Planificarea Raspunsului la Risc

Metodologie

In acest capitol voi expune informatiile care mi s-au parut adecvate pentru a putea gestiona riscurile aparute in proiecte. Am ales sa prezint analiza cost-beneficiu si planul managementului de risc in proiecte, deoarece analiza ACB este un instrument vital in aflarea rentabilitatii unui proiect, iar acest plan de management este un al instrument complex care cuprinde toate informatiile necesare pentru gestionare riscurilor.

Analiza cost-beneficiu

Henley și Spash (1993) și de Randall (1987) au dat o descriere analizei cost-benficiu (ACB) care arată că „scopul analizei cost-beneficiu este să evidențieze faptul că suma efectelor de impact nu este mai mare decât beneficiul net al societății”. Prin beneficiul net al societății reprezinta suma beneficiilor monetare și non-monetare date de o exploatare rațională a mediului.

ACB este un instrument de evaluare si de estimare a proiectelor. Justifică necesitatea și importanța unui proiect prin prezentarea avantajelor și dezavantajelor acestuia (din perspectiva beneficiarului si din perspectiva societății) exprimate în valori monetare.

Viabilitatea financiara a unui proiect de investiții se realizează prin analiza indicatorilor:

• venitul net actualizat (VAN)

• raportul venit-cost

• rata internă de rentabilitate financiară (RIRF)

• fluxul de lichidități (cash-flow).

Analiza cost-beneficiu cuprinde o analiza financiara si o analiza economica care ajuta la aflarea veniturilor si cheltuielilor din proiect.

Raportul cost/beneficiu este un indicator complementar al VAN, comparand valoarea actuala a beneficiilor viitoare cu cea a costurilor viitoare, inclusiv valoarea investitiei :

Raport cost/beneficiu = VP(I)0 / VP(O)0, unde :

VP(I)0 = valoarea actualizata a intrarilor de fluxuri financiare genarate de proiect in perioada analizata (inclusiv valoarea reziduala)

VP(O)0 = valoarea actualizata a iesirilor de fluxuri financiare genarate de proiect in perioada analizata (inclusiv costurilor investitionale)

Pentru a determina daca un proiect este rentabil sau nu, respectiv necesita finantare sau nu este necesara calcularea unor indicatori.

Indicatorii de performanță financiară care vor fi calculați pentru determinarea performanței și sustenabilității financiare sunt:

–           valoarea actualizată netă financiară (VANF);

–           rata internă de rentabilitate financiară (RIRF);

–           raportul beneficiu-cost (B/C);

–           fluxul de numerar cumulat.

Valoarea actualizata neta financiara (VANF) reprezinta diferența dintre suma tututor beneficiilor de natură financiară (venituri marginale și economisiri/reduceri de costuri financiare) si costurile fianciare.

VANF a fost calculată prin metoda fluxurilor de numerar actualizate prin aplicarea unui factor de actualizare determinat pe baza ratei de actualizare și a numărului de ani din perioada de referință, după formula generală de actualizare a fluxurilor de numerar în directa aplicare a principiului valorii în timp a banilor:

VANF = ∑ [ (Bt – Ct) / (1 + r)t]

unde Bt = beneficiile financiare din anul t, Ct = costurile financiare din anul t, r = rata de

actualizare financiară, t = numarul de ani.

Rata Interna de Rentabilitate Financiara este acea rata de actualizare care egalizeaza costurile actualizate ale proiectului cu veniturile sale. Rata de rentabilitate financiara este acea rata de actualizare la care se obtine VANF = 0.

0 = ∑ [ (Bt – Ct) / (1 + RIRF)t ],

unde RIRF = rata internă de rentabilitate, t = anul de calcul (t ia valori de la 1 la T), T = perioada de referinta.

Raportul Beneficiu – Cost se calculeaza ca raport intre totalul incasarilor si totalul platilor efectuate in anul respectiv. Raportul cost beneficiu trebuie sa fie mai mare sau egal cu 0 pentru ca proiectul sa fie considerat viabil in viitor si mai mic ca 1 pentru a considera interventia necesara.

Indicatorii de performanță economică care trebuie calculati sunt:

–           valoarea actualizată netă economică VANE;

–           rata internă de rentabilitate economică RIRE;

–           raportul beneficiu-cost B/C.

Dacă VANE>0, automat RIRE>RAS, B/C>1, deci proiectul este benefic pentru societate.

Analiza cost-beneficiu cuprinde si o analiza de senzitivitate si o analiza a riscurilor.

Planul managementului de risc in proiecte

Din literatura de specialitate, am ales sa prezint planul managementului riscului in proiecte, deoarece consider ca este important sa avem o structura bine definita intr-un proiect, o organizare cat mai corecta si precisa pentru a indeplini obiectivele propuse.

Planul managementului de risc in proiect are mai multe structuri, in functie de parerea expertilor in domeniu. Personal, cel mai potrivit pentru proiecte mi s-a parut planul prezentat in figura 2, deoarece este foarte detaliat, poate fi adaptat oricarui tip de proiect si este complex.

Pe parcursul lucrarii voi prezenta in detaliu componentele planului managementului de risc in proiecte si voi simplifica acest plan pentru un anumit tip de proiect, si anume proiect de invoatie.

Intr-un proiect exista mai multe tipuri de riscuri, reprezentate in schema de mai jos:

In continuare este prezentata o schema a planului managementului riscului:

Planificarea managementului riscului

Aceasta planificare reprezinta procesul decizional de abordare si planificare a activitatilor de managementul riscului pentru proiect.

Intrari: Tehnici: Iesiri:

Documentatie proiect Planificare de intalniri Planul managementul riscului

Politicile de managementul riscului

ale organizatiei

Definirea rolurilor si responsabilitatilor

Toleranta la risc a actionarilor

Sablon pentru planul managementul riscului

al organizatiei

Documentatie proiect – este un document care autorizeaza formal un proiect. Trebuie sa includa: nevoia de business pe care proiectul o indeplineste; descrierea produsului.

Acest document trebuie emis de un manager exterior proiectului si la un nivel corespunzator nevoilor proiectului. Asigura managerului de proiect autoritatea de aplicare a resurselor oganizationale pentru a realiza activitatile.

Cand un proiect se afla sub un contract, contractual semnat reprezinta acest document formal pentru vanzator.

Politicile de managementul riscului ale organizatiei.

Unele organizatii pot avea definite diferite abordari pentru analiza riscului si diferite raspunsuri specific fiecarui proiect.

Definirea rolurilor si responsabilitatilor: definirea rolurilor, a responsabilitatilor si a diferitelor nivele de autoritate pentru luarea deciziilor vor influenta aceasta planificare.

Toleranta la risc a actionarilor

Diferite organizatii si persoane au tolerant diferita la risc. Aceasta se vede in declaratii si in modul de actiune.

Sablon pentru planul managementul riscului al organizatiei

Unele organizatii au creat sabloanepentru a fi folosite in proiecte. Aceastea vor fi imbunatatite in mod continuu, imbunatatirile fiind bazate pe aplicabilitatea si utilitatea proiectului.

Planificare de intalniri

Echipa proiectului tine inatlniri pentru a dezvolta planul managementul riscului. Printre participant se numara: managerul proiectului, liderii de proiect, persoane din cadrul organizatiei care se ocupa de planificarea riscului si de executarea activitatilor, actionari si alte persoane in functie de nevoi. Acestia folosesc sabloanele managementul riscului si alte date necesare.

Planul managementul riscului

Acest plan descrie cum procesul de identificare al riscului, analiza calitativa si cantitativa a riscului, raspunsul la risc, monitorizare si control va fi structurat pe parcursul ciclului de viata al proiectului. Planul managementul riscului nu ofera raspunsuri la riscuri individuale ,acestea se obtin prin planul raspunsului la risc.

Planul managementul riscului include:

Metodologie:

Defineste abordarile, instrumentele si sursele datelor care pot fi folositepentru a efectua MR pe proiect. Sunt potrivite diferite tipuri de evaluari in functie de stagiul proiectului, informatia disponibilia si flexibilitate.

Roluri si responsabilitati

Buget

Timp

Scor si interpretare

Praguri

Rapoarte

Urmarire

Identificare riscului

Identificarea riscurilor se realizeaza pentru a determina riscurile ce pot afecta proiectul si pentru a documenta caracteristicile acestora.

Acest proces este realizat de: echipa proiectului, echipa din managementul proiectului, specialisti din alte departamente ale companiei, client (utilizatori finali), alti manageri de proiecte si actionari, specialisti din afara companiei.

Procesul de identificare a riscului este unul iterativ. Prima iteratie poate fi realizata de un membru al echipei proiectului sau de echipa managementului riscului. Intreaga echipa si actionarii pot face a doua iteratie. Pentru a obtine o analiza nepartinitoare, persoane din afara echipei pot aduaga ultima iteratie. Participantii pot varia, dar echipa proiectului ar trebui inclusa. Participant din afara echipei pot oferi informatii pertinente.

Procesul de identificare a riscului:

Intrari: Instrumente si tehnci: Iesiri:

Factori de mediu ai companiei Reviziuire documentatie Registru al riscurilor

Bunurile procesului de organizare Tehnici de adunare a informatiei

Domeniul de aplicare a proiectului Analiza listelor de verificare

Planul managementului riscului Analiza ipotezelor

Planul managementului proiectului Diagrame

Intrari:

Factori de mediu ai companiei cuprinde informatii publicate: baze de date comerciale, studii academic, benchmarking, alte studii.

Bunurile procesului de organizare: Informatii din proiecte precedente – organizatiile implicate in proiect pot avea inregistrari alte proiectelor anterioare care pot fi folosite la identificarea riscurilor. Acestea pot fi raporturi finale sau planuri de raspuns la risc. Pot include lectii invatate care descriu problemele aparute si rezolvarea lor.

Planul managementului riscului: cuprinde distribuirea rolurilor si responsabilitatile fiecaruia, bugetul si orarul pentru activitatile managementului riscului, categorii de risc.

Planul managementului proiectului: identificare riscurilor cere o intelegere a misiunii proiectului, scopul si obiectivele patronului, sponsorului sau actionarilor. Documentele planificarii procesului (iesiri din alte zone) ar trebui revizuite pentru a identifica posibile riscuri. Aceste documente includ: graficul proiectului, domeniul de aplicare al proiectului, structura de lucru, orarul proiectului, estimarea costului, planul resurselor, plan de achizitii, lista ipotezelor, lista costrangerilor.

Instrumente si tehnci:

Studiu documentatie:

Se refera la efectuarea unei revizuiri a planurilor proiectului si ipotezelor. Incepe cu fisierele proiectelor anterioare.

Tehnici de adunare a informatiei:

Cateva metode de adunare a informatiei pot fi folosite in identificarea riscului. Acestea sunt: brainstorming, tehnica Delphi, Interviul, analiza SWOT.

Brainstorming: este metoda cea mai folosita pentru identificare riscurilor. Scopul este de a obtine o lista a riscurilor ce pot fi abordate mai tarziu in procesul de analiza a riscului.

Cum functioneaza brainstormingul: o intalnire este organizata cu specialisti din mai multe domenii. Sub conducerea unui organizator, acesti oameni genereaza idei despre riscurile proiectului. Aceasta intalnire de brainstorming continua fara intreruperi, fara a critica ideile altora si fara a tine cont de statutul persoanelor in cadrul organizatiei. Sursele riscurilor sunt identificate in domeniul de aplicare extins si postate pentru ca toata lumea sa le examineze pe parcursul intalnirii. Riscurile sunt trecute in categorii dupa tipul de risc si definitiile acestora sunt clarificate. Sedintele de brainstorming sunt mai eficiente daca participantii se pregatesc inainte, organizatorul are deja unele riscuri identificate si intalnirea este structurata pe segmente de proiect si categorii de risc.

Tehnica Delphi: este o metoda prin care specialistii pot ajunge la un consens pe un anumit subiect, cum ar fi riscul proiectului. Specialisitii in riscului proiectelor sunt identificati, dar participa sub semnul anonimitatii. Acesta tehnica reduce partinirea si minimizeaza influenta oricarei persoane asupra rezultatului final.

Cum functioneaza: un organizator foloseste un chestionar pentru a obtine idei despre riscurile importante ale proiectului. Raspunsurile sunt inregistrate si adaugate incategorii de risc. Aceste riscuri sunt apoi commentate de specialisti. Se poate ajunge la un accord asupra riscurilor dupa cateva runde ale procesului.

Interviul: riscurile pot fi indentificate prin interviuri cu manageri de proiect experimentati sau cu specialisti in domeniu. Persoane adecvate sunt selectate si informate despre proiect. Persoanele intervievate identifica riscurile pe proiect bazat pe experienta lor, informatiile despre proiect, precum si alte surse pe care le gasesc utile.

Analiza SWOT: asigura analiza proiectului din fiecare perspective a componentelor SWOT pentru a mari campul riscurilor considerate.

Liste de verificare

Organizatiile pot dezvolta liste de verificare a riscurilor bazate pe informatii obtinute din proiectele anterioare. Acestea sunt un mod rapid de a identifica riscuri intr-un proiect nou. Totusi, acestea nu trebuie considerate o modalitate complete de identificare a riscurilor si posibilitatea altor riscurilor trebuie adresata.

Analiza ipotezelor

Cuprinde ipoteze sau scenario folosite in planul proiectului. Analiza ipotezelor este o tehnica care urmareste precizia acestor ipoteze. Identifica riscurile proiectului de la caracterul incomplete, inexact al ipotezelor.

Diagrame:

diagrame cauza-efect: folositoare pentru identificarea cauzelor riscurilor

diagrame de influenta: o reprezentare grafica a unei probleme aratand influenta, cronologia evenimentelor si alte relatii intre variabile si rezultate.

hartile proceselor sau sistemului: arata cum diferite elemente din sistem interactioneaza si mecanismul de cauzalitate.

Iesiri:

Registru al riscurilor este o inregistrare documentata a rezultatelor proceselor de managementul riscului. Contine urmatoare informatii: lista riscurilor identificate cu descrierea acestora, lista potentialelor raspunsuri, cauzele riscurilor, categorii de risc actualizate (procesul poate duce la recunoasterea unei noi categorii de risc)

Analiza riscului

Analiza calitativa

Metoda scorului

Metoda scorului este o tehnica de analiza preliminara si este utilizata pentru identificarea punctelor critice. Aceasta tehnica de analiza presupune parcurgerea urmatoarelor etape: estimarea probabilitatii producerii riscului pe baza indicelui de probabilitate, P; estimarea impactului producerii riscului asupra performantelor, costurilor si calitatii produselor, cu ajutorul indicelui de impact, I; determinarea scorului riscului, SR, pe baza matricei de risc. Scorul riscului se calculeaza efectuand produsul dintre indicele de probabilitate P și indicele de impact I; ierarhizarea riscurilor pe baza scorului riscului.

Dupa ce riscurile au fost evaluate, acestea vor primi o ordine a importantei. Cu cat riscul de expunere este mai putin acceptabil, cu atat prioritatea este mai mare.

Exemplu: In tabelele urmatoare sunt prezentate probabilitatile aparitiei riscului, indicele de impact si categoriile de risc pentru o anumita companie.

Tabel 1: Indicii de probabilitate a riscului

Tabel 2: Indicii de impact ai riscului

Tabel 3: Ierarhizarea riscurilor

Tabel 4: Determinarea scorului cu matricea de risc

Linia ingrosata din matricea de risc delimiteaza riscurile acceptate (minore si moderate) de cele neacceptate (majore).

Metoda valorii estimate

Metoda valorii estimate este cea mai simpla metoda de cuantificare a riscurilor si consta in estimarea valorilor pierdute cauzate de producerea unui eveniment. In acest scop se foloseste relatia:

VE(a)=P(a) x E(a), unde: VE(a) este valoarea estimata a evenimentului a; P(a) – probabilitatea de aparitie a evenimentului a; E(a) – efectul de aparitiei fenomenului a.

Analiza cantitativa

Analiza senzitivitatii

Conform site-ului www.metodologie.ro, „Analiza de senzitivitate consta in determinarea intervalului de evolutie a indicatorilor de profitabilitate, considerati pentru diferite scenarii de evolutie ai factorilor cheie, in scopul testarii soliditatii rentabilitatii proiectului si pentru a-i ierarhiza din punctul de vedere al gradului de risc.”

De pe acelasi site aflam ca “obiectivele analizei de senzitivitate sunt: determinarea gradului de incertitudine in cea ce privește implementarea proiectului; identificarea variabilelor critice și impactul potențial asupra modificării indicatorilor de performanță financiară și economică; indicatorii de performanță financiară și economică care trebuie testați sunt: rata internă de rentabilitate financiară a investiției, valoarea actualizată netă financiară, rata internă de rentabilitate economică și valoarea actualizată netă economică ( care se vor calcula in toate cazurile după contribuția UE)”.

Scopul analizei de senzitivitate este de a determina variabilele sau parametrii critici ai modelului, ale caror variatii, in sens pozitiv sau in sens negativ, comparativ cu valorile folosite pentru cazul optimal, conduc la cele mai semnificative variatii asupra principalilor indicatori ai rentabilitatii, respectiv RIR si VAN; cu alte cuvinte influenteaza in cea mai mare masura acesti indicatori.

Metodologia cuprinde identificarea variabilelor critice si calculul valorilor de comutare.

Identificarea variabilelor critice:

se realizează prin modificarea procentuală a unui set de variabile ale investiției și apoi calcularea valorii indicatorilor de performanță financiară și economică;

orice variabilă a proiectului pentru care variația cu 1% va produce o modificare cu mai mult de 5% in valoarea de bază a VANF(valoarea actualizată netă financiară) sau VANE(valoarea actualizată netă economică) va fi considerată o variabilă critică (evaluatorul poate prescrie și un alt interval de elasticitate).

Curbe de elasticitate:

analiza se efectuează secvențial, determinand impactul variaței fiecărei variabile critice in parte;

prin determinări punctuale repetate pe intervale de variație +/- x% se pot trasa curbele de elasticitate ale fiecărei variabile analizate.

Calculul valorilor de comutare se obtine astfel: modificarea procentuală a variabilei critice identificate care determină ca valoarea indicatorului de performanță analizat – valoarea actualizată netă financiară sau valoarea actualizată netă economică – să fie egală cu zero) pentru variabilele critice identificate.

Mod de prezentare: depășirea cu peste x% a costurilor de investiție ar reduce VANE sub 0 și RIRE(rata internă de rentabilitate economică) sub 5,5%, făcand proiectul nerentabil din punct de vedere social. 

Analiza de senzitivitate se realizeaza in analiza cost-beneficiu a proiectului.

Analiza arborelui de decizie

Ion Dobre, in cartea sa, Teroria Deciziei scrie ca “avand structura unei arboriscente alcatuita din noduri-decizionale (controlate de decident) si noduri-eveniment (controlate de sansa), arborele decisional reflecta fluxul chronologic al actiunilor decidentului si al raspunsurilor naturii.”

In acest caz se cunosc probabilitatile evenimentelor ce definesc problema, precum si rezultatele sau consecintele fiecarei variante decizionale. Determinarea probabilitatilor, obiective sau subiective, reprezinta punctul sensibil intr-un proces decizional de acest tip, deseori managerii fiind confruntati cu surprise neplacute prin aparitia unor rezultate diferite de cele scontate.

Un arbore de decizie se compune din urmatoarele elemente: puncte de decizie/nod de decizie, alternative, puncte de ocazie , stari naturale si castiguri.

Figura 1. Structura generala a arborelui de decizie

(http://www.rasfoiesc.com/business/management/ANALIZA-EVOLUTIEI-PONDERII-FAC62.php)

Simulare Monte Carlo

Conform site-ului www.datasecurity.ro , metoda Monte Carlo “se bazează pe utilizarea unor variabile aleatoare, deoarece pentru modelele ce implică existența unui număr mare de variabile decizionale, metoda folosește în mod necesar tehnică de calcul, iar algoritmul metodei este prezentat în succesiunea etapelor sale interactive.”

Acelasi site precizeaza ca pasii acestei metode sunt:

“Se determină variabilele sau componentele cele mai semnificative ale modelului.

Se determină o măsură a eficacității pe care o au variabilele modelului studiat.

Se schițează distribuțiile de probabilitate cumulată ale modelului.

Se stabilesc șirurile de numere aleatoare care sunt într-o corespondență directă cu distribuțiile de probabilitate cumulată ale fiecărei variabile.

Pe baza examinării rezultatelor obținute se determină soluțiile posibile ale problemei.

Se generează un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere aleatoare.

Utilizând fiecare număr aleator și distribuția de probabilitate, se determină valorile fiecărei variabile.

Se calculează valoarea variabilă funcțională de performanță.

Se reiau încercările de la pasul 6 și 8 pentru fiecare soluție posibilă.

Pe baza rezultatelor obținute se ia o decizie cu privire la soluția optimă.”

Planificarea raspunsului la risc

Planificarea raspunsului la risc reprezinta procesul de dezvoltare a optiunilor si de determinare a actiunilor necesare pentru a mari oportunitatile si micsora amenintarile asupra obiectivelor proiectului. Include identificarea si preluarea responsabilitatilor pentru fiecare raspuns la risc decis de comun acord. Acest proces asigura faptul ca toate riscurile identificare sunt prelucrate. Eficacitatea raspunsului la risc determina daca un risc va creste sau nu.

Aceasta planificare trebuie sa fie potrivita pentru gravitatea riscului, costul sa fie mic in indeplinirea provocarilor, sa fie un succes din punct de vedere al timpului, realistic, agreat de catre toate partile implicate sis a apartina unei persoane responsabile. Selectarea celui mai bun raspuns la risc din mai multe optiuni este de obicei necesara.

Intrari: Tehnici: Iesiri:

Planul MR evitare Registrul de riscuri (actualizat)

Registrul de riscuri atenuare Planul MR (actualizat)

Acceptare Intelegeri contractuale privitoare la risc

Transfer

Tehnici:

Evitarea riscului: se considera ca expunerea la risc este mult prea mare si atunci se inlocuieste factorul care ar putea cauza riscul.Insa, trebuie sa se tina cont de faptul ca nu pot fi evitate sau eliminate toate riscurile.

Atenuarea sau diminuarea efectelor: presupune reducerea expunerii la risc prin scaderea probabilitatii de aparitie a acestuia..

Acceptarea riscului: reprezinta acceptarea consecintelor si reprezinta o metoda de raspuns mai ales atunci cand riscurile sunt necunoscute echipei de proiect sau atunci cand avantajele obtinute in caz de nematerializare a riscului ar fi imense.

Transferul riscului: presupune contractarea unei polite de asigurare sau externalizarea unui serviciu. De regula, aceasta practica atrage alte riscuri, provenite din activitatea de externalizare sau rezultate din contractele de asigurare.

Registrul de risc actualizat cuprinde:

-riscurile identificate, descrierea lor, zonele din proiect afectate, cauza acestora si modul cum afecteaza obiectivele proiectului.

-impartirea responsabilitatilor cu privire la riscurile identificate.

-rezultatele analizelor calitative si cantitative.

-raspunsuri stabilite de comun acord care includ: evitarea, transferul, micsorarea, acceptarea pentru fiecare risc din planul de raspuns.

-nivelul riscurilor reziduale care raman dupa implementarea strategiilor.

-actiuni specific pentru implementarea strategiilor de raspuns.

-buget sit imp pentu raspunsuri

-planuri de contingenta(rezerva).

Intelegeri contractuale privitoare la risc: specifica responsabilitatea fiecaruia pentru fiecare risc identificat ( asigurari, servicii).

Monitorizarea si controlul riscului

Monitorizarea si controlul riscului este procesul de mentinere a evidentei riscurilor identificate,monitorizarii riscurilor reziduale si identificarii noilor riscuri,asigurarea executiei planurilor de risc si evaluarea eficientei in reducerea riscului.Monitorizarea riscului si controlul inregistreaza metrici de risc ce sunt asociati cu implementarea planurilor de urgenta.Monitorizarea si controlul riscului este un proces in curs de desfasurare pentru viata proiectului.Riscul se modifica odata ce proiectul se maturizeaza,noi riscuri se dezvolta sau riscuri anticipate dispar.

Buna monitorizare si controlul riscului a proceselor furnizeaza informati care ajuta in luarea deciziilor corecte inaintea producerii riscului.Comunicarea catre toate partile interesate ale proiectului este necesara pentru evaluarea periodica a acceptabilitatii nivelului de risc in cadrul proiectului.

Scopul monitorizarii riscului este de a determina daca:

-Raspunsurile de risc au fost implementate asa cum au fost planificate.

-Actiunile de raspuns a riscului sunt eficiente cum este prevazut sau daca noi raspunsuri ar trebui dezvoltate

-Ipotezele proiectului sunt in continuare valabile.

-Expunerea riscului a fost modificata fata de statutul anterior, cu analizele trendurior.

-Un declansator de risc a avut loc.

-Politicile si procedurile bine stabilite sunt urmarite.

-Riscurile au avut loc sau au aparut unde nu au fost identificate anterior.

Controlul riscurilor poate implica alegerea strategiilor alternative,punerea in aplicare a unui plan de urgenta, luand masuri corective sau replanificarea proiectului.Raspunzatorul raspunsului de risc ar trebui sa raporteze periodic managerului de proiect si liderului echipei de risc cu privire la eficacitatea planului, orice efecte neprevazute ,precum si orice corectie la cursul de mijloc necesare pentru a reduce riscul.

Intrari: Instrumente si tehnici:

Planul Managementului de Risc Audituri de risc

Planul raspunsului la risc Reevaluarea riscurilor

Proiectul de comunicare Analiza valorii castigate

Identificarea riscurilor extra si analiza acestora Masurarea performantei tehnice

Modificarile scopului Planificarea suplimentara a raspunsului de risc/analiza rezervelor

Analiza tendintelor si a variatiei (abaterilor)

Iesiri:

Planuri Workaround

Actiuni corective

Cererile de schimbare a proiectului

Actualizari ale planului de raspuns de risc

Baze de date de risc

Actualizari ale listelor de verificare privind identificarea riscului

Intrari:

Proiectul de comunicare

Rezultatele in munca si alte proiecte inregistrate furnizeaza informatiile despre performantele proiectului si riscuri.Rapoartele folosite in mod uzual si controlul riscului includ: logul problemelor, liste ale actiunilor, avertizari sau notificari.

Identificarea riscurilor extra si analiza acestora .

Performanta proiectului este masurata si raportata astfel incat potentialele riscuri ce nu au fost identificate anterior pot iesi la suprafata .Ciclul celor 6 procese de risc ar trebui sa fie puse in aplicare pentru aceste riscuri.

Modificarile scopului

Uneori are nevoie de noi analize de risc si planuri de interventie.

Tehnici:

Auditurile raspunsului proiectului la risc.

Auditorii riscului examineaza si documenteaza eficienta raspunsului de risc in evitarea, transferarea sau atenuarea aparitiei riscului precum si eficienta persoanei care se ocupa de risc. Auditurile de risc sunt folosite in decursul ciclului de viata al proiectului de a controla riscul.

Reevaluarea riscurilor

Ar trebui programate regulat.Proiectul de risc ar trebui să fie un element pe ordinea de zi la toate reuniunile de echipa . Evaluarile de risc si prioritizarea se poate schimba în timpul duratei de viata a proiectului . Orice modificare poate necesita o analiza calitativa sau cantitativa suplimentara.

Analiza valorii castigate.

Este folosita pentru monitorizarea in ansamblu a performantei proiectului.Rezultatele acestei analize pot indica devierea completarii proiectului de la obiectivele de cost si de program.Atunci cand un proiect deviaza semnificativ de la identificarea a riscului si analiza ar trebui actualizata.

Masurarea performantei tehnice.

Compara realizarile tehnice in timpul executiei proiectului al planului stabilit de realizare tehnica.Abaterea poate implica un risc pentru realizarea domeniului de aplicare a proiectului.

Planificarea suplimentara a raspunsului de risc.

In cazul in care un risc apare ce nu a fost anticipat in planul de rspuns de risc sau impactul asupra obiectivelor este mai mare decat era prevazut,rapunsul planificat nu este adecvat.Va fi necesara efectuarea unei planificarui aditionale pentru a controla riscul.

Iesiri:

Planurile Workaround.

Sunt raspunsuri neplanificate la riscuri emergente care au fost acceptate sau neidentificate anterior.Solutiile trebuie sa fie documentate in mod corespunzator si incluse in planul de proiect si de raspuns la risc.

Actiunile corective

Consta in realizarea unui plan de urgenta sau workaround.

Cererile de schimbare a proiectului.

Punerea in aplicare a planului de interventie sau solutiile frecvent rezultate ca o cerinta de a schimba planul de proiect pentru a raspunde riscurilor.

Actualizari ale planului de raspuns de risc.

Riscurile pot aparea sau nu.Riscurile care apar trebuie sa fie documentate si evaluate.Punerea in aplicare a controalelor de risc poate reduce impactul sau probabilitatea riscurilor identificate.Topul riscurilor trebuie sa fie reevaluuat pentru ca riscurile noi,importante,pot fi controlate in mod adecvat.Riscurile care nu se incadreaza ar trebui sa fie documentate si mentionate in planul de raspuns de risc.

Baze de date de risc.

Un spatiu care prevede colectarea,mentenanta si analiza datelor colectate si utilizate in procesele de gestionare a riscurilor.Utilizarea acestei baze de date va ajuta gestionarea riscurilor in cadrul organizatiei si in timp,constituie baza unui prgram de lectii invatate de risc.

Actualizari ale listelor de verificare privind identificarea riscului.

Listele de verificare actualizate din experienta echipei va ajuta managementul de risc in proiectele viitoare.

Din notiunile prezentate anterior, am observant ca nu se pot aplica in totalitate proiectelor de inovatie, de accea am ales sa simplific si sa adaptez acest plan al managementului riscului. Pentru a realiza acest lucru, am selectat doar anumite etape si anumite informatii din planul general, punand accentul pe tehnicile si metodele folosite pentru fiecare etapa a planului managementului riscului in proiecte.

Pentru inceput avem nevoie de planul proiectului de inovatie, care sa cuprinda programul si bugetul. Pentru planul managementul riscului am pastrat etapele din planul initial, si anume:

identificarea riscurilor cu metodele: Brainstorming, tehnica Delphi, interviul si analiza SWOT.

analiza riscurilor realizata prin: metoda scorului, metoda valorii estimate, analiza senzitivitatii, analiza arborelui de decizie, simulare Monte Carlo. In cazul proiectelor de inovatie am folosit doar metodele de la analiza calitativa a riscurilor, mai exact, metoda scorului.

planificarea raspunsului la risc cu metodele: evitare, atenuare/diminuare, acceptare si transfer.

monitorizarea si controlul acestora prin : reevaluarea riscurilor, analiza valorii castigate si masurarea performantelor tehnice. Aceste metode nu se pot aplica proiectelor de invoatie, de accea monitorizarea si controlul trebuie adaptate pentru fiecare proiect in parte.

Metodologie

In acest capitol voi expune informatiile care mi s-au parut adecvate pentru a putea gestiona riscurile aparute in proiecte. Am ales sa prezint analiza cost-beneficiu si planul managementului de risc in proiecte, deoarece analiza ACB este un instrument vital in aflarea rentabilitatii unui proiect, iar acest plan de management este un al instrument complex care cuprinde toate informatiile necesare pentru gestionare riscurilor.

Analiza cost-beneficiu

Henley și Spash (1993) și de Randall (1987) au dat o descriere analizei cost-benficiu (ACB) care arată că „scopul analizei cost-beneficiu este să evidențieze faptul că suma efectelor de impact nu este mai mare decât beneficiul net al societății”. Prin beneficiul net al societății reprezinta suma beneficiilor monetare și non-monetare date de o exploatare rațională a mediului.

ACB este un instrument de evaluare si de estimare a proiectelor. Justifică necesitatea și importanța unui proiect prin prezentarea avantajelor și dezavantajelor acestuia (din perspectiva beneficiarului si din perspectiva societății) exprimate în valori monetare.

Viabilitatea financiara a unui proiect de investiții se realizează prin analiza indicatorilor:

• venitul net actualizat (VAN)

• raportul venit-cost

• rata internă de rentabilitate financiară (RIRF)

• fluxul de lichidități (cash-flow).

Analiza cost-beneficiu cuprinde o analiza financiara si o analiza economica care ajuta la aflarea veniturilor si cheltuielilor din proiect.

Raportul cost/beneficiu este un indicator complementar al VAN, comparand valoarea actuala a beneficiilor viitoare cu cea a costurilor viitoare, inclusiv valoarea investitiei :

Raport cost/beneficiu = VP(I)0 / VP(O)0, unde :

VP(I)0 = valoarea actualizata a intrarilor de fluxuri financiare genarate de proiect in perioada analizata (inclusiv valoarea reziduala)

VP(O)0 = valoarea actualizata a iesirilor de fluxuri financiare genarate de proiect in perioada analizata (inclusiv costurilor investitionale)

Pentru a determina daca un proiect este rentabil sau nu, respectiv necesita finantare sau nu este necesara calcularea unor indicatori.

Indicatorii de performanță financiară care vor fi calculați pentru determinarea performanței și sustenabilității financiare sunt:

–           valoarea actualizată netă financiară (VANF);

–           rata internă de rentabilitate financiară (RIRF);

–           raportul beneficiu-cost (B/C);

–           fluxul de numerar cumulat.

Valoarea actualizata neta financiara (VANF) reprezinta diferența dintre suma tututor beneficiilor de natură financiară (venituri marginale și economisiri/reduceri de costuri financiare) si costurile fianciare.

VANF a fost calculată prin metoda fluxurilor de numerar actualizate prin aplicarea unui factor de actualizare determinat pe baza ratei de actualizare și a numărului de ani din perioada de referință, după formula generală de actualizare a fluxurilor de numerar în directa aplicare a principiului valorii în timp a banilor:

VANF = ∑ [ (Bt – Ct) / (1 + r)t]

unde Bt = beneficiile financiare din anul t, Ct = costurile financiare din anul t, r = rata de

actualizare financiară, t = numarul de ani.

Rata Interna de Rentabilitate Financiara este acea rata de actualizare care egalizeaza costurile actualizate ale proiectului cu veniturile sale. Rata de rentabilitate financiara este acea rata de actualizare la care se obtine VANF = 0.

0 = ∑ [ (Bt – Ct) / (1 + RIRF)t ],

unde RIRF = rata internă de rentabilitate, t = anul de calcul (t ia valori de la 1 la T), T = perioada de referinta.

Raportul Beneficiu – Cost se calculeaza ca raport intre totalul incasarilor si totalul platilor efectuate in anul respectiv. Raportul cost beneficiu trebuie sa fie mai mare sau egal cu 0 pentru ca proiectul sa fie considerat viabil in viitor si mai mic ca 1 pentru a considera interventia necesara.

Indicatorii de performanță economică care trebuie calculati sunt:

–           valoarea actualizată netă economică VANE;

–           rata internă de rentabilitate economică RIRE;

–           raportul beneficiu-cost B/C.

Dacă VANE>0, automat RIRE>RAS, B/C>1, deci proiectul este benefic pentru societate.

Analiza cost-beneficiu cuprinde si o analiza de senzitivitate si o analiza a riscurilor.

Planul managementului de risc in proiecte

Din literatura de specialitate, am ales sa prezint planul managementului riscului in proiecte, deoarece consider ca este important sa avem o structura bine definita intr-un proiect, o organizare cat mai corecta si precisa pentru a indeplini obiectivele propuse.

Planul managementului de risc in proiect are mai multe structuri, in functie de parerea expertilor in domeniu. Personal, cel mai potrivit pentru proiecte mi s-a parut planul prezentat in figura 2, deoarece este foarte detaliat, poate fi adaptat oricarui tip de proiect si este complex.

Pe parcursul lucrarii voi prezenta in detaliu componentele planului managementului de risc in proiecte si voi simplifica acest plan pentru un anumit tip de proiect, si anume proiect de invoatie.

Intr-un proiect exista mai multe tipuri de riscuri, reprezentate in schema de mai jos:

In continuare este prezentata o schema a planului managementului riscului:

Planificarea managementului riscului

Aceasta planificare reprezinta procesul decizional de abordare si planificare a activitatilor de managementul riscului pentru proiect.

Intrari: Tehnici: Iesiri:

Documentatie proiect Planificare de intalniri Planul managementul riscului

Politicile de managementul riscului

ale organizatiei

Definirea rolurilor si responsabilitatilor

Toleranta la risc a actionarilor

Sablon pentru planul managementul riscului

al organizatiei

Documentatie proiect – este un document care autorizeaza formal un proiect. Trebuie sa includa: nevoia de business pe care proiectul o indeplineste; descrierea produsului.

Acest document trebuie emis de un manager exterior proiectului si la un nivel corespunzator nevoilor proiectului. Asigura managerului de proiect autoritatea de aplicare a resurselor oganizationale pentru a realiza activitatile.

Cand un proiect se afla sub un contract, contractual semnat reprezinta acest document formal pentru vanzator.

Politicile de managementul riscului ale organizatiei.

Unele organizatii pot avea definite diferite abordari pentru analiza riscului si diferite raspunsuri specific fiecarui proiect.

Definirea rolurilor si responsabilitatilor: definirea rolurilor, a responsabilitatilor si a diferitelor nivele de autoritate pentru luarea deciziilor vor influenta aceasta planificare.

Toleranta la risc a actionarilor

Diferite organizatii si persoane au tolerant diferita la risc. Aceasta se vede in declaratii si in modul de actiune.

Sablon pentru planul managementul riscului al organizatiei

Unele organizatii au creat sabloanepentru a fi folosite in proiecte. Aceastea vor fi imbunatatite in mod continuu, imbunatatirile fiind bazate pe aplicabilitatea si utilitatea proiectului.

Planificare de intalniri

Echipa proiectului tine inatlniri pentru a dezvolta planul managementul riscului. Printre participant se numara: managerul proiectului, liderii de proiect, persoane din cadrul organizatiei care se ocupa de planificarea riscului si de executarea activitatilor, actionari si alte persoane in functie de nevoi. Acestia folosesc sabloanele managementul riscului si alte date necesare.

Planul managementul riscului

Acest plan descrie cum procesul de identificare al riscului, analiza calitativa si cantitativa a riscului, raspunsul la risc, monitorizare si control va fi structurat pe parcursul ciclului de viata al proiectului. Planul managementul riscului nu ofera raspunsuri la riscuri individuale ,acestea se obtin prin planul raspunsului la risc.

Planul managementul riscului include:

Metodologie:

Defineste abordarile, instrumentele si sursele datelor care pot fi folositepentru a efectua MR pe proiect. Sunt potrivite diferite tipuri de evaluari in functie de stagiul proiectului, informatia disponibilia si flexibilitate.

Roluri si responsabilitati

Buget

Timp

Scor si interpretare

Praguri

Rapoarte

Urmarire

Identificare riscului

Identificarea riscurilor se realizeaza pentru a determina riscurile ce pot afecta proiectul si pentru a documenta caracteristicile acestora.

Acest proces este realizat de: echipa proiectului, echipa din managementul proiectului, specialisti din alte departamente ale companiei, client (utilizatori finali), alti manageri de proiecte si actionari, specialisti din afara companiei.

Procesul de identificare a riscului este unul iterativ. Prima iteratie poate fi realizata de un membru al echipei proiectului sau de echipa managementului riscului. Intreaga echipa si actionarii pot face a doua iteratie. Pentru a obtine o analiza nepartinitoare, persoane din afara echipei pot aduaga ultima iteratie. Participantii pot varia, dar echipa proiectului ar trebui inclusa. Participant din afara echipei pot oferi informatii pertinente.

Procesul de identificare a riscului:

Intrari: Instrumente si tehnci: Iesiri:

Factori de mediu ai companiei Reviziuire documentatie Registru al riscurilor

Bunurile procesului de organizare Tehnici de adunare a informatiei

Domeniul de aplicare a proiectului Analiza listelor de verificare

Planul managementului riscului Analiza ipotezelor

Planul managementului proiectului Diagrame

Intrari:

Factori de mediu ai companiei cuprinde informatii publicate: baze de date comerciale, studii academic, benchmarking, alte studii.

Bunurile procesului de organizare: Informatii din proiecte precedente – organizatiile implicate in proiect pot avea inregistrari alte proiectelor anterioare care pot fi folosite la identificarea riscurilor. Acestea pot fi raporturi finale sau planuri de raspuns la risc. Pot include lectii invatate care descriu problemele aparute si rezolvarea lor.

Planul managementului riscului: cuprinde distribuirea rolurilor si responsabilitatile fiecaruia, bugetul si orarul pentru activitatile managementului riscului, categorii de risc.

Planul managementului proiectului: identificare riscurilor cere o intelegere a misiunii proiectului, scopul si obiectivele patronului, sponsorului sau actionarilor. Documentele planificarii procesului (iesiri din alte zone) ar trebui revizuite pentru a identifica posibile riscuri. Aceste documente includ: graficul proiectului, domeniul de aplicare al proiectului, structura de lucru, orarul proiectului, estimarea costului, planul resurselor, plan de achizitii, lista ipotezelor, lista costrangerilor.

Instrumente si tehnci:

Studiu documentatie:

Se refera la efectuarea unei revizuiri a planurilor proiectului si ipotezelor. Incepe cu fisierele proiectelor anterioare.

Tehnici de adunare a informatiei:

Cateva metode de adunare a informatiei pot fi folosite in identificarea riscului. Acestea sunt: brainstorming, tehnica Delphi, Interviul, analiza SWOT.

Brainstorming: este metoda cea mai folosita pentru identificare riscurilor. Scopul este de a obtine o lista a riscurilor ce pot fi abordate mai tarziu in procesul de analiza a riscului.

Cum functioneaza brainstormingul: o intalnire este organizata cu specialisti din mai multe domenii. Sub conducerea unui organizator, acesti oameni genereaza idei despre riscurile proiectului. Aceasta intalnire de brainstorming continua fara intreruperi, fara a critica ideile altora si fara a tine cont de statutul persoanelor in cadrul organizatiei. Sursele riscurilor sunt identificate in domeniul de aplicare extins si postate pentru ca toata lumea sa le examineze pe parcursul intalnirii. Riscurile sunt trecute in categorii dupa tipul de risc si definitiile acestora sunt clarificate. Sedintele de brainstorming sunt mai eficiente daca participantii se pregatesc inainte, organizatorul are deja unele riscuri identificate si intalnirea este structurata pe segmente de proiect si categorii de risc.

Tehnica Delphi: este o metoda prin care specialistii pot ajunge la un consens pe un anumit subiect, cum ar fi riscul proiectului. Specialisitii in riscului proiectelor sunt identificati, dar participa sub semnul anonimitatii. Acesta tehnica reduce partinirea si minimizeaza influenta oricarei persoane asupra rezultatului final.

Cum functioneaza: un organizator foloseste un chestionar pentru a obtine idei despre riscurile importante ale proiectului. Raspunsurile sunt inregistrate si adaugate incategorii de risc. Aceste riscuri sunt apoi commentate de specialisti. Se poate ajunge la un accord asupra riscurilor dupa cateva runde ale procesului.

Interviul: riscurile pot fi indentificate prin interviuri cu manageri de proiect experimentati sau cu specialisti in domeniu. Persoane adecvate sunt selectate si informate despre proiect. Persoanele intervievate identifica riscurile pe proiect bazat pe experienta lor, informatiile despre proiect, precum si alte surse pe care le gasesc utile.

Analiza SWOT: asigura analiza proiectului din fiecare perspective a componentelor SWOT pentru a mari campul riscurilor considerate.

Liste de verificare

Organizatiile pot dezvolta liste de verificare a riscurilor bazate pe informatii obtinute din proiectele anterioare. Acestea sunt un mod rapid de a identifica riscuri intr-un proiect nou. Totusi, acestea nu trebuie considerate o modalitate complete de identificare a riscurilor si posibilitatea altor riscurilor trebuie adresata.

Analiza ipotezelor

Cuprinde ipoteze sau scenario folosite in planul proiectului. Analiza ipotezelor este o tehnica care urmareste precizia acestor ipoteze. Identifica riscurile proiectului de la caracterul incomplete, inexact al ipotezelor.

Diagrame:

diagrame cauza-efect: folositoare pentru identificarea cauzelor riscurilor

diagrame de influenta: o reprezentare grafica a unei probleme aratand influenta, cronologia evenimentelor si alte relatii intre variabile si rezultate.

hartile proceselor sau sistemului: arata cum diferite elemente din sistem interactioneaza si mecanismul de cauzalitate.

Iesiri:

Registru al riscurilor este o inregistrare documentata a rezultatelor proceselor de managementul riscului. Contine urmatoare informatii: lista riscurilor identificate cu descrierea acestora, lista potentialelor raspunsuri, cauzele riscurilor, categorii de risc actualizate (procesul poate duce la recunoasterea unei noi categorii de risc)

Analiza riscului

Analiza calitativa

Metoda scorului

Metoda scorului este o tehnica de analiza preliminara si este utilizata pentru identificarea punctelor critice. Aceasta tehnica de analiza presupune parcurgerea urmatoarelor etape: estimarea probabilitatii producerii riscului pe baza indicelui de probabilitate, P; estimarea impactului producerii riscului asupra performantelor, costurilor si calitatii produselor, cu ajutorul indicelui de impact, I; determinarea scorului riscului, SR, pe baza matricei de risc. Scorul riscului se calculeaza efectuand produsul dintre indicele de probabilitate P și indicele de impact I; ierarhizarea riscurilor pe baza scorului riscului.

Dupa ce riscurile au fost evaluate, acestea vor primi o ordine a importantei. Cu cat riscul de expunere este mai putin acceptabil, cu atat prioritatea este mai mare.

Exemplu: In tabelele urmatoare sunt prezentate probabilitatile aparitiei riscului, indicele de impact si categoriile de risc pentru o anumita companie.

Tabel 1: Indicii de probabilitate a riscului

Tabel 2: Indicii de impact ai riscului

Tabel 3: Ierarhizarea riscurilor

Tabel 4: Determinarea scorului cu matricea de risc

Linia ingrosata din matricea de risc delimiteaza riscurile acceptate (minore si moderate) de cele neacceptate (majore).

Metoda valorii estimate

Metoda valorii estimate este cea mai simpla metoda de cuantificare a riscurilor si consta in estimarea valorilor pierdute cauzate de producerea unui eveniment. In acest scop se foloseste relatia:

VE(a)=P(a) x E(a), unde: VE(a) este valoarea estimata a evenimentului a; P(a) – probabilitatea de aparitie a evenimentului a; E(a) – efectul de aparitiei fenomenului a.

Analiza cantitativa

Analiza senzitivitatii

Conform site-ului www.metodologie.ro, „Analiza de senzitivitate consta in determinarea intervalului de evolutie a indicatorilor de profitabilitate, considerati pentru diferite scenarii de evolutie ai factorilor cheie, in scopul testarii soliditatii rentabilitatii proiectului si pentru a-i ierarhiza din punctul de vedere al gradului de risc.”

De pe acelasi site aflam ca “obiectivele analizei de senzitivitate sunt: determinarea gradului de incertitudine in cea ce privește implementarea proiectului; identificarea variabilelor critice și impactul potențial asupra modificării indicatorilor de performanță financiară și economică; indicatorii de performanță financiară și economică care trebuie testați sunt: rata internă de rentabilitate financiară a investiției, valoarea actualizată netă financiară, rata internă de rentabilitate economică și valoarea actualizată netă economică ( care se vor calcula in toate cazurile după contribuția UE)”.

Scopul analizei de senzitivitate este de a determina variabilele sau parametrii critici ai modelului, ale caror variatii, in sens pozitiv sau in sens negativ, comparativ cu valorile folosite pentru cazul optimal, conduc la cele mai semnificative variatii asupra principalilor indicatori ai rentabilitatii, respectiv RIR si VAN; cu alte cuvinte influenteaza in cea mai mare masura acesti indicatori.

Metodologia cuprinde identificarea variabilelor critice si calculul valorilor de comutare.

Identificarea variabilelor critice:

se realizează prin modificarea procentuală a unui set de variabile ale investiției și apoi calcularea valorii indicatorilor de performanță financiară și economică;

orice variabilă a proiectului pentru care variația cu 1% va produce o modificare cu mai mult de 5% in valoarea de bază a VANF(valoarea actualizată netă financiară) sau VANE(valoarea actualizată netă economică) va fi considerată o variabilă critică (evaluatorul poate prescrie și un alt interval de elasticitate).

Curbe de elasticitate:

analiza se efectuează secvențial, determinand impactul variaței fiecărei variabile critice in parte;

prin determinări punctuale repetate pe intervale de variație +/- x% se pot trasa curbele de elasticitate ale fiecărei variabile analizate.

Calculul valorilor de comutare se obtine astfel: modificarea procentuală a variabilei critice identificate care determină ca valoarea indicatorului de performanță analizat – valoarea actualizată netă financiară sau valoarea actualizată netă economică – să fie egală cu zero) pentru variabilele critice identificate.

Mod de prezentare: depășirea cu peste x% a costurilor de investiție ar reduce VANE sub 0 și RIRE(rata internă de rentabilitate economică) sub 5,5%, făcand proiectul nerentabil din punct de vedere social. 

Analiza de senzitivitate se realizeaza in analiza cost-beneficiu a proiectului.

Analiza arborelui de decizie

Ion Dobre, in cartea sa, Teroria Deciziei scrie ca “avand structura unei arboriscente alcatuita din noduri-decizionale (controlate de decident) si noduri-eveniment (controlate de sansa), arborele decisional reflecta fluxul chronologic al actiunilor decidentului si al raspunsurilor naturii.”

In acest caz se cunosc probabilitatile evenimentelor ce definesc problema, precum si rezultatele sau consecintele fiecarei variante decizionale. Determinarea probabilitatilor, obiective sau subiective, reprezinta punctul sensibil intr-un proces decizional de acest tip, deseori managerii fiind confruntati cu surprise neplacute prin aparitia unor rezultate diferite de cele scontate.

Un arbore de decizie se compune din urmatoarele elemente: puncte de decizie/nod de decizie, alternative, puncte de ocazie , stari naturale si castiguri.

Figura 1. Structura generala a arborelui de decizie

(http://www.rasfoiesc.com/business/management/ANALIZA-EVOLUTIEI-PONDERII-FAC62.php)

Simulare Monte Carlo

Conform site-ului www.datasecurity.ro , metoda Monte Carlo “se bazează pe utilizarea unor variabile aleatoare, deoarece pentru modelele ce implică existența unui număr mare de variabile decizionale, metoda folosește în mod necesar tehnică de calcul, iar algoritmul metodei este prezentat în succesiunea etapelor sale interactive.”

Acelasi site precizeaza ca pasii acestei metode sunt:

“Se determină variabilele sau componentele cele mai semnificative ale modelului.

Se determină o măsură a eficacității pe care o au variabilele modelului studiat.

Se schițează distribuțiile de probabilitate cumulată ale modelului.

Se stabilesc șirurile de numere aleatoare care sunt într-o corespondență directă cu distribuțiile de probabilitate cumulată ale fiecărei variabile.

Pe baza examinării rezultatelor obținute se determină soluțiile posibile ale problemei.

Se generează un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere aleatoare.

Utilizând fiecare număr aleator și distribuția de probabilitate, se determină valorile fiecărei variabile.

Se calculează valoarea variabilă funcțională de performanță.

Se reiau încercările de la pasul 6 și 8 pentru fiecare soluție posibilă.

Pe baza rezultatelor obținute se ia o decizie cu privire la soluția optimă.”

Planificarea raspunsului la risc

Planificarea raspunsului la risc reprezinta procesul de dezvoltare a optiunilor si de determinare a actiunilor necesare pentru a mari oportunitatile si micsora amenintarile asupra obiectivelor proiectului. Include identificarea si preluarea responsabilitatilor pentru fiecare raspuns la risc decis de comun acord. Acest proces asigura faptul ca toate riscurile identificare sunt prelucrate. Eficacitatea raspunsului la risc determina daca un risc va creste sau nu.

Aceasta planificare trebuie sa fie potrivita pentru gravitatea riscului, costul sa fie mic in indeplinirea provocarilor, sa fie un succes din punct de vedere al timpului, realistic, agreat de catre toate partile implicate sis a apartina unei persoane responsabile. Selectarea celui mai bun raspuns la risc din mai multe optiuni este de obicei necesara.

Intrari: Tehnici: Iesiri:

Planul MR evitare Registrul de riscuri (actualizat)

Registrul de riscuri atenuare Planul MR (actualizat)

Acceptare Intelegeri contractuale privitoare la risc

Transfer

Tehnici:

Evitarea riscului: se considera ca expunerea la risc este mult prea mare si atunci se inlocuieste factorul care ar putea cauza riscul.Insa, trebuie sa se tina cont de faptul ca nu pot fi evitate sau eliminate toate riscurile.

Atenuarea sau diminuarea efectelor: presupune reducerea expunerii la risc prin scaderea probabilitatii de aparitie a acestuia..

Acceptarea riscului: reprezinta acceptarea consecintelor si reprezinta o metoda de raspuns mai ales atunci cand riscurile sunt necunoscute echipei de proiect sau atunci cand avantajele obtinute in caz de nematerializare a riscului ar fi imense.

Transferul riscului: presupune contractarea unei polite de asigurare sau externalizarea unui serviciu. De regula, aceasta practica atrage alte riscuri, provenite din activitatea de externalizare sau rezultate din contractele de asigurare.

Registrul de risc actualizat cuprinde:

-riscurile identificate, descrierea lor, zonele din proiect afectate, cauza acestora si modul cum afecteaza obiectivele proiectului.

-impartirea responsabilitatilor cu privire la riscurile identificate.

-rezultatele analizelor calitative si cantitative.

-raspunsuri stabilite de comun acord care includ: evitarea, transferul, micsorarea, acceptarea pentru fiecare risc din planul de raspuns.

-nivelul riscurilor reziduale care raman dupa implementarea strategiilor.

-actiuni specific pentru implementarea strategiilor de raspuns.

-buget sit imp pentu raspunsuri

-planuri de contingenta(rezerva).

Intelegeri contractuale privitoare la risc: specifica responsabilitatea fiecaruia pentru fiecare risc identificat ( asigurari, servicii).

Monitorizarea si controlul riscului

Monitorizarea si controlul riscului este procesul de mentinere a evidentei riscurilor identificate,monitorizarii riscurilor reziduale si identificarii noilor riscuri,asigurarea executiei planurilor de risc si evaluarea eficientei in reducerea riscului.Monitorizarea riscului si controlul inregistreaza metrici de risc ce sunt asociati cu implementarea planurilor de urgenta.Monitorizarea si controlul riscului este un proces in curs de desfasurare pentru viata proiectului.Riscul se modifica odata ce proiectul se maturizeaza,noi riscuri se dezvolta sau riscuri anticipate dispar.

Buna monitorizare si controlul riscului a proceselor furnizeaza informati care ajuta in luarea deciziilor corecte inaintea producerii riscului.Comunicarea catre toate partile interesate ale proiectului este necesara pentru evaluarea periodica a acceptabilitatii nivelului de risc in cadrul proiectului.

Scopul monitorizarii riscului este de a determina daca:

-Raspunsurile de risc au fost implementate asa cum au fost planificate.

-Actiunile de raspuns a riscului sunt eficiente cum este prevazut sau daca noi raspunsuri ar trebui dezvoltate

-Ipotezele proiectului sunt in continuare valabile.

-Expunerea riscului a fost modificata fata de statutul anterior, cu analizele trendurior.

-Un declansator de risc a avut loc.

-Politicile si procedurile bine stabilite sunt urmarite.

-Riscurile au avut loc sau au aparut unde nu au fost identificate anterior.

Controlul riscurilor poate implica alegerea strategiilor alternative,punerea in aplicare a unui plan de urgenta, luand masuri corective sau replanificarea proiectului.Raspunzatorul raspunsului de risc ar trebui sa raporteze periodic managerului de proiect si liderului echipei de risc cu privire la eficacitatea planului, orice efecte neprevazute ,precum si orice corectie la cursul de mijloc necesare pentru a reduce riscul.

Intrari: Instrumente si tehnici:

Planul Managementului de Risc Audituri de risc

Planul raspunsului la risc Reevaluarea riscurilor

Proiectul de comunicare Analiza valorii castigate

Identificarea riscurilor extra si analiza acestora Masurarea performantei tehnice

Modificarile scopului Planificarea suplimentara a raspunsului de risc/analiza rezervelor

Analiza tendintelor si a variatiei (abaterilor)

Iesiri:

Planuri Workaround

Actiuni corective

Cererile de schimbare a proiectului

Actualizari ale planului de raspuns de risc

Baze de date de risc

Actualizari ale listelor de verificare privind identificarea riscului

Intrari:

Proiectul de comunicare

Rezultatele in munca si alte proiecte inregistrate furnizeaza informatiile despre performantele proiectului si riscuri.Rapoartele folosite in mod uzual si controlul riscului includ: logul problemelor, liste ale actiunilor, avertizari sau notificari.

Identificarea riscurilor extra si analiza acestora .

Performanta proiectului este masurata si raportata astfel incat potentialele riscuri ce nu au fost identificate anterior pot iesi la suprafata .Ciclul celor 6 procese de risc ar trebui sa fie puse in aplicare pentru aceste riscuri.

Modificarile scopului

Uneori are nevoie de noi analize de risc si planuri de interventie.

Tehnici:

Auditurile raspunsului proiectului la risc.

Auditorii riscului examineaza si documenteaza eficienta raspunsului de risc in evitarea, transferarea sau atenuarea aparitiei riscului precum si eficienta persoanei care se ocupa de risc. Auditurile de risc sunt folosite in decursul ciclului de viata al proiectului de a controla riscul.

Reevaluarea riscurilor

Ar trebui programate regulat.Proiectul de risc ar trebui să fie un element pe ordinea de zi la toate reuniunile de echipa . Evaluarile de risc si prioritizarea se poate schimba în timpul duratei de viata a proiectului . Orice modificare poate necesita o analiza calitativa sau cantitativa suplimentara.

Analiza valorii castigate.

Este folosita pentru monitorizarea in ansamblu a performantei proiectului.Rezultatele acestei analize pot indica devierea completarii proiectului de la obiectivele de cost si de program.Atunci cand un proiect deviaza semnificativ de la identificarea a riscului si analiza ar trebui actualizata.

Masurarea performantei tehnice.

Compara realizarile tehnice in timpul executiei proiectului al planului stabilit de realizare tehnica.Abaterea poate implica un risc pentru realizarea domeniului de aplicare a proiectului.

Planificarea suplimentara a raspunsului de risc.

In cazul in care un risc apare ce nu a fost anticipat in planul de rspuns de risc sau impactul asupra obiectivelor este mai mare decat era prevazut,rapunsul planificat nu este adecvat.Va fi necesara efectuarea unei planificarui aditionale pentru a controla riscul.

Iesiri:

Planurile Workaround.

Sunt raspunsuri neplanificate la riscuri emergente care au fost acceptate sau neidentificate anterior.Solutiile trebuie sa fie documentate in mod corespunzator si incluse in planul de proiect si de raspuns la risc.

Actiunile corective

Consta in realizarea unui plan de urgenta sau workaround.

Cererile de schimbare a proiectului.

Punerea in aplicare a planului de interventie sau solutiile frecvent rezultate ca o cerinta de a schimba planul de proiect pentru a raspunde riscurilor.

Actualizari ale planului de raspuns de risc.

Riscurile pot aparea sau nu.Riscurile care apar trebuie sa fie documentate si evaluate.Punerea in aplicare a controalelor de risc poate reduce impactul sau probabilitatea riscurilor identificate.Topul riscurilor trebuie sa fie reevaluuat pentru ca riscurile noi,importante,pot fi controlate in mod adecvat.Riscurile care nu se incadreaza ar trebui sa fie documentate si mentionate in planul de raspuns de risc.

Baze de date de risc.

Un spatiu care prevede colectarea,mentenanta si analiza datelor colectate si utilizate in procesele de gestionare a riscurilor.Utilizarea acestei baze de date va ajuta gestionarea riscurilor in cadrul organizatiei si in timp,constituie baza unui prgram de lectii invatate de risc.

Actualizari ale listelor de verificare privind identificarea riscului.

Listele de verificare actualizate din experienta echipei va ajuta managementul de risc in proiectele viitoare.

Din notiunile prezentate anterior, am observant ca nu se pot aplica in totalitate proiectelor de inovatie, de accea am ales sa simplific si sa adaptez acest plan al managementului riscului. Pentru a realiza acest lucru, am selectat doar anumite etape si anumite informatii din planul general, punand accentul pe tehnicile si metodele folosite pentru fiecare etapa a planului managementului riscului in proiecte.

Pentru inceput avem nevoie de planul proiectului de inovatie, care sa cuprinda programul si bugetul. Pentru planul managementul riscului am pastrat etapele din planul initial, si anume:

identificarea riscurilor cu metodele: Brainstorming, tehnica Delphi, interviul si analiza SWOT.

analiza riscurilor realizata prin: metoda scorului, metoda valorii estimate, analiza senzitivitatii, analiza arborelui de decizie, simulare Monte Carlo. In cazul proiectelor de inovatie am folosit doar metodele de la analiza calitativa a riscurilor, mai exact, metoda scorului.

planificarea raspunsului la risc cu metodele: evitare, atenuare/diminuare, acceptare si transfer.

monitorizarea si controlul acestora prin : reevaluarea riscurilor, analiza valorii castigate si masurarea performantelor tehnice. Aceste metode nu se pot aplica proiectelor de invoatie, de accea monitorizarea si controlul trebuie adaptate pentru fiecare proiect in parte.