI = Activ net contabil + Provizoane nejustificate – Capital subscris nevărsat
Activul net intrinsec reprezintă valoarea în sine a unui activ, bazată pe valoarea actualizată a fluxului estimat de numerar.
– valoarea de lichidare a titlurilor reprezintă valoarea rezultată din vânzarea întreprinderii într – un anumit timp.
Pentru a putea determina aceste valori intervine activul net contabil (ANC):
Activul net contabil = Activ bilanțier – Active fictive – Datorii
Activul real = Activ bilanțier – Active fictive
Capitalul propriu = Activ bilanțier – Datorii
Activele fictive sunt cheltuieli de constituire a societății, prime privind rambursarea obligațiunilor, cheltuieli înregistrate în avans.
• Să se calculeze valoarea contabilă (VC), știind că numărul acțiunilor pentru anul 2010 este de 2.156, iar pentru anul 2011 este de 1.509.
Tabel nr.1. Calculul VC
VC1 = =
VC2 = =
În bilanțul sub formă de listă sau diferență este calculat totalul activului urmând elementele de pasiv, datorii curente, datorii pe termen mijlociu și lung iar în final capitalul propriu reprezentat de rezultatul exercițiului. Activele și pasivele fiind ordonate astfel este permisă o determinare și o lectură a activelor circulante nete, datoriilor curente nete, totalul activelor minus totalul datoriilor curente chiar și de necunoscători de contabilitate.
2.2.1. Contabilitatea capitalurilor
Capitalurile întreprinderii fac parte din pasivul patrimonial, care are ca obiectiv finanțarea activității întreprinderii pe un interval mai lung de timp, aflându-se „la dispoziția agenților economici pe o perioadă mai mare de timp, de regulă mai mare de un an”, denuminându-se astfel capitalul permanent. Capitalurile permanente sunt structurate astfel: capitalurile proprii și capitalurile împrumutate reprezentând datorii pe termen lung, mai mari de un an. Capitalul propriu este parte componentă a bilanțului contabil, stabilit în formă de listă potrivit O.M.F.P. nr. 3055/2009 în conformitate cu prevederile Directivei a lV-a a Comunității Economice Europene și armonizată cu Standardele Internaționale de Contabilitate are următoatele componente: prime de capital, capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat respectiv rezultatul exercițiului financiar.
Capitalul social este întocmit la înființarea întreprinderii prin aport în natură și/sau numerar al asociaților sau acționarilor. Capitalul social este constituit din: capital subscris nevărsat reprezentând capitalul pe care asociații/acționarii s-au obigat să-l depună în societate și capital subscris vărsat reprezentând capitalul eliberat în numerar și/sau natură.
Capitalul social este împărțit în acțiuni sau părți sociale. Acțiunea este o fracțiune din capitalul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni care reprezintă un titlu de valoare, acțiunea reprezintă un drept al acționarului dar și o obligație. Acțiunile sunt de două feluri, la purtător care pot circula liber și acțiuni normative care necesită o serie de formalități de înregistrare în registrul acționarilor care de regulă se ține în sediul firmei. Cotele sau părțile sociale reprezintă și ele la rândul lor fracțiuni de capital cu o valoare egală, acestea sunt valabile pentru restul societăților comerciale. În contractul de societate este precizat aportul social subscris adus de acționar, vărsarea acestuia se înregistrează în documente de recepție pentru bunurile aduse în natură și pentru numerar se eliberează chitanță de la caseria societății sau se pot vira în contul societății.
Asociații care dețin părți sociale la o societate li se eliberează un certificat pe care sunt trecute date ale societății, numele titularului dar și numărul respectiv valoarea unitară a părților sociale dar și modul de circulație al acestora, potrivit normelor legale în vigoare cesiunea părților sociale este îngrădită. Se poate efectua o cesiune numai dacă o astfel de operație a fost permisă prin actul constitutiv sau a fost acceptată de AGA. Capitalul social al unei societăți se poate majora sau micșora influențând valoarea nominală a părților sociale.
După deducerea impozitului din profitul brut rezultă profitul net, care reprezintă o sursă de finanțare gratuită până la încorporarea în capitalul social a rezervelor constituite. După ce se distribuie acțiunile gratuite, autofinanțarea devine generatoare de costuri pentru plata prin dividend a capitalului intern acceptat în capitalul social.
• În anul 2010 se înființează o societate comercială pe acțiuni care subscrie un capital social de 31.200 RON, număr de acțiuni 6.240 cu o valoare nominală de 5 RON/acț. Se depune o parte din capitalul subscris astfel:
– clădire în valoare de 10.000 RON, număr de acțiuni 2.000
– teren în valoare de 6.000 RON, număr de acțiuni 1.200
– numerar la casierie 2.000 RON, număr de acțiuni 400
– depuneri în contul bancar 13.200 RON, număr de acțiuni 2.640
Total 31.200 RON, număr de acțiuni 6.240
a) Subscrierea capitalului se înregistreaază în contabilitate astfel:
b) Depunerea aportului în natură:
c) Depunerea aportului în numerar la caserie adus de asociați:
d) Depunerea aportului social în contul bancar al societății :
e) În timpul depunerii aportului în numerar și în natură, se înregistrează capitalul social subscris ca fiind vărsat:
2.2.2. Contabilitatea operațiunilor privind creșterea capitalurilor
Creșterea și micșorarea capitalului sunt operații normale în contabilitatea capitalurilor, creșterea reprezintă pentru societate o decizie financiar strategică, care este luată în momentul dezvoltării activității pentru creșterea rentabilității și nivelul întreprinderii.
Metodele de creștere a capitalului sunt efectuate prin majorarea prin aporturi noi în numerar și/sau natură de acționari sau asociați, prin operațiuni interne, prin conversia obligațiunilor în acțiuni, prin încorporarea rezervelor. Majorarea capitalului se mai poate efectua prin creșterea numărului de acțiuni sau prin majorarea valorii nominale a unei acțiuni.
2.2.2.1. Creșterea capitalurilor prin aporturi în numerar
Pentru ca societatea să își suplimenteze mijloacele bănești apelează la majorarea capitalului prin aporturi noi în numerar, majorarea cu ajutorul rezervelor și conversia datoriilor nu realizează mijloace financiare. Creșterea capitalului prin aporturi noi în numerar este realizată prin următoarele metode:
– acționarii vechi aduc în societate numerar;
– vechi acționari cât și cei noi pot cumpăra noi acțiuni emise de societate;
Pentru ca valoarea nominală a vechilor acțiuni să crească, este necesar ca acționarii vechi să majoreze capitalul prin aport în numerar. Emiterea de noi acțiuni oferă dreptul acționarilor vechi de împărțire a profitului și luare a deciziilor cu privire la acționarii noi.
Acționarii vechi beneficiază de dreptul preferențial de subsciere, operațiunea fiind:
– poziția întreprinderii pe piață este determină de capacitatea bursieră (CB) a emitentului, înaintea emisiunii acțiunilor:
CB0 = N0 x cb0
CB0 – capacitate bursieră veche
N0 – numărul acțiunilor vechi aflate în circulație
Cb0 – cursul bursier vechi
– se actualizează capacitatea bursieră nouă (CB1) prin adăugarea produsului dintre numărul de acțiuni noi emise (n) și prețul de emisiune (pe):
CB1 = N0 x cb0 + n x pe
– se determină cursul bursier teoretic al unei acțiuni după emisiune (cbt):
cbt =
– diferența dintre valoarea unei acțiuni și valoarea teoretică a acțiunii după ce a fost emisă reprezintă dreptul preferențial de subscriere (DS):
DS = cb0 – cbt = cb0 – = (cb0 – pe) x
cb0 – cursul acțiunii înainte de emisiune
Dreptul special de emisiune este influențat de prețul de emisiune și de numărul de
acțiuni nou emise. Prin emiterea de noi acțiuni se suplimentează capitalul social al societății, iar acționarilor vechi li se oferă dreptul de subscriere compensându – se efectul de diluare a rentabilității prin repartizarea profitului net la un număr mai mare de titluri.
La creșterea capitalului, dreptul de subsciere este un titlu de valoare negociabil, prin urmare noii acționari care doresc să participe la creșterea capitalului pot cumpăra aceste drepturi. Pentru a intra în posesia unei acțiuni noi, cumpărătorul trebuie să achiziționeze un număr de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numărul total de acțiuni vechi și numărul de acțiuni noi ce vor fi emise.
Prețul de emisiune a acțiunilor noi emise se determină astfel:
Valoarea nominală ≤ Prețul de emisiune ≤ Cursul de piață
Prima de emisiune este egală cu diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală, fiind utilizată pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiune respectiv vânzarea acțiunilor noi, diferența fiind înregistrată la rezerve. În momentul emisiunii unor acțiuni noi având un preț de emisiune competitiv aflat între valoarea nominală și cursul vechi, valoarea bursieră a acțiunilor va scădea, dând impresia acționarilor vechi că vor avea de pierdut. Acționarii vechi cumpără preferențial un anumit număr de acțiuni noi, proporțional cu numărul de acțiuni vechi deținute, acesta compensându-se cu scăderea valorii bursiere a acțiunilor.
Acționarii vechi care nu doresc să participe la creșterea capitalului, vor putea vinde drepturile de subscriere (cupoanele) la bursă atașate fiecărei acțiuni vechi pe care o deține.
Acționarii vechi își pot proteja drepturile pe care le dețin în funcție de numărul acțiunilor vechi (Nv) deținute, anterior majorării capitalului prin drepturile de subscriere (NrDS) și numărul de acțiuni emise (n).
NrDS =
Orice titlu emis este cotat pe piața financiară, valoarea este stabilită pe piața bursieră în funcție de cerere și ofertă.
Rezultatul creșterii capitalurilor:
– pentru acționari – dreptul de coproprietate, dreptul la vot, dreptul la dividend;
– pentru întreprindere – creșterea lichidităților, îmbunătațirea echilibrului financiar.
Acțiunile conferă drepturi celor pe care le dețin:
– cei care dețin acțiuni preferențiale nu au drept de vot, deci nu pot prejudicia firma în nici un fel. Prin aceste acțiuni preferențiale societatea poate acumula capital în mod continu la
o rată fixă a dobânzii;
– acțiunile ordinare oferă acționarilor dreptul de a vota și menținerea poziției în firmă chiar și în cazul unor noi emisiuni. Acțiunile ordinare reflectă capitalul permanent al societății;
• S.C. „LA VULTUR” S.A. are un capital social de 31.200 RON, divizat în 6.240 de acțiuni, cu o valoare nominală de 5 RON/acț. și cu un curs bursier de 10 RON/acț., se dorește creșterea capitalului prin emisiunea pe piață a 2.000 acț. noi, la un preț de 7 RON/acț. Se vor calcula următoarele valori: cursul unei acțiuni după emisiune, numărul de drepturi preferențiale de subscriere de care vor beneficia vechii acționari și prețul pe care acționarii vechi vor trebui să – l plătească pentru achiziția unei noi acțiuni noi emise.
VN = = = 5 RON/acț
– determinarea capitalizării bursiere înainte de emisiune:
CB0 = N0 x cb0 = 6.240 x 10 = 62.400 RON
– determinarea capitalizării bursiere după emisiune:
CB0 = N0 x cb0 + n x pe = 62.400 + 2.000 x 7 = 76.400 RON
– determinarea cursului bursier după emisiune (cursul bursier teoretic):
cbt = = = 9,2718 RON/acț.
– determinarea valorii unui drept preferential de subscriere:
DS = cb0 – cbt = 10 – 9,2718 = 0,7282 RON/acț.
– determinarea numărului de drepturi prefențiale de subscriere cuvenite vechilor acționari pentru o acțiune deja deținută:
NrDS = = = 3,12
– determinarea valorii aferente numărului de drepturi preferențiale de subscriere:
VDS = NrDS x DS = 3,12 x 0,7282 = 2,2711 RON/acț.
determinarea prețului plătit de vechii acționari pentru a achiziția o acțiune nou emisă:
cbt – VDS = 9,2718 – 2,2711 = 7,0007 ≈ 7 = pe
Acționarii vechi vor plăti pentru achiziția unei acțiuni nou emise doar o valoare egală cu prețul de emisiune, respectiv 7 RON/acț., deoarece diferența până la cursul bursier după emisiune, care este de 9,2718 RON/acț., este acoperită prin valoarea numărului drepturilor preferențiale de subscriere de care beneficiază fiecare acționar vechi.
Înregistrarea contabilă pentru operațiunea de subscriere a acțiunilor noi emise este:
Vărsarea în numerar a capitalului subscris a acțiunilor achiziționate se înregistrează în contabilitatea astfel:
Acțiunile reprezintă titluri de valoare negociabile, care sunt părți ale capitalului unei societăți, având următoarele caracteristici:
– sunt fracționate egal și au valoare nominală;
– societatea recunoaște pentru o acțiune un singur proprietar, acțiunile au caracter individual;
– pentru ca acțiunile să fie cumpărate sau vândute nu necesită nici o condiție, acțiunile sunt instrumente negociabile;
– produce venituri variabile;
2.2.2.2. Creșterea capitalurilor prin aporturi în natură
Aportul în natură reprezintă modalitatea prin care se poate efectua creșterea de capital a unei societăți, majorarea se realizează prin aportul de terenuri, clădiri, stocuri, titluri, brevet, creanțe, fond de comerț, etc. Aportul în natură este considerat o acțiune indirectă de finanțare, care nu participă la creștere fondului de rulment și nici la creșterea nivelului de lichidități bănești. Numărul de acțiuni care au fost emise pe baza aportului în natură au numai valoare nominală și pentru a fi tranzacționate trebuie înscrise în Registrul Comerțului, după doi ani de la înscriere vor putea fi vândute.
În această situație, acționarii vechi nu mai sunt protejați și are loc creșterea capitalului subscris vărsat, deoarece nu se poate amâna eliberarea unei părți din aport. Acțiunile noi sunt emise la un preț apropiat de valoarea contabilă a titlului. Între prețul de emisiune și valoarea nominală a noilor acțiuni emise apare o diferență numită primă de aport.
• S.C. „LA VULTUR” S.A. are următoarea situație a capitalului propriu:
– capital social 31.200 RON
– număr de acțiuni 6.240 acț.
-valoarea nominală 5 RON/acț.
Pentru majorarea capitalului, un acționar aduce ca aport un teren care a fost evaluat la o valoare de 14.000 RON. Se emit 2.000 de acțiuni cu o valoare de subscriere de 7 RON/acț.
Înregistrarea contabilă este:
Capital subscris vărsat = 2.000 acț. x 5 RON/acț. = 10.000 RON
Prime de aport = 2.000 acț. x (7 – 5) = 4.000 RON
2.2.2.3. Creșterea capitalurilor prin operațiuni interne
Creșterea capitalurilor prin operațiuni interne nu presupune o creștere a capitalului total al societății, ci mai degrabă o creștere a capitalului social cu surse proprii cum ar fi: revervele de capital, primele legate de capital și profitul. Deafășurarea acestei operațiuni poate fi efectuată prin următoarele procedee:
– are loc o creștere a valorii nominale a acțiunilor vechi prin reștampilarea noilor
valori nominale;
– întocmirea de noi acțiuni și repartizarea către acționarii vechi pe baza drepturilor de atribuire (DA) deținute de aceștia;
Noii acționari pot cumpăra acțiuni noi cu obligația ca aceștia să achiziționeze D.A.- urile în paritatea necesară.
• S.C. „LA VULTUR” S.A. are un capital social de 31.200 RON, divizat în 6.240 de acțiuni, cu o valoare nominală de 5 RON/acț. și cu un curs bursier de 10 RON/acț., se dorește creșterea capitalului prin încorporarea rezervelor în valoare de 2.000 RON și distribuirea gratuită a unui număr de 400 acțiuni, astfel rezultate, vechilor acționari. Prețul de emisiune al unei acțiuni nou emise este egal cu zero. Se va calcula cursul unei acțiuni după emisiune și numărul de drepturi atribuire de care vor beneficia vechii acționari.
– determinarea capitalizării bursiere după emisiune:
CB1 = N0 x cb0 + n x pe = 62.400 + 400 x 0 = 62.400 RON
– determinarea cursului bursier după emisiune (cursul bursier teoretic):
cbt = = = 9,40 RON/acț.
– determinarea valorii unui drept de atribuire:
DA = cb0 – cbt = 10 – 9,40 = 0,60 RON/acț.
– determinarea numărului de drepturi de atribuire cuvenite vechilor acționari pentru o acțiune deja deținută:
NrDA = = = 15,6
– determinarea valorii aferente numărului numărului de drepturi de atribuire:
VDA = NrDA x DA = 15,6 x 0,60 = 9,36 RON/acț.
deretminarea prețului plătit de vechii acționari pentru a achiziția o acțiune nou emisă:
cbt – VDA = 9,36 – 9,40 ≈ 0 RON/acț.
După calculul efectuat anterior, acționarii vechi nu vor plăti pentru achiziția acțiunilor nou emise, ei vor primi gratuit acțiunile rezultate prin încorporarea revervelor acumulate în exercițiile anterioare.
Înregistrarea încorporării rezervelor:
Valoarea D.A.- urilor este de regulă cotată la bursă, deci calculul efectuat are caracter teoretic, în cazul în care valoarea unui D.A. este cotat la bursă și are valoarea mai mică ca și valoarea teoretică, acționarii vechi pot renunța total sau la o parte din ele, vânzându-le.
2.2.2.4. Creșterea capitalurilor prin conversia obligațiunilor în acțiuni
„Obligațiunile convertibile în acțiuni pot fi privite ca obligațiuni răscumpărabile pentru care se va plăti dobândă până la data când acestea vor fi răscumpărate prin conversia lor în acțiuni.” Obligațiunile convertibile în acțiuni reprezintă titluri de credit și cei care le dețin pot
deveni acționari pe o anumită perioadă de timp, determinată de adunarea generală extraordinară a societății comerciale, societatea este interesată pentru creșterea capitalului și reducerea în aceeași măsură a datoriilor. Pentru a se realiza conversia, trebuie respectați următorii parametri: rata dobânzii, perioada conversiei, baza economică a conversiei, prima de conversie, etc. Procesul convertibilității obligațiunilor în acțiuni este condiționat de valoarea parametrilor cu condiția ca rata dobânzii să fie scăzută în comparație cu randamentul acțiunilor și perioada de conversie să fie mai mică decât durata obligațiunilor.
Are loc transformarea a 16.000 de obligațiuni în 6.000 de acțiuni, în condițiile în care valoarea nominală a unei obligațiuni este de 2 RON și valoarea nominală a unei acțiuni este de 2,50 RON, au loc următoarele operațiuni:
Capitalul social al societății crește cu valoarea nominală a acțiunilor emise:
6.000 acț. x 2.50 RON/acț. = 15.000 RON
Împrumutul din emisiuni de obligațiuni este diminuat cu valoarea nominală a obligațiunilor transformate: 16.000 obigațiuni x 2 RON/obligațiune = 32.000 RON.
Baza economică exprimă numărul de acțiuni primite în schimbul unei obligațiuni,
necesită o valoare avantajoasă pentru cei care dețin obligațiuni, valoarea nominală a acțiunilor emise trebuie să fie apropiată de valoarea obligațiunilor. Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni ilustrează diferența dintre valoarea totală a obligațiunilor și valoarea nominală totală a noilor acțiuni emise prin conversie.
2.2.3. Contabilitatea operațiunilor privind diminuarea capitalurilor
Sunt mai multe variante în care se poate efectua micșorarea capitalului: rambursarea unei părți către acționari sau asociați, retragerea sau excluderea acționarilor respectiv asociaților, reducerea determinată de pierderile efectuate din activitatea societății comerciale, etc.
Când are loc constituirea unei societăți comerciale cu personalitate juridică are loc constituirea unui contract de societate, prin care acționarii sau asociații au convenit să cedeze bunurile unei întreprinderi comune, pentu a proteja profitul, sau pentru beneficiile rezultate în urma unei activități. Contractul de societate este concretizat într – un statut în care este specificată forma societății, denumirea, sediul, obiectul de activitate, mărimea capitalului social, reguli privind rezultatul, modalitatea de funcționare. Patrimoniul societății comerciale este constituit din bunurile aduse ca aport de acționari sau asociați, dar și cel dobândit ulterior.
Patrimoniul societății este constituit din aportul adus la capitalul social de acționari sau asociați, acest aport devine proprietatea societății și nu are legătură cu proprietățile deținute de aceștia. Acționarii și asociații nu mai dețin controlul asupra bunurilor aduse ca aport, ci au drept de creanță pentru bunurile economice aduse. În situația lichidării societății, acționarii sau asociații nu își mai pot primi bunurile pentru că aparțin patrimoniului societății, aceștia vor primi o sumă, rezultată din lichidarea patrimoniului care este proporțională cu aportul adus în societate. Reprezentanții legali ai societății se ocupă de administrarea și gestionarea societății, acționează în numele acesteia, în timp ce acționarii sau asociații nu fac acest lucru. Reprezentanții legali au drepturi dar și obligații privind activitatea societății, ținând cont de acestea capitalul propriu se
poate diminua sau majora. Acționarii sau asociații participă la repartizarea profitului, dar în cazul unei pierderi participă în ceeași măsură pentru acoperirea ei.
Diminuarea capitalului poate apărea și în momentul excluderii sau retragerii unui acționar. Conform legii nr. 31/1990 actualizată în 2012 privind societățile comerciale, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă, sau cu răspundere limitată:
– acționarul care nu aduce în societate aportul promis;
– acționarul cu răspundere nelimitată care a devenit legalmente incapabil;
– acționarul cu răspundere nelimitată care folosește creditul, bunurile sau capitalurile societății în interesul personal sau al altei persoane care este acționar într – o societate concurentă, sau când acționarul intervine în administrarea societății fară dreptul celorlalți asociați;
– acționarul care este administrator și săvârșește fapte care pot dăuna societății;
– acționarul care face operațiuni în contul său sau al altei persoane fără acordul celorlalți asociați.
Excluderea unui acționar este pronunțată prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a unui acționar. Hotărârea definitivă de excludere a unui acționar se depune la Oficiul Registrului Comerțului, în termen de 15 zile, pentru a fi înscrisă. Prin excludere, acționarul are obligații asupra pierderilor respectiv drepturilor din beneficii până în ziua excluderii sale. Acționarul care este exclus va primi o sumă de bani reprezentând valoarea capitalului social adus la constituire neavând dreptul la parte din patrimoniul social. Obigația acționarului față de terți și în legătură cu operațiunile legate de societate, rămân până în ziua excluderii, plus mai are obligația de a suporta consecințele operațiunii de excludere.
Retragerea unui acționar dintr – o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau în societățile cu răspundere limitată are loc în următoarele situații:
– în cazul în care acest lucru este redat în actul constitutiv;
– cu acordul celorlalți asociați;
– când nu are loc acordul unanim, acționarul se poate retrage potrivit hotărârii tribunalului.
Acționarul are dreptul la părțile sociale cuvenite care sunt stabilite de un expert sau cu acordul acționarilor. În cazul societăților comerciale pe acțiuni, dacă acționarii nu au hotărât formarea adunării generale, acționarii care doresc se pot retrage și pot solicita ca societatea să le cumpere acțiunile. Retragerea poate fi finalizată în termen de 30 de zile începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a. În caz de retragere, acționarii vor depune la sediul societății declarația de retragere dar și acțiunile deținute, certificatele de acționar dacă posedă. Prețul pe care îl primește acționarul care se retrage, pentru acțiuni este stabilit de un expert autorizat, reprezentând valoarea medie rezultată din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare acceptate de legislația în vigoare. Consiliul de administrație cere judecătorului delegat să numească un expert, potrivit legii în vigoare. Societatea suportă costurile de evaluare dar și costurile generate de efecuarea expertizei.
Operațiunile executate pentru excluderea sau retragerea acționarilor din cadrul societăților comerciale sunt următoarele:
Are loc evaluarea elementelor de activ și de pasiv prin folosirea a cel puțin două
metode de evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaloare;
Se determină capitalul propriu pe baza bilanțului contabil;
Pentru stabilirea părții ce i se cuvine acționarului care dorește să se retragă, se
efectuează partajul capitalului propriu.
2.2.3.1. Micșorarea capitalurilor prin restituirea unor părți către acționari
Prin procedeul restituirii unor părți către acționari are loc reducerea capitalului social, capitalul social este supraproporțional în funcție de activitatea societății sau în momentul vânzării unei părți a activului societății.
Pentru exemplificarea acestui procedeu sunt folosite următoarele tehnici:
a) Are loc reducerea valorii nominale a acțiunilor și plata diferenței către asociați;
Capital social = 7.800 acț. x 4 RON (VN) = 31.200 RON.
Are loc reducerea capitalului social cu 17%.
După reducerea capitalului, valoarea nominală a acțiunilor scade și devine:
VN = 4 – 4 x 17% = 4 – 0,68 = 3, 32 RON
Valoarea acțiunilor s – a redus cu: 7.800 acț. x 0,68 RON = 5.304 RON
După aceste calcule urmenză înregistrările contabile:
b) Se reduce numărul de acțiuni prin răscumpărarea de la acționari cu valoarea
nominală;
Din cele 7.800 de acțiuni 17% sunt răscumpărate și se anulează, acestea sunt reduse cu 7.800 x 17% = 1.326 acț., iar valoarea lor s – a redus cu: 1.326 acț. x 4 RON = 5.304 RON
După aceste calcule urmenză înregistrările contabile:
c) Ultima procedură este răscumpărarea și anularea unei părți din acțiunile proprii, răscumpărarea se face la bursă la o altă valoare mai mare decât valoarea nominală;
→ Are loc răscumpărarea acțiunilor, prețul de răscumpărare este de 4,50 RON,
(7.800 acț. x 4,50 RON = 35.100 RON);
– se anulează acțiunile, prețul de răscumpărare este mai mare decât valoarea nominală;
– prețul de răscumpărare este mai mic decât valoarea nominală, prețul de răscumpărare este de 3,50 RON (7.800 acț. x 3,50 RON = 27.300 RON);
– se distribuie acțiunile propriilor salariați având un preț mai mic decât prețul de răscumpărare, prețul de vânzare este de 4,10 RON (7.800 acț. x 4,10 RON = 31.980 RON);
– se distribuie acțiunile propriilor salariați având un preț mai mare ca prețul de răscumpărare, prețul de vânzare este de 4,90 RON (7.800 acț. x 4,90 RON = 38.220 RON);
– se vând acțiunile deținute pe termen scurt la un preț mai mare decât prețul de răscumpărare, prețul de vânzare este de 5 RON (7.800 acț. x 5 RON = 39.000 RON);
– acțiunile se vând la un preț mai mic decât prețul de răscumpărare, acesta fiind de 4,30 RON (7.800 acț. x 4,30 RON = 33.540 RON);
2.2.3.2. Micșorarea capitalurilor ca urmare a înregistrării pierderilor rezultate din activitatea societății
Un alt mod prin care are loc micșorarea capitalului social este acela în care exercițiul
financiar anterior s-a încheiat cu pierderi și rezultatul anului curent nu le poate acoperi din rezervele constituite sau prin acoperirea lor de acționari, în funcție de capitalul subscris. În concluzie are loc micșorarea capitalului social constatându – se că bilanțul redă un nivel al pierderii substanțial pentru a putea fi acoperită din rezultatele exercițiilor viitoare.
Potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor se acoperă pierderile rezultate din activitatea societății comerciale în valoare de 2.000 RON, pe seama capitalului social:
– micșorarea valorii nominale a acțiunilor;
2.2.4. Contabilitatea primelor legate de capital
„Primele de capital reprezintă un capital adițional ce se constituie ca diferență între
valoarea de emisiune, valoarea contabilă sau valoarea de aport, după caz, a acțiunilor sau părților sociale și valoarea lor nominală.”
Primele de capital sunt de următoarele feluri:
– Primele de emisiune (PE): PE = VE – VN
VE – valoarea de emisiune
– Prime de fuziune (PF): PF = VC – VN
– Prime de aport (PA): PA = VA – VN
VA – valoarea de aport
– Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni (PC): PC = PR x Nr. acț. – VN x Nr. acț.
PR – prețul de rambursare a obligațiunilor convertibile în acțiuni
S.C. „ LA VULTUR” S.A. preia de la S.C. „Y” S.A. un activ net în valoare de 15.000 RON, fiind compus dintr – un utilaj evaluat la 13.000 RON și disponobilități în bănci de 2.000 RON. Societatea absorbantă emite în acest scop acțiuni cu o valoare nominală de 5 RON/ acț.:
– se înregistrează majorarea capitalului social;
preluarea activului net;
se evidențiază capitalul social ca fiind efectiv vărsat;
• Societatea „A” are următoarea situație:
– capital propriu în valoare de 49.920 RON;
– capital social în valoare de 31.200 RON;
– numărul de acțiuni 6.240, valoarea nominală a unei acțiuni este de 5 RON/acț., valoarea contabilă 8 RON/acț.
Societatea „A” absoarbe societatea comercială „B” care are:
– activ net contabil de 12.000 RON
– capital social 10.000 RON
– numărul de acțiuni 2.000, valoarea nominală a unei acțiuni este de 5 RON/acț., valoarea contabilă 6 RON/acț.
Raportul de schimb = 8/6 = 4/3 , un acționar al societății „A” care deține 3 acțiuni va primi de la societatea „B” 4 acțiuni. Societatea „A” va emite pentru remunerarea acționarilor societății „B” pentru aportul adus, 2.000 acț. x 3/4 = 1.500 acț.
În concluzie capitalul social al societății „A” a crescut cu 7.500 RON (Nr. acț. x VN = 1.500 acț. x 5 RON/acț. = 7.500 RON), (Nr. acț. x VC = 1.500 acț. x 8 RON/acț. = 12.000 RON).
Prima de fuziune (PF) = 12.000 RON – 7.500 RON = 4.500 RON.
În contabilitatea societății „A” se înregistrează creșterea capitalului social și a primelor de fuziune;
Se cedează din contabilitatea societății „B” capitalul propriu, capitalul social și
rezervele:
2.2.5. Contabilitatea rezervelor din reevaluare
Dacă rezultatul reevaluării imobilizărilor corporale este un plus de valoare se vor întocmi rezevele din reevaluare, numai în cazul în care nu s – a înregistrat o scădere de valoare anterioară. În cazul în care a fost înregistrată o pierdere în exercițiul anterior și exercițiul financiar curent redă o creștere de valoare, se va recunoaște și se va înregistra ca venit numai cheltuielile anterioare identificate, rezerva din reevaluare va fi înregistrată numai pentru diferența de preț.
„Rezervele constituite se diminuează dacă, cu ocazia unei reevaluări ulterioare, se constată o descreștere a valorii contabile a imobilizărilor precum și cu trecerea la reserve (cont 1065 Rezerve reprezentând surplusul realizat din reevaluare), pe măsura amortizării sau realizării (vânzării) bunului la care se referă respectiva rezervă. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent.”
Cu ocazia unei reevaluări efectuate la o clădire se stabilește o valoare reevaluată de 50.000 RON, valoarea contabilă a clădirii fiind de 45.000 RON.
– întocmirea rezervelor;
Se efectuează reevaluarea unei clădiri și se constată o diminuare a valoarii de 5.000 RON față de valoarea contabilă a activului, efectuându – se o reevaloare anterioară pentru clădire s – a constituit o rezervă în valoare de 2.000 RON.
Se vinde o clădire cu o valoare contabilă de 80.000 RON, pentru clădire s – a înregistrat în exercițiile anterioare o rezervă din reevaluare de 10.000 RON, astfel se înregistrează scoaterea din gestiune a clădirii și transferarea rezervei din reevaluare la rezervele de capital.
– scoaterea din gestiune a clădirii;
– transferarea rezervei din reevaluare;
2.2.6. Contabilitatea rezervelor
Rezervele reprezintă, în principiu, beneficii capitalizate în mod durabil de întreprindere dar se pot întocmi și din alte surse cum ar fi primele de capital respectiv diferențele din reevaluare. Rezervele sunt de următoarele feluri:
– rezervele statutare sau contractuale sunt constituite din câștigurile nete anuale ale întreprinderii potrivit actului constitutiv al acestora. Au ca obiectiv temperarea asociaților de a pretinde dividende în dauna obligațiilor societății pentru o funcționare normală;
– „rezervele legale sunt formate din profitul întreprinderii reprezentat de 5% până la 20% din capitalul social.” Sumele care se utilizează pentru alcătuirea și majorarea rezervelor legale sunt deductibile la stabilirea profitului impozabil pentru 5% din profitul brut anual.
Din profitul brut se vor scădea veniturile neimpozabile și se vor aduna cheltuielile aferente veniturilor până se ajunge la o cincime din capitalul social subscris vărsat. În situația în care societatea răscumpără propriile acțiuni, le va înregistra în activul bilanțului, apoi se va întocmi o rezervă legală cu valoarea acțiunilor în pasiv și nu va putea fi distribuită.
– rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare sunt constituite prin capitalizarea surplusului din reevaluare, în cazul în care surplusul este un câștig obținut;
– pot fi constituite și alte rezerve care nu sunt prevăzute de lege, din profitul net, pentru acoperirea pierderilor, creșterea capitalului social, acordarea de dividende.
Conturile 1064 Rezerve de valoare justă și 107 Rezerve din conversie sunt folosite în situațiile financiare anuale consolidate.
S.C. „LA VULTUR” S.A. a încheiat exercițiul financiar al anului 2010 cu un profit
de 222.683 RON, din care repartizează la sfârșitul anului 10% pentru constituirea rezervei legale
(222.683 x 10% = 22.268 RON).
La încheierea exercițiului financiar din anul 2010 cu un profit de 222.683 RON, în exercițiul anului 2011 AGA a hotărât repartizarea profitului astfel, constituirea rezervelor statutare în valoare de 1.000 RON și alte reserve în valoare de 1.500 RON.
În urma vânzării și scoaterii din gestiune a unei clădiri, pentru care societatea a înregistrat o rezervă din reevaluare în sumă de 1.500 RON, are loc transferarea acestei reserve la rezervele de capital.
Pierderea reportată din exercițiile anterioare este de 5.000 RON, acestea sunt acoperite din rezervele societății;
Rezervele constituite în valoare de 10.000 RON potrivit AGA, se decide creșterea capitalului social, excluzând rezervele legale;
2.2.7. Contabilitatea acțiunilor proprii
Contabilitatea acțiunilor proprii se ține cu ajutorul contului 109 Acțiuni proprii, legea nr. 31/1990 actualizată în 2012 privind societățile comerciale, regelmentează cumpărarea, deținerea și anularea acțiunilor proprii. Societatea nu are dreptul de a procura acțiunile proprii, direct sau prin alte persoane; numai în cazul în care AGA hotătăște distribuirea sau vânzarea acțiunilor propriilor salariați, valoarea fiind stabilită la cursul bursier sau micșorarea capitalului social prin anularea lor, potrivit art. 104.
În cazul în care societatea dorește achiziția acțiunilor proprii în alte scopuri, aceasta nu poate deține mai mult de 10% din capitalul social și numai dacă valoarea profitului distribuibil al rezervelor, fără rezervele legale, depășește valoarea acțiunilor ce vor fi achiziționate. În contabilitate au loc următoarele operațiuni pentru a evidenția răscumpărarea acțiunilor:
Adunarea generală a unei societăți comerciale decide răscumpărarea a 2.000 de acțiuni cu un preț de răscumpărare de 6 RON/acț.;
S.C. „LA VULTUR” S.A. decide anularea a 1.500 de acțiuni proprii, care au fost răscumpărate la o valoare de 7 RON/acț., valoarea nominală a acțiunilor este de 5 RON/acț.
Prețul de răscumpărare al acțiunilor este egal cu 1.500 x 7 = 10.500 RON.
Reducerea capitalului social = numărul de acțiuni răscumpărate x valoarea nominală = 1.500 x 5 = 7.500 RON.
O societate comercială vinde 3.500 de acțiuni, pe care le răscumpărase la un preț de 7 RON/acț., prețul de vânzare fiind de 8 RON/acț. Valoarea acțiunilor la prețul de răscumpărare = 3.500 x 7 =24.500 RON. Câștigul din vânzarea acțiunilor = 3.500 x 8 = 28.000 RON
Societarea acordă cu titlu gratuit 3.500 de acțiuni care le – a răscumpărat cu 7 RON/acț.
Veniturile rezultate din anularea rezervei constituite sunt neimpozitate.
2.2.8. Contabilitatea rezultatului reportat
Rezultatul exercițiului este o altă componentă a capitalurilor proprii, rezultatul reportat
al exercițiului poate fi profit sau pierdere, dacă rezultatul este profit, acesta va fi repartizat pe destinațiile legale și statutare, în cazul pierderii, rezultatul reprezintă o sursă indirectă indicând faptul că nu au avut loc micșorări de reserve sau de capital social până în momentul în care rezultatul anului curent le va putea acoperi. Acoperirea pierderii se poate face din rezervele constituite în acest scop sau din primele de capital.
1) Pentru profit – societatea a încheiat exercițiul financiar 2010 cu un profit net de 187.053 RON, astfel se înregistrează reportarea profitului la începutul anului 2011, AGA decide modul de repartizare al acestuia.
Are loc întrunirea AGA în cursul anului 2011, aceștia decid repartizarea profitului net repartizat în anul 2010 în sumă de 187.053 RON astfel: pentru majorarea altor rezerve 20.000 RON, pentru dividende 90.000 RON, iar pentru acoperirea pierderii reportate din anul 2010 77.053 RON.
2) Pentru pierdere – societatea a încheiat exercițiul financiar 2010 cu o pierdere de 52.229 RON, are loc înregistrarea pierderii la începutul anului 2011.
În cursul anului 2011 AGA se întrunește și decide acoperirea pierderii înregistrate în anul 2010, în sumă de 52.229 RON: 40.000 RON din rezultatul reportat, 5.000 din primele de emisiune și 7.229 RON din alte reserve.
2.2.9. Contabilitatea provizioanelor
Provizioanele au la bază principiul prudenței și fac parte din pasiv, acestea reprezintă o
obligație a cărei scadență și mărime este incertă. „Un provizioan reprezintă o datorie cu exigibilitate (scadetă) sau valoare incertă”, provizionele trebuie să fie recunoscut și înregistrate în contabilitate conform IAS 37 „ Provizioane, datorii contingente și active contingente ” trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– „există o obligație curentă (actuală) generată de un eveniment anterior (trecut); obligația poate rezulta din obligații juridice (dintr-un contract, din dispoziții legale sau reglementare, din elemente de juristprudență) sau din practica întreprinderii, respectiv obligație implicită, atunci când prin practici anterioare, prin politică sa făcută publică sau printr-o declarație, ea a indicat terților, deci le-a creat acestora o speranță, că își va asuma anumite responsabilități” (caz 1);
– resursele rezultate pot genera beneficii economice viitoare (caz 2);
– se poate evalua suma provizionului (caz 3);
Într-o societate provizioanele sunt constituite pentru amenzi, penalități, despăgubiri, daune, litigii și alte datorii incerte (ct. 1511); garanții acordate clienților, privind cheltuielile legate de activitatea de service (ct. 1512); provizioane pentru restructurare (ct. 1514); pensii și obligații asimilate (ct 1515); impozite (ct. 1516); alte provizioane (ct.1518).
Caz 1: În urma unui accident rutier, cauza fiind o defecțiune tehnică, au fost accidentate grav două persoane. Răspunzător pentru acest accident fiind societatea care a efectuat reparația și controlul mijlocului de transport înainte de a fi dat în utilizare, aceasta este acționată în justiție pentru plata despăgubirilor.
În urma procesului desfățurat, societatea este răspunzătoare de accident și este obligată să plătească daune în valoare de 100.000 RON.
– există o obligație prezentă;
– pentru onorarea obligației vor fi efectuate unele plăți;
– pentru acoperirea daunelor este necesar un provizion în valoare de 100.000 RON;
Înregistrarea în contabilitate a provizionului:
Instanța a hotărât ca societatea care a efectuat reparațiile să plătească despăgubiri în valoare de 80.000 RON, valoarea de 20.000 RON a provizionului va fi anulată, ca fiind fără obiect:
Caz 2: O societate care are ca domeniu de activitate vânzarea de bunuri, dorește ca bunurile vândute să fie garantate pe o perioadă de un an, aceast lucru fiind stipulat în contract. Conform unor rapoarte întocmite de societate 3% din bunurile vândute necesită reparații într – un an, în medie o reparație costa 150 RON.
Societatea vinde în exercițiul N 50.000 de bucăți și are o obligație actuală pentru un eveniment trecut, prin vânzarea produselor societatea dă naștere unei obligații legale;
Provizioanul necesar este de 50.000 RON x 3% x 150 RON/buc = 2.250.000 RON.
În momentul în care s-au efectuat cheltuielile cu repararea defecțiunilor, respectiv expirarea perioadei de garanție are loc diminuarea sau anularea provizionului:
Caz 3: Întreprinderile din industria textilelor contaminează mediul prin activitățile sale, potrivit legii mediului societatea este obligată să își asume responsabilitatea decontaminării zonei respective și pentru acest lucru cheltuielile estimate sunt de 100.000 RON. Este necesar constituirea unui provizion în valoare de 100.000 RON privind acoperirea cheltuielilor pentru decontaminare.
Înregistrarea anulării provizioanelor;
2.3. Contabilitatea surselor atrase
Capitalurile străine reprezintă sursele atrase de societate de la bănci care pot fi sub formă de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung sau mai pot atrage surse de la o altă societate cu care au colaborat, sau nu.
Împrumuturile sunt rambursabile la data scadenței și bineînțeles ca la orice împrumut trebuie plătită o dobândă, împrumuturile pot fi:
– împrumuturi din emisiunea de obligațiuni (creditul obligatar); credite bancare pe termen scurt, mediu și lung; datorii legate de participații; alte împrumuturi și datorii asimilate.
2.3.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni (creditul obligatar)
Creditul obligatar reflectă datoriile pe termen lung alcătuite din vânzarea de titluri de credit negociabile asupra persoanelor juridice sau persoanelor interesate. Vânzarea are loc de obicei prin intermediul băncii sau a instituțiilor financiare, dar este posibilă și prin vânzarea directă de societatea comercială emitentă.
„Întreprinderea emitentă se angajează să ramburseze la timp sau eșalonat ratele scadente și să plătească o dobândă sub forma cupoanelor atașate titlurilor de credit. Suma pentru care se pot emite obligațiuni nu poate să depășească 3/4 din capitalul vărsat și existent conform ultimului bilanț aprobat.”
Componentele principale privind rambursarea creditului obligatar:
– durata împrumutul obligatar trebuie să fie mai mare de un an;
– dobânda (D) reprezintă plata anuală a obligațiunilor;
– valoarea nominală (VN) a unei obligațiuni este stabilită în baza unei limite, după care este stabilită și valoarea dobânzii;
– valoarea de emisiune (VE) a unei obligațiuni este de obicei mai mică decât valoarea nominală (VN), valoarea se plătește în momentul emiterii de persoana care subscrie obligaliunile;
– valoarea de rambursare (VR) este de obicei egală sau mai mare decât valoarea nominală (VN).
→ prime acordate obligațiunilor:
• prima de emisiune (PE) reprezintă diferența dintre: PE = VN – VE
• prime de rambursare (PR), este un supliment plătit de societatea emitentă, obligațiunilor: PR = VR – VN
VE < VN < VR
Pentru ca împrumutul să fie mai atractiv pentru obligatari, intervine prima de emisiune și prima de rambursare.
S.C. „LA VULTUR” S.A. are la data de 1.06.2010 un pachet de 1.500 de obligațiuni pe care le vinde la pretul de emisiune egală cu valoarea nominală, 15 RON/obligațiune, societatea dorește achiziția unui împrumut în valoare de 45.000 RON. Rata anuală a dobânzii este de 10%, împrumutul se rambursează la scadență, integral după doi ani.
– subscrierea obligațiunilor:
– încasarea împrumutului:
– înregistrarea dobânzii la închiderea exercițiului anului 2010 (45.000 x 10% x 7/12 = 2.625 RON):
– înregistrarea dobânzii la sfârșitul primului an de împrumut 30.05.2011 (45.000 x 10% x 7/12 = 2.625 RON):
– plata dobânzii pentru primul an de împrumut:
– înregistrarea dobânzii la închiderea exercițiului anului 2011:
– înregistrarea dobânzii la sfârșitul anului doi de împrumut 30.05.2011:
– rambursarea împrumutului și plata dobânzii pentru al doilea an de împrumut:
2.3.2. Contabilitatea împrumuturilor pe termen scurt
O altă sursă de completarea a nevoilor financiare la care apelează societățile este împrumutul pe termen scurt. Societatea decide în privința împrumutului efectuând raportul dintre datorii și fonduri proprii.
Creditele pe termen scurt pot fi:
a) Credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere sunt puse la dispoziția societăților pentru a – și constitui sau completa stocul necesar activității de exploatare pentru perioada următoare.
Pentru a putea contracta un împrumut, societatea trebuie să depună la bancă un set de acte, acestea vor fi verificate și apoi se va acorda împrumutul, perioada pentru care se acordă creditul este de 12 luni, garanția creditului este alcătuită prin gajarea stocurilor.
b) Creditele de trezorerie sunt acordate societăților comerciale pentru a acoperi cheltuielile curente care nu pot fi acoperite din încasări. „Împrumuturile pe o perioadă până la un an sunt destinate finanțării operațiunii ciclului de exploatare, respectiv a activelor circulante și a variațiilor lor pasagere pentru a căror finanțare capitalurile permanente nu au fost suficiente.”
Creditul este asigurat prin garanții reale imobiliare sub formă de ipoteci: depozite bancare, certificate de depozit, scrisori de garanție bancară, asigurarea de risc financiar de neplată.
Garantarea creditului se realizează prin cecuri și bilete de ordin care vor fi încasate și redobândirea creditului are loc la încasarea instrumentelor de plată respectiv a facturilor cesionate în avantajul unității finanțatoare.
Băncile mai acordă clienților săi care au deschise linii de credit sau contracte de credit de câteva luni, creditul pentru descoperire de cont fiind utilizat pentru achitarea obligațiilor de plată pe termen scurt.
Băncile au actualizate situațiile financiare ale firmelor cu care colaborează astfel încât la acordarea acestui tip de credit nu vor apărea probleme de rambursare.
c) Creditele de mobilizare sunt destinate societăților care au acumulat creanțe pentru a acoperi pierderile dintre încasări și plăți. Pentru ca banca să acorde acest tip de credit, societatea
trebuie să fie posesoarea unor titluri de credit precum:
– biletul la ordin reprezintă un titlu de credit în care debitorul are obligația de a plăti creditorului prin bancă o cantitate de bani la o anumită dată.
– trata este un ordin scris emis de creditor către debitor pentru a plăti la o anumită dată sau la vedere o anumită cantitate de bani la prezentarea titlului.
d) Factoringul este un alt mod de finanțare a vânzătorilor de mărfuri, unde furnizorul plasează creanțele obținute din tranzacții unei bănci sau societăți comerciale pefecționate pentru aceste operațiuni.
Valoarea creanței minus dobânzile aferente timpului rămas până la scadența creanțelor și taxele de factoring reprezintă prețul tranzacției.
În momentul încheierii unui contract de factoring sunt necesari trei parteneri de afaceri: furnizorul este persoana care produce și livrează marfa, prestatorul de servicii sau persoana care execută lucrările folosind metoda de finanțare (factoring) fiind client de factoring;
beneficiarul este reprezentat de persoanele care cumpără marfa, serviciile sau lucrările, afectând astfel achitarea facturilor directe, devenind debitorul de factoring; factorul este reprezentat de societatea de factoring care achiziționează creanțele și finanțează furnizorul.
e) Creditele prin cecuri sunt acordate clienților care depun cecuri la bancă pentru a
fi încasate dovedindu – se tranzacțiile comerciale și documentele contractuale corespunzătoare.
Clientul garantează creditul cu cecul în curs de încasare, fiind acordat pentru maxim 15 zile la 90% din valoarea nominală a cecului de încasat. Pentru a putea accesa un astfel de credit societatea nu trebuie să fi avut restanțe la rambursarea creditelor deținute și trebuie să dovedească că are o situație financiară bună pentru a – și achita împrumutul solicitat.
Societatea ia decizii cu privire la raportul dintre datorii și fondul propriu. „Îndatorarea influențează asupra rentabilității, la prima vedere în mod negativ, întrucât dobânzile aferente măresc costurile și micșorează profitul.” În practică dacă rata rentabilității este mai mare decât rata dobânzii, împrumutul are o influență pozitivă pentru rentabilitate și crește averea societății.
2.3.3. Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate
„Împrumuturile și datoriile asimilate reflectă capitalul împrumutat și, alături de capitalurile proprii, formează capitalurile permanente aflate la dispoziția întreprinderii.”
Pe piață există nenumărate posibilități pentru a obține un împrumut, printre acestea se enumără: împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, creditul bancar, concesiunea, leasingul bancar, datorii privind imobilizările financiare, ș.a.
Pentru leasingul financiar și concesiune, înregistrarea în contabilitatea concesionarului și a locatorului privind obligațiile față de proprietar se face cu ajutorul contului 167 Alte împrumuturi și datorii asimilate și pentru a se evidenția dobânda, contul 1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate.
Cap. III ANALIZA GESTIUNII CAPITALURILOR
Analiza gestiunii capitalurilor are loc la nivelul capitalului propriu sau al capitalului permanent fiind urmărită modificarea acestora. În structura capitalului propriu un element important este capitalul social fiind un element care se majorează și se micșorează, din această cauză capitalul social se modifică mai rar. Rezultatul exercițiului reportat are cea mai evidențiată dinamică reprezentând performanța financiară a exercițiului financiar. În funcție de utilizarea capitalului se determină viteza de rotație indicând fructificarea acestuia. Calculul se face pentru capitalul propriu dar și pentru capitalul permanent în funcție de numărul de rotații sau în funcție de durata în zile a unei rotații:
NrC = DzC = x T
În acest capitol se va efectua analiza gestiunii capitalurilor firmei S.C. „LA VULTUL” S.A. pentru anii 2010 respectiv 2011 pe baza datelor din tabelul 2, efectuat potrivit bilanțului prescurtat și a contului de profit și pierdere anexate.
Tabelul nr.2 Situația financiară în anii 2010 și 2011 pentru S.C. „LA VULTUL” S.A.
Graficul nr.1 Analiza exercițiului firmei S.C. „LA VULTUR” S.A. pentru anii 2010 și 2011
Dacă capitalul firmei respectiv capitalurile proprii au o creștere pozitivă, acestea suplimentează credibilitatea și poziția firmei pe o piață de valori. Prin creșterea gradului de utilizare a capitalului are loc mărirea vitezei de rotație a capitalului dar și a veniturilor adică creșterea cifrei de afaceri a firmei.
3.1. Analiza rezultatului net al exercițiului
Rezultatul net al exercițiului este reprezentat de soldul intermediar final de gestiune, care este reprezentat de mărimea absolută a rentabilității financiare, acționarii sunt plătiți pentru capitalul propriu subscris, reflectând activitatea întreprinderii într-un exercițiu financiar.
Rezultatul net al exercițiului este folosit în general în analiza financiară pe baza ratelor și este determinat pe baza relației:
Rne = Rb – Ip
Rne – rezultatul net al exercițiului
Rb – rezultatul brut
Ip – impozitul pe profit
Impozitul pe profit este o componentă a contului de profit și pierdere, reprezentând o cheltuială fiscală față de stat. Realizarea unui rezultat al exercițiului pozitiv adică profit are o însemnătate semnificativă pentru creșterea patrimoniului, se încurajerază salariații prin participarea la profit și acționarii prin dividende în funcție de situația întreprinderii în sectorul concurențial. Rezultatul pe acțiune, capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea respectiv dividendul pe acțiune sunt influențate de rezultatul net al întreprinderii.
Se realizează calculul și analiza rezultatului net al exercițiului la S.C. „LA VULTUR” S.A.
Tabelul nr.3 Analiza rezultatului exercițiului
În anul 2011 s-a înregistrat o diminuare a rezultatului brut cu 4,4% ceea ce a dus și la o scădere a rezultatului net.
3.2. Analiza rentabilității financiare
„Rata rentabilității financiare este un indicator ce prezintă o importanță deosebită pentru manageri și investitori. Pentru investitori, investiția este cu atât mai rentabilă cu cât această rată crește.” Pentru ca o firmă să atragă acționari trebuie ca rata de rentabilitate să fie mai mare decât costul capitalului propriu. „Costul capitalului reprezintă rata de rentabilitate pe care o solicită piața pentru a atrage surse de finanțare pentru o anumită investiție.” Rentabilitatea financiară (RF) reprezintă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit și este determinată prin raportul dintre profitul net (Pn) și capitalurile proprii (Cp), formula ratei de rentabilitate financiară este:
RF = x 100
– pentru anul 2010:
RF = x 100 = 86,44%
– pentru anul 2011:
RF = x 100 = 84,29%
Din formula ratei de rentabilitate financiară rezultă că:
•„rentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a degaja un venit distribuibil după finanțarea cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit și a altor obligații față de acționari și salariați.”
• rata de rentabilitate financiară calculează randamentul capitalurilor proprii și anume a plasamentului financiar al capitalului acționarilor;
• sunt prezentate interesele acționarilor prin încasarea dividendelor pe termen scurt dar și pentru a crește valoarea acțiunilor pe termen lung prin reinvestirea profitului.
Rata de renatabilitate financiară este evidențiată prin următoarele situații:
– pentru ca acțiunile unei societăți să fie cât mai atractive trebuie ca rata medie a dobânzii să fie mai mică decât rata de rentabilitate financiară;
– obținerea capitalurilor influențază rata rentabilității financiare, din această cauză este sensibilă față de strucura financiară și anume de împrumuturile firmei;
– calculul amortizării, al provizioanelor dar și calculul cheltuielilor deductibile, nedeductibile vor influența calculul profitului net.
Analiza ratei de rentabilitatea financiară poate fi descompusă în următoarele modele factoriale:
1) RF = x x 100 sau RF = pn x gi
At – active totale
Indicatorii pn (profitul net la un leu active) și gi (gradul de îndatorare a firmei) reprezintă direcția de cercetare economică respectiv financiară și analiza rentabilității financiare.
– pentru anul 20010:
RF = x x 100 = 0,8585 x 1,0045 x 100 = 86,24%
– pentru anul 2011:
RF = x x 100 = 0,8331 x 1,0118 x 100 = 84,29%
→ redă rentabilitatea globală a capitalului firmei care a fost plasat în imobilizări corporale și active circulante;
→ este definit în mod indirect ca reprezentând gradul de îndatorarea a firmei;
Ținând cont de următoarea egalitate ACTIV = PASIV, se poate confirma relația ținându-se cont și de bilanțul financiar rezultând următoarea egalitate:
At = Cp + D
D – datorii
Sau se poate aplica următoarea formulă:
= = 1 +
→ această relație redă gradul de îndatorare a societății; rentabilitatea globală a capitalului dar și gradul de îndatorare care infuențează rata de rentabilitate a capitalurilor proprii ale societății.
RF = RV x SAc x NAc (1 + LF)
RV – rata rentabilității veniturilor
SAc – ponderea activelor circulante în activele totale
NAc – numărul de rotații al activelor circulante
LF – rata de îndatorare, exprimă raportul dintre datorii și capitalurile proprii
1 + LF – structura finanțării
Creșterea ratei rentabilității financiare se poate realiza prin:
– mărirea profitului net la 1 leu active;
– în cazul în care rentabilitatea economică > rata dobânzii are loc creșterea gradului de îndatorare.
Pentru elaborarea altui model de analiză factorială are loc înglobarea cifrei de afaceri în modelul de calcul anterior:
= x = Mn x v
RF = x x x 100
RF = Mn x v x gi
Mn – marja netă a profitului sau profitul la 1 leu cifră de afaceri
v – viteza de rotație a activelor sau cifra de afaceri la 1 leu active totale
gi – gradul de îndatorare a întreprinderii
– pentru anul 2010:
= x = Mn x v
= = 0,8585
x = x = 124,702 x 0,0068 = 0,8585
RF = x x x 100 = x x x 100
= 124,702 x 0,0069 x 1,0069 x 100 = 86,64%
RF = Mn x v x gi
– pentru anul 2011:
= x = Mn x v
= = 0,8331
x = x = 111,3031 x 0,0074 = 0,8331
RF = x x x 100 = x x x 100
= 111,3031 x 0,0074 x 1,0118 x 100 = 83,34%
RF = Mn x v x gi
→ reprezintă marja netă care definește productivitatea cifrei de afaceri și anume eficiența comercială respectiv cea industrială a societății;
→ reprezintă viteza de rotație a activelor economice, redând astfel gradul de utilizare a capitalului societății;
Majorarea rentabilității financiare se poate executa numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
• IPn > ICA – mărirea profitului net este mai rapidă decăt mărirea cifrei de afaceri și se efectuează prin:
→ creșterea productivității fizice și a celei livrate;
→ diminuarea cheltuielilor de exploatare;
→ se mai poate efectua prin anumite metode de calcul a amortizării sau prin
politica fiscală a statului.
• ICA > IAt – pentru ca viteza de rotație a activelor să se mărească trebuie ca majorarea cifrei de afaceri să fie mai mare decât majorarea activelor totale.
– pentru anii 2010 și 2011:
• IPn > ICA => > = > => 0,9521 < 1,0667
– scăderea profitului net este devansată de creșterea cifrei de afaceri;
• ICA > IAtc => > = > => 1,0667 > 1,0193
Rentabilitatea exploatării reprezintă viteza de rotație a activelor, fiind o componentă a rentabilității financiare și este redată prin formula , având urmatoarele date:
Tabelul nr.4 Determinarea ratei rentabilității de exploatare
Se analizează rentabilitatea exploatării prin modificarea totală:
1) Modificarea totala;
∆ = b1 – b0 = Mn1 x v1 – Mn0 x v0 = 83,31 – 85,85 = – 2,54%
Rentabilitatea exploatării a scăzut cu 2,54% în anul 2011 față de anul 2010 și se modifică următoarele componente:
∆ = ∆Mn + ∆v
a) Modificarea marjei nete;
∆Mn = Mn1 x v0 – Mn0 x v0
∆Mn = 111,3031 x 0,0080 – 124,702 x 0,0080 = 0,8904 – 0,9976 = – 0,1072%
Marja netă a scăzut în anul 2011 cu 0,1072% și din această cauză s-a modificat și rata rentabilității de exploatare.
b) Modificarea vitezei de rotație;
∆v = Mn1 x v1 – Mn1 x v0
∆v = 111,3031 x 0,0090 – 111,3031 x 0,0080 = 1,0017 – 0,8904 = 0,1113%
Deoarece viteza de rotație nu a avut o creștere semnificativă, nu a influențat în nici un fel rata rentablității de exploatare.
În funcție de marja netă și viteza de rotație a activului depinde rentabilitatea exploatării și aceasta pune în relief analiza rentabilității. Analiza cost – volum – profit urmărește crearea rezultatului în relație cu cheltuielile societății, după destinația lor. În funcție de gradul activității depuse cheltuielile pot fi variabile sau operaționale, în cazul activității întreprinderii cheltuielile se împart în cheltuieli fixe respectiv de structură. Analiza cost – volum – profit întărește legătura dintre costuri, cifra de afaceri, rezultatul net deci în concluzie și cu rata rentabilității financiare.
Fig. nr.3 Legătura dintre costuri, cifra de afaceri și rezultatul net
Pentru clasificarea costurilor sociatății în costuri fixe și costuri variabile, analiza cost – volum – profit trebuie să cuprindă următorii factori:
• cifra de afaceri (CA) respectiv volumul vânzărilor este egal cu produsul dintre prețul pe unitatea de produs (p) și cantitatea vândută (q);
CA = p x q
• pentru ca un agent economic să înregistreze un volum mare de vânzări depune efort format din costuri variabile (Cv) și costuri fixe (Cf), aceste costuri formând costurile totale
(Ct).
Costurile variabile sunt influențate de costurile variabile și de cantitatea obținută pentru a fi vândută.
Ct = Cv + Cf = v x q + Cf
Pentru a rezulta un beneficiu, marja costurilor varialile trebuie să susțină rezultatul financiar, care la rândul ei trebuie să acopere chetuielile fixe. „Marja reprezintă de fapt intervalul valoric în limitele căruia se pot situa și deplasa costurile fixe de așa manieră încât să asigure obțiunea unui profit net.” Formula marjei costurilor variabile este:
Mv = CA – Cv = p x q = (p – v) x q
Profitul net al exploatării poate fi calcult astfel:
Pn = CA – Ct = p x q – (v x q + Cf) = (p – v) x q – Cf
Pn = Mv – Cf = (p – v) x q – C
3.3. Capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea
Pentru caracterizarea performanței financiare a firmei S.C. „LA VULTUR” S.A. se determină rezultatul net și soldul rezidual de flux pentru garantarea resurselor activității financiare curente și viitoare, acestea fiind: capacitatea de autofinanțare (CAF) și autofinanțarea (AF).
„Capacitatea de autofinanțare (CAF) denumită și marja brută de autofinanțare, este un sold rezidual de flux semnificativ pentru întreprindere care se obține ca diferența dintre fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de operațiunile curente de gestiune ce lasă la dispoziția întreprinderii resurse proprii disponibile pentru finanțarea diverselor necesități: rezultatul exercițiului după impozitare și cheltuielile care nu au antrenat plăți (amortizări, provizioane).”
Capacitatea de autofinanțare redă activitatea curentă după deducerea cheltuielilor care au realizat venituri pentru societate pe parcursul exercițiului financiar, ca apoi să garanteze finanțarea creșterii prin intermediul investițiilor și plata către acționari a dividendelor. „Autofinanțarea reprezintă îmbogățirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanțare pe care aceasta îl găsește în propriile forțe, care îi va întări structura financiară prin mărirea fondului de rulment.”
Cele doua variante prin care se poate determina capacitatea de autofinanțare sunt:
a) Metoda fluxurilor se determina cu ajutorul excedentului brut de exploatare (EBE) și are următoarea relație:
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare ± Cotele – părți din rezultat din operațiile făcute în comun + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit
Alte cheltuieli de exploatare – cheltuieli cu despăgubiri, donații, alte active cedate;
EBE = Valoarea adaugată + Subventiile de exploatare – (Impozite și taxe + Cheltuieli cu personalul)
Prin acest calcul se evidențiază originea capacității de autofinanțare, în sens general această metodă redă asemănarea și deosebirea dintre excedentul brut din exploatare și capacitatea de autofinanțare, ambele reflectă fluxuri monetare posibile. Excedentul brut din exploatare definește fuluxurile rezultate din activitatea curentă, iar capacitatea de autofinanțare caracterizează toate fluxurile din activitatea totală a întreprinderii. Metoda de reconstituire a capacității de autofinanțare este cea mai utilizată metodă în practică, începând de la rezultatul net.
b) Metoda aditivă (analitică), se calculează cu ajutorul rezultatului net (Rnet):
CAF = Rezultatul net + Ajustările de valoare privind imobilizările corporale și necorporale + Ajustările de valoare privind activele circulante + Ajustări privind provizioanele
Fiind o metodă simplă și rapidă chiar dacă nu este constatată originea capacității de autofinanțare respectiv totalitatea fluxurilor de trezorerie, vor rezulta operațiuni financiare. Investitorii societății doresc o analiză a acestei metode fiind una facilă și realizează legătura dintre capacitatea de autofinanțare și rezultatul net, dorind acoperirea pierderilor, finanțarea creșterii, remunerarea capitalului propriu și rambursarea împrumuturilor. Conceptul EBE este absent în situația apariției conturilor consolidate, dar apare cel al marjei cifrei de afaceri. Această metodă redă legătura dintre politica de rentabilitate a profitului net și politica de autofinanțare, prin acordarea de dividende mai mari acest fapt îi interesează pe acționari, dar în același timp are loc scăderea capacității de autofinanțare prin reducerea rezultatului din rezervă și posibilitatea rambursării datoriilor.
Capacitatea de autofinanțare se poate individualiza prin:
→ constituie un sold rezidual al fluxurilor redate de operațiile de gestiune de exploatare și financiare, respectiv operațiuni extraordinare, din care nu se scad amortismentele și provizioanele dar și acele provizioane pentru un risc real pe care societatea și-l asumă într-un timp apropiat sau unul mai îndepărtat;
→ reprezintă un flux potențial fiind calculat separat de scadența fiecărei operațiuni, determinându-se după impozitare, este marcată de politica în domeniul amortizării, provizioanelor și a fiscalității;
→ capacitatea de autofinanțare se poate calcula ca diferența dintre intrările și ieșirile de fonduri din care nu se scad amotizările, provizioanele respectiv ajustările activelor circulante.
→ reflectă un flux de trezorerie efectivă sau potențială care include inegalități, acest flux cuprinde resurse disponibile pentru garanția finanțării structurale, cheltuieli și venituri extraordinare;
→ societatea trebuie să își mențină valoarea prin forțele proprii sau poate apela la împrumuturi pentru suplimentarea capitalului.
„Se utilizează și noțiunea de capacitate de autofinanțare curentă ca resursă internă generată de activitatea întreprinderii înintea impozitării și a operațiilor extraordinare, independent de politica fiscală pe care intenționează întreprinderea să o urmeze.” Pentru evaluarea capacității de autofinanțre a societății trebuie demonstrat faptul că aceasta poate finanța din resurse proprii dividendele, investițiile, restituirea împrumuturilor, aspirând astfel și la posibilitatea finanțării noilor investiții, restituirea datoriilor bancare, consolidarea fondului de rulment și repartizarea dividendelor.
Prin calculul capacității de autofinanțare se pot compara rezultatele financiare în timp ale societății, în timp ce variația rezultatului net nu redă informații necesare în acest sens. Prin capacitatea de autofinanțare se poate stabili rata financiară de performanță precum și calculul autofinanțării. Ratele de performanță urmăresc:
• Prin raportarea capacității de atofinanțare la cifra de afaceri rezultă eficacitatea activității globale:
RA = x 100
– pentru anul 2010:
RA = x 100 = 15.024%
CAF = – ( 15.000 + 623 ) + 249.000 – 19.243 + 21.160 – 9.934 + 0 – 0 = 225.360
– pentru anul 2011:
RA = x 100 = 13.436%
CAF = – ( 10.000 + 450 ) + 219.500 – 9.916 + 19.924 – 4.084 + 0 – 0 = 214.974
• Rentabilitatea fondurilor conservate ale societății se raportează la ansamblul fondurilor:
– ansamblul fondurilor: capitaluri proprii + ajustări ale imobilizărilor corporale și necorporale + ajustări ale activelor circulante + ajustări privind provizioanele (Ajt);
RB =
– pentru anul 2010:
RB = = 0,9679
– pentru anul 2011:
RB = = 0,9935
• Capacitatea de rambursare a datoriilor mai mari de un an este redată prin raportul datoriilor pe termen lung (DTL) și capacitatea de autofinanțare:
RC =
– pentru anul 2010:
RC = = 0,2318
– pentru anul 2011:
RC = = 0,0100
Prin acest raport se determină durata de restituire a împrumutului, care este exprimată în ani, în general rezultatul acestui raport nu trebuie să depășească numărul de ani pe care a fost solicitat împrumutul, poate fi calculat și prin însumarea tuturor datoriilor (DT):
RD =
– pentru anul 2010:
RD = = 0,2330
– pentru anul 2011:
RD = = 0,0100
– reprezintă marja teoretică de îndatorare pe care o poate solicita o societate.
Autofinanțarea (AF) reprezintă totalitatea resurselor interne rezultate din activitatea sociatății după plata contribuțiilor de capitaluri externe, fiind calculată ca diferența dintre capacitatea de autofinanțare și dividendele distribuite (D):
AF = CAF – D
De obicei în practică se deduc beneficiile repartizate în timpul anului curent potrivit anului precedent, în mod normal ar trebui să se scadă din capacitate de autofinanțre câștigul anului curent, acesta fiind cunoscut în anul următor. Prin autofinanțare se înțelege îmbogățirea societății prin forțe proprii, consolidând astfel structura financiară prin creșterea fondului de rulment. Autofinanțarea este alcătuită din resursele proprii ale societății, fiind prezente capitalurile proprii; în cazul în care capitalurile proprii sunt absente, are loc dezechilibrul structurii bilanțului societății.
Într-o societate dorința de autofinanțare nu este întotdeauna suficientă și este necesar uneori obținerea unui împrumut ceea ce va afecta structura financiară a societății. Utilitatea autofinanțării este într-o relație directă cu destinația ei având ca obiectiv garanția continuității activității firmei după plata factorilor de producție, prin utilitatea autofinanțării se evidențiază autofinanțarea de menținere care are ca obiectiv acoperirea prețului de înlocuire a posibilității de producție cu privire la pierderile datorate provizioanelor și amortismentelor.
Dacă autofinanțarea va acoperi necesarul financiar rezultat din investiții corporale (Ic) atunci fondul de rulment se va consolida. Pentru a evalua politica de autofinanțare se va urmări evoluția următoarelor rate pe parcursul a mai mulți ani:
a) Rata de autofinanțare a imobilizărilor corporale:
RAic = x 100
– pentru anul 2010:
RAic = x 100 = 413,2470%
– pentru anul 2011:
RAic = x 100 = 118,1548%
– această formulă redă ponderea finanțăriilor proprii (If) în investițiile corporale din perioada curentă având legătură cu rata care analizează gradul de acoperire a investițiilor directe și indirecte.
RAid = x 100
– pentru anul 2010:
RAid = x 100 = 80,5162%
– pentru anul 2011:
RAid = x 100 = 54,1610%
b) Rata de autofinanțare privind nevoile globale de fond de rulment (NFR):
RAng = x 100
NFR = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt – Creanțe bancare curente + Venituri înregistrate în avans)
– pentru anul 2010:
RAng = x 100 = 18.368,4211%
NFR = (0 + 742 + 800) – (281 – 0 + 0) = 1.261
– pentru anul 2011:
RAng = x 100 = 15.706,0472%
NFR = (0 + 1.356 + 0) – (0 – 0 + 0) = 1.356
– această formulă vine în completarea ratelor calculate anterior prin care se reflectă nivelul de acoperire a nevoii de finanțare, în afară de investițiile precedente, activitățile de exploatare și plata datoriilor financiare. Pentru ca aceste rate să fie înregistrate se va calcula în primul rând capacitatea de autofinanțare. Nivelul de autofinanțare poate fi:
• Autofinanțarea minimă include amortismente, societatea intenționează să producă numai pentru schimbarea mijloacelor de producție.
• Autofinanțarea de menținere are rolul doar de a păstra nivelul producției, mijloacele de producție fiind reînnoite și cuprind amortismentele precum și compensarea creșterii prețurilor.
• Autofinațarea de creștere – dezvoltare, prin această metodă societatea dorește creșterea productivității, menținerea precum și suplimentarea mijloacelor performante, aceste resurse fiind completate și de noul aport adus de acționari.
Pentru exemplificare se va calcula CAF și AF pentru S.C. „LA VULTUR” S.A. potrivit bilanțului prescurtat și al contului de profit și pierdere:
Tabelul nr.5 Calculul CAF și CA pentru S.C. „LA VULTUR” S.A.
Analizând tabel nr.5 avem următoarea situație:
a) Calculul capacității de autofinanțare potrivit metodei aditive redă faptul că a avut loc o scădere cu 7.386 RON, de la 225.360 RON în anul 2010 la 217.974 RON în anul 2011, indicele capacității de autofinanțare are o influență nefavorabilă;
b) Ajustările privind imobilizările corporale și necorporale precum și ajustările privind provizioanele au avut o creștere de 571 RON;
c) Rezultatul negativ al capacității de autofinanțare a avut un impact negativ și asupra asociaților, societatea a acordat în cei doi ani numai 2000 de dividende.
Capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea redau situația financiară a societății prin calculul ratelor de performanță financiară.
Tabelul nr.6 Rata performanțelor financiare
Capacitatea de autofinanțare are o influență nefavorabilă, datorată faptului că CAF a scăzut în anul 2011 față de anul 2010 cu 7.386 RON, având un indice de 96,7226.
Graficul nr. 2 Ratele de performanță pe baza CAF și CA
a) Rezultatul negativ de 14,0062 al ratei rentabilității RA se datorează faptului că în anul 2010 capacitatea de autofinanțare (CAF) s-a încheiat cu un rezultat negativ de 7.386 RON, dar în schimb cifra de afaceri (CA) a crescut în anul 2010 față de anul 2011 cu 100 RON;
b) Rezultatul ratei RB reflectă o creștere cu 0,0119 a numărului de ani în care se vor redobândi amortismentele, provizioanele privind deprecierea imobilizărilor corporale și capitalurile proprii din capacitatea de autofinanțare;
c) Raportul dintre datoriile pe termen lung și capacitatea de autofinanțare redă o scădere a ratei RC cu 0,1335.
d) Rata RD care reflectă raportul dintre datoriile totale și capacitarea de autofinanțare, reflectând o scădere a acesteia cu 0,1347 RON, iar indicele ratei a ajuns la 42,1888.
Autofinanțarea a fost afectată și ea în sens negativ în anul 2011 față de anul 2010, având un indice de 95,3501%.
a) Rata de autofinanțare a imobilizărilor corporale (RIC) este negativă având un indice de 95,3501, raportul dintre rata de autofinanțare și imobilizarile corporale au o influență negativă asupra RIC în anul 2011 față de anul 2010;
b) Indicele negativ al ratei de acoperire a investițiilor directe (RID) este de 31,8659, reflectând faptul că în anul 2010 rata de acoperire a investițiilor directe a avut un rezultat de 3,4231, dar în schimb ceea ce a dus ca rata RID să dețină un rezultat negativ a fost faptul că în anul 2011 rata RID a fost de 1,0908;
c) Rata de finanțare a nevoilor globale a înregistrat o scădere până la 88,6610, reflectând astfel o scădere a acestei rate în anul 2011 de 20,0688 față de anul 2010, acest lucru a dus la un rezultat negativ al ratei de finanțare a nevoilor globale.
În concluzie rezultatele capacității de autofinanțare și a autofinanțării se impune a fi puse în legătură directă cu performanța economico – financiară, atât timp cât la baza capacității de autofinanțare se află excedentul brut din exploatare (EBE), calculul obținându – se cu ajutorul valorii adăugate.
CAP. IV POSIBILITĂȚI DE PRELUCRARE A INFORMAȚIILOR ÎN SISTEMUL ELECTRONIC PRIVIND CONTABILITATEA CAPITALULUI
Pentru desfășurarea eficientă a activităților economice, financiare respectiv bancare se va utiliza un sistem informatic care să asigure un avantaj concurențial în relație cu concurenții de pe piață. Componentele sistemului informatic trebuie să fie într – o stare de echilibru, această stare menținându – se în momentul în care nu apar schimbări semnificative în mediul intern sau cel extern. Sistemul electronic reprezintă puterea de a pune în legătură personalul, echipamentele și alte mijloace prin metode specifice pentru a se realiza obiectivele societății. Sistemul electronic este definit ca fiind un organism unic fiind conceput să suporte diferite schimbări pentru îmbunătățirea performanțelor financiare dar și pentru autenticitatea acestora. Sistemul informațional are o importanță deosebită pentru realizarea lucrărilor care fac obiectul unității economice.
Sistemul informațional managerial folosește metode moderne pentru calculul analizei economice, programarea respectiv elaborarea metodelor previzionale dar și elaborarea schemelor privind circuitele informaționale la nivel managerial. Contabilitatea firmei S.C. „LA VULTUR” S.A. se ține cu ajutorul programului WILL MENTOR evidențiind situatia financiară a societății. Pentru evidențierea capitalurilor societății se va apela la programul informatic Visual Basic, elaborându – se o aplicație privind evaluarea instrumentelor de capital propriu.
4.1. Aspecte conceptuale privind sistemul informatic
Pachetul Visual Studio al companiei Microsoft are în alcătuire programul Visual Basic, precum și celelalte limbaje vizuale ale Microsoft în afară de C++, fiind centrat pe structura de interfață a programului, acesta executând interfețe standardizate de tip Windows – ferestre, butoane, liste. Componentele programului, grafica și funcționalitatea sunt deja introduse putând fi folosite componentele proprii sau componente realizate de alți programatori.
Programul Visual Basic este un limbaj orientat pe obiecte, conținând deja o listă care are aplicabilitate generală. Programul Visual Basic folosește și dezvoltă componente COM/COM+ și ActivX până la apariția versiunii a 6 – a, în momentul apariției versiunii a 7 – a și a apariției NET – ului, programul utilizează și crează componente NET cu toate avantajele sale. Programul este un limbaj de nivel înalt, având mai multe trepte de abstractizare privind evoluția unei aplicații, precum și posibilitatea implementării în formatul Windows EXE sau DLL de 16 sau 32 biți.
Acest program este un limbaj interpretat, reprezentând un cod scris în limbajul Visual Basic, se impune să fie tradus într – un nivel inferior ca apoi să fie executat. Acest limbaj are următoarele avantaje: rularea fără realizare între platforme; dar și dezavantaje: nevoia unei mașini virtuale pentru analiza codului. Folosirea limbajului Visual Basic este una generală, utilizându – se la realizarea de programe simple, educaționale, dar în primul rând pentru crearea unor programe complexe privind „realizarea de calcule aritmetice simple (adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri) cu numerele reale”, care pot fi realizate de persoane mai puțin sau mai mult experimentate în acest program.
Evoluția programului Visual Basic:
Visual Basic 1.0:
– programul a fost introdus în 1991;
– Alan Cooper a dezvoltat un prototip numit Tripod din care a derivat abordarea conectării limbajului de programare la o interfață grafică pentru utilizatori;
Microsoft a apelat la Cooper pentru dezvoltarea prototipului Tripod pentru Windows 3.0, numindu – se coduri Ruby, prototipul Tripod nu a introdus nici un limbaj de programare, iar codul Rudy conține un proces de comenzi rudimentare suficiente pentru Windows. Ruby pune la dispoziție partea vizuală a limbajului Visual Basic pentru controalele adiționale, acestea devenind mai târziu interfața VBX.
4.2. Programul de calcul al evaluării instrumentelor de capital la
S.C. „LA VULTUR” S.A.
Într – o lume dominată de informație cea mai importantă resursă de dezvoltare este știința evaluării obligată să ofere informații reprezentanților activității economice. Știința evaluarii a devenit din ce în ce mai importantă pe măsura dezvoltării societăților și a economiei pentru a răspunde nevoii de informații din ce în ce mai complexe și mai vaste. Contabilitatea evaluării instrumentelor de capital face parte din contabilitatea capitalului social. Pentru a pune în evidență calculul evaluării intrumentelor de capital se va realiza un program în limbajul Visual Basic.
4.2.1. Proiectarea aplicației
Limbajul Visual Basic este unul din cele mai simple și mai rapide instrumente care are posibilitatea de a dezvolta o aplicație Windows, dispunând de un interpretor care analizează fiecare informație introdusă. Aplicând cunoștințele deprinse la obiectul programarea calculatoarelor, am realizat un program în Visual Basic care pune în evidență evoluția instrumentelor de capital propriu. Pentru început am parcurs primi pași pentru realizarea operațiilor aritmetice, deoarece evoluția intrumentelor de capital propriu pun în evidență calculul valorii financiare, valorii reziduale, valorii contabile și valoarea contabilă intrinsecă.
a) Valoarea financiară sau valoarea de intrare reflectă valoarea bunurilor care sunt înregistrate în contabilitate;
VF =
După ce am trecut prin etapele inițiale, am aplicat formula și a rezultat următoarea figură:
Fig. nr.1 Calculul VF
b) Valoarea de randament reprezintă valoarea profitului net pe o acțiune, care poate fi capitalizat în cursul unui exercițiu financiar, având o rată medie a dobânzii pe piață.
VR =
Fig. nr. 2 Calculul VR
c) Valoarea contabilă reprezintă valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniul unei societății comerciale;
VC =
Fig. nr.3 Calculul VC
d) Valoarea matematică intrinsecă reprezintă valoarea unui activ, reprezentând valoarea actualizată a fluxului estimat de numerar;
VMI =
Fig. nr. 4 Calculul VMI
După realizarea acestui program ne va fi mult mai ușor să calculăm aceste valori, în concluzie acest program poate ușura calculul acestor valori.
Codul aplicației în Visual Basic
Private Sub ButonSupra_Click ( )
VF.Text = Val ( dividendul distribuit pe acțiune.Text ) / Val ( rata medie a dobânzii pe piață.Text )
End Sub
Private Sub ButonPlus_Click ( )
vr.Text = Val ( dividendul distribuit pe acțiune.Text ) + Val ( cota parte din profit pe acțiune încorporată în rezerve.Text )
End Sub
Private Sub ButonSupra_Click ( )
VR.Text = Val (cota.Text ) / Val ( rata medie a dobânzii pe piață.Text )
End Sub
Private Sub ButonMinus_Click ( )
ANC.Text = Val ( capital propriu.Text ) – Val ( active fictive.Text )
End Sub
Private Sub ButonMinus_Click ( )
Anc.Text = Val ( activ real.Text ) – Val ( datorii.Text )
End Sub
Private Sub ButonSupra_Click ( )
VC.Text = Val ( ANC.Text ) / Val ( nr. acț..Text )
End Sub
Private Sub ButonPlus_Click ( )
ani.Text = Val ( ANC.Text ) + Val ( provizioane nejustificate.Text )
End Sub
Private Sub ButonMinus_Click ( )
ANI.Text = Val (ani.Text ) – Val ( capital subscris nevărsat.Text )
End Sub
Private Sub ButonSupra_Click ( )
VMI.Text = Val ( ANI.Text ) / Val ( nr. acț..Text )
End Sub
4.2.2. Descrierea aplicației
În acest subcapitol se va descrie aplicația care a fost proiectată în capitolul anterior, descrierea se va centraliza pe calculul evaluării instrumentelor de capital pentru anul 2010 la S.C. „LA VULTUR” S.A. Valoarea de rentabilitate se bazează pe rezultatul întreprinderii și are două variante:
– valoarea financiară (VF);
VF =
Valoarea financiară reprezintă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pentru o acțiune, având o rată medie a dobânzii pe piață.
– valoarea de randament (VR)
VR =
Valoarea de randament reprezintă valoarea profitului net pe o acțiune, care poate fi capitalizată în cursul unei exercițiu financiar, având o rată medie a dobânzii pe piață.
Valoarea partimonială – se începe de la situația evidențiată în bilanț, astfel calculându – se valoarea titlurilor. Putem remarca:
– valoarea contabilă (VC)
VC =
– valoarea matematică intrinsecă (VMI)
VMI =
ANI (activ net intrinsec) = ANC + Provizoane nejustificate – Capital subscris nevărsat
– valoarea de lichidare a titlurilor reprezintă valoarea rezultată din vânzarea întreprinderii într – un anumit timp.
Pentru a putea determina aceste valori intervine activul net contabil (ANC):
ANC = Activ bilanțier – Active fictive – Datorii
Activul real = Activ bilanțier – Active fictive
Capitalul propriu = Activ bilanțier – Datorii
Activele fictive sunt cheltuieli de constituire a societății, prime privind rambursarea obligațiunilor, cheltuieli înregistrate în avans.
Aplicația are următorii indicatori:
dividendul pe acțiune 2.000 RON;
rata medie a dobânzii 4(%);
cota parte din profit atașată acțiunii și încorporată în rezerve 40 RON;
capitalul propriu 211.266 RON;
active fictive 16.016;
active reale 195.250 RON;
datorii 0 RON;
nr. acț 1.952;
provizioane nejustificate 0;
capital subscris nevărsat 0;
Se vor calcula următorii indicatori: VF, VR, VC, VMI.
VF = = 500 RON
VR = = 600 RON
ANC = capitalul propriu – active fictive = 211.266 – 16.016 = 195.250 RON
ANC = activ real – datorii = 195.250 – 0 = 195.250 RON
VC = = 100 RON/act.
ANI = 195.250 + 0 +0 = 195.250 RON
VMI = = 100 RON/acț
CONCLUZII
Pe parcursul lucrării am analizat evoluția componentelor din contul de profit și pierdere respectiv din bilanțul prescurtat, care au fost anexate și am observat că în anul 2011 capitalul propriu a înregistrat o valoare de 211.266 RON, iar în anul 2010 capitalul propriu s – a încheiat cu o valoare de 216.393 RON, înregistrându – se astfel o scădere a capitalului propriu cu 5.127 RON, fapt din care rezultă o situație nefavorabilă asupra situației financiare. Evoluția descendentă a capitalului propriu s-a datorat scăderii veniturilor din anul 2011 față de anul 2010 cu 30.636 RON, valoarea capitalului social a rămas neschimbată pe parcursul celor doi ani.
Un rol important asupra capitalului l – a avul profitul obținut pe parcursul a celor doi ani analizați, în anul 2010 profitul a fost de 187.053 RON și în anul 2011 profitul a avut o valoare de 178.805 RON, profit a fost realizat în special din activitatea de exploatare având o valoare de 471.600 RON pe parcursul ambilor ani, în anul 2010 atât capitalul propriu cât și profitul au înregistrat o scădere, aceasta neafectând relațiile cu investitorii.
S.C. „LA VULTUR” S.A. nu a constituit în perioada analizată nici un provizion pentru riscuri sau cheltuieli, chiar dacă s – a identificat cel puțin un risc care ar fi trebuit să determine constituirea acestor tipuri de provizioane. Acest risc a fost determinat de existența unui liligiu cu unul dintre clienții întreprinderii, dând naștere unei datorii neachitate. În perioada anilor 2010 și 2011, perioada pe care am analizat – o în această lucrare, întreprinderea a contractat un împrumut pe termen mediu de 30.000 RON, o dată cu contractarea acestui împrumut unul dintre indicatorii economico – financiari calculați de întreprindere și anume gradul de îndatorare la termen a crescut, trăgând astfel un semnal de alarmă pentru întreprindere.
Analizând indicatorii de lichiditate ai întreprinderii putem constata că evoluția lor a fost descendentă, în anul 2010 observăm că în contul societății era o sumă de 149.883 RON, iar în anul 2011 contul societății înregistra un sold de doar 14.260 RON, coborând în cazul indicatorului lichidității generale destul de mult, înregistrarea acestor valori scăzute ale lichidității întreprinderii s – au datorat creșterii datoriilor pe termen mediu și lung. În timp ce indicatorii de lichiditate au avut o evoluție nefavorabilă, indicatorii de solvabilitate au înregistrat o creștere având o influență favorabilă asupra întreprinderii.
Valorile înregistrate de necesarul fondului de rulment sunt pozitive indicând existența unui dezechilibru financiar al întreprinderii, valoarea înregistrată în anul 2010 de 1.261 RON și în anul 2011 de 1.356 RON, indică necesitatea acoperirii activelor circulante din capitalul propriu. Necesarul fondului de rulment arată mărimea activelor circulante ce trebuie finanțate din fondul de rulment, acest indicator permite urmărirea echilibrului curent prin compararea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.
În perioada analizată întreprinderea a distribuit 2.000 de dividende către acționari, valoarea acestora ar fi fost mai mică în cazul în care ar fi fost constituite provizioane. În ceea ce privește nivelul indicatorului economico – financiar ar fi de dorit ca întreprinderea să ia măsuri necesare pentru a obține valori mai bune mai ales în cazul indicatorilor de lichiditate.
Evidența creșterii și micșorării capitalului societății constituie obiectivul fundamental, potrivit acestui obiectiv contabilitatea societății trebuie să fie organizată astfel: dimensionarea corectă privind capitalul social al patrimoniului societății, mărirea și protecția capitalului social, delimitarea obligațiilor unității patrimoniale respectiv a aportului capitalului social de titluri, valorificarea capitalului prin plasamente rentabile și în final asigurarea autonomiei financiare a întreprinderii prin conservarea și dezvoltarea capitalurilor proprii. După cum se poate observa pe baza studiului de caz efectuat la S.C. „LA VULTUR” S.A., societarea își asigură autonomia financiară prin conservarea capitalurilor proprii. În organizarea contabilității capitalurilor se ține seama de următorii factori specifici: tipul de societate (comercială), forma de organizare juridică a unității patrimoniale și îndeosebi a societății comerciale (cu răspundere limitată), căile și modalitățile de constitiure a capitalului social (aport în natură și în numerar).
Am utilizat situațiile financiare prevăzute în bilanțul contabil precum și în contul de profit și pierdere, care pun accent pe evoluția capitalurilor societății dar și pe exemplificarea modalităților de calcul mult mai explicite necesare utilizatorilor de informații contabile.
BIBLIOGRAFIE
Adam, R., Pravăț C., Sisteme informatice de gestiune, Bacău, 2007;
Angel, I., Negescu, M., O., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică,
Popa,A., Popescu, A., M., București, 2010;
Atanasiu, P., Contabilitatea financiară românească armonizată cu
directivele contabile europene, standardele
internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo,
Deva, 2002;
Deju, M., Contabilitate aprofundată: concepte, metode, studii
de caz, Editura Alma Mather, Bacău, 2008;
Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Contabilitate generală, Editura Alma Mater, Bacău,
Dragomirescu, S.,E., Solomon, 2011;
D.,C., Păcurari, D.,
Dumitru, O., Sisteme informatice pentru manageri, Editura
Mesnita, G., Polorom, Iași, 2002;
Feleagă, N., Feleagă, L., Politici și obțiuni contabile, Editura Infomega,
Albu, N., București, 2008;
http://www.scritube.com/management/Sistemul-informational-al-mana1951211318.php;
Mironiuc, M., Fundanente științifice ale gestiunii financiar –
contabile a întreprinderii, Editura Universității “
Alexandru Ioan Cuza ”,Iași, 2009;
Muntean, M., Gestiunea financiară a întreprinderii note curs,
Bacău, 2009;
Muntean, M., Analiza echilibrului economico – financiar al
întreprinderilor comerciale, Editura EduSoft, Bacău,
2006;
Muntean, M., Fiscalitatea și contabilitatea întreprinderii. Aplicații,
Păcurari, D., teste, studii de caz, Editura EduSoft, Bacău, 2006;
N. Hoanță., Gestiunea finanțelor firmei, Editura Tribuna
Economică, București, 1999;
Paraschivescu, M., D., Contabilitate financiară, Editura Tehnopress, Iași,
Păvăloaia, W., 2007;
Radu, F., Olaru, G., D.,
Pătruț, B., Programarea calculatoarelor electronice, Editura
EduSoft, Bacău, 2005;
Pătruț, B., 20 de aplicații Delphi și Visual Basic, Editura
EduSoft, Bacău, 2005;
Pătruț, V., Deju, M., Gestiunea și contabilitatea unor activități economice
Păcurari, D., cu caracter deosebit, Editura Junimea, Iași, 2010;
Pătruț, V., Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar – fundamente
teoretice și aplicații practice, Editura SEDCOM
Libris, Iași, 2010;
Pătruț, V., Rotilă, A. Contabilitate financiară, note de curs, Bacău, 2007;
Păvăloaia,W., Păvăloaia, D., Analiza economico – financiară, Editura Tehnopress,
Iași, 2009;
Pântea, I., P., Managementul contabilității românești, Editura
Intelcredo S.A., Deva, 1990;
Petrescu, S., Diagnostic economico – financiar, Editura Sedcom
Libris, Iași, 2004;
Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: Ghid
teoretico – aplicativ, Editura CECCAR, București,
2008;
Ristea, M., Contabilitatea financiara a întreprinderii Editura
Universitară, București, 2005;
Stan, S., V., Anghel, I., Evaluarea întreprinderii, Editura Invel – Multimedia,
București, 2007;
Solomon, D., C., Analiză diagnostic și evaluarea performanțelor
economico – financiare a întreprinderilor comerciale,
Editura Alma Mater, Bacău, 2010;
Țugui, A., Al., Produse informatice generale pentru contabilitate,
Editura CECCAR, București, 2003;
Legea societăților comerciale nr. 31/1990;
Legea Contabilității nr. 82 din 1991;
OMFP 3055/2009 actualizată în 2011 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene;
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Adam, R., Pravăț C., Sisteme informatice de gestiune, Bacău, 2007;
Angel, I., Negescu, M., O., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică,
Popa,A., Popescu, A., M., București, 2010;
Atanasiu, P., Contabilitatea financiară românească armonizată cu
directivele contabile europene, standardele
internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo,
Deva, 2002;
Deju, M., Contabilitate aprofundată: concepte, metode, studii
de caz, Editura Alma Mather, Bacău, 2008;
Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Contabilitate generală, Editura Alma Mater, Bacău,
Dragomirescu, S.,E., Solomon, 2011;
D.,C., Păcurari, D.,
Dumitru, O., Sisteme informatice pentru manageri, Editura
Mesnita, G., Polorom, Iași, 2002;
Feleagă, N., Feleagă, L., Politici și obțiuni contabile, Editura Infomega,
Albu, N., București, 2008;
http://www.scritube.com/management/Sistemul-informational-al-mana1951211318.php;
Mironiuc, M., Fundanente științifice ale gestiunii financiar –
contabile a întreprinderii, Editura Universității “
Alexandru Ioan Cuza ”,Iași, 2009;
Muntean, M., Gestiunea financiară a întreprinderii note curs,
Bacău, 2009;
Muntean, M., Analiza echilibrului economico – financiar al
întreprinderilor comerciale, Editura EduSoft, Bacău,
2006;
Muntean, M., Fiscalitatea și contabilitatea întreprinderii. Aplicații,
Păcurari, D., teste, studii de caz, Editura EduSoft, Bacău, 2006;
N. Hoanță., Gestiunea finanțelor firmei, Editura Tribuna
Economică, București, 1999;
Paraschivescu, M., D., Contabilitate financiară, Editura Tehnopress, Iași,
Păvăloaia, W., 2007;
Radu, F., Olaru, G., D.,
Pătruț, B., Programarea calculatoarelor electronice, Editura
EduSoft, Bacău, 2005;
Pătruț, B., 20 de aplicații Delphi și Visual Basic, Editura
EduSoft, Bacău, 2005;
Pătruț, V., Deju, M., Gestiunea și contabilitatea unor activități economice
Păcurari, D., cu caracter deosebit, Editura Junimea, Iași, 2010;
Pătruț, V., Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar – fundamente
teoretice și aplicații practice, Editura SEDCOM
Libris, Iași, 2010;
Pătruț, V., Rotilă, A. Contabilitate financiară, note de curs, Bacău, 2007;
Păvăloaia,W., Păvăloaia, D., Analiza economico – financiară, Editura Tehnopress,
Iași, 2009;
Pântea, I., P., Managementul contabilității românești, Editura
Intelcredo S.A., Deva, 1990;
Petrescu, S., Diagnostic economico – financiar, Editura Sedcom
Libris, Iași, 2004;
Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar – contabil: Ghid
teoretico – aplicativ, Editura CECCAR, București,
2008;
Ristea, M., Contabilitatea financiara a întreprinderii Editura
Universitară, București, 2005;
Stan, S., V., Anghel, I., Evaluarea întreprinderii, Editura Invel – Multimedia,
București, 2007;
Solomon, D., C., Analiză diagnostic și evaluarea performanțelor
economico – financiare a întreprinderilor comerciale,
Editura Alma Mater, Bacău, 2010;
Țugui, A., Al., Produse informatice generale pentru contabilitate,
Editura CECCAR, București, 2003;
Legea societăților comerciale nr. 31/1990;
Legea Contabilității nr. 82 din 1991;
OMFP 3055/2009 actualizată în 2011 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitati de Prelucrare a Informatiilor In Sistemul Electronic Privind Contabilitatea Capitalului (ID: 144719)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.