Politici Si Optiuni Contabile Privind Evaluarea Imobilizarilor Corporale

CUPRINS

Cuprins……………………………………………………………………………………………………………………..1

Introducere………………………………………………………………………………………………………………..2

Capitolul 1 Delimitări conceptuale privind imobilizările corporale……………………………..3

Definiții și clasificări privind imobilizările corporale………………………………………….3

1.2 Evaluarea și recunoașterea inițială……………………………………………………………………….4

1.2.1 Evaluarea imobilizărilor corporale la intrarea în entitate………………………………………….4

1.2.2 Recunoașterea imobilizărilor corporale………………………………………………………………….8

Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale…………………………………………………….9

1.3.1 Amortizarea imobilizărilor corporale……………………………………………………………………..11

1.3.2 Evaluarea imobilizărilor corporale la inventariere……………………………………………………13

1.3.3 Evaluarea imobilizărilor corporale în bilanț…………………………………………………………….14

1.3.4 Deprecierea imobilizărilor corporale………………………………………………………………………15

1.3.5 Evaluarea la ieșire (derecunoasterea) a imobilizărilor corporale…………………………………16

CAPITOLUL II – STUDIUL DE CAZ

Metodologia cercetării și analiza rezultatelor…………………………………..18

2.1. Metodologia cercetării…………………………………………………………………………………………..18

2.2 Analiza rezultatelor………………………………………………………………………………………………..19

2.2.1. Prezentarea societății……………………………………………………………………………………………19

2.2.2. Politici și opțiuni contabile……………………………………………………………………………………19

2.2.3. Situația imobilizărilor corporale…………………………………………………………………………….20

2.3 Concluzii și propuneri……………………………………………………………………………………………31

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………..34

Introducere

Moto:

“ Ar trebui ca întotdeauna să planificăm cheltuielile noastre după veniturile pe care le avem; acest obicei constituie însăși esența cinstei. “

S. Smiles

Am ales tema „Politici și opțiuni contabile privind evaluarea imobilizărilor corporale” deoarece mi s-a părut cea mai deosebită și importantă în ceea ce privește imobilizările corporale. În elaborarea lucrării am încercat să folosesc cunoștiințele pe care le-am dobândit pe parcursul celor trei ani de studiu.

Lucrarea este structurata pe două capitole. În prima parte a lucrării am încercat să tratez definițiile și clasificările imobilizărilor corporale cât și evaluarea inițială, evaluarea ulterioară, reevaluarea, amortizarea imobilizărilor, deprecierea și derecunoașterea acestora.

În a doua parte a lucrării, care este studiu de caz, am făcut o scurtă prezentare în care a menționat denumirea firmei, obiectul de cativitate, produsele pe care le pune la dispoziția clienților, cât și o analiză a modului de evaluare la intrare și ieșire a imobilizărilor corporale, evoluția acestora de-a lungul anilor și a calculat câțiva indicatorilor economico- financiari.

La sfârșitul acestui capitol am adăugat propriile concluzii și propuneri privind această lucrare.

Contabilitatea semnifică știința și arta stăpânirii afacerilor, având ca scop inregistrarea, clasificarea, prelucrarea, și stocarea informațiilor exprimate valoric referitoare la tranzacțiile și evenimentele cu caracter financiar care au loc în cadrul unei entități,

Capitolul 1 Delimitări conceptuale privind imobilizările corporale

Definiții și clasificări privind imobilizările corporale

In general, imob corporale, numite și active tangibile, se definesc ca bunuri cu conținut material, fiind active deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi date în locație terților, active care vor fi utilizate pe parcursul mai multor exerciții.

Standardul international care se referă la imobilizările corporale este denumit IAS 16 Imobilizări corporale.

La nivel internațional, reglementările aplicabile imobilizărilor corporale sunt IAS 40 Investiții imobiliare, IAS 41 active biologice și IAS 36 deprecierea activelor.

În cadrul acestei lucrări, vom aborda problematica imobilizărilor corporale prin prisma stadardului IAS 16.

La nivel internațional, activele imobilizate corporale fac obiectul standardului IAS 16, în care oferă informații referitoare la :

Identificarea momentului de recunoaștere a imobilizărilor corporale;

Determinarea valorii contabile;

Evaluarea cheltuielilor cu amortizarea și a pierderilor din depreciere aferente ;

Atât în Standardul Internațional IAS 16 cât și în Ordinul 1802/2014, imobilizările corporale au aceeași definiție.

În România un activ este recunoscut ca imobilizare corporală dacă îndeplinește două condiții: să aibă durata de funcționare mai mare de un an, valoarea unui activ sa fie peste 2500 lei.

Aceste condiții au condus la crearea unui tip de activ in bilanțul din Romania și anume obiectele de inventar. “Durata de viață utilă a imobilizărilor corporale este: Perioada de timp în cursul căreia un activ se așteaptă să fie utilizat de către entitate, numărul unitaților de producție s-au al unitaților similar ce se așteapta a fi obținute de catre entitate prin utilizarea activului.”

Clasificarea imobilizărilor corporale

În România, din componența imobilizărilor corporale fac parte:

Terenuri și construcții;

Instalații tehnice și mașini;

Alte instalații, utilaje și mobilier;

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție;

Investiții imobiliare;

Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale;

Active biologice productive

Noile reglementări contabile reprezentate de OMFP 1802/2014 au adus ca elemente noi, individualizate prin categorii distincte în cadrul imobilizărilor corporale, următoarele: investițiile imobiliare, activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale și activele biologice productive.

a) Terenurile reprezintă imobilizările corporale ce au o durată de utilitate nelimitată, fiind nesupuse amortizării. În schimb , investițiile efectuate pentru amenajarea terenului sau alte lucrări similare se supun amortizării. (Caraiani, Lungu, 2013, pagina 42)

Construcțiile sunt imobilizări corporale simboilizate de clădiri cumpărate de la terți sau din producția personală, care cedează amortizării deoarece construcțiile au o perioada de folosință restânsă. Terenurile și construcțiile sunt înregisrate în contabilitate diferit. (Caraiani, Lungu, 2013, pagina 42)

b) Instalațiile tehnice și mașininile sunt imobilizări reprezentate de echipamente tehnologice, aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport. Potrivit legislației din România, sunt considerate imobilizări corporale obiectul singular sau grupul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții : au o valoare mai mare de 2.500 lei și o durată normală de funcționare mai mare de un an. (Caraiani, Lungu, 2013, pagina 42)

c) Alte instalații, utilaje și mobilier cuprind mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale, precum și alte active corporale.

d) Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă imobilizările care nu au fost terminate pentru necesitățile personale efectuate de entitate sau de terți.

e) Investițiile imobiliare reprezintă bunurile imobiliare, adică terenuri și clădiri, deținute de proprietar sau locatar într-un contract de leasing financiar pentru a realiza chirii sau pentru a valoriza capitalul mai mult decât pentru a le utiliza în procesul de producție, pentru furnizarea de bunuri și servicii, în scopuri administrative sau pentru a le vinde în cadrul activității ordinare.

g) Activele biologice productive sunt formate din animale vii și plante.

Ias 16 nu impune o clasificare a imobilizărilor corporale, ci oferă exemple de elemente care se pot încadra în această categorie: terenuri și clădiri, mașini și echipamente, nave, aeronave, automobile, mobilier, instalații, piese de schimb și asamblare și echipament de birotică.

1.2 Evaluarea și recunoașterea inițială

Orice evaluare prezentă se află între o valoare trecută (cost istoric) și o valoare estimată, pe care entitatea o așteaptă să o realizeze pe viitor. Conform OMFP 1802/2014 și IAS 16 există trei momente în care imobilizările corporale trebuie evaluate:

evaluarea la intrarea în entitate;

evaluarea la inventariere și prezentarea în bilanț;

evaluarea la ieșirea din entitate.

De asemenea ambele reglementari prevăd ca politică contabilă alternativă de evaluare a imobilizărilor corporale la valoarea justă.

1.2.1 Evaluarea imobilizărilor corporale la intrarea în entitate

La intrarea imobilizările corporale în entitate, bunurile sunt evaluate și înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare după cum urmează:

imobilizările corporale produse de către entitate sunt înregistrate la costul de producție

imobilizările corporale procurate cu titlu oneros se înregistrează la costul de achiziție;

bunurile aduse ca aport la capitalul social al entității sunt recunoscute la valoarea de utilitate (de aport) convenită în urma unei evaluării acestora

bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventar se evidențiează la valoarea justă.

Valoarea justă și valoarea de aport se substituie prețului de achiziție. Determinarea valorii juste se face după informațiile de pe piață prin efectuarea unei estimări, de regulă, de persoane autorizate conform legii. Daca nu există date pe piață în ceea ce privește valoarea justă, din cauza unor frecvențe reduse a tranzacțiilor și a naturii activelor, valoarea justă se mai poate calcula și prin alte moduri de către evaluatorii autorizati.

La activele fabricate prin producție proprie, evaluarea inițială se face la costul de producție, care cuprinde toate cheltuielile fixe și variabile, care sunt ocazionate de transformarea materiilor prime și materialelor în imobilizări.

În calculul costului de producție se includ următoarele elemente: cheltuieli cu materialele directe; cheltuieli cu energia consumată în scopuri tehnologice; cheltuieli cu manoperă directă; alte cheltuieli directe de producție; cota cheltuielilor indirecte de producție alocată.

Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor si care sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au avut loc:

pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise;

cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;

cheltuielile generale de administrație care nu participă la formarea stocurilor.

Costul de achizitie al imobilizărilor corporale este format din:

prețul de cumpărare, mai puțin reducerile comerciale, care includ și taxele vamale și alte taxe care nu se recuperează;

orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locație și în starea sa de funcționare (cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi incluse în cumpararea de bunuri);

estimarea inițială a costurilor de demontare și de mutare ale elementului și restaurarea amplasamentului unde va fi mutat;

Conform OMFP 1802/2014 și IAS 16 reducerile de preț se scad din costul de achiziție. Atât în Ordinul 1802 și IAS 16 sunt prevăzute costuri atribuibile directe imobilizărilor corporale, dar și costuri care nu intră în costul unei imobilizări corporale. Exemple de costuri care pot fi atribuite direct sunt:

costurile care rezultă din construirea imobilizării corporale sau achiziționarea unui element de imobilizări, în care le sunt oferite angajaților;

costurile de amenajare a amplasamentului;

costurile inițiale de livrare și manipulare;

costurile de instalare și asamblare;

costurile de testare a funcționării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasament și la starea de funcționare (cum ar fi eșantioanele produse la testarea echipamentului);

onorariile profesionale;

Exemple de costuri care nu pot fi incluse în costul unei imobilizări corporale:

costurile de deschidere a unei noi instalații;

costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate și activități promoționale);

costurile de desfășurare a unei activități într-o locație nouă sau cu o nouă clasă de consumatori (inclusiv costurile de formare a personalului);

costurile administrative și alte costuri de regie generale.

În reglementările din România, costul de achiziție reprezintă prețul de cumpărare și cheltuielile conexe, unde se scad reducerile prețului de achiziție. În costul de cahiziție pot fi incluse și comisioane, taxe de la notariat, precum și alte cheltuieli conexe care nu pot fi recuperate. În costul de cahiziție mai sunt adăugate și cheltuielile de transport

Eventualele reduceri comerciale acordate de furnizor atunci când cumpărăm nu se includ în costul de achiziție. Altfel spus, atunci când furnizorii dau reduceri comerciale pe factura de cumpărare, costul de achiziție al bunurilor se ajustează. Aceste reduceri comerciale sunt înregistrate sub forma unui venit, iar reducerile financiare, ca și reducerile comerciale, nu au nici o influență asupra costului de achiziție al imobilizării corporale.

Exemplu de reduceri comerciale:

“a) rabaturile, se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra prețului de vânzare

b) remizele, se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferential

c) risturnele, sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate cu același terț”.

Cand recunoaștem o imobilizare corporală ca activ, aceasta trebuie analizată la costul pe care îl are conform regulilor de evaluare din noile reglementări contabile, asupra modalității de intrare in întreprindere.

Dacă imobilizarea corporală necesită și instalare, în costul acesteia se includ: costurile de instalare și asamblare, costurile de amenajare a amplasamentului, costurile de testare și funcționare a activului.

Calculul și înregistarea costului de achiziție:

Pe data de 05/01/2012 s-a achiziționat un sistem de supraveghere video la prețul de 3.400 ron, TVA deductibilă.

Achiziție sistem supraveghere

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 4.216 lei

214 “Mobilier, aparatură birotică, 3.400 lei

alte active corporale”

4426 “TVA deductibilă ” 816 lei

Valoarea justă se definește ca fiind prețul care ar putea fi primit pentru vânzarea unui activ sau ar putea fi plătit pentru stingerea unei datorii.

Valoarea contabilă reprezintă valoarea în care activul este recunoscut în bilanț după ce am scăzut amortizarea cumulată până la acea dată și pierderile cuulate din depreciere.

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare, conform Ordinului 1802/2014, reprezintă acele cheltuieli care se desfășoară la o imobilizare corporală în funcție de beneficiile economice viitoare potrivit criteriilor de recunoaștere a imobilizărilor.

Cheltuielile ulterioare sunt tratate în trei moduri:

costul cheltuielilor de întreținere sau reparații sunt recunoscute ca și cheltuieli ale perioadei;

se adaugă valorii contabile dacă sunt efectuate pentru îmbunătațirea performanței activului;

atunci când cheltuiala este pentru înlocuirea sau renovarea unei componente, este recunoscută ca activ distinct ce le înlocuiește pe cele scoase din activ.

Cheltuielile ulterioare sunt cheltuieli efectuate intr-un anumit interval de timp. Daca aceste cheltuieli imbunatatesc performanta initiala a activului si in consecina majoreaza beneficiile economice viitoare asteptate de la activ, vor fi recunoscute prin majorarea valorii contabile a activului la care se refera.

Printre cheltuielile care îmbunătățesc performanțele unei imobilizări, conform IAS 16, amintim:

modificările care conduc la creșterea duratei de viață sau capacității activului;

modificarile care îmbunătățesc calitatea produselor pe care le fabrică o entitate;

adoptarea unor procedee noi de producție care să permit o reducere a cheltuielilor de exploatare

În reglementările din România “entitatea recunoaște în valoarea contabilă a unui element de imobilizare corporală costul parții înlocuite, când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinește criteriile de recunoașere a imobilizărilor”

Alte cheltuieli, cum ar fi cheltuieli privind reparațiile și întreținerea, efectuate pentru a păstra beneficiile viitoare estimate inițial de firmă sau cheltuieli cu serviciile după vânzare, trebuie recunoscute ca și cheltuieli (clasa 6) și înregistrate în contul de profit și pierdere când au loc.

În valoarea contabilă a unui bun care face parte din categoria imobilizărilor corporale, întreprinderea recunoaște valoarea părții înlocuite a unui astfel de bun dacă acea valoare a fost suportată de entitate. Unele reparații și cheltuieli de întreținere, care nu permit activului decât să atingă nivelul de performanță așteptat, în momentul intrării sale în întreprindere rămân în cheltuielile exercițiului.

Înregistrarea unei cheltuieli ultrioare:

Presupunând că societatea ar schimba hardul pe care sistemul înregistrează, cu unul mai mare pentru o eficiență mai sporită, atunci cheltuiala va mări valoarea de inventar a imobilizării corporale. Presupunând că această sumă este tot de 250 lei, înregistrarea va fii:

Înregistrare cheltuială

% = 401 250 lei

214 “Furnizori” 201,6 lei

“Mobilier, aparatură birotică, alte active corporale”

4426 “TVA deductibilă ” 48,4 lei

1.2.2 Recunoașterea imobilizărilor corporale

Cu ajutorul politicilor contabile stabilim regulile pentru a identifica o imobilizare corporală.

Pentru ca un element de imobilizare corporală să fie recunoscut ca activ trebuie să îndeplinească două condiții:

Activul să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate

Costul unui activ să fie evaluat în mod credibil

Pentru ca prima condiție să fie îndeplinită entitatea trebuie să dețină un activ productiv.

A doua condiție de recunoaștere, este satisfăcută dacă tranzacția de schimb evidențiază cupmpărarea activului, identificând astfel costul acestuia. În cazul realizării unui activ imobilizat de entitate, măsurarea obiectivă a costului poate fi obținută prin tranzacțiile cu terții privind achiziționarea de materiale, forță de muncă, precum și alte intrări folosite în procesul de producție.

Unele piese de schimb și echipamentele de service sunt înregistrate ca stocuri și sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când sunt consumate. Piesele de schimb sau echipamentele de service care sunt folosite numai la un element de imobilizări corporale, sunt considerate imobilizări corporale. “Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt in curs de aprovizionare (grupa 22 Imobilizări corporale în curs de aprovizionare din Planul de conturi general).”

Potrivit IAS 16, atunci când componentele unei imobilizări corporale oferă beneficii entității, diferit sau au durate de viață diferite, în care se utilizează rate și metode de amortizare diferite, ele trebuiesc recunoscute separat. De exemplu, dacă avioanele și motoarele lor au durate de viață diferite, ele trebuiesc amortizate separat. Achiziția unor imobilizări corporale pentru siguranță sau din motive legate de mediu, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare, poate fi necesară unei entități în obținerea de beneficii economice viitoare din alte active.

Costurile ulterioare recunoașterii inițiale a elementelor de imobilizări corporale conțin două tratamente:

Costurile cu reparațiile curente și întreținerea imobilizărilor corporale nu sunt recunoscute la valoarea contabilă deoarece ele nu respectă cele două condiții pentru recunoașterea unui activ, iar acest cost va fi recunoascut în profitul sau pierderea perioadei;

Atunci când o componentă a imobilizării corporale este înlocuită, costul componentei va mării valoarea imobilizării corporale doar atunci când cele două condiții de recunoaștere a unui activ sunt indeplinite.

Conform Ordinului 1802/2014, în categoria imobilizărilor corporale sunt urmărite diferit investițiile imobiliare, activele biologice care produc pentru entitate și activele de explorare și estimare a resurselor minerale.

Politicile legate de recunoașterea activelor ca investiții imobiliare sunt descrise atât de IAS 40, cât și de Ordinul 1802.

Ținând cont ca în clasa imobilizărilor corporale se urmăresc activele biologice care produc pentru entitate, ele sunt orice alte active, „altele decât activele biologice care fac parte din stocuri, de exemplu animalele de lapte, vița-de-vie, pomi fructiferi și copacii din cae se obține lemn de foc,dar care nu sunt tăiați”.Conform standardului internațional IAS 41 activele biologice sunt utilizate pentru evaluarea și contabilizarea acestora, a producției agricole de la punctele de recoltare și a subvențiilor primite ca urmare a deținerii de active biologice. Activele biologice nu provin din resurse negestionate.

Producția agricolă reprezintă produsul recoltat din activele biologice ale entității.

Recolta reprezintă separarea producției de activul biologic sau incetarea vieții activului biologic.

O entitate trebuie să recunoască un activ biologic atunci când:

Entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor dinainte;

Beneficiile economice viitoare sa revină întreprinderii ;

Valoarea justă poate fi evaluată în mod legal;

Conform IAS 41 „un activ biologic va fi evaluat la recunoașterea inițială și la fiecare dată a bilanțului la valoarea justă minus costurile estimate vanzării.”

La recunoașterea inițială a activului biologic pot apărea și câștiguri și pierderi care trebuie incluse în profitul net sau pierderea în perioada în care a aparut. Exemplu de caștig la activele biologice este atunci când se naște un vițel, iar pierderea apare deoarece când calculăm valoarea justă, costurile cu vânzarea sunt scăzute, mai puțin costurile estimate la punctul de vânzare a activului biologic. „Un câștig sau o pierdere care apare la recunoașterea inițială a produselor agricole la valoarea justă minus costurile cu vânzarea trebuie incluse în profitul sau pierderea netă pe perioada în care apar.„

1.3 Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale

Modelul bazat pe cost istoric si modelul bazat pe valoarea justa

Conform Ordinului 1802 și IAS 16 evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale se realizează la valoarea reevaluată, care este valoarea justă la acel moment al reevaluării, mai puțin oricare amortizare însumată și pierderile ulterioare însumate din depreciere.

Dacă am efectuat reevaluarea imobilizării corporale, acest lucru trebuie evidențiat în notele explicative, împreună cu elementele care s-au supus reevaluării, cu metoda prin care s-au calculat valorile reevaluate și elementul care a fost afectat în contul de profit și pierdere. Conform Ordinului 1802/2014 „în cazul în care se efectuează reevaluarea, diferența dintre valoarea rezultată în urma evaluarii pe baza costului de achiziție sau a costului de producție și valoarea rezultată în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanț la rezerva din reevaluare, la categoria elementului „Capital și rezerve” ( contul 105).”

Pentru evaluarea ulterioară, IAS 16 îți permite să alegi una dintre cele două metode:

Modelul sau evaluarea la cost istoric, în care din acesta se scad amortizările însumate și cu pierderile din depreciere;

Modelul valorii juste sau modelul reevaluării, în care se determină prin diferența între valoarea justă la data reevaluării și orice amortizare însumată și pierderi acumulate prin depreciere

Dacă o entitate a ales modelul doi “modelul valorii juste”, atunci reevaluările trebuiesc efectuate cu o regularitate pentru ca valoarea contabilă să nu difere de cea care ar fi fost determinată prin utilizarea valoarii juste.

Aplicarea acestui tratament contabil (reevaluarea) implică abandonarea costului istoric ca bază pentru evaluarea imobilizărilor corporale și adoptarea valorii juste la data reevaluării. Cu ajutorul acestei baze de evaluare situațiile financiare întocmite pot prezenta valori cât mai apropiate de valoarea justă la data raportării.

Reevaluarea depinde de modificarea valorii juste a imobilizărilor corporale, iar dacă valoarea justă a unui activ, care a fost reevaluat, diferă semnificativ de valoarea contabilă, atunci trebuie făcută o nouă reevaluare. La imobilizările care prezintă modificări mari, se recomandă reevaluări anuale, iar pentru celelalte imobilizări se considera suficiente reevaluările realizate la 3-5 ani. Respectarea acestor prevederi asigură permanența valorii juste ca bază de evaluare pentru imobilizări, deoarece “orice variație semnificativă a valorii juse este integrată în situațiile financiare cu ajutorul reevaluărilor”. O schimbare a bazei de evaluare pentru un activ semnifică schimbarea bazei pentru toate activele din clasa respectivă.

În ceea ce privește înregistrarea contabilă a reevaluărilor, IAS 16 recomandă două metode:

Metoda valorii brute presupune reevaluarea costului istoric și a amortizării însumate,astfel încât valoarea contabilă, după reevaluare, să fie egală cu valoarea justă. La această mtodă se va calcula un indice ca raport între valoarea justă/ valoarea contabilă netă care se calculează prin diferență intre valoare brută – amortizare cumulată.

Metoda valorii nete reprezintă reevaluarea valorii contabile, după ce valoarea amortizării însumate la data reevaluării a fost dedusă din costul istoric. Această metodă este folosită pentru imobilizările care au fost reevaluate la valoarea de piață.

Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii aferent unui element de imobilizări corporale poae fi transferat direct la rezultatul reportat aunci când activul este derecunoscut, iar aceasta înseamnă că întregul surplus din reevaluare poate fi transferat la rezultatul reportat când activul este vândut sau casat.

În cazul în care valoarea reevaluată este mai mare decat valoarea contabilă, aceasta se tratează ca o crestere a rezervei din reevaluare care trebuie înregistrată în cadrul elementului “Capital și rezerve”, asta dacă nu a existat în urmă o scadere recunoscută ca o cheltuială și ca un venit, în măsura în care compensează o reevaluare negativă (cheltuială) aferentă activului respectiv.

Dacă valoarea reevaluată este mai mica decât valoarea contabilă, aceasta se înregistrează ca o cheltuială cu toată suma deprecierii, iar “cu toate acestea, o diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută din surplusul din reevaluare corespunzător aceluiași activ, în măsura în care diminuarea nu depașește evaluarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare.”

Sumele, care sunt diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor, trebuie înregistrate separat în contul de profit și pierdere (contul 755 “venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale” și contul 655 “cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale”.

În cazul reevaluării unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată este:

Recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului, iar după reevaluare valoarea contabilă să fie egală cu valoarea activului reevaluat. Metoda se folosește cu ajutorul unui indice.

Eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalcultată la valoarea reevaluată a activului.

“În cazul terenurilor și clădirilor care au fost reevaluate și au făcut obiectul unei cedări parțiale, la scoaterea din evidență a acestuia, diferența din reevaluarea aferentă parții cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare”, care se inregistrează cu ajutorul contului 1175 “rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din reserve din reevaluare”.

1.3.1 Amortizarea imobilizărilor corporale

Alocarea în mod sistematic pe intraga durată de funcționare a activului poartă denumirea de amortizare. Valoarea amorizabilă reprezintă costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Valoarea reziduală semnifică suma netă pe care o firmă o estimează că o va obține din vânzarea activului, la sfârșiul duratei de viață utilă, după scăderea cheltuielilor estimate.

Durata de viață utilă reprezintă perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate sau numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimeaza că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv. Aceasta se stabilește de către managementul entității în funcție de mai mulți factori, astfel:

Utilizare preconizată a activului

Uzura fizică, luându-se în considerare factorii operaționali ( de exemplu, numărul de ture) și programul de întreținere și reparații al entității

Uzura morală tehnică și comercială la care este supus activul

Limite legale de utilizare, ca de exemplu, datele de expirare a contractelor de leasing.

Codul fiscal din România precizează că “imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot și set. Pentru componentele incluse în structura unui activ corporal, a căror durată normal de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină separat, pentru fiecare componenta în parte.

Metodele de amortizare trebuie aplicate conform principiului permanenței metodelor. Imobilizările corporale se amortizează începând cu luna următoare de la data punerii lor în funcțiune și se continuă până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, ținând cont și de durata normală de utilizare a imobilizărilor corporale.

În general, în România, stabilirea amortizării se face prin aplicarea unor cote de amortizare la valoarea de intrare a imobilizării

Potrivit Reglementărilor din România, Ordinul 1802/2014, există patru metode de calcul al amortizării: metoda liniară, metoda degresivă, metoda accelerată și metoda calculului pe unitate de produs, dacă este specificată acestă metodă.

IAS 16 se deosebește de Ordinul 1802/2014, prin faptul că în standard nu este recunoscută amortizarea accelerată.

Potrivit IAS 16 metoda de amortizare se folosește periodic, iar dacă în legătură cu estimarea beneficiilor economice aduse de activele respective este constatată o modificare, metoda de amortizare trebuie schimbată pentru a reflecta corect modificarea. Cheltuielile cu amortizarea sunt recunoscute în contul de profit și pierdere. Dacă bunul este reparat sau îmbunătățit, amortizarea poate să continue. În cazul în care folosirea imobilizărilor corporale a fost întreruptă pe o perioadă îndelungată, durata de utilizare trebuie justificată.

Porivit IAS 16, în ceea ce privește amortizarea imobilizărilor corporale folosite în activitățile de dezvoltare, ea poate fi inclusă în costurile activelor necorporale, fiind recunoscute de IAS 38 Imobilizări necorporale.

Metoda de amortizare liniară este calculată „prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora.”

Presupune recuperarea valorii de intare, în transe egale, pe toată perioada de amortizare:

Amortizarea anuală, care se calculează ca raport intre valoarea contabilă de intare și perioada normală de funcționare.

Amorizare lunară= amortizare anuală/ 12

Amortizare care se calculează cu ajutorul coeficientului de amortizare.

K(coeficient) =1/durata nomală de utilizare)*100

Amortizare anuală= valoare de intrare*K, iar în cazul reevaluării imobilizărilor corporale, coeficientul de amortizare se calculează astfel: K=(1/durata normală de utilizare rămasă)*100

“Metoda de amortizare degresivă presupune aplicarea unui coeficient de degresie la nivelul amortizării liniare și anume:

a) 1,5 dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 2 și 5 ani;

b) 2,0 dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este între 5 și 10 ani;

c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a imobilizării corporale este mai mare de 10 ani;

Amortizarea degresivă se calculează prin aplicarea unei cote constante la o valoare degresivă;

Amortizarea degresivă este comparată anual cu amortizarea liniară determinată în funcție de valoarea rămasă de amortizat și durata de viață utilă ramasă. Atunci când amortizarea degresivă devine mai mică decât cea liniară folosită pentru testul anual, se trece pe regimul de amortizare liniară.

Meoda amortizării accelerate constă în includerea de 50% din valoarea de intrare în cheltuielile de exploatare în primul an de funcționare. Este foarte putin utilizată în practică.

Amortizarea degresivă și amortizarea accelerată sunt recunoscute pe baza principiului prudenței și sunt considerate amortizări fiscale deoarece reflectă influența fiscalității asupra contabilității.

Metoda amortizării bazată pe unitățile de produs sau serviciile prestate se calculează ca raport între valoarea de intrare a activelor imobilizate și numărul de produse sau servicii ce se vor executa pe toată durata de utilizare a imobilizării corporale.

Persoanele autorizate au obligația de a înregistra în contabilitate atât activele imobilizate și amortizarea acestora.

Calcul amortizare lunară :

Amortizare lunară sistem supraveghere

Sistemului i s-a stabilit o durata de utilitate de 8 ani, astfel amortizarea lunară este de :

3.400/12*8 = 35,42 lei/ lună

Înregistrarea lunară în contabilitate a amortizării este :

6811 = 2814 35,42 lei

“Cheltuieli cu amortizarea “Amortizarea altor imobilizări corporale“

1.3.2 Evaluarea imobilizărilor corporale la inventariere

Potrivit Reglementărilor din România evaluarea imobilizărilor corporale la inventar se face potrivit principiului prudenței, în care se regăsesc toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor din valoare. La nivel international, aspectele legate de recunoasterea pierderilor pentru depreciere nu sunt reglementate de IAS 16, ci de IAS 36 Deprecierea activelor.

In Romania, inventarierea se realizează conform OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind efectuarea elementelor de natura datoriilor, activelor și capitalurilor proprii. Această reglementare enumeră o serie de situații în care se efectuează inventarierea la o entitate astfel:

La cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe;

În cazul în care s-a constatat lipsuri sau plusuri în gestiunea entității;

Atunci când intervine o predare sau o primire în gestiune;

Când se reorganizează gestiunea;

Când s-au produs calamități, sau au fost cazuri de forță majoră;

Alte cazuri prevăzute de lege;

Entitățile trebuie să efectueze inventarierea cel puțin o data pe an pe parcursul funcționării imobilizărilor corporale, inventarierea având un rol calitativ deoarece stabilește valoarea de inventar. Valoarea de inventar a unei imobilizări se stabilește în funcție de utilitate, stare și prețul de piață.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței, mai exact se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

Dacă valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabilă, imobilizarea se depreciază și trebuie să fie recunoscută deprecierea. Inventarierea anuală se face la sfârșitul anului, înainte de închiderea conturilor. Inventarierea categoriilor de imobilizări corporale se face astfel:

Terenurile se inventariază pe baza unor documente care specifică dreptul de proprietate și pe baza unor documente legale

Inventarierea clădirilor se face cu ajutorul titlurilor de proprietate care specifică identificarea lor și a unui dosar tehnic al imobilizărilor

Inventarierea construcțiilor și echipamentelor special, cum ar fi rețelele de energie electrică, termică,gaze,apa telecomunicații, căile ferate etc, se face pe baza unor reguli stabilite de proprietarii lor

Imobilizările care se află în afara entității atunci când se face inventarierea ( vapoare, vagoane, locomotive, avioane, etc) adică sunt plecate în curse de lungă durată, inventarierea se face înaintea plecării lor din gestiunea întreprinderii, sau de la entitatea unde ajung să printr-o confirmare potrivit legii.

Dacă există diferențe de valoare între valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea existentă în contabilitate acesta trebuie recunoscut în bilanț cu ajutorul contului 105 "Rezerve din reevaluare".

Potrivit IAS 16, la data întocmirii situațiilor financiare, imobilizările corporale trebuie prezentate la valoarea de intrare unde diminuam amortizarea și deprecierile înregistrate.

Inventarierea trebuie făcută de persoane care au pregătirea necesară, tehnică și economică.

1.3.3 Evaluarea imobilizărilor corporale în bilanț

Imobilizările corporale sunt prezentate în bilanț la valoarea lor de intrare,sau valoarea contabilă, exceptând însumarea ajustărilor din depreciere de valoare și amortizarea, sau mai sunt prezentate în bilanț și la valoarea reevaluată care este valoarea jusă, exceptând și aici orice amorizare insumată sau orice pierderi din depreciere insumate.

În contul 6813 cheluieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor și contul 7813 venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sunt evidențiate deprecierile imobilizărilor corporale în care evidența este efectuaă la cost și nu la valoarea reevaluată.

După evaluarea inițială, entitatea trebuie sa își aleagă una dintre politicile de evaluare, recunoscute de Ordinul 1802/2014, cât și de IAS 16, după cum urmează: modelul bazat pe valoare justă sau modelul bazat pe cost.

Dacă alege modelul bazat pe cost, entitatea va înregistra amortizare pentru toate imobilizarile amortizabile pe care le deține, precum și deprecieri sau pierderi de valoare, atunci cand situatia o impune.

Modelul de evaluare la cost istoic presupune determinarea valorii bilantiere a activelor imobilizate astfel:

Valoare contabila (din bilant) = Cost istoric – Amortizari cumulate – Pierderi din depreciere cumulate

Dacă entitatea alege modelul bazat pe valoare justă, atunci va efectua reevaluări, cu regularitate, pentru a avea o valoare cît mai corectă și actuală a imobilizărilor corporale in bilant.

1.3.4 Deprecierea imobilizărilor corporale

Efectuarea testului de depreciere presupune estimarea valorii recuperabile a activului și compararea ei cu valoarea sa contabilă. O depreciere trebuie recunoscută ori de câte ori valoarea contabilă a unui activ depășește valoarea sa recuperabilă.

Potrivit Ordinului 1802/2014, activul este depreciat sau are pierdere de valoare atunci când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar, adică valoarea pe care o găsim când efectuăm inventarierea anuală.

Conform IAS 36, un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă este mai mare decât valoarea sa recuperabilă. Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea justă netă și valoarea sa de utilizare.La fiecare bilanț contabil, entitatea trebuie să stabilească dacă există un activ ce se poate deprecia, iar dacă exista,entitatea trebuie să estimeze o valoare recuperabilă a activului respectiv.

Pierderile din depreciere sunt recunoscute ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere.

Dacă o entitate are un indiciu cum ca un activ poate fi depreciat, trebuie sa ia în considerare urmatoarele:

Surse externe de informații:

Valoarea de piață a unui activ a scăzut mai mult decât rezultatul trecerii timpului sau uilizării bunului.

Dacă au avut loc modificări , cu efect negativ asupra firmei, sau se vor produce în viitorul apropiat la mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic.

Creșterea ratelor dobânzilor pe piață sau alte rate de piață ale tentabilității investitorilor, unde este posibil să afecteze rata de actualizare utilizată la calculul valorii de utilizare a activului și să conducă la o scădere a valorii recuperabile.

Valoarea contabilă a activelor nete este mai mare decât capitalizarea bursieră

Surse interne de informații:

Disponibilitatea probelor uzurii fizice sau morale ale activului

Schimbări semnificative pe parcursul anului, ce au efect negativ asupra firmei, sau modificările se vor produce pe viitor în ceea ce privește utilizarea activului.

Rapoartarea internă pune la dispoziție probe că rezultatele interne ale unui activ sunt mai slabe decât cele anticipate.

Aducerea imobilizărilor corporale la un nivel al valorii de inventar se face în funcție de tipul de depreciere existentă, astfel:

Deprecieri ireversibile, caz în care se înregistrează amortizarea suplimentară

deprecieri reversibile sunt constatate fie prin constituirea sau suplientarea ajustărilor pentru depreciere. O asemenea depreciere se estimează la sfârșitul exercițiului cu prilejul inventarierii, astfel încât prin calcul să se facă o evaluare reală în bilanț a activului imobilizat.

1.3.5 Evaluarea la ieșire (derecunoasterea) a imobilizărilor corporale

Derecunoașterea reprezintă scoaterea unei imobilizări din situațiile financiare a unei entități.

Atât IAS 16, cât și Ordinul 1802, precizează că un element al imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanț, atunci când este casat sau scos din uz(cedat), deoarece nu mai generează beneficii economice viitoare.

Cedarea se face prin următoarele modalități: donație, vânzare, cedarea prin contract de leasing.

Casarea are loc atunci când un activ nu mai generează beneficii economice viitoare și este scos din evidența contabilă.

Pierderea sau câștigul în urma cedării sau casării trebuie determinat(ă) ca diferență între încasări nete estimate din cedare și valoarea contabilă a activului.

Conform Ordinului 1802/2014,atât pierderea cât și câștigul sunt înregistate în contul de profit și pierdere în contul 7588”Alte venituri din exploatare ” și 6588 ”Alte cheltuieli din exploatare ”.

Conform IAS 16, dacă o entitate schimbă elemente din imobilizări corporale cu alte active asemănătoare, valoarea activului cumpărat este egala cu valoarea contabilă a activului cedat și nu se mai înregistrează câștig sau pierdere. Astfel, costul unui activ nou este valoarea contabilă a activului vândut. „Valoarea justă a unui activ primit poate evidenția o depreciere a valorii activului cedat, iar acesta se înregistrează la valoarea ajustată, ca urmare a deprecierii, valoarea fiind atribuită noului activ.”

Schimbul de active este o tranzacție prevăzută de Standardele Internaționale, dar care nu este prezentă în reglementările din România. Astfel, schimbul se va recunoaște în contabilitatea din România prin înregistrarea separată a unei ieșiri de cative imobilizate și a unei intrări de cative imobilizate.

Înregistrarea la ieșire a sistemului de supraveghere:

La sfărșitul perioadei de funcționare înregistrarea va fi:

a)Dacă se ține în unitate până la amortizarea completă a acesteia și apoi se casează :

Casarea sistemului de supraveghere

2814 = 214 3.400 lei

“Amortizarea altor imobilizări corporale“ “Mobilier, aparatură birotică,

alte active corporale”

b)Dacă se ține în unitate până la amortizarea completă a acesteia și apoi se vinde :

Scoaterea din gestiune a sistemului de supraveghere

2814 = 214 3.400 lei

“Amortizarea altor imobilizări corporale“ “Mobilier, aparatură birotică,

alte active corporale”

Vânzarea efectivă a sistemului , presupunînd că vinde cu 2.000 lei

461 = % 2.480 lei

„ Debitori diverși” 7588 “Alte venituri din exploatare” 2.000 lei

4427 “TVA colectată” 480 lei

Această sumă reprezintă un profit pentru unitate deoarece ea și-a recuperate investiția pe parcursul celor 8 ani de folosință.

Dacă societatea ar vinde sistemul de supraveghere incomplet amortizat :

Presupunem că după 4 ani societatea vinde sistemul de supraveghere.

Amortizarea cumulată a acestuia este de 1.700 lei.

Scoaterea din gestiune a sistemului de supraveghere

6583 = 214 3.400 lei

“Cheltuieli cu activele cedate și “Mobilier, aparatură birotică, 1.700lei

alte operaínui de capital” alte active corporale”

2814 1.700 lei

“Amortizarea altor imobilizări corporale“

Vânzarea efectivă a sistemului , presupunînd că vinde cu 2.000 lei

461 = % 2.480 lei

„ Debitori diverși” 7588 “Alte venituri din exploatare” 2.000 lei

4427 “TVA colectată” 480 lei

CAPITOLUL II – STUDIUL DE CAZ

Metodologia cercetării și analiza rezultatelor

2.1. Metodologia cercetării

În vederea redactării acestui capitol am mers la societatea Biandra Tranding S.A. din Târgoviște și am cerut spre analiză documentele necesare pentru acest capitol. Am ales această societate deoarece am putut accesa toate documentele necesare.

Documentele pe care le-am analizat au fost : fișele de cont ale conturilor de imobilizări corporale, fișele de cont ale conturilor de amortizare corespondente conturilor de imobilizări corporale, balanțele aferente, bilanțurile aferente, notele explicative ale bialnțurilor, notele și deciziile de casare, procesele verbale de inventariere, deciziile de inventariere, facturile de achiziție și de vânzare și notele contabile aferente înregistrării în contabilitate a acestora.

Analiza a fost efectuată pe baza documentelor din trei ani consecutivi : 2012, 2013 și 2014.

În cadrul acestui capitol am analizat modul de evaluare la intrare și la ieșire a imobilizărilor corporale, evoluția acestor de-a lungul anilor, motivele modificării structurii imobilizărilor coporale și am calculat câțiva indicatori economico-financiari. Acești indicatori economico financiari sunt:

Ponderea mașinilor și utilajelor în activele imobilizate, care arată cât din totalul imobilizărilor sunt folosite efectiv în producție. Acest inidicator ar fi ideal să aibă o valoare cât mai mare.

Gradul de uzură al imobilizărilor corporale , arată cât din totalul imobilizărilor corporale a fost amortizat. În teorie se spune că ar trebui să fie un rezultat mic, o valoare mică, care să arate că societatea investește destul de mult în imobilizările corporale

Gradul de reînnoire a imobilizărilor corporale, care atată cât de mult se investește în noi imobilizări comparativ cu imobilizările existente. Un rezultat cu o valoare mare, ar fi cel mai de dorit

Rata imobilizărilor corporale reprezintă ponderea imobilizărilor coporale aflate în permanență la dispoziția societății. Se dorește un procentaj cât mai mare.

Rotația imobilizărilor, calculat în număr de rotații și exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. Se dorește un număr de rotații cât mai mic.

Am ales acesti indicatori luand în considerare obiectul de activitate al societatii analizate. Obiectul principal de activitate îl constituie ”Comerț cu ridicata al materialului lemnos și al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare și de încălzire”,care corespunde clasificației 4673 din C.A.E.N. Rev.2. Astfel că indicatorii cum ar fi ponderea imobilizărilor corporale în total active imobilizate, gradul de reînnoire al imobilizărilor corporale și gradul de uzură sunt relevanti pentru această societate deoarece aceasta asigură contracost transport, deci ține de desfășurarea activității folosirea de imobilizări corporale.

2.2 Analiza rezultatelor

2.2.1. Prezentarea societății

Societatea comercială Biandra Trading S.A. cu sediul în Târgoviște, Strada Petru Cercel, nr. 33 B, CUI 11825623, J15/214/2003, a fost înființată în anul 2003 și este firmă specializată în comerțul cu amănuntul a materialului lemons, al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare. Are o vastă experiență în domeniul sculelor electrice, al instalațiilor termice, în comercializarea materialelor de construcții.

Încă de la înființare, societatea Biandra Trading S.A. a avut o cifră de afaceri în creștere, cea mai mare valoare fiind realizată în anul 2008, respectiv 14.647.106 Ron.

La finalul anului 2009 și în primul semestru al anului 2010 cifra de afaceri a scăzut ajungând la 7.426.364 Ron și respectiv 1.753.750 Ron.

Această scădere este datorată condițiilor economice generate de actuala criză, dar și puterii de cumpărare scăzută (clienții nu mai doresc calitate caută doar prețul cel mai mic) și faptului că societatea a dorit menținerea standardelor de calitate.

Chiar dacă la 30 iunie 2010, societatea Biandra Trading SA a înregistrat pierdere, în următoarele luni volumul vânzărilor a crescut astfel încât pană la sfârșitul anului a fost acoperită pierderea acumulată până atunci și s-a obținut chiar un minim de profit.

Societatea Biandra Trading SA pune la dispoziția clienților săi o gamă largă de produse de calitate ale unor producători de renume din țară și din străinătate:

Sisteme de cărămizi : Wienerberger, Soceram;

Sisteme de învelitori: Lindab, Bramac, Bel Profile, Gerard;

Interioare: Rigips România, Lafarge;

Ferestre de mansardă: Velux, Fakro, Keylite;

Diverse: Carpatcement, Ceresit

Familia de produse BOSCH, Baxi, comercializată de câtre societate înseamnă atât sisteme de încălzire și preparare a apei calde cu o durată de exploatare îndelungată, cât și parteneriat strâns cu rețeaua de distribuție și defacere, precum și asigurarea unor servicii rapide și complete de asistență și service în sprijinul clienților, acordate atât partenerilor de piață cât și utilizatorilor finali.

2.2.2. Politici și opțiuni contabile

Societatea a ales ca metodă de evaluare modelul costului istoric. În cadrul amortizării, societatea a ales metoda liniară, iar evaluarea elementelor de activ se face la valoarea de intrare.

Această societatea nu prezintă duratele de viață în notele explicative ale activelor imobilizate.

În ceea ce privește situația imobilizărilor corporale, respectă OMFP 1802/2014 și arată soldul la început de an, creșterile, diminuările, soldul la final de an, amortizările la începutul anului , amortizarea din cursul anului, ieșirile și amortizarea cumulată.

2.2.3. Situația imobilizărilor corporale

Conform datelor primite de la societate și analizând și bilanțul întocmit de aceasta, în anul 2012 societatea prezintă următoarea situație a imobilizărilor coporale.

Graficul 1 – Ponderea pe categorii de imobilizări în totalul imobilizărilor, anul 2012

Putem observa că terenurile au cea mai mică pondere în totalul imobilizărilor coporale, de 0,16%, urmată îndeaproape de categoria de active , alte insiatații , utilaje și mobilier care reprezintă un procentaj de doar 6,9% din totalul imobilizărilor. Cele mai mare procente le au clădirile și instalațiile tehnice și mașini, care au amândouă câte un procentaj aproapiat, clădirile reprezintă 49,37% din totalul imobilizărilor, iar instalațiile tehnice și mașini au un procentaj de 43,58%.

Tabelul 1 – Situația imobilizărilor corporale în anul 2012

La începutul anului 2012, societatea avea o valoare brută a activelor imobilizate de 2.402.598 ron. În decursul anului societatea a vândut o mașină , costul de intrare fiind de 26.943 ron. Mașina era de marcă Renault. Aceasta a fost vândută către o societate, client fidel, societatea comerciala Martineli SRL din Târgoviște.

Mijlocul de transport era complet amortizat și a fost vândut la o valoare de 18.500 ron cu TVA, ceea ce înseamnă că societatea a avut un profit de 14.919,35 ron.

În anul 2012, s-a achiziționat un sistemde supraveghere și alarme. Însă în acea perioadă contabilul , utilizându-și araționamentul contabil a considerat că doar o parte se încadrează la imobilizări corpoarale, mai exact o sumă de 3.400 ron din totalul facturii de 27.862,68 ron, cu TVA. Această sumă de 3.400 ron este reprezentată de server-ul principal de înregistrare. Restul echipamentului, mai exact toate camerele de înregistrare, duzele folosite, cablurile, prizele au fost recunoscute și înregistrare ca obiecte de inventar.

Consider că această înregistrare a fost făcută în mod eronat, deoarece a fragmentat un complex de active, care funcționează împreună și le-a înregistrat separat. În Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 1802/2014, dar și în Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 3055/2009 este specificat că dacă un complex de obiecte este folosit împreună, adică utilizarea unuia implică folosirea celuilalt, acestea sunt recunoscute împreună, ca un complex de active. Astfel că ar fi trebuit recunosc în contabilitate suma totală a bunurilor care alcătuiesc sistemul de securitate. Inclusiv manopera trebuia recunoscută în acest ansamblu de bunuri, deoarece fără instalarea corectă a acestora, sistemul nu ar fi funcționat, astfel conform acelorași legi, valoarea totală a sistemului de 22.469,90 ron, fără TVA trebuia să fie reflectat în contul de imobilizări corporale.

În acest caz societatea ar fi avut o valoare a activului brut de 2.398.124 ron.

După cum se poate observa în cazul terenurilor nu a avut loc nicio modificare, astfel rămânând valoare de 3.700 ron, brut și net, deoarece terenurile nu se amortizează. În cazul clădirilor, de asemenea nu a existat nicio mișcare, doar cumularea amortizării anuale.

La finele anului, societatea are imobilizări corporale în valoare de 1.090.948 ron, valoare prezentată și în bilanțul de la sfârșitul anului 2012.

Pentru o perspectivă mai bună asupra societății și asupra activității acesteia, vom calcula câțiva indicatori economico – financiari.

Ponderea mașinilor și utilajelor = Mașini și utilaje*100/Total imobilizări corporale

Ponderea mașinilor și utilajelor 2012 = 1.036.739*100/ 2.379.054

= 43,58%

Cum acest indicator arată cât din totalul activelor imobilizate sunt folosite efectiv în producție, se observă o pondere destul de mare, aproape de jumătate. Acest indicator este favorabil societății, deoarece indicatorul ne arată că aproximativ jumătate din acestea aduc efectiv un profit societăți.

Gradul de uzură se stabilește pe total imobilizări corporale.

Grad de uzură a mijloacelor fixe = Amortizare cumulată*100/Valoarea brută a imobilizărilor corporale

Grad de uzură a imobilizări corporale 2012 = 1.288.107*100/ 2.379.054

= 54,14%

Gradul de uzură al imobilizărilor corporale crește datorită creșterii anuale a amortizării. Se știe că amortizarea este expresia bănească a uzurii imobilizărilor corporale. Astfel amortizarea poate fi definită ca o sumă de bani ce se așteaptă a fi detașată din imobilizările corporale și permite întreprinderii să își ramburseze creditele dacă au uitilizat surse externe de finanțare sau să reinvestească, dacă au utilizat surse proprii de finanțare.

În acest caz gradul de uzură arată că societatea a amortizat mai mult de jumătate din investițiile făcute în imobilizările corporale.

Gradul de reînnoire a imobilizărilor corporale (Gr) exprimă raportul dintre valoarea imobilizărilor corporale intrate ca urmare a realizării unor programe de investiții și valoarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar.

Gr = Valoarea intrărilor/Imobilizări corporale *100

Gr2012 = 3.400 / 1.090.948*100 = 0,31%

Rezultatul foarte mic al acestui indicator arată faptul că societatea nu investește în imobilizările sale, nu inveștește în achiziția unora noi care ar avea un randament mai bun și cu un consum mai mic.

Dacă societatea ar fi recunoscut corect acel anasamblu de active, atunci gradul de reînnoire ar fi fost de :

Gr2012 = 22.470/ 1.110.018*100 = 2,02%

Deși valoarea tuturor indicatorilor era diferită, nu putem să luăm în calculul nostru cu tot cu acea valoare deoarece nu putem estima amortizarea aferentă celeilalte părți din ansambul de active. Însă era interesant că doar gradul de reînnoire ar fi fost mai mare cu 1,71%.

Rata imobilizărilor corporale (Ric) = Ai/AT*100

Ric 2012 = 1.090.948 / 3.157.659 *100 = 34,55%

Rata imobilizărilor corporale reprezintă ponderea activelor imobilizate aflate în permanență la dispoziția întreprinderii, în total activ. Această rată măsoară gradul de investire a capitalului din întreprindere. În cazul acestei societăți, putem afirma că procentajul este satisfăcător fiind aproape de 50%, adică de jumătate din totalul activului.

Rotația imobilizărilor = Cifra de afaceri / Imobilizări corporale

Ri 2012 = 1.796.016 / 1.090.948 = 1,65 ori

Indicatorul, rotația imobilizărilor, exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, acesta evaluează eficiența managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate prin exploatarea acestora. În cazul acestei societății, numărul de rotații este cât de cît satisfăcător, fiind un număr destul de mic.

Putem calcula rotația imobilizărilor corporale și în zile, pentru a avea o perspectivă mai exactă a acestui inidicator.

Rotația imobilizărilor exprimată în zile = 360 / Rotația imobilizărilor calculată în număr de rotații

Ri 2012 = 360 / 1,65 = 218,67 zile

Comparând rezultatele indicatorului exprimat și în zile și în număr de rotații, putem afirma că la o rotație de 1,65 ori a imobilizărilor corporale se obține cifra de afaceri.

În ceea ce privește anul 2013 am încercat centralizarea datelor într-un tabel similar pentru a putea fi comparate rezultatele.

Graficul 2 – Ponderea pe categorii de imobilizări în totalul imobilizărilor , anul 2013

Datorită faptului că nu au existat modificări ale imobilizărilor corporale, ponderea acestora a rămas neschimbată în cadrul anului 2013.

Mai exact , terenurile în continuare au cea mai mică pondere de 0,16%, urmată cu o diferență destul de mică de 6,74% de , alte insiatații , utilaje și mobilier care reprezintă un procentaj de doar 6,90% din totalul imobilizărilor. În continuare cele mai mari procentaje le au clădirile și instalațiile tehnice și mașini, care împeună reprizintă 92,94% din totalul imobilizărilor, clădirile reprezintă 49,37% din totalul imobilizărilor, iar instalațiile tehnice și mașini au un procentaj de 43,58%.

Tabelul 2 – Situația imobilizărilor corporale în anul 2013

În anul 2013, societatea nu a avut mișcări pe elementele de imobilizări corporale, singurele înregistrări au fost făcute în cadrul conturilor de amortizări. Astfel valorile brute a imobilizărilor corporale au rămas neschimbate, însă au fost diminuate de amoritzarea cumulată, care s-a mărit cu costul perioadei și a ajuns la o valoare de 1.330.156 ron, iar valoarea netă a imobilizărilor corporale este de 1.048.868 ron , mai mică decât anul 2012 fix cu suma înregistrată în cadrul amortizării, adicp 42.049 ron.

De asemenea și anul acesta vom calcula indicatorii economico financiari pentru a observa evoluția în timp a acestora.

Ponderea mașinilor și utilajelor = Mașini și utilaje*100/Total imobilizări corporale

Ponderea mașinilor și utilajelor 2012 = 1.036.739*100/ 2.379.054

= 43,58%

Ponderea mașinilor și utilajelor 2013 = 1.036.739*100/ 2.379.054

= 43,58%

Deoarece nu au existat elemente de achiziții sau de ieșiri prin transfer sau vânzare a imobilizărilor corporale, înseamnă că valorile brute au rămas neschimbate, de unde rezultă uno valoare a indicatorului neschimbată. Acest indicator arată cât din totalul activelor imobilizate sunt folosite efectiv în producție, se observă o pondere de aproape 50%. Acest indicator este favorabil societății, deoarece indicatorul ne arată că aproximativ jumătate din acestea aduc efectiv un profit societăți.

Gradul de uzură se stabilește pe total imobilizări corporale.

Grad de uzură a mijloacelor fixe = Amortizare cumulată*100/Valoarea brută a imobilizărilor corporale

Grad de uzură a imobilizări corporale 2012 = 1.288.107*100/ 2.379.054

= 54,14%

Grad de uzură a imobilizări corporale 2013 = 1.330.156*100/ 2.379.054

= 55,91%

Ca urmare a creșterii anuale a amortizării cu costul anual, și gradul de uzură a crescut față de anul 2012 cu 1,77%. Expresia bănească a uzurii imobilizărilor corporale este dată de amortizare. Astfel amortizarea poate fi definită ca o sumă de bani ce se așteaptă a fi detașată din imobilizările corporale și permite întreprinderii să își ramburseze creditele dacă au uitilizat surse externe de finanțare sau să reinvestească, dacă au utilizat surse proprii de finanțare.

Societatea amortizează anual din ce în ce mai mult din investițiile făcute din surse proprii.

Gradul de reînnoire a imobilizărilor corporale nu poate fi calculat în anul 2013, deoarece intrările aferente ale acestui an sunt egale cu 0. Astfel că putem concluziona că societatea nu este foarte intresată de investirea în noi tehnologii sau în mașini noi cu care să se deplaseze cu un cost mai redus, sau să trasporte marfa cu costuri mai mici.

Rata imobilizărilor corporale (Ric) = Ai/AT*100

Ric 2012 = 1.090.948 / 3.157.659 *100 = 34,55%

Ric 2013 = 1.048.868 / 3.191.885 *100 = 32,86%

Ponderea activelor imobilizate aflate în permanență la dispoziția întreprinderii, în total activ este reprezentată de rata imobilizărilor corporale. Această rată măsoară gradul de investire a capitalului din întreprindere. Se poate observa o scădere a ratei imobilizărilor corporale, datorată pe deoparte de diminuarea valorii nete a imobilizărilor corporale,determinată de amortizarea cumulată care a crescut și implicit a diminuat aloarea imobilizărilor si pe de altă parte se datorează creșterii activului total cu 34.226 ron, ca urmare a creșterii creanțelor comerciale și a disponibilităților bănești.

Rotația imobilizărilor = Cifra de afaceri / Imobilizări corporale

Ri 2012 = 1.796.016 / 1.090.948 = 1,65 ori

Ri 2013 = 1.964.445 / 1.048.868 = 1,87 ori

Valoare indicatorului s-a mărit cu 0,23 ori. Indicatorul, rotația imobilizărilor, exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri.

În cazul nostru mărirea numărului de rotații nu este un lucru bun, deoarece atrage după sine o cifră de afaceri comparativă mai mică, cu situația în care s-ar fi păstrat același număr de rotații.

Pentru a avea o imagine mai bună asupra acestui indicator, îl vom calcula și ca număr de zile.

Rotația imobilizărilor exprimată în zile = 360 / Rotația imobilizărilor calculată în număr de rotații

Ri 2012 = 360 / 1,65 = 218,67 zile

Ri 2013 = 360 / 1,87 = 192,21 zile

Observând evoluția indicatorului , se poate afirma că este nevoie de o rotație a imobilizărilor coporale la 192,21 zile pentru a se efectua cifra de afaceri.

În anul 2014, am păstrat șablonul de calcule pentru a oferi comparabilitatea rezultatelor.

Graficul 3 – Ponderea pe categorii de imobilizări în totalul imobilizărilor , anul 2014

Se poate observa o modificare în ponderile categoriilor ce formează imobilizările corporale. Clădirile au o pondere de 50,17 %, mai mult cu 0,8% față nu anii precedenți, iar în cazul instalațiilor tehnice și mașini apare o diminuare de 0,82%. De asemenea și în cazul altor instalații, utilaje și mobilier este o schimbare de 0,02% cu plus. Singura pondere care rămâne neschimbată este a terenurilor. Chiar dacă valoarea altor instalații , utilaje și mobilier se diminuează, ponderea crește , ca urmare a diminuării valorii instalațiilor tehnice și mașini cu o valoare destul de mare, care aduce modificări în ponderile tuturor categoriilor.

Alt exemplu este cazul clădirilor, unde nu există nicio modificare pe parcursul anului, însă crește ponderea acestora, datorită faptului că ave cea mai mare valoare apropoaită de valoarea instalațiilor tehnice și mașini, iar cum aceasta se diminueaza semnificativ, prin corespondență crește ponderea clădirilor.

În tabelul umător aratăm evoluția imobilizărilor corporale în decursul anului 2014.

Tabelul 3 – Situația imobilizărilor corporale în anul 2014

În ceea ce privește clădirile și terenurile au rămas cu aceeași valoare brută, neexistând achiziții , vânzări sau transferuri ale acestora.

Doar în cazul clădirilor s-a înregistrat costul amortizării din perioada respectivă.

Dacă societatea nu ar mai investii deloc în imobilizările corporale, așa cum a făcut de doi ani încoace, putem previziona următoarele :

Putem previziona că în cazul instalațiilor tehnice și mașini în cursul anului 2015, se va termina de amortizat complet toată această categorie de bunuri. Ulterior, probabil că vor rămânde în societate bunurile și vor fi recunoscute, ca active complet amortizate și folosite în continuare de societate.

De asemenea , categoria altor instalații, utilaje și mobilier vor fi amortizate pe parcursul a umrătorilor 4 ani și cu o valoare mult mai mică în cel de-al cincilea an.

Iar valoarea clădirilor va fi amortizată complet în următorii 34,39 ani.

În anul 2014, se poate observa că singurele ieșiri au fost pe categoriile de instalații tehnice și mașini și pe alte instalații, utilaje și mobilier, totalizând 35.803 lei. Din dosarele unității de inventariere și de casare am văzut că aceasta a casat următoarele:

Tabel 4 – Situația casărilor din anul 2014

Putem observa că au fost casate un număr de 13 calculatoare, complet amortizate și depășite tehnologic. De asemenea au fost casate două imprimante. Acea reglare de 17,6 ron contabilul actual susține că este o reglare pentru a corespunde sinteticul cu analiticul lui 2131, deoarece folosesc programe diferite față de perioada la care a fost înregistrată acea imobilizare și susține că diferența a fost pierdută la transferul datelor, astfel că a făcut reglarea cu ocazia inventarierii și casării celorlalte obiecte.

Există o achiziție de 23 ron, pentru categoria de instalații tehnice și mașini. În fapt aceea nu este o achiziție, nu ar îndeplinii regulile de recunoaștere ca activ imobilizat, de fapt este o reglare de conturi intre programul care calculează amortizările actualmente , INTEC și programul de contabilitate folosit SKY, iar singura soluție, folosind raționamentul contabil, a fost găstită să mărească valoarea de inventar a respectivei imobilizări reflectând-o ca o un transfer de valoare între conturile de analitic din 213, mai exact între 2131 și contul 2132. Se mărește valoarea lui 2132 cu 23,18 și se diminuează valoarea lui 2131 cu 23,18.

Pe total valori nete, valoarea imobilizărilor corporale se diminuează cu 37.321 ron, față de perioada precedentă, adică anul 2013. Valoarea totală a imobilizărilor corporale este de 1.1011.547 ron , valoare prezentată și în bilanțul contabil al anului 2014.

Pentru anul 2014, vom calcula aceeași indicatori ca în ceilalți doi ani anteriori.

Ponderea mașinilor și utilajelor = Mașini și utilaje*100/Total imobilizări corporale

Ponderea mașinilor și utilajelor 2012 = 1.036.739*100/ 2.379.054

= 43,58%

Ponderea mașinilor și utilajelor 2013 = 1.036.739*100/ 2.379.054

= 43,58%

Ponderea mașinilor și utilajelor 2014 = 1.000.959*100/ 2.341.173

= 42,75%

Datorită casărilor în valoare de 35.804 ron, se observă și o diminuare în ponderea instalațiilor tehnice și mașini în totalul imobilizărilor corporale. Indicatorul arată cât din totalul activelor imobilizate sunt folosite efectiv în producție, se observă o pondere de apropiată de 50% din totalul imobilizărilor corporale. Acest lucru este favorabil societății deoarece , aproape jumătate din imobilizările corporale deținute aduc profi unității.

Gradul de uzură se stabilește pe total imobilizări corporale.

Grad de uzură a mijloacelor fixe = Amortizare cumulată*100/Valoarea brută a imobilizărilor corporale

Grad de uzură a imobilizări corporale 2012 = 1.288.107*100/ 2.379.054

= 54,14%

Grad de uzură a imobilizări corporale 2013 = 1.330.156*100/ 2.379.054

= 55,91%

Grad de uzură a imobilizări corporale 2014 = 1.329.625*100/ 2.341.173

= 56,79%

Datorită faptului că amortizarea cumulată s-a mărit cu costul perioadei al amortizării, dar s-a și diminuat cu casările făcute, gradul de uzură a crescut cu 0,88 % față de anul precedent. Această creștere se datorează exclusiv creșterii cu costul perioadei, deoarece valoarea cu care s-a diminuat amortizarea cumulată, s-a diminuat si deîmpărțitul , adică valoarea brută a imobilizărilor corporale. Expresia bănească a uzurii imobilizărilor corporale este dată de amortizare. Astfel amortizarea poate fi definită ca o sumă de bani ce se așteaptă a fi detașată din imobilizările corporale și permite întreprinderii să își ramburseze creditele dacă au uitilizat surse externe de finanțare sau să reinvestească, dacă au utilizat surse proprii de finanțare.

Societatea își recuperează anual prin ntermediul amortizării , investițiile făcute în categoria bunurilor de natura imonbilizărilor corporale.

Nici în anul 2014, nu putem calcula gradul de înnoire a imoblizărilor corporale, deoarece așa cum am mai afirmat, cei 23 ron, nu reprezintă efectiv o achiziție, ci doar o reglare. Astfel că putem afirma că societatea nu este foarte intresată de investirea în noi tehnici și tehnologii cu care să se deplaseze cu un cost mai redus, sau să trasporte marfa cu costuri mai mici.

Rata imobilizărilor corporale (Ric) = Ai/AT*100

Ric 2012 = 1.090.948 / 3.157.659 *100 = 34,55%

Ric 2013 = 1.048.868 / 3.191.885 *100 = 32,86%

Ric 2014 = 1.011.547 / 2.865.646 *100 = 35,30%

Această rată măsoară gradul de investire a capitalului din întreprindere. Rata imobilizărilor corporale este reprezentată de ponderea activelor imobilizate aflate în permanență la dispoziția întreprinderii, în total activ. Se observă o creștere a ratei imobilizărilor corporale, datorată exclusiv diminuării activului total. Acesta s-a diminuat ca urmare a scăderii masive a creanțelor, de 218.612 ron și o diminuare mai mică , dar totuși o scădere a stocurilor, de 60.778 ron.

Rotația imobilizărilor = Cifra de afaceri / Imobilizări corporale

Ri 2012 = 1.796.016 / 1.090.948 = 1,65 ori

Ri 2013 = 1.964.445 / 1.048.868 = 1,87 ori

Ri 2014 = 1.303.190 / 1.011.547 = 1,29 ori

Valoare indicatorului s-a diminiat cu 0,58 număr de rotații. Indicatorul, rotația imobilizărilor, exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri.

Se observă o îmbunătățire a acestui indicator, așa cum scrie și în teorie, cu cât valoarea indicatorului scade, cu atât este mai bine pentru societate, deoarece nu trebuie să își reînnoiească imobilizările corporale des, pentru a avea o cifră de afaceri mare.

Sperăm ca și pe viitor societatea să își îmbunătățească viteza de rotație.

Am calculat acest indicator și în număr de zile, pentru a avea o imagine mai clară asupra lui.

Rotația imobilizărilor exprimată în zile = 360 / Rotația imobilizărilor calculată în număr de rotații

Ri 2012 = 360 / 1,65 = 218,67 zile

Ri 2013 = 360 / 1,87 = 192,21 zile

Ri 2014 = 360 / 1,29 = 279,44 zile

Se observă că viteza de rotație a fluctuat pe parcursul anilor analizați, însă pe finanul perioadei, a ajuns la o valoarea a vitezei de rotație mult mai bună decât la începutul perioadei. Viteza de rotație exprimată în zile este inversul vitezei de rotație exprimată în număr de rotații, astfel că acest indicator este bine să crească cât mai mult.

2.3 Concluzii și propuneri

Pentru a realiza propuneri cât mai sugestive, am încercat să rezum informațiile în câteva tabele și grafice.

Graficul 4 – Valorile nete ale imobilizărilor corporale

Din acesti grafic se poate observa cum scade valoarea netă a imobilizărilor corporale, în mod constant ,anual cu 42.079 ron față de anul 2012 și respectiv cu 37.322 ron în anul 2014 comparativ cu 2013, ca urmare a înregistrării amortizării anuale, care a diminuat valoarea neta a imobilizărilor corporale.

Tabel 5 – Valoarea imobilizărilor corporale

Așa cum am văzut în studiul de caz anterior, în cazul clădirilor singura diminuare a valorilor nete a fost amortizarea înregistrată anual. Terenurile nu prezintă nicio modificare pe patrcursul perioadei analizate. Iar singurele care suportă modificări înafara amortizării anuale sunt instalațiile tehnice și mașini, și alte instalații, utilaje și mobilier, care așa cum am văzut, în anul 2014 exită casări masive pentru instalații tehnice și mașini și câteva pentru alte instalații, utilaje și mobilier, iar în 2012 este vândută o mașină.

Graficul 4 – Valoarea brută a imobilizărilor corporale

În ceea ce privește situația valorilor brute, nu mai este o diferență atât de mare, decât în anul 2014 se schimbă, datorită casărilor, în schimb în anul 2012 și în anul 2013, societatea prizintă aceeași valoare a imobilizărilor corporale.

Tabel 6 – Indicatori economico – financiari

În ceea ce privește cifra de afaceri se observă o fluctuație acesteia, anul 2013 aducând o creștere a cifrei de afaceri cu 168.429 ron , iar 2014 vine cu o scădere a cifei de afaceri cu 661.255, datorată în cea mai mare parte scăderii puterii de cumpărare a oamenilor și faptului că oamenii preferă să nu mai achiziționeze lucruri de calitate, deoarece sunt mai scumpe și se reorientează către lucrurile mai ieftine, iar societatea dorește să își mențină standadele de calitate ale produselor comrecializate.

Așa cum am arătat și în analiza rezultatelor, valoarea activului total crește în 2013 ca urmare a creșterii creanțelor față de clienți și a disponibilităților bănești, iar în 2014, scade tot datorită acelorași două componente, scad creanțele față de clienți și scad disponibilitățile bănești.

Am considerat relevant să recapitulăm doi dintre cei mai imporanți indicatori economico-financiari, rotația imobilizărilor corporale și rata imobilizărilor corporale.

Rata imobilizărilor corporale prezintă o creștere continuă, ceea ce arată cât din activele totale sunt în permanență la dispoziția unității, lucru favorabil dacă această rată crește.

Rotația imobilizărilor corporale, așa cum am arătat prezintă fluctuații, însă în anul 2014 are cea mai bună valoare și sperâm să scadă în continuare.

În ceea ce privește reevaluarea imobilizărilor corporale, societatea nu a făcut nicio reevaluare a acestora de când le-a achiziționat și până acum. De asemenea nici teste de depreciere nu au făcut. Consider că acest lucru este un punct slab al societății, deoarece cu siguranță activele deținute, unele complet amortizate, dar încă folosite, altele incomplet amortizate, nu mai au aceeași valoare ca atunci când le-au achiziționat. Se știe că imobilizările corporale pe lângă uzura fizică anuală, prezintă și uzură morală reprezentată de avansarea tehnologiilor, de exemplu calculatoarele deținute din anul 2002 sunt clar depășite tehnlogogic, astfel că acestea nu mai pot fi prezentate cu o valoare de peste 2.000 ron ,deoarece acesta nu mai valorează atât. Același lucru putem spune și despre mașinile pe care societatea le deține, sau despre clădire.

Consider că ar fi oportun să se realizeze o reevaluare a întregii game de bunuri deținute de societate, inclusiv imobilizări corporale și necorporale.

De asemenea un alt punct slab, este așa cum am arătat clasificarea acelui ansambu de active care a fost fragmentat în 3.400 ron și restul de 22.469,90 ron a fost distribuit pe fiecare produs în parte ca un obiect de inventar, iar manopera recunoscută separat pe contul 628. Consider că ar trebui reclasificat acest bun , ca ansamblu de active imobilizate și să se recunoască întreaga valoare a facturii.

O altă propunere ar fii să se analizeze anii anteriori, pentru a mai găsi eventuale greșeli de încadrare, ca cea redată mai sus. Deși părerea mea este că dacă s-ar chema un evaluator care să evalueze bunurile societății, acesta ar scrie în raportul de evaluare, care sunt bunuri imobilizate, care sunt obiecte de inventar și așa mai departe, iar apoi prin comparație cu notele contabile se pot identifica mai ușor greșelile.

În concluzie, consider că situația imobilizărilor corporale ale societății, pe care le redă în notele explicative ale bilanțului contabil nu reflectă întocmai realitatea.

BIBLIOGRAFIE