Poluarea Si Protectia Calitatii Apelor

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1

Noțiuni generale privind apa

1.1Apa ca resursă naturală

1.2Clasificarea apei

1.3Proprietațile apei

1.3.1Proprietățile organoleptice ale apei

1.3.2Proprietățile fizice ale apei

1.4Importanța apei

1.5Apa potabilă

1.6 Consumul de apă

1.7 Criza de apă

CAPITOLUL 2

Principalele surse de poluare ale apei

2.1Tipuri de surse de poluare

2.2Surse naturale de poluare

2.3 Surse artificiale de poluare

2.4. Autoepurarea apei

2.5 Efectele poluării

2.6 Măsuri de prevenire și combatere a poluării apei

2.6.1. Epurarea apei

CAPITOLUL3

Studiu de caz

3.1. Date firmă

3.2.Sistemul de alimentare cu apă

3.2.1. Instalatii de captare si aductiune a apei

3.2.2. Instalații de înmagazinare, tratare și distribuție

3.2.3 Distribuția apei

3.2.4 Evacuare apa uzata menajera si pluviala

3.2.5. Principalele deficiențe din sistemul de alimentare cu apa

3.2.6. Implementarea soluțiilor privind consumul de apă potabilă

3.2.7.Analiza productivității muncii în cadrul societății Apă Canal Tecuci

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, apa reprezintă un element indispensabil pentru societate, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport , fiind un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic, pentru existența vieții și înfăptuirea tuturor activițăților umane.

Apa, ca și energia, reprezintă o componentă esențială pentru viața și îndeletnicirile umane, lipsa ei putând deveni în multe zone ale lumii un factror de limitare a creșterii economice.

De-a lungul timpului, utilizarea apei a înregistrat o continuă intensificare și diversificare, trecându-se de la folosirea apei pentru băut, satisfacerea cerințelor de igienă și a celorlalte nevoi gospodărești, la navigație și irigații, precum și folosirea ei în numeroase procese tehnologice. Pe de altă parte, creșterea populației, gradul înalt de urbanizare, precum și creșterea explozivă a industriilor care sunt mari consumatoare de apă și în același timp producătoare de efecte adverse asupra apei și a mediului înconjurător, au determinat apariția unui fenomen, cunoscut sub denumirea de poluare a apelor, fenomen cu care se confruntă întreaga omenire.

În cuprinsul acestei lucrări , în primul capitol se prezintă noțiunea de apă în general , ca resursă naturală, despre proprietățiile și importanța ei.

În cel de-al doilea capitol se evidențiază principalele surse de poluare ale apei cu care se confruntă populația lumii, se prezintă modalitățile de epurarea a apelor, precum și măsurile de prevenire și combatere ale poluării apelor.

Cel de-al treilea capitol constituie un studiul de caz despre o societate care furnizează servicii de alimentare cu apă, canalizare și epurare a apelor uzate, în care se va pune accent pe: analiza a două soluții ce ar putea fi implementate cu privire la satisfacerea cererii consumului de apă potabilă, în urma căreia se va indentifica care soluție va fi cea mai avantajoasă din punct de vedere al costurilor. De asemenea se va realiza o analiză economico-financiară a productivității muncii, aceasta fiind un indicatori al eficienței activității economice a întreprinderii care reflectă eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite în procesul de producție.

Capitolul 1. Noțiuni generale privind apa

Apa ca resursă naturală

Apa este cel mai abundent lichid anorganic, constituie una din sursele cele mai importante din lume, este substanța cu cea mai mare stabilitate în mediul natural al Terrei, este un solvent ideal și constituie locul de naștere al vieții, locul de conservare al acesteia.

În ciuda simplității chimice (H2O), este una dintre cele mai răspândite substanțe minerale de pe glob.

Apa este întâlnită în natură sub toate cele trei forme de agregare: gazoasă, lichidă, solidă.

Aceasta constituie o sursă aparent inepuizabilă: se evaporă din oceane, cade pe uscat, curge prin râuri și se întoarce în mare .

Volumul de apă de pe pământ este de 13,7 miliarde km 3 ,ocupând 70% din suprafața Pământului. Apele dulci reprezintă 2%, din care aproximativ 35 milioane km3 fixați ca gheață în calota polară și ghețari, 12 300 km3 sub formă de vapori în atmosferă, 7-10 milioane km3, în sol și straturile freatice subterane , iar apele curgătoare mai rămân 20 000-30 000 km3.

Clasificarea apei

Există diferite criterii de clasificare a apei, însă am considerat relevantă pentru această temă următoarea clasificare:

Ape naturale: ape subterane, ape de suprafață, apa mărilor și a oceanelor

Ape de consum: ape potabile, ape industraile

Ape uzate

Apele naturale sunt constituite din ape subterane, ape de suprafață și apa mărilor și a oceanelor. Apa, fiind un solvent bun, sub formă de precipitații dizolvă o mare parte din compușii chimici cu care vine în contact și inițiază alterarea materialului ce alcătuiește rocile.

Apa subterană este un termen general care se referă la apa aflată sub suprafața Pământului. Aproximativ 10% din apa de precipitații, se infiltrează prin sol și rocă.

Pe măsură ce apa infiltrată se adună, ea formează zona de saturație, ce constă în goluri complet saturate cu apă. Deasupra acesteia întâlnim zona de aerație, care constă în goluri care pot fi umezite dar nu saturate. Platoul apei este hotarul dintre zonele de saturație si aerație. În zonele cu ploi intense, platoul apei tinde să fie langă suprafață.

Termenul de ,, ape de suprafață” cuprinde toate apele care curg sau care sunt stocate la suprafața Pamântului. Aceste ape pot fi stocate în rezerve naturale (lacuri) sau artificiale (baraje), având numeroase carcateristici, dintre care putem aminti: încărcarea cu diverse gaze, concentrații ridicate de materii în suspensie, variații zilnice de temperatură, lumină, prezența unor materii organice ce provin din descompunerea organismelor vegetale sau animale.

Apele mărilor și oceanelor conțin cantități crescute de săruri, acestea reprezentând refugiu final al poluanților apei.

Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman, orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;

Ape uzate industriale sunt acele apele uzate care provin din diferite procese industriale.

Apele uzate reprezintă apele folosite în procese industriale de producție sau în gospodăriile populației, poluate cu diferite substanțe, evacuate prin intermediul sistemului de canalizare în receptori naturali (râuri, lacuri, Marea Neagră) sau pe diferite terenuri, cu sau fără epurare prealabilă. 

Proprietățile apei

Apa este singurul compus chimic care se găsește natural în stare solidă, lichidă, gazoasă.

Aproape toate proprietățiile sale chimice și fizice sunt neobișnuite , comparativ cu alte lichide, apa fiind unicul mineral lichid, cu excepția mercurului.

1.3.1 Proprietățile organoleptice ale apei

Apa curată este insipidă, incoloră, limpede.

Apele naturale, datorită prezenței impurităților, au aspect, gust, miros și culoare particulare.

Aspectul apei poate fi cercetat cu ochiul liber, într-un recipient de sticlă incoloră.

Mirosurile sunt imprimate de subtanțele organice și anorganice care ajung pe diferite căi în apele naturale sau de substanțele de metabolism eliminate de alge în apă.

În mod obișnuit apa nu trebuie să aibă miros, însă in cazul apelor naturale sau cele poluate, acestea pot avea mirosuri diferite, codificate prin simboluri precum: A-aromatic, P-pământos, Cl-cloruat, F-fecaloid, S-sulfurat, B-balsamic, H-hidrocarburi, M-mucegai , Cm-medicamentos, V-de varză.

Mirosul probei de apă se determină in situ sau în încăperi fără mirosuri particulare.

Tabel .1.1. Exprimarea cantitativă a mirosului și a gustului apei

(Sursă: Nicoară M., Ecologie acvatică, Ed.Pim, Iași, 2008, pag 65)

Gustul particular (sărat, amar, metalic, de pîmânt, sălciu, de medicamente) este determinat de prezența în apă a unor substanțe organice sau minerale. Spre exemplu, concentrațiile mari de fier dau un gust metalic, concentrțiile crescute de calciu dau un gust sălciu apei, concentrațiile ridicate de magneziu dau un gust amar, amestecul de clor și fenolși conferă un gust medicamentos.

Culoarea apei naturale este determinată de concentrația de fitoplancton , tripton și substațe humice dizolvate. Aceasta variază de la albastru la verde sau cafeniu, în funcție de substanțele solvite.

Culoarea reală se compară cu scară etalon de comparare a culorii, alcătuită dintr-o serie de plăcuțe de sticlă colorată sau obținută din reactivi chimici. L tratarea apei, culoarea reală este cel mai dificil de îndepărtat.

Culoarea albastră a apei adânci se datorează radiaților albastre care au putere mare de pătrundere, culoarea galbenă se datorează conținutului mare de subtanțe organice, cea galben-roșcată substanțelor humice și fierului, cea galbenă brună argilei coloidale, cea roșcată sau verde se datorează dezvoltării unor specii de alge.

1.3.2 Proprietățiile fizice ale apei

Densitatea, vâscozitatea, căldura specifică, căldura latentă de topire și vaporizare, etc sunt câteva dintre proprietățiile fizice ale apei, care au o importanță deosebită pentru dezvoltarea în apă a diverselor forme de viață.

Densitatea apei se modifică cu creșterea temperaturii, între 0oC și 4oC. Densitatea maximă a apei este, la 4o C, de 1g/cm3. Apa își mărește volumul la solidificare, gheața are densitate mai mică decât densitatea apei la 0o C.

Căldura specifică a apei este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad. Apa este una dintre substantele cu cea mai mare caldură specifică datorită structuri ei moleculare cvasicristaline.

Căldura latenă de vaporizare este cantitatea de căldură necesară unui gram de apă ca să treacă din stare lichidă în stare de vapori.

Importanța căldurii specifice și a căldurii latente de vaporizare se reflectă în faptul că marile întinderi de apă de pe suprafața Pământului se comportă ca niște adevărați volanți termici.

Conductivitatea electrica a apei masoară capacitatea ei de a conduce curentul electric. Conductivitatea electrica a apei este foarte mica datorita slabei disocieri a apei in ioni.

Importanța apei

Nu există organism animal sau vegetal pe acest Pământ care să poată supraviețui în absența apei. Ca urmare, apa are o importanță deosebită pentru existența vieții.

Omul, de asemenea , nu poate rezista fără apă. Pe lângă necesarul pur fiziologic, cantitățile mari de apă sunt folosite de către acesta și în diverse alte scopuri:

Utilizările gospodărești ale populației includ cantități de apă destinate consumului fiziologic al omului, necesarul de apă pentru prepararea hranei, igiena individuală, etc. Cantitatea totala de apă necesară pentru folosințele gospodărești variază între 40-280 litri/locuitor/zi, trebuie luat în calcul și gradul de dotare a locuințelor cu instalații de alimentare cu apă rece și caldă.

Utilizările urbanistice, se referă la cantitarea de apă folosită în instituții, școli, hoteluri, restaurante, etc . Cantitatea de apă necesară pentru folosințele publice este de circa 30-80 litri/locuitor/zi, ea diferă de la o localitate la alta în funcție de gradul de dotare urbană, nivelul de civilizație, zona climatică etc.

Utilizările industriale, includ consumul de apă pentru procesele industriale. Cantitatea de apă pentru satisfacerea cerințelor industriale depinde de profilul industriei , nivelul de producție etc.

Utilizări agro-zootehnice. Necesarul de apă utilizat in agro-zootehnie, este calculat în localitățiile în care există preocupări agricole, în mod obișnuit, în zona rurală.

Consumul de apă nu este uniform, ci prezintă variații zilnice și sezoniere. Cantitățile maxime de apă se consumă în perioada verii.

Apa potabilă

Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman, orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;

Creșterea economică și a standardelor de viața în rândul clasei de mijloc a generat un consum ridicat al apei, care se dovedeste nesustenabil acolo unde resursele sunt limitate sau in zone unde distribuția, pretul, consumul si managementul resurselor de apă sunt deficitare

În general și mai ales în Romania se folosesc două surse de apă: apele de suprafață și cele subterane. În lume mai sunt utilizate: desalinizarea, reciclarea apelor uzate, apele meteorice și cele din topirea ghețarilor.

În cursul timpului, procesul de potabilizare și de control al calității acesteia a devenit tot mai complex datorită creșterii poluării și a creșterii concentrării urbane.

Principalele caracteristici care concură ca o apă să fie potabilă sunt:

gust și miros;

culoare;

turbiditate (solide în suspensie);

ph;

microorganisme;

săruri și metale dizolvate;

substanțe organice dizolvate.

Procesul de tratare a apei depinde în mare parte de sursa și calitatea acesteia și începe cu eliminărea progresivă a corpurilor (impurități, plante, vietăți) în funcție de dimensiunile lor, cele mai mari prin sitare și cele mai mici prin sedimentare și filtrare.

Consumul zilnic de apă potabilă raportat la numărul de locuitori,este destul de mare, deoarece aceasta se utilizează în cadrul activităților casnice, al servicilor publice și în industria alimentară..

Cu toate aceastea, apa potabilă are o importanță deosebită, iar din consumul total de apă, aceasta are ponderea cea mai mică.

Cantitatea de apă potabilă necesară unui om pe zi variază în funcție de mediul în care trăiește, de nivelul de trai, de gradul de civilizație.

Programul Mondial de Evaluare a apei a evidențiat că la actualul nivel de consum, lumea s-ar putea confrunta cu o scadere de 42% a rezervei de apă potabilă în doar 15 ani.

Un nou studiu al Organizației Națiunilor Unite arată că nivelul actual de consum al apei potabile este nesustenabil. Fără o reducere a acestuia, în curând ne vom confrunta cu o criză a apei.

Consumul de apă

Orice formă de viață necesită un consum de apă pentru a putea supraviețui.

Ciclul hidrologic produce o cantitate constantă de apă , însă pe măsură ce populația umană continuă să crească, se produce astfel o deteriorare a calității apei.

Consumul de apă este de aproximativ 100m3 pe cap de locuitor în tările care sunt în curs de dezvoltare și de 1.300- 1600 m3 pe cap de locuitor și pe an în tările industrializate.

Apa este o resursă cu multiple utilizări: apă potabilă, salubritate, agricultură, industrie, energie, etc.

În tările foarte dezvoltate, consumul de apă crește continuu și rapid , acest lucru datorându-se gradului de industrializare a întregii activități economice.

În industrie cât și în domeniul agriculturii este utilizată cea mai mare cantitate de apă, care numai poate fi utilizată. Astfel, pentru a iriga 1 ha se consuma annual circa 11 000 m3 de apă, echivalentul consumului unei populații rurale de 300 de persoane.

Peter H. Gleick a afirmat că, ,,consumul de apă variază de la o țară la alta, fiecare persoană având nevoie de cel puțin 0,05 m3 de apă potabilă pe zi, pentru băut, gătit și igienă”.

O parte din apa consumată poate fi reutilizată, dar de cele mai multe ori fiind necesară epurarea ei.

1.7.Criza de apă

Criza de apă apare în general în situația în care aportul de apă nu satisface cererea.

Criza resurselor de apă este determinată de anumiți factori, printre care se evidențiază explozia demografică, procesul rapid de urbanizare care a condus la mari aglomerări de populație, dar mai ales de necesarul crescut de apă dulce din industrie și agricultură.

Principala cauză care a determinat ascensiunea consumului de apă actual, o constituie progresul tehnic, astfel industria și agricultura prelevează cea mai mare cantitate de apă de pe glob.

Aprovizionarea cu apă este afectată și de cantitățile mari de precipitații care nu sunt repartizate uniform în timp, lucru ce duce la variația debitelor râurilor, care variază de la an la an. O altă cauză care afectează aprovizionarea cu apă se datorează distribuției apei care nu este uniformă, unele zone ale globului fiind deficitare, astfel țările bogate pot folosi fără restricții resursele de apă, în timp ce în alte țări resursele de apă sunt insuficiente.

Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apă, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. 

Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apă a crescut de de 6 ori. Se preconizează că în următorii 15 ani, pământul va avea cu 50% mai mulți locuitori, fapt care, alături de urbanizarea și industrializarea accentuată a așezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului și asupra vietii.

În prezent, risipa de apă a atins valori îngrijorătoare .Una din cinci persoane nu are acces la apă potabilă, însemnand 1,1 miliarde de oameni, două din șase trăiesc în condiții improprii de igienă, ceea ce s-ar traduce în 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor în fiecare zi măcinați de boli cauzate de apa infestată pe care o consumă. Nu mai puțin de 88% dintre maladiile întâlnite în prezent sunt provocate de lipsa igienei și consumul apei poluate.

Consumului de apă contaminată are un impactul catastrofal asupra vieții și sănătății oamenilor

Lipsa rezervelor de apă și preconizarea dispariției unora dintre ele în anii urmâtori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite țări, ale căror teritorii sunt traversate de către aceeași sursă de apă.

Specialiștii consideră că, dacă pe viitor nu se vor lua imediat măsuri pentru prevenirea crizei de apă, atunci urmările vor fi drastice și nu mai departe de anul 2025.

Capitolul 2. Principalele surse de poluare a apei

2.1 Tipuri de surse de poluare

Se consideră ca poluarea apei reprezintă alterarea în mod direct sau indirect a compoziției normale a acesteia, într-o astfel de măsură încât apa se depreciază și devine improprie pentru utilizare.

Se consideră poluanți acele substanțe solide, lichide sau gazoase care aflate în apă produc efecte negative asupra plantelor, animalelor, omului sau materialelor. Apa impurificată cu poluanți poartă numele de ape uzate.

Sursele de poluare a apei se clasifică în două grupe.

Prima clasificare se va face în funcție de acțiunea poluanților în timp, sursele de poluare clasificându-se astfel:

surse de poluare permanente (continue) cu caracter permanent (ex. industrie)

surse de poluare discontinue, temporare, cu caracter nepermanent (ex. locuințe izolate,colonii)

surse de poluare accidentale (ex. avarii de la diferite rezervoare, instalații);

Cea de-a doua clasificare se referă la proveniența poluanților, sursele de poluare clasificându-se în surse de poluare organizate, care sunt reprezentate de apa uzată provenită de la diferite activități.

2.2. Surse naturale de poluare

Poluarea naturală a apei apare independent de activitatea social-economică a omului, se produce în urma interacției apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile și cu organismele vii din apă.

Sursele naturale de poluare a apei, au în mare parte un caracter permanent. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apei, influențând negativ folosirea ei.

Poluarea naturală a apei se produce în anumite condiții:

trecerea apei prin zone cu roci solubile, cum ar fi zăcăminte de sare, sulfați. Această trecere a apei constituie principala cauză de pătrundere în cantități mari, a unor săruri, în apa de suprafață sau de subsol.

trecerea apei de suprafață prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne și argilă, care se mențin mult timp în suspensie;

vegetația acvatică, fixă sau flotantă, în special în apa cu viteză mică de scurgere și în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în funcție de perioadele de vegetație;

vegetația de pe maluri produce și ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât și prin căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire și descompunere, care conduce la o impurificare a apei;

Prin urmare, în urma unor procese naturale, într-o apă pot avea loc, fără intervenția omului, anumite modificări , în ceea ce privește condițiile fizice, precum și cele chimice sau biologice ale acesteia. Când aceste modificări depășesc o anumită intensitate și se mențin un timp mai indelungat , duc la fenomenul de poluare al apei.

2.3 Surse artificiale de poluare

Pe lângă poluarea naturală, putem întâlni și poluarea artificială , care este produsă de activitatea omului printr-o serie de activități urbane, industriale, de transport și ale cărei consecințe se pot răsfrânge asupra sănătății omului și asupra economiei.

Poluarea artificială implică anumite etape: producerea de poluanți care presupune existența unor surse de poluare, îndepărtarea poluanților prin vânt, scurgere și deversarea poluanților în lacuri, râuri etc

Poluarea radioactivă este determinată de mai multe surse, după cum urmează: accidente nucleare, experimente, deversări voluntare sau accidentale, depozitarea pe fundul mărilor și oceanelor a deșeurilor radioactive în containere de beton sau din plumb.

În urma accidentelor nucleare sunt eliberate în atmosferă diverse radioelemente, care cu ajutorul precipitațiilor , aceștia se infiltrează până în pânza freatică , așa cum a fost cazul accidentului de la Cernobîl din anul 1986, când s-au înregistrat depuneri aât pe teritoriul Belarusului și Ucrainei cât și în locurile îndepărtate față de locul accidentului.

Caracterul nociv al apelor contaminate este dat de radiațiile ionizante (α, β, γ) emise de pulberile radioactive care ajung în apă. Unul dintre cele mai nocive elemente este 90Sr, produs de centralele nucleare, este interschimbabil cu Ca din tesutul osos și poate fi ingerat prin consumul de lapte sau carne provenite de la animale ierbivore contaminate.

Poluarea chimică constituie forma cea mai frecventă și mai intensa de poluare a apelor, este reprezentată de pătrunderea în apă a unor substanțe chimice de natură organică și/sau anorganică.

2.4. Autoepurarea apelor

Prin autoepurare se înțelege ansamblul proceselor naturale complexe (fizice, chimice, biologice) în care numeroși factori, acționează împreună sau separat, pentru a îndepărta din masa apei materii solide în stare de suspensii și pentru a transforma unele substanțe dizolvate în apă pe cale chimică sau biologică.

Procesul de autoepurare poate fi influențat de numeroși factori fizici, chimici și biologici.

Un rol foarte important în autoepuarea apelor îl joacă factorii fizici și anume: procesul de sedimentare a sedimentelor, lumina, temperatura și mișcarea apei.

În literatura de specialitate s-a arătat că principala caracteristică a apelor impurificate este turbiditatea lor crescută, fapt ce se datorează substanțelor coloidale și suspensiilor. Putem spune că limpezirea constituie o parte primordială a procesului de autoepurare și se realizează prin depunerea materiilor în stare de suspensie pe fundul apei.

Sedimentarea poluanților se realizează cel mai bine în apă mai caldă, deci se poate afirma că un rol deosebit de important în acest proces îl are temperatura apei. De asemenea, cu cât viteza de curgere a apei este mai redusă , cu atât sedimentarea se va realiza mai bine. Concomitent are loc și o diminuare a numărului de germeni, deoarece aceștia sunt în mare parte absorbiți de particule, sedimentându-se odată cu ele.

Lumina influențează direct sau indirect reacțiile chimice și procesele biologice care intervin în autoepurare.

Penetrabilitatea luminii în masa apei depinde de gradul de turbiditate al acesteia. Lumina constituie sursa de energie pentru procesele fotosintetice, pentru unele reactii fotochimice și determină mișcări pe verticală ale unor organisme acvatice. Razele ultraviolete sunt un agent bactericid și bacteriostatic, îndeseobi la suprafața apelor, contribuind astfel la procesul de autoepurare.

Temperatura influențează majoritatea proceselor fizice, chimice și biologice care participă în cadrul autoepurării. S-a arătat că viteza de sedimentare a suspensiilor, viteza unor reacții chimice, intensitatea proceselor metabolice ale organismelor acvatice sunt direct influențate de temperatură. Aceasta influențează regimul oxigenului din apă, intensitatea proceselor de descompunere bacteriană și gradul de toxicitate a unor substanțe etc.

Mișcarea apei joacă un rol important în poluarea cu organisme a bazinelor acvatice. La râuri, viteza de curgere a apei și natura rocilor determină morfologia fundului, influențând asupra biocenozelor acvatice.

Factorii chimici au un un rol secundar în procesul de autoepurare al apelor. Cea mai mare importanță o are oxigenul, de concentrația acestuia depinzând intensitatea de descompunere a materialelor organice poluante, precum și oxidarea unor subtanțe minerale poluante. Bioxidul de carbon are de asemenea o importanța deosebită deoarece constituie acea sursă principală de carbon pentru sintetizarea substanțelor organice de către plante.

Autoepurarea mai este influențată și de alte substanțe chimice din apă , care contribuie la crearea unor reacții chimice , cum ar fi : azotul, magneziu, fierul, aluminiul, fosforul.

În cazul autoepurării biologice, bacteriile joacă un rol important, acestea pot incorpora în organismul lor anumite elementele.

Totodată, unele organisme acvatice (scoici, raci, pești etc) rețin în corp poluanții din apă , contribuind astfel la autoepurare. Aceste organisme acvatice pot fi consumate de alte animale tereste sau chiar de om, astfel încât poluanții deversați în apă de către om ajung din nou la acesta sub formă de hrană infestată.

Timpul necesar pentru autoepurarea unui râu este de aproximativ 10 zile, dar acest proces este influențat de anumiți factori cum ar fi: cantitatea de poluant, indicele de diluție, anotimp etc. În marea majoritate a cazurilor, apa poluată necesită o prelucrare artificială în stații specializate.

2.5. Efectele poluării apei

Necesitatea combaterii poluării, în vederea protecției calității apei , rezultă din cerințele de calitate ale tuturor folosințelor și din efectele poluării asupra surselor de apă.

Poluarea apelor afecteaza calitatea vietii la scară planetara

Evitarea poluării surselor de apă și eliminarea efectelor acesteia constituie în prezent o preocupare primordială a celor care lucrează în domeniul alimentărilor cu apă.

În prezent, majoritatea sistemelor centralizate de apă au adoptat tratări complexe, ca o consecință a poluării mai mult sau mai puțin intense, în vederea eliminării tuturor factorilor de risc pentru sănătatea consumatorilor.

Evident există și un efect economic și anume creșterea costurilor de investiții și de exploatare în acțiunea de potabilizare a unor astfel de ape.

Un efect al poluarii apei, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, ce constă în îmbunătățirea lor cu substanțe nutritive, mai ales fosfați și nitrați, în mod direct (prin poluare naturală) sau prin acumularea unor substanțe organice provenite din activitatea omului (poluare artificială). Acest fenomen duce în final la îngustarea și dispariția lacului.

Poluarea apei cu metale grele, este de asemenea o problema gravă. Consecințele ecologice rezultate în urma poluării biosferei cu mercur constituie un semnal de alarmă pentru a se pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizației industriale cu privire la calitatea apei.

Poluarea apei se răsfrange direct sau indirect asupra omului și de aceea este necesar să se cunoască aceste modalități de poluare a apei și inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului

Amploarea și diversitatea distrugerilor cauzate de poluare sunt foarte evidente. În primul rând, este in joc sănătatea omului, în al doilea rând sunt amenințate un sir de activități economice.

Trebuie să ne convingem că o luptă împotriva poluării nu se poate datora unei țări sau a unei generații, ci totul trebuie gândit la nivel universal.

2.5. Măsuri de prevenire și combatere a poluării apei

Principalele măsuri de prevenire a poluării apei constau în epurarea apelor uzate menajere și industriale. Dacă aceste ape ar ajunge neepurate în emisar, ar putea degrada calitatea apei acestuia, făcând-o de neutilizat.

2.5.1 Epurarea apei

Epurarea apei constituie ansamblul procedeelor fizice, chimice, biologice și bacteriologice, prin care se reduce încărcarea în substanțe poluante organice sau anorganice și în bacterii , în scopul protecției mediului înconjurător.

Principalul scop este de a îmbunătății calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate în emisar fără a prejudicia flora sau fauna. După ce apa este epurată în stații de epurare ea poate fi chiar refolosită în anumite domenii sau procese.

Epurarea presupune două grupe de operații succesive.

O primă operație ar fi reținerea și neutralizarea substanțelor nocive sau valorificarea substanțelor conținute de apa uzată.

Cea de-a doua se referă la prelucrarea substanțelor rezultate din prima operație.

Starea de poluare a apei poate fi controlată și redusă. În acest scop se utilizează anumite procedee de epurare a apei.

În literatura de specialitate întâlnim o clasificare a procedeelor de epurare:

procedee de epurare fizică (mecanică);

procedee de epurare chimică;

procedee de epurare biologică;

Epurarea realizată prin procedee de epurare mecanică are ca scop sedimentarea sau decantarea, pentru înlăturarea materiilor solide în suspensie din apa uzată, lucru ce se poate realiza cu ajutorul instalaților de denisipare, decantare, fose septice și cu ajutorul decantoarelor cu etaj. De asenemea, epurarea mecanică mai are ca scop separarea grăsimilor și uleiurilor, realizată cu ajutorul dispozitivelor de reținere a grăsimilor și uleiurilor.

Tehnologiile de epurare chimică se bazează pe acțiunea substanțelor chimice asupra apelor uzate și au ca scop dezinfectarea apelor uzate, care se realizează în stațiile de clorinare, precum și coagularea suspensiilor din apă, lucru ce se realizează în încăperile de preparare și dozare a reactivilor, de amestec și de reacție. Ca reactivi pentru epurarea chimică se folosesc sulfatul feros clorurat și laptele de var.

Epurarea mecanico-biologică are ca scop epurarea naturală sau artificială a apei uzate și a nămolurilor. Astfel, epurarea naturală a apei uzate se realizează pe câmpuri de irigare și filtrare și în iazuri biologice, iar în cazul nămolurilor , epurarea se realizează în bazine deschise, de fermentare naturală a nămolurilor.

În ceea ce privește epurarea artificială a apei uzate, aceasta se realizează în filtre biologice, bazine cu nămol activ, aerofiltre etc. În cazul nămolurilor, epurarea se realizează în fose septice, concentratoare sau îngroșătoare de nămol, filtre vacuum și presă, incineratoare.

Măsurile de combatere a poluării apelor de suprafață sunt înscrise în așa numitele planuri de intervenție, întocmite în baza datelor și analizelor furnizate de Monitoringul Național.

O măsură categorică de combatere a poluării accidentale este oprirea stației de epurare, aceasta însă trebuie aplicată numai în cazuri extreme și în urma unui studiu bine documentat.

Descărcările neorganizate de apă uzată în emisar trebuie reduse cât mai mult, pe de o parte, pentru că sunt foarte numeroase, iar pe de altă parte că nu pot fi ținute sub control și înregistrate în Monitoringul Național.

Capitolul 3

APA CANAL S.A. GALATI – DEPARTAMENT APĂ CANAL TECUCI

Studiu de caz

Apa este o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indispensabil vieții, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant in menținerea echilibrului ecologic.

În România, resursele de apă regenerabilă se situează la un nivel de mijloc în context mondial, iar în context european, în anul 2008, România se afla în regiunea europeană cu deficit fizic redus. Se preconizează că în anului 2050, țara noastră nu va risca epuizarea resurselor, menținându-se între țările cu resurse suficiente.

Apa poluată reprezintă o problemă destul de serioasă în România. Degradarea calității apei se datorează în principal extinderii necontrolate a poluării, precum și evenimentelor accidentale.

Protecția surselor de apă reprezintă activitatea desfășurată în vederea asigurării condițiilor de dezvoltare în ceea ce privește protecția cantitativă și calitativă a apelor , acestea fiind considerate ca resurse limitate, care trebuie protejate împotriva degradării.

3.1. Date firmă

Denumirea unitatii: APĂ CANAL S.A. GALAȚI-DEPARTAMENT APĂ CANAL TECUCI

Adresa: Str. C-tin Brancoveanu Nr.2

Telefon: 0236/473380

Fax: 0236/473367

Amplasament: Municipiul Tecuci, județul Galați.

Profilul de activitate

Societatea este înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J17/1795/5.11.2004 și desfășoară activități cu impact semnificativ asupra mediului, având Cod CAEN:

3600 – captarea, tratarea si distributia apei;

3700 – colectarea si tratarea apelor uzate;

4950 – transporturi prin conducte;

Forma de proprietate

Conform Actului Constitutiv din 29.11.2010, APĂ CANAL S.A. GALAȚI, în componența căreia intră Departamentul Apă Canal Tecuci, este persoană juridică română sub forma unei societăți pe acțiuni. Societatea are capital integral public, reprezentând aport al Autorităților Locale membre ale Asociației de dezvoltare intercomunitară Serviciul Regional Apa Galați.

Activitatea desfașurată

Obiectul de activitate al societății este operarea serviciilor de alimentare cu apă, canalizare și epurarea apelor uzate municipale a cărui gestiune îi este delegată, conform Contractului de Delegare.

3.2. SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APĂ

Rețeaua de distribuție a apei în municipiul Tecuci are o lungime totală de 63,4km. Pe teritoriul orașului întâlnim un număr de 9 stații de hidrofor. Rețeaua de apă alimentează cca. 28.955 locuitori, cca. 600 agenți economici și obiectivele socio-culturale din municipiul Tecuci.

Zona de alimentare cu apă Tecuci este impărtita în două zone, și anume: Comuna Matca cu 12,078 locuitori care nu are in prezent un sistem de furnizare apă și orasul Tecuci care prezintă un sistem parțial de furnizare apă.

Surse de apă

Orasul Tecuci are diferite fronturi de captare individuale:

Putul Cosmesti Deal;

Putul Tecuci care include putul Rotunda;

Putul Nicoresti;

Putul Cernicari

Adâncimile acestor puțuri variază între 30 și 250 metri. În Tecuci și Rotunda doar 6 din cele 26 functioneaza.. Două puturi au un filtru stricat. Cinci puțuri din Cernicari și 10 din Nicorești sunt depășite. (vezi tabel 1.2.)

Tabel 1.2. Fronturi de captare din orașul Tecuci

Deficiențe:

zonele sanitare de protecție nu sunt adecvate stabilite.

coloanele de filtrare sunt corodate și acoperite parțial cu depunerile de calcar.

mai multe coloane forajelor sunt rupte și au filtre corodate sau blocate.

Instalatii de captare si aductiune a apei

Sistemul de alimentare cu apa potabila a utilizatorilor din municipiul Tecuci se realizeaza din surse subterane, dupa cum urmeaza:

Front captare Cosmesti, este alcătuit din 26 de foraje de adâncime medie situate în albia majoră a râului Siret, mal stâng, în comuna Cosmesti, județul Galati, din care 24 sunt funcționale. Puturile au coloana metalica cu diametrul Dn=150mm si adancimea de 30 – 50 m.

Frontul de captare se întinde pe o lungime de aproximativ 3 km. Puturile sunt prevăzute cu câte un echipament de pompare. Întreaga cantitate de apă extrasă este înmagazinată într-un rezervor suprateran de 400 m3, după care este pompată prin intermediul unei stații de pompare, în conducta de aducțiune din beton precomprimat.

Conducta de aducțiune Cosmești – Tecuci are o lungime de aproximativ 12 km fiind montată subteran la cca. 1,4m adâncime de-a lungul șoselei naționale Tecuci – Cosmești, ajungând in bazinul de înmagazinare de 500 mc, din str. Ana Ipatescu, nr. 26, unde se face tratarea ei după care se distribuie prin rețeaua orașului către populație .

Front captare Nicorești, este alcătuit din 10 foraje de adâncime, este amplasat la o distanță de cca. 500 m de șoseaua națională DN 24, de o parte și de alta a kilometrului 12, întinzându-se pe o distanță de 1,8 – 2 km. Puțurile au coloană metalică de Dn=250mm și adâncimea de 70-100 m.

Front captare Tecuci, este alcătuit din 9 foraje de mare adâncime, situate în intravilanul municipiului Tecuci, din care 1 este funcțional. Puturile au coloana metalică cu diametrul Dn=250mm și adâncimea 250m.

Aducțiunea apei de la acest front de captare se realizează prin pompare, prin conducta de fontă și azbociment , având un Dn =100 mm și lungimea 0.5 km cu rolul de a transporta apa de la frontul de captare Tecuci la punctul de lucru Uzina de apă din municipiul Tecuci, bdul . Victoriei nr. 30.

Front captare Rotunda, este alcătuit din 10 foraje de mare adâncime h = 250m, situate în albia majoră a râului Bârlad în extravilanul municipiului Tecuci, din care 8 funcționale. Puturile au coloana metalica cu Dn=250 mm și adâncimea de 250m. În partea superioară au cabine de protecție din beton, în care sunt montate vanele de serviciu.

Instalații de înmagazinare, tratare și distribuție

Principalul punct de lucru al activității de alimentare cu apă potabilă a municipiului Tecuci îl reprezintă Complexul de Înmagazinare Apă, situat pe strada Ana Ipătescu nr.26, care are ca obiectiv stocarea apei, tratarea și distribuirea ei abonaților de pe întreg teritoriul orașului .

În cadrul acestui complex se află trei bazine de înmagazinare din beton armat cu capacitatea de 5000 m3 fiecare, 2 bazine sunt supraterane și unul semi îngropat.

Apa înmagazinată și tratată aici, este adusă prin pompare din cele trei fronturi de captare și anume Frontul de captare Rotunda, Frontul captare Cosmești și Frontul captare Nicorești.

Tot aici este amplasat un castel de apă de înaltă presiune, cu o capacitate de 500 m3, înalt de cca. 34 m . Acesta este în conservare din anul 1996.

Societatea APA CANAL S.A Tecuci monitorizeaza continuu calitatea apei potabile, începand cu procesul de tratatre și până la robinetele consumatorilor. Se verifică periodic probe de apă potabilă prelevate din rețeaua de distribuție a orasului Tecuci .

Municipiul Tecuci are 30 de puncte de prelevare de probe de apă potabilă .

Pentru municipiul Tecuci analizele pentru determinarea concentrațiilor indicatorilor fizico-chimici și bacteriologici ai apei sunt efectuate de către Compartimentul Laborator Calitate al Departamentului Apa Canal Tecuci, laboratoar care este înregistrat la Ministerul Sănătății, în Registrul Laboratoarelor care efectuează monitorizarea de control a calității apei potabile.

Rezultatele analizelor efectuate sunt înregistrate și transmise clienților sub forma unui buletin de analiză care furnizează informații referitoare la proveniența apei potabile, valorilor concentrațiilor indicatorilor de calitate și limitele impuse pentru aceștia de legislatia in vigoare. (vezi tabel 1.3.)

Astfel, Lege nr. 458/2002 din 08/07/2002 cu completările și modificările ulterioare privind calitatea apei potabile prevede că apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, îndeplinind anumite condiții, respectiv să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr sau concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană.

Calitatea Apei

Calitatea apelor din diferite surse subterane variază numai într-o serie mică a parametrilor chimici.

Calitatea apei din puțurile din comuna Matca este scăzută.

Din informațiile primite de la autoritatea locală de sănătate publică puțurile din Matca dateaza din anul 1990. Din acestea un număr de 168 sunt fântâni publice. Autoritatea locală de sănătate publică monitorizează 17 fântâni, 15 fântâni au concentratia de nitrați ce depășește limita de 50 mg/l. Această concentrație este monitorizat în 88% din fântâni. Valoarea maximă măsurată pentru parametru Azot a fost de 537 mg/l. Comuna Matca dezvolta o agricultura intensiva în zonă populată și acesta este motivul poluării fântânilor.

De asemenea, apa postabilă trebuie să întrunească cerințele minime prevăzute de respectiva lege. (vezi tabel 1.3.)

Tabel 1.3.: Parametrii microbiologici

Sursă: Lege nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, MOf, Partea I nr. 552 din 29/07/2002 . Versiune actualizata 03/07/2004.

Tabel 1.3.. Parametrii chimici

Sursă: : Lege nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, MOf, Partea I nr. 552 din 29/07/2002 . Versiune actualizata 03/07/2004.

Prezența acestor indicatori în compoziția apei nu reprezintă factor de risc decât în cazul depășirii valorilor maxim admise.

Tratarea apei se realizează cu un aparat de clorinare.

Apa este distribuita spre consumator prin intermediul unei stații de pompare echipată cu electropompe.

Distribuția apei

Distribuția apei în municipiul Tecuci se face printr-o rețea cu lungimea totala de 63,4km de conducte din fontă , azbociment, OL, și PEHD, astfel:

-sistem de artere, cu Dn între 250 și 600 mm ,

-sistem de conducte de serviciu, cu DN 75-250 mm,

-conducte de branșament la consumatori cu DN 15-70 mm.

Programul de distribuție al apei este de : zilnic 24 din 24 de ore.

Presiunea apei în rețeaua de distribuție este de 1-3 atm.

Volumul de apa distribuit anual celor aproximativ 25000 de utilizatori este de aproximativ 4 000 000 m3.

Evacuare apa uzata menajera și pluvială

Sistemul separativ de canalizare al municipiului Tecuci cuprinde rețeaua de canalizare, colectorul principal care preia apele uzate din rețea și le dirijează către stația de epurare din zona industrială unde sunt epurate, respectiv evacuate apele uzate epurate în emisar. Apele meteorice sunt colectate prin reteaua de canalizare meteorică și deversate în râurile Bârlad, Tecucel..

Reteaua de canalizare are o lungime de 81,1 km (din care 48,66 km retea apa uzata si 32,44 km retea ape pluviale) si este executata din conducte/canale inchise cu diametre cuprinse intre 300-1000 mm.

Statia de pompare CT3 situata pe Aleea V. Alecsandri preia apele uzate care provin de la blocurile de locuinte de pe aceasta strada si le dirijeaza catre colectorul din str. Costache Racovita.

Stația de pompare din str. Maior Genoiu preia apele uzate care provin de la locatarii de pe aceastra strada si le dirijeaza catre colectorul de pe str. 1 Decembrie 1918.

Principalele deficiențe din sistemul de alimentare cu apă

Tabel 1.4. Deficențe din sistemul de alimentare cu apă

Implementarea soluțiilor privind consumul de apă potabilă

Cererea de apă și alimentare cu apă în localitatea Tecuci este estimate la 129 l/s. Este o cerere destul de mare, dar având în vedere principalele deficiențe din sistemul de alimentare cu apă ( vezi tabel 1.4.) , această cerere nu esti întru-totul satisfăcută , astfel s-a simțit nevoia implementării unei soluții pentru a putea satisface cererea consumatorilor.

Astfel, au fost indentificate două soluții:

Soluția 1 – Zona de alimentare cu apă sistem centralizat: Conectarea comuna Matca cu Tecuci;

Soluția 2- Zona de alimentare cu apă in sistem descentralizat: separarea sistemului de alimentare cu apă pentru comuna Matca și Tecuci;

În urma analizei vom indentificare care dintre cele două opțiuni va fi mai avantajoasă din punct de vedere al costurilor.

Soluția 1- zona de alimentare cu apă în sistem centralizat

Capacitatea puturilor existente (aproximativ 300 l/s) este suficientă pentru a alimenta cele două localități, cu apă potabilă. Două din fronturile de captare sunt situate în interiorul orașului Tecuci. Aceste două fronturi au un randament 215 l/s.

Tabel 1.5. Principalele activități necesare implementării Soluției 1.

Costurile investiției totale (incluzând tehnologia de execuție, designul, publicitatea și neprevazutele) sunt 11.636.015 EUR.

Tabel 1.6.: Costuri investiții Solutia 1

Soluția 2 – zona de alimentare cu apă în sistem descentralizat

Soluția 2 presupune existența a două sisteme de alimentare cu apă unul pentru orașul Tecuci și unul pentru comuna Matca. Investitiile pentru Tecuci vor râmane aceleași(vezi tabel 1.5.) cu excepția faptului că noua stație de pompare pentru alimentarea comunei Matca nu va fi construită , conducta de transmisie între cele doua localități nu este necesară , noile puțuri incluzând o stație de clorinare în comuna Matca trebuie construită.

O expertiză hidrogeologică suplimentară pentru comuna Matca este necesară în vederea localizării optime a noilor puțuri. În urma examinări hidrogeologice intreprinse este de asteptat ca adâncimea puțurilor va fi de aproximativ 250 m adâncime.

Măsurile suplimentare corespunzatoare Soluției nr. 2:

Constructia unei stații de clorinare în comuna Matca

Săparea unor noi puțuri pentru comuna Matca

Costul pentru construirea unui rezervor și a unei rețele de distribuție rămân la fel.(vezi tabel 1.5.).

Magistrala de apă de la orașul Tecuci la comuna Matca poate fi redusă ca dimensiune, de la 10.500 m la 8.500 m. Motivul acestei reduceri minore este că locațiile noilor puțuri sunt la sud de comuna Matca. Pe baza rezultatelor Studiului Hidro Geologic, sunt estimate dificultăți pentru captarea apei în acest domeniu prin urmare, un minim de 3 puturi cu o adâncime de 250 m fiecare vor trebui construite.

Pentru calcularea costurile de investiții pentru Soluția 2 s-au folosit ca bază costurile de investiții aferente Soluției 1 și s-a scazut costul aferent reducerii liniei de conducă și de asemenea s-a adăugat costurile de investiții aferente construcției noilor puțuri. Costurile de investiții din cadrul Solutiei 1 sunt prezentate în următorul tabel 1.7.

Tabel 1.7. Costul investitiei pentru Soluția 2

Costurile de investiții pentru Solutia 2 sunt similare cu cele pentru Solutia 1. Cu toate acestea considerând costurile de funcționare și întreținere, trebuie să fie luate în considerare cheltuielile suplimentare de exploatare a puțurilor din comuna Matca. Toate celelalte costuri de întreținere și de funcționare sunt similare.

Valoarea totală a costurilor (de investiții și de funcționare și de costurile de întreținere) pentru Solutia 2 sunt ușor mai ridicate decât cele pentru Solutia 1. Valoarea totală a investiției este de 11,705,071 EUR

Solutia recomandată

În urma comparării celor două soluții care ar putea fi implementate am observat că pentru Soluția 2 sunt necesare a fi construite puțuri suplimentare pentru. alimentarea cu apă în comuna Matca, este necesară o nouă stație de clorurare ,trebuie angajat personal calificat pentru a opera sistemul de alimentare cu apă. Acest lucru ar genera costuri suplimentare ceea ce nu este benefic pentru societate.

Pentru Soluția 2 , nu este necesară construirea unei conducte de legătură (de lungime redusă) între cele două localități.

Astfel, în urma analizării celor două soluții am ajuns la concluzia că Solutța 1 – sistemul centralizat de furnizare a apei de alimentare cu apă pentru această zonă, este cea mai benefică de implementat , datorită faptului că operațiunea și costurile de întreținere vor fi semnificativ mai mici .

Analiza economico-financiară Apa canal S.A.

Considerăm activitatea ce constă în operarea serviciilor de alimentare cu apă, canalizare și epurarea apelor uzate din cadrul societății Apă Canal Tecuci S.A. prezentată printr-un sistem de indicatori (vezi tabelul 1.8.).

Conform indicatorilor din tabelul 1.8. rezultă că activitatea societații Apă Canal Tecuci. a crescut față de anul 2013 concretizată printr-un nivel al cifrei de afaceri mai mare decât cel înregistrat în anul 2014 de 9,58%.

Comparativ însă, resursa umană, evidențiată prin numărul mediu de salariați a crescut și ea , chiar într-un ritm mai accentuat decât cifra de afaceri, cu 9,64 %. O asemenea situație ne îndreptățește să afirmăm că în activitatea firmei nu a fost respectată corelația de echlibru și eficiență între indicatorul de efect ,, cifra de afaceri și indicatorul de effort ,,numărul mediu al salariaților. Astfel indicatorul de efect este mai mic decât indicatorul de effort.

Observăm că sunt înregstrate creșteri atât în ceea ce privește timpul de muncă pe salariat pe zi de 7,52% , cât și în ceea ce privește timpul de muncă pe salariat pe an, acesta din urmă înregistrând o creștere de 3,4%.

Aceste evoluții ale numărului mediu de salariați și ale timpului de muncă pe salariat au făcut posibilă creșterea timpului total de muncă exprimat în zile cu 13,37% , și exprimat în ore cu 21,90%.

În raport de toate aceste evoluții în cadrul societății , putem spune că productivitatea exrpimată în cele trei forme ( productivitatea medie anuală, productivitatea medie zilnică, productivitatea medie orară) a înregistrat un regres față de anul 2013.

Creșterea mai accelerată a numărului mediu de salariați în comparație cu cea a cifrei de afaceri a însemnat un declin a productivității medii anuale de 0,05%.

Creșterea mai accelerată a timpului total de muncă exprimat în zile , față de niveul cifrei de afaceri a însemnat un declin a productivității medii zilnice de 3.34%.

O influență mai mare s-a inregistrat în privința productivității medii orare. Datorită faptului că timpul total de muncă exprimat în ore a înregistrat o creștere de 21,90% față de creștere cifrei de afaceri cu 9,58%, nivelul productivității medii orare s-a diminuat cu 10.1%.

Tabel 1.8. Analiza productivitatii muncii în cadrul societății Apă Canal Tecuci S.A.

Total timp de muncă (zile) = nr. mediu de salariați * timp de muncă pe salariat pe an(zile)

Total timp de muncă exprimat în ore = total timp de muncă(zile) * timp de muncă pe salariat pe zi(h)

Productivitarea medie anuală (mii lei/salariat) = Cifra de afaceri /numărul mediu de salariați

Productivitatea medie zilnică(mii lei/zi) = cifra de afaceri / total timp de muncă (zile)

Productivitatea medie orară (mii lei/h) = Cifra de afaceri / Total timp de muncă exprimat în ore

Schema factorială

Determinarea acțiunii factorilor

Variația productivității muncii înregistrată la nivelul societății care este egală cu diferența dintre productivitatea muncii din anul curent (2014) și productivitatea muncii din anul anterior (2013)

3.1

Înlocuind numeric în ecuația 3.1. productivitatea medie anuală din anul 2014 și productivitatea medie anuală din anul 2013 obținem:

mii lei

Din care:

3.2

– variația productivității medii anuale în funcție de numărul de zile lucrate de un salariat din cadrul societății

Astfel, variația productivității medii anuale în funcție de numărul de zile lucrate de un salariat din cadrul societății va fi egală cu diferența dintre numărul de zile lucrate de un salariat în perioada curentă si numărul de zile lucrate de un salariat din perioada anterioară, înmulțită cu productivitatea medie zilnică din perioada anterioară.

Înlocuind numeric în relația 3.2. vom obține:

variația productivității medii anuale în funcție de productivitatea medie zilnică care va fi egală cu produsul dintre numărul de zile lucrate de un salariat si diferența dintre productivitatea medie zilnică din perioada curentă și productivitatea medie zilnică din perioada anterioară.

3.3.

Înlocuind numeric în ecuația 3.3. vom obține:

Din care:

– variației productivității muncii în funcție de numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat, care va fi egală cu produsul dintre numărul de zile lucrate de un salariat în perioada curentă, diferența dintre numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat în perioada curentă și numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat în perioada anterioară, și productivitatea medie orară.

3.4.

Înlocuind numeric în ecuația 3.4. vom obține:

– variația productivității medii a muncii în funcție de productivitatea medie orară, care va fi egală cu produsul dintre numărul de zile lucrate de un salariat în perioada curentă , numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat în perioada curentă și diferența dintre variația productivității medii orare.

3.5.

Înlocuind numeric în această relație vom obține:

Din care:

-variația productivității medii anuale în funcție de structură care va fi egală cu produsul dintre numărul de zile lucrate de un salariat în perioada curentă , numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat în perioada curentă, și raportul dintre diferența productivității medii orare recalculate și productivității medii orare din perioada anterioară.

3.6.

Unde:

Productivitatea medie orară recalculată=

Productivitatea medie orară în perioada anterioară =

Înlocuind numeric în relația 3.6. vom obține:

-variația productivității medii anuale în funție de productivitatea orară pe produse/grupe de produse care va fi egală cu produsul dintre numărul de zile lucrate de un salariat în perioada curentă , numărul de ore lucrate într-o zi de un salariat în perioada curentă și diferența dintre productivitatea medie orară în perioada curentă și productivității medii orare recalculate

3.7.

Unde:

Productivitatea medie orară în perioada curentă =

În urma înlocuirii numerice în relația 3.7. vom obține:

Verificare rezultatelor obtinute este prezentată în figura 3.2.

Figura 3.2.

Din punct de vedere factorial, diminuarea productivității medii anuale față de anul 2013 cu 22,1452 mii lei , a fost determinată de influența a doi factori cu acțiune directă și a patru factori cu acțiune indirectă.

Dacă creșterea numarului de zile lucrate de un salariat de la 235 la 243 de zile într-un an s-a reflectat într-o creștere a productivității muncii de 1.581,843428 mii lei , diminuarea productivității medii zilnice cu 3.34%( vezi tabel 3.1) a însemnat în mărimi absolute o reducere a productivității muncii cu 1.603,988568 mii lei.

Dintre factorii cu acțiune directă (vezi figura 3.1.) numai timpul de muncă pe salariat pe zi exprimat în ore a avut o influență pozitivă și în sens favorabil asupra productivității muncii. Creșterea acestuia cu 7,52% s-a concretizat într-o productivitate medie a muncii mai mare cu 3.616,52 mii lei .

Influența negativă ți în sens nefavorabil, care a inflențat cel mai mult evoluția productivității medii anuale a avut-o reducerea productivitații medii orare. Scăderea productivității medii orare cu 10,1% față de anul 2013 a avut ca efect o diminuare a productivității medii anuale cu 5.220,53 mii lei , la aceasta contribuind în mod substanțial structura de producție a societății.

În concluzie, putem spune că inflența pozitivă a factorilor cumulată asupra societății Apă Canal S.A. a fost devansată de influența cumulată a factorilor negativ , ceea ce a condus la diminuarea productivitații medii anuale cu 22,1451 mii lei.

Concluzii

Țara noastră se confruntă cu probleme destul de serioase, pe care ar trebui să le rezolve, în ceea ce privește calitatea apei potabile, acest lucru datorându-se lipsei fondurilor.

În prezent, în România există circa 1300 de stații de tratare a apei.

În anul 2005, aproximativ 74% din apele uzate , provenite de la principalele surse de poluare, au fost deversate în râuri insuficient epurate. Din volumul total de ape uzate care necesită tratare, peste 30% au fost epurate.

Una dintre cauzele principale în domeniul tratării apelor îl constituie, după cum am menționat și mai sus, lipsa banilor , implementarea directivelor din domeniul alimentării cu apă implică eforturi financiare considerabile

Costurile necesare implementarii standardelor în materie de calitatea apei au fost estimate la circa 17 miliarde de euro și vor fi susținute în mare parte de Uniunea Europeană (circa 400 milioane euro anual), precum și de bugetul statului în limita fondurilor disponibile.

La capitolul de monitorizare a calitatii apelor există de asemnea probleme. Conform rapoartelor de implementare a directivelor europene, în prezent exista 359 de surse punctiforme semnificative de poluare a apelor, o treime din cele 2.347 de corpuri de apa din Romania sunt "puternic modificate", iar 43% din ele risca sa nu atinga obiectivele de mediu la aderare.

Totodata, este nevoie de un control mai riguros al poluării cursurilor de apă în zonele industriale, limitarea descărcării deșeurilor de orice fel în apă, alături de investiții în realizarea stațiilor de epurare a apelor uzate, în zona marilor aglomerări urbane.

Pentru realizarea acestor deziderate este nevoie de solidaritate și acțiune concertată a tuturor factorilor implicați. Pentru a face față acestor provocări, trebuie să ne schimbăm atitudinea față de apă, prin recunoasterea importanței pe care aceasta o are asupra dezvoltării sociale și a vieții, în general.

Utilizarea durabilă a resurselor de apă și promovarea unor bune practici agricole, adaptate la noile cerințe climatice, reprezintă doar două exemple de acțiune pentru atingerea stării bune a apei

Bibliografie

Cărți

Alexandra Banu, Elemente de ingineria și protecția mediului , Ed. Tehnică, București, 2007

Gavrilescu Elena, Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului , ed. Sitech, Craiova, 2008

Lelița Oprean, Apa-resursă fundamentală a dezvoltării durabile, Ed. Academiei Române, București,2012

Mircea Nicoară, Dorel Ureche, Ecologie acvatică, Ediția a II-a, Ed.Pim, Iași, 2008

Mioara Surpățeanu, Elemente de chimia mediului, ed Matrix Rom, București, 2004

Mircea Voiculescu, Poluarea și protecția mediului, Ed Universității de vest, Timișoara, 2012

Savin Constantin, Hidrologie și protecția calității apelor,, Ed. Sitech, Craiova,2007

V. Rojanschi, Cartea operatorului din stații de tratare a apelor, Ed. Tehnică, București, 1999

Reviste

The united nations world water development report 4 volume 1, Managing Water Report under Uncertainty and Risk

Revista presei din 20 martie 2013

Surse internet

http://www.apa-canal.ro/

http://www.apanovabucuresti.ro

http://www.business24.ro

Homepage

http://www.enqan.ro

http://www.inhga.ro/

http://www.geocities.ws

http://statistici.insse.ro

http://www.ziare.com

Legislație

Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile cu modificările și completările ulterioare