Perspectivele Dezvoltarii Turismului In Regiunea Delta Dunarii

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1- DATE GENERALE PRIVIND TURISMUL IN TULCEA (coordonate,localizarea zonei etc.)

COMPONENTELE POTENTIALULUI TURISTIC NATURAL IN JUDETUL TULCEA :

RELIEF

CLIMA

HIDROGRAFIE

VEGETATIE

FAUNA

1.2- COMPONENTELE POTENTIALULUI ANTROPIC :

CULTURAL-ISTORIC

POTENTIALUL TEHNICO-ECONOMIC

POTENTIALUL SOCIO-DEMOGRAFIC

CAPITOLUL 2- CARACTERIZAREA GENERALA A RBDD

2.1- SCURT ISTORIC

2.2- ASEZAREA GEOGRAFICA SI CAILE DE ACCESS

2.3- NIVELUL DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIAL AL RBDD :

ECONOMIE

AGRICULTURA

POPULATIE

INVATAMANT

SANATATE

2.4- CADRUL EDNOGRAFIC

CAPITOLUL 3- ANALIZA OFERTEI TURISTICE IN RBDD

3.1- BAZA TEHNICO-MATERIALA A TURISMULUI IN RBDD :

UNITATI DE CAZARE

UNITATI DE ALIMENTATIE

INSTALATII SI UNITATI DE AGREMENT

INSTALATII SI MODALITATI DE TRATAMENT

3.2- FORME DE TURISM PRACTICATE

3.3- CIRCULATIA TURISTICA(INDICATORI)

CAPITOLUL 4- STRATEGII DE DEZVOLTARE IN RBDD

INTRODUCERE

Conceptul de turism este caracterizat pe scurt ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și răspunzând in totalitate nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. Astfel, prin caracterul său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu un impact important asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor interumane naționale și internaționale.
În turism se evidențiază două categorii de relații: relații materiale, care apar atunci când turiștii aleg anumite servicii plătite, și relații imateriale, rezultate din contactul cu populația locală, cu civilizația, cultura, tradițiile, instituțiile publice din zona vizitată. 
Motivele pentru practicarea turismului sunt diversificate și cu ajutorul lor se pot distinge multe forme de turism: pentru recreere, odihnă și divertisment, cultural, religios, sportiv, de tratament și balneoclimateric, pentru vânătoare și pescuit, de agrement, științific, pentru cumpărături, comercial expozițional, montan și de sporturi de iarnă etc.
Județul Tulcea,cu toate că este o zonă încă prea puțin cunoscută și valorificată din punct de vedere turistic, dispune de un bogat potențial natural și antropic ce se așteptă a fi descoperit. Delta Dunării este un paradis faunistic și floristic, cu peisaje de neuitat și bălți pline cu pește reprezentand o premisă pentru practicarea turismului în cele mai variate forme. Numărul mare de mănăstiri și lăcașe de cult sunt în așteptarea credincioșilor de pretutindeni, iar siturile arheologice, muzeele, monumentele arhitecturale, și alte obiective turistice interesante din tot județul oferă o mulțime de posibilități pentru petrecerea timpului.
Majoritatea sunt impresionați de specificul locuitorilor din Delta Dunării și de bucătăria tradițională de aici, și de aceea ar trebui ca această zonă să fie făcută cunoscută, ea beneficiind de un potențial turistic foarte ridicat.
În ciuda faptului ca turismul gastronomic reprezintă o formă de turism relativ nouă la noi în țară, el este practicat cu succes în alte locuri și de aceea merită ca o încercare de promovare a produselor culinare tradiționale din zona Tulcea. Toți turiștii care au vizitat această zonă au gustat măcar un borș de pește sau o baclava, dar pe lângă acestea mai sunt multe delicatesuri care merită încercate.

Componentele potentialului turistic natural in Jud.Tulcea

A – Așezare și căi de acces

Județul Tulcea, este localizat în extrema sud-estică a României. Se gasește în jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, a cărei valoare vine din așezarea ei la gurile Dunării și ieșirea la Marea Neagră.

Înconjurat din trei părți de ape este limitrofă cu:
– în nord cu Ucraina prin granița naturală Dunărea, 
– în est cu Marea Neagră, 
– în sud cu județul Constanța.

– în vest cu județele Brăila și Galați,  
Județul are o suprafață de 8.499 km², însemnând 3,6% din suprafața țării.
Populația totală este de 248.367 locuitori: dintre care 126.371 locuitori în mediu rural, iar 121.996 locuiesc în mediu urban; densitatea fiind de: 29,2 loc./ km².
Județul Tulcea are in componență 4 orașe (Isaccea, Sulina, Măcin, Babadag,), un municipiu, 46 de comune și 133 sate. Din totalul suprafeței județului, 3.446 km² reprezintă suprafața umedă reprezentată de Complexul Lagunar Razim-Sinoe și de Delta Dunării.
Intrarea în judetul Tulcea se poate face atât pe căi aeriene cât si pe căi terestre și navale.
-Căi rutiere – Transporturile rutiere în scopuri turistice sunt caracterizate printr-o intensitate variabilă a traficului, depinzand de specificul cererii sezoniere ale turiștilor și de diversitatea itinerarelor parcurse. Ele se desfășoară in deosebi cu ajutorul mijloacelor motorizate de transport, printre care cele mai des întalnite sunt autocarele, microbuzele și autoturismele.
-Căi ferate – Există două gări: Tulcea Mărfuri și Tulcea Oraș. Tulcea Oraș are o importanță foarte mare deoarece este capătul liniei 804, ce care leagă Tulcea de Medgidia (144 km).
În ficare zi pleacă câte două perechi de trenuri personale spre Constanța și o pereche de trenuri accelerate spre București.

-Cai aeriene – Aeroportul Mihail Kogălniceanu (~105 km de Tulcea) — la ~15 km de orașul Constanța

-Cai navale – Tulcea – Sf. Gheorghe ,Tulcea – Sulina ,Tulcea – Chilia ,Tulcea – Periprava

B – Relieful

Județului Tulcea este caracterizat prin existența a două unități fizico-geografice distincte: una mai joasă și mai nouă (din Cuaternar), în N, NE și E, respectiv lunca și Delta Dunării, precum și nordul Complexului Lagunar Razim-Sinoe și alta mai înaltă, în partea central-vestică, unde se întâlnesc cele mai vechi elemente de relief din Romania (respectiv unități de orogen vechi, hercinic/kimmeric). Unitățile mai înalte de relief sunt așezate în trei mari subunități paralele, ocupând aprox. 32% din teritoriul județului este reprezentat de subunitatea nordică din Munții Măcinului (cei mai vechi munți din România), tociți, cu altitudine max. de 467 m (vf Greci sau Țuțuiatu),Dealurile Tulcei și Podișul Niculițel; subunitatea centrală, extinsă între lacul Razim (la E) și Dunăre (la V), este ilustrată prin Podișul Babadag, iar subunitatea sudică coresunde compartimentului nordic al Podișului Casimcea, făcând parte integrantă din Podișul Dobrogei Centrale, alcătuit in deosebi din șisturi verzi prepaleozoice în fundament (care sunt des întâlnite la suprafață) peste care există depozite jurasice și cretacice.

Regiunile de relief joase se întind pe aprox. 62% din teritoriului județului Tulcea, includ Delta Dunării, cea mai nouă formațiune de relief a României, aflată în plină evoluție, lunca Dunării, așezată la periferiile de V și N ale județului precum și prin câmpia aluvială din preajma lacului Razim. Energia reliefului din Tulcea este foarte mică, variind de la 0 m nivelul Mării Negre (Sfântu Gheorghe) și 467 m altitudine în Vârful Țuțuiatu (altitudinea maximă a județului Tulcea). În cadrul Podișului Babadag (parte componentă a Dobrogei de Nord) se remarcă o linie de falie importantă, între Camena (la SE) și Peceneaga (la NV), separând Podișul Dobrogei de Nord de Podișul Dobrogei Centrale.

Suprafețe pe forme de relief :
a. Dealuri și podișuri: 3722,4 kmp
b. Zone montane: 433,4 kmp
c. Zone de luncă și Delta Dunării: 4343,2 kmp

C – Clima

Clima este temperată, cu un caracter continental accentuat, manifestat prin ierni răcoroase, marcate adesea de viscole, veri calde, amplitudini mari de temperatură (66,3°C) și prin precipitații reduse.

         Fiind o zonă litoral-maritimă, județul Tulcea este caracterizat printr-un climat mai blând, cu veri ale căror temperaturi sunt ameliorate de briza răcoroasă a Mării Negre și ierni cu temperaturi nu foarte coborâte (la Sulina, media termică a lunii, fiind de -0,6°C).

         Temperatura medie anuală nu este foarte diferită în județul Tulcea, oscilând între 11,1°C la Isaccea și 10,7° la Babadag.

         Minima absolută de temperatură (-26.8°C) la Tulcea (24 ianuarie 1942), iar cea maximă absolută (39.5°C) inregistrandu-se la stația meteorologică Mircea Vodă (20 august 1945).

         Media precipitațiilor anuale sunt în cantități cuprinse între 445 mm la Isaccea și 359 mm la Sulina (cele mai mici din țară). Vânturile bat predominant cu o frecvență mai mare dinspre NE (18,3%), urmate de cele dinspre NV (17,1%), E (15,2%) și N (13,1%), vitezele medii anuale fiind cuprinse între 5,3m/s și 0,8m/s.

         În condiții de stabilitate atmosferică,pe timpul verii, se produce o circulație termică locală a aerului, brizei de uscat (noaptea) și sub forma brizei de mare (ziua), care se simte de la o distanță de 10-15 km spre interiorul uscatului.

D – Hidrografie

Având o densitate de 0,1-0,3 km/km2 (exclusiv Delta Dunării), cea mai scăzută din țară, rețeaua hidrografică este specifică prin râuri scurte (al căror curs de desfășoară parțial sau total în interiorul județului), tributare Dunării (Topolog, Valea Roștilor, Jijila, Luncavița, Cerna ș.a.) sau care în cuvetele lacustre de pe litoralul Mării Negre se varsă (râurile Slava, Taița, Telița, Hamangia, Casimcea ș.a.).

      Dunărea delimitează județul Tulcea la N (prin brațul Chilia) și la V (prin Dunărea Veche sau brațul Măcin) și pe o distanță de 276 km, reprezentând sursa cea mai importantă de apă a județului și principala cale navigabilă, mai ales că pe secțiunea ei inferioră, cu cele trei guri de vărsare (Sfântu Gheorghe ,Sulina, Chilia,), în special pe brațul Sulina și continuând pe Dunăre până la Brăila unde pot naviga și vase maritime. Multitudinea lacurilor deltaice (Furtuna, Merhei, Tatanir, Matița, Lumina, Puiu, Trei Iezere, Gorgova,Lacu Roșu ș.a.), fluviale (Jijila, Gorgonel, Balta Traian, Parcheș, Somova, Telincea, Peceneaga ș.a.)și de litoral (Golovița, Razim, Zmeica, Ceamurlia, Babadag, Dranov) reprezentând tot atâtea resurse naturale de apă, având o importanță piscicolă, ca mijloc de comunicație (prin intermediul canalelor numeroase) și ca baze ale populației de alimentare sau agrement.

E – Vegetatie

Vegetația în legatură cu fondul general al climatului de stepă, are câteva diferențieri teritoriale, de întinsele suprafețe acvatice și de luncă, de cel montan al horstului dobrogean și de relieful deluros.

Zona de stepă este o zonă nouă în proporție de peste 95% și este întinsă în părțile de V și E ale județului, cuprinde tipuri numeroase de pajiști xerofile, deosebite datorită speciilor dominante, dintre care cele mai des întalnite sunt bărboasa (Bothriochloa ischaemum), păiușul (Festuca valesiaca), pelinița (Artemisia austriaca), firuța cu bulbi (Poa bulbosa), năgara (Stipa capillata) ș.a. Pășunile de năgară și colilie, care reprezentau odata vegetația de stepă,aproape au dispărut de tot.

Defrișată pe aproximativ 85% din suprafață, Silvostepa, este reprezentată prin rariști de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) ce alternează cu pajiști stepice, dar și pâlcuri. La 150-250m(altitudini medii) pădurile dese și scunde de cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus pubescens), și mojdrean (Fraxinus ornus) alcătuiesc etajul pădurilor submediteraneene, specific Dobrogei.

Caracteristic pentru altitudinile de peste 250 m, etajul pădurilor balcanice, este alcătuit în special din păduri de gorun (Quercus petraea, Q.polycarpa), în care sunt jugastrul (Acer campestre), abundente teiul (Tilia tomentosa) și unele elemente termofile, precum cărpinița (Carpinus orientalis) și mojdreanul (Fraxinus ornus). Pe valea Luncaviței,din loc in loc, apare și fagul (Fagus sylvatica). Delta Dunării și în Luncă sunt specifice pădurile de plop (Populus nigra, Populus alba) și salcie (Salix alba, Salix fragilis), ce se dezvoltă pe grinduri.

O zonă aparte o cuprinde grindurile Caraorman și Letea din Delta fluvio-maritimă, acoperite cu ce alternează cu pajiști stepice, dar și pâlcuri. La 150-250m(altitudini medii) pădurile dese și scunde de cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus pubescens), și mojdrean (Fraxinus ornus) alcătuiesc etajul pădurilor submediteraneene, specific Dobrogei.

Caracteristic pentru altitudinile de peste 250 m, etajul pădurilor balcanice, este alcătuit în special din păduri de gorun (Quercus petraea, Q.polycarpa), în care sunt jugastrul (Acer campestre), abundente teiul (Tilia tomentosa) și unele elemente termofile, precum cărpinița (Carpinus orientalis) și mojdreanul (Fraxinus ornus). Pe valea Luncaviței,din loc in loc, apare și fagul (Fagus sylvatica). Delta Dunării și în Luncă sunt specifice pădurile de plop (Populus nigra, Populus alba) și salcie (Salix alba, Salix fragilis), ce se dezvoltă pe grinduri.

O zonă aparte o cuprinde grindurile Caraorman și Letea din Delta fluvio-maritimă, acoperite cu păduri dese, numite de localnici "hasmacuri", în care predomină frasinul pufos (Fraxinus pallisiae), plopul alb (Populus alba), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), în interiorul cărora crește un strat dens plante agățătoare (Periploca graeca, Vitis sylvestris, Humulus lupulus ș.a.) și de arbuști . În depresiuni și pe dunele de nisip, dintre acestea ce se îmbină cu fâșiile de hasmacuri, vegetația arbustivă este reprezentată prin cătina albă (Hippophaë rhamnoides), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), cătina roșie (Tamarix ramosissima) ș.a..

Tot aici, ca și pe nisipurile litorale, ia naștere o vegetație arenicolă, care este alcătuită din elemente submediteraneene și pontice (Carex colchica, Eryngium maritimum, Convolvulus persicus, Ephedra distachya, Alyssum borzeanum ș.a.). Plaurul, formațiune plutitoare,alcătuită din stuf, formează vegetația care predominantă, fiind caracteristică pentru peisajul Deltei Dunării și la care se adaugă și cea acvatică, reprezentată adeseori de nufărul galben (Nuphar lutea), și cel alb (Nymphaea alba), foarfeca bălții (Stratiotes aloides), cornaciul (Trapa natans) s.a.

F – Fauna

Fauna este foarte eterogenă și cuprinde mai multe categorii, respectiv: terestră, acvatică, semiacvatică. Există o diversitate de specii terestre care include:

rozătoare precum: șoarecele dungat de stepă, iepurele de câmp ,popândăul ș.a.

mamifere omnivore, carnivore și ierbivore: vulpea, pârșul, pisica sălbatică, șacalul, dihorul, jderul de copac, mistrețul, căprioara ș.a.

reptile: șarpele de casă, șarpele de apă, șarpele rău, vipere, șopârle, gușteri ș.a.

păsări: ciocănitori, codobaturi, răpitoare de zi și de noapte, prigorii, potârnichi, prepelițe, specii de paseriforme ș.a.

diverse specii de insecte.

Întinsele suprafețe acoperite de ape și îndeosebi variația habitatelor de zone umede ale Deltei Dunării, denotă o abundență rar întâlnită de specii, respectiv:

numeroase specii de pești precum: morun, nisetru, cegă, păstrugă, somn, știucă, crap, șalău, scrumbie, calcan ș.a.

cea mai mare parte a celor 325 de specii de păsări – majoritatea fiind strict protejate, câteva declarate monumente ale naturii: egrete, călifari, lebede, pelicani etc.

câteva specii de mamifere: bizam, șacal – pătrunse recent și spontan în Dobrogea, nurcă, câine enot, vidră, hermelină.

G – Resurse naturale

În județul Tulcea resursele naturale: resursele subsolului cât și cele de suprafață, reprezintă o importantă rezervă de materii prime și materiale .

Resurse neregenerabile naturale
         Un impact semnificativ asupra unor zone ale județului care afectează imaginea peisagistică îl are exploatarea cu tehnologii a resurselor naturale.
         Departe de a fi epuizate constituind perspective de exploatare interesante resursele subsolului precum, rocile de construcții și alte substanțe minerale utile sunt exploatate timp îndelungat. Rocile de construcții de cele mai multe ori cele vulcanice care sunt de natură porfirică și granite ,sunt  prelucrate în scopul obținerii de cribluri și nisip. Sunt exploatate porfirele din dealul Cârjelari, Consul și  Camena și granitele din zona Măcin, Cerna, Turcoaia. Ca roci de construcții în carierele Bididia, Trei Fântâni, Malcoci Sud, Zebil, sunt exploatate calcarele. Pentru industria siderurgică și fabricarea varului sunt exploatate calcarele dolomitice de la Mahmudia. Calcare grezoase de la Nicolae Bălcescu,  calcare dolomitice de la Mahmudia, Codru Babadag și Cârjelari se folosesc ca roci de ornament. utilizate în lucrări de construcție de drumuri și căi ferate se exploatează roci bazice din zona Niculițel – Revărsarea. Din perimetrele consiliilor locale de pe teritoriul județului: Ciucurova, Baia, Nalbant sunt exploatate mai multe alte categorii de roci Pentru nevoile locale.

Resursele regenerabile naturale

Există o diversitate, însă ele sunt limitate. Dintre ele, cele mai importante sunt:

-resursele de apă,

-solul,

-pădurile,

-fauna și flora,

-energia eoliană.
         Apă este cea mai importantă dintre resurse. În județul Tulcea apele sunt grupate în două bazine hidrografice și anume:

Dunăre,

Litoral, care ocupă 71% respectiv 29% din suprafața județului.

De aceeași importantă ca și resursa de apă dă dovadă și resursa de sol.

În județul Tulcea reprezentative sunt:

terenurile arabile,

viile,

livezile și grădinile,

pășunile și fânețele.  

De o mare diversitate și importanță conservativă, cuprinzând numeroase specii protejate la nivel național sau european sunt flora și fauna județului . Dealurile sunt acoperite, în mare parte, cu păduri de foioase, în care fuzioneaza cu parfumul teiului, foșnetul stejarului, carpenului și frasinului. Tot aici sunt întânite cele mai vaste păduri de tei argintiu din Europa, ce reprezintă o importantă bază meliferă. Fondul forestier al județului este o valoare ecologică ,în primul rând, ecosistemele forestiere fiind dinstinse printr-o floră și o faună de o varietate remarcabilă, majoritatea formând habitate endemice pentru Dobrogea. În al doilea rând ele au o valoare economică și socială ridicată, reprezentată prin condițiile ce le oferă turismului, prin masa lemnoasă exploatabilă,cât și prin fondul cinegetic. 

         Delta Dunării este una dintre cele mai întinse zone umede din lume- ca și habitat al păsărilor acvatice,având cea mai intinsă zonă de stufărișuri compacte de pe Pământ și fiind un adevărat muzeu al biodiversității.

Față de celelalte județe ale țării ,în ceea ce privește energia eoliană, județul Tulcea are un potențial energetic clar superior.Fiind folosită foarte puțin în trecut (mori de vânt), în prezent atrage atenția unor investitori cu un potențial economic mare. Identificate la nivelul țării, potențialul energetic eolian reprezintă una din cele cinci zone identificate la nivelul țării, în Podișul Dobrogei. Vânturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.

         Potențialul energetic eolian a început să fie pus în valoare prin derularea unor investiții de construire a parcurilor eoliene în diferite zone ale județului, și anume amplasarea centralelor eoliene în zona comunei comunei Valea Nucarilor, comunei Topolog,comunei Baia cât si în zona orașului Măcin. Sunt în derulare și alte investiții pentru construirea parcurilor eoliene mari cu turbine eoliene de mare capacitate în zonele Casimcea, Stejaru, Cerna, Agighiol, Mahmudia, Beștepe.

1.2 Componentele potentialului antropic

A – Cultural-istoric

Arheologii au descoperit urme ale existentei umane in nordul Dobrogei datand din neolitic (aproximativ 5.500-2.799 i.Hr.), in zona comunei baia (Cultura Hamangia) in lunca Dunarii (Jijila, Garvan, Vacareni, Somova, Tulcea). La sfarsitul secolului al VII-lea,atunci cand a inceput colonizarea greaca a tarmului vestic al Marii Negre, au ramas numeroase vestigii ale unirii dintre poputatie geto-dacica autohtona si colonistii greci.

Sfarṣitul secolului I i.Hr., cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre s-au unit, formand regatul Pontic. Romanii au devenit activi la sud de Dunare. Neîncetatele invazii la nord de Dunare ale celților, sciților, sarmați si bastarni, din securitatea zonei și pericolele iernilor grele ne fac o imagime asupra vieții in nordul Dobrogei din acea perioadă. In anul 44 i.Hr. , Burebista unește Dobrogea la statul dacic pentru o scurta perioadă de timp. Primul secol d.Hr. a marcat inceperea dominației romane in Dobrogea, care a facut parte din provincia Moesia de Jos, dominație care a durat șapte secole. Invazia slavilor si a bulgarilor (Asparuh, 679) a distrus fortificația romana, iar Peninsula Balcanica ramane sub dominația Imperiului Bizantin a cărui flota a protejat gurile de varsare ale Dunării.

In secolele XII-XIV, genovezii au construit fortificații puternice la Chitila, Enisala si Vișina. In secolul al XIV-lea, domnitorul Mircea cel Batran și-a extins dominația peste Dobrogea in 1484, dupa căderea Chiliei, regiunea intrând sub dominația otomană, iar in secolul al XVI-lea regiunea fiind locul de plecare spre cucerirea de noi teritorii, ca pe timpul romanilor. Nordul Dobrogei fiind din nou fortificat. O parte din populație s-a refugiat la nord de Dunăre. Pamântul a fost colonizat de turci veniți din Anatolia si de tatari din stepele de dincolo de Marea Neagră. In timpul razboaielor ruso- turce din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, Dobrogea devine primncipalul teatru de razboi fiind pustiită si devastată, fiind numit atunci Drumul Tatarilor sau Drumul Razboiului. Otomaniii au acceptat așezarea lipovenilor, ucrainienilor si bulgarilor veniți din nordul Crimeii, cât și pe germanii din sudul Rusiei, cât și greci, evrei și armeni aduși aici de comerțul înfloritor.

Razboiul de independență (1877-1878) a pus capăt a cinci secole de dominație otomana care au influențat viața etnografică, numele și cultura locală. In 14 noiembrie 1878, armata română a intrat în Dobrogea, aceasta intrând sub guvernarea Statului Roman. In 1879, județul Tulcea a fost format ca unitate administrativ-teritorială (cuprinzând aproximativ teritoriul de astăzi) având ca reședința administrativă orașul Tulcea, cea mai populată localitate din Dobrogea la acea vreme. In 1860 aici se găseau mai multe consulate român, turc, francez, austriac german s.a. Pe fundalul autoritațiii otomane si a interesului sporit arătat de marile puteri la gura Dunării, Comitetul European al Dunării a fost fondat in 1853 cu cartierul general la Sulina. Acesta a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului pe Dunăre, astfel încât brațul Sulina al Dunării a devenit canal navigabil. Orașul port Sulina a înregistrat o perioada de prosperitate, portul fiind modernizat si devenind port liber, extrem de activ pana in 1930. In 1977, zona liberă Sulina a fost reinstaurată, dar entuziasmul de altă dată lipsește.

B – Potențialul tehnico-economic

Caracteristica actualei economii este industria variată, comerțul preferat de toate categoriile de mijloace de transport (maritim și aerian,rutier, feroviar, fluvial,) agricultura bazându-se tot mai mult pe proprietatea particulară, precum și printr-o activitate turistică evidențiată, de valorificare a frumuseților Deltei Dunării.

În Județul Tulcea, la nivel de secțiune CAEN, numărul mediu al salariaților în 2013 este:

INDUSTRIA

În Tulcea, întreprinderile industriale sunt situate în mediul urban (Babadag, Tulcea,Măcin, Isaccea, și Sulina) dar și în unele așezări rurale (Mihail Kogălniceanu, Topolog, Niculițel ș.a.)și produc alumină și feroaliaje, traulere pentru pescuit, cărămizi refractare, vase-dormitor, mobilă, cherestea, confecții, băuturi alcoolice, conserve de pește, preparate din carne și lapte, panificație, etc. În județul Tulcea, pentru exploatarea pietrei pentru construcții, sunt autorizate 10 cariere. Și anume de exploatările miniere de la Somova, Măcin, Turcoaia, Bididia, Luncavița, Cerna, Isaccea, Greci, Denistepe și Bașchioi.Estimativ din aceste cariere pleacă în fiecare zi spre șantiere mii de tone de rocă. În economia tulceană se individualizează pescuitul și piscicultura, a căror  producții se săvârșește atât din apele Dunării, din Marea Neagră, din lacurile deltaice și litorale, cât și din pepinierele piscicole de la Calica, Obretin, Sarinasuf, Stipoc ș.a.

Produsele principale industriale sunt:

construcții și reparații nave;

alumina;

confecții textile;

feroaliaje;

calcar și piatră de construcție;

produse magneziene (cărămizi refractare);

industrie și mobilier;

produse ale industriei alimentare .

         În anul 2013 cel mai mare număr de salariați în industrie cuprinde 13804 persoane.

      Principalii agenți economici în județul Tulcea sunt: TABCO – CAMPOFRIO S.A. (fabricarea produselor din carne), STX RO OFFSHORE TULCEA S.A. (construcții de nave și structuri plutitoare), S.C. CARNIPROD S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. FERAL S.R.L. (producția de metale feroase sub forme primare și de feroaliaje), S.C. DELTACONS S.A (construcții de clădiri), S.C. CORAL S.R.L. (lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale),S.C. FIL-CONSTRUCT S.R.L. (lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale), S.C. TREMAG S.A. (fabricarea de produse refractare), S.C. ALUM S.A (metalurgia aluminiului), S.C. DELTANAV S.A (depozitări), S.C. CONFECȚIA S.A. (fabricarea de articole de lenjerie de corp),.

AGRICULTURA

      În agricultură există un procent din ce în ce mai mare de privatizare și dispune de suprafețe agricole destul de mari raportând la configurația sa fizico-geografică și de condițiile pedoclimatice favorabile. La finele anului 2013, totalitatea suprafețelor de teren ale județului Tulcea, cu o suprafață totală de 849875 ha, cuprindea 40257 ha alte suprafețe, 103545 ha păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră și 342132 ha acoperite cu ape și bălți (locul 1 pe țară), 363941 ha terenuri agricole (din care 325588 ha, respectiv 89,5 % în sectorul privat). Tot în 2013, erau 8202 ha vii și pepiniere viticole, 60597 ha pășuni naturale, 294039 ha erau terenuri arabile, 91 ha fânețe și 1012 ha livezi și pepiniere pomicole, din totalul suprafețelor agricole (363941 ha). În 2013, terenurile arabile erau cultivate cu porumb (40549 ha), orz și orzoaica (32713 ha), grâu și secară (77233 ha), floarea-soarelui, plante de nutreț, ovăz, soia, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc.

      Condițiile climatice, natura solurilor și expoziția însorită a unor terenuri deluroase ajută la dezvoltarea viticulturii în arealele localităților Niculițel, Tulcea, Isaccea, Babadag, Dăeni ș.a. Producția totală de struguri a județului ,în 2013, a fost de 24547 tone.

      Prezența pășunilor naturale, precum și existența unei producții cerealiere apreciabile, încurajează dezvoltarea corespunzătoare a sectorului zootehnic. La sfârșitul anului 2013, în județul Tulcea existau 98624 capete porcine, 29754 capete bovine, 314748 capete ovine, în special cu lână fină și semifină, de la care s-au obținut 863 tone de lână,  50396 capete caprine, 15508 capete cabaline, avicultura 892990 păsări.

      Prezența plantațiilor de salcâm si tei, precum și a florei bogate de baltă, determină practicarea a apiculturii pe o scară largă, care în 2013 număra 22939 familii de albine, de la care s-a obținut o producție totală de 444 tone miere, din care 438 tone, din exploatații agricole individuale. Pescuitul fluvial are o importanță deosebită pentru economia tulceană, lacustru și maritim, precum și vânatul și pescuitul sportiv, practicate în mod special în Delta Dunării.

Viticultura
          Vița de vie poate fi cultivată oriunde în Județul Tulcea. Relieful regiunii este alcătuit dintr-o succesiune de coline și terenuri plane, condițiile  climaterice, toate acestea oferă condiții optime atât pentru producerea vinurilor, cât și a strugurilor de masă.

          În Județul Tulcea cele mai importante podgorii sunt: Podgoria Sarica-Niculițel și Podgoria Istria-Babadag. Din punct de vedere social-economic, rețeaua internă de căi ferate și rutiere, conectată la cea națională, asigură circulația și consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) și în restul țării, iar căile navale dunărene și maritime înlesnesc exportul. Din motiv că regiunea are două direcții principale de producție (struguri de masă și vinuri), reiese de ce într-o regiune restrânsă și-au găsit loc numeroase soiuri. Soiurile principale de struguri prelucrate în aceste podgorii sunt: Merlot, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Pinot Noir, Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, Aligote, Băbeasca Neagră.

Podgoria Istria-Babadag

            Situată la sud de Delta Dunării, în partea estică a Dobrogei, Podgoria Istria-Babadag, cuprinde centrele viticole Babadag, Istria și Valea Nucarilor. Relieful este redat de două formațiuni joase: Câmpia Agighiolului și Depresiunea Nalbantului. Câmpia Agighiol are forma unui arc,ea aflându-se in extremitatea estica și cborând în trepte de glacis dinspre Dealurile Tulcei și culmea de separație Uzum-Gavana spre țărmul Razelmului din SE. Depresiunea Nalbant este precum un amfiteatru în trepte, care coboară de la circa 100 m în partea nordică la sub 50 m altitudine în partea sudică.

Soiurile pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară,constituind profilul podgoriei sunt: Merlot, Burgund (centrele Babadag și Istria), Cabernet Sauvignon și pentru vinuri albe de calitate superioară: Aligote, Muscat Ottonel (centrul Valea Nucarilor)și Fetească Regală. În ciuda faptului că nu are o veche tradiție atestată documentar, aici se produc vinuri de o calitate deosebită, datorată în special climei favorabile, asemănătoare cu cea din Italia sau Spania și a soiurilor cultivate. Vinurile produse la Babadag și-au dobândit recunoașterea atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Podgoria Sarica-Niculitel

           Podgoria Sarica-Niculițel se află în partea nordică și nord-vestică a Dobrogei, având centrele viticole Niculițel, Tulcea și Măcin. Relieful zonei este extrem de variat, cu subunități înalte (dealurile Niculițelului, dealurile Tulcei și Munții Măcinului), traversate de văi adânci și depresiuni. Căldura și lumina sunt peste tot din belșug, solul are o structură bună și fertilitate și cuprinde toate elementele chimice de care vița de vie are nevoie; apa din precipitații nu este câtuși de puțin în prisos, fapt care conduce la o bună premisă pentru obținerea vinurilor de înaltă calitate. Fără mirare este faptul că, dispunând de astfel de condiții, vinurile din Podgoria Sarica Niculițel, produse de SC Alcovin SRL Măcin, județul Tulcea, și-au căpătat o reputație aparte, ajungând în prezent să ocupe locul întâi, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Producția de strugurii roșii acoperă 35 % din suprafața, iar de struguri albi este de circa 65%.

Soiurile principale de struguri albi prelucrate sunt Riesling Italian și Aligote, iar din soiurile roșii sunt relevante varietățile Cabernet Sauvignon și Merlot.

C – Potentialul socio-demografic

Populația, la data de 1 iulie 2011, era de 245.899 persoane (0,92% din populația țării), din care 123.880 persoane de sex feminin (50.40%) și 122.019 persoane de sex masculin (49,60%). Populația rurală: 124.707 locuitori (50,7%) și cea urbană: 121.992 locuitori (49,3%) având o densitate de: 28,9 loc/km2.

La recensământul din 18 martie 2011, structura etnică a populației era: 90% români, 6,4% ruși-lipoveni, 1,3 % turci, 0,9% rromi, 0,7% greci, 0,5% ucraineni, 0,3% alte minorități etnice (maghiari, tătari, germani, bulgari ș.a.).

Municipiul Tulcea este reședința administrativă a județului și are o populație de 90.553 de persoane (la data de 1 iulie 2011), fiind cel mai important centru comercial al județului.

Organizarea administrativ-teritorială este: orașe – 4 (Babadag, Măcin, Isaccea,Sulina), sate – 133, comune –  46.

După domiciliu, la 1 iulie 2011, populația stabilă este:

CAPITOLUL 2- CARACTERIZAREA GENERALA A RBDD

2.1- SCURT ISTORIC

Fiind delimitat conform legii, teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, are o

suprafață totală de aproximativ 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă , Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, Complexul lacustru Razim-Sinoie dar si

zona inundabilă Somova-Parche , lacul Sături-Murighiol și zona marină cuprinsă

între litoral și izobata de 20 m .

Mai mult de jumătate,din suprafața totală a rezervației (312.440 ha) o

reprezintă ecosistemele naturale terestre și acvatice incluse în lista zonelor cu

valoare de patrimoniu universal (Conven ia Patrimoniului Natural Universal

UNESCO) cât și cele destinate reconstrucției ecologice,formând

domeniul public de interes național. Cealaltă parte a suprafețelor includ zone îndiguite

pentru agricultură, piscicultură , silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone

prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafețe de teren proprietate privată sau

publică de interes local din intravilanul localităților sau teritoriile comunelor (aproximativ 29.000 hectare) precum și o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.

Din punct de vedere administrativ, Delta Dunării, acoperind 2,5% din suprafața țării, rezervația se află pe teritoriul județelor Tulcea (51,88% din suprafața județului), Constanța (2,89% din suprafața județului) și Galați (0,098% din suprafața județului).

În aria rezervației au fost delimitate 20 zone strict protejate, având o suprafață de 50.904 ha (8,8%), specifice pentru ecosistemele naturale, terestre și acvatice din rezervație, precum și zone tampon în suprafață totală de 223.300 ha.

2.2 Așezare geografică și căile de acces

Coordonate geografice ale rezervației sunt: 28°10’50” (Cotul Pisicii) și 29°42’45” (Sulina) longitudine estică ; 45°27’ (brațul Chilia, km 43) și 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică .

Cale Ferată  
• trenuri personale, Constanta – Tulcea (4 ore)

• trenuri accelerate si personale, Bucuresti – Medgidia – Tulcea (5-8 ore)

Cale Auto 

• București (DN2) – Urziceni (57 km)- Slobozia (121 km) – Hârșova ( DN22A) – Tulcea (270 km)

• București – Slobozia (AUTOSTRADA SOARELUI – 100 km) A2 – Tulcea (270 km)
• curse regulate autobuze/microbuze din București, Galați, Constanța spre Tulcea

Acces din Tulcea

• 42 km pana la Dunavăț
• 28 km pana la Mahmudia

• 35 km pana la Murighiol

Cale Aeriană 
Aeroportul Tulcea se află la aproximativ 3 km sud de localitatea Cataloi si la 17 km de Municipiul Tulcea. Curse regulate, București – Tulcea (45 minute)

Cale Navală 

Curse speciale (rapide) 

• Tulcea – Sf. Gheorghe (2 ore)
• Braila – Galați – Tulcea – Sulina (4.30 ore)
• Tulcea – Sulina (1.30 ore)

Curse clasice 

• Tulcea – Sf. Gheorghe (6 ore)
• Braila – Galați – Tulcea – Sulina (8 ore)
• Tulcea – Sulina (3 ore)
• Crișan – Mila 23 (1 ora)

• Tulcea – Chilia veche – Periprava (4.30 ore)

2.3- NIVELUL DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIAL AL RBDD :

2.3. Sistemul socio-economic al RBDD

2.3.1. Contextul social

2.3.1.1 Forța de muncă

În Biosfera Deltei Dunării localitățile se găsesc în cea mai mare parte în lungul brațelor Dunării și ocupă suprafețe reduse de teren din cauza suprafețelor mici de terenuri neinundabile existente.

În rezervație, populația activă reprezintă 35,3% din total, având un grad de ocupare de aproximativ 81.4% repartizat diversificat pe activități:

v agricultură și silvicultură (29%)

v pescuit și piscicultură (15,3%)

v învățământ, educație, cultură (5,7%)

v industrie, construcții, comerț, prestări servicii (15,7%)

v turism, transporturi, comunicații (15,4%)

v sănătate (1,9%)

v administrație publică (13,5%)

v alte activități (3,6%).

Distribuită neuniform, rata șomajului este de 18,6% în localitățile rezervației.Încă din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupație a locuitorilor din Delta Dunării. În ciuda faptului că în ultimul timp resursa piscicolă a cunoscut un anumit regres, pescuitul este în continuare principala preocupare, mai ales în localități cum sunt Crișan, Mila 23, Gorgova și Sfântu Gheorghe.

A doua ocupație principală a locuitorilor Deltei este creșterea animalelor, care dintr-o activitate temporară ,inițial, (transhumanța), a devenit o activitate permanentă la sfârșitul secolului XIX. În creșterea animalelor ,localități cu tradiție sunt: Periprava, C.A.Rosetti, Letea, Sfiștofca, Caraorman și Pardina.

2.3.1.2 Sănătatea

În Delta Dunării, asistența medicală primară, având contracte încheiate cu casa Județeană de Asigurări de Sănătate, este asigurată de 8 medici de familie.

Atât lipsa canalizării pentru apele menajere cât și provizionarea cu apă potabilă reprezintă probleme cu impact asupra morbidității și mortalității prin boli specifice.

Răspândirea zoonozelor precum și la emergența unor boli infecțioase cu potențial sever de sănătate publică,se datoreaza condițiilor de mediu. Tot aici, trebuie subliniat faptul că Delta Dunării este o zonă cunoscută pentru holeră și posibil pentru gripă aviară.Acestor aspecte li se adaugă și condițiile socio-economice relativ precare, care aduc sarcini noi serviciilor medicale.

În spitalele județene este asigurată asistența medicală de specialitate. Delta Dunării dispune de 5 șalupe medicalizate,pentru serviciul de ambulanță, care pot parcurge distanța Tulcea – Sf. Gheorghe, Tulcea – Sulina, în aproximativ o oră. Iarna apar multe probleme legate de îngheț. În aceste situații este disponibil spărgătorul de gheață, iar pentru cazurile grave se poate solicita elicopterul de la SMURD.

2.3.1.3 Învățământ

În Deltă sunt existente 8 unități de învățământ cu personalitate juridică și 6 structuri arondate acestora, din care 5 unități școlare (cu personalitate juridică și structuri arondate) au în dotare microbuze școlare sau au solicitat microbuz (de exemplu Școala cu clasele I-VIII din Ceatalchioi). Distanțele dintre școlile de centru și unitățile arondate sunt de minim 3 km, maxim 14 km. Restul unităților de învățământ fiind izolate, accesul către structurile arondate sau de la localitățile respective către școlile de centru se face în general pe apă, cu ajutorul bărcilor.

Momentan nu există posibilități de cazare regim de program săptămânal/campus școlar sau regim de internat pentru a asigura condiții adecvate de locuit și învățat copiilor.

Astfel situația pe grupe/clase/elevi și personal didactic este astfel:

v 125 de cadre didactice.

v 27 de clase învățământ primar/421 elevi;

v 19 grupe/315 preșcolari,

v 26 clase/497 elevi, nivel gimnazial;

v 9 clase /191 elevi nivel liceal;

La nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal, analiza evoluției menționate în Planul Local de Acțiune Instituțională (PLAI) al Județului Tulcea pentru perioada 2009-2013,a evidențiat faptul că ocupațiile relevante pentru învățământul postliceal nu înregistrează un număr semnificativ de locuri de muncă vacante și nici un număr semnificativ de șomeri înregistrați.

Domeniile cu dinamică pozitivă la nivel regional (tendință de creștere a locurilor de muncă și balanță pozitivă locuri de muncă-șomeri), pentru școala postliceală sunt: sănătate și asistență pedagogică, economic și servicii. În domeniul economic se remarcă cererea importantă pentru agenți în activitatea financiară și comercială. În domeniul servicii cea mai solicitată ocupație este cea de personal calificat in turism.

Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este de a îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional și tehnic și nevoile de dezvoltare socio-economică la nivel județean, în perspectiva anului 2013 și la orizontul anului 2020. PLAI cuprinde:

analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;

analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului regional;

prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel regional ca răspuns la nevoile identificate;

Rolul PLAI este de a furniza cadrul de referință și de a facilita documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi decidenților suportul pentru informarea deciziei cu privire la oferta de formare profesională inițială în concordanță cu cererea previzionată.

PLAI este elaborat și actualizat anual în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean(ISJ). După adoptarea în cadrul CLDPS, PLAI este aprobat de Consiliul de administrație al ISJ.

2.3.1.4. Cultura

Delta Dunării este parte din patrimoniul universal natural (UNESCO), iar acest patrimoniu a generat de-a lungul timpului și un patrimoniu cultural valoros, concretizat în obiceiuri și tradiții cultural-religioase specifice fiecărei grupări etnice care trăiește în acest spațiu, precum și în construcții tradiționale. Valorile arhitecturale ale orașului Sulina sunt cunoscute și arată istoria locurilor dar care necesită o grabnică conservare și restaurare, așa cum există destule mărturii ale tradițiilor locale păstrate în localități încă neafectate de curentul negativ al construcțiilor cu stiluri importate și care, de asemenea, ar trebui conservate pentru a completa întregul denumit Patrimoniul Universal Natural și Cultural – UNESCO.

Atât elementele de etnografie și folclor cât și cultura și istoria RBDD,dar și prezența unui număr mare de situri arheologice reprezintă argumente puternice în favoarea diversificării ofertelor turistice. Delta Dunării pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, dispune de numeroase resurse de exploatat și valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic.

Astfel de remarcat în acest sens sunt bogăția și diversitatea patrimoniului cultural material (cetăți, biserici, mănăstiri, monumente), patrimoniului cultural nematerial reprezentat prin comunitățile umane care păstrează valorile civilizației culturale rurale în viața de zi cu zi, în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Multitudinea culturală a orașului Sulina (ultimul port al Dunării înainte de a se vărsa în Marea Neagră) poate emite o serie de acțiuni caracteristice care să pună în valoare trecutul comun al țărilor dunărene, consfințită prin actul istoric din 1856 privind înființarea Comisiei Europene a Dunării.

2.3.2. Contextul economic

Întinzandu-se pe o suprafață totală de 306.100 ha (52,8% din suprafața rezervației) ,zona economică cuprinde terenuri îndiguite pentru folosință agricolă, piscicolă și silvică, terenuri în regim liber de inundație și terenurile pe care sunt amplasate așezările umane.

Cele mai importante activități economice desfășurate în această zonă includ exploatarea terenurilor agricole și exploatarea durabilă a fondului piscicol, acestea însumând peste 63.770 ha. În cea mai mare parte, acestea sunt ocupate de terenuri arabile (67,61%) și de pajiști naturale (32,04%) .

Valorile naturale și culturale ale Deltei Dunării constituie resurse valorificabile, prin practicarea turismului. Delta Dunării, însă, nu este valorificată din punct de vedere turistic la adevăratul potențial rezultând din datele prezentate în Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării. La nivelul anului 2013, s-a înregistrat un număr de 73.767 de turiști, însumând 1,06% din totalul pe țară. Cu toate că numărul turiștilor a crescut față de anii anteriori, gradul de ocupare a structurilor de cazare este cu 10 % mai mic decât media pe țară.

Deși întreg teritoriul prezintă un potențial turistic deosebit, analizele realizate au identificat faptul că probleme legate de infrastructura specific turistică și infrastructura tehnică împiedică o valorificare corectă a patrimoniului natural și cultural.

2.3.2.1 Agricultură și pescuit

Fiind preponderent concentrate, terenurile agricole se întind pe o suprafață care reprezintă 11,6% din teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în proporție de aproximativ 68%, în delta fluvială, mai evoluată sub aspect morfologic și pedologic.

Peste 54% din suprafața terenului agricol, se află în incintele agricole îndiguite și desecate, iar restul pe Câmpul Chiliei, grindurile fluvio- marine și grindurile marine, cele de mal ale brațelor principale. Cea mai mare pondere revine terenului arabil (67,61%), în structura de folosință a terenului agricol, urmat de pajiștile naturale (32,04%). Livezile și viile ocupă suprafețe neînsemnate (0,34%), acestea sunt situate, de regulă, în vatra satelor, pe loturile private ale locuitorilor. În ceea ce privește structura culturilor agricole, rezultă pondere a porumbului,a cerealelor păioase și a florii-soarelui – 75,02%, celelalte culturi (inul pentru ulei, legumele și furajele de pe ogor propriu) ocupând 24,97% din suprafață. Se mai cultivă pepeni și plante de nutreț .

Majoritatea fiind crescători de animale și mici producători de cereale, legume și furaje, exploatate tradițional de populația locală sunt terenurile agricole localizate pe grindurile marine, grindurile de mal și șesul deltaic în regim liber de inundare sunt ocupate cu pășuni și mici suprafețe arabile,.

Un număr de 10 operatori economici practică agricultură ecologică în Delta Dunării :

v producția animală: 4 operatori cu 245 familii de albine;

v producție vegetală: 6 operatori pe o suprafață totală de 3108 ha;

Aici sunt înregistrate efective de peste 83.600 capete păsări, 4.200 ecvine, 5.080 familii albine, 15.600 bovine, 110.000 capete ovine, 7.151 caprine, 4.517 porcine.

Agricultura tradițională a fost aplicată în zonele cu suprafețe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi și Pătlăgeanca, formate din soluri aluvionare de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare. Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o dezvoltare mai mică pe grindurile marine Letea și Caraorman.

Pescuitul a constituit și constituie cea mai reprezentativă activitate economică în Delta Dunării, având în vedere structura acesteia, aproximativ 85% de terenuri inundabile.

2.3.2.2 Industrie

Aproape toate unitățile industriale sunt concentrate în localitățile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. Astfel industria se dezvoltă pe baza exploatării și valorificării resurselor naturale și în primul rând a resurselor piscicole, agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole.

Dintre resursele specifice, peștele și stuful prezintă cea mai mare însemnătate, atât pe plan local pentru economia arealului deltaic, cât și în funcționarea unor ramuri industriale de interes național. Acestor resurse li se adaugă, în proporții mai mici, lemnul de esențe moi (salcie și plop), resurse agricole, vânatul, precum și particularitățile peisagistice ca mijloc de punere în valoare prin turism.

Amplasarea unităților cu activitate industrială este strâns legată și condiționată de existența resurselor de sol și subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca și de căile de transport (fluviale, maritime, terestre), de potențialul uman al regiunii, gradul de urbanizare și, de tradiția meșteșugărească. În perimetrul RBDD funcționează câteva unități economice ce reprezintă industria alimentară: centru de colectare și procesare pește, centre de panificație la Crișan și Sulina.

2.3.2.3 Transport

Statutul de rezervație naturală și preponderența mediului acvatic conferă o specificitate deosebită facilităților de transport în zona Delta Dunării, legătura cu și între localitățile Deltei Dunării fiind posibilă numai pe căile navigabile interioare.

Serviciul public de transport pe căile navigabile interioare cuprinde transportul de persoane și mărfuri de strictă necesitate între localitățile din Delta Dunării și municipiul Tulcea și este subvenționat de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Transportul public de persoane și mărfuri între Tulcea și localitățile din Delta – Dunării este organizat și asigurat prin curse regulate de nave de pasageri pe următoarele rute:

v Tulcea – Bălțenii de Jos – Mahmudia – Sfântu Gheorghe și retur.

v Tulcea – Ceatalchioi – Plaur – Pardina – Tatanir – Chilia Veche și retur.

v Tulcea – Partizani – Maliuc – Gorgova – Crișan – Sulina și retur.

v Crișan – Mila 23 și retur.

v Crișan – Caraorman și retur.

În prezent, serviciul este oferit de S.C. NAVROM DELTA și se derulează pe perioada 01.03.2011 – 30.12.2014, în baza Acordului cadru nr. 33/1118/25.02.2011 și a contractelor subsecvente încheiate cu M.T.I.

Număr mediu total de pasageri transportați anual de societate în perioada 2004 – 2014 este de 167.498 pasageri, dintre care:

v 129.955 (77,6%) subvenționați

v 37.542 (22,4%) nesubvenționați

Un element important din punct de vedere economic îl constituie transportul, în timpul sezonului de vară, a unui număr important de turiști, constatându-se în ultimii ani o revigorare a turismului cu nave fluviale.

Supravegherea navigației și controlul traficului în apele naționale navigabile și în porturi se exercită de Autoritatea Navală Română, autoritate centrală de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Reglementările, supravegherea și controlul navigației în apele naționale, altele decât cele navigabile, intră în atribuțiile Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și a Consiliului Județean Tulcea, pe teritoriul cărora se află aceste ape.

Reglementările stabilite de către Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și de Consiliul Județean Tulcea se aprobă de către Guvernul României.

Activitatea de supraveghere și control este organizată de Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și de Consiliul Județean Tulcea, cu avizul Autorității Navale Române.

Județul Tulcea este străbătut de o rețea totală de drumuri publice de 1.318 km, repartizată astfel :

v drumuri naționale 327 km, dintre care 153 km reprezintă drumul european DE 87;

v accesul rutier spre Delta Dunării se asigură pe trei drumuri naționale, două drumuri județene și două drumuri comunale.

v drumuri județene 480 km;

v drumuri comunale 511 km.

În interiorul județului există aeroportul „Delta Dunării", situat la 14 km de municipiul Tulcea. Transportul pe calea ferată decurge cu dificultate și întârzieri , linia de cale ferată 812 Medgidia – Tulcea având nevoie de lucrări de modernizare, în vederea sporirii tonajului maxim și ridicării vitezelor de circulație, precum și electrificarea liniei cu adaptarea corespunzătoare a instalațiilor aferente de echipare.

Un dezavantaj major al legăturilor terestre ale județului Tulcea și a zonei Deltei Dunării cu restul teritoriului, este lipsa unui pod peste Dunăre, în zona Brăila. Acest obiectiv de investiții este propulsat ca obiectiv de utilitate publică de interes național conform Legii nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea I – Rețele de transport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006.

2.3.2.4. Turism

Statutul Deltei Dunării de arie protejată a dus la un proces de reorganizare a turismului ce se desfășoară pe acest teritoriu, în contextul valorificării durabile a resurselor naturale și în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrității ecosistemelor naturale. Componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt cele aproape 400 de lacuri de diferite mărimi, stufărișurile, pădurile de stejar și frasin, dunele de nisip, plajele de pe litoralul marin deltaic, toate acestea conferă o diversitate și varietate spațială deosebită. În același timp, așezările umane, prin unicitatea lor, precum și arhitectura specifică reprezintă atracții turistice deosebite.

Multitudinea acestor resurse face posibilă practicarea, în perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, a turismului, în diferitele sale forme:

v Turism de cunoaștere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate, potrivit pentru grupurile mai mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea

peisajului sălbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitorești cudrumeții de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și marine, etc.

v Turism pentru odihnă și recreare, practicat prin intermediul companiilor de turism, în hotelurile de pe teritoriul rezervației sau hoteluri plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitorești cu băile de soare și apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre;

v Ecoturismul, cu rol în promovarea utilizării durabile a biodiversității, prin generarea de venituri, locuri de muncă și oportunități de afaceri, cu distribuția echitabilă a beneficiilor rezultate către populație și comunitatea locală;

v Programe speciale de tineret, pentru cunoașterea, înțelegerea și prețuirea naturii;

v Turism rural (în cadrul căruia turiștii sunt găzduiți și ghidați de localnici), are tradiție în Rezervația Biosferei Deltei Dunării, multe familii de localnici găzduind și însoțind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potențial pentru îmbunătățirea veniturilor populației locale.

v Turism specializat (științific) pentru ornitologi, specialiști, cercetători, studenți;

v Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto, safari.

v Turism pentru practicarea pescuitului sportiv, foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de pește, și vânătoare sportivă.

2.4. Riscuri și vulnerabilități

Dintr-o primă analiză a situației economico-sociale din zona Deltei Dunării, se pot face o serie de puncte vulnerabile, care constituie, sau pot deveni, amenințări.

Astfel, pentru mediul social se remarca următoarele:

v starea actuală a sistemului sanitar face imposibilă intervenția promptă în cazul apariției de epidemii;

v condițiile de mediu favorizează răspândirea zoonozelor precum și emergența unor boli infecțioase cu potențial sever de sănătate publică, Delta Dunării fiind o zonă endemică pentru holeră și gripă aviară;

v aprovizionarea cu apă potabilă precum și lipsa canalizării pentru apele menajere reprezintă probleme cu impact asupra morbidității și mortalității prin boli specifice;

v posibilitățile de acces la serviciile medicale, pentru populația expusă la factori de risc, sunt limitate, având un impact important pe sănătate;

v deficit de personal medical cu studii superioare și medii;

v lipsa infrastructurii școlare, preșcolarii și elevii din învățământul primar fiind

netransportabili/foarte greu transportabili, mai ales în condiții climaterice nefavorabile.

v infrastructură precară pentru depozitarea deșeurilor;

v lipsa infrastructurii și dotărilor pentru furnizarea de servicii medicale de calitate;

v probleme de accesibilitate, determinate de nefuncționarea aeroportului din Tulcea la

capacitatea necesară, precum și de lipsa unui pod peste Dunăre în zona Brăila-Galați, care să faciliteze legătura zonei cu centrul și nord-estul, implicit conectarea la axele de dezvoltare.

Activitățile curente din porturi au o influență negativă asupra mediului, condițiile existente fiind insuficiente în raport cu cerințele minime pe care România și le-a asumat prin convențiile internaționale și prin legislația europeană transformata în legislația națională:

v operarea necorespunzătoare a mărfurilor pulverulente în vrac: operatorii de mărfuri vrac utilizează tehnologii inadecvate de operare, ceea ce duce la poluarea directă a aerului mediului înconjurător, datorită dispersiei pulberilor, și indirect la poluarea apei. Mărfurile vrac depozitate pe cheu și platforme sunt antrenate de vânt și apele pluviale în bazinul portuar ducând la poluarea apei și a sedimentelor. Acest fenomen este des întalnit în zonele în care se operează cereale, minereu, cocs, bauxită, fosfați, îngrășăminte, uree;

v deversări necontrolate de reziduuri petroliere și gunoi de la nave;

v poluarea aerului cu noxe provenite de la navele care tranzitează cât și de la navele operative;

v activitatea de reparații nave, executată în șantierul naval și docurile plutitoare de reparații reprezintă o sursa importantă de poluare a apei și sedimentelor, cu reziduuri petroliere, rugină, metale grele, compuși toxici;

v tratarea inadecvată a reziduurilor petroliere și apelor de spălare provenite de la tancurile petroliere, a apelor de balast de la tancurile de transport substanțe chimice lichide, a apelor tehnologice și de platformă din terminalul petrolier; după îndepărtarea și recuperarea produsului petrolier, apa este deversată în bazinul portuar fără o tratare prealabilă.

Alte amenințări pentru protecția ecosistemului:

v depunerile de aluviuni;

v lipsa lucrărilor de protecție împotriva inundațiilor;

v poluarea apei și a aerului cu noxele emanate ca urmare a transportului cu ambarcațiuni cu motoare de mare viteză;

v realizarea unor activități neadaptate condițiilor specifice zonelor de deltă: amenajarea de mari incinte agricole, amenajări silvice cu specii neadecvate zonei;

v poluarea sonoră produsă de zgomotul motoarelor;

v supradimensionarea exploatărilor specifice Deltei (agricole și piscicole) sau de exploatarea stufului.

Riscurile aferente mediului economic:

v dotări turistice insuficiente;

v tehnică agricolă învechită;

v proliferarea fenomenului de braconaj piscicol;

v fragmentarea și utilizarea necorespunzătoare a terenurilor agricole;

v nivel redus de accesare a fondurilor destinate susținerii agriculturii;

v exploatațiile zootehnice sunt de dimensiuni mici;

v suprafață irigată redusă;

v lipsa de pregătire profesională a celor care cultivă pământul;

v slaba reprezentare a asociațiilor de producători.

v emigrația populației și îmbătrânirea forței de munca;