Perspectivele Dezvoltarii Turismului Balnear In Romania
Perspectivele dezvoltării turismului balnear în România
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – Considerații generale privind turismul balnear
1.1. Turismul balnear – aspecte teoretice
1.2. Particularități ale turismului balnear
1.3. Factorii naturali de cură
CAPITOLUL 2 – Experiența internațională și națională privind turismul
balnear
2.1. Turismul balnear mondial – destinații turistice
2.2. Turismul balnear în România
CAPITOLUL III – Dezvoltarea turismului balnear în stațiunea Pucioasa
3.1. Potențialul natural și antropic
3.2. Analiza echipamentelor și circulației turistice
3.3. Direcții de valorificare a potențialului turistic balnear
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Turismul pentru tratament sau cură balneomedicală este o formă specifică a turismului de (sejur) odihnă, practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneare pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli.
România este una din țările cu cele mai bogate și mai variate resurse turistice și un important potențial economico-social. Turismul reprezintă unul din sectoarele capabile să asigure o dezvoltare economică semnificativă. În condițiile în care România dispune de un potențial balnear de excepție, caracterizat nu numai prin faptul că deține o treime din apele minerale existente în Europa, dar și prin cea mai mare diversitate de factori naturali de cură între care unii cu valoare de unicat sau puțin răspândiți în Europa, poate deveni un pilon de bază al turismului românesc.
Aceasta presupune însă un proces profund, o restructurare a turismului românesc, o regândire a acestuia pornind de la cerințele pieței interne și internaționale, de la cerințele pe care le au consumatorii acestui turism și creând un turism balnear de calitate. Pentru aceasta se impune stabilirea unor direcții clare de valorificare a potențialului turistic precum și aplicarea, în cadrul acestora, a unor măsuri, soluții bine etapizate și științific fundamentate în toate subsistemele turistice.
Lucrarea de față este structurată în 3 capitole și încearcă să cuprindă aspectele cele mai importante ale turismului balnear românesc. În primul capitol am prezentat aspecte teoretice cu referire la turismul balnear. În al 2-lea capitol am realizat în prima parte o scurtă prezentare a stațiunilor balneare la nivel internațional, urmând ca în a doua parte să se pune în evidență aspecte cu privire la turismul balnear din România, prin analizarea structurilor de primire – cazare turistică din stațiunile balneare ale României și evoluția acestora pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2004-2008, cât și a circulației turistice în stațiunile balneare, prezentând principalele fluxuri turistice în funcție de numărul turiștilor cazați, numărul înnoptărilor în unitățile turistice cu profil balnear și evoluția duratei sejurului. Ultimul capitol constă în prezentarea unei stațiuni balneare, respectiv stațiunea Pucioasa, conturând posibilele direcții de valorificare a turismului balnear în cadrul acesteia.
CAPITOLUL 1
Considerații generale privind turismul balnear
Turismul este astăzi una din cele mai dinamice ramuri economice din lume. Este un lucru pe care l-au înteles deja organizațiile de turism, guvernele, asociațiile profesionale și chiar turiștii înșiși. Volumul crescând și complexitatea de oferte turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor și turismului, ceea ce justifică importanța dată acestei componente a sectorului terțiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adânci implicații sociale, culturale, politice și economice.
1.1. Turismul balnear – aspecte teoretice
Dezvoltarea economică și evoluția condițiilor de viață ale omului modern aduc, pe lângă beneficiile cunoscute, și unele aspecte negative cum ar fi: creșterea poluării, ce are consecințe semnificative asupra sănătății organismului uman, intensificarea muncii ( mai ales intelectuale) și a stresului, dezechilibrele alimentare cantitative și calitative. Toți acești factori îl determină pe om, în calitatea sa de turist să aleagă ca destinație de vacanță stațiunile balneare, cu scopul de a-și îmbunătăți starea fizică și psihică.
Datorită evoluției spectaculoase, dar și a complexității dobândite, noțiunea de turism balnear a cunoscut, de-a lungul timpului diferite abordări conceptuale. Astfel specialiștii Institutului de Cercetare pentru Turism prezintă această formă de turism astfel: “turismul balnear reprezintă un mijloc și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali ( apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele )”
Turismul de îngrijire a sănătății își are originile în timpurile antice, când oamenii cunoșteau și exploatau proprietățile curative ale apelor minerale și termale, ale curei heliomarine, ale nămolului, ș.a. Este considerat cel mai vechi tip de turism, despre care au fost găsite dovezi la Herculaneum (Băile Herculane), Germisare (Geoargiu Băi), Pamukkale. Deși este o formă de turism ce se adresează tuturor categoriilor de turiști se observă prezența unui număr mai mare în cazul turiștilor mai învârstă ce sunt adeseori însoțiți de copii.
O altă definiție a turismului balnear prezintă această formă de turism ca fiind: “modalitatea prin care se asigură necesarul de ape minerale și termale pentru a fi băute sau folosite la băi.”
În țara noastră turismul balnear are accepțiunea efectuării unor cure de prevenire a unor boli sau pentru îngrijirea sănătății, spre deosebire de unele țări ale Uniunii Europene, precum Franța, Italia și Spania, unde turismul balnear este considerat turism de litoral, fără ca acesta să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori terapeutici ai litoralului, acest tip de cură fiind cunoscut sub denumirea de talasoterapie. Pentru turismul balnear, în țările menționate mai sus, se folosește conceptul de termalism. Termalismul, sau crenoterapia reprezintă utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă. În România, termenul de termalism este cunoscut ca fiind “ansamblul activităților legate de valorificarea și utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiștii aflați într-o stațiune termală.”
Și noțiunea de balneoterapie are diferite accepțiuni conform literaturilor de specialitate din diferite țări. Astfel în timp ce în țara noastră, balneoterapia semnifică utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente, în Franța reprezintă utilizarea apei curente ( nu a celei minerale, termale sau de mare ) în scopuri terapeutice. Alături de aceste concepte mai întâlnim și alte noțiuni, precum: climatoterapia și balneoclimatoterapia.
Climatoterapia semnifică folosirea acțiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic și curativ. Aceasta are efecte asupra creșterii rezistenței organismului la infecții și stres, în tratarea astmului bronșic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor, afecțiuni endocrine.
Cel mai cuprinzător concept este cel al balneoclimatoterapiei ce presupune folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii naturali ( ape minerale, lacuri sărate, saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje ) ai unei stațiuni sau a unei localități balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală.
Dezvoltarea turismului a depins semnificativ de cercetările întreprinse în cadrul balneologiei. Aceasta reprezintă știința ce se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice etc.
O nouă abordare a turismului balnear constă în apariția noțiunii de turism de sănătate. Turismul de sănătate se află la granița dintre îngrijirea sănătății și loisir, fiind considerat un produs destinat îngrijirii sănătății ce depășește conceptul de boală și urmărește crearea acelei “stări de bine” a populației, a cărei evoluție este influențată atât de factori socio-demografici, precum: urbanizarea, dezvoltarea sectoarelor sociale, feminizarea populației active, cât și de factori socio-economici.
O altă definiție pentru turismul de sănătate este următoarea: “Timpul liber petrecut departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea stării de sănătate”.
Turismul pentru sănătate mai este considerat ca fiind: “Timpul liber, activitățile recreative și educaționale petrecute la distanță de locul de muncă și de casă, acel produs turistic și servicii destinate să ajute și sa permită clienților să-și amelioreze și să-și mențină sănătatea și bunăstarea lor”
Turismul balnear este considerat ca fiind o formă de turism ce necesită o infrastructură specializată și dotări speciale, un personal calificat și prezența obligatorie a unor elemente de potențial balnear (ape minerale și/sau termale, mofete, nămoluri, aerosoli, saline, etc.).
Stațiunea balneară este o localitate sau parte a unei localități ce dispune de factori naturali de cură și ambientali recunoscuți științific, beneficiind totodată de structurile, mijloacele și dotările necesare realizării produselor de tip balnear.
O altă definiție prezintă stațiunea balneară ca fiind acea localitate “ce dispune de instalații pentru tratamentul balnear și în care resursele naturale existente sunt utilizate pentru vindecarea unor boli.”
La baza oricărei stațiuni balneare stau următoarele componente:
natura zăcământului de resurse umane;
infrastructura tehnică de exploatare a acestor resurse;
populația existentă la nivelul țării, sau turiștii străini ce suferă de afecțiuni tratabile în stațiune;
prevederile medicale privind cantitatea și calitatea factorilor terapeutici utilizați în tratarea deferitelor afecțiuni;
nomele administrative și legislative de extragere și exploatare balneară a factorilor de cură în vederea utilizării pe termen lung a zăcămintelor.
O stațiune balneară cuprinde resurse naturale semnificative, resurse financiare, materiale, instalații tehnice, dotări și amenajări, utilizate pentru atingerea scopului lor, acela de a asigura un tratament balnear complex cu caracter profilactic, curativ sau reparator. Stațiunile balneare exprimă cel mai bine interacțiunea medicină-turism, în domeniul utilizării factorilor terapeutici.
1.2. Particularități ale turismului balnear
Turismul balnear reprezintă o formă specifică a turismului ce a cunoscut, mai ales în ultima perioadă, o amplă dezvoltare, caracterizându-se printr-o serie de particularități datorită complexității activității sale.
O caracteristică importantă a turismului balnear, ce îl diferențiază de celelalte forme de turism, constă în motivația călătoriei, și anume îngrijirea sănătății, tratamentele, ce se realizează zilnic, conform unui program bine stabilit. Datorită motivației specifice turismul balnear se caracterizează prin prezența unor sejururi de durată mare, care potrivit recomandărilor medicilor sunt multiplu de 7 zile, putând ajunge și până la 18-21 de zile.
Dintre multitudinea de forme de turism, turismul balnear este cel mai valoros, datorită faptului că reușește să valorifice resursele naturale dar și factorii naturali de cură prezenți într-o țară. Turismul balnear se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate ceea ce îi oferă un alt avantaj, respectiv lipsa unor concentrări sezoniere semnificative.
Datorită amenajărilor existente în turismul balnear, se poate practica pe tot parcursul anului, polarizând, în general, persoanele vârstnice, dar și adulte, numărul acestora fiind mai redus, condiționat de capacitatea de cazare și posibilitățile de tratament ale stațiunilor.
În stațiunile balneare vin, de regulă, cei cu venituri medii și mici, iar curanții se caracterizează printr-o mare fidelitate, dispun de timp liber și au o durată a sejurului prelungită.
Posibilitatea realizării curei balneare pe tot timpul anului, dar și durata mare a sejurului au dus la dezvoltarea stațiuniloun alt avantaj, respectiv lipsa unor concentrări sezoniere semnificative.
Datorită amenajărilor existente în turismul balnear, se poate practica pe tot parcursul anului, polarizând, în general, persoanele vârstnice, dar și adulte, numărul acestora fiind mai redus, condiționat de capacitatea de cazare și posibilitățile de tratament ale stațiunilor.
În stațiunile balneare vin, de regulă, cei cu venituri medii și mici, iar curanții se caracterizează printr-o mare fidelitate, dispun de timp liber și au o durată a sejurului prelungită.
Posibilitatea realizării curei balneare pe tot timpul anului, dar și durata mare a sejurului au dus la dezvoltarea stațiunilor balneare. În prezent specialiștii apreciază că aproximativ 60% din stațiunile balneare au devenit orașe, în adevăratul sens al cuvântului, asigurarea echilibrului între funcțiile urbane și turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare e teritoriului.
Altă particularitate a turismului balnear constă în larga răspândire teritorială a factorilor naturali, ceea ce face posibilă practicarea acestei forme de turism în orice zonă, fiecare beneficiind de diferiți factori naturali, astfel in zona montană întâlnim ape minerale, bioclimatul, uneori gaze terapeutice, în zona de deal și podiș sunt prezente apele minerale, bioclimatul salin, nămolurile terapeutice, iar în zona de litoral întâlnim bioclimatul marin, nămolurile terapeutice, marea, soarele, nisipul și ionizarea.
Desfășurarea în bune condiții a activității turismului balnear presupune existența unei baze materiale specifice, cu tehnică medicală, pavilioane, policlinici balneare, instalații diverse și prezența unor cadre medicale de specialitate.
Oferta turismului balnear are ca tendință accentul tot mai puternic pe calitatea serviciilor oferite, ceea ce poate duce la creșterea fidelității clienților. Dacă, după cum arată anumite studii, dacă se reușește creșterea fidelității clienților cu 2%, impactul asupra profiturilor este același ca și în cazul reducerii costurilor cu 10%.
1.3. Factorii naturali de cură
Tratamentul balnear se bazează pe o serie de factori naturali, utilizați, prin diferite tehnici, în cura balneară, numindu-se generic “factori naturali de cură”. Decenii de-a rândul principala condiție a amenajării stațiunilor balneare într-o anumită locație a fost existența resurselor naturale terapeutice, însă, mai recent s-a observat tendința dezvoltării acestor stațiuni și în locații ce nu dispuneau de resurse terapeutice, acestea fiind “importate” sau înlocuite prin alte tehnici de cură. Putem spune deci că întâlnim două tipuri de stațiuni balneare:
localizate lângă sursa de factori naturali de cură;
create “artificial”, fără resurse terapeutice, bazate mai ales pe tratamente de întreținere, pe bază de plante, nămoluri etc.
Diversitatea factorilor naturali de cură face necesară clasificarea lor, cel mai adesea vorbindu-se despre două categorii și anume substanțe minerale terapeutice și factori climatici; în cadrul acestor categorii, se pot identifica mai multe tipuri de factori naturali de cură, astfel:
Apele minerale și termominerale – reprezintă principalul factor natural de cură, valorificat în stațiunile balneare; ele apar fie din dizolvarea masivă a sărurilor din masivele de sare sau din diverse orizonturi sau depozite cuaternare, fie prin spălarea, în drumul apelor spre suprafața terestră, a unor roci cu mineralizații diferite. Pentru a fi considerată minerală, o apă, conform definiției internaționale, trebuie să conțină cel puțin 1g de săruri minerale dizolvate la un litru de apă, elemente chimice sau gaze cu acțiune farmaco-dinamică sau să aibă la izvor o temperatură de minimum +20°C și să posede o acțiune curativă științific recunoscută. Un interes aparte îl reprezintă apele termale (ape calde) sau termominerale (izvoare calde mineralizate). Aceste tipuri de ape se folosesc în cura internă sau externă, pentru tratarea diferitelor afecțiuni, dar și în scop recreativ (ștranduri, piscine). Tot în categoria apelor termale subterane pot fi incluse și gheizerele, izvoare fierbinți, intermitente, ce ajung, datorită unei presiuni interne ridicate, la înălțimi variate. Chiar dacă nu sunt neapărat valorificate prin turismul balnear, aceste izvoare prezintă un interes turistic deosebit.
Apele minerale și termominerale se pot clasifica după anumite criterii, acestea diferind de la o țară la alta, astfel: în Franța și Italia, de exemplu, se clasifică după calitățile lor terapeutice, iar în altele, precum Rusia, Germania sau România, se clasifică după calitățile lor fizico-chimice. După acest ultim criteriu, apele minerale pot fi:
în funcție de caracteristicile termice: ape hipotermale (20-36°C), mezotermale (36-42°C) și hipertermale (peste 42°C);
în funcție de caracteristicile osmolare: ape hipotone, izotone și hipertone, clasificarea având ca reper presiunea osmotică a sângelui;
în funcție de caracteristicile chimice:
apele oligominerale conțin sub 1g/litru mineralizare totală și sub 1g/litru bioxid de carbon; pot fi termale sau reci, folosite în cura externă sau în cura internă.
apele minerale carbogazoase conțin 1g/litru bioxid de carbon ți pot avea mineralizații diferite (clorurate, sodice, sulfatate, feruginoase etc.); se folosesc ca apă de masă sau în cura internă.
apele minerale alcaline au o concentrație de peste 1g/litru bicarbonat de sodiu și se folosesc în cura internă; se găsesc asemenea ape cu caracter mixt-carbogazos (calcice, magnezice, feruginoase) sau în combinație cu clorura de sodiu.
apele minerale alcalino-feroase, cu peste 1g/litru substanțe dizolvate, în care predomină monoxidul de carbon alături de calciu și magneziu.
apele minerale feruginoase conțin peste 10g/litru fier, folosindu-se în cura internă.
apele minerale arsenicale sunt cele care conțin cel puțin 0,7mg ion arsen/litru și, de obicei, și fier, fiind folosite în cura internă.
apele minerale cloruro-sodice cu peste 1g/litru clorură de sodiu, fiind folosite atât în cură internă cât și externă.
apele minerale iodurate conțin peste 1g/litru iod, fiind folosite în cură internă și externă.
apele minerale sulfuroase au o concentrație de sulf de peste 1g/litru și se folosesc în cura externă.
apele minerale sulfatate conțin sulf în forma sa oxidată, alături de sodium, calciu sau magneziu, fiind indicate în curele interne.
apele minerale radioactive prezintă o concentrație de minimum 10ֿ7 mg/litru sare de uraniu.
Apele minerale au o valorificare balneară complexă, fiind folosite ca inhalații sau aerosoli în cura internă, sau în cura externă prin băi ori prin extragere de săruri.
Lacurile terapeutice sunt importante surse naturale în cura balneară; prin calitatea apelor pe care le conțin, dar și prin topoclimatele caracteristice și peisaj atragând numeroși turiști, având ca motivație odihna și tratamentul balnear. Apele lacurilor terapeutice sunt în general clorurate-sodice, dar pot fi iodurate sau sulfatate, cu o mineralizare de 30-50 g/litru13.
Nămolurile terapeutice sunt utilizate în cura balneară aproape în toată lumea, provenind fie din apa lacurilor sau mărilor, fie din alte surse; există astfel nămoluri saproletice, negre, sulfuroase, specifice lacurilor terapeutice sau mărilor, nămoluri minerale de izvor și turbe descompuse chimic.
Gazele terapeutice se asociază regiunilor vulcanice și sunt folosite cu succes în cura externă. În această categorie se includ emanațiile de dioxid de carbon, utilizate sub forma mofetelor naturale (prin captarea sau extragerea gazului din apa minerală și folosit terapeutic) sau artificiale (cu gaz îmbuteliat), precum și solfatarele sau emanațiile de hidrogen sulfurat, a căror acțiune terapeutică a fost mai puțin studiată până în prezent.
Salinele , prin cantitatea mare de aerosoli pe care o conțin, prin temperatura și umiditatea constante, sunt foarte benefice tratamentului unor afecțiuni respiratorii.
Plantele medicinale sunt tot mai mult folosite în cura balneară, mai ales în Asia, unde medicina tradițională are numeroși adepți, dar și în alte regiuni ale lumii; fitoterapia are rol medical, dar și cosmetic, ceea ce o face foarte căutată de anumite categorii de turiști.
Factorii climatici de cură sunt utilizați în tratamentul balnear prin climatoterapie. Temperatura aerului, radiația solară, umiditatea, volumul de aerosoli salini, altitudinea, curenții de aer pot constitui factori de cură, mai ales în asociere cu celelalte categorii. Tratamentele sunt mult mai eficiente dacă utilizarea apelor minerale, a nămolurilor și a altor resurse este asociată unor bioclimate cu calități terapeutice; astfel se vorbește de un bioclimat excitant de câmpie și de litoral (asociat cu apele minerale și nămolurile sapropelice), un bioclimat sedativ-indiferent specific zonelor de deal și de podiș (asociat cu aceleași tipuri de resurse, completând efectul terapeutic) și un climat tonico-stimulent, specific altitudinilor de 800-2000 m (cu recomandări în tratarea anemiilor, a unor afecțiuni respiratorii sau neurovegetative).
Aeroionizarea naturală bogată, predominant negativă, poate avea efecte benefice în tratamentul unor afecțiuni diverse, sporind valoarea balneomedicală a unei stațiuni. De regulă, aeroionizarea sporește odată cu altitudinea, dar, în anumite condiții geologice, ea poate avea valori negative și la altitudini mici.
Turismul balnear este una din cele mai vechi forme de turism, fiind caracterizat printr-o răspândire largă a resurselor pe teritoriul întregii planete. Datorită complexității resurselor naturale prezente la nivel mondial, dar și a necesității populației de a avea la dispoziție posibilitatea tratării anumitor boli, turismul balnear a cunoscut o evoluție pozitivă în timp, dezvoltându-se rapid pe teritoriul țărilor ce dispuneau de resursele necesare, fiind una din formele de turism cu cel mai scăzut nivel al sezonalității. Putem spune că turismul balnear aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea turismului cât și a economiei la nivel mondial și național.
CAPITOLUL 2
Experiența internațională și națională privind turismul balnear
Oferta turistică, sub forma produselor și serviciilor turistice, se concentrează pe piața turistică mondială pe anumite destinații, denumite bazine ale ofertei turistice. Aceste destinații turistice sunt localizate în raport cu concentrarea și specificul resurselor turistice, nivelul de echipare tehnică și de diversificare și specializare a ofertei turistice, care conferă o atractivitate turistică exprimată prin volumul fluxurilor și încasărilor turistice.
Atracțiile turistice ale lumii, indiferent de natura și nivelul de amenajare, atrag anual milioane de turiști. Particularitățile naturale, sociale, economice și cultural – istorice ale Terrei se reflectă în structura, valoarea și dispersia în teritoriu a resurselor turistice, la scară mondială acestea fiind de mare bogăție, varietate și complexitate.
Tratamentele balneare au ocupat un loc important în practica terapeutică, încă din antichitate. Sunt cunoscute și astăzi vechile stațiuni clădite de Imperiul Roman în expansiunea sa în Europa, cum sunt Vichy și Aix-les-Bains (Franța), Baden bei Zürich (Elveția), Aachen (Germania) sau Băile Herculane și Geoagiu-Băi (România).
De-a lungul timpului, izvoarele de ape minerale și termale, nămolurile terapeutice au fost valorificate la început prin mijloace care astăzi ne par rudimentare, dar care s-au dezvoltat continuu în ultimele patru secole, cunoscând un avânt important după cel de-al doilea război mondial. Astfel putem vorbi astăzi despre o ofertă bogată la nivel internațional, diversificată și destinată atât turismului social și de masă, cât și celui de lux.
2.1. Turismul balnear mondial – destinații turistice
O mare parte a resurselor balneare ale Europei se conturează în câteva țări, care dețin în mod evident și cele mai multe stațiuni balneare, multe atrase în circuitul turistic internațional. Printre aceste țări se numără în primul rând Franța, Italia, Germania, dar și Spania, Belgia, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Marea Britanie și România.
Franța este recunoscută ca fiind o destinație majoră în turismul balnear. Țară cu tradiție în domeniul balnear, originile termalismului având rădăcinile în antichitate, Franța deține aproximativ 20% din oferta turistică de sănătate din Uniunea Europeană. Pe teritoriul Franței se regăsesc circa 1200 surse de ape minerale și termale (concentrate mai ales în jumătatea estică a țării, în nord-estul și sud-estul Masivului Central, precum și în sud-vestul țării, în provincia Gascogne) și peste 100 de stațiuni balneare, care înregistrează o pondere importantă a circulației turistice internațională din Franța. Cele mai cunoscute stațiuni balneare franceze sunt: Vichy, renumită pentru valoarea resurselor sale minerale încă din vremea Imperiului Roman, situate într-un cadru natural atrăgător, în nordul Masivului Central; Vittel și Bains les Bains ( în provincia Lorraine), Divonne les Bains și Evian ( în zona Lacului Leman), Aix les Bains (provincia Savoia), Mont Doré și La Bourboule (provincia Auvergne, în Masivul Central) și altele. Acestora li se adaugă stațiunile de pe litoralul Mării Mediterane și al Oceanului Atlantic ( Toulon, Narbonne, Hyères, Fréjus, Cannes, Nice etc), care utilizează binefacerile mării și ale climatului specific, promovând talasoterapia.
Italia: Baza turistică balneară din Italia cuprinde circa 300 de centre termale. Cele mai cunoscute stațiuni sunt Montecatini ( în regiunea Toscana), renumită în tratamentul bolilor digestive și ale aparatului circulator, Ischia, în insula din vestul Italiei, Abano Terme, lângă Veneția, o stațiune modernă cu produse de repunere în formă, și Rimini, cea mai cunoscută stațiune balneară la Marea Adriatică, San Pellegrino, în nordul țării (Lombardia), la poalele Alpilor, Salsomaggiore Terme, lângă Parma (provincia Emilia-Romagna), Guardia (în Trentino – Alto Adige, nordul țării) etc.
Germania deține cele mai multe centre balneare din Europa (circa 400). Printre cele mai renumite stațiuni se numără : Baden Baden, Bad Dürrheim și Bad Wurzach în Baden-Württemerg (sud-vestul țării), Bad Gögging și Bad Kissingen în Bavaria, Wiesbaden, Bad Nauheim si Bad Homburg, mari atracții turistice în jurul orașului Frankfurt, Aachen și Bad Godeseberg ( fosta reședință princiară, lângă Bonn) în Westfalia, Bad Lobenstein ( cu băi de nămol) în Turingia și multe altele. Acestora li se adaugă stațiunile balneare de pe țărmul Mării Baltice sau al Mării Nordului, cu peisaje pitorești și atracții cultural interesante, dar cu un sezon turistic scurt.
Spania: Turismul balnear spaniol se bazează în primul rând pe zonele de coastă, litoralul fiind prima destinație turistică a Spaniei; pe lângă turismul de odihnă și recreere, aici s-a început din anii ’80 o readaptare a ofertei în scopul practicării talasoterapiei, preluându-se experiența franceză. Astfel, ca un răspuns la cererea în creștere pentru această tehnică de cură au fost create centre de talasoterapie la Benidorm, Alicante, Malaga, Valencia și altele, atât pe litoralul Mării Mediterane, cât și pe Coasta Cantabrica. Ca stațiuni termale enumerăm: Archena, Alicún, San Adrian de Bésos, Panticosa, Cucho, Fuente Amarga și altele.
Tot în vestul Europei, printre țările care dispun de resurse balneare și promovează această formă de turism se numără și ELVEȚIA, cu o concentrație mare de resurse și amenajări balneare în zona Lacului Geneva (Lausanne, Montreaux), BELGIA ( cu un număr restrâns de stațiuni balneare), AUSTRIA, cu stațiuni balneare în estul Tirolului (Seefeld, Bad Mehrn, Bad Ladis), în zona Salzburg (stațiunile balneare Bad Ischl, Bad Hall, Bad Tolz), dar și în arealul sudic Carinthia, denumit și “Riviera austriaca”, datorită prezenței lacurilor (Wörther, cel mai mare) și a stațiunilor balneare, cu plaje frumoase (Velden, Faaker, Semering etc.). În MAREA BRITANIE , stațiunile balneare se regăsesc mai ales pe coasta sudică, cu ieșire la Marea Mânecii (Plymouth, Torquay, Brighton) sau sud-estică, la Marea Nordului ( Southend-on-Sea, Great Yarmouth), dar un avânt important îl au centrele de repunere în forma și înfrumusețare , amenajate în hotelurile de lux din marile orașe.
În țările central și est-europene, cele mai cunoscute țări pentru oferta lor balneară tradițională sunt: Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Rusia, Belgia și România.
Cehia: Stațiunea cea mai cunoscută este Karlovy-Vary sau Karlsbad. Tot în Boemia Occidentală, stațiuni cunoscute sunt și Marianske-Lazne, Frantiskovy-Lazne, Jachymov. În Boemia de Nord, cunoscute sunt stațiunile Tepijce, Dubi, Libverda, cu ape minerale radioactive, carbogazoase; în estul țării se remarcă stațiunile balneare Zeleznice, Bohdanec, Teplice, Slantinice etc.
Ungaria: Răspândite pe întreg teritoriul țării, apele minerale constituie o mare bogăție a Ungariei; alături de Lacul Balaton, ele se constituie într-un element de marcă al turismului ungar. Ca centre termale întâlnim următoarele stațiuni: Gellert, Rac, Rudas, Csaczar, Balf; insula Margarita , situate pe Dunăre, în inima orașului , deține și ea hoteluri termale luxoase și un ștrand termal, utilizând resursele de ape minerale.
Resurse și stațiuni balneare există și în alte regiuni ale lumii, în afara Europei, chiar dacă experiența dezvoltării turismului balnear nu este atât de mare. Astfel, putem aminti China, cu numeroase izvoare minerale și termale în provinciile Anhui, Hunan, Canton, apoi Japonia, de asemenea cu o bogăție de minerale și termominerale răspândite pe aproape întreg teritoriul țării.
2.2. Turismul balnear în România
Singurul sector turistic din România care a manifestat tendințe pozitive de evoluție a fost turismul balnear, ale cărui semne de redresare s-au manifestat începând cu anul 1998. Subsolul României, în momentul de față, conține peste 1/3 din resursele de ape minerale europene și o serie întreagă de resurse minerale unice sau cu o slabă răspândire pe plan european:
Gazele de mofetă din zona Carpaților Orientali,
Nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol.
Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele terapeutice, incluzând arii cu un bioclimat tonic, sedativ, marin și de mine sărate.
Calitatea fizico-chimică și valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare și chiar superioare celor existente în stațiunile balneare consacrate pe plan mondial, în toate cele 14 categorii de afecțiuni cuprinse în Nomenclatorul Organizației Mondiale a Sănătății.
Calitatea rezervelor omologate pentru resursele hidrominerale situează România printre primele țări din Europa, pe teritoriul românesc concentrându-se circa 1/3 din resursele balneare europene. Dintr-un total de 160 de stațiuni balneare și circa 400 de localități și puncte balneare doar un număr de 25 sunt de interes național, celelalte având un rol mai redus pe piața internă și europeană. Cele mai cunoscute sunt: Covasna, Tușnad, Călimănești, Olănești, Buziaș, Sinaia, 1 Mai, Băile Felix, etc. Un număr de 7 stațiuni sunt cunoscute și pe piața turistică internațională, respectiv: Băile Herculane, Băile Felix, Călimanești-Căciulata, Covasna, Băile Tușnad, Slănic Moldova, Vatra Dornei. La nivel național stațiunile dispun de circa 16% din capacitatea de cazare și aproximativ 6% din cererea turistică internațională.
Factorii naturali de cură
Într-o clasificare succintă, factorii naturali de cură prezenți în țara noastră se împart în:
Apele minerale și termale: în țara noastră, cel mai important acvifer termal este plasat spre sudul Câmpiei de Vest și al Dealurilor de Vest, între Satu Mare și Timișoara. Pe acest sistem de falii adânci, ies la suprafață apele termale de la Harghita, Oradea, Tinca, Arad, Timișoara sau Teremia. Acvifere termale întâlnim și în Munții Apuseni (Moneasa, Geoagiu, Vața de Jos) sau în Carpații Meridionali (Băile Herculane, Călimănești-Căciulata). Aceste resurse reprezintă principalul factor natural de cură din România, atât prin volumul resurselor cât și prin calitățile terapeutice recunoscute pe plan intern și internațional. În anexa nr.2 este prezentată repartiția zăcămintelor hidrominerale pe teritoriul României.
Nămolurile terapeutice: țara noastră dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice, care contribuie la creșterea competitivității ofertei balneare românești. În funcție de condițiile în care s-au format și compoziția lor chimică nămolurile se clasifică în trei clase:
– nămoluri sapropelice fiind acelea care iau naștere pe fundul lacurilor sărate prin sedimentarea sub apă a materiilor organice și minerale și sub influența proceselor microbiologice și fizico-chimice. În general sunt de culoare neagră, datorită conținutului monosulfurilor de fier. Cele mai importante lacuri din țară sunt: Techirghiol (cu cea mai mare cantitate estimată – 500.000 m3), Lacul Amara, Lacul Sărat, Lacul Ursu, etc.
Cu ajutorul nămolurilor sapropelice se tratează afecțiuni locomotorii, fie sub forma împachetărilor și a băilor de nămol, sau pentru obținerea unor factori medicamentoși de extract.
– nămoluri minerale sunt acele nămoluri care se formează în jurul izvoarelor minerale, de unde și denumirea, ca urmare a unor procese fizico-chimice și microbiologice care se declanșează la contactul apei minerale cu un pat argilos. Se pot obține și în bazine artificiale căptușite cu un pat argilos. Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora, Geoagiu, Sângeorz-Băi, Pucioasa, Băile Tușnad, nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornelor și Depresiunea Borsec și nămolurile de la Covasna.
– nămolurile de turbă se formează în mlaștini, prin transformarea incompletă a materialului vegetal, în condiții de umiditate avansată. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată în 1880 la Vatra Dornei, unde se găsesc importante resurse, apoi la Borsec în 1889. Alte regiuni cu rezerve importante sunt Băile Felix, 1 Mai, Mangalia, etc.
Nămolul se aplică mai ales sub formă de băi, împachetări, cataplasme care sunt aplicări ale nămolului pe diferite regiuni ale corpului, la diferite temperaturi și sub formă de oncțiuni, metodă practicată în zona litoralului cu nămol rece.
Emanațiile naturale de gaze terapeutice: Mofetele – emanații de CO2, folosite în tratamentul anumitor boli (circulația externă) din puncte amenajate (ex. Covasna, Tușnad). Emanațiile naturale de CO2 sunt legate de vulcanismul din Carpații Orientali, din masivele Gutâi, Călimani, Harghita în stațiunile balneoclimaterice Covasna (cu emanațiile cele mai mari și cele mai pure din Europa, 98% CO2), Turia, Băile Sântimbru, Băile Harghita (cu emanații de puritate în jurul valorii de 94% CO2). Emanații de CO2 gaz există și în unele zone ale Carpaților Apuseni, dar cu altă origine geologică, având un conținut ridicat de azot și variabil de dioxid de carbon.
Lacurile cu ape mineralizate: în funcție de regiunea de relief în care s-au format, avem trei categorii de lacuri sărate în România:
a) Lacurile sărate a căror geneză este legată de masivele de sare: se concentrează în zona dealurilor subcarpatice sau de podiș și în Depresiunea Maramureș. O grupare mai numeroasă de lacuri sărate de natură antropică, se află în Depresiunea Transilvaniei la Ocna Mureș, Ocna Sibiu, Ocna Dej. La acestea se adaugă lacurile sărate din zona subcarpatică de la curbură: Baia Baciului, Grota Miresei sau lacurile din Subcarpații Vâlcii: Ocnele Mari, Govora, cele din zona Sovata – Praid: Lacul Ursu (unul din cele mai importante lacuri naturale cu caracteristici terapeutice din țara noastră, format într-o depresiune de prăbușire de pe masivul de sare de la Sovata, cu o suprafață de peste 40.000 km2 și adâncimea maximă de peste 18 m) și lacurile Aluniș, Verde, Roșu – primele două cu nămoluri sapropelice de calitate deosebită și fenomenul de helioterapie – care au susținut și ele dezvoltarea explozivă a stațiunii. Amintim de asemenea, lacurile de la Praid, Slănic, Prahova, Ocnița din Subcarpații externi și interni; dar și lacurile din Depresiunea Maramureș, unde există foarte multe astfel de lacuri, majoritatea naturale, circa 35 mai mici (Lacul Mihai, Lacul Vârșing, Lacul Alb, Lacul Pipiriga de Jos, etc.) și 8 de natură antropică, cu suprafețe și adâncimi mai mari, cantonate în ocne de sare: Lacul Gavrilă, Lacul Roșu, Lacul Coștui și Ocna Șugatag.
b) Lacurile sărate de câmpie, dezvoltate pe depozitele loessoide ce acoperă Câmpia Română, în sectorul ei estic. Cele mai reprezentative, dar lipsite de dotări adecvate, sunt lacurile: Movila Miresei (cu o suprafață de circa 180 ha și adâncime de 0,5-2 m, cu un grad de mineralizare ridicat și nămol curativ), Ianca, Plopu, Esna.
Cele mai importante lacuri din Câmpia Română pentru turismul balnear, specifice turismului de weekend sunt: Lacul Amara – un vechi meandru părăsit al Ialomiței, situat la 9 km de Slobozia, cu o concentrație importantă de sulfați de natriu, calciu, magneziu, cu peloid important, valorificat prin produse terapeutice și cosmetice renumite pe plan internațional; Lacul Sărat – un vechi curs al Dunării, la sud de Brăila, cu un conținut ridicat de săruri și mari cantități de nămol folosite în tratarea bolilor de piele, tulburărilor endocrine, bolilor cronice inflamatorii; Lacul Balta Albă – fost liman al Buzăului, cu apă cloruro-sodică și nămol, folosite încă din secolul trecut în scop balnear, la nivel zonal.
c) Lacurile de tip liman maritim, întâlnite în zona litoralului, separate de mare prin cordoane de nisip, cu o mineralizare considerabilă. Cele mai importante sunt: Lacul Techirghiol – cu o suprafață de 11,6 km2 și o adâncime de peste 9 m, cu o salinitatea de patru ori mai mare decât cea a Mării Negre, iar nămolul lacului fiind folosit de stațiunile Eforie Nord și Sud; Lacul Costinești – cu apă relativ sărată și nămol curativ; Lacul Mangalia, situat la sud de Mangalia, cu apă sărată și numeroase izvoare sulfatate, mezotermale pe maluri.
Microclimatele specifice – salinele terapeutice reprezintă o formă de terapie în microclimatul particular din saline sau grote – speleoterapie. Cele mai importante localități care dețin resurse turistice naturale sunt: localitatea Cacica (situată în județul Suceava, la 14 km de Gura Humorului), localitatea Praid (situată la 9 km de stațiunea turistică Sovata), localitatea Băile Turda (aflată pe Valea Arieșului, la 4 km de orașul Turda și 30 km de Cluj-Napoca), localitatea Ocna Șugatag (care se găsește la 20 km de orașul Sighetu Marmației), localitatea Târgu Ocna (aflată la 18 km de stațiunea turistică Slănic Moldova).
Prin valorificarea lor complexă, în țara noastră s-a dezvoltat o amplă rețea de stațiuni balneare de interes general și local, prezentate în harta din Anexa nr. 1.
Cu ajutorul acestor factori naturali de cură se pot trata o gamă largă de afecțiuni: reumatism, boli ale aparatului locomotor, boli ale sistemului nervos central, boli respiratorii, dermatologice, boli ale sistemului renal, afecțiuni ORL (sinuzite, laringite), ale aparatului respirator (bronșite, astm), afecțiuni neurologice, endocrinologice, boli profesionale, afecțiuni cardiovasculare (tensiune arterială, cardiopatie ischemică), stări post preinfarct), afecțiuni ale sistemului neurolocomotor, boli ale sistemului digestiv, boli de nutriție, hepato-biliare, renale, de metabolism (diabet, obezitate), astenii, afecțiuni dermatologice. Turismul balnear are șansa să-și recâștige locul pe care-l deținea înainte de 1989 prin investiții în dezvoltarea și modernizarea bazei de tratament și diversificarea procedurilor folosite.
Analiza echipamentelor turistice în turismul balnear
Gradul de dezvoltare a turismului și implicit a turismului de sănătate, capacitatea de a atrage turiștii, depinde într-un mod hotărâtor, de existența unei baze materiale moderne, corelată ca volum și structură cu resursele și cererea existentă, capabile să asigure atât accesul, cât și satisfacerea diferitelor categorii de nevoi manifestate de curanți pe perioada călătoriei și sejurului.
Pentru a reuși pe piața turismului, un rol foarte important, pe lângă resursele naturale specifice zonei, îl are baza materială specifică turismului, reprezentată de: rețeaua unităților de cazare, o parte din rețeaua unităților de alimentație, mijloacele de transport din structura turismului, instalațiile de tratament, instalații și echipamente de agrement, spațiile de recreere special amenajate în jurul stațiunilor, etc. Cu cât o stațiune dispune de o bază materială mai bună, cu atât renumele pe plan național sau, de ce nu, pe plan internațional este mai mare.
Echipamentele de cazare reprezintă una dintre cele mai importante componente ale bazei materiale, datorită faptului că asigură satisfacerea unor necesități fundamentale: îndeplinind rolul de domiciliu temporar al curanților pe toată perioada sejurului. Totodată, noile tendințe manifestate la nivelul industriei hoteliere caracterizate prin creșterea exigențelor turiștilor, a determinat diversificarea continuă a funcțiilor acesteia, astfel încât, în prezent, pe lângă funcțiile de odihnă și igienă îndeplinește și alte funcții, cum ar fi: de alimentație, comunicații, divertisment, informații, etc. De aceea, satisfacerea într-o cât mai mare măsură a necesităților turiștilor presupune existența unei diversități de unități de cazare, capabile să răspundă într-o cât mai mare măsură cerințelor diferitelor grupe de vârstă, diferitelor niveluri de venituri, ș.a.
Totodată trebuie evidențiat faptul că echipamentele de cazare din stațiunile balneare trebuie să îndeplinească o serie de cerințe specifice legate în primul rând de corelarea capacității de cazare a stațiunii cu cea de tratament și cu volumul resurselor terapeutice, iar pe de altă parte este necesară existența unor legături funcționale de tratament, unitățile de cazare și cele de alimentație.
Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică
Se observă că structurile de primire turistică din turismul balnear, ocupă în anul 2004 o pondere de 9,23% din totalul structurilor de cazare din România. Pe parcursul următorilor ani înregistrează o scădere semnificativă de aproximativ 2%, ajungând în anul 2008 la o valoare de 7,82%.
Tabel nr. 1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Prin evoluția pozitivă a numărului de unități de cazare putem spune că turiștii au la dispoziție o gamă mai variată de posibilități de cazare, această dinamică fiind cauzată de creșterea importanței turismului balnear.
În privința structurilor de primire turistică pe categorii de clasificare din cadrul turismului balnear se observă, potrivit Tabelului nr.1 din Anexa nr. 4, faptul că procentul cel mai mare este atribuit structurilor de primire turistică de 2 stele, pe parcursul celor 5 ani analizați. Cât despre evoluția ponderii structurilor de primire turistică pe categorii de clasificare în totalul structurilor de cazare din turismul românesc se observă o tendință de creștere (în cazul celor de 5 stele), dar și de scădere (în cazul celor de 2, 3 și 4 stele).
Locuri de cazare turistică
Tabel nr. 2 Locuri de cazare turistică din cadrul turismului balnear în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
În perioada 2004-2008 se constată o scădere de aproximativ 1% a ponderei numărului de locuri din stațiunile balneare în totalul de locuri de cazare din România. Astfel, în anul 2004, din totalul de locuri de cazare din România, respectiv 275.941 locuri, 40.894 sunt alocate turismului balnear, respectiv 14,81%, față de 13,07% pondere înregistrată în anul 2008. Referitor la numărul de locuri de cazare turistică pe categorii de clasificare reiese, potrivit Tabelului nr.2 din Anexa nr.4, prezența celei mai mari ponderi în cazul celor de 2 stele. În privința evoluției pe parcursul perioadei studiate se observă o evoluție oscilantă, înregistrându-se scăderi și creșteri de la an la an.
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune
Din tabelul prezentat mai jos se observă o scădere semnificativă a ponderii capacității de cazare turistică în funcțiune din stațiunile balneare, în totalul capacității de cazare turistică din țara noastră cu un procent de 5,82%. Astfel, în anul 2004 aceasta înregistrează o valoare de 11.420.757 locuri-zile reprezentând o pondere de 21,15% din totalul capacității de cazare în funcțiune, iar în anul 2008 ajungând la o valoare de doar 10.392.482 locuri-zile, respectiv o pondere de 17,55%.
Tabel nr. 3. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (locuri zile) în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
O ierarhizare a zonelor turistice după ponderea capacității de cazare turistică în funcțiune, în totalul capacității de cazare turistică, în anul 2004, situează zona “stațiunilor balneare” pe locul al doilea cu o pondere de 21,2%, fiind depășită de zona “Municipiului București și orașele reședință de județ, exclusiv orașul Tulcea” (27,7%). Conform acestui clasament zona “stațiunilor balneare” este urmată de zonele : “stațiuni din zona litorală, exclusiv orașul Constanța” (19,2%), “stațiuni din zona montană” (16,9%), “alte localități și trasee turistice” (14,2%) și “zona Deltei Dunării, inclusiv orașul Tulcea” (0,8%).
Tipologia unităților de cazare în turismul balnear din România
Tabel nr. 4.Tipologia unităților de cazare în cadrul turismului balnear din perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
După cum se observă în tabelul prezentat anterior, în cadrul turismului balnear din România se întâlnesc anumite tipuri de cazare cu funcțiune turistică ce guvernează acest sector de turism, respectiv hotelurile, vilele turistice și pensiunile turistice. Aceste trei tipuri de unități de cazare ocupă primele locuri în clasificarea prezentată mai sus, pe primul loc situându-se numărul de hoteluri pe parcursul celor 5 ani, fiind depășit doar în anul 2004 de vilele turistice. Putem spune că un aport semnificativ este adus și de către campingurile și taberele de elevi și preșcolari prezente ca unități de cazare în turismul balnear românesc.
Coeficientul de utilizare a capacității de cazare
Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.
Tabel nr. 5 Evoluția coeficientului de utilizare a capacității de cazare în stațiunile balneare în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Se poate observa că în fiecare an, coeficientul de utilizare a capacității turismului balnear este superior valorii înregistrate în țară. Cea mai mare valoare o înregistrează în anul 2007, respectiv un procent de 51,73%, indice rezultat dintr-un număr de înnoptări de 5442,5 mii , și o capacitate de cazare în funcțiune de 10.520.630 locuri-zile.
Analiza circulației turistice în turismul balnear
Evoluția turismului din țara noastră în general și a turismului balnear în special, reflectă atât dezvoltarea extensivă, baza tehnico-materială înregistrând, mai ales după 1970, o evoluție permanent ascendentă, ce s-a racordat prin dimensiuni și structură la dinamica cerințelor consumatorilor, cât și descreșterea ce a urmat schimbărilor economice și sociale care au avut loc în România după 1989.
Dacă înainte de 1989 România era o țară, care datorită regimului încuraja turismul intern, după această dată s-a trecut la o altă politică, prin care se urmărea și se urmărește încurajarea sosirii turiștilor străini, în special a celor din Vestul Europei, turiștii țărilor dezvoltate. Astfel, s-a trecut la un turism al „granițelor deschise”.
Indicatorii cei mai importanți utilizați în caracterizarea dinamicii circulației în stațiunile balneare sunt: numărul de turiști (străini și români), numărul de înnoptări și durata medie a sejurului.
Numărul de turiști
Începând cu 1990 numărul turiștilor sosiți în stațiunile balneare a scăzut, acest lucru datorându-se scăderii puterii de cumpărare a populației României, datorită creșterii mici a veniturilor în raport cu saltul prețurilor.
Tabel nr. 6 Numărul sosirilor de turiști în structuri de primire cu destinație turistică balneară, pe tipuri de turiști în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
La nivelul Uniunii Europene, cele mai importante creșteri ale circulației externe către România le-a avut Spania 22,9%, Regatul Unit al Marii Britanii 15,2%, Austria 15%, Italia 12,3%, Franța 10,1%, Germania 6,1%.
După cum se poate vedea în Tabelul nr.6, numărul turiștilor cazați în unități turistice cu destinație balneară, a avut perioade de creștere și descreștere. Acest număr a crescut de la 682,7 mii turiști în anul 2004 până la 727,9 în anul 2008.
Evoluția pozitivă a numărului sosirilor de turiști români în structurile de primire cu destinație turistică balneară poate fi cauzată de un factor foarte important, respectiv creșterea interesului populației României pentru sănătatea lor fizică și psihică.
Cât despre ponderea turiștilor cazați în unități turistice cu destinație balneară în totalul turiștilor cazați pe țară, conform Tabelului nr.6, aceasta înregistrează o scădere continuă ajungând de la 12,10% în anul 2004 la 10,21 în 2008. Ponderea cea mai mică este cea reprezentată de turiștii străini, înregistrând o valoare de 1,85% în anul 2008, ceea ce denotă faptul că în turismul românesc balnear, cel mai important rol îl au turiștii români, cu o pondere de 12,38%. Faptul că în țara noastră, de la an la an, au sosit tot mai puțini turiști străini pentru turismul balnear, poate fi cauza mai multor factori, printre care se pot număra promovarea ineficientă a acestei forme de turism la nivel internațional, dar și lipsa unei oferte suficient de atractive.
Evoluția numărului înnoptărilor
Tabel nr. 7 Numărul înnoptărilor în structuri de primire cu destinație turistică balneară, pe tipuri de turiști în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Evoluția ponderii înnoptărilor în structuri cu destinație turistică balneară în totalul structurilor de cazare din România înregistrează o scădere de aproximativ 4%, de la 30,02% în 2004 la 25,63% în anul 2008. Numărul maxim de înnoptări se înregistrează în anul 2004, când 5554,5 mii de turiști aleg să înnopteze în structuri de cazare cu destinație balneară. Ponderea turiștilor străini are o evoluție negativă, înregistrând cea mai mică valoare de 3,13% în anul 2008.
Se observă prezența semnificativă a turiștilor români, aceasta înregistrând însă o evoluție negativă pe parcursul anilor studiați, ajungând de la 5370,5 mii de turiști în anul 2004 la 5207,2 mii de turiști în 2008. Această scădere poate fi cauzată de scăderea puterii de cumpărare a populației României, datorită creșterii mici a veniturilor în raport cu saltul prețurilor.
Evoluția duratei medii a sejurului în stațiunile balneare
Tabel nr. 8 Evoluția duratei medii a sejurului în stațiunile balneare în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
După cum se vede în Tabelul nr.8, durata medie a sejurului a înregistrat o evoluție oscilantă, înregistrând scăderi și creșteri în fiecare an. Astfel valoarea maximă este de 8,2 zile pe total în 2005, scăzând până la 7,3 zile în 2008. Cu totul alta este situația în ceea ce privește durata medie a sejurului pentru turiștii străini care înregistrează un vârf în 2007 de 4,3 zile/turist.
Pe zone turistice, în anul 2008, cea mai mare durată medie a sejurului s-a înregistrat în zona “stațiunilor balneare” de 7,3 zile/turist, urmată de “stațiunile din zona litorală, exclusiv orașul Constanța” cu 4,8 zile/turist. Pentru turiștii români, durata medie a sejurului a înregistrat valorii mai mari în zona „stațiunilor balneare” (7,4 zile) și în „stațiunile din zona litoralului românesc, exclusiv orașul Constanța” (4,8 zile), în timp ce pentru turiștii străini întâlnim valori mai mari în stațiunile din „zona litoralului românesc, exclusiv orașul Constanța” (5,2 zile), față de zona „stațiunilor balneare” (3,9 zile).
Figura nr. 1 Structura sosirilor, înnoptărilor și a capacității de cazare în funcțiune pe zone turistice, în anul 2008 (%)
Sursă: figură preluată din Anuarul Statistic al României, INSSE, ediția 2008
Din figura nr.1 se observă faptul că, atât în cazul capacității de cazare turistică în funcțiune cât și a numărului de înnoptări înregistrate în anul 2008, stațiunile balneare ocupă locul al doilea după valorile aferente capitalei și reședințelor de județ, exclusiv Tulcea. În schimb, după numărul de sosiri turiști este devansată atât de stațiunile din zona litorală, cât și de cele din zona montană.
Perspectivele turismului balnear în România și previziunea evoluției acestuia pentru perioada 2009 -2011
Pentru realizarea acestei analize se vor utiliza cele trei metode de previziune, respectiv metoda sporului mediu, metoda indicelui mediu și metoda trendului liniar și se va alege acea metodă pentru care coeficientul de variație (v) este mai mic de 5%. În cazul în care se obține v <5% pentru două sau mai multe metode, se va alege metoda de previziune în urma căreia coeficientul de variație are valoarea cea mai mică.
Din calculele realizate în Anexa Nr.7 se poate observa că toate cele trei metode duc la o valoare a coeficientului de variație < 5 %, însă cea mai mică valoare, respectiv 2,86, se obține după metoda trendului liniar și este cea care va fi folosită pentru previziune întrucât ajustează cel mai bine seria de date.
Tabel nr. 9 Previziunea sosirilor de turiști în structuri de primire cu destinație turistică balneară pentru perioada 2009-2011
Sursă: tabel realizat de autor pe baza formulelor prezentate în Anexa Nr.7
Din tabelul prezentat mai sus, realizat în urma previziunii prin metoda trendului liniar, se observă o creștere constantă a sosirilor în cadrul turismului balnear din România.Această evoluție pozitivă poate fi datorată atât creșterii puterii de cumpărare a populației cât și a creșteii dorinței turiștilor de a petrece o vacanță cu dublu scop, respectiv pentru îmbunătățirea stării de sănătate cât și loisir. Putem spune că, pe viitor, conform acestor statistici, turismul balnear din România va intra într-o perioadă de dezvoltare, ceea ce va influența pozitiv turismul în ansamblu, pe teritoriul țării noastre.
CAPITOLUL 3
Dezvoltarea turismului balnear în stațiunea Pucioasa
Valoarea de excepție a potențialului turistic balnear conferită de diversitatea, volumul și valoarea terapeutică a substanțelor minerale terapeutice, pe de o parte și tendințele manifestate pe piața turistică internațională ca urmare a dezvoltării turismului de sănătate, pe de alta parte, oferă posibilitatea ca, în condițiile unor strategii adecvate, turismul balnear să devină unul din punctele forte ale turismului românesc, care să-i ofere acestuia șansa relansării pe piața internațională.
Aceasta presupune restructurarea conceptului de stațiune balneară în sensul configurării și dezvoltării acestora ținând cont de modelul stațiunilor balneare moderne din Europa în cadrul cărora se îmbină serviciile turistice destinate clientului sănătos care solicită astfel stațiuni pentru depășirea stării de oboseală și stres, pentru refacere fizică și psihică, pentru deconectare, recreere, distracție într-un mediu natural agreabil, unde să poată beneficia simultan atât de asistență medicală, cât și de dotările specifice unui sejur propriu-zis, cu tratamentul, recuperarea medicală și profilaxia diferitelor acțiuni.
Ritmul deosebit de accelerat al vieții cotidiene, rezultat al creșterii gradului de urbanizare și industrializare, a dus la apariția unor noi aspecte ale morbidității populației reflectate prin creșterea bolilor cu caracter de uzură: afecțiuni reumatismale, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale aparatului respirator. Totodată se constată o creștere în importanță a tulburărilor psiho-neurovegetative generate de solicitările ritmurilor biologice, precum și a afecțiunilor și stărilor determinate de reducerea capacității de efort, cauzate de diminuarea volumului de mișcare.
În cadrul acestora, afecțiunile cauzate de stres precum: depresia, bolile mintale, cele cardiace, digestive, scăderea imunității, dețin o pondere importantă. Stresul profesional reprezintă la nivelul Uniunii Europene a doua gravă problemă de sănătate la locul de muncă.
Ca urmare în modul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății, au intervenit o serie de mutații profunde concretizate în recomandări privind trecerea de la medicina omului bolnav la medicina omului sănătos, care a dus la redefinirea conceptului de „stare de sănătate”, care nu mai prevede tratarea doar a persoanelor care suferă de o boală, ci este o stare de bunăstare fizică, mentală și socială.
În acest context, dobândirea și menținerea unei stări de sănătate fizică și psihică cât mai bună, sunt considerate de organisme internaționale ca Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Mondială a Turismului o „componentă a calității vieții”, iar protecția sănătății a fost declarată de către Uniunea Europeana, scop politic.
Această abordare diferită a conceptului de sănătate oferă noi dimensiuni de dezvoltare și promovare a turismului balnear, datorită faptului că asigurarea unei bunăstări psihico-fizice durabile presupune utilizarea unei diversități de tipuri de cure: de la cele profilactice primare și secundare, la cele terapeutice pentru oameni bolnavi sau de recuperare pentru oameni cu deficiențe funcționale, de la cele de repunere psihică la cele estetice. În cadrul acestui turism de sănătate, un rol important revine factorilor terapeutici naturali: apele minerale, nămoluri, produse cosmetice obținute din aceștia.
Chiar dacă în prezent dezvoltarea turismului balnear nu se situează la nivelul valorii resurselor, posibilitățile de dezvoltare ale acestuia sunt considerabile.
3.1. Potențialul natural și antropic
Localitatea Pucioasa s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828 s-a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă.
În orașul Pucioasa au fost descoperite izvoare de ape sulfuroase, care au fost exploatate încă din sec. XIX. Prin H.G. nr. 510/1999 localitatea a primit statut de stațiune turistică de interes național, fiind o stațiune balneoclimaterică de tip integrat, care dispune de echipamente specifice de interes zonal și național. Datorită unor factori de cură unici, ca apele sulfuroase care au cea mai mare concentrație din țară, stațiunea și-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecțiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, sechele postraumatice ale mâinilor și picioarelor etc.
Băile din stațiunea Pucioasa mai sunt recomandate și împotriva altor boli:
afecțiuni neurologie periferică;
afecțiuni ale sistemului nervos central;
afecțiuni ginecologice;
afecțiuni ale aparatului respirator;
afecțiuni ORL.
Localizare
Orașul Pucioasa este amplasat într-o zonă depresionară, pe cursul superior al râului Ialomița, în regiunea dealurilor subcarpatice, subunitatea Subcarpaților cuprinși între râul Prahova și Dâmbovița, la circa 400 m deasupra nivelului mării, pe o distanță de 8,750 km lungime (de-a lungul văii râului Ialomița) și pe o lățime de 7,375 km (între Pucioasa-Sat și Malurile).
Figura nr. 2 Localizarea stațiunii turistice balneare Pucioasa
Sursă: harta preluată de pe site-ul http://www.primpuc.ro/statiune.html
Localitatea este amplasată la 250 26’ 22” longitudine estică și 450 05’ 07” latitudine nordică, în partea de nord a județului Dâmbovița, la 81 km de limita sudică și 42 km de cea nordică a acestuia. Se învecinează la nord cu comuna Moțăieni, orașul Fieni (satul Berevoești) și comuna Bezdead, satul (Măgura), la sud cu comuna Brănești, satul Lăculețe, la est cu comunele Vârfuri, Valea Lungă și Glodeni, iar la vest cu Vulcana Băi.
Localitatea este amplasată la circa 100 km de trei mari orașe ale țării: București (unde se află cel mai apropiat aeroport), Brașov și Pitești.
Accesul rutier se face pe drumul național DN 71 Târgoviște – Pietroșița – Sinaia, deplasările fiind posibile din toate zonele țării, iar pentru orașe precum Ploiești, Brașov sau București, durata deplasării auto este foarte scurtă, de 1 – 1,5 ore.
Accesul feroviar se realizează pe linia ferată București – Titu – Târgoviște – Pietroșița, cu gară în stațiune și trenuri personale și accelerate (cu locuri rezervate) cu plecare din București. Accesul aerian, pentru potențialii turiști străini și români se derulează prin aeroporturile din capitală.
Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, Pucioasa se situează în Regiunea nr. 3 Sud – Muntenia, în care se mai găsesc localitățile din județele Prahova, Argeș, Teleorman, Giurgiu, Ialomița, Călărași și restul județului Dâmbovița.
Relief
Din punct de vedere geomorfologic, orașul Pucioasa aparține zonei dealurilor subcarpatice. Orașul este situat pe trei terase, prima la nivelul râului Ialomița și ultima la baza dealului Patrana, într-o zonă depresionară, fiind împrejmuită de o serie de dealuri, care îi asigură o protecție naturală împotriva intemperiilor de ordin climatic.
Orașul este înconjurat de dealuri, cele mai înalte culmi din jur fiind Măgura Bela (664,7 m) și Dealurile Glodeni (615 m).
Climă
Datorită așezării, orașul se află la adăpost de curenții reci de nord (ceea ce se reflectă în prezența iernilor blânde), iar cantitatea de precipitații este mai mare decât în alte localități.
Principalele caracteristici ale climei orașului Pucioasa sunt următoarele:
temperatura medie anuală: + 8,5°C
temperatura minimă absolută a aerului: – 28°C
temperatura maximă absolută a aerului: + 40°C
media anuală a precipitațiilor: 700 – 800 mm/mp.
Baze de tratament
În bazele de tratament balnear de pe teritoriul orașului pot fi tratate următoarele afecțiuni: afecțiuni reumatismale degenerative abarticulare, inflamatorii, post-traumatice și postoperatorii ale aparatului locomotor, afecțiuni respiratorii, afecțiuni ORL, afecțiuni dermatologice. De asemeni, aici sunt tratate cu bune rezultate boli de nutriție, de metabolism și afecțiuni specifice unor boli profesionale. Tipuri de proceduri: băi calde cu ape minerale în căzi și bazine, băi de plante, împachetări cu parafină, termoterapie, kinetoterapie, inhalații, aerosoli, electroterapie.
Structurile specifice pentru servicii balneare (cazare și tratament) se realizează în prezent în 2 baze de tratament, respectiv: Policlinica Balneară Pucioasa care aparține de S.C. “TURISM” PUCIOASA S.A. și Complexul „CEREȘ” aparținând de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Dotările existente în cele două baze de tratament sunt următoarele:
Baza de tratament a hotelului Cereș are un număr de 116 camere, din care 110 camere de 2* și 6 camere de 3*, capacitate de tratament fiind de 300 persoane. Dispune de restaurant, bar și mai multe săli de conferințe și seminarii. Pentru realizarea tratamentelor are în dotare următoarele:
2 bazine băi sulfuroase de 30 mc;
7 căzi de băi calde ;
cabinete de electrofizioterapie ;
o sală de cultură fizică medicală ;
o sală de împachetări cu parafină;
Baza de tratament a S.C. TURISM S.A. dispune de 102 locuri la 2* și 22 locuri la 1*, în camere de 2 paturi, având în dotare următoarele:
2 bazine băi sulfuroase de 30 mc;
2 bazine băi sulfuroase de 15 mc ;
6 căzi de băi cu plante ;
o secție de hidroterapie pentru dușuri; masaj ;
2 săli pentru cultură fizică medicală ;
2 cabine de împachetări cu parafină;
1 punct laborator și 1 cabinet de roengenterapie și diagnostic.
3.2. Analiza echipamentelor și circulației turistice
Echipamentele turistice fac parte din oferta turistică, care este constituită din potențialul turistic și antropic, baza tehnico-materială, forța de muncă și condițiile de comercializare și pachete suplimentare de servicii. Desfășurarea activității turistice trebuie să aibă ca suport material o serie de elemente care să asigure cazarea, masa, agrementul turiștilor. Echipamentele turistice trebuie să corespundă, din punct de vedere cantitativ și calitativ, cerințelor acestora, mai ales că unele din componentele sale pot constitui motivația principală a deplasării turiștilor.
Tabel 10. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (locuri zile) în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Din tabelul prezentat anterior se observă o evoluție oscilantă a ponderii capacității de cazare turistică în funcțiune din stațiunea balneară Pucioasa, în totalul capacității de cazare turistică din stațiunile balneare în țara noastră. Astfel, în anul 2004 aceasta înregistrează o valoare de 511 locuri-zile reprezentând o pondere de 0,00447% din totalul capacității de cazare în funcțiune, iar în anul 2008 ajungând la o valoare de 545 locuri-zile, respectiv o pondere de 0,00524%. Creșterea capacității de cazare turistică în funcțiune poate fi considerată dovada unei dezvoltări a turismului din cadrul acestei stațiuni, dezvoltare care însă nu este semnificativă, creșterea având valori mici în ultimii ani.
Tabel nr. 11 Numărul sosirilor de turiști în structuri de primire cu destinație turistică balneară, pe tipuri de turiști în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
După cum se poate vedea în Tabelul nr.11, numărul turiștilor cazați în stațiunea Pucioasa, a avut perioade de creștere și descreștere. Acest număr a atins cota minimă de 13, 414 mii în anul 2006, urmând sa crească până la valoarea de 15,304 mii în anul 2008. Cât despre ponderea turiștilor cazați în stațiunea Pucioasa în totalul unităților turistice cu destinație balneară, aceasta înregistrează o evoluție oscilantă, ponderea cea mai mică fiind de 1,91% în anul 2006, iar cea maximă de 2,38% în 2005.
Această evoluție oscilantă a numărului sosirilor de turiști poate fi cauza scăderii puterii de cumpărare a populației dar și a interesului pentru această stațiune ca punct turistic. Creșterile înregistrate în ultimii ani arată o redresare a turismului din stațiunea balneară Pucioasa.
Tabel nr. 12 Numărul înnoptărilor în structuri de primire cu destinație turistică balneară, pe tipuri de turiști în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Evoluția ponderii înnoptărilor în structurile cu destinație turistică din stațiunea Pucioasa în totalul structurilor de cazare din stațiunile balneare din România înregistrează creșteri și scăderi pe toată perioda analizată. Numărul maxim de înnoptări se înregistrează în anul 2008, când 144,247 mii de turiști aleg să înnopteze în structuri de cazare din statiunea Pucioasa.
Tabel nr. 13 Evoluția duratei medii a sejurului în stațiunile balneare în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
După cum se poate observa în Tabelul nr.13, durata medie a sejurului a înregistrat o evoluție oscilantă, înregistrând scăderi și creșteri în fiecare an. Astfel valoarea maximă este de 9,6 zile pe total în 2006, scăzând până la 9,4 zile în 2008.
3.3. Direcții de valorificare a potențialului turistic balnear
Produsul turistic al României se află, în general, la un nivel scăzut comparativ cu cel european, turiștii fiind atrași mai mult de prețurile ieftine decât de calitatea produsului. Propunerile de dezvoltare a produselor turistice se bazează pe dezvoltarea unei strategii de reală valoare pentru transformarea imaginii stațiunilor de pe litoral și a stațiunilor balneare, a suprastructurii actuale, care oferă cazare în general învechită, într-o nouă imagine conformă cu exigențele viitoare ale piețelor de turism interne și internaționale.
Abordarea problemei dezvoltării zonelor turistice necesită eforturi speciale și intense (asupra zonelor descoperite, ca având prioritate în dezvoltarea turismului) pentru a se evita diluarea și dispersarea resurselor. Trebuie să existe o abordare integrată, națională și regională a planificării, dezvoltării și publicității produsului.
Îndeplinirea obiectivelor propuse în vederea relansării și dezvoltării turismului balnear românesc necesită realizarea unor planuri de acțiune complexe, cu eforturi considerabile din partea organizațiilor competente în acest domeniu și a statului, suporturi materiale și financiare considerabile, toate acestea canalizate, în principiu, pe următoarele direcții:
a) reorganizarea ofertei și constituirea produsului în conformitate cu exigențele și tendințele majore ale cererii – în special externe – și ale standardelor internaționale.
b) orientarea ofertei de produse și servicii balneoturistice tradiționale ale României, spre piețele externe.
c) eliminarea tuturor disfuncționalităților și a aspectelor negative datorate politicii generale și specifice, practicată până în 1990.
d) regândirea politicii de promovare, a sensului trecerii de la promovarea de imagine la promovarea de produse, în care accentul să fie pus pe produse românești care au intrat în tradițiile de consum ale turiștilor străini.
e) extinderea ofertei turistice de tratament pentru categorii defavorizate ale populației, pentru persoanele cu venituri medii și mici.
f) reintroducerea în circuitul turistic intern a stațiunilor balneare de interes local, concomitent cu modernizarea și dezvoltarea acestora.
g) permanentizarea programului „Turism pentru sănătate”.
h) elaborarea unor proiecte zonale de modernizare a infrastructurii generale și turistice.
i) protecția și conservarea mediului în zona stațiunilor balneare.
Pucioasa reprezintă singura ofertă de turism balnear din județul Dâmbovița, fiind și singura stațiune turistică atestată oficial.
În tabelul următor este structurată o analiză SWOT a stațiunii turistice balneare Pucioasa, aceasta fiind necesară în descoperirea și marcarea atât a punctelor slabe cât și a punctelor tari, în scopul găsirii măsurilor necesare dezvoltării acestei stațiuni.
Tabel nr.14 Analiza SWOT a stațiunii Pucioasa
Direcțiile planului strategic de dezvoltare sunt, printre altele, o cale de susținere a punctelor forte și de limitare a celor slabe.
Dezvoltarea turismului în stațiunea balneară Pucioasa se poate realiza prin îmbinarea a patru planuri de acțiune, respectiv:
promovarea orașului la nivel național și internațional;
îmbunătățirea infrastructurii locale;
dezvoltarea infrastructurii de turism;
modernizarea centrelor de tratament existente.
Promovarea stațiunii Pucioasa se poate realiza printr-o serie de măsuri stricte:
– organizarea unor activități promoționale pentru relansarea ofertei turistice balneare care să se adreseze atât piețelor tradiționale, cât și pe noi piețe;
– îmbunătățirea conținutului și calității mesajului publicitar;
– diversificarea publicațiilor turistice și editarea lor în mai multe limbi de circulație internațională, precum și difuzarea lor largă în țările emitente de turiști;
– modernizarea și diversificarea mijloacelor promoționale și utilizarea eficientă atât în țară, cât mai ales în străinătate;
Îmbunătățirea infrastructurii locale este principalul factor de atracție și de creștere a gradului de atractivitate a zonei. Aceasta va conduce la crearea condițiilor pentru valorificarea potențialului turistic și cultural al orașului. Pentru realizarea acestei măsuri, pot fi propuse următoarele acțiuni:
reabilitarea și modernizarea drumului național DN 71;
Amenajarea nodului de circulație în zona centrală (intersecția DN 71 cu DJ710);
Realizarea unei șosele de centură ocolitoare a orașului Pucioasa, conform prevederilor PUG;
Modernizare DJ 710 (zona bazin Mușa – Miculești punct Starnima) prin consolidarea acostamentului și a punctelor expuse surpărilor și alunecărilor;
Reabilitare și modernizare drum județean Brănești – Pucioasa Sat;
Reabilitare și modernizare drum județean Brănești – Pucioasa Sat;
Realizarea unui drum de acces și legătură între Pucioasa și Vulcana Băi în vederea dezvoltării potențialului turistic al zonei și a unei viitoare legături interjudețene Breaza – Bezdead, Pucioasa – Vulcana Băi – Bărbulețu;
Construirea unui pod de legătură peste râul Ialomița pentru acces la izvoarele de apă minerală și la viitoarea zonă turistică – Dealul Mitropoliei Moțăianca.
Dezvoltarea infrastructurii de turism este poate cea mai importantă măsură propusă, fiind în directă legătură cu evoluția turismului din stațiune. Poate fi realizată prin implementarea următoarelor acțiuni:
Construirea de case de vacanță;
Captarea apelor minerale pentru cura internă;
Înființarea unei mini grădini zoologice;
Înființarea unei mini grădini botanice, pe lângă sere;
Realizarea unui complex Ștrand cu plajă la complexul Debarcader și Motel;
Crearea de locuri de agrement pentru turismul de week-end;
Realizarea și marcarea de trasee turistice;
Amenajarea unei zone turistice în cartierul Malurile;
Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de turism în vederea creșterii atractivității stațiunii turistice de interes național Pucioasa și a zonei adiacente;
Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona "Dealul Mitropoliei", "La Cruce și izvoarele Băilor Pucioasa" și a Dealului Moțăianca, pentru amenajarea, dezvoltarea și diversificarea infrastructurii fizice de agrement necesară realizării unei petreceri a timpului liber (Hipism, poligon de tragere în talere, parașutism, zboruri de aeromodele teleghidate, parapante, pârtie de schi, etc.);
Amenajarea de parcuri sau păduri cu drumuri marcate pentru cură de teren (jogging);
Construirea Monumentului Băilor Pucioasa în zona Centrală (hotel CERES) pentru marcare istorică balneară și ambientarea zonei de turism balnear.
Existența, în cadrul stațiunii, a două centre de tratament, elimină ca variantă de dezvoltare crearea unui nou centru, ducând astfel la modernizarea celor două centre, ca metodă de dezvoltare a stațiunii Pucioasa.
Modernizarea și dezvoltarea turismului balnear presupune creșterea competitivității produsului, care se poate realiza prin diverse metode. Printre cele mai importante se numără:
– amenajarea stațiuni astfel încât să se adreseze atât persoanelor care au nevoie de tratament, cât și persoanelor cu o stare de sănătate bună, asigurând astfel o valorificare superioară a resurselor. Aceasta presupune existența, în cadrul stațiunii, mai multor centre: centru de sănătate cu vocații medicale multidisciplinare, centru de înfrumusețare și bunăstare, centru de primire, divertisment și cultural complementar, etc.
– dotarea cu aparatură medicală modernă a bazelor de tratament, cu scopul de a permite atragerea de noi segmente pe piață, turiști cu venituri mari.
– modernizarea structurilor de primire prin: schimbarea mobilierului, a instalațiilor de încălzire, refacerea băilor, reorganizarea și modernizarea recepțiilor, reamenajarea spațiilor verzi.
– modernizarea structurilor de alimentație prin: redecorarea saloanelor, schimbarea mobilierului, schimbarea veselei și a tacâmului, dotarea bucătăriei cu utilaje noi.
– îmbunătățirea nivelului de cazare turistică și a tuturor celorlalte facilități care oferă turiștilor condiții de petrecere agreabilă a timpului liber, cu accent pe diversificarea ofertei de agrement, pe cât posibil în asociere cu tratamentul.
– încurajarea, sprijinirea, stimularea investițiilor străine de capital.
– atragerea în circuitul turistic a acelor resurse nevalorificate până în prezent, ceea ce presupune intensificarea acțiunilor de prospectare geologică în vederea depistării de noi resurse hidrominerale.
– realizarea unui sistem optim de rezervare automată a locurilor de cazare și integrarea acestuia în sistemele de rezervare internaționale, paralel cu realizarea și implementarea unui sistem informațional adecvat noilor cerințe, aliniat la practica internațională și susținut cu o dotare tehnică adecvată.
Punerea în aplicare a acestor măsuri va determina un grad mai mare de ocupare a capacității de cazare și alimentație, prin atragerea de noi segmente de turiști. Modernizarea stațiunii va avea ca efect aducerea pe piață a unor produse cu conținut complex, oferind cure balneare și de recuperare, dar și cure pentru turismul de bunăstare, cu accent pe calitatea vieții.
CONCLUZII
Cadrul natural al României este o componentă de bază a ofertei turistice, ce determină sau influențează direcțiile, mărimea și structura activității de turism pe teritoriul țării sau la nivel regional și local.
Dată fiind complexitatea structurală a potențialului turistic și varietatea motivațiilor care determină activitatea de turism, în România se întâlnesc o multitudine de posibilități de practicare a acestuia. Una din aceste forme de turism este turismul balnear, formă veche de turism și cu o constanță mare în timp, având ca trăsătură principală posibilitatea derulării pe tot parcursul anului.
Oferta balneară îmbină curele balneare tradiționale (terapeutice și de recuperare) cu cele profilactice, utilizând atât factorii naturali terapeutici (apa minerală, nămolul, gazele terapeutice, microclimatul de salină), cât și fizioterapia. Procedurile balneare se completează cu gimnastică, piscină, saună, fitness, cură de teren, etc.
Pentru a putea răspunde cerințelor manifestate pe piața turismului balnear este necesară crearea unor stațiuni polivalente prin lărgirea și diversificarea profilului de bază al stațiunii. Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii de a căror calitate depinde reușita acestor acțiuni. Aceste acțiuni pot consta în promovarea orașului la nivel național și internațional, îmbunătățirea infrastructurii locale, dezvoltarea infrastructurii de turism și modernizarea centrelor de tratament din stațiunile balneare sau în crearea altor centre, conform standardelor europene. Aceste măsuri sunt menite să atragă o gamă largă de turiști și, în același timp, să ofere posibilitatea desfășurării unor tratamente complexe, axându-se pe îmbinarea perfectă dintre curele balneare și cele de agrement, punând accent pe satisfacerea deplină a turistului.
Implementarea unor astfel de măsuri vor face posibilă ridicarea turismului balnear la un alt nivel calitativ și implicit al turismului românesc.
BIBLIOGRAFIE
Berlescu, Elena, Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București, 2003.
Cândea, Melinda, Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2007
Comănescu, Laura; Ielenic, M., România, potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006
Dinu,Mihaela, Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002.
Glăvan, V., “Resurse turistice pe Terra”, Editura Economică, București, 2000
Glăvan, V. și colectiv, Tendințe și perspective ale ofertei turismului balnear în contextul turismului european, ICT, 1995.
Ianc, Teodor Petre, Strategii de dezvoltare a turismului balnear în perspectiva integrării europene, București, 2006.
Jafar, J., Encyclopedia of Tourism, London and New York, , 2000.
Minciu, Rodica, Amenajarea turistică a teritoriului, București., 1995
Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie și practică, Editura ASE, București, 2003
Pasqualini, D.P., Jaquot, B., Tourisme en Europe, Editura Dubot, Paris, 1992.
Pricăjan A., Substanțele minerale terapeutice din România, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985.
Snak ,O; Baron, P; Neacșu, N, Economia turismului, Editura Expert, București, 2001
Stăncioiu, Aurelia Felicia, Dicționar de terminologie turistică, Editura Economică, București, 1999
Stănciulescu, Gabriela și colectiv, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All, București, 2009.
Țigu, Gabriela – coord., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București., 2003
Anuarul Statistic al României, INSSE, edițiile 2004 – 2008, București
***http://www.infotravelromania.ro/circula.html, accesat la data de 7 mai 2010
***http://www.primpuc.ro/statiune.html, accesat la data de 14 aprilie 2010
***http://www.hotel-ceres-pucioasa.ro/, accesat la data de 14 aprilie 2010
***http://www.termeitalia.info/, accesat la data de 30 iunie 2010
***http://www.spas.ro/, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România
***http://www.mdrl.ro/, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
Anexa Nr. 1
Stațiuni balneare din România
Sursă: Hartă preluată de pe site-ul www.spas.ro, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România
Anexa Nr. 2
Figura nr.1. Repartiția zăcămintelor hidrominerale pe teritoriul României
Sursa: Societatea Națională a Apelor Minerale
Apă minerală naturală-carbogazoasa : 1 Certeze; 2 Târgu Lăpuș; 3 Borsa; 4 Poiana Cosnei; 5 Poiana Vinului; 6 Dorna Cândrenilor; 7 Roșu; 8 Poiana Negri; 9 Stânceni; 10 Borsec; 11 Toșorog; 12 Siculeni;13 Jigodin;14 Sancraieni;15 Tusnad;16 Biborțeni;17 Malnaș Bai; 19 Târgu Secuiesc;20 Bodoc;21 Zizin; 22 Sacosu Mare; 23 Buziaș; 24 Lipova; 25 Boholt; 26 Bacaia. Apă minerală necarbogazoasă: 27 Moara Dracului 28 Iasi Copou; 29 Borsec; 30 Băile Herculane; 31 Rieni; 32 Stâna de Vale. Apă minerală balneoterapeutică: 33 Iași Nicolina; 34 Malnaș Bai; 35 Covasna; 36 Vata de Jos.
Anexa Nr. 3
Anexa Nr. 4
Tabel Nr. 1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Tabel Nr. 2 Locuri de cazare turistică din cadrul turismului balnear în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Anexa Nr. 5
Localizare Stațiune Pucioasa în județul Dâmbovița
Anexa Nr. 6
Date statistice privind situația turismului în stațiunea Pucioasa
Tabel Nr. 3 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică (u.m: locuri)
Tabel Nr. 4 Număr de sosiri turiști în structuri de primire turistică
Tabel Nr. 5 Număr de înnoptări în structuri de primire turistică
Sursă tabele: Institutul Național de Statistică
Anexa Nr. 7
Metode de previziune
a) Metoda sporului mediu
Δmed = (∑Δt/t-1)/ n-1 = Δt/1 / n-1 = (yn-y1) / n-1
Δmed = (48542-46475) / (5-1) = 9036,2 turiști
Abaterea medie pătratică
σ = 23937,2
ỹ = ∑yi/n = 700973,2 turiști
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 3,41% < 5%
b) Metoda indicelui mediu de dinamică
Ī = (yn / y1) ¼ *100 = 1,01%
ỹ = ∑yi/n= 700973,2 turiști
Abaterea medie pătratică
σ = 26050,20
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 3,71% < 5%
c) Metoda trendului liniar
ŷi=a+b*ti ỹ = ∑yi/n= 700973,2 turiști
a= ỹ=∑yi/n= 700973,2 turiști
b=∑ yi * ti / ∑ ti2 = 18241,7
σ =[∑(yi-ŷ)2 / n] ½ = 20087,0001
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 2,86% < 5%
Legenda:
Δmed = sporul mediu
σ = abaterea medie patratică
ỹ = nr. mediu de turiști
Ī = indicele mediu
n = nr. ani
Anexa Nr. 8
Date statistice privind turismul balnear în România
Tabel Nr. 6 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2004, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2004
Tabel Nr. 7 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2004 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2004
Tabel Nr. 8 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2005, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2005
Tabel Nr. 9 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2005 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2005
Tabel Nr. 10 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2006, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2006
Tabel Nr. 11 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2006 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2006
Tabel Nr. 12 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2007, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2007
Tabel Nr.13 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2007 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2007
Tabel Nr.14 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2008, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2008
Tabel Nr.15 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2008 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2008
BIBLIOGRAFIE
Berlescu, Elena, Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București, 2003.
Cândea, Melinda, Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2007
Comănescu, Laura; Ielenic, M., România, potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006
Dinu,Mihaela, Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002.
Glăvan, V., “Resurse turistice pe Terra”, Editura Economică, București, 2000
Glăvan, V. și colectiv, Tendințe și perspective ale ofertei turismului balnear în contextul turismului european, ICT, 1995.
Ianc, Teodor Petre, Strategii de dezvoltare a turismului balnear în perspectiva integrării europene, București, 2006.
Jafar, J., Encyclopedia of Tourism, London and New York, , 2000.
Minciu, Rodica, Amenajarea turistică a teritoriului, București., 1995
Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie și practică, Editura ASE, București, 2003
Pasqualini, D.P., Jaquot, B., Tourisme en Europe, Editura Dubot, Paris, 1992.
Pricăjan A., Substanțele minerale terapeutice din România, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985.
Snak ,O; Baron, P; Neacșu, N, Economia turismului, Editura Expert, București, 2001
Stăncioiu, Aurelia Felicia, Dicționar de terminologie turistică, Editura Economică, București, 1999
Stănciulescu, Gabriela și colectiv, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All, București, 2009.
Țigu, Gabriela – coord., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București., 2003
Anuarul Statistic al României, INSSE, edițiile 2004 – 2008, București
***http://www.infotravelromania.ro/circula.html, accesat la data de 7 mai 2010
***http://www.primpuc.ro/statiune.html, accesat la data de 14 aprilie 2010
***http://www.hotel-ceres-pucioasa.ro/, accesat la data de 14 aprilie 2010
***http://www.termeitalia.info/, accesat la data de 30 iunie 2010
***http://www.spas.ro/, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România
***http://www.mdrl.ro/, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
Anexa Nr. 1
Stațiuni balneare din România
Sursă: Hartă preluată de pe site-ul www.spas.ro, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România
Anexa Nr. 2
Figura nr.1. Repartiția zăcămintelor hidrominerale pe teritoriul României
Sursa: Societatea Națională a Apelor Minerale
Apă minerală naturală-carbogazoasa : 1 Certeze; 2 Târgu Lăpuș; 3 Borsa; 4 Poiana Cosnei; 5 Poiana Vinului; 6 Dorna Cândrenilor; 7 Roșu; 8 Poiana Negri; 9 Stânceni; 10 Borsec; 11 Toșorog; 12 Siculeni;13 Jigodin;14 Sancraieni;15 Tusnad;16 Biborțeni;17 Malnaș Bai; 19 Târgu Secuiesc;20 Bodoc;21 Zizin; 22 Sacosu Mare; 23 Buziaș; 24 Lipova; 25 Boholt; 26 Bacaia. Apă minerală necarbogazoasă: 27 Moara Dracului 28 Iasi Copou; 29 Borsec; 30 Băile Herculane; 31 Rieni; 32 Stâna de Vale. Apă minerală balneoterapeutică: 33 Iași Nicolina; 34 Malnaș Bai; 35 Covasna; 36 Vata de Jos.
Anexa Nr. 3
Anexa Nr. 4
Tabel Nr. 1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Tabel Nr. 2 Locuri de cazare turistică din cadrul turismului balnear în perioada 2004-2008
Sursă: Construit de autor pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, INS,București,Edițiile 2004-2008
Anexa Nr. 5
Localizare Stațiune Pucioasa în județul Dâmbovița
Anexa Nr. 6
Date statistice privind situația turismului în stațiunea Pucioasa
Tabel Nr. 3 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică (u.m: locuri)
Tabel Nr. 4 Număr de sosiri turiști în structuri de primire turistică
Tabel Nr. 5 Număr de înnoptări în structuri de primire turistică
Sursă tabele: Institutul Național de Statistică
Anexa Nr. 7
Metode de previziune
a) Metoda sporului mediu
Δmed = (∑Δt/t-1)/ n-1 = Δt/1 / n-1 = (yn-y1) / n-1
Δmed = (48542-46475) / (5-1) = 9036,2 turiști
Abaterea medie pătratică
σ = 23937,2
ỹ = ∑yi/n = 700973,2 turiști
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 3,41% < 5%
b) Metoda indicelui mediu de dinamică
Ī = (yn / y1) ¼ *100 = 1,01%
ỹ = ∑yi/n= 700973,2 turiști
Abaterea medie pătratică
σ = 26050,20
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 3,71% < 5%
c) Metoda trendului liniar
ŷi=a+b*ti ỹ = ∑yi/n= 700973,2 turiști
a= ỹ=∑yi/n= 700973,2 turiști
b=∑ yi * ti / ∑ ti2 = 18241,7
σ =[∑(yi-ŷ)2 / n] ½ = 20087,0001
Coeficientul de variație: v= σ / ỹ * 100= 2,86% < 5%
Legenda:
Δmed = sporul mediu
σ = abaterea medie patratică
ỹ = nr. mediu de turiști
Ī = indicele mediu
n = nr. ani
Anexa Nr. 8
Date statistice privind turismul balnear în România
Tabel Nr. 6 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2004, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2004
Tabel Nr. 7 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2004 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2004
Tabel Nr. 8 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2005, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2005
Tabel Nr. 9 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2005 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2005
Tabel Nr. 10 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2006, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2006
Tabel Nr. 11 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2006 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2006
Tabel Nr. 12 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2007, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2007
Tabel Nr.13 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2007 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2007
Tabel Nr.14 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în anul 2008, pe tipuri de structuri de primire turistică, categorii de clasificare și zone turistice (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2008
Tabel Nr.15 Locuri de cazare turistică pe zone turistice, tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și categorii de clasificare în 2008 (stațiuni balneare)
-număr-
Sursă: Anuarul Statistic al României, INS, București, Ediția 2008
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Perspectivele Dezvoltarii Turismului Balnear In Romania (ID: 144131)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.