Piata Produselor Agroalimentare Ecologice In Romania

Capitolul 2. Piața produselor agroalimentare ecologice în România

2.1 Abordări conceptuale privind produsele agroalimentare ecologice

Agricultura ecologică reprezintă un agroecosistem independent și durabil, aflat în echilibru. Acest sistem se bazează, pe cât posibil, pe resurse locale regenerabile. Agricultura ecologică este concepută ca un tot unitar, care integrează aspectele economice și sociale ale producției agricole, dintr-o perspectivă atât locală cât și globală. Astfel, agricultura ecologică percepe natura ca fiind o entitate cu valoare și drepturi proprii; ființele umane au responsabilitatea morală de a dirija dezvoltarea agriculturii astfel încât, spațiul exploatat agricol să aibă o influență benefică asupra întregului mediu rural.

Agricultura ecologică este un mod de a produce alimente care să respecte cicluri de viață naturale. Aceasta minimizează impactul uman asupra mediului și funcționează pe cât posibil, în conformitate cu obiectivele și principiile următoare:

–  culturile sunt rotite, astfel încât resursele locului respectiv să fie utilizate efectiv;
  –   pesticidele chimice, fertilizatorii sintetici, antibioticele și alte substanțe sunt sever restricționate;
  – organismele modificate genetic (OMG) sunt interzise;

– resursele disponibile sunt utilizate în mod eficient, cum ar fi gunoiul de grajd pentru îngrășământ sau furajele produse la fermă;

– sunt utilizate  specii de plante și animale rezistente la boli și adaptate la mediul local;
     – efectivele de animale sunt crescute în aer liber și sunt hrănite cu furaje ecologice;

– practicile de creștere a animalelor sunt adaptate diferitelor specii de animale.

În sectorul ecologic, calitatea produselor alimentare este garantată de prezența siglei ecologice a UE pe eticheta acestora. Aceasta poate fi utilizată numai dacă producătorul respectă toate normele europene privind producția ecologică, inclusiv participarea la un sistem de certificare organică care necesită transmiterea de controale și inspecții anuale.

Sigla națională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obținute în conformitate cu metodele de producție ecologică.

2.2 Oferta de produse agroalimentare ecologice

În România, numărul producătorilor ecologici se ridică la aproximativ 3000 , din care un procent semnificativ îl dețin producătorii individuali (persoane fizice), dar și producătorii societăți comerciale (fermieri agricoli – cultivatori și crescători de animale). Ținând seama de activitățile desfășurate în agricultura ecologică, putem spune că întreprind activități atât în sectorul vegetal (legume, fructe, cereale, soia), cât și în cel animal (bovine, ovine, păsări, caprine, porci, apicultură).

În ceea ce privește numărul de procesatori, aceștia nu sunt atât de numeroși ca și producătorii. În momentul de față prelucrarea, ambalarea și comercializarea produselor constituie principalul punct slab al industriei alimentare ecologice. Costurile mari ale sistemelor tehnologice care să răspundă cerințelor impuse de standardele agriculturii ecologice, reprezintă principalul factor pentru care prelucrarea, ambalarea și comercializarea produselor ecologice constituie un punct slab al industriei de profil. Cererea din ce în ce mai mare și lipsa procesatorilor în țară determină produsul ecologic brut să urmeze rute externe, doar o mică parte dintre alimentele de acest tip găsindu-și loc pe piața internă.

2.2.1 Numărul operatorilor înregistrați în agricultura ecologică

Operatorii ecologici sunt cei a căror responsabilitate constă în procesarea materiilor prime care se obțin din agricultura ecologică și deasemenea, în a exporta produse purtătoare de mărci romănești.

Tabel 2.1 Numărul de operatori înregistrați în agricultura ecologică

Sursa:http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologică/dinamica-operatorilor-și-a-suprafețelor-în-agricultura-ecologică.html

În tabelul de mai sus, putem observa evoluția numărului de operatori ecologici; de la an la an se inregistrează o creștere semnificativă a numarului acestora, fapt ce conduce și la creșterea cererii pe piața produselor ecologice și îndreptarea preferințelor consumatorilor către acestea, cât și extinderea suprafețelor cultivate în agricultura ecologică. Deși nu într-atât de mare, scăderea numărului de operatori ecologici, înregistrată în anul 2013 nu poate trece neobservată. Efectele dezechilibrelor economice, a scăderii sprijinului din partea statului român și a nevoii de a produce mult și ieftin, a determinat mai mulți producători ecologici din România, să se retragă sau să-și schimbe orientarea afacerii, situație ce se poate observa și în figura de mai jos.

Grafic 2.1 Numărul de operatori înregistrați în agricultura ecologică

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.madr.ro

Datorită creșterii numărului de operatori înregistrați în agricultura ecologică are loc și diversificarea gamei sortimentale de produse ecologice.

În figura următoare ne este prezentată repartiția operatorilor pe județe în anul 2014 și putem observa faptul că, în fruntea clasamentului, cu cel mai mare număr de operatori, și anume 1122, se găsește județul Alba, urmat de județul Suceava care înregistrează rezultate favorabile și în ceea ce privește producția animalieră, pășuni și fânețe. La capătul celalalt al clasamentului se remarcă județele Olt, Botoșani, Vâlcea cu un numâr de operatori scăzut, mai exact sub 10.

Grafic 2.2 Repartiția operatorilor de agricultură ecologică pe județe în anul 2014

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.madr.ro

2.2.2 Suprafața cultivată în sistem ecologic

Făcând referire la poziția României în raport cu celelalte state europene, din punct de vedere al suprafeței cultivate în sistem ecologic, putem concluziona că țara noastră nu deține o poziție favorabilă în clasament comparativ cu Spania, Italia, Franța sau Marea Britanie, aspect ce poate fi observat și din figura de mai jos. România a ocupat în anul 2012 locul 15 în clasament cu o suprafață de 103093 ha, în timp ce Spania înregistrează 1366866 ha iar Italia 923786 ha.

Grafic 2.3 Suprafața cultivată în sistem ecologic la nivelul UE în 2012

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

Analizând evoluția suprafeței cultivate în sistem ecologic din România, în perioada 2007-2012, putem remarca faptul că valoarea acesteia a crescut cu aproximativ 40%, înregistrând astfel un ritm ascendent. Ascensiunea a avut loc în mod progresiv, excepție făcând anul 2008, care a cunoscut o scădere de 16% față de valoarea înregistrată în anul 2007. În anul 2009, a urmat o creștere cu 12265 ha, iar 2010 a înregistrat același ritm ascendent, care se menține până în 2012. Dacă analizăm modul în care suprafața cultivată în sistem ecologic, oscilează de la an la an, se poate observa că anul 2007 a cunoscut o creștere de 27 % față de anul 2006, perioadă în care România deținea 65111 ha teren cultivat în sistem ecologic. În anii următori, agricultura ecologică se dezvoltă semnificativ, suprafața cultivată în sistem ecologic crescând în anul 2012 cu aproximativ 30 % față de anul 2008; această evoluție poate fi observată și în graficul de mai jos.

Grafic 2.4 Suprafața cultivată în regim ecologic –ha-

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

Referindu-ne la certificarea agriculturii ecologice, putem menționa faptul că țara noastră a cunoscut progrese semnificative, înregistrând o creștere substanțială pentru suprafața de practicare a agriculturii ecologice, în perioada 2005-2012. Astfel că, datorită creșterii numărului de consumatori, sporește și oferta de produse ecologice din țara noastră.

Tabel 2.2 Ponderea suprafeței cultivate în sistem ecologic în total suprafața agricolă utilizată

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

Raportând suprafața agricolă cultivată în sistem ecologic la total suprafață agricolă utilizată, în perioada 2006-2012 putem observa diferența clară dintre anul 2006 care înregistrează o pondere de 0.8% și anul 2012 cu 2.1%. Putem generaliza astfel că pe întreaga durată de referință asistăm la o creștere a procentului suprafeței de practicare a agriculturii ecologice din totalul suprafeței agricole utilizate.

Grafic 2.5 Ponderea suprafeței ecologice în total suprafață agricolă utilizată -%-

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

Se poate oserva din graficul de mai sus ritmul ascendent manifestat de raportul dintre suprafața agricolă în sistem ecologic și suprafața agricolă totală, anul 2012 înregistrând o valoare cu 1.3% mai mare decât cea înregistrată în anul 2006.

2.2.3 Suprafața cultivată cu cereale în agricultura ecologică

După cum putem observa din graficul de mai jos, cel mai mare procent din suprafața totală cultivată în sistem ecologic este destinat cultivării cerealelor, cu preponderență grâu. În anul 2007 suprafața cultivată cu grâu ocupa 8145 ha pentru ca mai apoi, în anul 2012 să ajungă la 28757 ha, ceea ce înseamnă un progres semnificativ pentru agricultura ecologică. Grâul ocupă primul loc în clasamentul celor mai cultivate cereale în sistem ecologic, urmat de porumb și orz. Exceptând cultivarea grâului, care ocupă poziția de lider, și referindu-ne la celelalte cereale: porumb, orz, orez, ovăz, putem spune că țara noastră nu este poziționată nefavorabil nici la acest capitol, oferta fiind în continuă creștere, în mod deosebit la porumb.

Grafic 2.6 Suprafața cultivată cu cereale în sistem ecologic -ha-

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

Din graficul de mai jos putem observa, încă o dată, faptul că cerealele ocupă primul loc și în clasamentul celor mai cultivate produse agroalimentare în sistem ecologic. Un procent semnificativ îl dețin și culturile permanente (pășuni și fânețe), respectiv 34.43%, valoare ce le poziționează pe al doilea loc în clasament, fiind urmate de culturile industriale care dețin un procent de 17.19%. Leguminoasele uscate și proteaginoase, plantele tuberculifere și rădăcinoasele, precum și legumele proaspete și livezile de viță-de-vie, sunt cel mai puțin cultivate în sistem ecologic, ocupând ultimele poziții în clasament.

Figura 2.1 Ponderea culturilor certificate ecologic în anul 2013

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

2.2.4 Creșterea animalelor în sistem ecologic

În ultimii anii, creșterea animalelor în sistem ecologic în România, a prins contur tot mai evident și putem vorbi de un interes crescând pentru practicarea acesteia. În graficul de mai jos, putem observa acest aspect, anul 2012 înregistrând creșteri semnificative atât în ceea ce privește creșterea păsărilor în sistem ecologic cât și a ovinelor. Dacă în anul 2010 dețineam un efectiv de 21580 de păsări crescute în sistem ecologic, anul 2012 înregistrează o creștere cu 64%, ajungând la un efectiv de 60121 păsări. În consecință, putem spune că păsările crescute în sistem ecologic reprezintă un punct forte al României, cererea de produse ecologice, respectiv carne de pui provenită de la păsări crescute în conformitate cu standardele ecologice, fiind incurajată.

Nu același lucru putem spune despre creșterea bovinelor în sistem ecologic.Această ramură a cunoscut o evoluție nu tocmai favorabilă de-a lungul anilor. O scadere semnificativă a efectivului de bovine încadrate în sistem ecologic, s-a înregistrat la nivelul anului 2010, când numărul bovinelor scăzuse cu 52% față de anul 2006. Mai exact de la 11365 bovine în anul 2006, la 5358 în anul 2010. Deși în perioada 2010-2012, remarcăm o creștere a efectivului de bovine, acest sector rămâne totuși la un nivel scăzut de dezvoltare în țara noastră. Anul 2012 a înregistrat un număr de 7044 capete de bovine crescute în sistem ecologic.

Grafic 2.7 Evoluția animalelor în sistem ecologic – cap –

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

În ceea ce privește evoluția efectivului de ovine crescute în sistem ecologic, anul 2012 a înregistrat o creștere evidentă față de perioada precedentă, numărul acestora ajungând de la 18883 capete în 2010 la 51722 în 2012. Sectorul de creștere a caprinelor în sistem ecologic nu a cunoscut o dezvoltare semnificativă de-a lungul anilor, informațiile statistice disponibile indicând un număr de doar 1212 capete în anul 2012.

2.2.5 Apicultura în sistem ecologic

Apicultura, reprezintă una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale României. Analizând clasamentul European pentru anul 2012, în ceea ce privește producția de miere certificată ecologic, observăm că România ocupă locul al doilea cu o producție de 2847 t miere, locul întâi fiind deținut de Italia care înregistrează o creștere masivă în 2012, ajungând la 30810 t miere. În 2011 prima poziție era ocupată de țara noastră cu 3048 t miere certificată ecologic.

Tabel 2.3 Producția de miere certificată ecologic -t-

Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

În perioada 2008-2012, producția de miere ecologică din România, a înregistrat mici fluctuații, după cum se poate observa și din tabelul de mai sus. În perioada 2007-2010 producția de miere ecologică a cunoscut un ritm strict crescător ajungând la 3650 de tone, pentru ca mai apoi în 2011 și 2012 să înregistreze scăderi cu până la 803 tone. În ansamblu, putem afirma faptul că România manifestă un trend crecător în perioada analizată în ceea ce privește producția de miere ecologică.

Și în ceea ce privește numărul de familii de albine certificate ecologic, țara noastră se situează la un nivel înalt în clasamentul European, ocupând în anul 2012 poziția a treia cu 85225 familii de albine, dupa Italia (128241 familii de albine) și Bulgaria (85346 familii de albine). Progresul este evident de la an la an, anul 2012 înregistrând o creștere de circa 64% fațî de anul 2006. Această evoluție poate fi observată și în tabelul de mai jos.

Tabel 2.4 Evoluția numărului de familii de albine în sistem ecologic din România

Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Exceptând anul 2008 în analiza evoluției numărului de apicultori, putem spune că s-a înregistrat un ritm ascendent în perioada 2006-2012. În anul 2008 numărul de apicultori a scăzut brusc de la 726 în 2007 la 565. Situația s-a remediat în perioada următoare, numărul apicultorilor manifestând o creștere progresivă de până la 927 de apicultori în anul 2012. În anii ce vor urma, se prevede o creștere a numărului de familii de albine crescute în sistem ecologic și a numărului de apicultori, fapt ce va conduce la îmbunătățirea și creșterea competitivității acestui sector.

Grafic 2.8 Evoluția numărului de apicultori în sistem ecologic din România

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe: www.eurostat.ro

2.3. Cererea de produse agroalimentare ecologice

În perioada actuală cererea de produse și servicii ecologice înregistrează o creștere permanentă, interesul consumatorilor pentru produsele agroalimentare ecologice, implicit pentru produse de calitate care rezultă în urma practicării agriculturii ecologice, fiind din ce în ce mai mare.

Ținând cont de faptul că agricultura ecologică reprezintă un factor esențial pentru creșterea economică și pentru dezvoltarea locală și regională, promovarea cumpărăturilor verzi care influențeză piața produselor agroalimentare ecologice, trebuie să constituie o prioritate. Influențele pozitive ale promovării acestora, contribuie la regenerarea și revitalizarea comunităților urbane și rurale.

Manifestarea pe piață a unei cereri tot mai pronunțate pentru poduse ecologice de către un număr din ce în ce mai mare de consumatori, se datorează, în mare parte, utilizării intensive în sectorul agricol a substanțelor chimice folosite pentru tratarea și fertilizarea culturilor. Deasemenea, grija pentru mediul înconjurător, pentru protejarea naturii, consolidează acest tip de cerere.

Achiziționarea de produse proaspete, specificitatea produselor și cunoașterea locului de origine ale acestora, sunt câteva dintre avantajele consumatorului în timp ce, creșterea profitului, redefinirea rolului fermierului și o relație directă cu consumatorul, constituie avantaje pentru producător.

Faptul că, cererea consumatorilor pentru produse ecologice, se concentrează îndeosebi la nivelul economiilor dezvoltate, reprezintă consecința a doi factori principali: în primul rând, prețul ridicat al produselor agroalimentare ecologice comercializate, care are o strânsă legatură cu puterea de cumpărare a consumatorilor aflați la acest nivel și un al doilea factor, gradul de informare în ceea ce privește avantajele consumului de produse alimentare ecologice, referindu-ne aici la siguranța alimentară, protejarea mediului încojurator, un stil de viață mai sănătos.

In ultimul timp, populația confruntându-se cu probleme de nutriție datorate dezechilibrelor alimentare ce au avut efecte metabolice negative, a ales printr-un numar semnificativ de consumatori reorientarea comportamentului și alegerea de produse cât mai sănătoase, astfel că s-a ajuns la creșterea pe piață a cererii de produse agroalimentare ecologice.

Intrucât problemele de dietă și mediu sunt un factor semnificativ ce influențează un procent ridicat al populației, în Europa culturile ecologice câștigă din ce în ce mai mult teren comparativ cu cele convenționale.

Interesul producătorilor față de agricultura ecologică este determinat de prețurile mari de distribuție a produselor și de cererea din ce în ce mai mare, factori ce sporesc bunăstarea producătorilor interesați, precum și încrederea consumatorilor în agricultura ecologică.

Consumul redus de produse ecologice se datorează practicării unor prețuri ridicate, consecința faptului că în România un procent semnificativ din producția obținută din agricultura ecologică nu este comercializat pe propria piață.

2.4. Exportul și importul de produse agroalimentare ecologice

În ultimii ani, piața produselor ecologice a crescut în mod semnificativ, înregistrând un număr tot mai mare de producători certificați pentru practicarea agriculturii în sistem ecologic. Deși numărul acestora manifestă un ritm ascendent în ultima perioadă, cererea de produse alimentare ecologice nu urmărește aceeași traiectorie.

Datorită faptului că fermierii români nu£comercializează produsul finit ci doar materia primă care este destinată preponderent exportului, cele mai multe dintre produsele pe care le întâlnim la raft provin din import. O redefinire a strategiei de promovare poate înclina balanța în favoarea produselor ecologice românești. Această schimbare de strategie implică sprijin acordat fermierilor pentru a realiza produsul finit și nu doar materia primă.

Referindu-ne la exportul de produse agroalimentare ecologice, datele statistice disponibile, evidențiază situația României ca fiind nu tocmai favorabilă, nici un exportator de produse alimentare ecologice nefiind înregistrat în anul 2011 și 2012. În Europa, în anul 2011 au fost înregistrați 3320 de exportatori și 2030 de importatori.

Numărul de importatori a cunoscut o creștere evidentă în anul 2009 – 16 importatori de la numai 3 în anul 2006, pentru ca mai apoi să scadă la 14 în anul 2010, iar în 2011 să ajungă treptat la numai 2 importatori de produse agroalimentare ecologice.

Tabel 2.5 Evoluția numărului de importatori în România

Sursa: http://www.organic-world.net/statistics-data-tables-excel.html?HYPERLINK "http://www.organic-world.net/statistics-data-tables-excel.html?&L=0"&HYPERLINK "http://www.organic-world.net/statistics-data-tables-excel.html?&L=0"L=0

În ceea ce privește comerțul cu produse alimentare ecologice, România are o balanță comercială nefavorabilă.

Magazinul Leacul care deține o rețea formată doar din șapte furnizori români, restul fiind producători străini, comercializează produse ecologice dintre care aproximativ 70% provin din import. Procente similare și în cazul lanțului de magazine Naturalia, produsele din import ocupând în mod evident prima poziție în clasamentul produselor de la raft. Principalii exportatori ai acestor produse sunt : Austria, Germania, Franța, țări în care produsele ecologice ocupau piața cu 30 de ani mai devreme decât în țara noastră. Pukka Food, un alt lanț de magazine ce comercializează produse alimentare ecologice, susține faptul că pe rafturile sale se găsesc produse alimentare românești dar ponderea cea mai mare o dețin tot produsele din import, cu un procent de peste 60 % din totalul produselor de la raft.

Lipsa de informații și slaba dezvoltare a unei culturi care să încurajeze consumul de produse ecologice mențin piața acestor produse la un nivel inferior iar situația economică nefavorabilă din ultimii ani constituie o barieră în dezvoltarea și extinderea lanțurilor de magazine bio.

2.5. Prețurile produselor agroalimentare ecologice din România

Prețul reprezintă unul dintre factorii cei mai importanți de pe piața oricărui produs agroalimentar, factor ce influențeaza procesul decizional de achiziție. În comparație cu produsele convenționale, produsele agroalimentare ecologice sunt considerate produse oarecum inaccesibile din punct de vedere al prețului pentru foarte mulți consumatori care susțin că dacă prețul produselor agroalimentare ecologice ar fi mai mic, cererea ar fi mult mai mare.

Tabelul nr.2.6 Prețurile produselor agroalimentare ecologice

Sursa: http://www.fnae.ro/ecoaliment3.pdf, cât și date preluate din magazinul online Carrefour în luna aprilie 2015

După cum putem observa, diferențele de preț sunt evidente, produsele ecologice înregistrând valori mai mari care pornesc de la 6 lei (la pâine) și ajung chiar și la 25 lei (la miere), în funcție de specificul produsului. Observăm o diferență foarte mare la fructe și legume, unde prețul produselor ecologice se prezintă cu mult mai mare decât prețul produsului convențional. În tabelul de mai sus se poate vedea cum prețul unui kg de roșii ecologice poate atinge și 26 lei, în timp ce, prețul unui kg de roșii, produs convențional, este de doar 4 lei.

2.6. Analiza performanțelor economice a principalilor producători, distribuitori de pe piața produselor ecologice

Pentru analiza performanțelor economice, am ales societățile Biosens, Petras Bio, Provivo și Cortina Bioprod, dat fiind faptul că nu există date statistice care să indice un clasament al societăților care comercializează produse agroalimentare ecologice.

Înființată în anul 2007, SC BIOSENS SRL, a avut de la început ca principal scop, comercializarea pe piața României numai a produselor ecologice certificate de instituții europene. Este producător și distribuitor de sucuri 100% ecologice.

SC PETRAS BIO SRL, pionieri ai producției alimentare bio din țara noastră și deasemenea, pionieri europeni în domeniul produselor germinate și crude, lucrează în parteneriat cu o fermă ecologică din România și dețin și o moară ecologică.

Numele fimei, SC PROVIVO SRL, a fost ales în ideea implicării în activități care susțin un stil de viată sănătos și conservarea naturii. Fiind o afacere de familie, pasiunea pentru pomicultură a fost “sămanța” din care a luat ființă acestă activitate. Ferma are ca domeniu principal de activitate cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase.

Prima fermă ecologică de creștere a găinilor ouătoare din România, fermă ce dispune de un extraordinar amplasament în ceea ce privește condițiile impuse de zootehnia ecologică, a fost înființată în cadrul SC CORTINA BIOPROD Curtișoara, județ Olt.

Având ca obiectiv comparația între societățile alese, voi evidenția principalii indicatori, care vor diferenția societățile mai sus enunțate, și anume: profitul brut, profitul net, cifra de afaceri, solvabilitatea globală, solvabilitatea patrimonială, rata rentabilității comerciale și rata rentabilității economice.

Număr mediu de salariați

Graficul 2.9 Evoluția numărului mediu de salariați

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Așa cum putem observa din graficul de mai sus, societățile analizate nu au număr foarte mare de salariați, în medie numărul acestora fiind de 5 angajați.

Cortina Bioprod prezintă o situație favorabilă în perioada analizată, fapt ce o clasează pe prima poziție a ierarhiei prin prisma numărului de angajați. Cu un număr de 11 salariați în anul 2009, societatea se confruntă cu o situație favorabilă în anul 2010 și 2011, astfel că numărul salariaților ajunge la 13. Situația nu se menține la fel de favorabilă în 2012 și 2013, informațiile statistice disponibile înregistrând pentru această perioadă un ritm descendent al numărului de salariați la SC Cortina Bioprod SRL.

SC Biosens SRL, se situează la un nivel mediu în ceea ce privește numărul de salariați, situația cea mai favorabilă în perioada analizată regăsindu-se în anul 2012 când societatea a avut 4 angajați. Anul 2013 se confruntă însă cu o scădere cu 25% a numărului de salariați.

Provivo este societatea care prezintă un număr mediu de salariați constant cu valoarea de 2 angajați pe toată perioada analizată, excepție făcând anul 2013 în care societatea rămâne cu un singur angajat.

Dupa SC Cortina Bioprod, al doilea loc în clasamentul societăților cu o valoare ridicată a numărului de salariați, îl ocupă societatea Petras Bio, care înregistrează un ritm ascendent în perioada 2009-2013 ajungând la un număr mediu de 9 angajați în anul 2012. Dacă în anul 2009 societatea avea doar 3 salariați, printr-un salt cu 82.32% societatea atinge valoarea de 17 salariați în 2013.

Cifra de afaceri

Graficul 2.10 Evoluția cifrei de afaceri

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Cifra de afaceri care înglobează totalul vânzărilor realizate pe parcursul unui exercițiu fiscal, prezintă o situație favorabilă pentru perioada analizată, în cazul societății Cortina Bioprod, Petras și Biosens. SC Cortina SRL, înregistrează un ritm ascendent în perioada 2009-2011, pornind cu o cifră de afaceri de 1.4 mil în 2009 și ajungând în 2011 la 2.7 mil. În perioada ce urmează, societatea se confruntă cu o scadere a cifrei de afaceri, anul 2013 înglobând valoarea de 2.06 mil pentru cifra de afaceri, deci o scădere cu apoximativ 24%.

Societatea Biosens prezintă o evoluție favorabilă și aproximativ constantă pentru perioada analizată. Ritmul în care evoluează cifra de afaceri se prezintă asemănător cu cel al societății SC Cortina Bioprod, perioada 2009-2011 înregistrând o evoluție favorabilă cu ritm ascendent, pentru ca mai apoi anul 2012 să se confrunte cu o ușoară scadere. Cifra de afaceri capătă iarăși o traiectorie crescătoare începand cu anul 2013.

Pentru societatea Provivo, valorile cifrei de afaceri din perioada analizată sunt mult mai mici în comparație cu celelalte societăți. Firma s-a confruntat cu scăderi semnificative ale cifrei de afaceri manifestând fluctuații considerabile în perioada 2009-2011. În 2010 cifra de afaceri scade brusc cu aproximativ 80% față de anul 2009, urmând ca în perioada următoare să mențină un ritm ascendent și să ajungă la valoarea de circa 29000 mii.

În cazul societății Petras, situația este favorabilă pe tot parcursul perioadei analizate, anul 2013 înregistrând o creștere a cifrei de afaceri cu 80.7% față de anul 2009, iar față de 2012 o creștere cu 45.8%.

Profitul brut

Graficul 2.11 Evoluția profitului brut

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

În ceea ce privește profitul brut, în perioada 2009-2013, două dintre societățile alese pentru analiză, se confruntă cu scăderi semnificative, Biosens înregistrând pierderi în anii 2011-2013, iar societatea Provivo al cărei profit brut cunoaște o evoluție oscilantă, notează în anul 2013 o pierdere de 17807 lei.

Societatea Cortina deține o poziție favorabilă în ceea ce privește evoluția profitului brut, 2009-2012 fiind o perioadă de ascensiune continuă în care profitul brut ajunge la 154829 mii. Deși anul 2013 are tendințe descrescătoare, SC Cortina Bioprod rămâne una dintre societățile fruntașe în clasament.

Biosens rămâne una dintre societățile care a cunoscut scăderi drastice, de-a lungul perioadei de referință, anul 2010 înfruntând o diminuare a profitului brut cu 95% față de anul precedent. În perioada următoare firma s-a confruntat cu pierderi din ce în ce mai mari, exemplu fiind anul 2013 cu o pierdere de 34249 mii.

În cazul societății Petras Bio, situația se prezintă favorabilă, cu un ritm ascendent al profitului brut în perioada 2009-2013, excepție făcând anul 2011 când firma înregistrează o scădere cu 9693 mii față de anul precedent. Petras Bio deține cea mai mare valoare a profitului brut din perioada 2009-2013, în comparație cu celelalte societăți analizate. Valoarea la care ajunge este de 169227 mii în anul 2013.

Profitul net

Graficul 2.12 Evoluția profitului net

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

SC Cortina Bioprod și SC Petras Bio rămân societățile care dețin primele locuri în clasament și în cazul evoluîiei profitului net. Perioada 2009-2012 a fost una de ascensiune pentru ambele firme, Cortina Bioprod fiind fruntașă, cu valori ce depășesc 120 de mii în anul 2012, an în care Petras Bio înregistrează doar 78000 mii. Totuși, anul 2013 departajează cele 2 societăți, astfel că SC Cortina este depășită categoric de Petras Bio care ajunge la 145711 mii profit net.

Societatea Biosens prezintă cea mai nefavorabilă evoluție a profitului net, dintre societățile analizate, anul 2012 înregistrând o pierdere consistentă de aproximativ 119000 mii. Prin prisma acestui indicator, SC Biosens SRL, ocupă cea mai slabă poziție din clasament.

O evoluție oscilantă a profitului net se regasește în cazul societății Provivo. Aceasta se confruntă cu o situație critică în anul 2010, când profitul scade cu 97.93% față de anul 2009, pentru ca mai apoi în anul 2011 să-și mențină aceeași tendință nefavorabilă ce duce la pierderi de 3000 mii lei. În 2012 firma obține un profit de 20467 mii lei care o ajută să-și continue activitatea dar anul 2013 înregistrează din nou pierderi de 18670 mii lei.

Analiza ratelor de rentabilitate

Graficul 2.13 Evoluția ratei de rentabilitate comercială

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Rata rentabilității comerciale calculată pe baza rezultatului exploatării evidențiază capacitatea întreprinderii de a obține profit după calculul tuturor costurilor de exploatare.

Raportând profitul aferent cifrei de afaceri la aceasta din urma obținem rata rentabilității comerciale. În cazul societăților analizate, situațiile se prezintă atât în mod favorabil, în special la nivelul anului 2009, cât și nefavorabil când se înregistrează valori negative.

Societatea Cortina Bioprod înregistrează în perioada 2009-2011 un ritm relativ constant având o medie a ratei de rentabilitate comercială de 2.77% . Anul 2012 aduce o creștere cu 50% față de anul 2011 a ratei de rentabilitate însă 2013 nu menține același ritm și înregistrează o scadere drastică.

Societatea Biosens pornește în anul 2009 cu o rată de rentabilitate comercială de 3.31% dar se confruntă în anii următori cu o situație nefavorabilă și societatea înregistrează valori negative. Anul 2012 reprezintă un punct culminant în evoluția ratei de rentabilitate comercială, valoarea acesteia fiind de -16.94%, consemnând astfel punctul cel mai critic al perioadei analizate.

În ceea ce privește societatea Provivo, aceasta înregistrează pe parcursul perioadei de referință atât valori pozitive foarte mari, în comparație cu celelalte societăți, cât și valori negative deasemenea de un nivel foarte ridicat. Anii 2009 și 2012 înregistrează valori pozitive pentru rata rentabilității comerciale iar anii 2010 și 2013 se confruntă cu scăderi masive ce ajung la valori negative.

Petras Bio prezintă cea mai echilibrată situație în cea ce privește evoluția rentabilității comerciale, trecerea de la an la an făcându-se fără schimbări majore din prisma acestui indicator.

Graficul 2.14 Evoluția ratei de rentabilitate economică

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Prin calcularea acestui indicator, putem evidenția eficiența utilizării activelor, respectiv modul în care acestea contribuie la obținerea rezultatelor. Din graficul de mai sus, putem observa faptul ca societățile analizate înregistrează atât valori pozitive pentru rata de rentabilitate economică cât și valori negative.

SC Cortina Bioprod înregistrează valori pozitive pe tot parcursul perioadei analizate reflectându-se în mod favorabil asupra situației firmei. Media ratei de rentabilitate economică înregistrată de această societate în perioada 2009-2013 este de 6%. Privind retrospectiv, în anul 2007 rata rentabilității economice era de 18.6% , ceea ce înseamna că SC Cortina Bioprod s-a confruntat cu situații nefavorabile care au condus la scăderea valorii acestui indiator până la 5.72% în 2013.

Societatea Biosens se clasează pe poziția cea mai slabă din punct de vedere al ratei de rentabilitate economică, deoarece înregistrează cele mai mici valori pentru acest indicator. Pe parcursul perioadei de referință, SC Biosens SRL, se confruntă cu un ritm descendent privind evoluția rentabilității economice, fapt ce se reflectă în mod nefavorabil asupra societății.

Societatea Provivo se confruntă cu un ritm oscilant al ratei de rentabilitate economică. Un grad înalt de instabilitate se manifestă la nivelul anului 2010 când acest indicator deține valoarea de -21.7% deși în anul 2009 aceeași societate avea o rentabilitate economică de 23.62%. În anul 2011 societatea reușește să înregistreze o ușoară creștere ce se menține până în anul 2012, urmând ca în 2013 să capete aceeași tendință de scadere.

O evoluăie echilibrată a ratei de rentabilitate economică se observă în cazul societății Petras Bio, care înregistrează valori pozitive pe toată perioada analizată. Putem menționa că această societate prezintă o situație actuală favorabilă în ciuda faptului că, în anii 2007 și 2008 rata de rentabilitate economică se reflectă în mod negativ asupra situației firmei.

Analiza solvabilității

Raportând activele totale la datoriile totale ale societății putem evidenția evoluția solvabilității globale pentru perioada analizată. Observăm o situație favorabilă înregistrată de SC Cortina Bioprod pentru perioada 2009-2013, solvabilitatea globală deținând valori optime care indică faptul că societatea își poate acoperii datoriile din activele proprii.

Graficul 2. 15 Evoluția solvabilității globale

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Societatea Petras Bio se confruntă cu o situație mai puțin favorabilă în perioada 2009-2011, valorea solvabilității globale pentru acești ani, fiind mai mică de 1, ceea ce înseamnă că această societate a trebuit să recurgă la surse externe de finanțare pentru a-și acoperi datoriile. Începand cu anul 2012 SC Petras Bio depășește această situație iar raportul dintre activele totale și datoriile totale cunoaște un trend ascendent. Aceeași situație se observă și în cazul societății Provivo SRL. Biosens a înregistrat în anul 2010 cea mai mare valoare pentru acest indicator, în comparație cu celelalte societăți analizate. Deși a atins valoarea de 2.8% în anul 2010, perioada urmatoare se confruntă cu un ritm descendent, dovedind instabilitate.

Graficul 2.16 Evoluția solvabilității patrimoniale

Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor disponibile pe www.mfinante.ro

Societatea Cortina Bioprod înregistrează o evoluție relativ constantă în perioada analizată în ceea ce privește gradul solvabilității patrimoniale. Anul în care deține o valoare ridicată a acesteia este 2013.

Societatea Petras Bio a înregistrat valori negative ale acestui indicator pe perioada 2009-2010, astfel că societatea nu și-a putut acoperi obligațiile de plată din patrimoniul propriu. În perioada următoare, situația se îmbunătățește iar gradul de solvabilitate punctează valori pozitive.

În ceea ce privește situația Societății Biosens, putem spune că prezintă un ritm descendent pe parcursul anilor analizați. Dacă în anul 2009 societatea era capabilă să acopere obligațiile de plată din patrimoniul propriu, în anul 2013 nu putem afirma același lucru deoarece prezintă valori negative.

Cât despre SC Provivo SRL, această societate înregistrează valori pozitive pe întreaga perioadă de referință ceea ce se reflectă în mod favorabil asupra situației firmei. Analizând evoluția acestui indicator pentru perioada 2009-2013, se observă instabilitate de la an la an, gradul de solvabilitate patrimonială înregistrând un ritm crescător din 2010 și până în anul 2012 iar apoi descrescător ajungând la valoarea de 0.08% în 2013.