Perspective DE Dezvoltare A Turismului, Studiu Comparat Orheiul Vechi Bran Moieciu

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI,

STUDIU COMPARAT

ORHEIUL VECHI -BRAN MOIECIU

CUPRINS:

INTRODUCERE

În condițiile unei vieți pline de griji și stres, în care toate activitățile devin o rutină iar gălăgia orașelor devine deja o problemă cu care se confruntă populația, turismul devine refugiul ideal pentru fiecare din noi.

Grijile orașului, poluarea și zgomotul ne fac mereu visători spre liniște și armonie iar turismul rural este locul perfect unde aceste lucruri se pot realiza.

Nu există nimic mai plăcut decât evadarea din grijile cotidiene și lumea tehnologiilor moderne pentru a te bucura de frumusețea naturii și produsele unice naturale din gospodăriile oamenilor.

Arhitectura modernă și viața printre blocuri este deja un motiv de stres, pe când satele vechi pitorești, bisericile din localitățile noastre rurale, conaclurile și casele de vacanță sunt loc de relaxare și împăcare de sine.

Pentru lucrarea de mai jos s-a ales anume tema turismului rural deoarece acesta în opinia mea v-a fi unul din cele mai căutate în următoarea perioadă deoarece doar acesta oferă omului ceea ce a pierdut atunci când a ales viața modernă și tehnocratizată.

Tema aleasă este una foarte actuală în contextul dezvoltării rapide a acestui tip de tursim la nivel european, în special în Europa dar și datorită numeroaselor obiective turistice rurale din Republica Moldova care ar trebui valorificate.

Importanța temei este redată de unicitatea obiectivelor turistice de pe teritoriul țării noastre și slaba valorificare a acestora, iar fără valorificare aceste obiective riscă să fie uitate și pierdute.

Scopul lucrării date este de a scoate în evidență unicitatea complexului Orheiul Vechi și a obiectibvelor acestuia printr-o comparație cu un alt obiectiv al turismului rural din regiune, și anume Bran-Moieciu, din România, obiectiv mediarizat și mult mai dezvoltat decât Orheiul Vechi.

Obiectivele care le-am avut la crearea acestui lucrări au fost:

Prezentarea conceptului de tursim rural și rolul acestuia pentru Republica Moldova;

Identificarea eforturilor care se depun pentru dezvoltarea turismului rural în Republica Moldova;

Descrieree importanței turismului rural la nivel european;

Prezentarea obiectivelor turistice și uicității complexului Orheiul Vechi;

Prezentarea obiectivelor turistice ale complexului Bran-Moieciu;

Comparația celor două complexe turistice pentru identificarea celor mai bune practici;

Identificarea unor soluții pentru îmbunătățirea situației pentru complexul Orheiul vechi;

Toate aceste obiective au fost desfășurate în această lucrare și fiecare își hgăsește răspunsul în aceasta.

Pentru desfășurarea lucrării s-a folosit metoda de documentare din diferite surse teoretice precum și deplasarea la unele obiective turistice pentru a culege informația direct de la sursă.

Drept informații folosite în lucrare s-au folosit doar cele veridice, manuale ale specialiștilor în domeniu și articole ale structurilor și instituțiilor autorizate.

Teza este compusă din trei capitole prin care s-a desfășurat subiectul temei propuse. Primul capitol este o prezentare teoretică a subiectuluia abordat – ”Considerații generale privind turismul rural”. În acest capitol s-au desfășuar pe lung termenii de turism și turism rural, precum și considerațiile asupra acestot termeni și a fenomenului de turism rural, date de diferiți autori. Tot în acest capitol s-au abordat dimensiunile economice ale tursimului rural, laturele economice ale acestuia și felul în care acestea se manifestă. Capitolul trei s-a finalizat cu expunerea importanței pe care o are turismul rural la nivel european, modul în care acesta este apreciat și se desfășoară.

Al doilea capitol prezintă resursele turistice rurale din Republica Moldova și felul în care acestea sunt valorificate – ”Valorificarea resurselor turistice rurale în Republica Moldova”. În primul rând a fost abordată latura socială și economică a turismului în Republica Moldova, care este beneficiul acestuia atât pentru economie cât și pentru societate. Tot în cadrul acestui capitol au fost inventariate obiectivele turistice din cadrul complexului turistic Orheiul Vechi și descrise fiecare în parte.

În cadrul acestui capitol au mai fost prezentate structurile de cazare la care turiștii pot înopta în cazul în care hotărăsc să viziteze complexul turistic Orheiul Vechi, și descrierea serviciilor prestate de aceste unități de cazare cât și descrierea unităților în întregime.

Capitolul trei a constituit o analiză în paralel a complexului turistic Orheiul Vechi și a complexului turistic Bran-Moieciu, din România – ” Studiul comparat Orheiul Vechi – Bran Moieciu”. În primul rând s-a prezentat importanța la nivel național a fiecărui complex turistic, atât pentru Republica Moldova cât și pentru România. Al doilea aspect expus în acest capitol a fost analiza comparativă a obiectivelor turistice din aceste complexe turistice precum și importanța lor la nivel național. Capitolul s-a finalizat cu un șir de propuneri pentru îmbunătățirea cadrului turistic de la complexul Orheiu Vechi precum și propuneri de dezvoltare și promovare a complexului.

Lucrarea s-a finalizat cu prezentarea concluziilor generale și a bibliografiei, în volum de 19 surse, prezentate la finele lucrării.

Întreaga lucrare are un volum de 65 pagini fără anexe și a fost redactată conform normelor stabilite de către Academia de Studii Economice a Moldovei.

Capitolul I: CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL

1.1 Turismul rural – Concepții și considerații teoretice

Unul din obiceiurile oamenilor este de a se deplasa de la locul de reședință în diferite alte locuri care îi satisfac anumite nevoi. Aceste nevoi pot fi diverse și o data cu dezvoltarea civilizației umane, s-au dezvoltat și acestea.

De la bun început, călătoriile erau întreprinse cu scopul de a aduce un venit familiei, primii ”turiști”, dacă putem spune așa fiind persoanele care se deplasau pentru a cumpăra anumite bunuri, apărând astfel, în forma sa primitive, turismul de afaceri.

O data cu dezvoltarea societății și cu creșterea nivelului de trai, oamenii au simțit nevoia de a vedea noi locuri, de a cunoaște noi lucruri, astfel deplasările au început să fie nu doar în scop financiar dar și în scop de cunoaștere.

Pe parcusrsul anilor au apărut și alte tipuri de turism, motivate de modul de trai al oamenilor, acestea fiind turismul medical, balnear, de divertisment, etc.

O data cu dezvoltarea rapidă a structurilor urbane, oamenii au fost tot mai mult prinși în cotidianul orașelor, frecventând un mod de viață sedentar.

Nevoia de a vizita localitățile rurale a apărut ca răspuns al stresului cotidian, a poluării intense a orașelor dar și a gradului ridicat de urbanizare.

Astfel, din aceste considerente, a apărut un nou tip de turism, și anume turismul rural.

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice. Un prim enunț – acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural – afirmă că: “Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Statisticile demonstrează că turismul în spațiul rural, an de an, a făcut tot mai mulți adepți. Explicația acestei evoluții: ar putea fi regăsită în: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preț. Se constată existența unui important flux turistic, național și mondial, ce se direcționează tot mai precis către zonele rurale.

Destinațiile mai puțin cunoscute sau neobișnuite – percepute ca destinații exotice – devin tot mai atractive pentru turiștii cu experiență din țările dezvoltate.

Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât și a cererii. Circulația turistică în Europa este dominată de 5 mari țări emițătoare: Germania, Anglia, Franța, Olanda și Italia. Noii poli emițători de fluxuri turistice sunt Spania, Japonia, Coreea și China.

Specialiștii de la Academia de Studii Economice din București vin și ei cu o definiție a turismului rural, și anume: “Turismul rural ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene”.

O altă definiție a turismului rural este data de Organizației Mondială a Turismului, care vine să configureze definițiile de mai sus în una general, și anume:”turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”.

Această definiție, deși nu le explicitează, are la bază o serie de trăsături specifice ce caracterizează activitățile de turism rural.

Ca concepție generală, turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si petrecere a timpului liber si a vacantelor la "tara" constituind preocupari vechi mai ales ale impatimitilor de natura. Nou este modul in care a evoluat aceasta forma de turism atat cantitativ cat si calitativ in ultimele decenii, el tinzand sa devina un fenomen de masa.

Aceasta forma de turism s-a dezvoltat, valorificand caracteristicile deosebit de favorabile celor trei elemente principale ce concura la infaptuirea actului turistic:

Ø Spatiul rural (vatra si mosia satului) ca suport al procesului de vietuire si derulare a activitatilor specifice;

Ø Populatia rurala ca element al perenitatii de veacuri a obiceiurilor si traditiilor populare ale satelor, factor al transformarii mediului natural, a resurselor locale;

Ø Produse naturale (bogatii naturale) care satisfac cerintele personale si pe cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin in ospetie.

Caracteristicile prezentate ca fiind optime pentru dezvoltarea turismului rural duc comportamentul uman să fie influențat de anumiți stimuli pe care în mod normal nu îi poate avea.

Potrivit formelor de manifestare și practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar putea fi:

– apropierea de natură;

– absența mulțimii (de semeni);

– liniște;

– un mediu ambiant “nemecanizat”;

– contacte personale (în opoziție cu iraționalismul și anonimatul urbanului);

– senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei istorii, vie și trainică;

– posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locuri și oamenii acelor locuri;

– contactul nemijlocit cu autoritățile locale, cu preocupările și activitatea specifică zonei;

– cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

– posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunității;

– șansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Tot specialiștii români vin și cu o altă definiție a turismului rural, și anume ”Turismul rural cuprinde activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare)- activitati economice (predominant agricole dar si practicarea unor ocupatii traditionale) precum si modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce solicita acest tip de turism. Turismul se dezvolta in mediul rural in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi.”

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene, ele avându-si sursa în interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti: sociologi, econlogi, economisti, geografi, specialisti în amenajarea teritoriului, psihologi etc. În acest context, în ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii dintre care mentionam:

– acceptia psihologica, potrivit careia turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistului si a unui comportament diferit de cel practicat în mod obisnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitate din partea comunitatii rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, atât de catre persoanele care îl gazduiesc, cât si de catre întreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta accepție nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturaletea și calitatea peisajului ș.a., accentul se pune asupra contactelor umane, dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi cultivat în aceasi maniera si în cadrul satelor si cluburilor de vacanta sau a altor unitati de primire care functioneaza în statiunile balneare moderne.

– acceptia sociologica, potrivit careia turismul rural se practica în sânul societatilor rurale întelese ca spatii de viata cotidiana în care turistul descopera taranul, folclorul rural, sarbatorile traditionale etc. Turismul rural trebuie sa ramâna un produs al societatii rurale; amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre comunitatea rurala însasi, singura în masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate în care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care îi creaza treptat sentimentul apartenentei si înradacinarii în comunitatea respectiva. Prin urmare, se presupune insertia turistului în societatea rurala potrivit dorintei sale de a descoperi un mod de viata autentic si inedit.

– acceptia geografica, aparent mai putin restrictiva, care relationeaza turismul rural cu existenta spatiului rural corespunzator.

Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta în spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia. În pofida simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile rezultate din necesitatea ruralitatii si a delimitarii sale spatiale. Determinarea gradelor de urbanizare si ruralizare în vederea delimitarii lor spatiale este o problema traditionala, abordata intens, de multi ani, de numerosi geografi, economisti, sociologi, specialisti în amenajarea teritoriului ș.a. În legatura cu evaluarea gradului de ruralitate, s-a consacrat, în general, analiza a trei criterii considerate definitorii: densitatea populatiei si caracteristicile gospodariilor; utilizarea solului si raporturile dintre agricultura si silvicultura; structurile sociale traditionale si aspecte ale identitatii comunitare si de patrimoniu.

Dezvoltarea turismului rural a produs mutatii importante in viata satelor, cu deosebire a celor care dispun de o oferta turistica importanta, aducand elemente noi privind:

”- valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, cinegetice, gastronomice, artizanale, etnografice si folclorice);

– transformari in plan edilitar si al dotarilor prin aparitia unor constructii specifice (ferme agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutarii, unitati de deservire (magazine, posta), amenajari pentru sport si echitatie, echipamente igienico-sanitare;

– modificari ale structurii culturilor agricole si ale septelului, in concordanta cu satisfacerea cerintelor turistice in plan gastronomic;

– evitarea procesului de depopulare rurala prin aparitia unor solutii noi de ocupare a fortei de munca, mai ales in localitatile rurale, in care turismul se poate practica tot timpul anului;

– dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primara a produselor agricole si revitalizarea mestesugurilor specifice zonei rurale;

– valorificarea resurselor de apa locale in scopuri energetice si, mai ales pentru piscicultura;

– abordarea unor solutii echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic, silvic si agroturistic;

– combaterea poluarii mediului prin eliminarea surselor si conservarea pe aceasta cale, a unor conditii de viata optime in zonele agroturistice;

– creearea unor noi surse de venit in bugetele familiale, inclusiv prin dobandirea unor facilitati financiare privind investitii noi pentru turism sau extinderea celor existente.

Turismul rural se bazează, în majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotarile ce se regăsesc, în mare parte, în proprietatea privată a locuitorilor din spațiul rural, participanți (în calitate de prestatori) la activitațile turistice.

Rețeaua turismului rural prezintă cea mai buna organizare în cadrul statelor Uniunii Europene. Aceasta organizare este posibilă datorită:

– condițiilor de organizare create;

– a organismelor neguvernamentale naționale și internaționale existente;

– experienței câștigate și dorinței de perfecționare manifestate permanent”

În general, în domeniul turismului practicat în mediul rural, se utilizează în mod frecvent o terminologie diversă, dominată, în principal, de cele trei noțiuni: agroturism, turism rural, ecoturism.

Termenul frecvent utilizat pentru practicarea turismului rural, și anume unde sunt implicate produsele agricole și alimentele recoltate din regiunile rurale, este de agroturism.

Conform Organizației Mondiale a Turismului, ” Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală nepoluată, așezată într-o zonă pitorească, finalizată prin șederea a cel puțin 24 ore și prin consumul de produse alimentare și nealimentare specifice, completată cu coabitarea și integrarea în societatea rurală privită în toată complexitatea sa.”

Această formă de turism cuprinde doua mari componente: activitatea turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de masă, agrement (călătorie, pescuit, echitație), alte servicii curente, iar pe de altă parte, activitatea economică, (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii) agroturistice, gazda, concretizată în producerea și prelucrarea primară a produselor agroalimentare în gospodarie și comercializarea lor direct la turiști sau prin alte rețele comerciale.

Agroturismul joacă, fara îndoială, un rol important în metamorfoza de ansamblu a spațiului rural, cu deosebire a satelor și a orașelor mici cu grad sporit de ruralitate și un potențial turistic valoros.

Așezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiștii care doresc să cunoască pe viu aceste aspecte. O altă noțiune, folosită des în practicarea turismului rural este cea de ecoturism.

Conform Organizației Mondiale a turismului, ”Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spații virgine și culturale tradiționale, care tind să devină areale de protecție a naturii și valorilor umane perene, care să contribuie substanțial la evoluția comunităților locale.”

Ecoturismul a apărut că o manifestare practică, aplicativa pe tot spațiul planetar pentru a materializă prevederile înscrise în Convenția de la Paris cu privire la protecția patrimoniului universal natural și cultural, emanație a conferinței mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizează o reconciliere a celor două elemente ale mediului înconjurător: naturală și culturală.

Practicarea acestui tip de turism, în viziunea unor organisme internaționale abilitate (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii – UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natură Sălbatică, numeroase organizații pacifiste în domeniu), este una benefică, fiind concepută că un instrument util în asigurarea bunurilor naturale și culturale valoroase prin activități și politici speciale de protecție.

În concluzie, putem menționa că turismul rural este o formă nu doar practicată la nivel mondial, dar și promovată la acest nivel de cele mai importante organisme internaționale menite să încurajeze fenomenul turismului.

Cele mai imporatnte resurse pentru practicarea turismului rural sunt localitățile rurale, ce pot prezenta un interes vădit consumatorilor, prin prezentarea unor aspect nevăzute în mediul lor obișnuit de trai.

La turimul rural putem anexa turismul agricol, care pe lângă vizitarea obiectivelor turistice natural și antropice din localitățile rural are drept scop familearizarea turistului cu producția agricolă și modul de creștere a acesteea, acest lucru prezentând o latură ciudată și a turismului de agreement, turiștii relaxându-se practicând anumite activități agricole.

La fel, mai ales în urma promovării active a produselor ecologice, se face cunoscut ca latură esențială a turismului rural și turismul ecologic, prin intermediul căruia turiștii au posibilitatea de a vizita localitățile rurale, de a consuma și a participa la plantarea, îngrijirea și recoltarea produselor pure ecologice, atât de căutate pe piețile din localitățile urbane.

În principiu, aceste subforme ale turismului rural sunt doar niște înrămurir ale acestuia, dar împreună fac obiectul turismului rural, ca tip de turism.

1.2 Turismului rural, latura și dimensiunile economice

Înafara faptului că turismul rural etse deja parte componentă principală a industriei turismului, aportul acestui tip de turism în economie este unul foarte important, contribuind esențial la creșterea veniturilor din activitatea de turism.

Turismul rural implică în circuitul turistic atât unitățile de cazare și alimentație, cât și cele de agrement, centrele culturale, etc.

În pofida faptului că deocamdată turismul rural deține o pondere redusă pe piață turistică, tendințele sale de creștere sunt evidente și deci poate genera efecte pozitive asupra vieții socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage după sine mutații în utilizarea forței de muncă prin încurajarea și finanțarea unor noi tipuri de activități care pot să confere un plus de vitalitate unor stări economice deficitare și perfectibile.

Principalele avantaje cu caracter economic care le dezvoltă turismul rural sunt:

Stabilizarea populației prin fixarea forței de muncă este o consecință extrem de importantă pentru majoritatea zonelor rurale confruntate în general cu fenomenul de depopulare survenit în special ca urmare a absenței unei perspective materiale certe a locuitorilor. Aportul de lichidități provenite din prestații turistice pot ajuta la conservarea locurilor de munca în servicii precum comerțul, cazarea turistică, transport local, asistența medicală.

Lichiditățile pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca conservarea locurilor de muncă reprezintă un obiectiv mai puțin atragător decât crearea de noi locuri de muncă, ea poate contribui la viabilitatea comunităților rurale și în special a celor de tip marginal, care nu beneficiază de efectele de polarizare urbană. O serie de studii efectuate în zone rurale din Austria, Suedia și Irlanda au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de muncă și diminuarea fenomenului de depopulare.

Crearea de noi locuri de munca este posibilă în condițiile în care implementarea locală a turismului rural este realizată cu succes. Crearea locurilor de muncă este asociată în special practicilor hoteliere și de restaurant însă, în subsidiar, reușita acestora creează perspective pentru amplificarea activităților legate de comerțul cu produse alimentare și de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului ș.a.

Studiile efectuate în Marea Britanie evidențiază o variație a numărului de locuri de muncă create în funcție de tipul de activitate. Astfel, găzduirea la fermă poate crea circa 23 de locuri de muncă, corespunzător unei vânzari de rețele turistice în valoare de 100.000 £. Efectul creării locurilor de muncă este mai redus în cazul hotelurilor și campingurilor unde rețelele echivalente cu 100.000 £ se soldează cu apariția a circa 6 locuri de muncă. În general, cifră de 5-6 locuri de muncă, corespunzătoare rețelelor în valoare de 100.000 £, este considerată că foarte probabilă pentru toate tipurile de centre turistice rurale.

Diversificarea modului de utilizare a forțelor de muncă. Marea majoritate a zonelor rurale prezinta o slaba diversitate în modul de utilizare a forței de muncă ocupată aproape în totalitate în sectorul agricol. Diversificarea activitaților într-un context economic favorabil poate atrage dupa sine de asemenea stabilizarea populației rurale.

Promovarea și dezvoltarea serviciilor este un aspect esențial cu atât mai mult cu cât numeroase colectivitati rurale sunt grevate încă frecvent de absența unor facilități de servicii corespunzatoare. Cererea suplimentară de produse cauzata de creșterea numerică a clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea rețelei comerciale, susținerea unor lucrari de ameliorare a habitatului (modernizarea drumurilor, canalizări, electrificare, semnalizare rutieră și turistică), dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor poștale și de comunicație.

La fel de important este atragerea și menținerea clientelei cât și sporirea acesteia; acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesară o politică concentrată a tuturor variabilelor care acționează asupra clientelei. La nivelul sarcinilor se impune ca ele să dobândească disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de reînnoire, de adaptare la dinamica rapidă a motivațiilor turistului. În special în cazul așezărilor rurale izolate care nu au disponibilitatea de a asigura și susține servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la menținerea viabilității lor. Evident, este de presupus că respectivele așezări să posede elemente particulare de atracție turistică, recunoscute că elemente de "marcă" sau unicate, iar fenomenul de circulație turistică să fie stimulat și amplificat prin gestionarea optimă a ofertei turistice.

Susținerea economică a agricultorilor este o problemă majoră în mediile economice și politice. Numeroase studii efectuate în țări cu tradiție în turism rural au evidențiat că veniturile medii ale agricultorilor pot fi mărite prin oferirea diferitelor forme de găzduire, prin promovarea vizitelor în fermele agricole care posedă diverse funcții de atracție (echitație, vinificație, legumicultură, apicultură etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodăriei, prin creșterea ponderii utilizării forței feminine în activități neagricole s.a. Pe lângă avantajele de ordin economic care pot incită agricultorii să se angajeze în activități turistice, nu pot fi ignorate avantajele de ordin social. Urmare a contactelor cu citadinii, pe lângă aportul de varietate în modul de viață specific, adeseori solitar, sătenii pot deveni mai bine informați despre o serie de probleme de actualitate, de ordin tehnic, juridic, medical, economic etc. care pot avea impact favorabil asupra propriei lor condiții socio-economice și culturale.

– Ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine. Rolul femeilor în comunitatea rurală este în general relativ limitat, rolul decisiv în prestarea activităților direct productive revenind bărbaților. Implantarea în mediul rural a activităților turistice oferă posibilitatea punerii în valoare a energiei și talentului insuficient utilizate ale fracțiunii feminine a populației.

– Atragerea de noi investiții. Implicarea directă a statului prin intermediul organismelor guvernamentale pentru susținerea agriculturii și a serviciilor din fondurile bugetare sunt indispensabile dar nu întotdeauna suficiențe. Noile perspective legislative ale economiei și accentuarea caracterului concurențial al piețelor sunt de natură să evidențieze limitele obiective ale subvențiilor acordate de stat și să suscite spiritul de inițiativă spre descoperirea de noi alternative economice. Turismul rural este o modalitate potențială în șine dar, în plus, prezintă avantajul că acționează în sensul deschiderii de noi perspective investiționale.

Turismul însumează implicit o punere în contact a oamenilor proveniți din cele mai diverse medii, iar ideile și acțiunile dirijate spre valorificarea superioară a diverselor resurse locale survin inerent. Între turiștii potențiali ai mediului rural se pot înscrie și oameni de afaceri care au abilitatea, conferită, de o mai largă cunoaștere a pieței, de a sesiză mai rapid perspectivele implantării de noi activități și perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea însăși (locuri de muncă, modernizarea infrastructurii și a serviciilor, pătrunderea în circuitul informațional etc.). Evident că păstrarea unor amintiri plăcute despre vacanțele rurale pot incită oamenii de afaceri la demararea investițiilor în mediul respectiv.

Dacă este să concluzionăm putem menționa că orice activitate de tip productiv cât și turismul rural poate antrena efecte sinergetice de creștere prin atașarea de noi variabile în procesul de proiectare și în strategia de funcționare.

1.3 Importanța turimului rural la nivel european

În ultima vreme se remarcă o tendință tot mai accentuată de armonizare și centralizare a turismului rural. La nivel național și european au apărut și se nasc încă (cazul țărilor din centrul și Estul Europei) asociații și federații diverse ale oamenilor implicați în turismul rural. Obiectivul urmărit se pare a fi nu o uniformizare ci dorința de a realiza și consfinți criteriile unei standardizări. Din cele prezentate s-a conturat ”tendința generală de clasificare a spațiilor de primire în: hoteluri rurale; campinguri rurale; dotări mobilate rurale; camere de hotel rurale; primire la fermă.”

Această tendință de specializare prezintă avantajul de a realiza publicații (pliante, cataloage, CD – uri, pagini web etc.) care să armonizeze criteriile de clasificare – funcție de trebuințele turiștilor – și să orienteze, pe baza tipologiei comune, clientela spre destinațiile rurale. Pentru că așa cum glăsuiește un proverb francez “important nu este să cunoști tot ceea ce există, ci mai curând să știi tot ce există”. În fond ceea ce se dorește este realizarea unei cât mai eficiente comunicări între prestatorii și beneficiarii serviciilor turistice din mediul rural.

Din cele prezentate în subpunctele de mai sus, oferta turistică este foarte variată și se adresează unor segmente de piață diverse. Pe de altă parte se poate vorbi, în paralel cu activitatea turistică rurală, de o preocupare generală pentru activități de salvare a patrimoniului arhitectural rural materializată prin păstrarea patrimoniului din Italia (Toscana), Luxemburg (Grand Duche) și în Franța ori Portugalia. Formele de turism rural practicate în țări cum ar fi Belgia, Danemarca, Portugalia, Italia, Franța și chiar Germania prezintă în general aceleași forme de cazare. Astfel o inventariere realizată la nivelul CEE în anul 1987, prezenta 15000 de dotări pentru cazare în locuințe ale agricultorilor în Franța, iar la nivelul întregii Comunități peste 30000 de așezăminte. În ceea ce privește camerele de hotel, numai în Germania acestea se găseau în număr de peste 75000, cifre importante deținând: Anglia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg, Grecia, Spania și Belgia. Mai puțin reprezentate sunt formele de camping la fermă. În timp ce în Olanda, Franța și Germania este conturată precis aceasta formă de cazare în gospodăriile agricultorilor, în Irlanda nu există, iar în celelalte țări este puțin prezentă.

Totuși fermele specializate sunt tot mai prezente în cadrul ofertei turistice rurale. În Germania, Franța, Italia, Olanda numeroase ferme propun forme de găzduire specializate.

Astfel, turismul rural practicat în fermele din Europa propun cazare sub forme :

specializate în primirea handicapaților;

specializate în primirea copiilor;

specializate în primirea grupurilor;

specializate în primirea claselor speciale de științe naturale (botanică, zoologie, biologie, ș.a);

pentru pescari;

hipice (ecvestre).

Zonele rurale tipice pentru practicarea turismului rural în țările din europa prezintă densități reduse ale populației, gospodării de talie mică, în general relativ distanțate între ele, suprafețe agricole și/sau forestiere sunt mai extinse decât cele construite. Evident, densitățile medii ale populației rurale variază mult de la o țară la alta în funcție de numeroși factori fizico-geografici, sociali, economici, istorici, ceea ce explică variabilitatea dimensională a unităților administrative. Exemplificăm, în acest sens, criteriile statistice utilizate în câteva țări pentru definirea așezărilor rurale:

Australia- grupari de populație mai mici de 1000 de persoane, cu excepția unor anumite zone precum stațiunile de vacanță.

Austria- comunele au sub 5000 de locuitori.

Canada-teritoriile care cuprind mai puțin de 1000 de locuitori, având o densitate a populației de sub 400 loc/kmp.

Danemarca și Norvegia- aglomerații cu mai puțin de 200 de locuitori.

Anglia și Țara Galilor-nu sunt definite, dar Comisia Dezvoltării Rurale exclude orașele cu mai mult de 10.000 de locuitori.

Franța-comunele  au sub 2000 de locuitori, iar gospodariile sunt distanțate prin cel puțin 200 m.

Portugalia și Elveția-comunele au mai putin de 10.000 de locuitori.

România-așezările rurale de tipul satelor au un numar de locuitori care variază de la 500 pâna la 4000-5000 de locuitori în cazul satelor foarte mari. 

Dacă este să vorbim despre impacutul comunității europene asupra turismului rural, acesta este unul foarte vizibil. Consiliul Europei a lansat campania pentru "Lumea Rurală" care a avut cu siguranță o incidență puternică asupra dezvoltării turistice a acestor regiuni. Raportul Adunării Parlamentare cu privire la turismul rural și integrarea sa într-o politica globală, invită toate statele membre sa promoveze turismul rural care – prin protejarea mediului și a identității culturale locale – poate contribui la realizarea unui contract social care va garanta, într-o politica europeana integrată, echilibrul eco–cultural și social dintre oraș și sat.

Ca o contribuție la Anul European al Turismului, Consiliul Europei a elaborat un ghid pentru promovarea turismului "inteligent", adică promovarea unui turism care să protejeze mediul și care să reprezinte o sursă complementară de resurse financiare pentru populația rurală, și, deci, ca un factor important de stopare a depopulării satelor.

Parlamentul European a elaborat un raport cu privire la crearea parcurilor, protejarea și dezvoltarea agroturismului.

Comisia Uniunii Europene, prin raportul ”Viitorul Lumii Rurale”, ca și prin reforma fondurilor structurale și incidența lor asupra dezvoltării turismului rural, subliniază importanța pe care trebuie să o acorde aceasta comisie sectorului economic.

Programele operaționale din aproape toate regiunile și majoritatea planurilor de afaceri ale gruparilor locale de dezvoltare în cadrul inițiativei ”LEADER”, conțin proiecte novatoare și demonstrează că "actorii" locali (prestatorii de servicii agroturistice) se implică în dezvoltarea armonioasă a unui turism rural de înalt nivel.

Dezvoltarea integrata, echilibrata si pe termen lung – asa-numitul tip de dezvoltare "durabila" sau "sustinuta" – presupune existenta unor politici comunitare care sa sustina "turismul verde" pentru valorificarea spatiului rural. În aceasta privinta merita sa amintim recentul plan de actiuni comunitare în favoarea turismului si Programul comunitar de politica si actiuni în materie de mediu si de dezvoltare durabila. De asemenea, s-au alocat fonduri structurale (Fondul de Dezvoltare Structural si Fondul Regional) pentru dezvoltarea turistica a zonelor rurale si pentru pregatirea profesionala în acest domeniu.

Ca urmare a experientelor realizate în cursul Anului European al Turismului, actiunile comunitare în favoarea turismului rural merg în directia sustinerii definitiei, crearii si comercializarii produselor "turism rural" într-o retea europeana identificabila prin marcile de calitate.

Reglementarile UE menite sa sporeasca eficienta structurilor agricole au în vedere un sistem de ajutor financiar pentru cresterea investitiilor în activitatile turistice si mestesugaresti în fermele taranesti. Schema se bazeaza pe conceptia comisiei asupra a ceea ce se întelege prin agroturism, definitia aplicându-se numai fermierilor care obtin 25% din totalul veniturilor lor, din activitatea de ferma. Sub acest prag, orice activitate de turism, efectuata în cadrul fermei, nu mai este considerata ca parte a activitatii acesteia si deci, nu se acorda ajutorul mentionat conform reglementarilor adoptate. Desi reglementari generale se aplica în întreaga comunitate, exista unele masuri specifice în agroturism care prevad acordarea de asistenta financiara zonelor mai putin favorabile, care includ vestul Irlandei, unele zone din Italia si unele insule ale Scotiei.

Pentru încurajarea turismului rural, în țările Uniunii Europene și în altele, s-au elaborat o serie de programe, între care amintim:

Programul "EXPERT", al cărui obiectiv principal l-a reprezentat încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), se bazează pe principiile de inovare, transferabilitate, dezvoltare durabilă și profitabilitate. Sectorul vizat a fost cel al "turiștilor specializați" cum ar fi: organizațiile profesionale, școlile, universitățile, grupurile având o anumită vocație. După primul an de funcționare a fost creată Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Rural (ATRAC), cu scopul de a încuraja turismul rural și cultural și de a continua proiectele programului "EXPERT".

Proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător, dar și crearea unei rețele cuprinzând 17 țări.

În cadrul programului (ECOVAST) Strategie pentru o Europă Rurală, asociația și-a definit atitudinea sa cu privire la dezvoltarea turismului ca mijloc de dezvoltare a economiei locale și naționale, precum și pericolele potențiale ce apar prin această dezvoltare.

Programul "THE VILLAGE I LOVE" organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect. Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri. Astfel, în anul 1990 "Anul European al Turismului", au fost prezentate cele mai bune 51 proiecte din 14 țări europene.

Europa este un exemplu mondial de strategie de dezvoltare a turismului rural și aplicarea acesteea, uniunea impunând statele member să participle la anumite acțiuni de dezvoltare și promovare a tursimului rural.

În Germania sunt mai multe organizații de turism rural sprijinite de Ministerul Agriculturii din fiecare land. Cele mai reprezentative sunt: Vacanța în gospodăria țărănească cu 14 uniuni de land, Turism rural și Vino la țară (Komm aufs Land), care sunt autonome, dispun de un marketing propriu și se preocupă de alcătuirea ofertelor, reclama și comercializarea lor, pregătirea și perfecționarea membrilor organizației ș.a.

Obiectul programului avea în vedere conștientizarea de către populația locală a posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi.

Urmare acestui proiect s-au înregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numărul de operatori localnici care oferă cazare a crescut cu peste 50% (de la 60 la 93 de case), în anul 1993. Prin regimul fiscal din Germania, prestatorii particulari sunt supuși impozitării pe venit, dar în anumite landuri, prestațiile sunt supuse TVA (în Baden –Wurttemberg și Renania –Palatinat, TVA = 14%). În landul Renania–Palatinat se prevede, în plus, o taxă de ocupare pentru un spațiu de primire.

Urmare a dezvoltării turismului rural, în Germania s-au înregistrat la nivelul anului 1996, circa 20 milioane de turiști (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.) cu peste 645 milioane de înnoptări și o cifră de afaceri de cca. 5 milioane de DM.

Luând în considerare importanța noilor tehnologii, în Italia s-a elaborat un program pe calculator, precum și o foaie standard pentru colectarea informațiilor cu privire la serviciile oferite pe piața turismului rural.

Aceste informații se referă la:

– firmele care oferă servicii turistice;

− caracteristicile artei și artizanatului, specifice regiunii;

− specificul peisajului;

− atracțiile zonei;

− patrimoniul cultural.

Obiectivele urmărite au fost:

− standardizarea și corelarea informațiilor cu privire la turismul rural (agroturism);

− înlesnirea contactului dintre ofertanți (prestatorii de servicii) și agenți.

Programul a fost testat în regiunea Friuli–Venezia–Giulia și a fost apoi oferit altor regiuni, precum și Ministerului Italian de Turism și organizațiilor turistice, pentru a putea fi asigurată o largă distribuție a acestuia.

Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate și valorificate în mod eficient pentru primirea turiștilor.

Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ.

Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul realizat din activitatea agroturistică, considerată ca fiind complementară. De asemenea, pentru camerele–pensiune se aplică un TVA unic.

Sprijinul din partea statului constă în acordarea de subvenții regionale pentru finanțarea popasurilor rurale și subvenții ale anumitor provincii, pentru același scop.

Fetourag este subvenționată, în proporție de 30%, de către Comunitatea franceză, având în același timp și anumite bonificații asupra dobânzilor de către Uniunea Europeană, iar organizația Vlaamse Federatie primește fonduri din partea UE și a Băncii Agricole Belgiene.

În Spania sprijinul financiar din partea statului pentrui dezvoltarea activității de cazare la cetățeni constă în:

– subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai puțin de 2000 de locuitori, din Catalonia și Insulele Canare;

− subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Asturia;

Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.

Prin regimul fiscal adoptat, cele două asociații nu sunt supuse impozitării în acest domeniu.

În Franța, sub auspiciile Ministerului Turismului și ale Ministerului Agriculturii s-a înființat Federația Națională de Habitat Rural și de Amenajare Rurală care promovează produsul agroturistic Rendez–vous en France, la decouverte ce oferă cazare, servicii și agrement în localități rurale.

Făcând o generalizare, putem concluziona că statele europene sunt pioneer în practicarea turismului, și un model de dezvoltare durabilă a turismului rural, constituid un exemplu demn de urmat atât pentru un stat membru precum România, cât și pentru Republica Moldova. Confirmarea celor spuse mai sus vine în primul rând din politica aplicată de către Uniunea Europeană, ce vine să încurajeze și să dezvolte la maxim practicarea turismului rural. Programele la nivel European, investițiile majore care se fac, sunt o davadă a importanței acestui tip de turism pentru uniunea europeană.

CAPITOLUL II: VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE RURALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Turismul, latura socială și economică în Republica Moldova

Turismul este, conform ultimelor studii, cel mai dinamic sector al economiei Republicii Moldova. Astfel turismul își prezintă latura de maximă importanță atât pentru cetățenii țării, cât și pentru cei ce vor să ne viziteze țara.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști , geografi, psihologi și sociologi.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benificii, turismul a fost definit în mai multe feluri: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașteri unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Dezvoltarea sectorului terziar, mai ales prestarea serviciilor turistice se face cunoscută nu doar prin fluxul de turiști care vin în țară, și care pleacă, dar și prin numărul universităților care instruiesc tinerii dornici de a activa în domeniul turismului.

În Republica Moldova 9 universități au cursuri la zi pentru doritorii de a deveni manageri în turism, și anume:

Universitatea de Stat din Moldova

Chișinău, str. Alexei Mateevici, nr. 60

Academia de Studii Economice a Moldovei

Chișinău, str. G. Bănulescu Bodoni 61

3.  Universitatea de Studii Politice și Economice Europene “Constantin Stere”

Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, nr.200

Universitatea Liberă Internațională din Moldova 

Chișinău, str. Vlaicu Pîrcalab, nr.52

Universitatea “Perspectiva – INT“ 

Chișinău, str. Alba Iulia, nr.75

6.  Academia de Transporturi, Informatică și Comunicații     

Chișinău, str.Muncești, 121″A”

Institutul Internațional de Management “IMI – NOVA”  

Chișinău, str. Hristo Botev, nr. 9/1.

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Chișinău, str. Mircești 42

9. Universitatea de Stat din Tiraspol

Chișinău, str. Iablokin 5

Acest lucru, în ompinia mea prezintă clar cererea pe piață pentru asemenea studii și importanța care I se acordă turismului în mediul economic în țară.

Tinerii specialiști care finalizează studiile de licență la aceste universități pot activa în domeniu ca:

– specialist în organizarea și gestionarea activității de turism în cadrul întreprinderilor cu diverse forme de proprietate (de stat, privată sau mixtă);

– manager al firmelor de servicii;

– economist la agențiile de turism;

– manager-economist la prestarea serviciilor hoteliere;

– tur-operator;

– economist în toate departamentele economice ale administrațiilor publice etc.

Absolventul ciclului I, studii superioare de licență, la specialitatea turism obține titlul de licențiat în servicii cu specializarea turism și servicii hoteliere. Pentru continuarea studiilor și aprofundarea cunoștințelor, în domeniul specialității sau alt domeniu, pot urma studii la ciclul II, studii superioare de masterat. Specialistul este pregătit pentru activități de organizare și conducere în întreprinderi hoteliere și turistice de stat și particulare și pot activa în calitate de director de firmă turistică, director executiv, manager în turism intern și extern etc.

O altă metodă prin care tinerii pot activa în domeniul turismului este absolvirea Școlii Superioare de Turism și Servicii Hoteliere, înființate în cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei. Cursurile durează 4 săptămâni și oferă un certificate validat de ministerul turismului, egal ca valoare cu certificatele de licență.

Latura economică a turismului în Republica Moldova este conturată și de atenția guvernului asupra acestui domeniu.

Exemplificare celor spuse mai sus se conturează prin Hotărârea Guvernamentală nr. 338 din 19 mai 2014 – Strategia de Dezvoltare a Turismului ”Turism 2020”.

”În scopul elaborării Strategiei de dezvoltare a turismului „Turism Agenția Turismului a constituit un Grup de lucru format din reprezentanți ai autorităților publice, ai mediului de afaceri și ai societății civile, a fost colectată și examinată informația cu privire la situația din domeniu, a fost supusă analizei evoluția domeniului turismului în anii 2009 – 2012. În acest scop:

a fost colectată de la autoritățile publice centrale, analizată și generalizată informația privind implementarea Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003 – 2015.

a fost examinată situația din teritoriu în baza informației prezentate de autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea.

a fost consultată societatea civilă, prin atragerea experților din domeniu, cu suportul cărora Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova a elaborat studiul ”Analiza diagnostic a sectorului turistic din Republica Moldova”.

cu suportul proiectului Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor II al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (proiectul CEED II al USAID) au fost realizate un șir de activități care au dat posibilitate de a consulta opiniile și recomandările companiilor turistice, administratorilor de atracții turistice, turoperatorilor și mass-mediei de peste hotare, vizitatorilor Republicii Moldova.”

Conform politicii de stat, turismul reprezintă o ramură strategică și foarte importantă pentru economia Republicii Moldova, exemplificată prin legea nr. 352-XVI din 24 noiembrie 2006 .

Din punct de vedere economic, turismul este foarte important pentru Republica Moldova, mai ales prin fluxul de numerar pe care îl pune în circulație, dar și prin alte efecte cum ar fi: locuri de muncă, creșterea producției, mărirea numărului de contribuabili prestatori ai serviciilor turistice și adiacente, etc.

În ianuarie-septembrie 2014 încasările din domeniul turismului în Republica Moldova au constituit 896,7 milioane de lei, în creștere cu 10% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Potrivit Agenției Turismului a Republicii Moldova, în 9 luni ale anului 2014 au beneficiat de servicii turistice în Moldova 175 227 de persoane, ceea ce reprezintă cu 7,5% mai mult decît în aceeași perioadă a anului trecut (163 076 de persoane). Totodată, în ianuarie-septembrie 2014, prin intermediul agențiilor de turism au vizitat Republica Moldova 9701 turiști străini, ceea ce e cu 7,3% mai mult decît în aceeași perioadă a anului trecut.

Prin intermediul agențiilor de turism, în această perioadă au plecat peste hotare 140 376 de cetățeni ai Republicii Moldova sau cu 9,7% mai mult decît în aceeași perioadă a anului 2013. În același timp, în ianuarie-septembrie 2014, de serviciile turismului intern au beneficiat 25 150 de oameni, ceea ce este cu 3,4% mai puțin față de aceeași perioadă a anului trecut.

Aceste cifre demonstrează încă o data în plus că turismul este o latură economică importantă în Republica Moldova.

Pentru a dezvolta turismul și fluxul touristic, pe teritoriul Republicii Moldova, directorul general al Agenției Turismului a Republicii Moldova, Nicolae Platon, a declarat că în viitorul apropiat va avea o întrevedere cu omologul său român, la care vor fi stabilite cele 4 programe turistice mixte.

Ofertele mixte vor fi denumite generic, și anume: „drumul vinului”, „bijuteriile medievale”, „drumul mănăstirilor” și „turismul cultural”. Astfel, la prima ofertă turistică vizitatorii străini vor putea face cunoștință cu podgoriile și vinăriile cu tradiție de pe ambele maluri ale Prutului. Oferta „bijuteriilor medievale” va include în circuitul turistic Cetatea de Scaun din Suceava și Cetatea Sorocii. „Inițial ne-am propus să includem și Cetatea Hotin, dar deoarece sunt operațiuni militare în Ucraina am renunțat la această idee”, a spus Nicolae Platon.

Prin procurarea pachetului turistic „drumul mănăstirilor” turiștii străini vor avea posibilitatea să viziteze mănăstirile din zona Sucevei din România, incluse în patrimoniul UNESCO, iar mai apoi timp de 2 zile vor putea vizita și mănăstirile Căpriana, Hâncu, Curchi, Mănăstirea rupestră „Butuceni” din Orhei, Țipova și Saharna din Moldova. În a doua etapă, în cazul în care pachetul este de 3 zile, ar urma să fie extins traseul turistic și spre mănăstirile Frumoasa, Răciula, Hârbovăț și Hârjauca. Ultimul pachet turistic, cel cultural, va include vizite la diverse festivaluri cultural-artistice, la care turiștii vor putea afla mai multe despre istoria și tradițiile de pe cele două maluri ale Prutului.

Aceste acțiuni ale Agenției Turismului Republicii Moldova vin să susțină și să dezvolte turismul în țară, și să îl promoveze la scară internațională.

În concluzie, pot spune că turismul este abordat foarte serios atât la niovel social cât și economic, instituțiile de învățământ instruind active specialiști în domeniu, iar agențiile de stat și ministerul fac eforturi considerabile pentru a promova și dezvlta turismul local.

În același timp, pe an ce trece, veniturile din activitățile turistice practicate în Republica Moldova cresc, lucru ce demonstrează viabilitatea acestui sector al serviciilor.

2.2 Descrierea și inventarierea resurselor turistice din Orheiul Vechi

Complexul muzeal – arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Rautului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Numele rezervației arheologice și, respectiv, cel al complexului muzeal, provine de la denumirea unei localități istorice, orașul medieval Orhei, care a existat pe aceste meleaguri în sec.XV-XVI. Pe la mijlocul sec. XVII, din considerente geo-strategice, orașul Orhei prin ordinul domnitorului Moldovei Vasile Lupu este strămutat cu 18 km spre nord la intrarea în cheile Răutului, fapt care a facilitat conservarea vestigiilor civilizațiilor ce s-au perindat prin aceste locuri, într-un adevărat complex muzeal multicultural sub cerul liber.

Complexul muzeistic Orheiul Vechi reprezintă un sistem de monumente istorice și landșafturi naturale amplasate pe promontoriile meandrice, formate de albia sinusoidală a Rautului între satele Trebujeni și Butuceni. Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potârcă, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cît și moldovenească (sec. XV-XVI).

Complexul cuprinde cîteva zeci de hectare ale orașului medieval Orhei (sec.XIII-XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea așezării date și întemeierea în alt loc a unui oraș nou, cu același nume – Orheiul de azi).

În cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimitează câteva construcții monumentale din piatră, care prezintă un interes deosebit, atât din punct de vedre științific, cât și din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarcă cinci obiective:

Cetatea getică – este cea mai veche construcție fortificată de la Orheiul Vechi Cetatea era apărată de 9 sisteme fortificationale (valuri și șanțuri de apărare), aflate la diferite distanțe una de cealaltă, plasate în vestul și estul cetății, în cele mai vulnerabile locuri. Liniile de apărare se întindeau de la malul abrupt al stîncii pînă la celălalt mal al Rautului. Acest tip de fortificații a intrat în istorie că faimosul „Murus Dacicus” (zidul dacic).

Teritoriul pe care se află urmele fostei fortificații are o formă ovală alungită orientată pe direcția răsărit-asfințit. Partea de nord a teritoriului, mai înalta, este stâncoasă și se înalta deasupra oglinzii apei răului Răut la 60 m. Părțile de asfințit și sud ale suprafeței înconjurate de albia răului se micșorează în înălțime, ajungând la 2-3 m mai sus de nivelul apei răului. Suprafață ocupată de cetate se unește cu teritoriul din jur, care este mult mai înalt, printr-o trecătoare îngustă ce poate fi ușor închisă, barată.

Sanctuarul geto-dacic – din perioada secolelor IV-II I.Hr. a fost descoperit la nivelul rocii de calcar, în prezent fiind acoperit cu pămînt. Complexul se compune dintr-un altar din piatră cu diametrul de 1,3×2,0 m, astfel în partea central este o structură de piatră și 21 de pari de lemn plasați în trei cercuri consecutive, diametrul ultimului constituind 9.0 m. Sanctuarul de la Butuceni este cel mai vechi dintre construcțiile de acest gen atestate pînă acum al civilizației geto-dacice.

Cetatea medievală – reprezintă fortificația centrală a Orheiului Vechi. A fost zidită la sfîrșitul anilor 60 ai secolului XIV, în calitate de reședință militaro-politică și administrativă a conducătorului mongol. După abandonarea ținutului de către Hoarda de Aur în anul 1369, citadela este populată de către moldoveni, iar în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfînt reconstruită și transformată în  reședință a pîrcălabilor de Orhei.

Băile tătărești – în secolul XIV în orașul de pe Răut funcționau trei băi. Cea mai importantă construcție de acest gen este baia de lîngă vadul din fața satului Trebujeni. Toponimul feredeu, aplicat de către localnici acestui loc, conservează aminitrea vie despre baia medievală.

Mănăstirea Pestere – aflată la înălțimea de aproximativ 60 metri deasupra apei râului, în continuarea chiliilor precedente, spre vest. Mănăstirea este alcătuită dintr-o splendidă biserică rupestră cu altar, naos, pronaos și pridvor, cu un grup impresionant de chilii monahale, un coridor cu scări de acces spre Răut, în parte prăbușite, și un tunel superb, mai nou, de la 1820, care străbate stânca dinspre satul Butuceni, fiind încununat deasupra intrării cu o clopotniță, amplasată la suprafața stâncii mai târziu, în 1890, și care reprezintă un simbol inalienabil al lăcașului sfânt subteran. Lângă clopotniță, deasupra bisericii rupestre, exact la marginea prăpăstioasă a promontoriului, este instalată o cruce masivă din piatră, datată cu sec.XVIII, care se îmbină organic în peisajul sacru al acestei mănăstiri rupestre.

Biserica Sfânta Maria – edificată în anul 1904 pe vârful promontoriului Butuceni. Este o biserica crestina de rit ortodox cu hramul Sfanta Maria, care se impune ca o dominanta in zona Orheiului Vechi, dandu-i complexului arheologic un aspect pe cat de sobru, pe atat de misterios. 

Gospodăria tradițională-țărănească (sec.XIX-XX) – interiorul gospodăriei rurale cuprinde: casa, bașca, beciul, loznița, rîșnița, alte elemente adiacente.

Deasemene în malurile prăpăstioase ale Rautului sau format o mulțime de peșteri mai mici sau mai mari, săpate în stâncile calcaroase.

Primul complex rupestru situat la extremă de nord al șirului de peșteri, la circa 500 metri spre est de la biserica Sfânta Maria, este Mănăstirea lui Bosie, aflată la o altitudine de 20-30 m mai sus de apă Rautului. Ea reprezintă un complex foarte arhaic, cu o arhitectură bine gândită, alcătuit din galerii amenajate în câteva rânduri, cu o biserica rupestră, compartimentată cu altar și naos, chilii spațioase, inscripții din sec.XVI-XVII, etc.

Al doilea complex rupestru, aflat la circa 30-60 de metri mai sus de nivelul apei Rautului, se gaseste la vest de Manastirea lui Bosie, sub talpa citadelei geto-dace, in regiunea bisericii Sfanta Maria si mai spre vest. Complexul cuprinde circa 30 de pesteri, unele inaccesibile in lipsa echipamentului special, amenajate in cateva randuri orizontale in stanca calcaroasa pe o portiune de circa 250 metri. In peretii de calcar ai chiliilor s-au pastrat diferite semne incizate, care in unele cazuri se aseamana foarte mult cu semne din perioada evului mediu timpuriu, observate in complexe similare din diferite regiuni pe ceramica, caramizi sau pe pietre.

Al treilea complex rupestru este însăși Manastirea Pestere, care este și un important obiectiv touristic în regiunea Orheiului Vechi.

Analizând după numărul obiectivelor turistice, complexul Orheiul Vechi este practic cel mai bogat din Republica Moldova. Obiectivele turistice din acest complex sunt de interes național și internațional, fiind unice în europa, descriind istoria locului de la getodaci până în prezent, fiind o reală scară a timpului.

În toată republica nu există un alt complex în care să existe un număr atât de mare de obiective concentrate într-un spațiu atât de mic. Acest lucră mă face să concluzionez că este cel mai important complex turistic la nivel național ce poate concura fără probleme cu obiectivele europene.

2.3 Structurile de cazare din complexul turistic Orheiul Vechi

În cadrul complexului turitic Orheiul Vechi găsim mai multe structuri de cazare la care pot apela turiștii dornici de a petrece timpul în Orheiul Vechi. Înafară de ceasta, dat fiind că complexul Orheiul Vechi se află la o distanță de numai 40 km de Chișinău, cazarea poate fi realizată și în capitală.

În primul rând, ținând cont că complexul nu se află departe de orașul Chișinău, turiștii pot opta pentru hotele de 2, 3, 4 și 5 stele.

Cu toate acestea, distanța de 40 km poate fi considerată ca prea mare pentru unii turiști, lucru pentru care sunt propuse și hotele din orașul Orhei.

În Orhei, turiștii se pot caza la hotelul Codru, hotel Rocos sau hotelul Chatou Vartely.

Hotelul Codru din Orhei este un hotel de 2 stele și a fost creat în anul 1970 într-un stil sovietic, se află pe strada Vasile Lupu 36 și o noapte în hotel începe de la 120 lei.

Hotelul Rocas este un hotel de 2 stele din orasul Orhei dispune de 11 camere pentru cazarea a 22 de turisti. Hotelul Rocas este situate pe str. Chisinaului, Nr. 2, orașul Orhei.

Hotelul Château Vartely este situate în orașul Orhei și dispune de camere și apartamente dotate cu aer condiționat, TV cu ecran plat, DVD player și acces la internet prin cablu. Toate au podea din lemn închis la culoare.

Situat în regiunea viticolă Château Vartely, acest hotel de 4 stele din Orhei are un restaurant internațional cu cramă, diverse facilități de agrement și camere cu balcon. Orașul Chișinău este situat la 45 km.

Restaurantul în stil clasic de la Château Vartely oferă specialități moldovenești rafinate, preparate europene și vinuri din producția locală. De asemenea, oaspeții se pot relaxa pe terasa frumoasă din curte.

Château Vertely oferă o saună modernă și cadă cu hidromasaj. De asemenea, oaspeții pot juca tenis de masă, darts și biliard.

În cazul în care optați pentru o pensiune turistică puteți opta pentru:

Popasul doi Haiduci – Complexul, aflat la șosea, în pădure, oferă locuri de cazare în căsuțe de 2-4 locuri și în 3 băști (căsuțe amenajate în stil tradițional, cu patul pe sobă) cu baie proprie.

În cadrul complexului turistic Orheiul Vechi turiștii se pot caza la:

1. Agropensiunea Vila Verde se gaseste in satul Trebujeni ( Orheiul Vechi ), la 50 km distanta de la Chisinau.

Situata în inima stâncilor, este a 9 casă de la începutul satului.

Vila Verde este o gospodărie ce dispune de un potențial turistic dezvoltat și constă din:

-terasă de vara (pentru 60 persoane), amenajată în stil rustic;

-casă separată pentru cazare (turiștii pot servi masă atît la terasă cît și în sufragerie);

-dormitoare a cîte 2 locuri;

-bucătărie, Casă Mare, grup sanitar (WC, lavabo, cabina de dus);

-automobile;

-grădina cu flori, pomi fructiferi și legume care sunt folosite pentru prepararea bucatelor.

Oaspeții sunt serviți cu bucate tradiționale; arome îmbietoare se ridică ațîțător din oale mari din lut ars, în care fierb la foc molcom sărmăluțe în foi de vită sau de varză; din cuptorul pe vatra iese aburul pâinii.

Pe lângă ele se strecoară iz de plăcinte poale-n brâu.

2. Agro-pensiunea Casa de sub Stâncă se află în satul Trebujeni (Orheiul Vechi) la 50 km depărtare de Chișinău.

Agro-pensiunea este a 11-a casă de la începutul comunei, situată chiar sub stanca ceea ce trezește și mai mult interesul vizitatorilor. Ea oferă posibilitatea turiștilor din străinătate cît și celor din țară să petreacă un sejur de neuitat într-o ambianța rustică cu bucate tradiționale și multă voie bună.

Aici turiștii au unică posibilitate de a descoperi farmecul vieții de la țară cu datini, tradiții și obiceiuri populare.

Este o gospodărie ce dispune de un potențial turistic dezvoltat constând din:

O casă separată pentru cazare și masă pentru turiști (turiștii pot servi masă atât în sufragerie cît și la una dintre cele două terase);

dormitoare a câte două locuri fiecare;

1 sufragerie; 1 salon ; bucătărie; grup sanitar (WC, lavabo, cabina de dus),

2 Beciuri, 2 Terase de vara (una alipită casei , a două, amenajată în stil național, situată în față grădinei);

O casă separată;

Un garaj;

Un automobil;

O grădina cu pomi și flori în față casei și una situată pe malul răului Răuț;

La poartă gospodăriei se află o fântână cu apă de izvor clasificată că cea mai bună din sat.

3. Casa din Luncă este prima pensiune rurală, creată în mai, 2000, în gospodăria familiei Benzin, din satul Trebujeni, județul Orhei, situat la o distanță de 47 km de la orașul Chișinău și la 18 km de la orașul Orhei.

Acest sat este situat pe malul răului Răuț, fiind în mijlocul unei minunate rezervații naturale și în zona istorică cea mai importantă din republica, în apropierea nemijlocită de rezervația ”Trebujeni„, care include în sine complexul muzeistic ”Orheiul Vechi”.

În cadrul pensiunii puteți beneficia de un meniu din feluri de mâncare moldovenești adevarate: mamaligă, placinte, vin de casă.

4. Pensiunea agroturistica Butuceni este situată într-un loc pitoresc, care te încânta cu peisajele ce se deschid înaintea ochilor. E o localitate cu dealuri stîncoase și lunci de un verde crud. Rîul Răuț pare a stă la straja liniștei și păcii de aici.

Satul Butuceni, care ne găzduiește, se află la 47 de km de la Chișinău (direcția Nord) și la 18 km de laOrhei.

Săpăturile arheologice demonstrează că acest loc pitoresc a fost populat cu mii de ani în urmă. Tocmai la Agropensiunea Butuceni aveți inedită ocazie să va întoarceți în timpurile strămoșilor noștri, prin obiectele păstrate în expoziția pensiunii, și în special veți vedea restaurate gospodăriile țărănești. Fiecare obiect, piatră sau unealtă de muncă pot să povestească despre originea poporului nostru.

Cazarea se face în 5 odăi confortabile dotate cu climatizoare, televizor, baie, WC, uscător de par, paturi moderne dar și ”lejanci” (spațiu pentru dormit special încălzit).

Pentru iubitorii unui mod sănătos de viață sunt prevăzute: masă de tenis, teren pentru volei, fotbal.

5. Vila Roz, este o pensiune situată pe partea stângă la intrare în satul Trebujeni, Orhei, este înconjurată de priveliști, bogății naturale și istorice, pe care le veți putea savura din plin. Pensiunea se află pe malul râului Raut și în apropierea complexului arheologic “Orheiul Vechi”.

Aici veți putea face cunoștință cu tradițiile neamului și bucătăria națională. Prin intermediul gazdei, Liuba Railean, care este nativă din satul Trebujeni, veți putea afla și câteva din particularitățile regiunii. Iar bucătăreasa va fi cea care vă va deschide secretul mâncărurilor moldovenești. Vila Roz este locul potrivit unde fiecare oaspete va fi întâlnit cu brațele deschise, cu ospitalitate și căldură. Gazda cunoaște limba română și rusă, iar pentru cei interesați, vă oferim interpetare în mai multe limbi: engleză, franceză și spaniolă.

Vila Roz vă pune la dispoziție două case cu toate comoditățile:

• cazare în camere individuale sau de grup ( 4 camere a câte 2 persoane; o camera pentru 3 persoane și o cameră pentru 5 persoane)

• paturi cu saltele ortopedice

• TV prin satelit

• săli de baie cu apă caldă

• locuri de cort

• terasă spațioasă cu acces la grătar și bazin sezonier

• curte și grădină cu acces la râul Răut

Vila Roz vă oferă și mâncăruri tradiționale moldovenești: zeamă, mămăligă cu friptură, plăcinte, sarmale, clătite si multe altele.

6. Hanul lui Stamate – este o pensiune din satul Tribujeni, în complexul touristic Orheiul Vechi. Ograda pensiunii margineste cu albia riului Raut, iar curtea este impodobita cu flori si arbusti decorative. Aici aveti ocazia sa gustati fructe si legume proaspete din gradina de linga casa. Fiind recunoscuta drept cea mai iscusita cofetar din localitate, gospodina ofera cele mai bune si dulci prajituri, copturi si o mare diversitate de piine de ritual. Aveti posibilitatea de a vizita beciul de peste un secol si sa gustati vinul traditional de Codru.

7. Pensiunea ”La Popas” este situată în satul Butuceni, raionul Orhei, la o distanță de 45 km de Chișinău, pe malul rîului Răut, în teritoriul Complexului Cultural-istoric “Orheiul Vechi”. În curtea pensiunii sunt 2 case de locuit, gospodării auxiliare, o terasa lîngă casă, alta – pe malul rîului. La dorință se oferă plimbări, cu barca pe Răut. Aici se poate practica pescuitul sportiv, se poate odihni la foc de tabără.

8. Hanul Orheiul Vechi este o pensiune familiei Buzilă, ce vă așteaptă la intrarea în satul Trebujeni, raionul Orhei, pe malul rîului Răut, în apropierea complexului cultural-istoric „Orheiul Vechi”. Aici puteți cunoaște și deprinde una dintre cele mai vechi îndeletniciri meșteșugărești – încondeierea ouălor de Paști, puteți admira și participa la spectacole folclorice, aveți posibilitatea să vă odihniți departe de stresul cotidian, în mijlocul naturii, savurînd aroma fructelor și legumelor proaspăt culese, gustul preparatelor de casă, a vinului delicios.

Acestea sunt cele mai importante unități de cazare în care turiștii își pot petrece timpul sau înopta.

Înafară de acestea, în perioada festivalurilor locale, complexul dispune de o suprafață impresionantă care poate fi folosită drept spațiu pentru camping, lucru ce se întâmplă în perioada festivalurilor.

În concluzie putem menționa faptul că pentru doritorii de ași petrece timpul în complexul touristic Orheiul Vechi a fost create o infrastructură dezvoltată ce permite cazare, alimentație și agreement. Înafară de posibilitățile de cazare din Chișinău, Orhei și pensiunile din Codrii Orheiului, localitățile ce intră în componența complexului Orheiul Vechi oferă o posibilitate unică pentru turiști de a fi cazați chiar în inima complexului, oferind tradiție și confort concomitant.

În urma acestui studiu al unităților de cazare, sunt de părerea că cazarea în pensiunile din cadrul complexului Orheiul Vechi oferă o posibilitate unică de a descoperi istoria și sufletul acestui complex.

CAPITOLUL III: STUDIUL COMPARATIV ORHEIUL VECHI – BRAN MOIECIU

3.1 Importanța la nivel național a complexelor turistice Orheiul Vechi și Bran Moieciu

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații peisajistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială. Aceste elemente se prezintă ca niște puncte forte, de care dispune Republica Moldova și prin care își idendifică marea parte a arealului tursitic. În ultimul deceniu turismul rural a avut o creștere esențială în spațiul basarabean, ceea ce a demosntrat încă o dată că acest teritoriu dispune resurse turistice valoroase.

O importanță mare a turismului rural constituie vestigiile fortificațiilor medievale și diverse complexe arheologice care alcătuiesc diversitatea de atracții pentru turiști. Unul din cele mai de valoare complexe este Complexul muzeal Orheiul Vechi ce oferă, în primul rînd, mănăstiri rupestre, conace boierești și case țărănești cu specific național.

Complexul arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea rîului Raut, între satele Trebujeni și Butuceni, raionul Orhei, la distanța de 60 km spre nord-est de la orașul Chișinău.

Rezervația cultural-naturală ”Orheiul Vechi” reprezintă un ansamblu de monumente naturale și culturale integrate într-un sistem unic ca rezultat al colaborării de multe milenii dintre om și mediu ambiant. Peisajul Orheiul Vechi cuprinde: peisaj natural arhaic, diversitate vegetală și faunistică bine conservată, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional, originalitate etnografică și folclorică.Complexul Orheiul Vechi ocupă arii naturale protejate de o frumusețe rar întâlnită, în defileul râului Răut din preajma satelor Trebujeni, Butuceni și Morovaia. Prin frumusețea deosebită și caracterul semnificativ al peisajului, originalitatea reliefului,varietatea vegetației și a faunei, multitudinea de situri istorico-arheologice, atmosfera profundă istorico-arheologică și etnografică, zona Orheiului apare drept unul dintre cele mai impresionante și interesante locuri din Europa, fapt ce-i oferă o importanță deosebită din diferite unghiuri de vedere, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltării în zona dată a turismului.

Așadar din punctul de vedere a importanței la nivel național, complexul împreună cu vestigiile arheologice, redau în primul rînd trecutul istoric al neamului românesc

În cavernele de piatră din zonă se atestă prezența primelor așezăminte umane vechi de peste cîteva sute de mii de ani. Pe dealul stîncos, în secolele V-III i.e.n., a existat o puternică fortificație a geto-dacilor. Geții la acea perioadă aveau un calendar propriu. Printre ruinele fortificației antice se găsește locul unui asemenea calendar, care mai îndeplinea funcția de sanctuar pentru oficierea slujbelor și practicilor religioase în această comunitate antică.. Pe malul opus pot fi distinse ruinele "Orașului Nou" al Hoardei de Aur cu numele Seihr-al-Gedid (sec.XIII-XIV), considerat de cercetatori drept una din capitalele tătarilor în perioada expansiunii lor spre Europa.

După recucerirea acestor locuri de oștenii moldoveni, este înălțată o puternică cetate din piatră (sec. XV) Orhei, ruinile căreia au ajuns până în zilele noastre. La fel, din perioadă medievală s-a conservat într-o stare funcțională o mănăstire ortodoxă rupestră "Adormirea Maicii Domnului" (alte surse o atestă drept anterioară sec. XII), mai largă și modificată în stâncă potrivit canoanelor religioase în diferite secole. Acum mănăstirea de călugări poate fi vizitată oricînd de turiști, dar în special în perioada sărbătorilor creștine..

Din punct de vedere cronologic Orheiul Vechi prezintă următoarele eveimente în contextul unor mari perioade:

Perioada de până la invazia tătaro-mongolă (sec. XII – începutul sec. XIV) Începutul dezvoltării așezării medievale. Se presupune că citadela din lemn și pământ a fost edificată atunci. Perioada Hoardei de Aur (începutul sec. XIV – sfârșitul sec. XIV) Localitatea a fost cucerită de Hoarda de Aur, care îi schimbă numele în Orașul Nou (în arabă Shehr al Jedid, în turanică Yanghi Shehr). Din această perioadă datează și cetatea din piatră. Conform unor date, în perioada 1363–65, Orheiul Vechi a fost reședința conducătorului Hoardei de Aur, Abdallah han.

Perioada localității incluse in statul moldovenesc (sfârșitul sec. XIV – mijlocul sec. XVI) În ultimul sfert al secolului XIV, tătarii Hoardei de Aur sunt alungați din Orheiul Vechi de moldoveni. Începe procesul de transformare a orașului oriental în oraș moldovenesc. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea din piatră este reparată, înzestrată cu artilerie de foc și transformată în reședința pârcălabilor de Orhei.

Perioada decăderii (mijlocul sec. XVI – începutul sec. XVII) La mijlocul secolului XVI, locuitorii orașului abandonează Orheiul Vechi și se mută cu 15 km spre nord-vest, fondând Orheiul pe locul actual al orașului. Cetatea din piatră este distrusă, probabil din porunca lui Alexandru Lăpușneanu, care la cererea turcilor a desființat mai multe cetăți. În jurul anului 1600, domnitorul Ieremia Movilă încearcă să reconstruiască cetatea, dar fără succes.

Luînd cunoștință la toate aceste evenimente istorice de o importanță demnă de apreciat pe care le cuprinde tot acest complex, s-a luat decizia de a include complexul muzeal în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Dar pentru a fi inclus, Orheiul Vechi se află încă în procesul de nominalizare. Astfel spre nominalizare au fost propuse obiectivele : „Peștera” (Orheiul Vechi), „Butuceni” și „Mașcăuți”, care cuprind vestigiile arheologice a 23 de așezări străvechi datate începând cu epoca paleoliticului superior (30-20 mii ani î.Hr.) până în epoca modernă.

Conform procedurii, pe parcursul anilor 2014-2015, o misiune de la UNESCO va realiza o expertiză a acestui dosar, va veni în R. Moldova pentru a vedea la fața locului acest patrimoniu. Avizul realizat de către misiunea UNESCO va constitui documentul în a cărui bază va fi luată decizia în privința obiectivului nominalizat de către R. Moldova. Decizia finală va fi luată în luna iunie 2016, la cea de-a 40-a Sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, care cuprinde reprezentanți din 21 de țări de pe toate continentele lumii.

Un alt element care zugrăvește însemnătatea complexului este numărul mare de turiști din această zonă. Orheiul Vechi este locul unde cei mai mulți străini aleg să-l viziteze și nu doar. Aceștia cel mai des optează pentru recreere , agreement și desigur odihnă. Marea majoritate a turiștilor vin din țările amplasate favorabil geographic și anume din România, Ucraina și Rusia. Cu toate acestea avem și turiști din Brazilia, Coreea de Sud,Hong Kong, India, Jamaica Noua Zeelandă. Ucraina, USA, Italia, Germania sau Turcia.

Importanța la nivel național al complexului turustic Orheiul Vechi este redată de un șir de obiective după cum a fost menționat, atât natural cât și antropice. Obiectivele turistice prezente în complexul Orheiul vechi sunt unice prin contrucția și valoarea istorică.

Pentru turiștii din Moldova, Orheiul Vechi reprezintă un punct de pelirinaj, pratic fiecare al treilea cetățean al țării a vizitat măcar o dată acest complex. Mai mult ca atât, foarte multe școli organizează anual excursii la Orheiul Vechi, realizând astfela tât lecții practice de istorie și arte plastice cât și familiarizează copii cu valorile culturale pe care le avem în țară.

Valorificarea la nivel maxim al acestui complex v-a duce fără îndoială la creșterea notorietății acestuia și totodată la prosperarea economică a localnicilor.

Pentru a înțelege valoarea reală a complexului Orheiul Vechi, este necesar de făcut o analiză comparativă cu un alt complex turistic, în cazul nostru fiin ales complexul Bran Moieciu din România.

Complexul Bran Moieciu se află între Munții Bucegi și Munții Piatra Craiului, avînd astfel un peisaj destul de bogat în unele regiuni chiar sălbatic. Zona Bran-Moeciu este împînzită cu nenumărate vestigii istorice, printre care și Cetatea Râșnovului, ce se alătură atracțiilor turistice din Munții Bucegi, Munții Piatra Craiului, Cheile Râșnoavei sau Peștera Dâmbovicioara. Moeciu de Jos se află în județul Brașov, la 30 de km de municipiul cu același nume, la 25 de km de Predeal și la 8 km de Castelul Bran.

Zona Bran-Moeciu a căpătat o dezvoltare de amploare în ultimul timp și anume datorită aerului curat, frumuseții locului, liniștii care domină și desigur renumitului castel care conține o puternică încărcătură istorică și constituie un punct de plecare pentru numeroasele obiective turistice situate în zonă.

În aria turistică Bran-Moeciu mai pot fi întîlnite obiective turistice precum: Cheile și Peștera Dâmbovicioarei, destul de abrupte dar interesante ca descoperire, Stâncile din Cheile Grădiștei, Cheile Moeciului, Peștera cu lilieci din satul Peștera, Parcul Național Piatra Craiului și Masivul Iezer-Păpușa.

Foarte aproape se află și Cetatea Râșnov cu Masivul Bucegi în preajmă.

Un alt element important din această zonă turistică sunt munții și dealurile care oferă o mulțime de oportunități pentru activități montane ,ciclism sau călărie.
Tot aici ținem să menționăm că cele mai lungi pîrtii de schi din România sunt situate tocmai în zona Bran-Moieciu.

Totuși acest complex își dovedește importanța în primul rînd datorită celui mai faimos obiectiv turistic și principala atracție din Transilvania – Castelul Bran.

Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din România, cu funcții istorice, militare și economice, este cunoscut de către turiștii din întreaga lume drept Castelul lui Dracula. Anume acest fenomen plin de superstiții precum că Dracula este Vampirul care suge sîngele oamenilor vii, a declanșat un flux mare de turiști. De asemenea răspîndirea așa zisului „vampir” prin mulțimea de filme asociată cu figura lui Vlad Țepeș și-adus aportul la valorificarea acestui minunat obiectiv turistic.

În interiourul castelului se află și un muzeu care redă foarte bine atmosfera medievală. Muzeul Bran este deținătorul unor valoroase și diversificate colecții de obiecte muzeale, unele aparținînd tezaurului patrimoniului cultural național.

O mare importanță prezintă colecția de arme și armuri, colecție ce evidențiază importanța militară avută de această cetate în evul mediu. Castelul Bran era grănicierul ce veghea hotarele Țării Bârsei, cel ce a opus o rezistență înverșunată hoardelor turcești ce doreau să prade acea zonă a țării. De asemenea cu o valoare deosebită se prezintă și colectiile de artă decorative,și anume colecția de mobilier, colecția de ceramică și colecția de argintărie. Colecțiile de artă plastică, respectiv colecția de sculptură și colecția de icoane, fac deliciul vizitatorilor, exponatele provenind din fondul regal, achiziții sau donații.

Un alt obiectiv turistic important cu o valoare unică în europa de est și în întreaga lume este Cetatea Râșnov. Cetatea Râșnov este situată la doar 15 km de Brașov, pe culoarul Rucar-Bran, ea de asemenea se înfățișează ca un obiectiv turistic extrem de important din totalitatea complexului Bran-Moieciu. Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, împrejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului. Fortăreața de fapt se prezintă ca o cetate țărănească,unică prin poziție cît și prin stil ahitectonic.

În interiorul cetății Râșnov ca și în cazul castelului Bran este prezent un muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cîteva obiecte neobișnuite secolului nostru, și anume, o mască de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.

Tot în cadrul cetății în iulie 2001, a fost descoperit un tezaur care a stat ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate. Comoara constă în cuțite, catarame, inele pentru harnașamente, vârfuri de săgeți și de arbaletă, piese de uz comun, un compas, un vârf de burghiu, piese de la sobe din ceramică, un ac de păr sau de pălărie din argint aurit cu montură de piatră semiprețioasă. Pe lânga acestea, au mai fost găsite și trei căni din cositor de dimensiuni diferite, decorate, una purtând chiar marca de proprietar, având înscris pe capac anul 1600 În lădița de lemn în care erau aceste căni se mai aflau 416 monede de argint bătute în perioada 1509 – 1610 de emitenții din zona Principatului Transilvaniei.

Alte două obiective care fac complexul Bran Moieciu să fie unic în lume sunt rezultatul apelor și a timpului, obiective naturale de o frumusețe unică, și anume Cheile Dâmbovicioare și Peștera Dumbăvicioara.

Defileul Dambovicioara, cu siguranță prezintă unele dintre cele mai frumoase chei care se valorifică prin formele înalte, abrupte, golașe si destul de înguste, astfel creînd o adevărată splendoare pentru turiști. Cheile Dâmbovicioarei au o lungime de chei propriu zise de 2 km, sunt situate în arealul montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”, pe traseul „Rucăr-Bran”. „Dâmbovicioara” care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om” (2230) m din munții Piatra Craiului este unul dintre afluenții Dâmboviței, care curge pe direcția de nord-sud.

Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător și face parte dintr-o serie de cel puțin 20 de chei situate în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Dâmbovicioara a săpat în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, și gresii, conglomerate un adevărat canion lung de 8 km, care în unele porțiuni valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. Apele râului prin acțiunea de eroziune au creat forme bizare de turnuri, sau creste ascuțite, având subteran goluri carstice, astfel în această zonă se pot număra peste 50 de peșteri ca (Peștera Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului, Peștera Labirintului).

Peștera Dâmbovicioara este una dintre cele mai vizitate peșteri din România. Aceasta prezintă niște concrețiuni calcaroase extrem de spectaculoase demne de admirat. Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului.

Deși peștera nu impresionează prin lungime, aceasta este totuși cea mai mare și mai reprezentativă pestera din zonă. Prin amplasamentul său într-o zonă de o splendoare deosebită, peștera Dâmbovicioara prezintă un interes turistic sporit pentru turiștii cazați în pensiunile din Bran sau Rucăr, precum și pentru diversele trasee turistice ale țării. Peștera propriu-zisă este cunoscută de înainte de 1579, cînd localnicii o foloseau pe post de ascunzatoare împotriva cotropitorilor. Ulterior peștera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzatoarea a doi tîlhari cunoscuți la acea vreme, și chiar ascunzișul unui urs.

Peștera include trasee de peste 250m, galeriile fiind doar puțin ramificate, una din acestea nefiind însă deschisă spre vizitare complet. Atracțiile peșterii sunt reprezentate de formațiunile geologice deosebite (laba de urs, aripa de acvilă, cap de șarpe, piele de tigru, etc.), precum si povestea ieșirii secrete astupate ulterior de localnici.

Avînd o temperatură și o umiditate potrivită, peștera Dâmbovicioara are plafonul la peste 2m, putînd astfel fi vizitată foarte ușor.

În concluzie putem menționa că atât complexul turistic Orheiul Vechi cât și complexul Bran Moieciu sunt de o valoare unică, oferind doritorilor obiective unice, cu o istorie interesantă și cu povești frumoase. Cu toate că complexul românesc este mult mai cunoscut și are obiective mai vizitate și cunoscute, putem susține cu tărie că și Orheiul Vechi este un loc special ce poate uimi și în primul rând atrage turiști.

3.2 Analiza comparativă a complexelor turistice Orheiul Vechi și Bran Moieciu

Dacă este să privim din punct de vedere comparativ, putem menționa faptul că atît Orheiul Vechi cît și complexul Bran-Moieciu oferă obiective turistice cu o mulțime de vestigii, relicve și elemente de valoare istorică ce își aduc aportul importanței istoriei neamului românesc. Totuși în pofida faptului că denotă importanță națională majoră aceste două complexe prezintă particularități și trăsături specifice pe care le v-om analiza în continuare.

Primul exemplu este Castelul Bran din zona Bran-Moieciu, odată cu încărcătura istorică pe care o conține mai are propriile mituri și legende care au creat un puternic interes și o popularitate mare printre turiștii străini. Această legendă precum că Bran ar fi fost castelul lui Dracula, vampirul care suge sîngele oamenilor, a servit drept suport pentru crearea mai multor romane, povestiri sau filme ceea ce a dus la o promovare de succes a acestor obiective inclusiv a României.

Din păcate complexul Orheiul Vechi conține doar cîteva legende care pot fi aflate doar în cazul în care mergi într-acolo și ești ghidat de o persoană care cunoaște particularitățile locului împreună cu legendele lui. Una din legende spune precum că Crucea de piatră situată deasupra unei mănăstirii rupestre poate împlini dorințe, în cazul în care pui mîna pe cruce și îți pui o dorință apoi o înconjori de trei ori. Din acest motiv această cruce mai poartă numele de Crucea Dorinței.

Însă dacă s-ar mediatiza o altă legendă a locului cu siguranță aceasta nu ar lăsa indiferente persoanele dornice de misticism și neordinar. O legendă a locului spune că înainte de a trăi călugării în peșterele rupestre, în acestea trăiau niște creaturi de staturi relativ mici, negre și cu abilități unice. Se spune că aceste creaturi aveau un glas extraordinar de puternic și că în momentul în care vedeau că se îndreaptă careva armate spre ei luptau ca niște maimuțe, se cățărau pe stânci aproape la 90 de grade și se ascundeau în adâncul stâncilor atunci când oamenii pașnici treceau pe acolo. Din păcate aceste legende nu sunt bine cunoscute, dara ar putea fi și ele un punct de atracție pentru turiștii străini.

Un alt element prielnic pentru turiștii străini în special cei din zonele urbane aglomerate, servesc locațiile liniștite și pline de peisaje uimitoare ce aduc un plus de relaxare. Astfel aceste complexe îmbină perfect utilul cu plăcutul: turiștii au posibilitatea să viziteze atît obiectivele turistice interesate cît și să se odihnească în acel cadrul natural prielnic.

Unitățile de cazare oferă și ele un plus de valoarea aspectului național datorită design-ului și bucatelor tradiționale alese . Analizîndu-le comparativ putem spune că complexul Bran-Moieciu este zona care cuprinde o multitudine de unități de cazare în diferite stiluri, și diferite prețuri sau mai bine spus dispune de o gamă mai largă de servicii pentru orice gust și buzunar. În ciuda numărului unităților de cazare pentru arealul care îl cuprinde, Complexul Orheiul față de Bran-Moieciu conține un număr mai mic de unități, acestea fiind decorate practic toate în același stil – tradiționalist care între-adevăr reprezintă specificul național însă nu oferă posibilitatea mare de alegere precum o are complexul Bran-Moieciu.

Această problemă a slabei diversități precum și a unităților de cazare care nu sunt supuse clasificărilor oficiale, aduce un dezavantaj vădit în defavoarea complexului turistic Orheiul Vechi.

Dat fiind faptul că am vorbit despre numărul unităților de cazare trebuie să menționăm și aria pe care se întind acestea, unde se vede o diferență semnificativă dintre aceste două zone. Complexul Bran-Moieciu are în jur o suprafața de aproximativ 68km2 față de Orheiul Vechi care cuprinde doar cîteva zeci de km2.

Dincolo de faptul că Orheiul Vechi cuprinde o suprafață mai mică, un punct forte este anume vechimea sitului arhologic și a vestigiilor prezente. În cavernele de piatră a complexului Orheiul Vechi au fost atestate primele așezăminte umane vechi de peste cîteva sute de mii de ani iar pe dealul stîncos în secolele V-III i.e.n., s-a confirmat că a existat o puternică fortificație a geto-dacilor.

Dacă la Orheiul Vechi am văzut o vechime semnificativă a obiectivelor turistice în cazul complexului Bran-Moieciu obiectivele turistice datează dintr-o perioadă ceva mai tîrzie cum ar fi secolul XIII de cînd datează Castelul Bran sau Cetatea Rîșnov- cetăți care probabil fuseseră ridicate de către cavalerii teutoni.

Anume vechimea și istoria care o prezintă complexul Orheiul Vechi ar trebui valorificate și prezentate turiștilor.

O altă deosebire constituie și numărul obiectivelor turistice din cadrul fiecărui complex turistic. Zona Bran-Moieciu se alcătuiește dintr-un numărul mult mai mare de obiective turistice ca Orheiul Vechi. Printre acestea se numără : Castelul Bran, Cetatea Râșnov, Schitul Bran, Vama medievală Bran, Peștera Valea Cetății, Mausoleul de la Mateiaș, Ruinele Cetății Oratia, Masivul Iezer-Papusa, Lacul de acumulare Pecineagu,Lacul de acumulare Raușor,Pestera Dambovicioarei, Schitul Dragoslavele, Biserica Evanghelică, Biserica ortodoxă cu hramul "Sfântul Nicolae", Cheile Râșnoavei etc.

Orheiul Vechi are drept obiective : cetatea getică, cetatea medievală, feredeul, hanul și biserica;deasemenea în malurile prăpăstioase ale Răutului sau format o mulțime de peșteri mai mici sau mai mari, săpate în stîncile calcaroase.

Anume numărul obiectivelor determină lungimea traseelor turistice pe care le crează agențiile și desigur timpul petrecut de turiși în zonele prezentate, timp care în momentul de față este în defavoarea complexului Orheiul Vechi.

Căile de acces prezintă și ele o deosebire semnificativă. Dacă este să ne gîndim la Orheiul Vechi- accesul poate fi efectuat pe 5 căi:

1. dinspre vest, pe drumul Brănești-Trebujeni;

2. dinspre sud-est, pe drumul Mașcăuți-Butuceni;

3. dinspre nord, pe drumul Susleni-Trebujeni;

4. dinspre nord-vest, pe drumul Jeloboc-Trebujeni;

5. dinspre nord-vest, pe drumul Furceni-Trebujeni;

La modul practic, însă, la etapa actuală, accesul în zona Orheiului Vechi se face printr-un singur loc – dinspre Brănești, pe drumul ce vine de la Chișinău. Drumul respectiv, este unicul din zonă amenajat în corespundere cu cerințele contemporane, restul reprezentând drumuri rurale cu mari probleme de deplasare. Drumurile din satele Trebujeni, Butuceni și Morovaia, cu excepția unei părți din artera centrală a satului Trebujeni, reprezintă drumuri simple rurale, fără amenajare specială, care datorită caracterului rupestru al zonei sunt în stare relativ bună, fără de noroiul caracteristic pentru satele din afara zonei Răutului.

În cazul complexului Bran-Moieciu legătura rutieră între localitățile comunei se face pe drumurile: DC 53 care leagă satul Moieciu de Jos cu satele Cheia cu Moieciu de Sus. DC 56 care face legătura dintre satele Moieciu de Jos și Peștera. DC 57 care leagă satele Peștera și Măgura de orașul Zărnești. DN 73 care străbate teritoriul administrativ de la vest spre est, făcând legătura între satele Moieciu de Jos și Drumu Carului. Teritoriul comunei Moieciu nu este deservit de cale ferată, ci numai de artere rutiere din care drumului național DN 73 (unul din căile de acces, prin pasul Bran, spre Muntenia) este cu îmbrăcăminte asfaltică. Pe acest traseu se desfășoară transportul mărfurilor de orice fel, dar și de persoane. Cele mai apropiate gări sunt la Zărnești (10 Km – din Măgura pe DC 57, 10 Km pe DN 73 – DC 59) și Râșnov la 14 Km. Legătura directă cu municipiul Brașov aflat la cca. 34 km, este asigurată de drumul național DN 73. Comuna Moieciu se află pe una din cele mai vechi căi de acces între cele două provincii românești: Ardealul și Țara Românească, urmând Depresiunea Țării Bârsei cu Rucăr – Dragoslavele.

Drept urmare putem constata că Bran-Moieciu prezintă o mai mare diversitate decît Orheiul Vechi din punctul de vedere a căilor de acces. Totuși trebuie să luăm în calcul și suprafața zonelor care diferă semnificativ una de alta.

De asemenea putem menționa și caracterul deschis al Complexului Orheiul Vechi care a facilitat dezvoltarea rapidă a turismului cultural din zonă și în scurt timp a devenit primul și cel mai important obiectiv turistic din Republic Moldova. Pe cînd în cazul complexului Bran-Moieciu principalele obiective au un caracter închis. În pofida acestui complexul nu duce lipsă de turiști.

Putem concluziona faptul că ambele complexe au un potențial foarte variat dar totuși complexul turistic românesc este în avantaj la majoritatea capitolelor, avantaj care nu în ultimul rând a fost motivat de eforturile depuse de către statul român și implicarea acestuia în dezvoltarea turismului rural cât și a industriei turismului la general.

3.3 Direcții de dezvoltare a turismului rural a regiunii Orheiul Vechi

Analizînd în aspect comparativ cele două complexe: Orheiul Vechi și Bran-Moieciu am stabilit deosebirile și asemănările dintre acestea. Astfel am putut idetifica și careva direcții de dezvoltare a turismului rural a regiunii Orheiul Vechi.

În cazul în care aceste recomandări ar fi implementate, complexul Orheiul vechi ar putea deveni perla turismului rural moldovenesc:

Căile de acces :

Pentru o dezvoltare eficientă a turismului rural din această zonă ar fi necesară amenajarea căilor de acces general în zona Orheiului Vechi (șoselele Mașcăuți-Butuceni, Furceni-Trebujeni, Jeloboc-Trebujeni și Susleni-Trebujeni) și a drumurilor centrale și laterale din satele Trebujeni, Butuceni și Morovaia. De asemenea o prioritate către obiectivele de interes turistic din cadrul Complexului Orheiul Vechi ar servi amenajarea amenajarea de poteci pietonale, scări, inclusiv cu careva suporturi de protecție pentru a ușura accesul în galeriile rupestre, elaborarea și amplasarea indicatoarelor și a panourilor informaționale necesare la toate obiectivele de interes turistic în mai multe limbi, amenajarea unor terase speciale pentru a admira peisajele din regiune.

Valorificarea obiectivelor turistice

Datorită accesului liber și a spațiului deschis, regiunea Orheiului Vechi este vizitată anual de o mulțime de turiști care nu sunt mereu organizați și pot cauza deteriorări ale patrimoniului național sau poluarea mediului cu gunoi care de asemenea au impact negativ asupra zonei complexului.

Pentru a evita astfel de urmările care pot veni din partea vizitatorilor și turiștilor sunt necesare măsuri de suplimentare a punctelor de supraveghere pentru toate obiectivele de patrimoniu cultural și natural ale Rezervației cultural-naturale „Orheiul Vechi”.

De asemenea odată cu creșterea fluxului turistic în special a celui neorganizat și solicitarea la maxim a resurselor turistice, fără o realizare a lucrărilor de conservare, protecție și amenajare a obiectivelor va avea loc inevitabil o degradare masivă a obiectivelor turistice. Tot o degradare masivă poate avea loc în cazul în care nu sunt amenajate locuri de parcare speciale și nu este limitat accesul unor anumite tipuri de transport.

Dezvoltarea infrastructurii

Comparînd unitățile de cazare, numărul lor și însuși infrastructura propriu-zisă din regiunea Orheiul Vechi și cele din Bran-Moieciu identificăm o diferență elocventă ce oferă careva sugestii pentru o dezvoltare mai fructuoasă a turismului rural în regiunea Orheiul Vechi.

Așadar una din problemele de bază cu care se confruntă localitățile din această zonă este apeductul și sistemul de canalizare. Construcția apeductului și a sistemelor de canalizare pentru satele comunei Trebujeni-zona complexului Orheiul Vechi ar fi o soluție pentru dezvoltarea infrastructurii în zonă. De asemenea pentru progresul infrastructurii din zănă mai este nevoie și de construcția unor sisteme de aprovizionare cu gaze naturale pentru locuitorii din satele Butuceni, Trebujeni și Morovaia și desigur amenajarea sistemelor de acumulare și prelucrare a deșeurilor.

Odată cu dezvoltarea turismului rural este nevoie și de asigurarea transportului public regulat pe ruta Chișinău- Orheiul Vechi dar și de un loc de parcări pentru transport în special cînd e vorba de festivaluri precum „Gustar”.

Scutirea proprietarilor de agropensiuni de impozite în scopul impulsionării dezvoltării turismului rural în arealul Complexului Orheiul Vechi și dezvoltarea economiei locale prin crearea de centre agroindustriale comerciale (vânzarea de produse alimentare ecologic pure, prestarea de servicii etc).

Asigurarea unei colaborări sistematice dintre complexul Orheiul Vechi și Agențiile deTurism ar duce la rândul ei la o dezvoltare a acestui complex.

4. Politici de promovare active

Dat fiind faptul că turistul de astăzi utilizează zilnic tehnologiile informaționale, binevenit ar fi fost crearea unui website al complexului care ar include toate datele necesare de informare a unui turist. Începînd de la căile de acces, festivaluri specifice, unități de cazare, descrierea complexului și desigur să indice o legătură directă cu agențiile de turism care i-ar putea oferi turistului întreg pachetul turistic.

Un site executat în mai multe limbi ar asigura accesul la informații pentru mai multe grupe de turiști din mai multe țări și ar crea premisa unei dezvoltări a zonei. Totodată Agenția națională a turismului trebuie să depună eforturi considerabile pentru promovarea pe internet a acestui site și pentru o dezvoltare a imaginii acestuia prin updatare permanentă a informațiilor, pozelor și clipurilor video.

În același timp, la fel ce ține de promovare ar fi integrarea rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi în programe strategice și concepte strategice naționale și internaționale (științifice, culturale, social-economice sau educaționale).

Colaboararea strînsă cu ONG-uri de profil pentru crearea unor proiecte comune. Programe educaționale de instruire pentru vizitatorii care ar dori să învețe tradițiile istorice și meșteșugărești locale ar fi o altă ideie de promovare a complexului.

O altă cale prin care s-ar putea activ promova complexul turistic Orheiul Vechi ar fi organizarea sistematică a unor festivaluri precum Gustar, prin intermediul cărora se va promova atît obiectivele turistice din zonă cît și toate particularitățile naționale cum ar fi bucate tradiționale, îndeletniciri meșteșugărești, cîntece și activități artistice specifice. Totdată trebuie de încetat susținerea micilor antreprenori care vin la asemenea festivaluri aducând tehnologia modernă și viața de oraș în cadrul festivalului, deoarece acestea știrbesc din farmecul și unicitatea acestuia și îl transformă într-o sărbătoare urbană.

La fel pentru promovare ar fi binevenită crearea unor broșuri sau cărți care ar fi fost oferite turiștilor la vizitarea complexului muzeal Orheiul Vechi. Cărți, pliante sau broșuri cu informație despre istoria obiectivelor din zonă și specificul acestora. Aceste surse de informație ar mai putea fi împărțite și în diferite zone ale țării pentru a consolida informațiile localnicilor despre propriile obiective și a o reda la sosirea unor turiști. La fel, ar fi bine să se împartă la școli și licee pentru a promova obiectivele în rândul tinerilor și copiilor și a trezi dragostea și interesul acestora pentru patrimoniile naționale.

Încă o metodă de promovare a complexului ar fi participarea la festivaluri internaționale de turism. Recent Republica Moldova a participat pentru prima dată la Festivalul Internațional de turism de la Milano unde a avut propriul pavilion și a putut să-și promoveze propriile obiective turistice. Prin urmare participarea la acest gen de festivaluri internaționale ar mări popularitatea obiectivului numărul unu din Moldova-Complexul muzeal Orheiul Vechi.

În concluzie putem menționa că complexul muzeal turistic Orheiul Vechi are un potențial foarte mare însă din păcate nu este valorificat. Acțiunile care trebuiesc întreprinse pentru a dezvolta zoona și a crește fluxul de turiști nu sunt nici pe departe cele mai costisitoare însă ar putea crea din acest complex o adevărată atracție la nivel național și european.

Cel mai impottan aspect desigur este promovarea, aspect asupra căruia s-au oferit cele mai multe propuneri și care poate face diferența în momentul în care cineva intenționează să practice turismul rural și anume când alege ca destinație estul europei. Dar nu trebuie să uităm că nu putem face promovare în cazul în care nu avem ce promova, de aceea complexul trebuie protejat și dezvoltat, așa cum este menționat mai sus.

Un alt aspect menționat mai sus și care estefoarte important este acel legat de festivaluri, din păvcate în ultimii ani se pierde farmecul acestor festivaluri anume din cauza creării condițiilor moderne și a trecerii de la o formă aturismului rural autentic la un turism de evadare din oraș, unde cei ce vizitează complexul o fac nu pentru a cunoaște cultura și istoria care se ascunde aici ci pentru a putea face lucruri ce în orașe sunt interzise sau nu sunt binevenite.

În concluzie putem spune că obiectivele de la complexul turistic Orheiul Vechi, chiar dacă nu se pot compara din multe puncte de vedere cu cele de la Bran Moieciu, au o perspectivă frumoasă, rolul nostru civic ca cetățeni și al organelor de stat este de a le păstra și promova pentru a putea profita de ele atât spiritual cât și financiar.

CONCLUZII ȘI GENERALIZĂRI:

Turismul a devenit deja o industrie în întreaga lume și este în dezvoltare continuă datorată nevoile crescâne ale populației de a se odihni, relaxa și pur și simplu bucura de viață.

Formele de turism cunoscute se reânoiesc practic periodic, agențiile de turism efectuând combinații diferite pentru a atrage tot mai mulți clienți.

Oricare ar fi forma de turism practicată, important este ca turitul să se simtă bine, să își dorească să revină la locul vizitat și cel mai important să își împărtășească experiența și altor potențiali turiști ca aceștia să își dorească să repete experiența.

În Republica Moldova turismul este o ramură a industriei terțiare în plină dezvoltare, lucru confirmat atât de numărul agențiilor de turism care apar din ce în ce mai multe cât și de unitățile de cazare care tind să ofere turiștilor tot confortul și care devin din ce în ce mai multe.

Cea mai frecventată formă de turism în Republica Moldova este turismul rural, motivat de lipsa unor obiective antropice unice sau a unor resurse naturale unice. Cea mai mare bogăție a Republicii Moldova sunt localitățile acesteea, și anume localitățile rurale.

Turismul rural nu este doar în Republica Moldova dezvoltat, la nivel mondial turismul rural este foarte frecventat și aduce venituri impresionante. Cel mai dezvoltat rămâne a fi turismul rural totuși în Europa, în țări cu tradiție și unicitate care promovează diferite rute tursitice rurale. Multe țări au obiective turistice rurale unice printre care și România, astfel accentuând faptul că în această zonă există un potențial turistic rural dezvoltat.

În Republica Moldova practic fiecare localitate rurală poate oferi turiștilot posibilitatea de a se odihni și admira lucruri unice și totdată simple. Viața rustică este în unele zone prcatic neatinsă de dezvoltarea continuă a industriilor, dezvoltarea tehnologiilor și modernizare. Aici turiștii pot vedea viața așa cum a fost câtev secole în urmă, se pot bucura de arhitectura unică, de produsele ecologice și de aerul curat și proaspăt.

Cu toate acestea, există în Republica Moldova un centru mai special unde turismul rural este ”la el acasă”, și anume complexul Orheiul Vechi, situat pe albia râului nistru, în zona raionului Orhei.

Ca valoare pentru Republica Moldova acest complex este unic, de o frumusețe extraordinară, cu defileuri unice naturale și desigur cu construcții rupestre lăsate de strămășii noștri. Pe parcursul evoluției complexului, acesta a căpătat o valoare și mai mare prin apariția muzeelor, și promovarea stilului rustic predominant aici. Pentru o și mai mare valorificare în acest complex se încearcă desfășurarea mai multor festivaluri ce au menirea de a populariza zona și de a crește interesul turiștilor față de acest obiectiv.

Totodată acest complex are și o valoare unică pe plan internațional fiind propus pentru a fi introdus în lista UNESCO, iar în momentul de față se duc eforturi serioase pentru ca acest lucru să devină realitate, fapt ce îi va confirma unicitatea și frumusețea extraordinară.

Obiectivele turistice din acest complex turistic sunt diferite, de la peșteri rupestre la biserici cu o arhitectură unică, de la peisaje minunate la obiecte din artizanat și muzee. Ca obiectiv turistic poate fi luată însăși viața petrecută aici, într-un loc unde timpul curge diferit, unde turiștii pot simți acea veșnicie ”născută la sat”.

Pentru a stabili care sunt plusurile și minusurile acestui complex turistic, în teza de mai sus s-a făcut o comparație între complexul Orheiul Vechi și complexul Bran Moieciu din România.

Putem afirma cu tărie că complexul Bran-Moieciu este unul de o valoare nestemată, cu castele și cetăți medievale, cu case și vile în stil rustic. Tot la Bran-Moieciu găsim gastronomia românească la ea acasă și desigur vedem vestigiile marelui și temutului Vlad Țepeș.

Ca popularitate, mai ales datorită legendelor despre Dracula, complexul Bran-Moieciu întrece mult complexul Orheiul Vechi, anual fiind frecventat de sute de mii de turiști din toată lumea.

Aceste diferențe semnificative dintre complexul Orheiul Vechi și Bran Moieciu mai susnt motivate de infrastructura slab dezvoltată din zona Orheiului Vechi, slaba promovare, conservarea anevoioasă a patrimoniului și investițiile insuficiente în domeniu.

În cazul în care se vor rezolva toate problemele identificate în acestă lucrare precum și dacă se vor aplica strategiile descrise sunt sigur că complexul Orheiul Vechi poate deveni o atracție unică nu doar pentru cetățenii Republicii Moldova, dar pentru întreaga lume.

În urma acestei lucrări putem concluziona că obiectivele rurale din Republica Moldova, precum și întreg turismul este insuficient valorificat și promovat, mai ales un asemenea complex unic precum Orheiul vechi, o fortăreață naturală și o adevărată minune a acestor plaiuri.

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative

Hotărîrea guvernului 338 din 19 mai 2014, ”Turism 2020”

Legea 352 din 24 noiembrie 2006, cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova

Legea 798 din 11 februarie 2000, ”Legea Turismului”

Hotărârea Departamentului Moldova Standard N230- st din 27.08.96 privind punerea în aplicare pe teritoriul R. Moldova. GOST – 28681.4 – 95. Deservirea turistică. Clasificarea hotelurilor.

Monografii, manuale, lucrări didactice

Analiza diagnostic a sectorului turistic din R.Moldova pentru anii 2003-2010 – ELABORATĂ DE ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA, Chișinău 2011

Alternativa la Strategia de Dezvoltare a Turismului în perioada 2013-2020 – VIOREL MIRON ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA

Economia turismului – Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000

Economia turismului – O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001, 600 pag

Ecoturism și turism rural – P. Nistreanu, Ed. ASE – București, 2003.

Ghid de monumente și situri istorice din Republica Moldova, Comisia Națională a RepubliciiMoldova pentru UNESCO, Chișinău, 1995 (en français), 72 p.

Jolondcovschi Al., Florea S., Turismul ecologic și rural: realități și perspective, ed. Prometeu, Chișinău, 2001, 104 p

Henri Grollea, "Rural Tourism in the Twelve Member States of the European Economic Community", 1987

Lazăr S., Moldovan-Bătrînac V., Solcan A., Turism rural. Ghidul gospodarului, Pnud-Moldova, Chișinău, 2004, 102 p.

Livandovschi R., Fundamentarea strategiilor de marketing în dezvoltarea și promovarea turismului rural în Republica Moldova (teză de doctor), Chișinău, 2003.

Management în turism – Puiu Nistreanu, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

Politici de marketing în turism – Al. Nedelea, Ed. Economica, București, 2003

Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar – M. Ioncica, Ed. Uranus, București, 2004, 154 pag.

Turismul.- Cosmescu I., București: Ed. Economica, 1998

Turismul si dezvoltarea durabila – N. Neacșu, Ed. Expert, București, 200

Turcov E. Coordonarea turismului.- Ch.: ASEM, 2006

Turcov E. Direcții de dezvoltare și promovare a turismului în Republica Moldova. Ed.ASEM, Chișinău 2002, 143 p.

ANEXE

Anexa 1: Harta Complexului Orheiul Vechi

Anexa 2: Căile de acces din orașul Chișinău

Anexe 3: Muzeul Orheiul Vechi din Butuceni

Anexa 4: Temelia cetății geto-dacice

Anexa 5: Biserica în stâncă

Anexa 6: Complexul turistic Orheiul Vechi

Anexa 7: Pliant al Pensiunii ”Casa din Luncă”

Anexa 8: Căile de acces la complexul turistic Bran Moieciu

Anexa 9: Castelul Bran

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative

Hotărîrea guvernului 338 din 19 mai 2014, ”Turism 2020”

Legea 352 din 24 noiembrie 2006, cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova

Legea 798 din 11 februarie 2000, ”Legea Turismului”

Hotărârea Departamentului Moldova Standard N230- st din 27.08.96 privind punerea în aplicare pe teritoriul R. Moldova. GOST – 28681.4 – 95. Deservirea turistică. Clasificarea hotelurilor.

Monografii, manuale, lucrări didactice

Analiza diagnostic a sectorului turistic din R.Moldova pentru anii 2003-2010 – ELABORATĂ DE ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA, Chișinău 2011

Alternativa la Strategia de Dezvoltare a Turismului în perioada 2013-2020 – VIOREL MIRON ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA

Economia turismului – Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000

Economia turismului – O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001, 600 pag

Ecoturism și turism rural – P. Nistreanu, Ed. ASE – București, 2003.

Ghid de monumente și situri istorice din Republica Moldova, Comisia Națională a RepubliciiMoldova pentru UNESCO, Chișinău, 1995 (en français), 72 p.

Jolondcovschi Al., Florea S., Turismul ecologic și rural: realități și perspective, ed. Prometeu, Chișinău, 2001, 104 p

Henri Grollea, "Rural Tourism in the Twelve Member States of the European Economic Community", 1987

Lazăr S., Moldovan-Bătrînac V., Solcan A., Turism rural. Ghidul gospodarului, Pnud-Moldova, Chișinău, 2004, 102 p.

Livandovschi R., Fundamentarea strategiilor de marketing în dezvoltarea și promovarea turismului rural în Republica Moldova (teză de doctor), Chișinău, 2003.

Management în turism – Puiu Nistreanu, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

Politici de marketing în turism – Al. Nedelea, Ed. Economica, București, 2003

Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar – M. Ioncica, Ed. Uranus, București, 2004, 154 pag.

Turismul.- Cosmescu I., București: Ed. Economica, 1998

Turismul si dezvoltarea durabila – N. Neacșu, Ed. Expert, București, 200

Turcov E. Coordonarea turismului.- Ch.: ASEM, 2006

Turcov E. Direcții de dezvoltare și promovare a turismului în Republica Moldova. Ed.ASEM, Chișinău 2002, 143 p.

ANEXE

Anexa 1: Harta Complexului Orheiul Vechi

Anexa 2: Căile de acces din orașul Chișinău

Anexe 3: Muzeul Orheiul Vechi din Butuceni

Anexa 4: Temelia cetății geto-dacice

Anexa 5: Biserica în stâncă

Anexa 6: Complexul turistic Orheiul Vechi

Anexa 7: Pliant al Pensiunii ”Casa din Luncă”

Anexa 8: Căile de acces la complexul turistic Bran Moieciu

Anexa 9: Castelul Bran