Posibilitati de Finantare a Imm Urilor In Romania

Posibilități de finanțare a IMM-urilor în România

Coordonator științific: profesor universitar dr. Mariana Vuță

Introducere

Întreprinderile mici și mijlocii (cunoscute generic sub abrevierea de IMM-uri) nu au beneficiat dintotdeauna de importanța necesară la nivel național (anumite măsuri legislative nu au făcut decât să le asigure parțial supraviețuirea în piață) sau la nivel internațional.

În momentul în care s-a demonstrat că existența IMM-urilor își pune amprenta asupra economiei fiecărei țări, a început să li se acorde și acestora o importanță mai mare.

IMM-urile au capacitatea de a se adapta ușor la schimbările de mediu și de a fi mai flexibile decât companiile multinaționale. Într-un mediu profesional în care își desfășoară activitatea mai puține persoane implementarea unor modificări este mai ușor de realizat, spre deosebire de o companie cu un număr mare de angajați, acolo unde este nevoie de mai mult timp pentru a se opera modificări.

După Revoluția din decembrie 1989, a început din nou să se practice finanțarea întreprinderilor, fiind nevoie la acea dată de sporirea capitalului circulant, care se afla la un nivel nesatisfăcător în cazul majorității firmelor din România.

În acea perioadă, resursele proprii ale firmelor românești nu erau capabile să producă singure capitalul necesar desfășurării activității în condiții optime.

IMM-urile reprezintă un motor puternic al economiei și se consideră că ele au cel mai mare potențial de a crea locuri de muncă. Ele oferă, totodată, șansa persoanelor care și-au pierdut un loc de muncă să încerce o afacere pe cont propriu, acest lucru fiind posibil în acest moment prin obținerea de fonduri europene. Există programe care oferă finanțare parțială, în anumite domenii finanțarea putând ajunge până la 100%.

IMM-ul reprezintă o alternativă viabilă pentru persoanele care și-au pierdut locul de muncă și care beneficiază de o sumă de început pentru a-și deschide o afacere, dar poate să fie și o oportunitate pentru cei care nu au un loc de muncă, dar care urmează un curs de reprofilare și accesează apoi fonduri europene pentru a munci pentru propria firmă.

IMM-urile sunt sprijinite puternic la ora actuală și de către Comisia Europeană care, în anul 2008, a promulgat “Legea privind întreprinderile mici”. “Legea privind întreprinderile mici promulgată astăzi este un pas făcut către o Europă a antreprenorilor, cu mai puțină birocrație și mai multe șanse de afirmare pentru cele 23 de milioane de IMM-uri din Europa. Scopul acesteia este de a ajuta micile întreprinderi să prospere și să ofere celor mai bune dintre ele o rampă de lansare pentru a ajunge campioni la nivel mondial. Legea privind întreprinderile mici este o piatră de hotar crucială în implementarea Strategiei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă”, declara atunci președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

Dezvoltarea tehnologiei și utilizarea tehnologiilor informaționale au contribuit și ele la reorientarea către IMM-uri, întreprinderile medii și mici fiind deosebit de necesare în contextul apariției comerțului electronic.

IMM-urile s-au dezvoltat odată cu tehnologia și au produs schimbări în ceea ce privește practicile economice și în cele de management. Odată cu dezvoltarea lor, s-a creat și o relaxare în privința accesului la surse de finanțare cât mai diverse și mai avantajoase.

Cu timpul, marile companii și-au schimbat și ele poziția față de IMM-uri, începând să colaboreze cu acestea, creând rețele și alianțe strategice cu ele, deși este considerat unanim că relațiile pe care firmele mari le stabilesc cu întreprinderile mici și mijlocii sunt în special informale, oportuniste și temporare și mai puțin de lungă durată și reglementate de un contract.

Relația dintre companii și IMM-uri, care tinde să fie, după cum am precizat, informală și temporară, este influențată și de specificul IMM-urilor, acestea neghidându-se după concepte precum cultura organizațională și fiind axate mai mult pe procedurile birocratice, datorită cărora există, în mare măsură.

Au fost depistați mai mulți factori care au cauzat pătrunderea cu întârziere a IMM-urilor pe piețele globale și implementarea în cadrul lor a strategiilor care să le permită utilizarea comerțului electronic ca pe un avantaj competitiv. Le prezentăm, după cum urmează:

spre deosebire de marile firme IMM-urile sunt, în general, mai puțin formale și științifice în practicile lor manageriale și organizaționale

majoritatea IMM-urilor au tehnologii informaționale mai puțin complexe și mai puțină experiență în utilizarea acestora

IMM-urile tind să-și concentreze eforturile pe termen scurt sau mediu, pentru a supraviețui, și mai puțin spre obținerea de profit pe termen lung

IMM-urile au resurse limitate, atât financiare, cât și intelectuale, pentru a investi în inițiative majore și sunt nesigure în privința beneficiilor care ar putea fi obținute din eforturile depuse pentru planificare, raportare și analiză, pe care marile companii le consideră elemente esențiale care trebuie să fie luate în calcul atunci când se stabilesc strategiile.

După Revoluția din decembrie 1989, timp de circa 10 ani, în România, spre deosebire de alte țări din centrul și estul Europei, nu a existat o strategie și nu s-au creat politici coerente pentru IMM-uri, neexistând un cadru legislativ și instituțional adecvat.

În domeniul microeconomic, guvernele s-au axat pe privatizarea și restructurarea firmelor de stat, putându-se explica în acest mod performanțele mai slabe ale sectorului privat din țara noastră în comparație cu alte țări europene și nivelul la care se află economia românească spre deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene (UE).

Sprijinirea domeniului întreprinderilor mici și mijlocii s-a făcut până la data de 1 ianuarie 2007, când România s-a declarat pregătită să adere la Uniunea Europeană, într-un mod haotic, fără o evaluare adecvată.

Pentru pregătirea aderării la Uniunea Europeană, a fost confirmată politica de dezvoltare a sectorului IMM și de îmbunătățire a mediului de afaceri, scopul fiind asigurarea dezvoltării economice și creșterea capacității IMM de a face față presiunilor concurențiale.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii a reprezintat un pas major în armonizarea legislației românești în domeniul IMM cu cea din Uniunea Europeană.

Este o certitudine faptul că dimensiunile internaționale sunt din ce în ce mai importante în domeniul economic într-o lume a economiilor și piețelor globale.

În acest sens, aspectele internaționale sunt elemente vitale. Pentru a fi asigurat succesul firmelor trebuie să foe rezolvate problemele de contabilitate, marketing, finanțe, producție, management, resurse umane, sisteme informaționale din perspectiva globalizării, ceea ce conduce la schimbări de ordin organizațional, structural, social, cultural, politic.

Schimbările cele mai profunde s-au manifestat în managementul și structurile de organizare ale celor doi poli unde se desfășoară în prezent activitatea economică, adică în întreprinderile mici și mijlocii și în companiile multinaționale.

S-au distins, astfel, două direcții în care schimbările aduse de societatea informațională și-au spus cuvântul:

implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în proiectele multiorganizaționale, a rețelelor de firme și a alianțelor strategice

reconfigurarea structurilor corporațiilor multinaționale.

Aceste direcții sunt considerate și factori ce influențează contextul economic actual, sub impactul procesului de dezvoltare a IMM.

Rolul IMM-urilor în cadrul economiei românești

1 Conceptul de IMM și înființarea unei întreprinderi mici și mijlocii

Statisticile din întreaga lume arată că ritmul înființării unor noi firme nu este constant. El diferă de la o țară la alta și, atunci când este vorba de aceeași țară, diferă în funcție de durata înființării. Studiile efectuate de numeroși specialiști au reliefat o serie de factori principali ce influențează ritmul înființării unor întreprinderi în țara noastră.

Fluxurile macroeconomice influențează intensitatea tuturor proceselor economice din cadrul unei economii. Statisticile arată că în perioadele de expansiune economică ritmul creării unor întreprinderi este mai mare decât în perioadele de stagnare sau recesiune economică.

Cauzele sunt evidente: crește cererea de produse și servicii, se mărește ritmul investițiilor, starea de spirit a populației este mai bună, mai optimistă.

Întreprinderile nou înființate sunt cele care contribuie semnificativ la menținerea și amplificarea creșterii economice.

Caracteristicile ramurilor economice reprezintă un factor de influență parțială, sectorială. În ramurile care se dezvoltă, independent de modul în care evoluează țara, se înființează, de obicei, un număr mai mare de firme decât în ramurile care stagnează. Cercetările arată că cele mai rapide creșteri ale înființării de noi firme se produc în ramurile creatoare, purtătoare de progres tehnic, acelea care se înscriu în principalele evoluții tehnologice actuale.

Totodată, se constată ritmuri mai rapide de dezvoltare a sectoarelor ce produc servicii pentru populație.

Costul capitalului ce se referă la resursa cea mai costisitoare și dificil de asigurat de către întreprinzători influențează înființarea unei firme în mod echivoc.

Pe măsură ce costul capitalului – exprimat îndeosebi prin mărimea dobânzilor la credite și prin procentele solicitate de investitori pentru sumele plasate – este mai redus, crește numărul firmelor înființate și – într-o oarecare măsură – dimensiunea lor.

În condițiile unor dobânzi mai mici la credite, tentația și posibilitatea economică de a te împrumuta pentru a investi sunt mai mari. Atunci când dobânda la capital este mai redusă și oferta acestuia este mai mare, condițiile generale de obținere a capitalului sunt mai bune.

Ca urmare, întreprinzătorii potențiali devin mai optimiști și se adresează într-un număr mai mare băncilor.

Rata șomajului constituie un alt factor microeconomic cu impact major asupra înființării întreprinderilor.

Atunci când șomajul crește, se constată și o creștere a numărului de firme nou-înființate, determinată de nevoia celor fără slujbă de a avea un venit.

O parte dintre șomeri aleg, după efectuarea unor cursuri sau fără a urma cursuri de acest gen, să își deschidă o afacere.

De asemenea, atunci când șomajul este la un grad ridicat, firmele nou-înființate găsesc cu ușurință persoane calificate pe care să le angajeze, pe care le plătesc la un nivel mai mic decât atunci când este dificil să găsească forță de muncă.

Un alt factor cu impact major asupra ritmului înființării de IMM-uri este diferența dintre veniturile pe care o persoană le poate obține ca angajat și veniturile la care poate ajunge ca antreprenor.

Atunci când veniturile care se pot obține în urma deschiderii unei întreprinderi sunt mai mari decât cele care ar putea fi obținute ca angajat, o persoană are motivația economică de a deveni antreprenor. Remunerațiile mici reprezintă un imbold pentru lansarea angajaților în activități antreprenoriale.

Factorii pe care i-am enunțat nu fac decât să reflecte condițiile generale, economice și juridice, existente. Strategia și politicile economice ale organismelor care conduc țara au o influență majoră asupra lor. Când acestea sunt raționale, economia națională beneficiază de îndelungate perioade de creștere economică, dezvoltarea ramurilor purtătoare de progres tehnic și a serviciilor este încurajată, iar nivelul costului capitalului este favorabil investițiilor, elemente cu cel mai mare impact pozitiv asupra ritmului înființării de noi IMM-uri.

Înființarea unei noi întreprinderi implică parcurgerea a șapte faze principale de natură economică și juridică:

decizia de creare a unei afaceri

alegerea formei juridice a afacerii

realizarea documentelor constitutive și a proceduria angajat și veniturile la care poate ajunge ca antreprenor.

Atunci când veniturile care se pot obține în urma deschiderii unei întreprinderi sunt mai mari decât cele care ar putea fi obținute ca angajat, o persoană are motivația economică de a deveni antreprenor. Remunerațiile mici reprezintă un imbold pentru lansarea angajaților în activități antreprenoriale.

Factorii pe care i-am enunțat nu fac decât să reflecte condițiile generale, economice și juridice, existente. Strategia și politicile economice ale organismelor care conduc țara au o influență majoră asupra lor. Când acestea sunt raționale, economia națională beneficiază de îndelungate perioade de creștere economică, dezvoltarea ramurilor purtătoare de progres tehnic și a serviciilor este încurajată, iar nivelul costului capitalului este favorabil investițiilor, elemente cu cel mai mare impact pozitiv asupra ritmului înființării de noi IMM-uri.

Înființarea unei noi întreprinderi implică parcurgerea a șapte faze principale de natură economică și juridică:

decizia de creare a unei afaceri

alegerea formei juridice a afacerii

realizarea documentelor constitutive și a procedurilor

autorizarea de către instanțele abilitate

respectarea cerințelor de publicitate

înregistrarea

dobândirea identității financiare

Procesul de înființare a unei întreprinderi este încheiat în momentul în care firma și-a deschis contul curent în bancă.

Comisia Europeană definește IMM-uri toate afacerile care îndeplinesc următoarele criterii:

au mai puțin de 250 de angajați

au o cifră de afaceri de maximum 40 milioane euro sau valoarea bilanțului anual de maximum 27 milioane euro

nu se află mai mult de 25% din capital sau părțile sociale în posesia uneia sau mai multor întreprinderi mari.

2 Structura sectorului IMM-urilor

Gradul de mărime al unei IMM se analizează prin compararea respectivei IMM cu alte firme asemănătoare, criteriile de diferențiere fiind următoarele: cifra de afaceri, numărul angajaților, activele, cota de piață deținută de firma respectivă, relațiile cu concurenții.

O întreprindere mică sau mijlocie se caracterizează prin independență și autonomie din punctul de vedere al proprietății și al funcționării, nu are o situație dominantă în domeniul său de activitate, iar dimensiunea ei nu depășește anumite mărimi. Includerea unei întreprinderi în domeniul IMM-urilor se face, în modul cel mai des, în primul rând în funcție de numărul de angajați.

Comitetul pentru Dezvoltare Economică al SUA prezintă următoarele caracteristici ale IMM-urilor: autonomie de gestiune și conducere; număr limitat de investitori, de multe ori unul singur; câmp de activitate zonal; activitate ce nu reprezintă decât o mică parte a industriei sau a domeniului respectiv.

În majoritatea țărilor dezvoltate, IMM-urile dețin cea mai mare pondere din totalul întreprinderilor din țările respective, regăsindu-se în toate sectoarele de activitate, însă cele mai multe dintre ele se regăsesc în domeniul serviciilor.

Se apreciază de către specialiști că IMM-urile nu sunt o simplă reproducere a marilor întreprinderi deoarece prezintă un anumit specific legat de poziția lor pe piață, capacitatea lor de a atrage personalul, modul lor de organizare ce prezintă atât avantaje, cât și limite față de marile întreprinderi. Tendința unor astfel de întreprinderi de a funcționa precum marile companii duce la eșec de cele mai multe ori.

Două dintre avantajele IMM-urilor sunt următoarele:

capacitate mare de inovare manifestată nu numai în privința lansării de noi produse, ci și în strategia pe care o adoptă firmele de acest gen

posibilitatea de a oferi un produs sau serviciu la cel mai redus cost deoarece cheltuielile într-un IMM nu sunt mari, ca într-o companie multinațională

În general, IMM-urile au un număr redus de angajați, acestea preferând colaborarea temporară cu avocați, contabili, specialiști în relații publice etc., în baza unui contract, decât angajarea permanentă a unui specialist în aceste domenii.

De asemenea, întreprinderile mici și mijlocii pot ocupa unele segmente de piață specifice, care nu sunt accesibile corporațiilor din pricina mărimii acestora.

Printre dezavantajele IMM-urilor se numără următoarele:

• carențe în domeniul gestiunii în primul rând, datorată faptului că cei care creează un IMM, în cele mai multe dintre cazuri, nu au pregătire în domeniul managementului. Aceasta este și principala cauză a dispariției multora dintre IMM-uri

• lipsa unor surse de finanțare necesare pentru a trece peste perioadele dificile care apar uneori pe parcursul desfășurării activității unei IMM. Acest dezavantaj poate duce chiar și la faliment

• băncile sunt în general reticente în acordarea de împrumuturi IMM-urilor din pricina numărului mare de firme de acest gen care dispar. Condițiile de creditare sunt mult mai stricte în privința întreprinderilor mici și mijlocii decât în cazul corporațiilor

• dificultățile pe care le creează diverse reglementări guvernamentale privind impozitul sau competitivitatea produselor și a serviciilor care fac obiectul de activitate al unei IMM.

Deși se confruntă cu numeroase dificultăți, întreprinderile mici și medii reprezintă, după cum am precizat mai devreme, o componentă de bază a economiilor dezvoltate, ele stând la baza marilor industrii.

Având o mare importanță pentru buna funcționare a unei economii moderne, IMM se regăsesc în toate sectoarele industriale, ale comerțului și serviciilor. Marele avantaj al lor este că se adaptează cu ușurință condițiilor economice și sociale, inovează și exploatează piețele pe care marile companii le neglijează.

Primele programe de acțiune comunitară care au favorizat IMM-urile au fost puse în practică în anul 1983, care a fost, de altfel, declarat anul IMM-urilor.

În principal, aceste programe au vizat îndeplinirea următoarelor obiective:

crearea unui mediu administrativ simplu

desfășurarea de activități eficiente cu un înalt nivel de capitalizare

introducerea de noi tehnologii care să le garanteze dezvoltarea și flexibilitatea; promovarea spiritului de întreprinderi

crearea de structuri concurențiale sănătoase și mediu fiscal propice dezvoltării IMM-urilor

ameliorarea problemelor sociale

creșterea rolului sindicatelor

Toate aceste obiective se regăsesc în inițiativele cu privire la dezvoltarea IMM-urilor concretizate în decizii, reglementări sau recomandări ale autorității comunitare.

Este de subliniat faptul că, în privința finanțării, IMM-urile beneficiază de împrumuturi și ajutoare prin intermediul unor surse finanțatoare comunitare precum: Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții.

Sectorul IMM este bine reprezentat în economia românească, atât în ceea ce privește contribuția la PIB, cât și din punct de vedere numeric.

În anul 1998, sectorul IMM a produs mai mult de jumătate din profitul net înregistrat pe ansamblul societăților comerciale. IMM cu capital privat au deținut circa 63% din profitul net în anii 1999-2000, iar cele cu capital mixt peste 20%.

În anul 2003 IMM cu capital privat dominau sectorul privat al României.

Deși IMM cu capital privat dominau sectorul privat în 2003, în același an numărul IMM-urilor care au înregistrat pierderi brute a crescut față de 2001 cu 65,3%.

Din totalul IMM care înregistrau atunci pierderi, ponderea cea mai mare au avut-o IMM cu activitate principală în comerț – 68%, servicii – 14% și cele din industria prelucrătoare – 10,3%. Acest lucru s-a datorat recesiunii economice și lipsei unor condiții favorabile de susținere a IMM (fiscale și de creditare, în special).

Din punctul de vedere al creditelor acordate, ponderea deținută de IMM în totalul creditelor acordate societăților comerciale care au depus bilanțul contabil se situează la aproximativ 30%. Din aceste 30% aproape 80% din credite au revenit IMM cu capital privat.

Între anii 2000-2003 evoluția numărului IMM evidențiază o creștere de circa 39%. Ramurile de activitate în care IMM își desfășura cu preponderență activitatea erau următoarele: comerț – 63,3%, servicii – 21,7%, industria prelucrătoare – 10,4%.

Din punctul de vedere al formei juridice, peste 90% din totalul IMM sunt organizate ca societăți pe acțiuni și alte societăți necooperatiste.

Din punct de vedere teritorial, în județele mai mici și cu un nivel de dezvoltare mai scăzut sectorul IMM este mai bine reprezentat decât în cazul tuturor societăților comerciale existente.

2.3 Evoluția sectorului IMM

În perioada 1998-2002, numărul IMM a crescut în mod constant, dar în procent mai mic decât creșterea înregistrată în perioada 1993-1997.

Cea mai mare productivitate în sectorul IMM era înregistrată de societățile cu capital integral privat. Astfel, cifra de afaceri raportată la numărul de salariați avea o valoare de 265,3 milioane lei în 2001, respectiv 291,2 milioane lei în 2002.

În anii 2005-2007 s-a constatat o tendință generală de scădere a nivelului lichidităților și a solvabilității IMM, situație cauzată în mare parte de nivelul scăzut al capitalului social impus pentru înființarea IMM. Această situație s-a remediat în perioada următoare datorită impunerii unei creșteri a acestui nivel de către Guvern.

Până în 2007, dezvoltarea sectorului IMM s-a realizat în special pe baza resurselor proprii ale întreprinzătorilor și mai puțin pe baza unor credite acordate de către sistemul bancar.

Instabilitatea sistemului financiar-bancar, fluctuația permanentă a acestuia datorată variațiilor inflației, au avut un impact nefavorabil asupra dezvoltării IMM.

În funcție de scopul propus și intermediarii implicați în finanțare, majoritatea programelor se concentrează în mod explicit asupra anumitor regiuni și sectoare economice. După delimitarea sectoarelor economici există anumite activități exceptate de la finanțare. Printre acestea se numără domeniul bancar, asigurările și alte servicii financiare sau alte branșe, cum ar fi industria de armament, alcool și tabac, cazinourile sau activitățile care pun în pericol „morala” sau mediul înconjurător.

Atunci când întreprinderile mici și mijlocii sunt în creștere, se rezolvă anumite probleme precum șomajul sau valorificarea unor resurse locale. În condițiile autonomiei și a liberei inițiative crește aportul IMM la producția bunurilor de consum de serie mică și mijlocie. Industria mică ajută tot mai mult la acoperirea necesităților cu materiale de construcții, materii prime, unele ansamble și subansamble, piese de schimb în cadrul unor cooperări în continuă destindere și diversificare cu industria mare.

Întreprinderile de industrie mică desfășoară o gamă largă de activități:

valorifică o parte din deșeurile rezultate din procesul de producție din combinatele și întreprinderile mari

execută o gamă largă de servicii, accentul punându-se pe diversificarea prestațiilor de serviciu la domiciliu

desfășoară activități pentru asimilarea, diversificarea și reproiectarea producției precum și pentru cunoașterea cerințelor și preferințelor populației în vederea satisfacerii în condiții din ce în ce mai bune

au posibilitatea asimilării de noi produse

sporesc producția și volumul serviciilor și asigură creșterea productivității muncii

diversifică producția de bunuri de consum contribuind la completarea fondului de marfă pentru aprovizionarea populației.

Pe lângă independența de companiile mari pe care am amintit-o mai devreme, mai sunt puse de obicei condiții legate de raportul dintre forma de proprietate (privată sau de stat și română sau străină). În primul caz este vorba de cel puțin 51% capital sau drept de vot privat pentru solicitarea unei finanțări, iar în cel de-al doilea caz sunt posibile mai multe variante. În programele prezentate se consideră că limita inferioară absolută pentru societățile mixte cu capital străin este un aport de cel puțin 20% capital românesc.

Documente necesare pentru solicitarea unei finanțări

Atunci când se solicită o finanțare trebuie să fie prezentate documentele de existență juridică a firmei, înregistrarea la autoritățile de stat, autorizațiile de funcționare sau desfacere. Aceste documente sunt:

– documentele în care sunt precizate numele firmei, sediul, domeniul de activitate, capitalul social, forma juridică, persoana care conduce firma etc.

– dovada înregistrării la Registrul Comerțului

– dovada înregistrării la Administrația Financiară

– licențe, patente, autorizația de la protecția mediului și altele.

Alături de criteriile generale și în special cele administrative, decizia pentru acordarea unui credit depinde în primul rând de evaluarea economică a firmei care solicită creditul, precum și de obiectul investiției. Aceste condiții sunt valabile într-o formă asemănătoare și în luarea unei hotărâri privind acordarea unor sume nerambursabile.

O întreprindere este verificată înainte de a i se acorda creditul ținându-se cont de următoarele aspecte ale sale:

Politica de plăți: se verifică dacă IMM-ul pentru care se solicită creditul a avut în trecut probleme cu plățile, dacă are datorii sau anumite obligații. Se verifică, totodată, sistemul de plăți, procedurile obișnuite pentru efectuarea plăților

Domeniul afacerii: Cei care decid dacă acordă sau nu creditul studiază dacă obiectul de activitate al firmei este unul de viitor sau, dimpotrivă, dacă acesta nu este unul căutat iar competiția este foarte puternică pe piață. De asemenea, trebuie verificat dacă firma face în prezent restructurări, ceea ce ar avea un impact negativ asupra activității

Capitalul. Se verifică dacă suma solicitată este mai mare decât valoarea capitalului social existent, în caz contrar nefiind indicată acordarea creditului sau fiind recomandată aprobarea unei sume egale cu capitalul social din momentul respectiv. Este verificată și valoarea utilajelor și, prin acestea, capacitatea de adaptare la fluctuațiile de personal conjuncturale.

Durata existenței firmei și experiența în conducere. Se studiază de cât timp există firma pe piață și dacă are rezultate pozitive în domeniul în care își desfășoară activitatea. Trebuie să se verifice și persoana sau persoanele care conduc IMM-ul și experiența lor în domeniu, rezultatele lor ca manageri, realizările profesionale

Investiția care se face în IMM prin creditare se analizează având în vedere următoarele aspecte:

Rentabilitatea: Se analizează în cât timp se va amortiza investiția și se estimează un anumit profit. Banca ia decizia dacă afacerea are potențialul de a fi prosperă și acordă, astfel, creditul, sau dacă aceasta are șanse reduse de reușită și, prin urmare, îl respinge

Durabilitatea: Banca trebuie să constate dacă afacerea va putea continua și după ce finanțarea prin credit este stopată și dacă investiția va contribui la o afacere de durată, ce va genera profit pe termen mediu și lung

Alte elemente ce țin de economie: Se analizează dacă în urma acordării creditului vor fi generate noi locuri de muncă. Aici analiza trebuie să țină cont de date cuantificabile (în ce măsură IMM-ul va avea în urma obținerii creditului nevoie de alți angajați), nu de angajamente luate de firmă pentru că există riscul ca acestea să nu poată fi respectate.

Problema decisivă care se pune și care cântărește cel mai mult în decizia de finanțare este dacă IMM-ul va fi capabilă să returneze creditul și dacă returnarea acestuia nu va periclita existența sa pe viitor.

Totodată, se verifică și garanțiile pe care solicitantul creditului le oferă și în ce măsură acestea pot acoperi eventuale pierderi.

Documentele care trebuie să fie consultate pentru a se cunoaște în amănunt firma sunt următoarele:

– Documentele de bilanț financiar (cele pe un an întreg sau cele pe șase luni sau pe un trimestru). În urma acestora se constată ce capital are firma, din ce este compus acesta, parcursul financiar al întreprinderii, ce valoare au bunurile ș.a.m.d.

– Raportul dintre încasări și cheltuieli – acesta este relevant pentru a se determina în ce măsură întreprinderea este profitabilă, cu cât diferența dintre încasări și cheltuieli este mai mare, cu atât mai mult probabilitatea ca durata de viață a IMM-ului să reziste o perioadă lungă de timp este mai mare

– Cât de fezabil este proiectul care se propune și pentru care se solicită creditul. În acest sens trebuie realizat un studiu care să analizeze, cât mai exhaustiv, componentele proiectului. „Un studiu de fezabilitate este o modalitate relativ ieftină de a preveni irosirea investiției (va merge sau nu). Dacă un proiect este văzut ca fiind fezabil din perspectiva rezultatelor, următorul pas logic este să se realizeze un întreg plan al afacerii. Cercetarea și informațiile din studiu sunt de folos în etapa de planificare a afacerii. Investiția făcută în studiul de fezabilitate nu se irosește atunci când se trece la planul afacerii pentru că informațiile sunt de folos, se reduc astfel timpul pentru cercetare și costul cercetării”.

– Planul de afacere – Se studiază cum a funcționat întreprinderea înainte și cum va decurge activitatea după momentul contractării creditului

„Planul de afacere este realizat să planifice cum va fi început proiectul, implementat și manageriat. Planurile de afacere sunt concepute pentru unul dintre următoarele trei motive: reorganizare, finanțare sau management.

Persoanele nu plănuiesc să eșueze, ele doar eșuează în planificare. Studiile de fezabilitate îi demonstrează unui deținător al unei afaceri sau unui potențial investitor dacă un proiect este viabil din punct de vedere financiar și dacă este necesar să fie efectuate alte cercetări sau să se realizeze un plan de afacere”.

În afara documentelor pe care le prezintă, persoana care solicită creditul trebuie să aibă o idee clară legată de investiția care va fi făcută în afacere, de resursele de care dispune la momentul respectiv IMM-ul și de cele ulterioare obținerii creditului. Solicitantul trebuie să aibă și un plan de returnare a creditului care îi este acordat și trebuie să conștientizeze implicațiile proiectului de investiție asupra afacerii.

1 Avantajele și dezavantajele finanțării interne și externe

O întreprindere mică sau mijlocie poate fi finanțată fie cu mijloace interne, fie cu unele externe.

Fiecare dintre aceste mijloace are anumite avantaje și dezavantaje și trebuie analizată în mod competent înainte de a se lua o decizie de finanțare a unei IMM .

Avantajele finanțării interne:

Conducerea își păstrează independența în ceea ce privește deciziile legate de IMM, ea nu trebuie să justifice anumite acțiuni și nu trebuie să prezinte nimănui anumite acte. Hotărârile sunt luate exclusiv de către conducere care suportă consecințele acțiunilor.

Nu implică decât un singur cost asociat, se pierd dobânzile atunci când acestea sunt plasate

Nu trebuie să se returneze fondurile care s-au investit în IMM, ca în cazul contractării unui credit

Dezavantajele finanțării interne:

Există o limită a fondurilor investite, iar acest lucru face ca dezvoltarea IMM-ului să fie mai dificilă. De asemenea, beneficiile investitorilor sunt limitate în acest caz

Persoana care finanțează IMM-ul își asumă un risc ridicat, în cazul unui eșec pierderea fiind exclusiv a sa

Finanțarea externă se realizează îndeosebi prin intermediul băncilor. O altă metodă de finanțare externă este obținerea unui fond nerambursabil prin intermediul programelor de finanțare europene, în funcție de specificul fiecărui program fondurile putând ajunge și la 100% din investiție.

Avantajele finanțării externe:

Implicarea investitorilor externi oferă un punct de vedere obiectiv asupra întreprinderii. Este bine ca cineva din exterior să analizeze cât mai rațional activitatea unei întreprinderi, să nu lase aspectele sentimentale să își spună cuvântul în privința unei afaceri. De asemenea, de multe ori este bine ca o decizie să treacă prin filtrul mai multor minți, să fie analizate implicațiile ei ulterioare de mai multe persoane.

De cele mai multe ori, persoanele care investesc într-o afacere au o experiență bogată în domeniul în care activează acea IMM, au și alte investiții și expertiza lor poate aduce un plus important IMM-ului

Investițiile externe oferă șansa unei dezvoltări mai bune pentru o firmă. Sursele de finanțare externe sunt variate și creează perspective mai sigure decât investiția persoanei care conduce IMM-ul

Posibilitatea de schimbare a strategiei pentru întreprindere. Dacă direcția nu este bună, investitorii pot interveni și pot determina schimbarea cursului întreprinderii într-unul mai bun

Investitorii pot aduce resurse substanțiale întreprinderii, de care aceasta nu ar fi putut să dispună fără intervenția acestora

Dezavantajele finanțării externe:

Obiectivele investitorilor pot diferi de cele ale IMM-ului, iar cele care sunt primordiale sunt cele ale investitorilor, ele trebuind să fie realizate mai întâi

Pierderea controlului absolut: atunci când se implică investitori externi, persoana care deține IMM-ul nu mai este singurul factor de decizie, investitorii având și ei acum un cuvânt de spus în privința întreprinderii

De cele mai multe ori, IMM-ul este finanțat și din surse interne și din surse externe. După cumam prezentat mai devreme, ambele au influențe benefice și negative asupra întreprinderii.

În ceea ce privește sursele interne, acestea îi oferă întreprinzătorului șansa de a-și păstra controlul asupra IMM-ului pe care îl conduce. El este principala persoană care ia decizii pentru IMM și el este răspunzător de succesul sau de eșecul acesteia.

Sursele externe oferă șansa IMM-ului de a se dezvolta, de a folosi în cel mai bun mod toate resursele de care dispune și de a obține alte resurse care să contribuie la creșterea IMM-ului.

Implicarea investitorilor poate crea o putere financiară mai mare IMM-ului și aduce în plus expertiza acestora care, de cele mai multe ori, au experiență în domeniul de activitate în care investesc.

Necesitatea existenței IMM-urilor

Inovarea este un factor cheie pentru competitivitatea industrială, dezvoltarea durabilă socială, economică și crearea de noi locuri de muncă. Scopul este promovarea activităților inovatoare, inclusiv crearea de întreprinderi inovatoare și facilitarea diseminării și exploatării rezultatelor cercetării și sprijinirea transferului tehnologic.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt factori și actori cu rol foarte important în inovare. Dezvoltarea IMM poate avea o contribuție vitală la dezvoltarea economică și socială, la activități economice noi, crearea de noi locuri de muncă și competitivitate.

IMM trebuie să aibă asigurat un acces mai ușor la tehnologiile avansate de care au nevoie.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt coloana vertebrală a unei economii moderne.

Ele reprezintă o sursă esențială de noi locuri de muncă și o pepinieră a ideilor de afaceri. De aceea, trebuie avută în vedere îmbunătățirea mediului de afaceri în ceea ce privește:

 necesitatea asigurării accesului la finanțare IMM (crearea condițiilor pentru integrarea capitalului de risc, a schemelor de microcredite, a creșterii expunerii băncilor comerciale față de IMM, simplificarea procedurilor de creditare, perfecționarea întreprinzătorilor și creșterea experienței acestora în elaborarea planurilor de afaceri, îmbunătățirea promovării către comunitatea de afaceri a programelor de finanțare

 îmbunătățirea educației în spirit antreprenorial și a perfecționării profesionale

 creșterea vizibilității serviciilor de sprijin pentru afaceri.

Întreprinderile mici și mijlocii trebuie privite ca principale promotoare ale inițiativei și ocupării forței de muncă, precum și ale integrării europene sociale și locale.

CREDITAREA BANCARĂ A IMM – URILOR

Conform Articolului 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE, categoria Intreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/ sau dețin active totale de până la 43 de milioane de euro.

Intreprinderile micro, mici și mijlocii (IMM) joacă un rol esențial în economia europeană, reprezentând o sursă de abilități antreprenoriale, inovare și creare de locuri de muncă. În Uniunea Europeană aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigură în jur de 75 de milioane de locuri de muncă și reprezintă 99% din toate întreprinderile.

Însă acestea se confruntă de foarte multe ori cu imperfecțiunile pietei. IMM-urile au de multe ori dificultăți în obținerea de capital sau credite, mai ales în faza de start-up. Resursele lor limitate pot de asemenea să reducă accesul la noi tehnologii sau inovare. De aceea, sprijinul pentru IMM-uri reprezintă una din prioritățile Comisiei Europene pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și coeziune socială și economică.

Principii si reguli generale privind activitatea de creditare a IMM – urilor

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta prevederile Legii nr. 58 / 1997 si a Normelor de creditare privind activitatea bancara, Legii nr. 34 / 1991 privind statutul B.N.R., a normelor, instructiunilor si regulamentelor emise de B.N.R. în calitatea sa de banca centrala cu atributii de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar si de plati, precum si propriile norme si instructiuni de lucru.

Operatiunile de aprobare si acordare a creditelor au la baza prudenta bancara ca principiu fundamental ce caracterizeaza întreaga activitate a bancii.

Activitatea de creditare se bazeaza, în primul rând, pe analiza viabilitatii si realismul afacerilor în vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobânzii. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât si din cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie sa fie avantajoasa atât pentru banca, deoarece prin extinderea si diversificarea portofoliului de credite poate obtine profit suplimentar, cât si pentru clienti, care pe seama creditelor pot sa-si dezvolte afacerile, sa obtina profit si, pe aceasta baza sa ramburseze împrumuturile si sa-si achite dobânzile. Creditele trebuie sa fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim de garantiilor constituite trebuie sa acopere datoria maxima a împrumutului catre banca, formata din credite si dobânzi.

Una dintre condițiile de bază pentru ca o întreprindere să aibă acces la credit este să funcționeze de cel puțin un an. Indiferent de împrumutul solicitat, firma trebuie să fi înregistrat situațiile financiare la autoritățile fiscale, pe o perioada care să acopere minim un an financiar complet. De cele mai multe ori, acesta este un criteriu eliminatoriu. Dacă firma are o existență mai mică de un an, băncile consideră că aprecierea riscului de neplată este dificil de realizat, iar întreprinderea este inclusă în categoria start-up.

Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplinească persoanele juridice pentru a primi un credit sunt :

sunt constituiti conform legii si poseda capital social varsat potrivit statutului;

desfasoara activitati legale, potrivit statutului de functionare, avand un nivel corespunzator al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxurilor de lichiditati, rezulta ca exista posibilitati reale de rambursare la scadenta a ratelor din credit si plata dobanzilor aferente;

prezinta garantii pentru utilizarea cu eficienta a imprumutului, iar valoarea garantiilor acceptate este mai mare sau cel putin la nivelul creditelor solicitate si a dobanzilor aferente, calculate pe intreaga perioada de creditare;

isi deruleaza activitatea prin conturi deschise la unitatile teritoriale ale bancii;

accepta clauzele din contractul de credit si prezinta toata documentatia solicitata.

În vederea administrarii riscului si acoperirii eventualelor pierderi din credite si dobânzi, banca constituie rezerva generala pentru riscul de credit si provizioane specifica de risc pentru credite si dobânzi potrivit legii.

Pentru prevenirea riscului de creditare, bancile nu  acorda credite:

agentilor economici care inregistreaza pierderi;

agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea activelor circulante sau la realizarea proiectelor de investitii;

agentilor economici cu datorii fata de banca, trecute de aceasta in afara bilantului si care nu prezinta programe de redresare viabile;

agentilor economici pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment.

Mai mult, la acordarea creditelor, bancile au in vedere ca prima sursa de rambursare a imprumutului sa o constituie capacitatea agentului economic de a genera lichiditati, iar garantiile materiale trebuie sa constituie intotdeauna ultima sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor.

Creditele acordate de bănci firmelor mici și mijlocii sunt de cele mai multe ori întalnite sub denumirea de microcredite. Documentația solicitată de către instituțiile financiare este simplificată, iar timpul de răspuns este mult mai rapid decât la un credit obișnuit pentru IMM. Banii se primesc de multe ori în cel mult 24 de ore de la depunerea documentației, procedurile fiind destul de ușor de parcurs.

De fapt, acordarea acestor credite se aseamănă foarte mult cu modelul practicat de la creditele pentru populatie. În unele cazuri, există chiar o procedură de scoring. Prin introducerea datelor financiare ale firmei într-o aplicație electronică se obține un scor, în baza căruia se ia decizia de creditare. În plus, sunt situații când scorul obținut determină chiar și nivelul dobânzii pe care banca îl va percepe la acel împrumut.

Situația financiară este, de asemenea, extrem de importantă în luarea decizei de finanțare. Banca urmărește ca indicatorii financiari să înregistreze o evoluție pozitivă, iar capacitatea de rambursare să permită plata ratelor, fără ca firma să fie nevoită să facă un efort financiar ieșit din comun. Mai simplu spus, rata lunară poate fi egală cel mult cu diferența dintre veniturile lunare (de exemplu, încasări din vânzări, chirii, etc) și cheltuielile lunare (plata mărfurilor, utilităților, a ratelor de leasing și a altor rate la credite).

Băncile comerciale acordă următoarele tipuri de credite IMM-urilor:

Credite globale de exploatare în lei

Nivelul acestui credit depinde de diferența dintre activele curente și pasivele curente, fiind destinat să acopere obligațiile de plată pe termen scurt ale întreprinderii. Acest credit se acordă agenților economici prin cont curent pentru a acoperi deficitul de trezorerie în trimestrul prognozat.

Credite pentru active constituite temporar, în lei și valută

Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri și cheltuieli este de 12 luni.

Credite pentru active în stocuri și cheltuieli sezoniere în lei

Specificul procesului de producție din întreprinderile care prelucrează materii prime agricole solicită din partea acestora să formeze stocuri care să se consume într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăsi 12 luni de la constituire.

Credite pentru producția de export și exportul de produse în lei și valută

Imobilizările cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de producție sau de prefinanțare a exporturilor precum și perioada de decontare cu partenerii străini. Perioada de imobilizare admisă este tot de 12 luni, cu excepția imobilizărilor pentru produse cu ciclu lung de fabricație, unde termenul este mai mare.

Credite pe documente remise spre încasare

Aceste credite au în vedere imobilizările de active în decontări cu clienții, imobilizări consemnate în documente remise de firmă spre încasare. Perioada de creditare este de maxim 45 de zile, numai dacă activele respective nu au fost cuprinse în planul de trezorerie sau nu au asigurată o altă sursă de finanțare.

Linia de credit

Aceasta funcționează la fel ca descoperitul de cont atașat la card, în cazul persoanelor fizice. Banca aprobă un plafon de finanțare, din care firma poate retrage bani atunci când are nevoie. Dobânda se calculează doar la sumele utilizate, iar ramubursarea banilor se poate face oricând. De obicei, linia de credit se aprobă pentru intervale de 12 luni, după care se poate prelungi pentru o nouă perioadă. Deși este foarte flexibilă la rambursare, linia de credit are dezavantajul că suma împrumutată este mai redusă. Pentru a obține mai mulți bani, întreprinderile pot apela la credite pentru capital de lucru. Acestea se acordă pe perioade de cel mult 12 luni, destinația uzuală fiind, în general, achiziționarea de materii prime sau reducerea decalajului dintre încasări și plăți.

Băncile oferă atât credite în lei cât și în valute, cum ar fi euro sau francul elvețian. În general, se recomandă însă contractarea unui împrumut în moneda în care se obțin veniturile, pentru a evita riscul valutar. În ce privește rambursarea creditului aceasta se face, în mod normal, în rate lunare, dar în funcție de specificul activității, se poate restructura graficul de plată ca ratele să fie plătite trimestrial sau chiar anual.

Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl reprezintă Situația lichidităților (cash-flow-ul) de la sfârșitul trimestrului precedent și previziunile din trimestrul prognozat. Pe baza acestor informații se întocmește bugetul de trezorerie care reprezintă bază de referință pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de către întreprinderi.

Finanțarea activitătii curente a IMM –urilor

Finanțarea activității curente a IMM-urilor se face în general prin credite pe termen scurt sau mediu. În mare parte, băncile pun la dispoziția întreprinderilor două tipuri de produse: linii de credit și credite pentru capital de lucru.

Creditele de tip linie de credit sau overdraft, reprezinta o modalitate de creditare a IMM-urilor care functioneaza in baza unui contract de credit prin care banca se angajeaza ca pe o anumita perioada de timp sa puna la dispozitia clientului fonduri care sa acopere nevoile de exploatare ale clientilor (pentru aprovizionari cu stocuri de materii prime si materiale, marfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente fara a cere documente justificative). 

Limita este setata pe contul curent iar, rambursarea se realizeaza din incasarile de numerar pe contul curent. Pentru sumele neutilizate nu se percepe comision de neutilizare. De obicei, linia de credit se aproba pentru intervale de 12 luni, dupa care se poate prelungi pentru o noua perioada.

Desi este foarte flexibila la rambursare, linia de credit are dezavantajul ca suma imprumutata este mai redusa. Pentru a obtine mai multi bani, intreprinderile pot apela la credite pentru capital de lucru. Acestea se acorda pe perioade de cel mult 12 luni, destinatia uzuala fiind, in general, achizitionarea de materii prime sau reducerea decalajului dintre incasari si plati.

Creditele la termen (Credit capital sau Flexi IMM), sunt tot o modalitate de creditate a IMM-urilor pe baza de contract pentru activitatea curenta, iar accesarea fondurilor se face pe baza de documente justificative. Aceste credite se acorda pe un termen bine stabilit prin contract cu rambursari periodice conform unui grafic de rambursare. 

Avantajele utilizarii creditelor pentru activitatea curenta sunt in special legate de imbunatatirea lichiditatii companiei, puterea de negociere cu furnizorii – in loc de a accesa credit furnizor se apeleaza la un credit bancar care permite negocierea unor preturi mai bune, plata facandu-se pe loc. 

In acelasi timp, un credit pentru activitatea curenta acopera gap-ul dintre momentul vanzarii catre clienti si momentul incasarii de la acestia.

Ceea ce face microcreditele atât de atractive este că în anumite cazuri, băncile nu solicită garanții. Această practică se întalnește doar la împrumuturile pe termen scurt, denumite și «credite de nevoi personale». Documentația aferentă este la randul ei extrem de simplificată, fiind necesar, în principal, doar ultimul bilanț contabil și ultima balanță de verificare. Bineînțeles, suma care poate fi împrumutată în acest mod este limitată, iar pentru a obține finanțări de valori mai mari, întreprinderea trebuie să prezinte garanții. Acestea fac ca dosarul de credit să devină mai stufos, deoarece clientul trebuie să aducă și documentele aferente garanției.

În categoria garanțiilor acceptate de bănci fac parte depozitele, contra-garanții emise de alte bănci acceptate, ipoteci pentru bunuri imobile – apartamente, case și vile, spații comerciale sau industriale, terenuri – și gaj asupra bunurilor mobile – echipamente, autovehicule noi sau folosite.

Tipul de garanție solicitat diferă uneori în funcție de soluția de finanțare aleasă. De regulă, la împrumuturile pe perioade mai mari de 5 ani, structura garanțiilor trebuie să cuprindă și spații rezidențiale. De asemenea, trebuie avut în vedere că garanția trebuie să acopere, de cele mai multe ori, integral valoarea creditului, iar în unele cazuri, chiar mai mult.

Istoricul solicitantului cu banca va cântări destul de mult pentru obținerea unui răspuns cât mai apropiat de nevoile sale din partea instituției finanțatoare. Acest lucru nu este o condiție eliminatorie, însă, pe măsură ce firma lucează mai mult cu o anumită banca, aceasta îi va putea oferi termeni mai buni de finanțare, deoarece cunoaște îndeaprope riscurile afacerii respective. În plus, trebuie ținut cont că există câteva aspecte care trebuie evitate, deoarece descalifică din start orice întrepridere care solicită un credit. Băncile nu agreează firmele care au datorii restante către bănci, autorități fiscale sau asigurări sociale. Același tratament primesc și cele care au conturi poprite de către terți sau înregistrează perioade de interdicție la utilizarea cecului. Lista neagră mai poate fi completată cu existența unei proceduri de faliment sau a oricărui alt litigiu îndreptat împotriva companiei.

Orice operațiune de creditare presupune luarea în calcul a unui risc ce rezultă din posibilitatea ca agentul economic să devină insolvabil. Riscul rezultat din insolvabilitatea clientului poate fi ponderat prin luarea în calcul și constituirea de garanții în profitul băncii, banca fiind cea care împrumută clientul. Când se estimează oportunitatea unei afaceri cum este cea rezultată dintr-o operațiune de creditare, trebuie luată în calcul în primul rând posibilitatea recuperării creditului la scadență.

Condiția fundamentală pentru a se acorda un credit de către bancă este capacitatea potențialului client de a produce venituri rezultate din derularea creditului. Această capacitate se poate evalua prin diverse mijloace de observare, întocmindu-se în acest scop un studiu de solvabilitate. În cadrul acestui studiu banca va evalua prin angajamentele pe care clientul le are față de terți organizarea lui tehnică și administrativă, raportul dintre capitalul propriu si cel atras, modul de gestionare al patrimoniului ce a fost acoperit financiar prin respectivul credit. Chiar dacă aceste estimări sunt corecte, aceasta nu îl împiedică pe împrumutator să-și ia garanții reale și personale în raport cu creditul acordat. Această situație este determinată și de faptul că se pot produce schimbări rapide și uneori imprevizibile ale situațiilor agenților economici. Banca va căuta să-și diminueze cat mai mult posibil riscul rezultat din acordarea creditelor, valorificând temeinic toate situațiile și variantele posibile, acordând credite doar acelor agenți economici care prezintă garanții solide și care desfașoară o activitate intensă și profitabilă. Nici o bancă nu va acorda credite unui agent economic nou înființat care nu poate face dovada că și-a rulat eficient și cu minim de risc banii proprii ca apoi să poată apela la banii băncii.

CAPITOLUL 2

ANALIZA BONITĂȚII SOLICITANȚILOR DE CREDITE PERSOANE JURIDICE

 Necesitatea analizei bonitatii decurge din importanta formarii unei opinii fundamentate despre situatia financiara si performantele trecute, prezente si viitoare ale posibilului imprumutat, politica si strategia urmarite de acesta in desfasurarea activitatii,  dar si posibilitatea lui de a rambursa ratele si dobanzile la scadentele stabilite.

Analiza bonitatii are ca punct de plecare bilantul contabil (situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii) si contul de rezultate, pentru ca acestea ofera o imagine pertinenta privind rentabilitatea si eficienta activitatii desfasurate. Diagnosticul situatiei economico-financiare este indispensabil pentru evaluarea eligibilitatii solicitantilor de imprumuturi.

Sistemul de indicatori care cuantifica bonitatea firmelor solicitante de credite poate cuprinde indicatori cum ar fi:

dinamica cifrei de afaceri;

rezultatul exercitiului;

fondul de rulment;

trezoreria neta;

lichiditatea;

solvabilitatea;

gradul de indatorare;

viteza de rotatie a activelor circulante;

rentabilitatea de exploatare;

rentabilitatea economica;

rentabilitatea financiara;

gradul de acoperire a dobanzii etc.

Fiecare banca comerciala elaboreaza si utilizeaza propriul sau sistem de indicatori de bonitate, in cadrul politicii sale de creditare.

Formulele de calcul si modul de interpretare a rezultatelor indicatorilor enumerati anterior  sunt :

Cifra de afaceri reprezinta veniturile realizate de client la finele unei perioade (luna, trimestru, an), din vanzarea produselor, serviciilor, marfurilor etc. O firma cu o cifra de afaceri ascendenta desfasoara o activitate viabila, cu perspective de dezvoltare. Orice declin al cifrei de afaceri in termeni reali constituie un semnal de alarma pentru creditori.

Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) este un indicator sintetic care caracterizeaza eficienta activitatii desfasurate. Mai mult, capitalurile proprii sunt influentate direct de valoarea acestui indicator, in sensul diminuarii acestora cu pierderea si al majorarii cu profitul inregistrat. De regula, banca nu acorda credite agentilor economici care inregistreaza pierderi, adica nu au capacitatea sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate.

Lichiditatea este capacitatea firmei de a face fata datoriilor pe termen scurt, prin transformarea rapida a activelor pe termen scurt in lichiditati.

Lichiditatea  imediata

Lichiditatea curenta

In analiza acestui indicator, o banca prudenta va elimina activele pe termen scurt care nu se pot transforma rapid in lichiditati (stocuri foarte greu valorificabile, clienti cu probleme etc).

Analiza indicatorilor de lichiditate reflecta:

tipul de activitate desfasurata de societate si anume: pentru o firma cu activitate preponderent comerciala sau cu o viteza de rotatie a stocurilor foarte mare, nu apar diferente semnificative intre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata, in timp ce pentru o firma cu activitate productiva cu ciclu lung de fabricatie, diferentele dintre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata sunt evidente;

eficienta managementului societatii si modalitatea de finantare a societatii.

O valoare mare a lichiditatii, ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt, poate reflecta o finantare din zona pasivelor pe termen lung, adica provenind de la fondul de rulment.

Solvabilitatea reflecta capacitatea unei firme de a transforma toate activele sale in numerar pentru plata tuturor obligatiilor.

Solvabilitatea unei firme cu activitate viabila  se caracterizeaza astfel :

raportul este supraunitar;

ponderea datoriilor totale (catre furnizori, buget, salariati, banca) in total activ nu depaseste 50%.

Gradul de indatorare exprima raportul intre datorii si capitaluri proprii  si se calculeaza astfel:

Gradul de indatorare generala (Leverage)

Gradul de indatorare financiara (Gearing)

Viteza de rotatie  a activelor circulante arata numarul de rotatii efectuate de activele  circulante in decursul unei perioade (numarul de cicluri de productie). La modul general, acest indicator se calculeaza ca raport intre cifra de afaceri si activele circulante (stocuri si creante).

Viteza de rotatie trebuie analizata in evolutie si in comparatie cu situatia din alte societati comerciale, din ramuri de activitate similare. Activele circulante sunt folosite mai eficient, cu cat numarul de rotatii efectuate in decursul unei perioade este mai mare.

Durata medie de incasare a clientilor reprezinta amanarea medie a  platii acordata clientilor si se calculeaza ca raport intre soldul mediu al clientilor si cifra de afaceri, exprimandu-se in zile. Durata creditului comercial acordat clientilor depinde de natura activitatii, de forta financiara a societatii comerciale creditoare, de pozitia ei pe piata si de raporturile acesteia cu beneficiarii. O buna gestiune financiara a firmei presupune reducerea amanarilor la plata acordate clientilor, fara a prejudicia insa pietele de desfacere.

Durata medie de plata a furnizorilor reprezinta amanarea medie a platii acordata de catre furnizori, exprimata ca raport intre soldul mediu al furnizorilor si costul aprovizionarilor, fiind de asemenea exprimata in zile. Valoarea furnizorilor neplatiti reprezinta marimea creditelor comerciale obtinute, iar marimea indicatorului exprima durata  acestor credite.

Prelungirea duratei creditelor obtinute de la furnizori  sporeste  volumul resurselor atrase, necesare finantarii activelor circulante.

Rentabilitatea reprezinta capacitatea agentului economic de a obtine profit din activitatea proprie. Indicatorii rentabilitatii pot fi grupati astfel:

rentabilitatea din exploatare exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit din activitatea de baza, inaintea influentelor elementelor financiare si extraordinare;

rentabilitatea economica exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit prin valorificarea activelor economice de care dispune;

rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului propriu de a produce profit. In conditiile apelarii la credite, premisa ca  firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei dobanzii (modelul Modigliani-Miller). In caz contrar, daca se apeleaza la credite in conditiile in care rata rentabilitatii economice este inferioara ratei dobanzii, apare o degradare a rentabilitatii financiare, din cauza efectului de levier (indatorare) negativ.

Indicatorul de acoperire a dobanzii arata capacitatea firmei de a plati dobanda la creditele angajate. Acest indicator se calculeaza ca raport intre rezultatul inaintea platii dobanzii si a impozitului pe profit (earnings before interests and taxes – EBIT) si cheltuielile cu dobanzile. Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflecta o buna capacitate a  firmei de a-si achita dobanda.

Aprecierea financiara a bonitatii clientilor se realizeaza prin coroborarea rezultatelor si a celor doua categorii de indicatori, astfel încât sa poata fi determinate performantele bune si foarte bune, precum si cele slabe în vederea luarii unor decizii adecvate în domeniul creditarii. În fundamentarea deciziei de creditare, esentiala este si analiza nefinanciara care vizeaza credibilitatea clientului. În literatura de specialitate, analiza riscului în activitatea de creditare presupune o analiza financiara a clientului, precum si o analiza nefinanciara.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ

Analiza acordării unui credit bancar pentru finanțarea activității curente a societății SC PARCS SRL

In realizarea studiului de caz am luat ca și bază pentru analiza SC PARCS SRL, societate care solicită un credit pentru finanțarea activității curente de la banca comercială BRD Groupe Societe Generale.

Descrierea societății SC PARCS SRL

Numele complet al intreprinderii: S.C. PARCS S.R.L.

Coordonatele intreprinderii:

Sediul social: COM. LETCANI, NR.295, JUD IASI

Birouri: COM. LETCANI, NR.295, JUD IASI

Sectii de productie: COM. LETCANI, NR.295, JUD IASI

Data si locul începerii activității firmei:

Data: 08.06.1992

Locul : Iași, județul Iași

Număr de înregistrare:

Oficiul Registru Comerțului: J22-1534/1992

Codul de Înregistrare Fiscala: RO1987725

Atribut fiscal: R

Forma juridica de constituire

Societate cu Răspundere Limitata – cu capital 100% privat

Capital social : 1000 RON

Obiect de activitate: Proiectare si cercetare in constructia de masini 

Telefon: 0232/ 270780

Numar de asociați: 4

Firma PARCS a fost infiintata in anul 1992 si a avut ca obiective inițiale valorificarea cunostintelor si experienței inițiatorilor firmei din domeniile in care erau specializați: proiectarea–cercetarea utilajelor terasiere si construcții de drumuri. Un prim pas in dezvoltarea afacerii l-a constituit infiintarea compartimentului de producție si crearea posibilitatii finantarii tuturor activitatilor in acest mod.

Activitaea firmei se bazeaza in prealabil pe:

proiectare si cercetare in constructia de masini ;

productie in constructia de masini.

Numarul total de salariati

Administrare firmei PARCS este realizata de catre un un administrator care este si directorul general al firmei si presedintele Adunarii Generale a Asociatilor. Administrarea firmei este determinata de activitatile desfasurate in cadrul firmei dar si de proiectele si programele de dezvoltare atât pe termen scurt cat si pe termen lung.

In primii ani de la infiintare (1992-1996) principalii indicatori ai firmei PARCS au cerescut dupa cum urmeaza:

productia totala de apoximativ 25 de ori;

cifra de afaceri de 11,3 ori;

masa profitului de 10,8 ori

investitii de 10,4 ori;

cheltuielile de cercetare-dezvoltare de 10,6 ori;

fonduri atrase de 7,4 ori.

Solicitarea creditului si cererea de credit a firmei

SC PARCS SRL contracteaza de la BRD Iasi a unui credit pe termen scurt din plafonul de credite pe termen scurt de la BRD IASI – conf Contract cadru de credit nr. 5780/27.08.2008, in valoare de 45.000 RON pentru o perioada de 6 luni, pentru finantarea activității curente.

Girarea creditului pe termen scurt se va face cu Contractul nr.09.13/15.03.2009- A.Ad.3/25.05.2009, încheiat cu S.C. ROMIL SERVICE SRL IASI.

În primă fază relationship managerii (RM) ai băncii sunt răspunzători de identificarea nevoilor de finanțare ale companiei și inițierea negocierilor privind posibilitatea de creditare. Aceștia vor urmări în discuțiile preliminare să identifice elemetele de esență privind calitatea afacerii,acționarilor, încadrarea profitului și a nevoilor de finanțare solicitate în politicile BRD.

Se va întocmi o ofertă de finanțare personalizată. Pentru structurarea ofertei de credit conform nevoilor clientului și a posibilităților băncii, se solicită contribuția analistului de credit. Având în vedere că ambele părți sunt satisfăcute cu termenii negocierii inițiate, se înmânează clientului cererea de credit prin care banca solicită informații relevante conform modelelor de analiză din politicile de creditare.

Cererea de credit va fi însoțită de alte documente solicitate de RM și analistul de credite (ACC) clientului, generale și specifice.

Documentația de credit depusă de SC PARCS se înregistrează la registratura băncii în aceeași zi, iar relationship managerul o va repartiza analistului decredite în vederea verificării acesteia, a analizei solicitării clientului și a încheierii referatului de analiză, care va sta la baza acordării sau respingerii propunerii de credit.

Relationship managerul însotit, daca este cazul, de analistul de credite va vizita clientul la sediul acestuia pentru a-și face o impresie privind locul în care acesta își desfășoară activitatea, cu care ocazie va culege/verifica informații referitoare la calitatea locației (poziționare, dotări, vad), a managerului, a numărului de salariați, partenerii deafaceri, ritmul general al afacerii, verifică existența, starea și valoarea estimativă agaranțiilor propuse de client. În urma constatărilor, clientul este considerat apt de acontracta creditul solicitat.

Etapele parcurse in acordarea creditului

1. Inspectorul bancar poartă cu solicitantul creditului o discuție cu caracter de informare-documentare axată în principal pe :

activități prevăzute în statutul întreprinderii sau autorizația de funcționare ;

sursele de aprovizionare și posibilitatea de desfacere ;

cheltuielile și veniturile întreprinzătorului ;

capitalul social ;

creditele necesare și alte elemente utile pentru fundamentarea unor concluzii.

În această etapă nu se completează nici un act, inspectorul bancar dorindu-și doarsă-și facă o imagine generală asupra solicitantului, a necesității reale a acestuia dedisponibilități.

2. Dacă inspectorul băncii consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea creditului, clientul băncii trebuie să prezinte următoarele documente :

cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu mențiunea expresă a documentelor anexate ;

dovada înregistrării la Registrul Comerțului ;

aprobarea Consiliului de Administrație al băncii privind angajarea legală a creditului la bancă, garanția materială pe care agentul economic o oferă înmod legal pentru creditul angajat, modificările în legătură cu capitalul social,contractul de import-export sau orice alt contract de vânzare-cumpărare carepoate face obiectul creditului solicitat de client, orice alte aprobări prevăzuteîn statu ;

studiul de fezabilitate pe ansamblul societății care să includă în mod obligatoriu și studiul de fezabilitate al investiției ce face obiectul creditului ;

bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs și de perspectivă pâna la rambursarea creditului sau expirarea valabilității scrisorii de garanție bancară,intocmit în conformitate cu legile, normele și instrucțiunile MinisteruluiFinanțelor ;

bonitate privind situația economico-financiară a societății bancare prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la bancă și care gestionează contul principal ;

bilanțurile contabile pe ultimii 3 ani vizate de organele financiare ;

situația patrimonială lunară cuprinzând în mod obligatoriu situația încasărilor și plăților atât în lei cât și în valută ;

cash-flow-ul în valută pe perioada până la rambursarea creditului ;

licențele de impot-export ;

textul scrisorii de garanție bancară ;

garanția materială, reală oferită de agentul economic în contul creditului care se acordă sau angajamentul care se asigură în numele lui de către bancă,ipoteca, contractul de gaj întocmit și înregistrat în conformitate cu legislația învigoare ;

polița de asigurare a bunurilor la o societate de asigurari recunoscută, cesionată în favoarea băncii.

Pentru fundamentare creditelor de investiții, agentul economic mai prezintă :autorizația de construcție eliberată de Comisia de Urbanism, devizul general al lucrării,planul de amplasare, situația principalilor indicatori de eficiență economică și contractulîncheiat cu constructorul.

3. Pe baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza șipregătirea documentației în vederea acordării creditului sau asumării de angajamente decătre bancă în numele și în favoarea clientului.

Analiza documentației este realizată de inspectorul bancar în atribuțiunea căruiarevine creditul respectiv. Acesta trebuie să constituie și să verifice dosarul juridic alclientului sub aspectul legal. De asemenea, în urma analizei situației bilanțiere adebitorului se vor calcula mai mulți indicatori care se referă în principal la :

solvabilitatea patrimonială ;

gradul de îndatorare ;

lichiditatea patrimonială ;

lichiditatea imediată ;

rentabilitatea economică și financiară realizată în anii anteriori precum și cea prognozată pe durata contractului.

4. Pe baza concluziilor rezultate din analiză se vor negocia cu clienții condițiireferitoare la volumul creditului, durata de acordare a acestuia, termenul de rambursare,cuantumul ratelor, dobânda, garanțiile.

Inspectorul va întocmi documentele necesare pentru dosarul de analiză și referatul

ce cuprinde rezultatele acestuia în conformitate cu normele băncii.

5. Pe baza documentelor și a referatului se va supune spre aprobare dosarul solicitantului de credit în funcție de dimensiunea acestuia.

6. În cazul în care creditul a fost aprobat, se va întocmi contractul de credit care va

fi semnat de către reprezentanții desemnați de bancă și de agentul economic. Acest contract de credit se întocmesște în 3 exemplare, două rămân la bancă și al treilea la împrumutat.

7. Acordarea creditului se va face prin contul de disponibil și numai dupădepunerea ipotecii sau gajului înregistrate la notariat. La acordarea creditului se opreșteun comision de gestiune al băncii sub forma unei cote din valoarea creditului. Cotavariază în funcție de caracteristicile creditului, de bonitatea clientului și de normeleinterne aplicate de banca respectiv.

Pe perioada de acordare a creditului, banca va urmări activitatea agentuluieconomic, regularitatea încasărilor și va reține direct din contul de disponibil al clientuluidobânda aferentă potrivit contractului.

În cazul în care clientul nu utilizează creditul la datele stabilite în contract se vaputea aplica un comision penalizator de neutilizare care depinde de asemenea de normeleinterne ale băncii și de importanța creditului.

8. Rambursarea creditului se face la datele din contract din contul de disponibilsau prin depunerea de numerar. Orice întarziere în rambursarea ratelor scadente seînregistrează la credite restante la care banca calculează dobânzi majorate conformcontractului de credit.

Documentele necesare analizei creditului

În momentul în care SC PARCS SRL s-a adresesat bănci comerciale BRD GSG cu solictarea de credit pe termen scurt, aceasta banca a procedat la realizarea unei analize detaliate a firmei. Inainte de a începe analiza însa s-a solicitat reprezentantului societății să depună o documentație economică și financiară complexă.

Documentele depuse de SC PARCS SRL sunt următoarele :

certificatul de înregistrare (C.U.I.), statutul și contractul de societate cu modificările ulterioare;

bilanțul contabil pentru ultimii 2 ani de activitate cu anexele, după caz, conform politicilor, înregistrate la administrația financiară, inclusiv balanța de verificare aferentă;

balanța de verificare aferentă ultimelor 2 luni de activitate;

documentele care să justifice volumul și destinația creditului – dacă există la momentul analizei;

fluxul de numerar, conform modelelor din politici de creditare;

acte privind garanțiile propuse (tipul garanției, denumirea bunului propus, valoarea contabilă/sau înscrisă în actele de proprietate) precum șiactele de proprietate și cele privind situația juridică a activelor propusedrept garanție pentru creditul solicitat;

aprobarea C.A. sau A.G.A. pentru contractarea creditului cu specificarea cuantumului, perioadei, destinației, a garanțiilor, precum și a persoanelor împuternicite să contracteze creditul;

acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare;

avize, acorduri, licențe necesare desfășurării activității;

contracte comerciale (dacă există și sunt relevante);

Analiza economico – financiară a firmei

Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situatiei economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare. Pentru aceasta, analiza economico – financiara se bazeaza pe documentele de sinteza contabila (bilantul contabil si raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, raportari contabile periodice etc.), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum si pe analiza fluxului de lichiditati (cash-flow-ului) pentru perioada urmatoare.

Analiza economico-financiara a activitatii clientilor contine :

Analiza bilantului contabil, care presupune :

examinarea bilanturilor pe ultimul an încheiat si situatiile financiare cumulate de la începutul anului curent, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut;

analiza imobilizarilor corporale si necorparale si a surselor de acoperire a acestora ;

analiza decontarilor, prelevarilor, datoriilor si obligatiilor fata de terti ;

analiza costurilor, în vederea dimensionarii corecte a volumului de credite pentru activele circulante care fac obiectul creditarii.

Analiza veniturilor, cheltuielilor si contului de profit si pierdere, care presupune :

analiza rezultatelor activitatii si a profitului obtinut pe ultimul an încheiat si, respectiv, pe anul curent ;

analiza repartizarii profitului net ;

analiza pierderilor înregistrate si recuperarea lor.

c) Analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate, ofera posibilitatea unei mai bune întelegeri, la nivelul fiecarei activitati (exploatare, investitii, financiara), a modului în care au fost generate fondurile (sursele) si utilizarea acestora, precum si impactul asupra disponibilitatilor banesti ale agentului economic, la sfârsitul perioadei analizate.

d) Analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare, presupune ca pe baza rezultatelor obtinute anterior si a portofoliului de contracte de aprovizionare, productie, desfacere, a perspectivei variatiei stocurilor etc. sa se evalueze si sa se prognozeze :

posibilitatile clientului de a genera în viitor lichiditati ;

capacitatea clientului de a-si onora obligatiile de plata viitoare.

Pentru acceptarea acordării creditului relevanța cea mai importantă o au performanțele economice și financiare realizate de SC PARCS SRL în perioada imediat precedentă și cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.

Principalii indicatori privind bonitatea clientului sunt: cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul exercițiului, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorarea generală și financiară, viteza de rotație a activelor circulante, rentabilitate, acoperirea dobânzii, rata valorii adăugate, politica de dividende.

Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiză corectă a tuturor indicatorilor privind bonitatea societății noastre. În acest scop sunt prelucrate datele din Bilanțul contabil pus la dispoziție de către aceasta.

Pe baza principalelor posturi din bilanț se calculează pricipalii indicatori pe baza cărora se concluzionează calitatea bonității cliențililor și anume:

Fondul de rulment : Pasive pe termen lung – Active imobilizate

Necesar de fond de rulment: Active realizabile – Datorii curente <1 an

Trezoreria neta : trezoreria pozitiva – trezoreria negative sau FR-NFR

Lichiditatea imediată: (Active realizabile + trezoreria pozitivă) – stocuri – client incerti/datorii cu scadență <1 an*100

Daca lichiditatea firmei este :

< 100% -necorespunzătoare

100%-120% – satisfăcătoare

120%-150% – bună

Peste 150% este foarte bună

Incepând cu luna mai a anului 2010, BNR nu mai reglementează direct gradul de îndatorare, lăsând la latitudinea băncilor să-și stabilească propriile norme privind gradul de îndatorare, avansul etc, (norme ce trebuie aprobate în prelabil de către BNR). Astfel, în funcție de politica de risc, de obiectivele vizate, băncile au propus spre aprobare noi norme de creditare.

Principalele informații din Bilanțurile contabile ale societății SC PARCS SRL sunt sintetizate în tabelul nr.2.

Tabel nr. 1. Aspecte generale ale Bilanturilor contabile pe 2008, 2009 si 2010 pentru SC PARCS SRL

Sursa: Bilanțul contabil al firmei SC PARSC SRL, pe 2008, 2009, 2010.

În Tabelul nr 2, pe baza tabelului nr. 1 se înregistrează următoarele valori pentru indicatorii principali de bonitate pentru SC PARCS SRL :

Tabel nr. 2 Situatia indicatorilor economico-financiari la 31 decembrie 2010

Lichiditatea Globală peste 1 indică faptul că societatea SC PARCS SRL are active curente mai mari decât pasivele curente și ar trebui să fie capabilă să-și respecte termenele scadente ale datoriilor pe termen scurt. Totuși, sunt societăți care functionează bine și cu lichiditate globală mai mică de 1, în timp ce altele au nevoie de o lichiditate mult mai mare. În general, cu cât sunt mai lichide activele curente, cu atât indicatorul poate fi mai scăzut. In aceeași măsură, lichiditatea imediată a societății SC PARCS SRL, cu valori <1, deși cu tendințe crescatoare de la un an la altul, arată capacitatea mai puțin corespunzatoare a acesteia de a-și onora obligațiile curente folosind fondurile rezultate din vânzarea activelor care pot fi ușor transformate în cash.

Totuși trendul crescător este un semn bun, deoarece valoarea lichidității imediate în 2008 a depășit pragul de 1, ceea ce înseamnă că societatea are deja capacitatea de a acoperi eventualele obligații curente făcând apel și la valorificarea activelor ușor transformabile în bani.

Gradul de îndatorare general al SC PARCS SRL, înregistrează în anii luați în calcul valori de până la 60% (excepție 2010 când se înregistrează o ușoară depășire a acestui prag), ceea ce face ca aceasta să primească un calificativ bun pentru acest indicator, respectiv, relevă capacitatea societății de a atrage fonduri externe și a se finanța din acestea în locul resurselor proprii. În general, cu cât este mai ridicat gradul de îndatorare, cu atat este mai mare riscul. Totuși, acesta variază mult de la o industrie la alta și trebuie interpretat în raport cu stabilitatea vânzărilor. Atunci când vânzările sunt stabile, un grad de îndatorare mai ridicat poate fi acceptabil.

Lichiditatea curentă oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată pentru acest indicator este în intervalul 1-1,8, societatea încadrându-se între aceste valori.

Lichiditatea imediată – conform rezultatelor inregistrate de societate nu se poate garanta cu capacitatea acesteia de a-și onora obligațiile curente prin valorificarea resurselor ușor transformabile în cash pe care le deține, dar tendința este de creștere a acestei posibilități.

Gradul de îndatorare a crescut in cursul celor 3 ani ceea ce arată tendința SC PARCS SRL de a avea capacitatea de a-și finanța activitatea curentă pe seama resurselor externe de finanțare atrase și utilizarea în masură din ce în ce mai redusă a resurselor proprii.

Analiza non – financiară a firmei

Analiza non-financiara vizeaza  credibilitatea agentului economic si se refera in special  la calitatile morale si profesionale ale managerilor si actionarilor firmei, precum si la reputatia firmei (calitatea produselor si serviciilor, modul de indeplinire a obligatiilor asumate in relatiile cu partenerii de afaceri).

Factorii non-financiari care influenteaza activitatea clientului  pot fi:

Conducerea activitatii (managementul):

pregatirea profesionala, prestigiul si experienta in sectorul de activitate; 

experienta in functii de conducere si reputatia echipei manageriale; 

caracterul, moralitatea si integritatea conducerii; 

gradul de participare a conducerii la capitalul societatii (gradul de cointeresare materiala). 

Activitatea clientului:

existenta si viabilitatea planului de afaceri; 

evolutia activitatii si profilul acesteia; 

caracterul activitatii: sezonier, permanent, ciclic; 

sfera de activitate: productie, comert, prestari servicii, etc; 

concurentii: numarul si marimea concurentilor, reputatia lor, caracteristicile produselor fabricate de acestia, cotele de piata ale fiecaruia etc;

segmentul de piata detinut: in crestere/in declin, cuantificabil/necuantificabil;

reputatia clientului in cadrul ramurii, subramurii si cota de piata detinuta  pe plan international, national si/sau  local; nominalizarea pietelor externe etc;

perspectiva de dezvoltare pe termen scurt si lung a sectorului;

problemele majore cu care se confrunta sectorul (schimbari tehnologice, reglementari guvernamentale, schimbari de mediu etc);

portofoliul de clienti: numar, reputatie, dependenta de anumiti clienti si repartitia lor geografica, modul in care sunt reglementate relatiile contractuale, modalitatea de vanzare (credit comercial/cu plata imediata), clientii interni si externi importanti, ponderea vanzarilor efectuate la intern sau extern in total vanzari ale societatii;

relatiile cu furnizorii: numar, dependenta de anumiti furnizori, modalitatea de plata, eventuale intarzieri la plata; 

politica de preturi: nivel fata de concurenta, reactii la modificarea preturilor de catre concurenti, facilitati acordate clientilor etc; 

publicitate  si reclama.

Strategia

existenta unei strategii de dezvoltare pe urmatorii 3-5 ani, daca aceasta este realista, realizabila sau cu risc de esec;

alternative si implicatii in cazul nerealizarii strategiei propuse;

existenta sau nu a planurilor de restructurare si redresare financiara.

Implicarea financiara  sau angajarea actionarilor / asociatilor                          

participarea cu capitaluri proprii a actionarilor/asociatilor la finantarea afacerii, astfel incat  aceasta sa fie pe masura riscului implicat;

se analizeaza daca  proprietarii sprijina  afacerea   prin garantarea personala, aceasta asigurand o mai mare angajare din partea lor.

Concluziile rezultate din analiza aspectelor non-financiare privind clientii sunt utilizate de catre banca la fundamentarea deciziei de creditare, intocmirea si analiza situatiei clientilor, dar si la analiza calitatii portofoliului de imprumuturi.

Pentru a putea beneficia de credit, SC PARCS SRL trebuie să desfășoare o activitate economică care să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. De aceea toată activitatea internă și externă a firmei a fost supusă unei analize riguroase pentru a fi depistate toate aspectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare, sau alte schimbări tehnologice, care ar putea influența buna desfășurare a activității firmei. Totodată s-au analizat serviciile promovate și prestate de către SC PARCS SRL, precum și piețele pe care se desface și se aprovizionează firma în cauză. Analiza scoate în evidență calitatea serviciilor, poziția firmei pe piața serviciilor sale, calitatea și starea financiară a principalilor săi clienți.

Astfel, în urma analizei de suprafață a societății s-a concluzionat că aceasta asigură la prețuri avantajoase, servicii profesioniste de administrare a imobilelor (asociații de proprietari/locatari, zone rezidențiale, vile și apartamente căldiri de birouri), se ocupă de managementul proprietății, managementul financiar-contabil, precum și servicii conexe de genul colectare de chirii, curațenie, mentenanță.

În acordarea creditului, o importanță foarte mare o are și aspectele de marketing aplicate de managerii firmei, competitivitatea produselor și serviciilor precum și stabilitatea segmentelor de piață cucerite. În aprecierea firmei se iau în considerare și eforturile legate de activitatea de cercetare-dezvoltare precum și cele de pătrundere pe noi piețe financiare, de a face față concurenței.

Deasemenea în acordarea creditului, BRD GSG ia în considerare condițiile de muncă, posibilitățile reale de producție, relațiile cu sindicatul, calitatea forței de muncă, asigurarea cu materii prime, energie, etc. S-au analizat cu rigoare și calitățile manageriale ale conducătorilor întreprinderii. Aceștia trebuie să dezvolte o înclinație către inovare și creativitate, să dețină cunoștințe în domeniul financiar, în marketing, în managementul producție și al personalului, să dea dovada de integritate personală și flexibilitate. Cea mai importantă calitate a acestora este însă cea legată de simțul asumării răspunderii pentru gestionarea eficientă a patrimoniului.

Conducătorii SC PARCS SRL în urma analizei efectuate îndeplinesc toate aceste aspecte, ceea ce aduc un punct în plus societății în vederea obținerii creditării.

Pentru solicitările de credit destinate IMM-urilor, BRD GSG se va consulta obligatoriu site-ul Ministerului de Finanțe, Registrul Comerțului și Registrul de insolvență (www.buletinulinsolventei.ro) pentru verificarea veridicității documentelor prezentate de către societățile solicitante. Dacă bilanțul pe care se realizează analiza nu poate fi verificat, se va solicita bilanțul anterior și se vor verifica pe site-ul Ministerului de Finanțe atât corectitudinea cât și continuitatea datelor de la un bilanț la altul.

Se va întocmi un Raport de întalnire, în care se va acorda o atenție deosebită cunoașterii clientului, prin urmatoarele acțiuni:

– efectuarea de vizite, în mod obligatoriu, la sediul societății/punctele de lucru/domiciliul asociaților sau administratorului;

– se va verifica existența și funcționalitatea afacerii;

– se va încerca obținerea de informații suplimentare și detaliate legate de activitatea desfasurată;

– se va încerca obținerea de date personale (bunuri deținute, studii, experiența în domeniu, copii în întreținere);

– recomandări ale partenerilor săi de afaceri și se va întocmi un Raport de întâlnire.

Pe lângă aceste acțiuni, se va acorda o atenție deosebită procedurilor de cunoaștere a clientelei, care prezintă parțial următoarele caracteristici:

schimbarea structurii acționariatului o dată sau de mai multe ori în ultimele 6 luni;

lipsă informații despre noii administratori, acționari unici;

deschiderea conturilor la bancă în momentul acordării creditului;

desemnarea de către mai multe societăți, a acelorași persoane în vederea reprezentării în relația cu banca;

lipsa de activitate prin conturile societăților (verificarea rulajelor conturilor societăților: procentaj fluxuri creditoare BRD în cifra de afaceri);

informații negative din piață legate de solicitantul de credit sau reprezentanții acestuia (alte bănci, media, parteneri de afaceri, ș.a).

În urma analizării tuturor acestor aspecte, consilierul de credite PJ le va sintetiza și cuprinde în Fișa de analiză a aspectelor nefinanciare, ce caracterizează per ansamblu activitatea clientului SC PARCS SRL. Interpretarea acestei fișe se realizează la nivelul Comitetului de directive al băncii comerciale, care transformă informațiile privind managementul firmei în calificative prezente în calculul ratingului de credit.

Analiza efectiva a solicitarii creditului

Identificarea scopului și a nivelului creditului solicitat

SC PARCS SRL solicită de la BRD GSG un credit pentru acoperirea deficitul de resurse, în valoare de 45.000 ron.

Societatea este interesată de un Credit pentru finanțarea nevoilor de trezorerie pe termen scurt. Consilierul de clientelă va verifica că, clientul să nu mai dețină un astfel de produs la BRD GSG, deoarece atunci cererea ii va fi refuzată de la început.

Principalele caracteristici ale acestui credit pentru finanțarea nevoilor de trezorerie pe termen scurt sunt:

Reprezintă o linie de credit care se atașează unui cont current;

Are caracter revolving;

Suma maximă ce poate fi obținută este de 75 000 ron (respectiv, suma acordată pentru acest tip de credit nu poate depăși 1,5*cifra de afaceri medie lunară a societății înregistrată conform ultimului bilanț contabil);

Creditul se acordă pe o perioadă de 6 luni;

Nu presupune un avans minim adus de către societate;

Rambursarea se poate face la scadență, cu posibilitatea reînnoirii automate, sau în rate lunare, egale sau descrescătoare;

În ce privesc garanțiile:

Cazul I. Sunt îndeplinite toate condițiile de eligibilitate de către SC PARCS SRL.

Garanțiile sunt obligatorii și cumulative:

garanție reală mobiliară pe cont current;

contract de fidejusiune încheiat cu acționarul principal /asociatul principal/ administrator în nume personal și cu soțul/soția acestora, dacă este cazul.

Cazul II. Pentru solicitările care nu îndeplinesc toate condițiile de eligibilitate sau pentru cazurile în care se doresc garanții reale, garanțiile sunt obligatorii și cumulative:

garanție reală mobiliară pe cont current;

contract de fidejusiune încheiat cu acționarul principal /asociatul principal/ administrator în nume personal și cu soțul/soția acestora, în nume personal, dacă este cazul;

garanții reale mobiliare asupra unor bunuri prezente: reale mobiliare asupra unor bunuri prezente: echipamente (cu excepția obiectelor de inventar), autovehicule (dar nu mai vechi de 4 ani), cash colateral și / sau garanții reale imobiliare prezente.

Gradul de acoperire cu garanții trebuie să fie de min. de 133% valoarea creditului.

Dupa precizarea și acceptarea scopului în care este solicitat creditul, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitării se determină pe baza analizei fluxului de lichiditate și a capacității de rambursare de la sfarșitul trimestrului precedent precum și a datelor din prognozele pe trimestrul precedent precum și a datelor din prognozele pe trimestrul luat în calcul.

Dupa stabilirea și acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobânzii și a comisioanelor ce revin băncii. Dobânzile stabilite de bănci au în vedere dobânzile practicate de Banca Națională și dobânda de depozit acordată firmelor și persoanelor fizice care își păstrează disponibilitățile bănești în conturi la banca respectivă. La aceste dobânzi, banca comercială adaugă dobânda proprie, rezultând dobânda propusă solicitatorului de credit.

Pentru aceasta linie de credit solicitată de SC PARCS SRL se va practica o dobânda de 23%/an+variabilă.

In ce privesc comisioanele, BRD GSG practică “tarife” pentru analiza cererii de credite de către experți, pentru utilizarea sau neutilizarea creditului.

Identificarea surselor de rambursare a creditului

Pentru acordarea creditului pentru finanțarea nevoilor de trezorerie pe termen banca comercială BRD GSG solicită și o a doua sursă de rambursare. De regulă principala sursă reprezintă lichiditatea ce rezultă din circuitul economic normal al firmei, în timp ce cea de a două sursă este reprezentată de garanția depusă de firmă, care trebuie identificată clar și corect de către inspector și echipa de decizie.

Garantia adusă de către SC PARCS SRL este reprezentată de un teren proprietatea firmei din Com. Letcani , Nr. 295, Incheire nr. 2017 a Judecatoriei Iasi, Birou Carte funciară.

Identificarea garanțiilor creditului

Garanțiile aduse de către firma solicitatoare a creditului trebuie analizate cu foarte mare atenție. Acestea sunt o poliță de asigurare suplimentară pentru rambursarea la termen a creditelor angajate și pentru plata dobânzilor aferente, alături de încasările curente din vânzarea rezultatelor activității economice.

După cum se amintea mai sus, garanția suplimentară pe care o va aduce SC PARCS SRL va fi un teren care va fi supus analizei expertului evaluator înainte de acceptare.

Pentru această garanție, banca încheie cu soliciantul creditului contract de gaj, specificându-se baza legală și obligațiile firmelor creditate de a păstra în bune condiții bunurile gajate și de a le folosi, în caz de producere a riscului, la rambursarea creditului primit.

In scopul diminuării riscului de nerambursare a creditului, băncile comerciale solicită beneficiarului creditului și scrisori de garanție bancară pentru a asigura bunurile aduse drept garanție la societăți de asigurare-reasigurare.

Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare

Ofițerii de credite au în vedere portofoliul de contracte și comenzi ale clientului , cash flow-ul previzionat, precum și o relație de extrapolare a medie încasărilor zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare.

Banca nu va acorda credite solicitanților care nu îndeplinesc cerința ca suma creditului solicitat să fie mai mică decât capacitatea de rambursare. După adoptare, decizia de creditare este comunicată solicitantului, procedând la semnarea Contractului de credit. In cadrul contractului de credit este precizată suma aprobată de bancă, obiectul creditat, modalitatea de efectuare a plăților din credit, eșalonarea acordării, dobânda, comisioanele, termenele și ratele de rambursare, garanțiile, alte drepturi și obligații, sancțiunile, etc.

Capacitatea de rambursare a clientului se calculează pe baza urmatoare formule:

Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

Adoptare decizie de creditare este etapa finală a procesului decizional în procesul de fundamentare a decizie de creditare. Inainte de a lua decizia de a acorda creditul, banca realizează o corelare a sumelor solicitate cu propriile resurse de creditare, cu restricțiile legale, cu evoluția costului capialului împrumutat.

Pe langă corelațiile de natură cantitativă, băncile comerciale urmăresc și respectarea unor constrângeri de ordin juridic în legatură cu acordarea de credite, precum Legea privind activitatea bancară care interzice acordarea de credite unui singur agent economic intr-un volum mai mare de 20%din capital și rezervele băncii respective.

Analiza realizarii deciziei de creditare

Pe întreg parcursul utilizării creditului, banca analizează evoluția stării economice și financiare a debitorului, precizând nivelul riscului de nerambursare a creditului angajat. Această analiză se referă la analiza serviciului datoriei (capacitatea firmei de a-și onora datoriile). In funcție de numărul de zile de întarziere a plății ratelor și a dobânzii, serviciul datoriei determină o calsificare a creditului în mai multe categorii.

Astfel, daca serviciul datoriei este:

De pana la 15 zile calificativul pentru credit este standard;

Intre 16 – 30 zile calificativul pentru credit este în observație;

Intre 31- 60 zile calificativul pentru credit este standard;

Intre 61 – 90 zile calificativul pentru credit este indoielnic;

Peste 91 de zile calificativul pentru credit este de pierdere.

In functie de categoriile de calificare a creditului, banca comercială aplică diferiți coeficienți de previzionare. Astfel, pentru creditele în observare, coeficientul este de 0.05, pentru creditele substandard, 0.2, iar la cele calificate drept pierdere coeficientul este egal cu 1.

După confirmare aprobării creditului o parte din resursele băncii comerciale se îndreaptă către plasamentele pe termen scurt, cealaltă acoperind activele interbancare.

Pentru o mai bună întelegere a pașilor de fundamentare a deciziei de creditare se poate urmări figura de mai jos care prezintă efectiv evoluția dosarului de credit până la finalizare precum și nivelul de decizie a fiecărui nivel ierarhic al băncii comerciale implicate în acordarea creditului.

CONCLUZII

Decizia de creditare este una foarte importantă care necesită o foarte mare atenție la detalii de natura financiară și nefinanciară, deoarece în cazul în care nu au fost realizate toate analizele în mod corespunzător, acordarea de credite unor societăți necorespunzătoare poate avea drept consecințe pierderi uriașe pentru bancă.

În ce privește societatea analizată, SC PARCS SRL, acesteia i se va acorda creditul deoarece rezultatele financiare și nefinanciare ale acesteia sunt corespunzătoare, și prezintă și garanție suplimentară care acționează ca o poliță de asigurare pentru rambursarea creditului.

Politica viitoare impusa prin managemetul firmei are ca principal obiectiv imbunatatirea performantelor financiare ale firmei , pentru crearea resurselor realizarii urmatoarelor obiective pentru perspectiva:

constructia unui sediu propriu prevazut cu spatii pentru birouri si de productie;

efectuarea de investitii tehnologice in masini unelte, scule, dispozitive si verificatoare pentru crestera productivitatii si a calitatii produselor;

Pentru atingerea, in mod gradual, a acestor obiective se preconizeaza mai multe genuri de masuri :

1.cresterea performantelor financiare prin imbunatatirea performantelor tehnice ale produselor realizate si vandute de catre firma prin:

– orientarea resurselor catre realizarea produselor de salubritate a caror piata este sustinuta in perioada de criza prin finantarile de proiecte ale clientilor in vederea optimizarii si imbunatatirii activitatilor de manevrare si depozitare a gunoiaelor.

– participarea la licitatii impreuna cu partenerul contractual ROMIL SERVICE IASI.

– vanzarea produselor proprii in leasing , operatiune care se va declansa in cursul

– reproiectarea produselor in functie de observatiile culese de la clienti si functie de progresele tehnologice in atelirele de productie, pentru crestrea calitatii, performantelor tehnice si a fiabilitatii produselor;

– proiectarea de noi produse, plecand de la necesitatile societatii, si introducerea acestora in fabricatie;

– perfectionarea activitatilor de service pentru satisfacerea cerintelor clientilor si pastrarea bunei imagini a firmei;

– perfectionarea profesionala a muncitorilor deja angajati prin incurajarea continuarii studiilor si inscrierea la diferite cursuri;

– asigurarea unui ambient corespunzator desfasurarii activitatilor, cu asigurarea protectiei muncii si a mediului;

2.imbunatatirea managementului prin aplicarea unor metode noi si eficiente de conducere, minimizand numarul personalului angajat in aceasta activitate;

3.informarea permanenta in legatura cu activitatile furnizorilor pentru cumpararea de materii prime si materiale de buna calitate si la preturi controlabile in timp, urmarind sistemul concurential pentru fiecare articol;

Bibliografie:

Peter Drunker,Inovația și sistemul anteprenorial,Editura Enciclopedică,București,1993

OCDE,2005,OCDE SME and Entrepreneurship Outlook : 2005,OCDE Paris,pagina 17.

European Commision,Recommendation 2003/361/EC regarding the SME definition

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:124:0036:0041:en:PDF

http://www.oecd.org/regional/leed/1918307.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/finance/data/index_en.htm

Analiza economico-financiară și restructurarea firmelor-studii de caz,Editor Tribuna Economica Bucuresti 2011

Mihai Toma,Felicia Alexandru –Finanțe și gestiune financiară a întreprinderii,Editura Economică

http://www.economistul.ro/carta-alba-a-imm-urilor-dar-cat-de-roz-e-situatia-a6301/

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/finance/files/2013-safe-analytical-report_en.pdf

S.X. Zeng, X.M. Xie, C.M. Tam – Relația dintre rețele de cooperare și performanțele de inovare a IMM-urilor: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S016649720900131X

Eddie Casey, Conor M. O'Toole, Bank lending constraints, trade credit and alternative financing during the financial crisis: Evidence from European SMEs http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0929119914000534

Articolul “Ce se înțelege prin IMM’’, publicat pe site-ul www.ec.europa.eu http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/sme-definition/index_ro.htm

Carta Albă a IMM-urilor, Editura Sigma, București, 2011

Stancu, I.Finante. Piețe financiare și gestiunea potofoliului. Investitii reale și finanțarea lor. Analiza și gestiunea financiara a întreprinderii

Publicația europeană “Întreprinderile mici au prioritate”, Ediția 2008, pagina 3 (lecturată pe site-ul www.fonduri-ue.ro):

http://www.fonduriue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd62/Documente_Suport/Studii/1_Studii_POR/7_Intrerinderile_mici_au_prioritate.Studiu_al_CE.pdf

Site-uri: http://yourbizplan.org/pdf/developing-a-feasibility-study-for-business.pdf

http://www.conso.ro/ghiduri/11/27/Cum-imi-pot-spori-sansele-sa-obtin-credit.htm

http://www.raiffeisen.ro/corporatii/produse-de-creditare/creditul-la-termen

http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/content/20120928STO52515/html/Coloana-vertebral%C4%83-a-economiei-europene-PE-cere-sprijinirea-IMM-urilor

http://www.creditepentrulocuinte.ro/grad_indatorare.php;

http://www.stiucum.com/finante/banci-si-burse/Creditarea-bancara-a-persoanel64256.php

Anexe

1.Posibilități de finanțare a IMM-urilor în România

Sursă: Prelucrare proprie