Perspectivele Dezvoltarii Turismului Cultural în România, Studiu de Caz Sibiu

Economie

Perspectivele Dezvoltarii Turismului Cultural în România, Studiu de Caz Sibiu

Byadmin ianuarie 1, 2024

Perspectivele dezvoltării turismului cultural în românia

Studiu de caz: sibiu

INTRODUCERE

CAPITOLUL I- Prezentare generală a județului Sibiu

Localizare și caracterizare județ

Căile de comunicație

Relief, climă, hidrografie, floră, faună, soluri

Arii protejate

CAPITOLUL II- Analiza capacității de cazare

http://www.sibiu.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=496

http://www.insse.ro/cms/ro/content/site-urile-directiilor-regionale-si-judetene-de-statistica

CAPITOLUL III- Analiza circulației turistice

CAPITOLUL IV- – Studiu de caz: Turismul cultural în Sibiu

4.1 Perspectivele dezvoltării turismului cultural în România- cadru general

4.2 Circuit turistic cultural în Sibiu- Analiza Swot a județului Sibiu din punct de vedere turistic

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu perspectivele dezvoltării turismului cultural în România, având ca parte aplicativă o analiză asupra turismului cultural în județul Sibiu. Capitolul I este dedicat unei prezentări generale a județului Sibiu ce cuprinde localizarea și caracterizarea acestuia, aspecte privind căile de comunicație, relief, climă, hidrografie, floră, faună, soluri, precum și informații despre ariile protejate. Capitolul II expune o analiză a capacității de cazare existentă în județul Sibiu. Capitolul III se concretizează într-o analiză a circulației turistice. Capitolul IV, studiul de caz descrie cadrul circuitului turistic cultural existent în Sibiu și prezintă elemente caracteristice turismului cultural. Deseamenea am încercat să conturez un cadru general privind perspectivele dezvoltării turismului cultural în România, ca punct de pornire în demersul meu. Analizele întreprinse în cadrul lucrării au scopul de a reliefa capacitatea de cazare, circulația turistică, circuitul turistic cultural și implicit un cadru conceptual al turismului cultural specific județului Sibiu. În condițiile actuale, când societățile supraindustrializate și suprasofisticate pierd controlul cu natura și originile societății umane, tot mai mulți locuitori ai marilor aglomerări urbane au început să fie tot mai preocupați de vacanța lor, turismul devenind unul din hobby-urile frecvente din lume. Voi începe prin a defini noțiunea de turism. Etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” (călătorie), sau “ to tour”, “to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa- în general și în Franța- în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez “tour” (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie sau agrement. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, turismul reprezintă totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință; activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. „Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. El reprezintă o activitate esențială în viața națiunilor, iar dezvoltarea sa este legată de libertatea călătoriei-drept uman fundamental.” Astăzi se consideră că turismul reprezintă cea mai mare afacere din lume, el este principala industrie în ceea ce privește contribuția la produsul mondial brut, numărul unu în lume în ceea ce privește forța de muncă angajată și cel mai important investitor de capital. „Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al societății, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod direct la formarea intelectuală a indivizilor, la înțelegerea și colucrarea oamenilor. El are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării societății prin efectele pe planul ocupării, redistribuirii veniturilor și atenuării sărăciei. Pe plan economic, turismul se dovedește a fi un factor al progresului, cu largi și pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți. Astfel, prin faptul că acționează în direcția introducerii în circuitul economic (intern și internațional), a resurselor naturale, a patrimoniului cultural-istoric, de mare atracție, și a unora dintre realizările contemporane în domeniu construcțiilor și artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic și social, într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii economiei locale” Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător. Astfel sub aspect strict economic „turismul prezintă numeroase avantaje față de alte domenii de activitate deoarece: valoarea adăugată în turism față de alte ramuri este superioară, datorită faptului că importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ. Turismul nu este o ramură energointensivă. Utilizează în mare măsură, materii prime autohtone, practic inepuizabile. Permite transferarea în valută a unor resuse materiale și umane neexploatabile pe altă cale. Cursul de revenire în turism este avantajos, comparabil cu alte ramuri, deoarece, realizându-se ca export invizibil (în interiorul țării) prețul produselor turistice nu mai este încărcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale.” Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement. În ultimele decenii au devenit populare noi forme de turism, printre care turismul genealogic, turismul pe canapea și turismul virtual sau turismul de operă. În prezenta lucrare o să îmi concentrez însă atenția asupra turismului cultural. Turismul cultural este o particularitate a turismului urban, care abordează cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice, cuprinzând deopotrivă obiective istorice, culturale, orașe mari, muzee, teatre, festivaluri, case memoriale, locuri de pelerinaj, diverse evenimente culturale, locuri la care s-a facut referire în literatură.

CAPITOLUL I- Prezentare generală a județului Sibiu

Capitolul I urmărește prezentarea principalelor coordonate geografice ale județului Sibiu precum și o scurtă caracterizare concentrată pe aspecte istorice. De asemenea, urmăresc prezentarea căilor de comunicație, unităților de relief, specificului climei, hidrografiei, florei faunei și solurilor.

Localizare și caracterizare județ

Cadrul natural al României, cu o combinare a unor elemente fizico-geografice este o componentă de bază și relativ constantă a ofertei turistice, care determină sau influențează direcțiile, mărimea și structura activității de turism pe ansamblul țării sau la nivel regional și local. Situat în partea centrală a României, în sudul Transilvaniei, în interiorul arcuirii largi a Carpaților Meridionali, județul Sibiu se întinde pe o suprafață de 5422kmp, ceea ce reprezintă 2,3% din teritoriul țării. La nord se află județul Mureș, la sud sunt situate județele Argeș și Vâlcea, la est, județele Brașov și Mureș iar vest este județul Alba. Înflorirea meșteșugurilor și a comerțului pe care sașii le-au promovat cu stăruință a condus la o prosperitate a întregii comunități. Dezvoltarea vertiginoasă și constantă a Sibiului l-a transformat, timp de trei secole, în cea mai importantă cetate a Transilvaniei, unul dintre cele mai înfloritoare și prospere orașe din această parte a Europei. Cetatea Sibiului sau Hermannstadt-ul cum s-a impus în conștiința europenilor a fost, dintotdeauna cel mai important centru al populației germane din Transilvania. Acest lucru a determinat Sibiul să ofere o lecție de toleranță și comuniune interetnică, atât între cele trei culturi majore (română, maghiară și germană) cât și la nivelul minorităților. Un alt fenomen caracteristic Sibiului, ușor de descifrat în creațiile culturale și în monumentele sale, este asimilarea curentelor de idei și a stilurilor arhitectonice occidentale și îmbinarea acestora cu elemente ale artei și arhitecturii de tip bizantin, de factură ortodoxă, datorată permanentelor legături ale Sibiului cu Țara Românească și Moldova. Sibiul este, în fapt, cea mai de seamă rezervație de arhitectură națională, nu atât în ceea ce privește întinderea cât mai ales în privința bogăției și complexitații urbanistice precum și a elementelor arhitecturale păstrate. Fiind situat la granița Regatului Ungariei, Sibiul a fost considerat multă vreme orașul de la marginea Europei. Din această cauză era cel mai fortificat burg al principatului, un veritabil bastion al creștinismului. Epoca modernă, în perioada habsburgică găsește Sibiul drept al doilea oraș al Imperiului, după Viena, așezarea sa strategică la “porțile Orientului” fiind una dintre cauze. Începând cu secolul al XVIII-lea copiii aristocrației pastorale românești au început să plece la studii la Viena sau in alte mari centre europene. Se întorceau nu doar mai educați ci și îmbrăcați după ultima modă austriacă impunând astfel un veritabil port tradițional (care se poate vedea și astăzi la Rășinari) . Pe de altă parte Imperiul își trimite aici drept reprezentanți oameni valoroși care ocupă diferite posturi administrative și au o puternică influență asupra evoluției orașului. În tot acest context de efervescență culturală nu e de mirare că unii fii ai Sibiului ajung să lege numele orașului de momente importante pentru istoria întregii civilizații umane. Aici s-a născut unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului trecut, părinte al astronauticii, Conrad Haas, care a inventat racheta în trepte, dar și personalități ale culturii europene precum Nicolaus Olahus sau Emil Cioran. De asemenea, aici a fost descoperit elementul chimic telur și tot aici a activat, pentru o vreme, S. Hahnemann-fondatorul homeopatiei. În Sibiu a trăit, a studiat sau a creat o întreagă pleiadă de mari scriitori, filosofi, oameni, politici, artiști. În acest context nu e de mirare că Sibiul a fost, de-a lungul istoriei, scena de desfășurare a nenumărate premiere din spațiul românesc:prima farmacie (1494) , prima bibliotecă (1300) , primul spital (1292) , prima librărie (1778) , prima manufactură (1788) , primul spital de neuropsihiatrie, primul paratrăznet, primul ziar (1852), primul tramvai electric (1904) respectiv cel mai mare muzeu în aer liber (Muzeul Civilizației Tradiționale Populare-ASTRA) din sud-estul Europei. Astăzi, Sibiul își atrage turiștii nu numai prin farmecul său medieval ori prin șarmul irezistibil al vieții sale culturale ci prin arta gastronomică rafinată care reunește într-un misterios creuzet tradiția milenară daco-romană și influențele exercitate de-a lungul veacurilor de popoarele stabilite pasager sau definitiv pe aceste meleaguri.

Căile de comunicație

Căile de comunicație și transport au jucat și joacă un rol foarte important în mișcarea turistică. Amintesc aici drumul amenajat de români pe Valea Oltului în antiteză cu șoseaua modernă a Transfăgărășeanului, sub panglicile de asfalt care vor străbate Mărginimea Sibiului, permițând legătura cu toate localitățile importante din țară. Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 (Arad – Sibiu – Brașov) și E 81 (Cluj – Sibiu – Pitești – București). Orasul Sibiu este un important nod de cale ferată și dispune de un aeroport internațional cu curse regulare spre Germania și Italia. Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante orase din Transilvania cu un remarcabil potențial de dezvoltare economică, avantajat și de poziționarea sa pe Coridorul IV Paneuropean.

Relief, climă, hidrografie, floră, faună, soluri

Relieful județului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30 % din suprafața județului, reprezentată de Munții Făgărașului unde se întâlnesc înălțimi ce depășesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munții Cibinului și ai Lotrului cu suprafețe plane ușor vălurite, chiar la altitudini de peste 2200 m (masivul Cindrelului și Șteflești), cu ridicat potențial turistic și de dezvoltare a zootehniei, spre nord unde se întinde pe aproximativ 50 % din suprafața județului zona de podiș (podișurile Hârtibaciului, Secașelor și Târnavelor) cu relief deluros cu înălțimi între 490 m și 749 m. Între zona montană și cea de podiș trecerea se face printr-o zonă depresionară de contact (depresiunea Făgărașului sau Țara Oltului, Sibiului, Săliștei și Apoldului sau Secașului) care se desfășoară aproape continuu între cele două trepte de relief și ocupă cca 20 % din suprafața județului, propice culturilor agricole. Relieful cuprins între 380 si 650 m este dispus de la sud spre nord in trepte, ce corespund în general marilor etape de evolutie a depresiunii. Pe latura sudică, la contactul cu muntele, se desfășoară relieful colinar, dezvoltat pe roci neconsolidate, o alternanță de marne, argile nisipoase, nisipuri si pietrisuri. Acesta se impune în peisaj printr-un ansamblu de culmi sau gruiuri prelungi netezite, din care în apropierea contactului cu muntele se ridica proeminente de peste 550 m: dealurile Obrejii (602 m), Cucului (589m), Cisnadiei (557 m). gruiurile piemontane se prelungesc, terminându-se în partea joasă a depresiunii cu o asociere de vechi contururi piemontane, terase și lunci. Conurile piemontane etajate, lărgite mult spre nord, domină cu 80-110m văile poplacii, Sevișului, Cisnadiei, Saratii, Sadului și coboară pe nesimțite spre a se continua cu cea mai înaltă terasa. Terasa superioara, suspendata fata de Cibin la 50-70 m, se caracterizeaza prin poduri intinse, patrunzand sub forma de evantai in lungul Sevisului, Saratei, Paraului Tocilelor si Sadului, iar cele de 20-35 m si 10-15 m sunt bine dezvoltate intre Sibiu si Talmaciu. Cibinul, deplasat spre nord, si-a format o lunca larga, asimetrica, avand latimi variabile. Intre Gura Raului si Sibiu aceasta se dezvolta pe ambele parti ale cursului merandrat al Cibinului, prezentand numeroase suprafete mlastinoase si meander parasite. Între Sibiu si Talmaciu lunca are o evidentă asimetrie, iar în cadrul ei se disting două trepte: lunca joasa, inundabila, cu apa freatica la mica adancime (0,7-1,2 m), ceea ce a impus efectuarea unor lucrari de desecare in vederea valorificarii ei pentru legumicultura si faneata; lunca inalta, stabile, ofera conditii favorabile culturii cerealelor, plantelor tehnice etc. Terasele si lunca Cibinului au oferit, la randul lor, conditii favorabile dezvoltarii asezarilor. Tipul de climă în județul Sibiu este cel continental moderat, cu influență oceanică, caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic și veri în general nu foarte călduroase, cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief.

Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt: regimul climatic

– temperatura medie anuală In județul Sibiu are o distribuție lunară caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie, creșterea temperaturii din februarie până In iulie și prin scăderea valorilor termice odată cu creșterea altitudinii.

– temperatura multianuală – între 0,30 C în zona montană – Stația meteo Bâlea Lac și 8,90 C la Stația meteo Boița, cu maximă de 37,30C înregistrată în iulie 2000 și minimă de -26,70C, Inregistrată la Stația meteo Sibiu în decembrie 2001.

– regimul precipitațiilor – precipitațiile atmosferice anuale prezintă o evoluție caracterizată prin creșterea cantităților de apă din luna februarie până In iunie și descreșterea din iunie până In februarie. Prin modul de dispunere generală a reliefului și prin dominarea influențelor vestice, distribuția cantităților medii anuale de precipitații este de la 600-700 mm în zona de podiș, la 1300-1400 la treapta Inaltă a munților. Cantitatea de precipitații scade de la sud la nord, în direct cu coborârea generală a reliefului, dar și de la est la vest în funcție de condițiile locale ale reliefului și de deplasările aerului.

– regimul eolian – În zona Sibiului, circulația generală a atmosferei se supune circulației la nivel european. Vânturile sunt puternic influențate de relief atât în privința direcției cât și în cea a vitezei. Frecvențele medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominarea vânturilor din N–V (13%) și S–E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 și 4,5 m/s la Păltiniș. Înspre sfârșitul iernii In depresiunile Sibiu și Făgăraș bate un vânt dinspre munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare. Acesta provoacă încălziri accentuate și topiri bruște de zăpadă. Un fenomen specific zonelor depresionare din județul Sibiu îl constituie inversiunile termice, puternic resimțite în timpul iernii. Acestea se produc în condiții de calm atmosferic, se simt ca perioade geroase în zonele depresionare și dispar doar odată cu schimbarea masei de aer datoritǎ circulației atmosferice. Teritoriul județului Sibiu se împarte în două bazine hidrografice principale, BH Olt și BH Mureș, spre care afluează cursuri de ape totalizând o lungime de 1331 km In bazinul Oltului (râurile Olt, Cibin, Hârtibaciu și afluenți direcți) și 606 km In bazinul hidrografic Mureș (râul Târnava Mare și afluenți direcți).

În bazinul hidrografic Olt principalele cursuri de apă sunt:

– Râul Olt care trece prin partea de est-sud a județului. Lungimea pe teritoriul județului este de 46 km. Debitul mediu multianual variază Intre 75 m3/s, la intrarea In județ și 110 m3/s ieșire.

– Râul Cibin este afluent, pe partea dreaptă al Oltului. Are o lungime de 78 km, cu o suprafață a bazinului hidrografic de 2.210 km2. Debitul mediu multianual, la confluența cu r. Olt este de 15,5 m3/s.

– Râul Hârtibaciu este afluent al râului Cibin, pe partea stângă. Lungimea lui este de 89 km, cu o suprafață a bazinului hidrografic de 1.027 km2. Debitul mediu multianual este de 3,3 m3/s.

– Afluenți direcți cu o lungime de 1110 km.

În bazinul Mureș principalul curs de apă este râul Târnava Mare. Are o lungime de 75 km pe teritoriul județului și-l străbate pe direcția est-vest. Debitul mediu multianul este de 11,0 m3/s la intrarea In județ și 14,5 m3/s la ieșire.

Afluenți direcți cu o lungime de 531 km.

Straturile acvifere sunt cuprinse între 1,2 și 10 m, cu debite variind Intre 0,2 – 8 l/s. În zonele înalte adâncimile variază Intre 5 – 10 m, iar în zona de luncă pânza de apă freatică se află la o adâncime mai mică, respectiv 5 m. Amenajarea bazinului hidrografic implică existența sau realizarea unor lucrări hidrotehnice cu următoarea destinație:

• acumulări pe râuri din care se asigură necesarul de apă pentru diferite folosințe, respectiv alimentării cu apă ale populației sau industriei, irigații, producere de energie electrică, agrement, atenuarea viiturilor;

• aducțiuni sau derivații de ape prin care se asigură apa în zonele deficitare din acest punct de vedere;

• regularizări ale cursurilor de apă, îndiguiri și apărări de maluri lucrări specifice apărării împotriva inundațiilor. La nivelul județului Sibiu au fost evidențiate tipurile de sol predominante și cu pondere aproape exclusivă atât după criteriul categoriilor de folosință cu suprafața cea mai mare ocupată, cât și după criteriul formelor de relief. Această clasificare este justificată prin faptul că în județul Sibiu formele de relief specificate (deal și podiș, premontană și montană) sunt predominante, zonele joase de câmpie fiind localizate aproape în exclusivitate pe luncile principalelor cursuri de apă care străbat județul: Târnava Mare, Cibin, Bazinul Secașelor (Mare și Mic), fiind constituite din suprafețe relativ restrânse.

Pe culmile piemontane si pe versantii slab inclinati din jurul lor predomina soluri brune luvice tipice holoacide si superficial oligobazice. Mare parte din suprafata campurilor piemontane și a teraselor este acoperită de cernoziomuri cambice tipice si moderat levigate si cernoziomuri cambice tipice freatic-umede, fiind cultivate în mare parte cu cereale si plante tehnice.

În luncile Cibinului si ale afluentilor lui, cea mai mare suprafata este ocupata de soluri aluviale si soluri gleice folosite ca fanete si pasuni. În lunca Paraului Stramb si in teritoriul dintre localitatile Sura Mica si Gusterita, pana la Cibin, se afla vertisoluri gleizate si freatic umede. Pe versantii moderat inclinati ai dealurilor dintre vaile Sevisului si Saratei, sau in perimetrul localitatilor Gusterita si Bungard apar soluri erodate si chiar roca la zi. Vegetația naturală, bogată și variată In specii, a suferit transformări în decursul timpului prin defrișare și destelenire, facând loc terenurilor arabile și pajiștilor. Cea mai mare parte a dealurilor piemontane și a unor porțiuni din terasele Inalte sunt acoperite cu paduri de gorun (Quercus petraea), ce se intrepatrund cu fagetele (Deschampsio-Fagion). Frecvent apare carpenul(Carpenus betulus), mesteacanul (Betula Pendula), artarul (Acer platanoides), jugastrul (A. campestre) etc. Flora județului Sibiu numără peste 5.500 specii de plante, dintre care 2.345 specii de cormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de specii sunt endemice pentru Munții Carpați.

Configurația reliefului și diferențele altitudinale imprimă etajarea vegetației în partea de sud a județului, pe când în partea centrală și nordică se încadrează în primul rând în zonalitatea latitudinală. Zona pădurilor foioase se desfășoară în podișul Târnavelor, fiind alcătuită din păduri de stejar gorun în amestec cu arțar țărănesc. Etajul pădurilor foioase se dezvoltă Intre 300 m și 1200 m, pornind de la pădurile de gorun și terminând cu pădurile de fag cu carpen. Pădurile de fag se întâlnesc pe suprafețe restrânse, pe pantele nordice ale munților Făgăraș și Cindrel, limita lor inferioară fiind la 400 – 500 m, iar cea superioară la 1300 – 1400 m. Între 1300 – 1500 se Intâlnesc pădurile amestecate de fag și molid, îndeosebi între văile Lotrioarei și Cibinului Etajul pădurilor de molid se desfășoară, în general, între 1300–1800 m. În munții Făgăraș lățimea acestor păduri nu depășește 2–3 km. În munții Cindrel ele apar compact, cu cea mai mare extensiune în bazinele superioare ale Cibinului, Sadului și Sebeșului, fiind formată In principal din molid. Etajul subalpin se dezvoltă între 1800–2000 m fiind alcătuit din tufărișuri de smirdar, jneapăn, ienupăr, afin, merișor și pajiști. Etajul alpin apare la peste 2000 m pe suprafețe restrânse în munții Făgăraș și Cindrel sub formă de pajiști. Vegetația azonală este formată din păduri de luncă (In special zăvoaie de anin negru) Insoțind văile râurilor Olt, Hârtibaciu, Cibin, Târnava Mare etc. Fauna județului Sibiu este și ea bogată și diversă, dată fiind multitudinea tipurilor de ecosisteme terestre și acvatice. În fauna județului Sibiu se regăsește aproape jumătate din totalul speciilor de mamifere a țării și 54% din cel al păsărilor. Pe raza județului Sibiu există un număr de 45 fonduri de vânătoare, din care 22 sunt arondate Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi. 17 fonduri de vânătoare sunt gospodărite de Direcția Silvică Sibiu, iar 6 fonduri de vânătoare sunt concesionate spre gestionare către asociații particulare. Beneficiază de statut legal de protecție un număr de 23 arii protejate (12 rezervații naturale și 11 monumente ale naturii) a căror suprafață însumată reprezintă 3,6% (19.395,8 ha.) din suprafața totală a județului. Mediul biogeografic deosebit de complex al județului Sibiu a creat o mare varietate de ecosisteme, habitate precum și o diversitate biologică inestimabilă prin unicitatea lor. Protecția și conservarea naturii precum și menținerea echilibrului ecologic al acestora, constituie unul din principiile importante ale dezvoltării durabile.

Arii protejate

Parcul natural – Cindrel

Situat la limita sud-vestică a teritoriului administrativ al județului Sibiu, Parcul Natural Cindrel acoperă 9.043 ha cu spectaculoase forme de relief din arealele a doi masivi montani, Cindrel și Lotru (Steflesti), care fac parte din grupa muntilor Parâng a Carpaților Meridionali. Arealul cuprinde 12 caldari glaciare dintre care cele mai importante sunt – Iezerul Mare, Iezerul mic, Gropata. Vegetatia este arbustiva reprezentata de jneapan, afin, smirdar. Un punct de atractie inedit îl reprezintă turbăria de pe "Platoul Diavolului" la 2.100 m altitudine.

Parcul natural – Golul alpin Făgăraș

Arealul celor 6.989 ha ale parcului se afla pe fata nordica a masivului, ocupand o parte din sectorul glaciar central al masivului fagarasan. Lacuri glaciare: Parcul Natural Golul Alpin al Muntilor Fagaras gazduieste, pe langa cateva lacuri nivale, cele mai pitoresti lacuri glaciare din intregul masiv: Balea – cu o suprafata de 4,65 ha, adancime maxima 11 m – se afla la 2040 m altitudine; Lacul Avrigului – 1,50 ha, 4,5 m adancime, 2010 m altitudine; Podragu – 2,80 ha, 15,5 m, 2110 m; Podragel – 0,25 ha, 2 m, 2105 m; Doamnei – 0,30 ha, 1,5 m, 1850 m;Caltun – 0,8 ha, 12 m, 2135 m. Vegetatia Parcului Natural Fagaras reflecta si ea zonalitatea altitudinala a fetei nordice a masivului, marcata distinct de flora pajistilor alpine si de cea a vegetatiei lemnoase – jneapan, ienupar, afin. Fauna prezenta in spatiul Parcului Natural este, in zona crestei inalte, marcata frecvent de acvifauna caracteristica intregului masiv si din care nu lipsesc cateva varietati de soim, vanturel, gaita de munte – nucifraga caryocatactes, ierunca – Trestates bonasia, forfecuta – Loxia s.a. În aceasta zona urca frecvent in timpul lunilor de vara capra neagra, cu efective notabile mai ales in caldarile izolate si neparcurse de poteci turistice (Arpasel, Albota, Laita). Vulpea, ursul si lupul ating doar ocazional zona de peste 2000-2100 m, dar sunt o prezenta permanenta in avalul acesteia, ca si cerbul, rasul si, in limita padurilor, jderul, mistretul, capriorul.

Din arealul celor 6.989 ha ale Parcului Natural al Muntilor Fagaras fac parte si Rezervatia faunistica Arpasel in suprafata de 736 ha si Rezervatia – Lacul si golul alpin Balea de 180 ha.

Parcul natural – Dumbrava

Situata la limita sud-vestica a municipiului Sibiu, Padurea Dumbrava – Jungerwald – face parte din categoria parcurilor naturale. Relieful, relativ domol, atinge doar 606 m in Vf. Obreja la limita nord vestica a padurii. Altitudinea medie a intregului spatiu este de 440 m. Mai bine de jumatate din arboretele Padurii Dumbrava depaseste 100 de ani. Domina stajeretul de terasa insotit de gorun, carpen, ulm, cires paduret, jugastru, tei. In ce priveste stejarul sunt distincte arboretele tinere de 40 – 80 de ani, cele cuprinse intre 80 – 100 ani si intre 100 – 150 de ani. Cateva zeci de exemplare depasesc bine 200 de ani iar "Stejarul imparatului" cu circumferinta de 10,3 m (buturuga de langa han) avea 700 ani cand a fost taiat dupa uscare. În spatiul Parcului Padurii Dumbrava Complexul Muzeal National ASTRA acopera peste 100 ha in afara de suprafata detinuta de Gradina Zoologica, de edificiile hoteliere si administrative ale unor institutii.

Rezervația – Golul alpin Bâlea

Situat in mijlocul segmentului glaciar central al masivului fagarasan, rezervatia cu lacul si golul alpin Balea, din aval de caldarea care-l adaposteste, insumeaza 180 ha. • Clima de tip alpin este rece cu o medie anuala de 0oC si precipitatii medii anuale de 1200 mm. • Vegetatia ierboasa este compusa din pais si buruienisuri de omag iar cea arbustiva din jneapan, salcie capreasca, bujor de munte. Fauna saraca in specii este reprezentata de capra neagra si marmota. Lacul Balea cu cei 46.508 mp si adancimea de 11,35m, este cel mai mare lac al masivului si este situat la 2034m altitudine. Apa rece, limpede si bine oxigenata formeaza un biotop propice dezvoltarii salmonidelor. Cascada Balea este cea mai spectaculoasa cadere de ape din intregul lant al Carpatilor Meridionali.

Rezervația – Calcarele eocene de la Turnu Roșu

Elementele de valoare paleontologica deosebite ale Rezervatiei "Calcarele eocene de la Turnu Rosu" au fost semnalate si i-au preocupat pe specialisti inca din anul 1850. Amplasate pe suportul cristalin al Muntilor Fagaras, rocile sedimentare (biogene) de aici sunt alcatuite din corpurile fosile ale multor specii de plante si animale care au trait in apele marii de atunci.

Rezervația – Dealul Zakel

Rezultat al evolutiei milenare, actiunii factorilor geomorfologici si climatologici, Dealul Zakel, din apropierea localitatii Slimnic, se inalta cu cca. 100 m deasupra Vaii Sarba care-l inconjoara pe limita sa sudica.Atrasi de microclimatul in care s-au dezvoltat asociatiile vegetale de stepa, botanistii au identificat aici peste 260 de specii de plante vasculare, trei subspecii, sase varietati si sapte forme din 168 de genuri si 46 de familii.

Rezervația – Arpaselul

Localizata in centrul Sectorului glaciar central al Masivului Fagaras, Rezervatia faunistica Arpasel acopera o suprafata de 736 hectare. Este cuprinsa lateral de muchiile Albotei la est, ale Buteanului-Netedul la vest, de limita superioara a padurii la nord si de culmea crestei principale de pe aliniamentul varfurilor Vanatoarea lui Buteanu – 2507 m, Capra – 2494 m, Varful Adam – 2370 m si Vartopul – 2385 m, la sud.

Rezervația – Suvara sașilor

Rezervatia este constituita din paduri de rasinoase ce formeaza un masiv încheiat, iar la limita inferioara din paduri de rasinoase in amestec cu foioase. Fauna este reprezentata prin capra neagra dar si cerbul carpatin, iar in zona golului alpin, marmota. Printre daunatorii bine reprezentati sunt rasul, lupul si ursul. Rezervatia naturala botanica Suvara Sasilor acopera o suprafata de 20 hectare pe terasa de 430 m altitudine a raului Sadu in apropierea orasului Talmaciu. Prezenta dominanta a unei specii de graminee, Molinia coerulea, cunoscuta si sub numele de suvara a dat numele generic acestui spatiu detinut anterior de sasi.

Rezervația – Lacul fără fund : Ocna Sibiului

In cadrul complexului lacustru salin, constituit din 52 de lacuri, "Lacul fara fund" face parte din categoria lacurilor de marime mijlocie.

S-a format pe locul fostei saline Francisca, inchisa si abandonata din anul 1775. Tavanul salinei se afla la cca. 10-13m sub nivelul solului. Prabusindu-se datorita infiltratiilor si lipsei elementelor de sustinere, s-a creat un crater care in timp a acumulat apa.

Are o forma ovala, un diametru de 40-50m, o suprafata a luciului de apa de 1655mp si un volum de 11.114mc. In pofida denumirii, are doar 33-34m adancime maxima. Recordul adancimii lacurilor saline il detine insa vecinul sau din sud, Lacul Avram Iancu, cu 132.5 m, conform studiului cercetatorului Al. Maxim din 1931.

Concentratia sarii in apa este de 318 g/l la adancime in timp ce la suprafata atinge doar 96 g/l.

Rezervația – Elesteele de la Mandra

Amenajarea piscicola Mandra a fost conceputa in anul 1972. In prezent elesteele se intind pe o suprafata de 254 ha luciu de apa avand o adancimi maxime de 3-4 m. Vegetatia este tipica lacurilor din podisul Transilvaniei reprezentata de trestie (Phragmites) zona ocupata de aceasta fiind de 10-12 ha inconjurand la mal lacurile pe o latime constanta. Mlastinile de la Mandra au constituit un important centru de colectare a unor specii rare de pasari acvatice inca din secolul al XIX-lea. Din 1990 pana in prezent in aceasta zona au fost identificate in total un numar de 161 de specii de pasari, dintre care 89 de specii clocitoare.

Rezervația – Lacul Tătarilor

Este declarat rezervatie naturala mixta doar prin Hotararea Consiliului Judetean Sibiu Nr. 64/2004. El acopera o suprafata de 3,68 ha, la cca. 3 km. sud-est de localitatea Arpasul de Sus, pe o terasa inaltata pe dreapta raului Arpasul Mare. Este de fapt o turbarie cu toponimul Lacul Tatarilor in apropierea careia (spre sud-est) se mai afla una asemanatoare. Grosimea stratului de turba in Lacul Tatarilor depaseste 9 m, iar depozitul total comensurat este de cca. 180.000 m3. La baza zacamantului de turba se afla o punga de apa pe un strat de mal nisipos.

CAPITOLUL II- Analiza capacității de cazare

Capacitatea de cazare, exprimată în numărul de locuri disponibile pentru turiști înmulțite cu numărul de zile în care unitățile de cazare sunt deschise, din care se exclud zilele în care unitățile sunt închise temporar din lipsă de turiști, pentru reparații sau din alte motive.

Sursa: Marketscope

Municipiul Sibiu dispune de 4.584 de locuri de cazare, dintre care peste jumătate (51,5%) aparțin structurilor de tip hotel. Ca număr de unități, cele mai multe sunt de tip pensiune turistică urbană (51 din totalul de 148 de unități de cazare), cumulând 1.017 locuri de cazare, adică a doua capacitate de cazare din municipiu dupa hoteluri (a se vedea figura 1).

Sursa: Marketscope Graficul din stânga prezintă defalcarea numărului de unități de cazare, în timp ce graficul din dreapta se referă la defalcarea capacității de cazare (numărului de locuri) – pentru acesta din urmă s-au păstrat ăn reprezentarea grafică doar procentele semnificative (cel puțin 3%)

Din 148 de unități de cazare identificate în municipiul Sibiu, 40 nu sunt clasificate de Ministerul Turismului (29 dintre acestea asumându-și însă un anumit grad de confort), ele cumulând 17,4% din totalul capacității de cazare. Cele mai multe unități și, respectiv, locuri de cazare sunt clasificate la 3 flori/stele (42%), considerabil mai puține fiind locurile cu un grad scăzut de confort (2 stele – 1.124 locuri) și cele cu un grad ridicat de confort (4 stele – 898 locuri) (a se vedea figura 9).

Sursa: Marketscope Numărul total de unități în cazul analizei categoriei de confort poate diferi de numărul de unități identificate întrucât există structuri care oferă cazare în camere cu grade diferite de confort (acestea au fost numărate de două ori în cazul defalcării unităților după gradul de confort).

Printre dotările unităților de cazare din municipiul Sibiu se poate observa prezența în peste 50% dintre cazuri a internetului (fie prin cablu, fie wireless), precum și o preocupare notabilă pentru sporirea confortului turiștilor și asigurarea unui loc de parcare pentru cei care se deplasează cu autovehicule.

Relativ ridicat este și numărul serviciilor suplimentare oferite, chiar dacă ponderea unităților care le pot oferi este mai scăzută. Numărul structurilor de primire turistică care oferă acces la bucătărie turiștilor este destul de ridicat, însă mai scăzut decât în alte zone de concentrare a structurilor de cazare din județ, ponderea unităților care oferă servicii de alimentație în restaurantele proprii fiind mai mare (totodată, în Sibiu este bine dezvoltat și segmentul de alimentație publică în afara spațiilor de cazare – terase, restaurante, etc.). Semnificativă este și ponderea unităților care au amenajate săli de conferință în cadrul unității (situație de altfel normală deoarece Sibiul este centrul economic al județului).

Facilitățile unităților de cazare

Notă. Reprezentarea grafică din dreapta tabelelor de acest tip se referă la ponderea aproximativă a unităților ce oferă facilitățile respective, din totalul unităților considerate pentru analiză.

Chiar dacă nu s-a observat o preocupare generalizată pentru oferirea unui confort sporit în camere, tendința către dotarea camerei cu elemente de strictă necesitate este evidentă: relativ puține sunt unitățile care includ telefon în cameră (23%), însă serviciile de internet în cameră sunt oferite în cazul a 63% dintre unități, iar 95% au televizor în camere. Aproape toate unitățile asigură încălzire centrală și baie proprie, relativ puține (20%) fiind cele care asigură și aer condiționat în camere.

Conform Institutului Național de Statistică, capacitatea de cazare a județului Sibiu a înregistrat creșteri în ultimii ani, ceea ce înseamnă perspective turistice noi și o investiție evidentă pentru confortul turiștilor.

CAPITOLUL III- Analiza circulației turistice

Lumea de astăzi, mai mult ca oricând, trece printr-o perioadă de profunde schimbări. Poate de aceea se și spune că suntem în pragul unei a doua revoluții industriale. Chiar dacă aceasta este o exagerare, sau poate o prezicere exactă, este de remarcat că noile tehnologii și noile forme de comunicație vor avea consecințe demografice și ample asupra multora dintre sistemele economice, politice, sociale și demografice ale lumii. Ceea ce ieri era de neconceput sau de neimaginat, astăzi a devenit un fapt obișnuit. Mutațiile în structura socio-profesională, în structura produselor și serviciilor antrenează, la rândul lor, o nouă revoluție în ceea ce privește călătoria, hotelul și industriile aferente. Cum e și firesc, toate acestea își găsesc refluxul în dinamismul structurii formelor de turism, corespunzător evoluției diferitelor tipuri de turiști, cu disponibilitat Circulația turistică cuprinde o diversitate de produse, grupate în forme de turism, clase categoriale specifice activității turistice. Formele de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare, în funcție de o serie de criterii, a circulației turistice pornind de la complexitatea și eterogenitatea acesteia și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic. În funcție de modalitatea de angajare și de plată a consumului turistic, circulația turistică poate fi: neorganizată, organizată și semiorganizată. Turismul neorganizat reprezintă forma cu existența cea mai îndelungată, pe care s-a fundamentat apariția și dezvoltarea circulației turistice. El presupune o autonomie absolută a turiștilor care își angajează prestațiile turistice pe parcurs și direct la prestatori, cărora le achită contravaloarea consumului pe măsura desfășurării acestuia. Turismul organizat este o alternativă pentru persoanele cu venituri mai mici, care, în vederea unui consum turistic minim, achită un preț global unui comerciant care organizează voiajul. Avântul turismului organizat are drept fundament avantajele pe care le reprezintă atât pentru organizator, care obține profit din activitatea depusă, cât și pentru turiști, prin nivelul de preț mult mai accesibil, ambianța pe care o creează, certitudinea consumului. Și totuși, mobilitatea scăzută a turistului, cât și rigiditatea cantitativ-calitativă și structurală a consumului, la care se pot adăuga constrângerile induse de politica și interesele organizatorului, au determinat o anumită plafonare în evoluția acestei forme de turism și apariția turismului semiorganizat care combină avantajele primelor două forme. Astfel, prestațiile turistice pot fi angajate anticipat, total sau parțial, de către turist la un întreprinzător care îi permite opțiunea între mai multe variante de consum turistic chiar pe parcursul călătoriei. În cadrul turismului organizat au apărut o varietate de aranjamente, ca variante ale voiajelor angajate și plătite global-anticipat, cum ar fi: „charter inclusive tour”, „fly and drive”, „package tour” etc. Din punct de vedere al gradului de mobilitate al consumatorului, circulația turistică poate fi: itinerată, de sejur sau rezidențială, corespunzătoare formelor de turism cu aceeași denumire. Turismului itinerat îi corespunde cea mai ridicată mobilitate a turistului, care parcurge un anumit traseu oprindu-se la intervale scurte de timp în diferite localități turistice. Ca particularizări ale turismului itinerat se practică turismul de circuit, de obicei organizat în interiorul unei țări de către rezidenți sau turiști străini, precum și turismul de croazieră organizat de obicei pe cale fluvială sau maritimă. Turismul de sejur semnifică realizarea în întregime a consumului la locul destinației turistice, un timp mai îndelungat în funcție de motivația turistului și reîntoarcerea la locul de reședință. Datele statistice evidențiază faptul că el reprezintă forma de turism cea mai răspândită, deoarece corespunde motivației de vacanță și odihnă ca determinare psihologică preponderentă a consumului. Turismul rezidențial este reprezentat de aceea categorie de turiști care posedă o reședință secundară în altă țară sau localitate decât cea de origine, realitate determinată de rațiuni etnice sau de motive de natură economică. Destul de frecvent, acesta este specific celei de-a treia categorii de vârstă și are cea mai îndelungată durată de sejur. Un rol important îl constituie motivațiile pentru care sunt realizate călătoriile și ce anume stimulează oamenii să aleagă anumite atracții și activități mai mult decât altele. Motivația este procesul de apariție sau menținere a comportamentului uman, și/sau de influențare a ritmului și modelului unei activăți în desfășurare. Cu alte cuvinte, care este motivația acțiunii și ce căi deosebite de acces, comportament sau atmosferă stimulează răspunsurile dorite constituie o chestiune demnă de luat în considerare. Esența teoriei stimulent-răspuns a motivării se regăsește într-un mod deosebit de pregnant când este vorba de turism, iar atitudinea umană poate și analizată în mod folositor în funcție de termenii ei. În general, o persoană este conștientă de dorințele, preferințele și alegerile sale și, astfel, ea posedă sentimente și emoții conștiente. Concret, există un sentiment care îi permite omului să răspundă, să fie decis, precum și activități realizate cu plăcere care să-i ofere bucurie și satisfacție. Metoda de cercetare în știința economică vizează procesul complex de selecționare și analizare a diferitelor aspecte ale realității. Aceasta solicită observarea și stabilirea instrumentelor de dezvoltare și nominalizarea instrumentelor celei mai adecvate reacții. Forma științifică de studiere a comportamentului unei populații, căutând caracteristicile generale ale unui ansamblu dat, în cazul nostru sectorul turistic, este metoda statistică. Statistica sectorului turistic servește la studierea trăsăturilor cela mai stabile ale comportamentului consumatorului de servicii oportune și ajută la stabilirea previziunilor. Acest studiu va permite descrierea, orientarea deciziilor oportune și ajută la stabilirea previziunilor.

De fapt, realitatea supusă observării, cea turistică în speță, reprezintă un sistem de elemente structurale în două grupe:

elemente cantitative, care servesc descrierii intensității fiecărei trăsături a acestui sistem: numărul de sosiri turistice, număr de angajați, cifre de afaceri (venituri) etc.;

elemente calitative, care exprimă trăsături de stare: naționalitatea turiștilor, categoriile socio-profesionale ale acestora, motivațiile, structura cheltuielilor, nivelul satisfacției, comportamentul.

Instrumentele de bază ale studiului turistic sunt observațiile complete ale fenomenelor turistice determinate, care se obțin prin recensăminte sau observații parțiale, selecționând un eșantion adecvat cu comportamentul întregului ansamblu. Numărarea sosirilor turistice într-o țară la fiecare punct de frontieră reprezintă, de exemplu, o metodă de observare completă prin care cunoaștem numărul total al vizitatorilor și câteva dintre caracteristicile lor: naționalitatea, mijloc de transport utilizat, luna de sosire etc. Limitele acestei metode, prea slabă dacă prea multe persoane traversează în același interval același punct de frontieră, antrenează utilizarea anchetelor (observațiilor parțiale) pentru a obține aceleași informații cu o marjă de eroare controlată.

Ca și în cazul altor științe sociale, și în cazul circulației turistice se pot găsi compromisuri pentru a orienta efortul de informare și cercetare a aspectelor obiective ale realității turistice. La nivel social, în anumite perioade, fără îndoială există un interes mai puternic pentru teme determinate, de unde o mai mare tendință pentru studierea lor. Într-o anumită măsură, aceasta precondiționează tipul de informare disponibil și fondul de cunoștințe de care se dispune asupra unui fenomen. În anumite cazuri, se ajunge să se pună accentul mai degrabă pe anumite aspecte determinate de aparatul statistic, creând lacune de informații, lacune care sunt câteodată grave.

Informația statistică turistică cunoaște, de asemenea, dificultățile sale. În plus, nu trebuie scăpat din vedere faptul că întregul sistem statistic prezintă un cost pentru societate (acela al valorii resurselor umane și financiare antrenate și menținute) și nu toate țările sunt capabile să-l susțină în integralitatea sa. De aceea, și informația statistică turistică, nu îmtâmplător, uneori, este incompletă, parțială, fragmentată.

În cazul turismului, trebuie adăugată dificultatea intrinsecă de a căuta să observi un fenomen dinamic în el însuși, adică unde mișcarea este trăsătura care-l caracterizează cel mai mult. Lipsa unei standardizări terminologice, natura produslui turistic, întinderea geografică a fenomenului, evoluția sa constantă etc., sunt tot atâtea limite care îngreunează măsurarea statistică.

Ministerul turismului a aprobat Metodologia de urmărie stitistică a activității de turism. Potrivit modului de organizare a sistemului informațional statistic în domeniul turistic, cuprins în metodologie, circulația turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unități de observare: punctele de frontieră, unitățile cu activitate de cazare turistică, agențiile de turism interne sau externe rezindente pe teritoriu național și bugetele de familie. Prin intermediul acestor unități de observare este cuantificat obiectul observării statistice și periodicitatea acestuia, respectiv:

– traficul de turiști și excursioniști interni și internaționali (lunar): pe țări de proveniență sau destinație, pe mijloace de transport și în funcție de scopurile călătoriei;

– activitatea de cazare (ofertă și cerere) și alte aspecte privind serviciile colaterale (trimestriale): persoanele cazate și înnoptările pe țări de proveniență, date privind veniturile și numărul de personal;

– activitatea de aventurare turistică (trimestrial): numărul turiștilor, circulația turistică și consumul turistic aferent acțiunilor organizate, zonele de circulație turistică și consumul turistic aferent acțiunilor organizate, zonele de efectuare a acțiunilor turistice interne, țările de destinație în cazul acțiunilor turistice externe, veniturile obținute din activitățile secundare;

– modul de participare a populației la turismul individual sau organizat.

Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărui gen de obiect al observării statistice, respectiv unitate de observare, și anume:

declarația călătorului la punctul de frontieră sau documentele vamale legate de trecerea frontierei (pentru A);

registrul de eviență a persoanelor cazate (pentru B);

biletul de odihnă și tratament, borderou de înscriere în excursie (pentru C);

chestionarele completate de către familia colaboratoare la ancheta cu privire la acțiunile turistice (pentru C).

Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină existența unui sistem de indicatori prin care pot fi reflectate fenomenele și aspectele specifice acestui domeniu. În funcție de poziția și aspectul activității turistice cuantificate prin respectivul sistem al indicatorilor, aceștia pot fi clasificați în:

indicatori principali, al căror obiect îl reprezintă cele două categorii corelative ale pieței – oferta și cererea – și prin care sunt comensurate în timp și spațiu volumul, structura, evoluția și modificarea acestor mărimi;

indicatori ai corelației dintre diferitele componente ale pieței turistice, care mijlocesc cunoașterea gradului de utilizarea a bazei tehnico-materiale instalate sau a dependenței comerciale între ofertanți etc.

indicatori ai acțiunii economice propriu-zise cu specific turistic, care reflectă și interdependența dintre turism și economia națională în ansamblu sau anumite sectoare ale acesteia

indicatori ai utilizării forței de muncă, care fac posibilă cunoașterea locului turismului în ocuparea și utilizarea corespunzătoare a forței de muncă antrenate în domeniile aparținătoare acestui sector și celor în interdependență cu el.

Prin prisma acestor clase de indicatori se obțin următoarele grupe ale indicatorilor cantitativ-calitativi ai sectorului turistic, respectiv:

indicatorii cererii turistice globale, externe, interne;

indicatorii ofertei turistice naturale și antropice, cum ar fi oferta hotelieră, cea a altor unități de cazare, serviciile agențiilor de voiaj și cele ale altor întreprinzători din sectorul turistic;

indicatorii interrelației cerere-ofertă;

indicatori ai acțiunii economice cu specific turistic;

indicatorii densității turistice, apreciată la nivelul întregii populații sau cel puțin al unui teritoriu sau zonă turistică;

indicatorii potențialului turistic al piețelor;

indicatorii atragerii și întrebuințării forței de muncă.

Toți indicatorii cuprinși în grupele de mai sus se determină global sau parțial, pentru fiecare variabilă sau mărime, atât în timp cât și în spațiu. Potrivit specialiștilor din domeniu, pentru exprimarea circulației turistice și a pricipalelor ei caracteristici, cei mai reprezentativi și frecvent utilizați indicatori sunt: numărul turiștilor, numărul mediu zilnic de turiști, număr de zile-turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației și preferința relativă a turiștilor.

Preferința relativă a turiștilor permite delimitarea fluxurilor turistice dintr-o zonă, regiune sau țară și fundamentează orientarea politicii de dezvoltare a activității turistice în ansamblu și pe componente, de dimensionare a ofertei în funcție de structura cererii turistice.

În țara noastră, metodologia de măsurare a circulației turistice respectă principiile recomandate de Organizația Mondială a Turismului. Colectarea și gruparea informațiilor turistice se diferențiază pe cele două mari componente structurale ale circulației turistice: internă și internațională, unitățile de observare fiind, fie comune (capacitățile de cazere sau de transport), fie specifice (punctele de frontieră pentru turismul internațional, sau de canalele de distribuție, unitățile de cazare și stațiunile balneo-climaterice în cazul turismul intern).

Principalii indicatori utilizați pentru măsurarea circulației turistice, pe fiecare tip de turism, ar fi următorii:

Tabelul 4: Tipuri de turism și indicatorii utilizați

Sursa: Cosmescu, I, Turismul-fenomen complex contemporan, Ed.Economică, București, 1998, pag.78

Sistemul informațional oficializat în țara noastră prin metodologia de urmărire statistică a activității de turism trebuie să asigure culegerea datelor statistice pentru analizaele științifice ale circulației turistice și conturarea celor mai bune concluzii necesare fundamentării politicii de dezvolatre a turismului românesc, la nivel regional (comunitar) și național.

Evaluarea potențialului turistic al unei țări, regiuni, zone sau stațiuni constituie baza de plecare pentru elaborarea unei progneze și delimitarea spațiilor prioritare de interes turistic. Această evaluare conține un inventar foarte detaliat al tuturor atracțiilor turistice pentru fiecare localitate, zonă sau regiune geografică, astfel încât să poată fi caracterizat cât mai bine profilul turistic al teritoriului.

O țară, o regiune sau o zonă geografică poate să dispună din abundență de resurse naturale și valori turistice, dar nu le va putea exploata rațional decât atunci când turiștii vor fi dispuși să le viziteze. Din această cauză, determinarea tipologiei clientelei așteptate trebuie să se realizeze ținând cont de tendințele actuale și previziunile călătoriilor cu destinția în zona geografică dată, în condițiile în care trebuie să se aibă în vedere și apariția ofertelor concurente, care vor provoca în permanență modificări în distribuția fluxurilor turistice. În acest fel, vor trebui identificate elementele comune, respectiv variabilele principale care determină tendințele de a călători și apoi caracteristicile de unicitate care pot reprezenta o forță specifică de atractivitate pentru formarea viitoarelor curente turistice. În continuare voi prezenta principalele variabile necesare elaborării unei progneze turistice.

Trebuie precizat faptul ca detașarea tendințelor cantitative și calitative ale structurii circulației turistice necesită studierea unei perioade mai îndelungate de timp, în vederea obținerii unor serii dinamice suficient de mari. În elaborarea acestor serii va trebui să ținem seama de cîteva elemente ce s-au verificat în practica turistică de până acum și anume:

ritmul mediu anualal sosirilor într-o localitate turistică recent inaugurată, care, după o creștere inițială, marchează o anumită scădere explicabilă pentru orice fenomen economic cu manifestare explozivă la început care, pe măsura maturizării, își plafonează creșterea;

ritmul mediu anual al încasărilor care poate fi puternic influențat de unele evenimente de natură conjucturală, ce se înregistrează în mecanismul de formare a circulației turistice;

circulația turistică, în manifestarea ei temporală, este acompaniată de o evoluție diferențiată în spațiu, de la o regiune turistică la alta;

caracterul sezonier al cererii turistice, cererea fiind cantonată mai mult în trimestrul III al anului.

În funcție de aceste legități de formare și manifestare a cererii turistice, pot fi individualizați și principalii parametri necesari elaborării unei prognoze a circulației turistice.

În primul rând, este necesar să se determine intensitatea probabilă a citculației turistice. Ea poate fi pusă în evidență prin ponderea cheltuielilor turistice în „coșul” de consum al familiei al locuitorilor din zonă, apoi din zonele învecinate și chiar pe țară. Cea mai mare pondere a cheltuielilor turistice se înregistrează în țările dezvolatate din punct de vedere economică a unei țări și locul turismului în consumul total de servicii.

Pentru a determina volumul probabil al încasărilor, va trebui luat în calcul evoluția ratei inflației, reflectată direct de devalorizarea monedei naționale și creșterea prețurilor și tarifelor serviciilor turistice. Această creștere va influența, fără îndoială, evoluția volumului fizic al circulației turistice interne.

Unul din cei mai importanți parametri de care trebuie să ținem seama în elaborarea unei prognoze turistice este distanța de la care provin turiștii. Dacă distanța de la care provin turiștii este mai mare, durata medie de sejur se manifestă tendința de creștere, iar încasările unitare per zi/turist vor fi mai ridicate.

Un alt factor care acționează în calitate de determinant al circulației turistice este motivația de consum turistic. Această motivație turistică se află într-o continuă modificare sub impactul a numeroși factori endogeni (aparținând caracteristicilor individului) și a unor factori exogeni cum ar fi publicitatea, moda etc. Atât motivațiile vechi cât și cele noi se îndreaptă spre acele destinații turistice care oferă cele mai atractive condiții de consum.Dincolo, însă, de aceste considerente de ordin subiectiv, motivația turistică este puternic influențată și de factori economici și sociali. Dintre aceștia cei mai importanți rămân disponibilitatea de timp liber și veniturile individuale. Primul factor constituie condiția prealabilă a formării motivației turistice. Cel de-al doilea factor, ca premisă a consumului turistic, trebuie tratat mai nuanțat, pe diferite categorii socio-profesionale, pe grupe de vârstă, deoarece pretențiile cât și gusturile turiștilor tind să devină tot mai complexe, mai sofisticate, mai cultivative. Studiile de specialitate scot în evidență faptul că, în viitor, turismul se va axa mai mult pe motivațiile care provin din sfera satisfacțiilor, unde atracția pentru natură, atracția pentru comunicare, curiozitatea, uneori chiar snobismul, nostalgia pentru trecutul istoric vor influența mult circulația turistică.

Un factor care va marca circulația turistică și în viitor va fi prezența infrastructurii și nivelul ei de modernitate. O circulație turistică intensă nu mai este posibilă fără căi de comunicație moderne (drumuri, șosele, autostrăzi, porturi, aeroporturi), fără condiții de alimentare cu apă și energie, mai ales, fără telecomunicații. Toate acestea preced construcția de hoteluri, cantine, restaurante, a bazei de agrement. Infrastructura tehnică este elementul care caracterizează cel mai bine gradul de dezvoltare atins de o anumită zonă geografică. Interdependența dintre dezvolatrea turismului și dezvolatarea infrastructurii este cât se poate de evidentă. Dezvoltarea infrastructurii tehncie este destul de costisitoare și ea nu va fi rentabilă decât în cazul în care se optează pentru valorificarea complexă a unui teritoriu. Acesta este motivul pentru care amenajarea infrastructurii trebuie să pornească de la delimitarea în perspectivă a funcțiilor economice ale unui teritoriu, cu stabilirea profilului și dimensiunilor principalelor activități, corelate cu resursele naturale și tendințele de dezvoltare demografică. În cazul în care eficiența investițiilor legate de crearea infrastructurii nu poate fi determinată pe baza încasărilor realizate din activitatea de turism, atunci eficiența economică trece în sfera macroeconomică, urmărindu-se randamentul și implementarea și a altor activități. În funcție de aceasta se va putea vedea dacă investițiile destinate creării infrastructurii tehnice servesc numai dezvoltării turismului, sau și altor scopuri. Acest fapt i-a determinat pe unii cercetători să vorbească despre o așa-zisă infrasctructură specifică turismului, legată numai de amenajarea unei zone sau stațiuni turistice. Vizitatorii acestor zone sau localități recurg pentru început la facilitățile de infrastructură generală existentă pe teritoriul respectiv. Pe măsură ce se dezvoltă funcțiile turistice ale teritoriului, crește și necesitatea ameliorării și completării infrastructurii generale cu obiective specific turistice.

CAPITOLUL IV- – Studiu de caz: Turismul cultural în Sibiu

4.1 Perspectivele dezvoltării turismului cultural în România- cadru general

În evoluția economiei mondiale de la acest început de mileniu, turismul ocupă un loc important, atât în comerțul internațional, cât si în economia natională a majorității statelor lumii. Prin contribuția sa la realizarea produsului mondial brut și la ocuparea forței de muncă, turismul se situează printre cele mai de seamă componente ale economiei mondiale. Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de a căror calitate depinde reușita acestei acțiuni, care se poate concretiza în creșterea cererii interne și internaționale pentru turism.

Ca și în alte domenii, conceptul de strategie este integrat conducerii previzionale a activității din turism, iar între strategiile la nivel macroeconomic, național și cele de la nivelul organizațiilor și al stațiunilor de turism există o strânsă interdependență.

Datorită potențialului turistic deosebit, țara noastră nu poate face excepție de la regulă și, înca din 1994, printr-un program Phare s-a realizat un „Plan strategic de dezvoltare a turismului în România”, care acordă importanța cuvenită turismului balnear, formă de turism cu un potențial de excepție și cu perspective, net superioare turismului clasic. Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unei destinații turistice pe plan internațional competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de care dispune România și care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic național.

OBIECTIVE GENERALE avute în vedere pentru dezvoltarea stategiei

• crearea unei oferte turistice diversificată și competitivă prin susținerea dezvoltării investițiilor interne și internaționale, care să conducă la creșterea volumului activității turistice respectiv, a circulației turistice;

• stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate permite creșterea încasărilor – în lei și valută – a contribuției sectorului turistic în PIB și a veniturilor nete ale populației precum și sporirea gradului de absorbție a forței de muncă;

• crearea condițiilor de integrare a turismului din România în tendințele de dezvoltare mondiale și europene.

OBIECTIVE SPECIFICE ale strategiei

• creșterea numărului de turiști străini cu 10% anual;

• sporirea contribuției turismului la formarea PIB, în perioada 2010-2013, la 6%;

• creșterea anuală a numărului de turiști români cu 5%;

• crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în perioada 2010-2013;

Practicile managementului și dezvoltarea turismului durabil sunt aplicabile tuturor formelor de turism în orice tip de destinație, incluzând turismul de masa precum și alte segmente turistice variate.

Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potențial de dezvoltare, neexploatat înca suficient și care poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât si a turiștilor (români și străini).

În acțiunea de modernizare și dezvoltare a produsului turistic românesc trebuie să se pună accent pe componența culturală alături de cea naturala (în cadrul valorificarii acestora), pe calitatea si funcționalitatea amenajărilor turistice și aplicarea standardelor europene în ceea ce privește calitatea serviciilor turistice si corelarea acesteia cu prețurile și tarifele impuse de prestatori, cu alte cuvinte este vorba de competitivitatea ofertei turistice.

În baza analizelor și studiilor efectuate există necesitatea să fie prioritizate următoarele sectoare:

• Turismul montan – schiul pe timp de iarnă și drumețiile în timpul verii

• Turismul cultural

• Turism rural – dezvoltarea traseelor și promovarea festivalurilor

• Turismul balnear

• Turism de afaceri și evenimente

„Ministerul nu dispune în prezent de o strategie clară bazată pe înțelegerea deplină și aprofundată a caracteristicilor și tendințelor pieței pentru marketingul României. O serie de studii de piață s-au derulat în anul 2006, dar rezultatele și concluziile nu au folosit până acum în formularea unei strategii sau a unui program coerent de marketing și promovare, pe baza unor categorii de piețe.”

Mixul activităților curente de marketing și promovare (de exemplu birourile din străinătate, participarea la târguri de turism, website, materiale promoționale, publicitate) nu este coordonat și nu este destinat realizării unor obiective strategice specifice. Aceste activități tind să fie desfășurate în stil ad hoc, dezordonat.

Ministerul nu stabilește direcții strategice nici pentru birourile sale din străinătate – în ceea ce privește poziția pe piață și obiectivele de segmentare – și nu acordă suficientă susținere pentru funcționarea acestora. Nu există un sistem de criterii pentru performanța birourilor din străinătate sau pentru evaluarea eficienței costurilor de funcționare a acestora.

Consumatorii de pe piețele turistice – sursă de turiști folosesc din ce în ce mai mult căutarea și rezervarea pe website conform cerințelor lor de călătorie. Funcționarea birourilor cu acces din stradă pentru promovarea destinației nu mai este deci un sistem rentabil din punct de vedere al costurilor, pentru pătrunderea pe piață și tot mai multe destinații renunță la el.

Reprezentarea României pe website –ul turismului este slabă: stilul și forma de prezentare a www.romaniatourism.com este aparent depășită, iar țara nu este la fel de bine reprezentată cum sunt ale țări concurente pe website – urile lor.

Programul amplu și de curând extins de participare la târgurile de turism din străinătate nu este urmărit sau evaluat în ceea ce privește rezultatul exprimat prin creșterea fluxului de turiști sau a veniturilor din turism pentru țară. Impactul și eficiența programului nu se cunosc.

„Există o expunere insuficientă a României și ofertei sale de produse turistice în media principalelor piețe – sursă de turiști, conducând la – în cel mai bun caz – o percepție neclară a țării ca o serioasă și originală destinație turistică. În consecință, tour operatorii nu constată o creștere rapidă a cererii pentru România din partea clienților fideli și nu acționează activ pentru introducerea unor noi programe în țară.”

Cunoașterea în profunzime a României și a ofertei sale de produse turistice este slabă în rândul tour operatorilor și personalului din agențiile de turism de pe principalele piețe – sursă de turiști. Acești angajați nu pot “vinde” o destinație despre care au, în cel mai bun caz, cunoștințe superficiale.

România nu are nici o imagine clară sau puternică pe piață, iar marca destinației transmite mesaje amestecate. “Simply surprising” se referă la faptul că vizitatorii au în mod specific experiențe în țară care le depășesc așteptările, dar nu menționează că surprizele pot să fie și neplăcute.

În prezent, instituția nu este privită favorabil ca organizație de marketing nici de sectorul privat al turismului, nici de administrațiile locale din țară. Fără să-și modifice structura, personalul și sistemele, nu va reuși să realizeze parteneriate de lucru apropiate și productive, necesare pentru stabilirea României ca destinație turistică majoră.

Principiile planurilor strategice de marketing obligă organizațiile regionale de turism să construiască sistemul de planificare în regiunea în care operează fără care deciziile lor sunt blocate

Sistemul informatic regional de marketing: organizația este obligată să ceară continuu informații despre mediul în schimbare, motivația turiștilor, condițiile de piață ale competitorilor mari. Se pot folosi surse diverse atâta timp cât datele sunt curente, la timp și utilizabile, ceea ce implică organizarea unui sistem informatic special. Cum obținerea informației este costisitoare dar și dificil de obținut e nevoie să se clarifice modul conceptual și operațional de acțiune ca să fie clar atât pentru organizație dar și pentru operatorii din turismul local.

Specialiștii Organizației Mondiale a Turismului afirmă, că aproape nici o activitate din lume ,,nu are nevoie de o promovare mai activă, mai ingenioasă și mai agresivă ca turismul’’, acest lucru se explică datorită faptului că industria ospitalității se adresează aproape unui miliard de beneficiari, care trebuie să afle totul și la timp despre oferta sa. Explicabil, deci de ce în țările ,,importatoare’’ de turiști (Spania, Franța, Italia, Austria, Elveția) se cheltuiesc sute de milioane de $ pentru promovare. Țările foste socialiste din jur (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia) s-au confruntat și se confruntă, ca și România, cu insuficiența fondurilor de promovare acordate de la buget. Dar toate au găsit soluții, inclusiv prin crearea unor holding-uri specializate în domeniul promovării. România are la dispoziție un fond net inferior bugetelor de promovare care stau la dispoziția principalelor țări concurente: Bulgaria-10 milioane euro, Polonia-11,2 milioane euro, Ungaria-28 milioane euro, Turcia-74 milioane euro (această sumă este cea pusă de stat la dispoziție; sectorul privat mai are încă 85 milioane euro iar Cehia cu 8,2 milioane euro, în timp ce România 2,6 milioane euro).

Acest fond de promovare a turismului românesc, trebuie cheltuit extraordinar de judicios și numai pe baza unor studii de piață foarte bine documentate pentru a se înscrie în competiție cu o ofertă bine particularizată. Dacă luăm în considerare situația de pe piața turistică autohtonă, remarcăm faptul că materialele promoționale românești sunt adesea contra cost și în număr redus, pe când cele străine sunt foarte diversificate, în cantități mari și se oferă în mod gratuit potențialilor clienți. Agențiile de turism trebuie să prezinte clienților o ofertă profesionistă, cât mai riguroasă. Nici un detaliu nu poate fi lăsat la întâmplare: puncte de atracție, trasee turistice, excursii, seri cu specific, restaurante, mod de plată, ticketing, telefoane, transport.

“Programul de divertisment este punctul la care se împotmolește promovarea turismului românesc. În sezonul estival, agenda evenimentelor ce se desfășoară pe litoral nu este promovată la timp către agențiile de turism. Astfel de date stabilite cu mult timp înainte și valabile pentru tot anul în curs se găsesc doar pe site-urile stațiunilor din străinătate. În România cei care solicită relații despre programul de vacanță pe litoralul nostru nu obțin decât date generale, întrebate, agențiile de turism cer relații centrului de informare turistică Infolitoral din Constanța care nu are răspunsuri. Considerăm că cea mai bună, activă și penetrantă publicitate este făcută de însuși consumatorul de servicii, de turistul pe deplin satisfăcut de calitatea ridicată a circuitului sau sejurului, de varietatea bogată a ofertelor, de diversitatea nuanțată sau personalizată a serviciilor cât și de comportamentul corect și ținuta ireproșabilă a personalului prestator de servicii.”

“Strategia de promovare la nivel național este elaborată și aplicată, în principal, de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, având ca obiectiv central promovarea produselor turistice românești atât pe piața internă, cât și pe piețele externe, prin activități specifice birourilor de promovare și informare turistică din țară și străinătate.

Programul Național de Marketing și Promovare elaborat și aplicat anual de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului urmărește promovarea României ca destinație de vacanțe și călătorii pe piața turistică internă și internațională. Acest program vizează realizarea următoarelor obiective specifice: îmbunătățirea imaginii produsului turistic românesc pe piețele externe; stimularea parteneriatului dintre sectorul public și privat și conștientizarea rolului și importanței turismului în economia națională; recâștigarea piețelor turistice externe, partenere tradiționale înainte de 1989 și câștigarea altora noi; stimularea cererii turistice interne și internaționale pentru vacanțe și călătorii în România și, implicit, creșterea numărului de turiști care vizitează România.”

Realizarea de materiale de informare și promovare turistică, și anume:

a) în domeniul tipăriturilor: retipărirea de titluri de prospecte pentru promovarea turistică pe piețele externe și pe piața internă; tipărirea de noi titluri de prospecte în sprijinul promovării turistice;

b) în domeniul materialelor destinate promovării și informării prin mijloace audiovizuale: realizarea de filme pentru oferta turistică generală și pe segmente de piață, în funcție de varietatea produselor turistice românești; realizarea de casete audio-video, cd-rom, spoturi TV de prezentare a anumitor produse turistice; seturi de diapozitive, postere și panouri cu fotografii color;

c) realizarea de obiecte de reclamă/amintiri/protocol specifice; alte acțiuni pentru susținerea și promovarea ofertei turistice (concursuri cu premii, comisioane pentru agenții, coparticipări la evenimente speciale, actualizarea bazei de date turistice și alte acțiuni);

“Obiectivele și orientările strategice privind promovarea pe piața internă a produsului turistic românesc, implementate prin Programul Național de Marketing și Promovare vizează acțiuni cu adresabilitate la nivelul profesioniștilor din turism și/sau al potențialilor turiști.

O condiție sine qua non a elaborării și implementării Programului Național de Marketing și Promovare o reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial – între organe ale administrației centrale și locale de stat, agenți economici, asociații și organizații profesionale, cu statut propriu de organizare și funcționare.”

În cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului activează Direcția Generală de Promovare Turistică și Marketing care asigură realizarea activității de marketing și promovare a produselor turistice din România, de reprezentare și informare turistică în țară și în străinătate, în conformitate cu politica națională în domeniul turismului și strategia Ministerului

Direcția Generală de Promovare Turistică și Marketing are în subordine următoarele compartimente: compartimentul de realizare materiale de promovare și informare, compartimentul de marketing, compartimentul de promovare și coordonare birouri din străinătate.

In afara ministerului de resort, la realizarea promovării produselor turistice românești își aduc contribuția și Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România, Asociația Națională a Hotelierilor din România, Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural, Asociația Cabanierilor din România, S.N.C.F.R., companiile aeriene (Tarom, Romavia).

Rolul conceperii și punerii în practică a strategiei de promovare la nivel zonal revine asociațiilor de promovare regionale.

La nivel micro, fiecare agent economic din industria ospitalității își stabilește în mod individual propriile politici de promovare a ofertei turistice. Strategia turistică a României trebuie să se bazeze pe promovarea orașelor culturale, a turismului balnear și a celui rural. Pe lângă orașele turistice, România trebuie să se orienteze spre promovarea turismului balnear și a ecoturismului. „Litoralul nu este o prioritate, pentru că aici, daca este vreme buna, atunci vor fi și turiști. Pentru noi este important să avem orase turistice, pentru a se dezvolta si turismul de business, iar stațiunile balneare și eco-turismul trebuie valorificate. Așa cum este trendul pe piața internațională, România poate fi competitivă cu o alta formă de turism, precum Delta Dunării, turismul cultural, turismul balnear și circuite de turism combinate. Deocamdată, Sibiul este singurul oraș turistic al României, dar în 3-4 ani Brașovul, Clujul sau Timișoara ar putea deveni și ele orașe turistice. "Ceea ce face din Sibiu un oraș turistic este faptul că aici nu întâlnim un haos imobiliar, este curat, iar centrul istoric a fost renovat”

4.2 Circuit turistic cultural în Sibiu- Analiza Swot a județului Sibiu din punct de vedere turistic

Punctele tari ale județului Sibiu ca punct de atracție turistică

Istoria bogată a orașului a stat la baza creării unui adevărat patrimoniu cultural și arhitectural, ce a devenit motorul pentru dezvoltarea turismului în Sibiu. Patrimoniul cultural este pus în valoare prin aspectul Orașului Vechi (centrul istoric), cu câteva puncte de atracție majore (de exemplu, Turnul Sfatului, Turnul Scărilor, Biserica Evanghelică, Palatul Brukenthal, Casa Generalilor, Casa Haller, Casa Albastră, Casa Lutsch, Primăria, Casa parohială romano-catolică, Biserica Azilului, Biserica Franciscană, Biserica Catolică, Catedrala Ortodoxă, Biserica Reformată, Biserica Ursuline), dar și prin Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra (muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului). Sibiu beneficiază și de poziționare privilegiată în imediata apropiere a munților (Păltiniș și Bâlea Lac – ambele zone de schi – se află la 32 și respectiv 65 km), dar și la confluența unor importante zone etno-folclorice precum Mărginimea Sibiului, Țara Oltului și Valea Hârtibaciului.

Sibiu reprezintă principalul punct de atracție al județului – un conglomerat individualizat de obiective turistice, cu rezonanță în turismul național și chiar internațional

Din punct de vedere al managementului promovării turistice, este mai eficient ca municipiul Sibiu să nu înglobeze și alte zone adiacente, având în vedere dificultatea convergenței strategiilor și a armonizării dimensiunilor bugetelor.

Sibiu reprezintă cel mai important punct de concentrare a ofertei turistice și principalul pilon pe baza căruia se poate construi dezvoltarea turismului

Sibiu reprezintă mediul urban și prin urmare se deosebește fundamental de tot ceea ce înseamnă rural sau tradițional etno-folcloric

Sibiu concentrează o parte semnificativă a populației și a produsului intern brut al județului, fiind principalul motor economic al acestuia

Principalul tip de turism este cel cultural (vizitarea obiectivelor arhitecturale din centrul istoric, a muzeelor și a monumentelor.

Principalele atracții sunt: ansamblu arhitectural Piața Mare, Biserica Evanghelică, Palatul Brukenthal, CNM Astra.

Punctele slabe ale judetului Sibiu ca punct de atracție turistică

Inexistența unei centuri ocolitoare a orașului pentru devierea traficului de tranzit

Serviciile de alimentație publică din Sibiu nu sunt percepute a fi de o calitate deosebită

Percepția generală de destinație relativ scumpă în turismul intern

Inexistența unei săli de congrese care să permită organizarea de evenimente „de business” de mare anvergură

Pe aeroportul din Sibiu activează puține companii low-cost, iar numărul legăturilor directe cu Europa este relativ redus.

Oportunități (avantaje) de dezvoltare a turismului în Sibiu

Certificarea drept monument UNESCO a centrului istoric al orașului

Diversificarea serviciilor de divertisment puse la dispoziția turiștilor

Colaborarea muzeelor cu agenții de turism pentru includerea acestora în circuite de specialitate

CNM Astra oferă premisele realizării unei multitudini de activități în incinta complexului, destinate unor categorii variate de turiști

Dezvoltarea turismul de evenimente prin creșterea notorietății și atractivității festivalurilor repetitive, cu întindere pe mai multe zile (Festivalul de Teatru, Artmania)

Implementarea acelor elemente din noul P.U.G. al municipiului care pot stimula dezvoltarea anumitor tipuri de turism (de exemplu, centrul de congrese, conferințe și spectacole, centrul de târguri și expoziții, etc.)

Îmbunătățirea transportului public dinspre gară și aeroport către Pădurea Dumbrava și CNM Astra.

Riscuri (Amenințări) în dezvoltarea turismului în municipiul Sibiu

Relativ puține cooperării cu alte centre urbane ale județului

Amânări / întârzieri în realizarea centurii ocolitoare

Renunțarea cvasi-completă la specificul gastronomic în restaurante

Deteriorarea unor clădiri / monumente cu valoare istorică.

Deteriorarea cadrului natural al orașului (posibila conversie a unor spații verzi în teren pentru construcții.

Imaginea nefavorabilă a României în străinătate, prejudecățile care încă mai persistă

Riscurile constau în principal în sistarea cererii turistice

Dacă ofertele turistice pretind o calitate pe care nu o posedă încă, turiști dezamăgiți pot face reclamă negativă și astfel imaginea regiunii se va deteriora.

Utilizarea ineficientă a unor fonduri destinate dezvoltării turismului local.

Scopuri și obiective privind dezvoltarea turismului în județul Sibiu

I. Viziune: Turismul – motor al dezvoltării locale și pol al integrării europene.

II. Misiune: Țelul este ca vizitatorii să se simtă bine în Sibiu, iar localnicii să se identifice cu orașul lor.

III. Scopuri:

– Promovarea prin turism a municipiului Sibiu;

– Dezvoltarea economică a municipiului Sibiu, prin dezvoltarea sectorului turistic;

– Ridicarea nivelului de trai în municipiul Sibiu prin dezvoltarea turismului local;

– Crearea de noi locuri de muncă;

– Îmbunătățirea condițiilor de viață, prin îmbunătățirea serviciilor legate de turism, ameliorarea calității mediului, înfrumusețarea orașului, oferirea unor noi posibilități de agrement și refacere pentru locuitorii municipiului Sibiu și pentru turiști.

IV. Obiective strategice avute in vedere pentru dezvoltarea turismului

Impulsionarea traseelor turistice prin oraș (pentru a avea de câștigat cât mai multe din obiectivele de mai mică anvergură de pe urma notorietății celor mari)

Acoperirea cererii de suveniruri de calitate

Realizarea unei promovări mai intense și extinse a evenimentelor majore ce se desfășoară în Sibiu

Crearea de produse turistice integrate, care să includă pe lângă atracțiile din Sibiu și alte puncte de interes turistic din județ

Dezvoltarea unui plan general de reabilitare a clădirilor

Dezvoltarea serviciilor de ghidaj turistic profesionist

Diversificarea și creșterea calitativă a serviciilor turistice

Dinamizarea circulației turiștilor, creșterea numărului de turiști și a veniturilor directe și indirecte;

Dezvoltarea diferitelor forme de turism, cu accent pe: (a se vedea Anexa 3 și 4)

– turismul de afaceri;

– turismul cultural-academic, istoric, religios;

– alte forme de turism (turismul de agrement, turismul ecologic și agroturismul, turismul sportiv, turismul de tranzit, turismul extrem etc.)

În turism montan: dezvoltarea turistică a masivelor muntoase; construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea pârtiilor de schi;construcția, mod ernizarea și semnalizarea cabanelor de creastă; construcția, modernizarea și semnalizarea refugiilor montane; marcarea, semnalizarea și întreținerea traseelor de drumeție.

În turism balnear: construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea stațiunilor balneare.

În turism rural: conservarea tradițiilor și a produselor tradiționale locale (agricole, artizanale, etc); protecția și conservarea arhitecturii specifice mediului rural; conservarea meseriilor tradiționale; valorizarea materiilor prime locale (lemn, sare, gheață, etc); dezvoltarea micro-cazărilor în zonele rurale (în satele tradiționale românești, în satele cu specific săsesc, în zonele cu potențial silvic și cinegetic, etc); dezvoltarea și semnalizarea activităților de descoperire și interpretare a patrimoniului natural, cultural și uman rural; modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea serviciilor conexe în mediul rural (dispensare, farmacii, ateliere pentru reparații, etc).

În ecoturism: dezvoltarea infrastructurii turistice a parcurilor naturale, a ariilor protejate și a celorlalte zone naturale.

În turism sportiv: construcția, modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea bazelor sportive; construcția, modernizarea și semnalizarea pistelor pentru cicloturism; dezvoltarea sporturilor pe luciurile de apă; modernizarea, dezvoltarea și semnalizarea centrelor de închiriere a materialului sportiv; susținerea cluburilor sportive.

În turism urban: protecția și conservarea centrelor orașelor și a arhitecturii specifice; modenizarea și întreținerea spațiilor verzi.

În turism de conferință: modernizarea și dezvoltarea sălilor de conferințe.

În turism de afaceri : dezvoltarea de servicii (agrement, shopping).

În turism istoric și cultural: restaurarea și semnalizarea monumentelor istorice, etnografice și cultural-artistice de importanță turistică.

În turism de evenimente: dezvoltarea infrastructurii turistice necesare pentru desfășurarea de evenimente cu importanță turistică.

În baza unor cercetări de piață recente realizate la nivel european (februarie 2009), principalele tendințe în țările membre ale Uniunii Europene în privința turismului în anul 2008 indică anumite modificări ale comportamentului de achiziție și consum al serviciilor turistice (în principal cauzate de adâncirea crizei economice) în raport cu 2007, când acesta a fost doar ușor influențat de începutul recesiunii economice globale.

Tendința cu probabil cel mai mare impact este diminuarea sau anularea bugetelor alocate vacanțelor; diminuarea bugetelor de concediu are drept consecințe alegerea unei destinații interne în defavoarea uneia externe, tendința de a renunța la cea de-a doua vacanță (preponderent la cea de iarnă), diminuarea sejurului, reducerea bugetului de cumpărături sau călătoria în extra-sezon, etc. Totuși, preferințele turiștilor în alegerea pachetelor turistice se îndreaptă către un raport calitate-preț mai bun, mai degrabă decât asupra unui preț scăzut sau „celui mai mic preț”. Alte elemente importante în alegerea unei destinații sunt siguranța, calitatea serviciilor și mediul înconjurător.

Principalele elemente motivaționale pentru a merge în vacanță le reprezintă odihna și recreerea, soarele / plaja și vizitarea prietenilor și a rudelor. Într-o măsură mai mică, interesele majore ale turiștilor includ vizitarea orașelor, atracțiile culturale / ecumenice și natura. Aceste ultime trei nuclee de motivație sunt mai puternice pentru publicul din Slovenia, Danemarca și Lituania, iar din perspectiva segmentelor de vârstă, pentru persoanele de vârsta a treia.

Destinațiile cele mai populare în turismul extern sunt Spania, Italia, Franța și Grecia. Împărțirea destinațiilor preferate de turiști în „tradiționale” și „non-convenționale” indică Suedia, Danemarca și Irlanda, urmate de Slovenia și Germania, drept principalele țări emitente de turiști ce preferă zone non-conveționale. Principala motivație a turiștilor care preferă destinații non-convenționale este înțelegerea specificului local și observarea pitorescului. Principalele beneficii așteptate de către acești turiști sunt: înțelegerea culturii locale (stil de viață, tradiții), raportul calitate-preț mai bun, prețurile mai mici. În general, persoanele care preferă acest tip de destinație planifică perioade mai îndelungate de ședere.

Principalele surse de informare pe baza cărora este fundamentată planificarea vacanței sunt recomandările prietenilor și colegilor, internetul, experiența personală, iar abia apoi agențiile de turism. Cei care aleg destinații de vacanță non-convenționale utilizează internetul drept sursă de informare într-o proporție mai ridicată decât cei care aleg destinații consacrate. Cele mai importante considerente în alegerea unei destinații sunt mediul ambiant (atractivitatea generală a zonei), patrimoniul cultural, divertismentul și gastronomia.

În ceea ce privește modalitatea de organizare a vacanței, se pare că majoritatea turiștilor (mai mult de jumătate) preferă să se ocupe singuri, în timp ce doar un sfert au utilizat serviciile unei agenții de turism sau au optat pentru o ofertă all-inclusive cu rezervare prin internet. Opțiunea de a organiza pe cont propriu vacanța se observă în mai mare măsură în segmentul de populație cu venituri și educație peste medie. Principalele două modalități de transport utilizate sunt automobilul / motocicleta, respectiv avionul.

Județul Sibiu a reușit să se remarce ca destinație turistică de top în România atât pentru turiștii români (alături de zone precum litoralul, Bucovina, Maramureș, Valea Prahovei sau Bran-Moeciu), cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale, dar nu numai). Oferta turistică bine conturată alături de serviciile de bună calitate (ambele judecate prin prisma nivelului turismului românesc) și mai ales promovarea susținută sunt premisele pe care se bazează succesul actual și viitor al planurilor de dezvoltare turistică a județului.

Evoluția crescătoare a numărului de turiști (conform INS, numărul de turiști în județ a crescut în 2008 față 2006 cu aproape 15%;) și a numărului spațiilor de primire turistică din județ indică o creștere consistentă a contribuției turismului la PIB-ul județului.

Principalele probleme care afectează dezvoltarea turismului în județ rămân numărul destul de important de unități de cazare care nu sunt clasificate după normele Ministerului Turismului, insuficienta pregătire a personalului din turism (la nivel de management al activității turistice în special în mediul rural, în alimentație publică, la nivelul ghidaj profesional) și neexploatarea adecvată a unor resurse turistice cu potențial.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Perspectivele Dezvoltarii Turismului Cultural în România, Studiu de Caz Sibiu (ID: 144132)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Perspectivele Dezvoltarii Turismului Cultural în România, Studiu de Caz Sibiu

Copyright Notice

Metodologie Si Informatie Privind Controlul Financiar AL Cheltuielilor Si Veniturilor

Metode Si Strategii de Imbunatatire a Managementului Conflictului

Externalizarea Activitatilor LA S.c. Ispal S.r.l. Iasi

Managementul Calitatii In Educatie

Impactul Turismului Asupra Culturii Si Comunitatii Locale Orasul Brosteni

Analiza Campaniei Publicitare A Companiei S.r.l „aridon”

Copyright Notice

Similar Posts