Piata Turismului de Sanatate

CUPRINS

INTRODUCERE

Domeniul turismului începe să fie astăzi un domeniu în plină ascensiune, în care segmentele noi de nișă apar și se dezvoltă neîncetat. În ultimele două decenii a aparut un nou tip de turism – turismul medical, care este încă la început de drum și prea puțin exploatat.

De aceea, este necesar să fie definite câteva concepte folosite adesea într-un mod eronat. Ce este turismul medical? Există o diferență între ”medical tourism”și ”health tourism”? sunt doar câteva întrebări ale căror răspunsuri trebuie să le cunoaștem când aducem în discuție acest subiect. Ei bine, turismul medical sau ”medical tourism” se poate defini ca fiind fenomenul internațional prin care turiștii călătoresc adesea singuri distanțe mari pentru a avea acces la servicii de calitate care de obicei nu sunt disponibile la un cost redus, sau pentru care în țara de origine ar trebui să stea pe o listă de așteptare, ori aceste servicii chiar nu există în țara de unde provin. În cazul turismului medical sunt implicați în mod direct mai mulți actori: compania de transport, unitatea de cazare, agenția de turism (dacă este cazul), unitatea medicală și personalul medical.

Health tourism, care este de fapt un termen umbrelă pentru turismul de wellness și de cură este, conform WTO, tipul de turism în care principalul scop este de a îmbunătăți starea fizică și psihică a turistului, deci acesta nu călătorește strict în scop medical.

Turismul medical începe să se dezvolte în numeroase țări, iar în unele are deja vechime. Țările care au un renume în acest domeniu sunt Mexic, India, țările asiatice (Singapore, Tailanda, Korea de Sud, regiunea Macao), țările din America Latină. În fiecare an în India călătoresc în jur de 500 000 de turiști care vin în scopuri medicale, iar în Tailanda numărul lor ajunge la 1000 000.

Motivele sunt multiple: cei interesați de intervenții medicale în afara granițelor sunt locuitorii unor țări mai puțin dezvoltate, care nu se pot trata în propria țara, ori locuitori ai unor țări dezvoltate care se duc la tratament la prețuri mult mai mici, în țări considerate ca făcând parte din ”lumea a treia”, beneficiind de servicii oferite de cadre medicale cu experiență în domeniu. O altă motivație este existența “listelor de asteptare” pentru anumite afecțiuni care necesită transplantul, iar în acest caz cei interesați se pot duce într-o altă țară în care intervenția se poate efectua imediat – putem vorbi de ”turismul de transplant” dezvoltat în India, și care în alte țări este considerat tabuu.

Motivația alegerii temei.

Piața turismului de sănătate constituie în permanență un subiect de mare actualitate deoarece pe această piață se tranzacționează două dintre cele mai importante resurse ale unei țări: resursele naturale și forța de muncă.

Deși manifestările de pe această piață nu reprezintă o noutate, consider interesant de evidențiat situația înregistrată în perioada 1990-2012 în România, ca urmare a parcurgerii unei noi etape în cadrul economiei țării.

În acest context, motivația pentru alegerea acestei teme o constituie dorința de familiarizare cu o tematică extrem de actuală și deosebit de importantă, sub aspectul sferei de cuprindere și a implicațiilor economice, pentrucă avem de-a face cu o piață care datorită unor disfuncționalități conjuncturale, poate crea un impact asupra vieții multor oameni, cu o dimensiune socială deloc de neglijat.

Considerații asupra ariei de acoperire a studiului

Lucrarea se dorește a fi o invitație la studiul unei tematici actuale și interesante, iar dincolo de aspectele teoretice, am prezentat și o analiză documentată al stadiului actual al celor mai cunoscute saline din țară.

Fiind o temă deosebit de complexă, cu puternice implicații economice și sociale, lucrarea de față îmbină abordările de ordin teoretic cu cele analitice. În abordarea teoretică se urmărește clarificarea conceptuală a noțiunilor de turism de sănătate, haloterapie sau salinoterapie, abordarea analitică urmărind evidențierea proceselor și tendințelor din sfera turismului de sănătate.

Importanța alegerii temei și obiectivele lucrării

Importanța pe care o are piața turismului de sănătate, prin prisma resurselor tranzacționate pe această piață a constituit unul din argumentele care a stat la baza opțiunii mele pentru alegerea temei lucrării mele de licență.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, iar la final am prezentat concluziile.

CAPITOLUL 1

TURISMUL DE SĂNĂTATE

1.1 Impactul turismului de sănătate

Aproximativ 7 milioane de oameni călătoresc în străinatate în fiecare an pentru a rezolva diferite probleme de sănătate – de la un banal tratament dentar la operații de cancer. Pentru a atrage acesti pacienți multe țări promovează agresiv tehnologia medicală de care dispun, tarifele scăzute și standardele de siguranță.

Pacienții călătoresc tot mai mult pentru tratamente medicale, atât în propria țară, cât și peste granițe. Într-adevăr, turismul medical a devenit o piață de miliarde de dolari, implicând o varietate de decizii privind sănătatea, tratamentele medicale și chirugicale sau retragerea din activitate. Pentru pacienți, costurile reduse pentru anumite proceduri și timpul de așteptare redus chiar și pentru servicii asigurate acasă fac turismul medical o alegere atractivă. Fenomenul a fost intensificat de ușurința deplasării, de recunoașterea crescută a competenței furnizorilor de servicii pentru sănătate în economii în curs de dezvoltare și de abundența tot mai mare a informațiilor legate de sănătate disponibile pe internet.

Turismul medical recompensează clinicile private, ajutând la crearea sistemelor duble de servicii pentru sănătate, atât în țări dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare. Moda turismului medical va sprijini clinicile mari care pot să-și facă publicitate mai eficient. Astfel de companii se vor dezvolta și prin achiziții peste hotare. Un sistem “nod și spițe” va câștiga teren, iar furnizorii vor trimite pacienții de la clinici periferice mici către spitale mari specializate.

În timp ce planurile de asigurări de sănătate oferite de angajatori vor intensifica pe termen scurt turismul medical local pe unele piețe, pe termen mediu va fi o cerere crescută din partea consumatorilor individuali. Separat, costurile în creștere pentru servicii pentru sănătate pentru persoane și guverne care deja se confruntă cu mari dificultăți financiare ar putea face ca cetățenii economiilor dezvoltate, mai ales pensionarii din perioada exploziei demografice, să aibă acces mai greu la unele tipuri de tratament în țările lor de origine. Alături de recunoașterea sporită a calității tratamentelor disponibile în spitalele bine clasate și în alte centre de pe mai multe piețe emergente, acest lucru va sprijini dezvoltarea turismului medical internațional.

1.2 Dimensiunea și evoluția pieței

Turismul medical este o industrie mare care se dezvoltă rapid. Deși nu există cifre exacte, piața globală a fost estimată la aproximativ 20-35 miliarde de dolari, care includ doar costurile medicale pentru aproape 7 milioane de pacienți și însoțitorii lor pe plan global, dar nu și cheltuielile lor pentru transport și cazare.

Cotele de dezvoltare pentru această industrie variază mult pe regiuni. Estimările pentru ultimii ani indică o expansiune de 26% pentru Asia, care e destinație principală pentru astfel de centre de turism medical, precum Insulele Filipine, India, Tailanda, Malaezia și Singapore.

Evoluția turismului medical reprezintă o reacție a diverselor dezvoltări în industria sănătății și a fost influențată de frământările care au marcat economiile tuturor statelor avansate, care includ:

Dificultăți financiare. În timp ce datoriile mai mari și deficitele financiare erau deja o problemă pentru multe țări dezvoltate înainte de criza financiară globală, reacțiile la aceasta au mărit presiunea asupra finanțelor publice în multe economii, determinând guvernele să caute soluții pentru reducerea cheltuielilor pentru sănătate

Costuri tot mai mari pentru sănătate. Tehnologia și produsele farmaceutice tot mai costisitoare au crescut cheltuielile pentru sănătate în economiile dezvoltate, atât pentru furnizorii de stat, cât și pentru cei privați.

Pensiile și speranța de viață. În timp ce speranța de viață continuă să crească și societățile îmbătrânesc, deficitele financiare și rentabilitatea scăzută a investițiilor aduc presiuni atât pensiilor publice, cât și celor private, creând stimulente pentru a găsi alternative de servicii pentru sănătate la costuri mai mici.

Acești factori sunt însoțiți de posibilitatea reducerii timpului de așteptare înainte de o procedură și de rolul internetului în oferirea de informații despre servicii pentru sănătate peste hotare. Într-adevăr, mare parte din publicitatea pentru turismul medical e realizată pe internet și alte forme de reclamă “netradițională”, inclusiv pe cale orală sau recomandări.

1.3 Destinații și proceduri

Se estimează că 20% din cei care caută servicii medicale sunt din Statele arabe din Golf. Naționalitățile pacienților par să se coreleze cu tipul de procedură – și destinația. De exemplu, în 2010, Ministerul Turismului din India a declarat că turiștii medicali din Mumbai veneau în special din Africa (51%) și din Orientul Mijlociu (35%), doar un mic procent fiind reprezentat de Statele Unite sau Europa.

Pentru procedurile mai puțin complicate sau mai puțin invazive, precum cele stomatologice, cei mai mulți pacienți tind să călătorească din locuri aflate aproape de destinația turismului medical. De exemplu, compania Millennium Research Group a estimat că Europa de Est va înregistra o creștere semnificativă a procedurilor de implanturi dentare, deoarece atrage „turiști stomatologici” din Germania, Anglia și Franța. Separat, potrivit unui raport din 2009 realizat de Universitatea din California, Los Angeles, aproximativ 952 000 de adulți doar din statul California au trecut granița spre Mexic pentru servicii medicale, stomatologice sau pentru prescrieri medicale.

Controversele sunt multe în turismul medical – în special în ceea ce privește călătoriile pentru proceduri care ar putea să nu fie disponibile (sau chiar legale) în țările de origine ale pacienților. Însă astfel de proceduri au creat sub-piețe specifce în cadrul turismului medical, inclusiv pentru:

turismul de reproducere, când familiile caută tratamente pentru fertilitate în străinătate;

turismul pentru mame-surogat, când familiile caută o persoană străină să poarte sarcina;

turismul de transplant, când pacienții fac transplanturi de organe în țări în care cetățenilor străini le e permis să le cumpere;

turismul de avort, când femeile din țări în care legislația e restrictivă merg în alte circumscripții teritoriale pentru avort;

turismul de schimbare de sex, când oamenii caută acest tip de operație chirurgicală în alte locuri – de obicei la preț redus, deoarece intervenția chirurgicală nu este inclusă în asigurarea de sănătate; și tratamentele cu celule stem, când pacienții vor să aibă acces la aceste proceduri relativ noi, unde sunt legale și disponibile.

1.4 Oportunități economice

Având în vedere oportunitățile de dezvoltare economică pe care le aduce această modă, multe guverne s-au implicat activ în promovarea turismului medical, oferind stimulente economice:

India are contracte neimpozitate pentru investiții în spitale și vize speciale pentru turism medical pentru pacienții străini. India "tratează" de mulți ani turismul medical ca pe o prioritate și de când Guvernul și ministerele îl consideră așa, a devenit o industrie de 1 miliard de euro.

Insulele Filipine au dezvoltat zone economice pentru turism medical/ de pensionare.

Guvernul sud-coreean are o agenție – Institutul coreean pentru dezvoltarea industriei sănătății (Korea Health Industry Development) – care menține non-stop contactul cu turiștii medicali pentru întrebări și plângeri.

Turcia. Pentru a arăta ce amploare are turismul medical la nivel global, putem lua ca exemplu modul în care s-a dezvoltat fenomenul în Turcia, unde anual doar pe partea de diagnosticare, merg aproximativ 3 milioane de pacienți din întreaga lume.

Thailanda are costuri medicale de cinci ori mai mici ca SUA, iar Malaysia a extins viza pentru pacienții străini de la o lună la șase luni.

Uniunea Europeană În 2011, Parlamentul European a adoptat un regulament pentru țările din bloc să primească pacienții de peste granițe din alte state membre – inclusiv reguli privind plata furnizorilor. Această acțiune ar putea încuraja intensificarea traficului peste granițe pentru servicii pentru sănătate și ar putea crea un mediu în care furnizorii de servicii medicale din cadrul UE să intre în competiție pentru pacienți.  Rezultatele acestui experiment vor crea probabil mai multe oportunități pentru dezvoltarea afacerilor – și în consecință să apară cele mai bune practici medicale, precum și lecții din care să învețe și alte țări.

1.5 Piața turismului de sănătate din România

Potențialul uman și investițiile private în domeniul sănătății pot face din România un actor important al pieței serviciilor de sănătate din Europa.  Acest potențial poate fi afectat pozitiv sau negativ de mutațiile care au loc mai ales pe plan european. Alături de alte documente programatice, Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European si a Consilului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale trans-frontaliere, poate fi considerată o mare șansă pentru țara noastră dar, totodată și o posibila cale de transfer a unor resurse naționale către alte zone dacă nu există preocupare pentru calitatea produselor și serviciilor și utilizarea competitiva, prin inovare și retehnologizare a structurilor și instalațiilor existente, marketing adecvat, preocupare pentru dezvoltarea capitalului uman.

În ultimii ani și piața serviciilor medicale private din România s-a dezvoltat într-un ritm accelerat, ajungând la 250 milioane de euro la nivelul anului 2013 și cu estimări de creștere. Au fost inaugurate centre medicale specializate și ultraspecializate în ortopedie, chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie, oncologie, radioterapie, fertilizare în vitro și oftalmologie.

Acestea atrag anual peste 60.000 de turiști, veniți mai ales pentru stomatologie, chirurgie estetică sau tratamente anti-aging. Însa ortopedia, oftalmologia, chirurgia cardiovasculara și fertilizarea în vitro sunt doar câteva dintre specialitățile cu un potențial foarte mare de creștere, piața turismului medical din România putând să ajungă la 500 de milioane de euro în 2015.

Străinii care vin în România pentru diverse tratamente medicale ar putea aduce cu ei jumătate de miliard de euro pe an, cu o singură condiție: să aibă pe ce cheltui banii. Pe de altă parte, românii care merg la tratament în străinătate își vor primi banii înapoi de la statul român, însă acest lucru nu îi va ajuta prea mult. Companiile de profil estimează că piața turismului medical ar putea ajunge la 500 milioane de euro în 2015, după aplicarea Directivei Europene 24 din 2011, care stipulează liberul acces la tratament în spațiul comunitar pentru toți cetățenii UE. Totuși, din cauza infrastructurii sanitare și de transport insuficient modernizate, țara noastră nu va deveni, pe termen scurt și mediu, o destinație importantă a turismului medical în UE.

Cu cele mai mici costuri din UE la serviciile medicale, România a atras anul trecut 60.000 de turiști străini care au beneficiat de tratamente mai ieftine cu până la 50% decât în țările lor de origine. De altfel, acesta este principalul motiv pentru care piața turismului medical este atât de dinamică și crește cu peste 30% pe an. Totuși, din cauza dotărilor precare și a lipsei de medici, sistemul sanitar nu este pregătit pentru potențialul maxim al acestei piețe, pe care unii îl estimează la aproape jumătate de milion de euro. Nici invers situația nu este prea roz: doar 10.000 de români merg anual la tratament în străinătate. Din păcate, o mare parte din turismul medical pe care îl realizează românii în UE se bazează pe cazuri pretabile Formularului 112, pentru care pacienții ajung mereu să strângă bani prin teledon. În mod normal, Directiva Europeană a liberului acces la tratament în UE ar trebui să dea mai multor români șansa de a se  trata în străinătate, din moment ce serviciile vor fi decontate în țara de origine.

Românii sunt însă dezavantajați tocmai din cauza prețurilor mici ale serviciilor medicale, care fac ca sumele ce trebuie plătite ca diferență să fie extrem de mari. Ajungem astfel într-o situație paradoxală: atuul nostru pentru a dezvolta o piață de jumătate de miliard de euro împiedică românii să beneficieze de o directivă europenă care le-ar putea facilita tratamentul în orice mare spital din UE.

Din cei aproximativ două milioane de turiști care vizitează România anual, circa 2%-3% vin și pentru a beneficia de servicii medicale. Majoritatea trec pe la clinicile de chirurgie estetică și plastică, la cabinetele stomatologice și la spitalele oftalmologice. Piața este dominată de turiștii francezi, germani și italieni, însă trebuie explicat și înțeles că nu există o statistică exactă în acest sens și că în mare parte sunt români stabiliți de mulți ani în străinătate. Să convingi un cetățean străin să vină aici pentru servicii de turism medical este destul de dificil, întrucât avem încă multe probleme cu infrastructura și încrederea pe care o inspiră țara ca brand.

Totuși, prețurile cu până la 40% mai mici vor continua să atragă turiștii: de exemplu, o operatie de by-pass cardiac costă la noi în jur de 4.000 euro, în timp ce în Polonia prețul ajunge la 5.000 euro, iar în Marea Britanie sare de 9.000 de euro. Vedetele turismului medical de la noi sunt însă serviciile stomatologice: în timp ce un medic dentist român percepe de la 500 de euro în sus pentru un implant, în Polonia și Marea Britanie prețurile de pornire sunt duble.

Până la urmă, depinde de România cât va câștiga din turismul medical, potențialul fiind foarte mare pe două paliere: stațiunile balneoclimaterice și serviciile de sănătate de vârf. Stațiunile care altădată erau considerate perlele turismului românesc sunt acum în paragină, în contextul în care România acoperă o treime din potențialul balneoclimateric al Europei. Cât despre serviciile de sănătate de vârf, acestea sunt pentru străini sinonime cu confortul și condițiile de lux. Este lesne de înțeles că nu le vor găsi în spitalele de stat, ci în cele private, care au însă prețuri cu circa 20% mai mari decât spitalele private din UE. Singura soluție pentru ca România să le ia cât mai mulți bani străinilor este să modernizeze serviciile medicale de stat.

Un alt domeniu de nișă care ar trebui să devină politică de stat în cadrul turismului medical, ar fii îngrijirea persoanelor vârstnice. Populația îmbătrânește peste tot în Europa, iar majoritatea țărilor UE au dificultăți în a acoperi cheltuielile cu aceste servicii la tarifele lor. Nu ar avea însă nicio problemă de a le suporta la tarifele noastre. Nu trebuie decât să ne orientăm către garantarea calității la standarde europene, să asigurăm un serviciu de urgență funcțional – în special pentru a asigura un pod aerian pentru cei care doresc să fie tratați în caz de boli amenințătoare de viață în țara lor de origine. Apoi nu mai lipsește decât o campanie de promovare bazată pe realități și nu pe fantasme, iar România – raiul îngrijirilor geriatrice – ar atrage infinit mai mulți turiști (aparținători nu pacienți), deoarece a avut tradiție în acest domeniu, Mangalia, Eforie, Otopeni, Băile Herculane, Băile Felix, erau stațiuni cunoscute în Europa și în întreaga lume, iar pacienții străini ocupau infrastructura pe întreaga durată a anului.

1.6 Spitalele din UE își deschid porțile românilor

Turiștii străini care vin în România pentru servicii medicale sunt mai numeroși decât românii care pleacă în afară în același scop. Nici nu e de mirare, din moment ce doar 20% din români recunosc că își permit să beneficieze în țară de serviciile medicale private. Astfel, cei mai mulți devin pacienți în străinătate din două motive: ori pentru intervenții care nu se pot realiza în România, ori pentru că vor servicii medicale mai bune, iar infrastructura medicală din România este încă slab dezvoltată.

Totuși, trendul este ascendent și din ce în ce mai mulți români aleg să meargă în străinătate, pentru o a doua părere sau pentru simple investigații. Destinațiile preferate sunt Ungaria, Turcia, Austria, Germania și Israel, în această ordine. Cele mai multe intervenții sunt din sfera oncologiei, oftalmologiei, pediatriei, urologiei, cardiologiei și ortopediei.

Numai clinica Anadolu din Turcia atrage anual un sfert din totalul românilor care merg la tratament în străinătate. Operatorul privat de servicii medicale Anadolu din Turcia a tratat în 2012 circa 2.000 de pacienți români și estimează o creștere de 20%.

O destinație de top pentru români ar putea deveni Ungaria, pentru că este aproape și pentru că  prețurile sunt de două-trei ori mai mici decât în Austria, Germania sau Franța. Ungaria este un exemplu foarte bun: sunt departe de a avea bogățiile noastre naturale, dar au mai mulți turiști la Balaton (sud-vestul Ungariei) într-o vară decât avem noi în trei, pe tot litoralul.

Ungaria este o țară de la care putem învăța, o țară mai mică, cu mai puțini doctori stomatologi, dar care a investit atât de mult în turism dentar și pachete cu raport calitate-preț foarte bun, încât în unele orașe există mai mulți austrieci decât maghiari care și-au deschis cabinet.

Pentru un serviciu care costă mii sau zeci de mii de euro în spitalele faimoase din Occident, sistemul din România rambursează câteva sute. Practic, valoarea rambursată în România nu acoperă nici măcar costurile în spitalele de aici, așa că pacienții plătesc o parte din costul forței de muncă sub forma plăților informale și o altă parte din costurile materiale sub forma achiziției directe de medicamente și materiale consumabile. Un alt mare impediment pentru românii care vor să urmeze un tratament în străinătate este faptul că, potrivit DE 24 din 2011, pacientul achită sumele aferente serviciilor medicale, urmând ca apoi sumele să fie rambursate prin autorități, în cazul nostru Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

CAPITOLUL 2

Haloterapia sau salinoterapia

2.1 Noțiuni generale

Haloterapia sau salinoterapia este procedeul prin care persoanele inhalează aerosolii salini, cu ajutorul cărora sunt tratate diverse afecțiuni, în principal afecțiunile respiratorii. Termenul provine din cuvintele: Salina care înseamna exploatare de sare la adâncime si terapie care înseamna tratare/vindecare.

În literatura de specialitate se foloseste termenul de Haloterapie, care provine din cuvintele Halos – în limba greacă înseamna sare, iar terapie înseamna tratare/vindecare.

Haloterapia se practică din timpurile străvechi, din vremurile în care omul a început să exploateze și să consume sarea, acesta realizând și simțind empiric efectele aerosolilor salini asupra organismului.

Cu timpul, sarea a ajuns o resursă extrem de pretioasa, în unele cazuri, mai pretioasa decât aurul, astfel încât pâna si soldatii romani erau retribuiti lunar în bulgari de sare, plata care purta denumirea de „Salarium”, termen pastrat pâna în zilele noastre, folosit la definirea remuneratiei în urma unei munci efectuate.

Haloterapia este un procedeu extrem de simplu de terapie, acesta neimplicând sub nicio forma administrarea de medicamente sau suplimente alimentare, imobilizari la pat sau regimuri alimentare. Însa, pe cât de simplu este procedeul, pe atât de complex este mecanismul salin în organism. Haloterapia implică pe de o parte, inhalarea pe căile respiratorii a aerosolilor salini, iar pe de altă parte, absorția aerosolilor salini prin intermediul pielii. Pielea este considerată al doilea organ de respirație (după plamâni) al corpului.

Cum se realizează absorția aerosolilor salini la nivelul pielii? Datorită fenomenului de difuzie, aerosolii salini se raspândesc relativ uniform în atmosfera interioara a incintei haloterapeutice, fiind în permanență combinati cu particulele de apă ce formează umiditatea relativă. Expunerea corpului și implicit a suprafetelor de piele în aceasta atmosfera, determină depunerea, apoi absorția ionilor salini prin capilaritățile pielii și transportarea lor în țesuturi, pâna la nivelul celular. Absorția prin piele a ionilor salini se datorează în primul rând procesului osmotic sub condițiile fenomenelor bio-electrovalente la nivel molecular și atomic.

Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule, aflate în suspesie într-un mediu gazos, respectiv atmosfera. Acești aerosoli pot fi micro-particule solide, lichide sau gazoase.

Prezența lor în atmosfera poate fi determinată: prin evaporare, prin dizolvare superficială, prin acțiune mecanică, prin acțiune chimică, diverse emanații.

Figura 1 Principiul salinoterapiei

2.2 Experiența în domeniu la nivel european

Primele utilizări ale salinelor s-au făcut în scop terapeutic. Haloterapia este o metodă de tratament a cărei dezvoltare a început în anii ’80, și se bazează pe crearea în mod artificial a condițiilor de microclimat din saline și peșteri în sare, pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii și pulmonare.

Deși cercetările realizate în acest domeniu au arătat că acoperirea unor pereți cu sare (cu halit/sare gemă sau silvinit1) nu reproduc în totalitate atmosfera curativă a aerosolilor salini, s-au observat și înregistrat totuși efecte benefice ale acestei terapii alternative, prima salină artificială cu aerosoli, utilizată în terapie, fiind amenajată în Sankt – Petersburg (Rusia), la sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90.

Recunoașterea științifică și utilizarea în scop terapeutic a mediului de salină s-a produs cu precădere în ultimele patru decenii, pornind de la o serie de observații, (încă din secolul al XIX-lea) între care absența îmbolnăvirilor de bronșită cronică și astm la minerii din minele de sare de la Wieliczka (Polonia), vindecarea rapidă a acestor boli la noii angajați, sau ameliorarea până la dispariție a crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiați în timpul celor dou războaie mondiale în peștera Kluttert, dezvoltată în sare,

1 Amestec natural de silvin și sare gemă , care se găsește în unele zăcăminte de săruri de potasiu (Lexicon de Geologie, Vol. II, Ed. Tehnic , București, 1977)

utilizată ca adăpost în timpul bombardamentelor.

În anul 1843, un medic polonez, Felix Botchkovsky, a fost primul care a presupus că aerul îmbogățit cu particule de sare are o acțiune terapeutică. El a scris o carte despre efectele prafului de sare în anul 1843. Succesorul lui, M. Poljakowski, a înființat o „Salt Spa” la Velicko lângă Cracovia, care funcționează și astăzi. Salinoterapia modernă s-a născut în anii '50, în Germania, unde primele rapoarte medicale s-au referit la rezultatele

terapeutice eficiente din Peștera în sare Klutert, din Ennepetal (Rinul de Nord Westfalia).

Aceste observații științifice au trezit interesul și altor state, precum Ungaria și Slovacia și astfel, la scurt timp, în Slovacia s-au obținut primele rezultate medicale favorabile, observate în peștera salină Gombaek, la copiii cu astm bronșic și episoade repetate de bronșită . În anul 1958, în mina de sare din Wieliczka, provincia Cracovia, Polonia, a fost înființat prima bază de tratament pentru persoanele cu boli pulmonare.

Cercetările inițiate de Ungaria și Slovacia au făcut posibilă dezvoltarea salinoterapiei într-un sistem eficient de tratament medical, în special pentru boli pulmonare și respiratorii și în alte țări. Astfel s-au deschis centre terapeutice bazate pe utilizarea de cavități subterane naturale în sare sau artificiale, saline în Austria (Altaussee, Hallstadt, Salzbad-Salzeman), Polonia (Wieliczka), România (Praid, Slănic Prahova, Turda), Azerbaidjan (Nakhichevan), Kîrgizstan (Chonase), Rusia (la Berezniky în regiunea Perm), Ucraina (la Artemovsk, în zona Donetsk și Solotvino, în regiunea carpatică ), în Belarus (Soligorsk), la adâncimi care variază între 100 – 400 m.

S-a observat că în mediul natural subteran funcționează fenomenul de auto-regenerare a factorilor naturali, un fenomen care nu poate fi reprodus sau creat în condiții identice în mediu artificial de microclimat salin cu proprietăți curative.

Comisia de Speleoterapie a fost înființată în anul 1969, ca filială a Uniunii Internaționale de Speologie (CS-UIS), cu participarea a numeroase țări din Europa și Asia. Constituirea acestei comisii a sporit interesul instituțiilor miniere saline, de a utiliza minele sau sectoarele de exploatare închise prin epuizarea zăcământului, în scopuri medicale și de a promova mai intens dezvoltarea salinoterapiei, o metodă de tratament neconvențional, deosebit de eficace pentru anumite boli.

În prezent, în Europa sunt amenajate numeroase cavități subterane în saline utilizate în terapie, dintre care 17 sunt în Germania, 5 în Slovacia, câte 4 în Ungaria și Austria, 3 în Ucraina, etc. Dintre aceste cavități amintite, 15 centre terapeutice funcționează în saline cu temperatura cuprinsă între 9 și 24° C (ex. Wieliczka-Polonia, Solotvino Slatina – Ucraina etc.).

Pentru a exemplifica cel mai bine situația experienței europene în domeniu trebuie amintit exemplul Poloniei. Mina de sare de la Wielickza, situată la 13 km de Cracovia, este cunoscută ca cea mai veche mină de sare din Europa, de peste 700 ani, clasificată ca monument UNESCO încă din 1978, fiind inclusă în patrimoniul mondial cultural.

Lungimea totală a galeriilor minei este de 320 km, adâncimea de 327 m, temperatura de 14°C; traseul de vizitare este de circa 3.500 m lungime, iar durata de vizitare de 2 ore și jumătate. Încăperile din care se extrăgea sarea și culoarele sunt impresionante ca mărime și decorate cu sculpturi exclusiv din sare. Activitatea minieră este sistată, mina fiind folosită din anul 1992 în scop exclusiv turistic . La 200 metri în subteran este amenajată o galerie de artă, o catedrală, un lac subteran și un renumit centru speleoterapeutic, vizitate anual de circa 1,2 milioane persoane.

Mina de sare de la Wielickza Polonia

Centrul de reabilitare și tratament subteran, organizat la nivelul III al minei, în camera de sare denumită „Lacul Wessel”, beneficiază de un microclimat special pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii, cu o puritate bacteriologică excepțională, fără alergeni sau factori poluanți și utilizeazăcele mai noi metode de salinoterapie și fizioterapie pentru boli asociate. Sunt organizate în salină programe de prevenire-agrement ("Lecții de sănătate în Salina Wieliczka ", "Bucurați-vă de sănătate", "Cu noi respirați mai ușor și mai adânc"), excursii în subteran care combină elementele de promovare a sănătății cu activitățile de agrement, conferințe, sesiuni de instruire și ateliere de lucru pentru medici și personalul medical interesa de acest domeniu terapeutic. Din aprilie 2008 se poate dormi în salină pentrucă se consideră o metodă unică de tratament, reabilitare și odihnă.

Stațiunea Bochnia, situată în partea de sud a Poloniei, la aproximativ 35 km de Cracovia, s-a dezvoltat începând din anul 1995, datorită uneia dintre cele mai vechi mine de sare din lume, închisă prin epuizarea zăcământului. Zonele sau cavitățile miniere mai vechi și importante din punct de vedere tehnic și geologic/turistic, au fost declarate zone protejate, fiind ocrotite prină lege, dar cea mai mare parte a minei a fost transformată într-un sanatoriu.

Stațiunea Bochnia – Polonia

Traseul turistic de vizitare, de circa 2,5 km, ajunge până la 290 m adâncime. Cea mai mare cavitate a minei este camera Wazyn, care oferă facilități de recreere, agrement și servicii de salinoterapie. Indicațiile de tratament se axează în special pe boli respiratorii, dar gama de afec iuni tratate úi proceduri specifice este mult mai larg.

2.3 Situația zăcămintelor din România

Pe teritoriul României, în aria subcarpatică exterioară a Carpaților și în bazinul Transilvaniei, există bogate zăcăminte stratiforme de sare gemă, legate de formațiunea saliferă2 de vârstă neogenă3 . Datorită plasticității induse de presiunea litostatică, de cele mai multe ori sarea se dezvoltă sub formă de corpuri neregulate, prinse în nucleul unor cute anticlinale, în așa numitele „diapire de sare”4.

Sâmburele de sare din cuta diapiră poate străpunge sau nu pachetul de roci pe care le boltește, astfel că sarea poate să ajungă sau nu la suprafață.

Atunci când stratele din acoperiș sunt îndepărtate prin eroziune, masivul de sare aflorează la zi, fiind supus acțiunii exogene a factorilor externi (între care apa meteorică joacă un rol important, în dizolvare și modelare), luând naștere diverse forme de relief carstic, așa cum se întâlnește la Praid, Sovata sau Slănic Prahova.

Figura 2. Harta centrelor de exploatare a sării SALROM

În România exploatarea sării s-a făcut încă de pe vremea romanilor și continuă până în prezent. Minele din care se extrage sarea, fie sub formă solidă (blocuri sau mărunțită) fie lichidă (saramură concentrată), poartă numele de salină sau ocnă.

Salina Slănic Prahova Salina Turda

2 Depozit de sedimente care conține acumulări de sare (Lexicon Geologie, Vol. II, Ed. Tehnic , București, 1977)

3 Eră geologică , apreciată la circa 18.000.000 ani (Lexicon Geologie, Vol. II, Ed. Tehnic , București, 1977)

4 Cută anticlinală , caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice, în principal, sarea, care stră bate rocile acoperitoare (Lexicon de Geologie, Vol. I, Ed. Tehnic , Bucureúti, 1975)

Cele mai cunoscute zăcăminte unde sarea s-a exploatat în saline, în decursul timpului sau se mai exploatează și în prezent, sunt cele de la Ocnele Mari – Ocnița (jud. Vâlcea), Slănic Prahova (jud. Prahova), Târgu Ocna (jud. Bacău), Cacica (jud. Suceava), Ocna Dej (jud. Cluj), Praid (jud. Harghita) și Ocna Sibiului (jud. Sibiu).

Aceste saline aparțin și sunt administrate în prezent de societatea SALROM (Societatea Națională a Sării S.A.), cu excepția Salinei Turda care aparține și este administrată de Primăria Turda și unde exploatarea minieră este sistată din anul 1932.

Ocna Sibiului Lacul Avram Iancu

Sunt situații în care galeriile din exploatările vechi de sare s-au prăbușit, iar în craterele formate s-a adunat apa, luând naștere lacuri sărate, importante obiective pentru turismul balnear, pe seama cărora s-au dezvoltat stațiuni turistice cu profil balneoclimatic. Se amintesc în acest sens stațiunile Ocna Sibiului, Slănic Prahova, Ocna Șugatag sau Băile Turda.

Exploatarea în subteran prin diverse metode specifice (prin camere de exploatare de tip clopot, camere trapezoidale, camere și stâlpi de susținere în diferite variante), a lăsat în urmă largi spații, impresionante prin în lățimea lor și prin alternanța stratelor divers colorate în cadrul formațiunii salifere, devenind astfel puncte de atracție turistică, atunci când accesul spre aceste orizonturi a fost facil.

Pentru a crește atractivitatea turistică a acestor spații au fost făcute diverse amenajări, în urma cărora spațiile subterane au primit destinații speciale (capele unde se oficiază evenimente religioase, magazine de suveniruri, spații de alimentație publică, vinotecă, săli pentru audiții muzicale, săli pentru organizarea de concursuri naționale și internaționale de aeromodelism, săli de conferințe, terenuri de sport etc.) și au fost dotate cu mobilier (pentru copii și adulți), confecționat din lemn sau plastic destinat odihnei, relaxării sau recreării.

Cele mai moderne și spectaculoase amenajări au fost realizate la Salina Turda. Primăria Turda a obținut finanțare externă printr-un proiect PHARE în perioada 2004-2006. Amenajările includ în subteran o bază de tratament, spații generoase pentru agrement și relaxare, un amfiteatru pentru diverse conferințe, prezentări sau proiecții, spații cu funcțiuni anexe (cabinete medicale, grupuri sanitare, dependințe, lifturi).

Pe lângă amenajările amintite, proiectul evidențiază, prin diverse lucrări, elemente cu valoare turistică precum: Cascada de sare, formațiuni stalactitice în sare, structura rubanată a orizontului salifer, spațiile impresionante ale camerelor de exploatare, tehnici și utilaje de exploatare vechi (crivac – o mașină de extracție a sării din vechile ocne de sare, puțuri de acces și de aeraj ș.a.).

Sistemul de iluminat, cu lumină rece, pune în evidență elementele spectaculoase ale salinei, dar și ale amenajărilor.

O altă funcțiune importantă a salinelor din România este cea de tratament, determinată de condițiile favorabile ale mediului de salină. Caracteristica principală a mediului de salină este constanța parametrilor fizici, chimici și microbiologici (fără variații zilnice sau sezoniere), spre deosebire de aerul din exterior.

Parametrii microclimatici generali pentru salinele din România sunt:

temperatura, de aprox. 100 – 140 C,

umiditatea relativ de cca. 60 – 80 %,

curenții de aer cu viteze reduse, practic insesizabile,

presiunea aerului similară celei din exterior sau cu mici diferențe.

Efectul cumulat al factorilor naturali ai microclimatului de salină duce, după cum atestă studiile întreprinse, la îmbunătățirea stării clinice a bolnavilor astmatici, la copii și adulți. Aerul din salină conține nu numai aerosoli de sodiu, dar și Ca, K și Mg (cu rol antiinflamator, antialergic și spasmolitic), în cadrul unui conținut al aerului salin ușor crescut în CO2, cu rol în favorizarea respirației profunde și a circulației sanguine.

În România, există în prezent mai multe exploatări de sare în care sunt amenajate spații pentru vizitare sau pentru salinoterapie.

Pentru vizitare sunt de mai mult timp în circuitul turistic salinele:

Cacica,

Ocna Dejului,

Târgu Ocna,

Praid,

Slănic Prahova,

Pentru tratament funcționează salinele:

Praid,

Slănic Prahova,

Salina Turda.

Ele dispun de cadre medicale de specialitate.

În anul 2009 în luna septembrie, a fost amenajată și dată în funcțiune pentru vizitare, salina Ocnele Mari din județul Vâlcea.

Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie întocmește în prezent studii complexe ale microclimatului de salină pentru Ocna Dejului și Cacica, în scopul confirmării calității terapeutice a mediului subteran, studii pe baza cărora vor fi atestate să funcționeze ca baze de tratament5.

Datele oficiale primite de la sucursalele SALROM evidențiază, pentru majoritatea salinelor din România, o creștere constantă a numărului de vizitatori și a celor care vin pentru tratament (tabelul nr. 2.1), ceea ce arată un interes din ce în ce mai mare pentru aceste obiective.

Tabelul nr. 2.1

Număr persoane (vizitare + tratament) înregistrate la salinele din România

Sursa: Sucursalele SALROM

5 Sursa: Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie (INRMFB București)

CAPITOLUL 3

SALINELE DIN ROMÂNIA

STUDIU DE CAZ

3.1 SALINA CACICA

3.1.1 Accesibilitate

Salina Cacica este situată în localitatea cu același nume, în partea central-estică a județului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari.

Căile de acces spre localitate sunt următoarele:

acces rutier, pe DN 2E, ramificat la Păltinoasa din drumul european E 58, care face legătura între două puncte de frontieră (România/Ungaria – Halmeu – Dej – Gura Humorului – Suceava – Botoșani – Iași – Sculeni, punct de frontier România/Moldova); distanța de la drumul european, până la Cacica, este de 10 km. Față de municipiul Suceava, reședința de județ, comuna Cacica se află la 49 km (pe E 58, DN 2E);

feroviar, utilizând stația de calea ferată Cacica, de pe linia secundară 513 / Suceava

– Soloneț – Cacica – Păltinoasa, ramificație a magistralei București – Bacău – Suceava;

cel mai apropiat aeroport este în orașul Salcea, situat la 12 km E față de Suceava, la care se ajunge pe DN 2E, E 58 (61 km).

3.1.2 Descrierea obiectivului

Mina de sare reprezintă un obiectiv turistic ce se vizitează încă de la jumătatea sec. al XIX-lea, pe un traseu scurt, care s-a păstrat până în prezent. Salina Cacica este deosebită prin vechime, simplitate și spații generoase, pregătite pentru vizitare, dispuse pe mai multe orizonturi.

Aerosolii salini cu efecte terapeutice, temperatura constantă de cca. 140 C, puritatea și frumusețea locului, recomandă salina în orice anotimp pentru relaxare și agrement. Prin galeriile săpate manual în masivul de sare, se ajunge la adâncimea de 44m, în Grota Piticilor și în Sala de Bal, săpate manual, fără utilaje.

Din clădirea puțului de extracție, unde se află micul muzeu al minei, vizitatorii coboară pe o scară în spirală cu trepte de lemn, păstrată din secolul al XIX-lea, (desfășurată în jurul puțului principal de acces și de aeraj), apoi se deplasează prin galeriile săpate direct în sare, galerii cu profil dreptunghiular, nesusținute și nearmate, cu o lățime minimă de circa 1 m.

Vizitatorii sunt însoțiți de un ghid, angajat al salinei, iar traseul de vizitare, marcat cu săgeți în sensul de mers, este uscat, cu scurte sectoare în care apa de infiltrație și cea provenită din procesul de producție este drenată pe canale colectoare laterale. La adâncimea de 25 m s-a amenajat o capelă, prima capelă ecumenică de acest gen din România și datează în forma actuală din anul 1871, cu altarul, amvonul, sacristia și icoana Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, săpate și finisate manual.

La 35 m adâncime, unde se desfășoară orizontul I, se pot vedea armăturile din lemn de brad, aceleași de la începutul exploatării, bine conservate în mediul salin și perfect opera- ționale.

Traseul coboară apoi spre lacul artificial, un bazin cu saramură cu dimensiunea de (10×6 m), îngrădit cu balustradă și iluminat de câteva reflectoare, iar mai apoi spre “sala de dans”, numită “Sala Ing. Agripa Popescu” (după numele primului director general al regiei Monopolurilor Statului), cu dimensiuni de 24x12x12 m și cu două balcoane la capete, de asemenea săpate în sare. La acest nivel (37 m adâncime) se organizează evenimente, întruniri, spectacole. În anul 2008, traseul turistic a fost extins prin amenajarea unui teren de sport și a unor galerii de legătură.

Salina Cacica. Bazinul cu saramură

3.1.3 Valoarea turistică a zonei

Localitatea Cacica are privilegiul de a aparține uneia dintre cele mai renumite zone turistice din România și anume Nordul Moldovei cunoscută sub numele de Bucovina. Pe lângă atracțiile naturale date de formele de relief, în care se remarcă Obcina Mare, zona abundă de monumente cultural-istorice. Renumitele mănăstiri din nordul Moldovei, dintre care șapte aparțin patrimoniului mondial UNESCO, atrag anual numeroși turiști, foarte mulți fiind din afara granițelor țării.

Valoarea etnoculturală, reprezentată de tradiții, obiceiuri, folclor, costume populare, meșteșuguri tradiționale, completează potențialul deosebit al zonei.

Biserica romano-catolică din Cacica, construită la începutul secolului trecut, de către comunitatea poloneză, a fost declarată Basilica Minor cu prilejul vizitei Papei Ioan Paul al II- lea, ceeace o face unică în sud-estul Europei și o destinație preferențială pentru pelerinaj. Amenajarea salinei la cerințele unui turism european ar deschide noi perspective pentru includerea acesteia în circuite turistice.

3.1.4 Valoarea turistică a salinei

Deși nu prezintă amenajări spectaculoase, iar spațiile subterane nu impresionează prin înălțimea sălilor, Salina Cacica este deosebită datorită vechimii ei, prin simplitate și spații generoase ce pot fi vizitate, dispuse pe mai multe orizonturi.

Principalele elemente ale salinei cu valoare deosebită, sunt:

Capela Sf. Varvara, aflată la 29 m adâncime, amenajată în prima cameră de exploatare a sării și sfințită în anul 1904; anual, pe 4 decembrie, în capelă se face o slujbă comună (cu preoții tuturor cultelelor din zonă), închinată Sf. Varvara, ocrotitoarea minerilor, ocazie cu care se adună numeroși vizitatori din zonă.

Salina Cacica. Sala de dans

Lacul Sărat este unic în țară. Este un lac artificial săpat manual de mineri la o adâncime de 38 metri, pe pereții căruia se găsesc cristale de sare. Dimensiunile lacului sunt de 10×6 metri, adânc de până la 3 m. Lacul este îngrădit cu balustradă și iluminat de câteva reflectoare, iar cândva aici se făceau mici plimbări cu ajutorul unei plute (cu care s-a plimbat și Carol I, în anul 1902);

Grota Piticilor,

Sala de dans, de la 44 m adâncime, cioplită manual, cu dimensiuni de 6 x 12 x 24; cândva, în tavan erau suspendate candelabre pentru iluminat,

cristalele uriașe de sare, un element mineralogic destul de rar

întâlnit, puse în evidență printr-o iluminare adecvată,

sala cu ecou, încă nevizitabilă, în care ecoul se întoarce de opt ori, care ar putea deveni, prin amenajare, o importantă atracție turistică al salinei.

sala ing. Agripa Popescu (după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, așa cum apare într-un basorelief în peretele de sare) se află la adâncimea de 44 metri și are dimensiuni relativ mari (24x12x12 metri), iar la capete are trei balcoane și ele săpate în sare. Cândva, aici se organizau balurile. Ulterior, sala a fost transformată în teren de tenis și volei.

3.1.5 Modul de valorificare actual

Salina Cacica este vizitată mai mult în scop turistic. Amenajarea de curând a ștrandului cu apă sărată, în incinta salinei, a sporit numărul de vizitatori din ultimii ani. Salina nu este utilizată în mod organizat în speleoterapie și nu beneficiază de un cabinet medical și de personal specializat în acest sens.

Petrecerea timpului în mina de sare se face empiric, fără recomandare și supraveghere medical. Salina oferă în prezent doar condiții de vizitare, fiind un obiectiv inclus în circuitul mănăstirilor bucovinene, favorizat și de drumul național DN 2E care traversează localitatea, făcînd legătura cu principalele obiective turistice ale ținutului Bucovinei.

Pentru tratament balnear este utilizat ștrandul de la suprafață, neacoperit, cu apă sărată, având dimensiuni semiolimpice, amplasat adiacent Salinei.

Din datele primite de la SALROM – Sucursala Cacica, numărul de vizitatori este în

creștere continuă, așa cum reiese și din tabelul următor.

Tabelul nr. 3.1

Numărul de vizitatori înregistrați la Salina Cacica în perioada 2010 – 2014

Sursa: SALROM – Sucursala Salina Cacica

Pentru vizitatorii străini nu există informații privind țara de origine a acestora.

Cererea turistică în creștere a fost susținută și de investițiile realizate de SALROM în domeniul agrementului precum amenajarea unui ștrand cu apă sărată în anul 2005, modernizarea plajei aferente și asigurarea utilităților necesare incintei ștrandului (2007), îmbunătățind astfel oferta turistică a localității.

După aprecierile administratorului salinei, mai mult de jumătate din vizitatorii salinei vin pentru salinoterapie, fără să beneficieze în incintă de servicii de asistență medicală de specialitate.

Ștrandul din incinta salinei Cacica

Imagine din Salina Cacica

În localitatea Cacica nu există structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate, turiștii cazându-se în unele pensiuni turistice neomologate sau în locuințe particulare, la cetățeni. Din datele preluate de la Primăria Cacica, în localitate funcționează patru pensiuni turistice neclasificate, care totalizează 28 locuri de cazare.

La Direcția Județeană de Statistică Suceava nu există date privind existența structurilor de cazare și de circulație turistică în comuna Cacica. Totuși, pe un areal delimitat de o izolinie de 20 km în jurul comunei Cacica, există localități care dețin structuri de primire turistice clasificate, care oferă multiple posibilități de cazare în ceea ce privește numărul de locuri, gradul de confort și tipurile de structuri de primire

Așa cum se poate observa din tabelul de mai jos (tabelul nr. 3.2) în localitățile situate la cel mult 20 km de comuna Cacica există suficiente locuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare pentru cei care doresc să viziteze salina. Dintre acestea, 35,54% sunt locuri încadrate la 4 stele, 44,97% sunt de 3 stele și numai 19,49% sunt locuri de 2 stele.

Tabelul nr. 3.2

Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare în arealul adiacent localității Cacica

Sursa: www.mturism.ro

3.1.6 Deficiențe privind amenajarea salinei și facilitățile de vizitare

Pentru amenajările interioare:

accesul vizitatorilor se face pe o scară din lemn, cea originală, ce datează din anul 1803 (150 trepte), dispusă în spirală, cu o pantă accentuată, dificil de parcurs pentru o mare parte din categoriile de turiști, necesitând, pentru siguranța turiștilor, amenajarea acesteia,

accesul este comun cu cel al personalului de exploatare și întreținere a saline.

spațiile interioare nu sunt suficient amenajate și diversificate pentru odihnă, agrement și tratament,

deși s-a deschis pentru vizitare un sector suplimentar, care include alte incinte subterane cu potențial, acestea nu sunt amenajate corespunzător: lipsește iluminatul, căile de acces sunt doar foste galerii de exploatare sau străpungeri amenajate sumar, se constată lipsa totală a dotărilor specifice vizitării,

persistența, în galeriile subterane destinate vizitării, a unui miros deranjant de hidrocarburi și a celui impregnat în rocă în urma depozitării pe perioadă îndelungată, înainte de 1990, a butoaielor cu brânză, salina Cacica constituind depozitul pentru aceste produse din zona de nord a Moldovei.

Pentru amenajările exterioare:

nu există parcări amenajate corespunzător în apropierea accesului în salină,

capacitatea parcării existente, în fața pavilionului de acces în salină, este insuficientă

nu există un centru de vizitare și informare,

nu există grupuri sanitare în zona parcării și nici în interiorul salinei, acest fapt constituind o disfuncționalitate majoră.

Imagine cu Salina Cacica

3.2 SALINA PRAID

3.2.1 Accesibilitatea

Praid este cea mai mare comună din judetul Harghita și a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare puternică datorită salinei de aici, frecventată mai ales pentru tratamentele de speleoterapie și climatoterapie utile în cazul bolilor căilor respiratorii.
Localitatea Praid este accesibilă numai pe cale rutieră, pe drumul național DN 13 A (Bălăușeri/DN 13/E 60 – Sovata – Praid – Odorheiu Secuiesc – Miercurea Ciuc/DN 12), care se ramifică din drumul european de mare circulație E 60, ce leagă nord-vestul de sud-estul României (HU/RO – Borș – Cluj – Brașov – București – Urziceni – Hârșova – Constanța/E 87).

Cel mai apropiat aeroport se află la Târgu Mureș, la 79 km pe DN 13A, E 60. Distanța față de reședința de județ, Miercurea Ciuc, este de 85 km (pe DN 13A), iar față București, de 358 km (pe DN 13A, E 60). Din Praid pornesc două artere rutiere naționale (DN 13A și DN 13B) prin care face legătura cu mai multe zone ale țării, potențial emițătoare de turiști.

3.2.2 Descrierea obiectivului

Dezvoltată pe zăcământul de sare gemă, salina este situată pe teritoriul administrativ al comunei Praid, la 7 km de stațiunea turistică Sovata, din județul Harghita. Documentele istorice și arheologice demonstreaz că la Praid extracția sării datează din perioada daco-romană, utilizând ca metodă exploatarea descendentă. Metoda de extracție cu camere trapezoidale, ce constituie viitoarele spații pentru salinoterapie, s-a introdus mult mai târziu, după anul 1777, ca în toate ocnele de sare din Transilvania.

Tratamentul în salina Praid a început în anul 1960, în mina Gh. Doja și a continuat din 1980 la orizontul 50, la + 402 m, cotă absolută și la 120 m adâncime față de altitudinea consideraăt 0 m, de la intrarea în galeria de coastă.

Accesul în subteran, la baza de tratament, se realizează prin intermediul unei galerii de coastă (cu acces direct din șosea) și a unui plan înclinat, cu lungimea în subteran de 1.250 m. Galeria traversează, de la intrare (cota absolută + 497 m) și până la punctul de sosire (rampa orizontului + 426 m, cota absolută ), aproape tot masivul de sare (diferență de nivel 71 m).

De la coborârea din autobuz, turiștii parcurg pe jos planul înclinat amenajat cu scări, cu o diferența de nivel de 24 m, până la orizontul bazei de tratament și vizitare, care a fost amenajată pe o suprafață însumată de 9.400 m2 și cuprinde spațiul a șapte camere de exploatare (nr. 651 – 657).

3.2.3 Valoarea turistică a zonei

Salina Praid aparține unui areal caracterizat printr-un cadru natural pitoresc, cu obiective turistice cu regim protectiv, precum Muntele de sare de la Praid și Lacul Ursu din Sovata. Valoarea turistică a zonei este completată de centrul de ceramică de la Corund, stațiunea turistică Sovata cu o ofertă balneoturistică generoasă, inclusiv domeniu schiabil, renumitul “Festival al sarmalelor” de la Praid, precum și numeroase monumente cultural-istorice cu caracter religios. Toate aceste elemente constituie importante puncte de atracție turistică care dau valoare zonei.

Salina Praid

3.2.4 Valoarea turistică a salinei

Exploatarea sării prin diverse metode (tip clopot, camere trapezoidale sau cu pilieri) a creat spații subterane deosebit de spectaculoase, care impresionează pe vizitatori mai ales prin înălțimea lor. Structura rubanată a formațiunii salifere este reprezentată pe tavanul și pereții salinei de desene dintre cele mai interesante.

La ceea ce a lucrat natura se adaugă amenajările făcute de om care pun în evidență elementele naturale prin sistemul de iluminat electric, înfrumusețează spațiile subterane, dar le dă și utilitate pentru cei care coboară în salină. Astfel, au fost amenajate pentru agrement și relaxare locuri de joacă pentru copii dotate cu instalații diverse și mobilier confecționat din lemn, locuri de odihnă pentru adulți, spații dotate cu mese de tenis, o sală expozițională cu istoricul salinei, un punct sanitar, magazin cu suveniruri, un restaurant unde se poate servi masa și se pot face degustări de vinuri, o capelă ecumenică pentru reculegere și oficierea de evenimente religioase.

3.2.5 Modul de valorificare actual

Microclimatul Salinei Praid, exprimat prin caracteristici fizico-chimice specifice, cum ar fi gradul de puritate a aerului, umiditatea și temperatura constantă a aerului, viteza curenților de aer, concentrația de CO2 în aerul din salină, aeroionizarea negativă, cantitatea de ozon ș.a., creează condiții favorabile salinoterapiei, motiv pentru care este din ce în ce mai solicitată.

Activitatea de tratament se desfășoară într-un singur schimb/zi, șapte zile/săptămână, cu durata de 6 – 8 ore/zi,în sezonul de vară, și de 6 zile/săptămână, cu durata de 6 ore/zi, în celelalte perioade ale anului. Activitatea de vizitare și tratament se desfășoară după același program, însă în perioada 15 iunie – 15 septembrie se lucrează cu program prelungit, de 10 ore/zi, pentru a face față fluxului mare de turiști.

Tratamentul recomandat bolnavilor are durata de 2, 3 sau 4 ore/zi petrecute în salină, durată stabilită pentru fiecare persoană în parte, iar perioada de tratament este de 16 – 18 zile pentru adulți și de 10 – 12 zile pentru copii, cu maximum 4 ore/zi. Tratamentul subteran se efectuează la recomandarea medicului de familie, cu avizul medicilor balneologi de la Secția de Tratare a Astmaticilor, din cadrul Dispensarului Medical Comunal Praid și sub supravegherea permanentă a unui cadru medical de la Spitalul Odorheiu Secuiesc.

Salina Praid

Statisticile realizate de către administratorul salinei arată o solicitare în creștere, susținută atât de valoarea turistică proprie, dar și de amplasarea acestui obiectiv într-o zonă cu potențial turistic și în vecinătatea stațiunii turistice Sovata aflată la 7 km. Apropierea de Sovata, o destinație turistică de interes național, este deosebit de importantă deoarece turiștii care vin în stațiune includ în programele lor de vacanță și vizitarea salinei Praid. În plus, atestarea localității rurale Praid ca stațiune turistică, dezvoltarea agroturismului și organizarea unor manifestări devenite deja tradiționale, sunt tot atâtea motive de atragere a unui număr cât mai mare de turiști, o bună parte din aceștia fiind vizitatori ai salinei.

Ceea ce se observă din tabelul de mai jos este în primul rând creșterea de la un an la altul a numărului de persoane care au vizitat salina, dar în proporție mai mare a celor veniți la tratament. Acest aspect este mai evident în perioada 2009 – 2011, când rata de creștere depășește 130% pentru persoanele venite la tratament. În anul 2012 se produce o scădere sensibilă a numărului de persoane înregistrate la salină, după care, în anul 2013 creșterea este din nou semnificativă.

Tabelul nr.3.3

Numărul de vizitatori înregistrați la Salina Praid în perioada 2009 – 2013

Sursa: SALROM – Sucursala Salina Praid, 2013

Desfășurarea activităilor turistice din localitate este legată atât de prezența resurselor turistice, cât și de existența unei baze tehnico materiale bine puse la punct care să ofere satisfacție și confort turiștilor.

Pentru sezonul 2013, capacitatea de cazare în localitatea Praid a fost, conform bazei de date a Ministerului Turismului, de 64 unități clasificate, cu un total de 716 locuri.

Din punct de vedere al categoriei de confort, din numărul total de locuri de cazare, aflate în structurile omologate, 25 de locuri sunt clasificate la 1 stea (3,49%), 488 sunt încadrate la 2 stele/flori (68,16%), 183 sunt încadrate la categoria 3 stele (25,56%) și 20 locuri la categoria de 4 stele (2,79%). În ceea ce privește tipul de structură turistică de cazare, predomină categoria pensiunilor turistice (61 de unități).

Tabelul 3.4

Capacitatea turistică de cazare din localitatea Praid

Sursa: www.mturism.ro

Din analiza indicatorilor circulației turistice, conform datelor de la Direcția Județeană de Statistică Harghita (tabelul 3.5), se evidențiază creșterea constantă a numărului de sosiri și reducerea duratei sejurului.

Tabelul nr. 3.5

Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Harghita

3.2.6 Deficiențe privind amenajarea salinei și facilițăile de vizitare

Pentru amenajările interioare:

accesul auto este comun cu cel industrial

accesul auto nu este reglementat corespunzător asigurării securității turiștilor

scările de acces (245 trepte) și de ieșire (168 trepte) sunt mai dificil de parcurs de

către persoanele în vârstă și copii

lipsa de sistematizare și de zonare a spațiilor în funcție de destinație

spațiile interioare sunt insuficiente ca suprafață amenajată în perioada de vârf

dotări necorespunzătoare calitativ (mese de tenis de masă improvizate, fără fileu,

amplasate necorespunzător)

galeria dintre locurile de joacă și cafenea este prea îngustă, joasă și cu trepte

neamenajate corespunzător.

Pentru amenajările exterioare:

nu există o parcare amenajată și nici posibilități de amenajare în apropierea

accesului în salină

parcarea existentă a salinei nu este amenajată corespunzător

capacitatea parcării este total insuficientă față de numărul mare de autoturisme și

autocare ce sosesc în perioada de vară, ceea ce determină blocarea străzii de acces spre salină

autobuzele salinei, care asigură transportul turiștilor în salină, parchează în același

spațiu, ceea ce diminuează spațiul de parcare oferit turiștilor

nu există un centru de vizitare

punctul de informare existent nu este dotat corespunzător, nu afișează programul de

funcționare și nu răspunde cerințelor unui turism civilizat

nu există grupuri sanitare în zona parcării

parcarea situată între cele două linii de cale ferată industrială, proprietate a SNCFR,

a fost amenajată de către primărie, cu acordul proprietarului, pentru a suplimenta capacitatea de parcare; amenajarea este necorespunzătoare, fiind acoperită doar cu un strat de criblură și este situată relativ departe de accesul în salină

traseul camioanelor care transportă minereu de la salină, spre incinta de depozitare și preparare, se suprapune cu accesul autobuzelor care transportă turiștii în salină și cu accesul auto al turiștilor organizați sau individuali, spre parcare.

Imagini din Salina Praid

3.3 SALINA SLĂNIC PRAHOVA

3.3.1 Accesibilitatea

Slănic Prahova, oraș cu statut de stațiune turistică, se află în zona subcarpatică a județului Prahova și este accesibil astfel:

pe cale rutieră, pe DJ 102 (Ploiești-Plopeni-Slănic Prahova- DN 1A); distanța față de reședința de județ, municipiul Ploiești, este de 40 km, iar față de București, de circa 100 km (pe DJ 102, E 60);

feroviar, stația de cale ferată Slănic, de pe linia secundară 306 (Ploiești Sud-

Slănic), ramificație a magistralei București – Brașov – Cluj Napoca – Oradea; distanța pe cale ferată până la Ploiești este de 44 km;

cel mai apropiat aeroport este la București-Otopeni, situat la circa 85 km (pe DJ 102, E 60).

3.3.2 Descrierea obiectivului

La minele vechi de la Slănic sau „Ocnele Vechi”, grupate în zona centrală, delimitate de Mina Cantacuzino la nord și Mina Victoria la sud, primele exploatări subterane au folosit metoda de săpare descendentă , “în clopot”, procedeu care a condus la formarea de goluri cu dimensiuni impresionante:

Ocna din Vale – exploatată inițial în perioada 1819 – 1865, cu înălțimi de 87–90 m, o circumferință de 180 m și un diametru de 75 m;

Ocna din Deal – exploatată în perioada 1838 – 1865, la care camera de exploatare a ajuns la 96 m înălțime, diametrul de 68 m și o circumferință de 174 m.

Din anul 1860, în zona centrală a zăcământului de sare s-au făcut lucrări de deschidere a exploatărilor cu camere trapezoidale, în câmpul denumit „minele vechi”, rezultând camere de exploatare mari, cu dimensiuni de 50 x 200 m și adâncimi variabile, mari, de până la 95 m. La 1,80 – 2 m de tavan, galeriile au pe toată lungimea lor un pod continuu, utilizat pentru vizitare/inspecție.

Au fost deschise prin lucrările de exploatare trei mine (Carol, Mihai și Unirea), pe două orizonturi.

3.3.3 Valoarea turistică a zonei

Orașul Slănic Prahova se află în zona Subcarpaților Prahovei, o zonă în care turismul este o activitate de bază. Sunt cunoscute localitățile din arealul Valea Teleajen, precum stațiunea turistică Vălenii de Munte, Starchiojd, Măneciu sau stațiunea turistică Cheia, atât pentru frumusețea peisajului, dar și pentru valoarea etnoculturală a ținutului prahovean. Apropierea de drumul național DN 1A, o variantă a arterei rutiere a Văii Prahova, care face legătura între Ploiești și Brașov favorizează accesul turiștilor.

Microclimatul din mina de sare constituie factor natural terapeutic pentru tratamentul sau ameliorarea afecțiunilor respiratorii (astm bronșic, bronhopatii cronice, afecțiuni asmatiforme, bronșite cronice, rinite alergice). Pe seama salinei, a izvoarelor sulfuroase de pe versanții văii Slănicului și a celor șapte lacuri sărate, formate pe vechile exploatări de sare, s-a dezvoltat o activitate balneoturistică, atestată documentar din anul 1853, ceeace a determinat declararea localității Slănic Prahova ca stațiune turistică de interes național (HG 867/2005). Oficial, localitatea Slănic a fost declarată prima dată stațiune balneară în anul 1889.

3.3.4 Valoarea turistică a salinei

Cunoscută drept cea mai mare salină din Europa, Slănic Prahova este, astăzi, una dintre importantele stațiuni balneoclimaterice din România, situată între văile Prahovei și Teleajenului, la circa 44 km de Ploiești și la o altitudine de 400 m.

Salina veche Mina Unirea, situată în orașul Slănic Prahova, reprezintă obiectivul principal pentru turism și tratament (salinoterapie). Circuitul turistic din salină parcurge un traseu care permite evidențierea unor elemente spațiale de interes turistic în structura internă a masivului de sare, reprezentate prin:

cute cu dezvoltare pe zeci de metri, marcate prin alternanțe de benzi divers colorate, cu nuanțe de gri și alb

diverse caracteristici mineralogice (structură, textură , mod de cristalizare)

puritatea deosebită a sării.

Muntele de Sare, unic în lume, Grota Miresei, Baia Baciului, Baia Verde si Salina Unirea sunt numai câteva dintre atracțiile stațiunii care, potrivit documentelor, mai bine de 300 de ani a fost un important loc de exploatare al sării.

Slănic Prahova

Slănic Prahova – Grota Miresei.

Ca factori naturali de tratament trebuie amintită Vechea Mina de sare (Unirea), transformată în sanatoriu, la o adancime de 210 m, pentru tratamentul bolilor pulmonare intr-un microclimat de aer sarat; posibilitatea de a face bai cu ape minerale calde în căzi, băi reci în lac, aplicări de nămol cald, pentru tratamente ginecologice și pentru electroterapie; izvoarele cu apă minerală (având compuși ai calciului, clorului, sodiului, sulfului) și lacurile Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Porcilor, Lacul Verde, cu concentrație mare de sare, sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale.

Posibilitățile de cazare sunt multiple, de la locurile în Complexul balnear până la vile, pensiuni și găzduire în case private.

Interior Salina Slănic Prahova.

Unică în țară și in Europa, prin dimensiuni, Salina este formata din 14 camere, in formă de trapez, având o deschidere la bază de 32 de metri, la tavan, de 10 metri și o înălțime de 45 de metri. Suprafața totală este de 78.000 metri pătrați iar spațiul escavat este de 2,9 milioane metri cubi de sare.

Accesul în mina se realizeaza cu doua lifturi ce asigură transportul vizitatorilor pe vertică între subteran și suprafată. Diferența de cotă este de 208 metri, iar drumul este parcurs cu liftul în aproximativ 3 minute.

Aerajul: se face pe cale naturală, temperatura de 12 grade Celsius fiind constantă tot timpul anului iar compoziția aerului din mină este bogată în ioni de natriu cu efecte ameliorative și profilactice spectaculoase în toată gama deficientelor și maladiilor respiratorii.

Sanatoriul amenajat aici are 50 de locuri și un tratament de două săptămâni este suficient pentru pacienții cu probleme pulmonare. De asemenea, în salină sunt amenajate locuri de joacă, un teren de sport, o sală cu mese de biliard și un bufet.

Turiștii mai pot admira statuile lui Decebal si Traian, sculptate în sare, de artistul Iustin Năstase. Alte atracții turistice din zonă sunt lacul Miresii sau Grota Miresii (425 m patrati, 20 m adancime) care s-a format in 1914, prin prăbușirea unei mine de sare, ștrandurile cu apă sărată de la Baia Baciului, Manastirea Crasna sau Casa Memoriala Nicolae Iorga.

Într-una din camerele de exploatare se organizează, datorită dimensiunilor mari și lipsei curenților de aer, concursuri naționale și internaționale de aeromodele.

Interior Salina Slănic Prahova.

3.3.5 Istoricul Salinei

Potrivit documentelor existente, mosia Slănic a fost cumparată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685. Prima exploatare a fost deschisă în 1688 pe Valea Verde, iar câțiva ani mai târziu și exploatarea de la Baia Baciului. În cele din urma, în 1713, mosia Slanic a fost donată Mănăstirii Coltea din Bucuresti.

În 1881 se deschide mina Carol, din care s-a extras sare timp de 61 de ani, până în 1935, iar din 1912 s-a deschis mina Mihai.

De altfel, 1912 mina Mihai a devenit prima din țară iluminată electric, iar din 1931 s-a trecut la metode noi de exploatare, prin folosirea explozibililor și a havezelor pentru tăiere. În 1943 s-a trecut la o noua galerie, numită Unirea, situată sub minele Mihai si Carol. Apoi, din 1970 până în 1992 s-a lucrat la exploatare in mina Victoria.

Mina este vizitată zilnic de 400-500 de turisti, vârful fiind atins sâmbata si duminica, atunci când numarul vizitatorilor depășește 1.000.

3.3.6 Modul de valorificare actual

Din datele statistice primite de la SALROM – Sucursala Slănic reiese că interesul turiștilor pentru acest obiectiv este în creștere, dar se menține relativ constant interesul pentru tratamentul balnear organizat. Deși numeroși străini vizitează salina, nu există înregistrări oficiale separate pe acest segment.

Tabelul nr. 3.6

Salina Slănic Prahova – număr de persoane înregistrate în perioada 2009 – 2013

Sursa: SALROM – Sucursala Salina Slănic

Analiza structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate s-a realizat

ținând cont de unitățile aflate în baza de date a Ministerului Turismului, la nivelul lunii octombrie, 2013. Situația centralizată a capacității totale, pe tipuri de structuri de primire și categorii de confort, este prezentată în tabelul nr.3.7.

Tabelul nr. 3.7

Structurile de cazare pe categorii de confort

Sursa: www.mturism.ro

Se observă că la nivelul anului 2013, în localitatea Slănic sunt clasificate un număr de 10 unități de cazare turistică (3 hoteluri, 5 pensiuni turistice, o vilă și un camping), cu un total de 466 locuri de cazare, repartizate în 200 de camere.

Referitor la categoriile de confort, se observă faptul că din numărul total de locuri de cazare aflate în structurile de cazare omologate, 269 sunt încadrate la 2 stele (57,73%), 141 sunt încadrate la categoria 1 stea (30,25%), 36 la categoria de 3 stele (7,73%) și 20 de locuri sunt clasificate la 4 stele (4,29%).

Circulația turistică exprimă cererea reală sub diferite aspecte și trebuie analizată prin prisma a trei indicatori principali: sosiri turiști, înnoptări în structurile de cazare și durata medie a sejurului. Evoluția fiecăruia dintre acești indicatori va fi analizată pentru perioada 2011-2013.

Tabelul nr. 3.8

Evolu ia principalilor indicatori ai circula iei turistice

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Prahova

3.3.7 Deficiențe privind amenajarea salinei și facilitățile de vizitare

Pentru amenajările interioare:

accesul cu liftul este total necorespunzător și nu asigură securitatea turiștilor

capacitatea de transport redusă a lifturilor determină așteptări îndelungate, atât la

intrare cât și la ieșire din salină

nu există pentru siguranța turiștilor, o a doua cale de ieșire din subteran

spațiile interioare sunt iluminate insuficient

zona destinată tratamentului este neutilizată

pardoseala pe stratul de sare prezintă numeroase zone alunecoase și cu pantă

mare, fapt care poate genera accidente

dotările pentru agrement și relaxare sunt insuficiente

spațiile destinate locurilor de joacă pentru copii sunt restrânse ca suprafață și nu au

dotări corespunzătoare

spațiile destinate alimentației publice și magazinele sunt neamenajate adecvat

destinației

nu sunt delimitate prin paravane spațiile neamenajate, ceea ce afectează negativ

imaginea din subteran.

Pentru amenajările exterioare:

în incinta salinei există o parcare amenajată dar cu o capacitate insuficientă în acest sens

podul auto care duce spre salină este îngust, ceea ce îngreunează circulația și nu permite accesul autocarelor

prezența unor clădiri aflate în stare avansată de degradare, afectează în mod negativ peisajul din vecinătatea salinei

nu există un centru de vizitare și de informare

nu există grupuri sanitare în zona parcării.

3.3.8 Prognoze pe termen mediu și lung

În toate planurile de dezvoltare, în strategiile naționale și sectoriale, turismul este domeniul căruia i se acordă un interes deosebit, datorită diversității deosebite a potențialului și a unicității unor elemente care dau posibilitatea dezvoltării tuturor formelor de turism, dar și datorită climatului și repartizării armonioase la nivelul teritoriului.

Pe de altă parte, este recunoscut efectul multiplicator al investițiilor în domeniul turismului și faptul că un loc de muncă în turism creează alte 3 locuri de muncă în domeniile conexe. Mai trebuie adăugat încă un avantaj, faptul că materia primă necesară dezvoltării turismului, adică resursele naturale și antropice, sunt practic inepuizabile, dacă sunt valorificate în mod durabil.

Atragerea și implementarea unor investiții pentru dezvoltarea turismului de sănătate în aceste zone, poate avea un impact semnificativ, cuantificat în plan economic, social și al dezvoltării infrastructurii zonale.

În rezumat, pe termen mediu și lung poate fi vorba de următoarele efecte:

În plan economic:

dezvoltarea turismului, ca activitate economică aducătoare de venituri

dezvoltarea unor activități conexe turismului, ce vor stimula printre altele, revigorarea meșteșugurilor locale și a micii industrii (turismul are efect multiplicator)

creșterea numărului de societăți comerciale nou înființate

diversificarea activităților economice locale

creșterea veniturilor încasate de agenții economici locali, ceea ce presupune venituri mai mari ale administrațiilor locale și creșterea investițiilor de interes public

În plan social:

crearea de noi locuri de muncă și reducerea ratei șomajului

atragerea și utilizarea preponderentă a forței de muncă feminină în activitățile turistice

reducerea migrației forței de muncă spre alți poli de dezvoltare economică

îmbunătățirea și diversificarea serviciilor destinate turiștilor și implicit cele pentru populația locală

creșterea nivelului de trai și îmbunătățirea calităii vieții

În planul infrastructurii generale și a rețelelor tehnico-edilitare:

modernizarea/reabilitarea drumurilor de acces,

amenajarea sau modernizarea parcărilor existente,

amenajarea/reabilitarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, a rețelelor de gaze naturale, a stațiilor de epurare,

managementul deșeurilor.

CONCLUZII

Țările europene înregistrează procentajul cel mai mare de practicanți ai turismului medical, câștigându-și reputația datorită renumelui doctorilor, rezultatelor excelente în aplicarea tratamentelor, aparaturii de ultimă generație, condițiilor de cazare de 5 stele, alături

de frumusețea turistică a acestora.

Referitor la România, pe lângă alte oportunități cum ar fi dezvoltarea agriculturii, a industriei auto, a turismului în general, a informaticii, cam tot ceea ce poate valorifica resursele naturale și în special umane, – cu certitudine s-ar găsi și turismul medical. Un astfel de obiectiv, dezvoltarea infrastructurii medicale destinate îngrijirii cetațenilor străini, poate fi atins în termen relativ scurt, ar fi sursa de bunăstare și îndestulare a bugetului statului și nu în ultimul rând, de motivare a personalului medical.

Potențialul recunoscut al României pentru turismul de sănătate poate fi afectat pozitiv sau negativ de schimbările produse în mediul internațional. Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2009 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale trans-frontaliere poate fi considerată o mare șansă pentru țara noastră dar, totodată și o posibilă cale de migrare a acestor oportunități  naționale către alte zone dacă nu există preocupare pentru calitate și utilizarea superioară prin inovare și retehnologizare a  structurilor și instalațiilor existente, marketing adecvat, preocupare pentru dezvoltarea capitalului uman. Pe plan internațional  turismul de sănătate reprezintă unul din domeniile cu dinamica foarte ridicată  iar  studiile de specialitate sunt extrem de optimiste în ceea ce priveste viitorul domeniului.

Pe de altă parte, este recunoscut efectul multiplicator al investițiilor în domeniul turismului și faptul că un loc de muncă în turism creează alte 3 locuri de muncă în domeniile conexe. Mai trebuie adăugat încă un avantaj, faptul că materia primă necesară dezvoltării turismului, adică resursele naturale și antropice, sunt practic inepuizabile, dacă sunt valorificate în mod durabil.

BIBLIOGRAFIE

1. Ghinea D. Enciclopedia geografică a României. Ed. Enciclopedic, Bucureúti, 2002.

2. Pricăjan A. Apele minerale úi termale din România. Ed. Tehnic , Bucureúti, 1972.

3.Teodoreanu Elena, Dacos–S. Mariana, Voiculescu Camelia, Enache L. Bioclima stațiunilor balneoclimatice din România. Ed. Sport -Turism, București, 1984.

4. INCDT – Proiect de amenajare turistică a salinelor din România în vederea lansării programului „Salina Verde – Turism și sănătate” – INCDT, București, 2003

5. INCDT – Evaluarea resurselor balneoturistice ale localității Praid în vederea atestării ca stațiune turistică de interes local. Arhiva INCDT, Bucureúti, 1998

6. Lexicon de Geologie – Geografie – Mine – Petrol, Vol. I – II. Ed. Tehnică , București, 1977, 1978

7. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Cacica

8. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Ocna Dej

9. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Praid

10. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Sl nic

11. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Târgu Ocna

12. INCDT Baza de date SALROM – sucursala Salina Ocnele Mari

13. Date preluate de la Salina Turda

14. Union Internationale de Spéléologie (UIS) Bulletin, nr. 2. iulie, 2012

15. http// www.balneologia.resmedica.pl

16. http// www.ecosfera.ournet.md

17. http// www.excitingpoland.com

18. http// www. halotherapy.com/about.htm

19. http// www. heal-thyself.us/salt_cave.html

20. http// www.ibin.info/2007/08

21. http//www. kopalnia.pl/site.php?action=site&id_sit

22.http://www.capital.ro

23.http://biblioteca.regielive.ro

24. http// www.primariadej.ro

25. http// www.ropedia.ro

26. http// www.salina.ro

27. http// www.salinaocnadej.ro

28. http://www.saltcave.us/salt_cave.html

29. http// www.slanic.ro/poze

30. http// www.tirguocna.ro

31. http// www.turismcacica.blogspot.com

32. http://www.natural-salt-lamps.com/polishsaltmines.html

33. http// www. naturalmedicine.suite101.com/article.cfm/salt_cave_therapy

34. http://www.revistafelicia.ro/da_Terapia_in_saline_1002310.htm

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării _____________________________________________________

________________________________________________________________

________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Protecția Mediului din cadrul Universității din Oradea, sesiunea iulie a anului universitar 2014/2015.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)__________________

________________________________________________________________

________________________________________________________________,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura