Perspective de Dezvoltare a Impozitarii Directe In Republica Moldova

Introducere

Impozitele joacă un rol important în mobilizarea resurselor financiare în bugetul de stat. Impozitele sunt o parte, fără care nu ar exista oricare economie ai oricărei țări, indiferent de sistemul politic al ei.

Prin generarea de impozite, are loc formarea cadrului financiar, care pune în aplicare funcțiile și sarcinile statului.

În zilele de astăzi, se observă rolul tot mai mare al impozitelor. Multitudinea de taxe și impozite impuse, pot rezolva o varietate de sarcini și pot efectua diverse funcții ale statului.

Una dintre cele mai importante condiții pentru stabilizarea sistemului financiar din oricare stat, este de a asigura colectarea veniturilor în buget.

Taxa este cea mai veche și una din principalele condiții de existență a statului și de dezvoltare a societății pe cale de prosperitate economică și socială.

Pe drumul spre o economie de piață, impozitele sunt instrumentul cel mai eficient pentru reglementarea relațiilor economice noi. În special, acestea sunt concepute pentru a limita spontaneitatea proceselor de piață, pentru a influența infrastructura productivă și socială și pentru a îmblânzi inflația.

Una dintre cele mai acute probleme a economiei naționale, în special în contextul crizei financiare și economice, este insuficiența resurselor finaciare. Printre felurile acceptabile de soluționare a problemei date, o importanță deosebită are îmbunătățirea managementul fiscal prin creșterea rolului impozitelor directe.

În practica mondială, bugetul țărilor cu un nivel înalt de dezvoltare economică este format în principal de la impozitarea directă, în timp ce bugetul țărilor în curs de dezvoltare este format de la impozitarea indirectă.

În timpul tranziției la economia de piață, una dintre cele mai urgente probleme de rezolvat este – impozitarea directă.

Impozitele directe, în prezent s-au extins și s-au diversificat, devenind majoritatea în bugetul țărilor dezvoltate economic.

În țările cu economii de tranziție, cum ar fi și Republica Moldova, sistemele de impunere directă sunt abia în devenire.

Prezenta lucrare are drept obiectiv analiza impozitelor directe supuse mai multor aspecte, cum ar fi evoluția, structura și nivelul lor în perioada 2012-2014.

Lucrarea include studiul esenței impozitelor directe, rolul lor în sistemele fiscale, analiza minuțioasă a elementelor lor, descrierea modalităților de impunere a lor, procedee de determinare a cuantumului impozitului pe obiecte și activități, modalități de calcul a impozitelor directe, analiza fenomenului dublei impuneri internaționale, reforma fiscală și obiectivele politicii fiscale. La fel, pe lângă toate aceste elemente componente lucrării, un element principal ar fi studiul de caz în municipiul Chișinău, privitor la încasarea de taxe și impozite în anul 2013.

Lucrarea se bazează pe studiile recente în domeniul fiscal din țară, pe legislația națională și pe careva materiale cu caracter istoric. În vederea documentării studiului, formulării definițiilor, fundamentării concluziilor s-a recurs la legislația în vigoare, diverse cărți de autori în domeniu, date statistice.

Lucrarea este alcătuită din trei capitole. Primul capitol se numește „Impozitele directe: esență, principii, particularități actuale” și conține caracteristica impozitelor directe. Al doilea capitol „Dinamica impozitelor directe în Republica Moldova” conține date concrete referitoare încasărilor de impozite directe în bugetul RM în perioada 2012-2014. Capitolul trei „Perspective de dezvoltare a impozitării directe RM” conține analiza rolului impozitelor directe și reforma fiscală în RM.

În lucrarea dată, autorul analizează evoluția încasărilor de impozite directe în Bugetul de Stat al Republicii Moldova în perioada 2012-2014, precum și structura și nivelul lor. Pe lângă aceasta, autorul analizează evoluția și structura veniturilor încasate în buget privitor perioadei respective. Autorul analizează perspectivele de dezvoltare a impozitelor directe și rolul lor în formarea resurselor financiare, precum și reformele fiscale prezente spre viitoare.

CAPITOLUL I : Impozitele directe: esență, principii, particularități actuale

Caracteristica impozitelor directe

Impozitul este cea mai veche resursă financiară. În practică, se întâlnește o diversitate de impozite care se deosebesc ca formă și ca conținut. Există mai multe criterii de clasificare a impozitelor:

După trăsăturile de fond și formă:

– impozite directe;

– impozite indirecte.

Impozitele directe pot fi grupate în:

impozite reale;

impozite personale.

Impozitele indirecte pot fi grupate în:

taxe de consumație;

venituri de la monopolurile fiscale;

taxe vamale;

taxe de timbru de înregistrare.

După obiectul impunerii, impozitele pot fi clasificate în:

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe consum.

În funcție de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi:

impozite financiare;

impozite de ordine.

După frecvența realizării lor, impozitele pot fi grupate în:

impozite permanente;

impozite incidentale.

După instituția care le administrează, impozitele se clasifică în:

generale de stat;

locale.

Impozitele directe reunesc o bună parte din ansamblul modalităților de extragere a valorii în favoarea autorităților publice. Ele alcătuiesc o diversitate extinsă de instrumente fiscale bazate pe mecanismul impunerii nemijlocite a materiei impozabile.

Datorită faptului că materia impozabilă este personalizată, impozitele directe sunt individualizate.

Caracterul individual al impozitelor directe constituie atât caracteristica definitorie, cât și trăsătura determinantă a lor.

Impozitele directe, de regulă, sunt suportate efectiv de subiectul lor – persoana fizică sau juridică care obține venituri, posedă avere, practică activități ce constituie materia impozabilă.

Deoarece se cunoaște exact mărimea obiectului impozabil, se poate judeca despre puterea contribuitivă a subiectului impozitlui, fapt ce adminte posibilitatea diferențierii cotelor de impozitare în funcție de venitul, averea sau situația personală a contribuabilului. Anume aceasta este însușirea centrală a impozitelor progresive.

Impozitele directe au termene de plată precis stabilite, fapt convenabil pentru plătitori și important pentru administrarea fiscală.

În așa mod, impozitele directe, datorită individualizării, diferențierii și progresivității impunerii, corespund într-o măsură mare principiului de echitate fiscală. Acest fapt motivează ponderea sporită și rolul important al impozitelor directe în formarea resurselor financiare publice în țările dezvoltate economic.

Impozitele directe, mai ales cele pe avere, obiecte materiale și activități, sunt mai puțin sensibile la conjunctura economică, asigurând astfel stabilitatea fluxurilor de venituri publice.

Aceste impozite, mai cu seamă cele pe venituri, sunt eficiente ca un instrument economic utilizat pentru stimularea sau frânarea anumitor procese economice.

Totodată, impozitele directe sunt relativ mai costisitoare în asieta lor: un efort suplimentar necesită stabilirea certă a materiei impozabile și a mărimii ei, supravegherea evoluției cantitative și calitative a ei, evidența contribuabililor, lucrul individual cu ei etc. Cu toate acestea, impozitele directe, datorită justeței lor, și-au adjudecat o mai mare preferabilitate, devenind, în final, mai eficiente, atât financiar, cât și moral.

În aspect social-economic, impozitele directe reprezintă segmentul relațiilor financiare prin intermediul cărora se prelevează o parte din posesiunile persoanelor fizice și juridice la fondurile de resurse financiare publice, care au ca obiect al impunerii nemijlocit anumite materiale, genuri de activități, venituri și avere.

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere, care s-a ivit și s-a practicat în perioadele cele mai timpurii de apariție a relațiilor financiare.

Pe parcursul dezvoltării istorice, ele au suferit variate modificări, cauzate de condițiile social-economice specifice fiecărei perioade. Inițial aveau o răspândire largă impozitele așezate pe diferite obiecte materiale și genuri de activități. Ulterior au apărut și s-au extins impozitele stabilite pe diferite venituri.

În epoca modernă, impozitele directe săau dovedit a fi cele mai eficace instrumente de promovare a politicii macroeconomice și de influențare asupra comportamentului agenților economici și al cetățenilor, mai ales în context stimulatoriu cu orientare spre creșterea economică.

Impozitele directe sunt multiple și diverse. În funcție de subiectul impozitului, impozitele directe se împart în impozite directe pe persoane fizice și impozite directe pe persoane juridice.

În funcție de nivelul bugetului în care se varsă, impozitele directe se grupează în:

Impozite directe generale de stat;

Impozite regionale;

Impozite directe locale.

Impozitele directe, în funcție de modul de utilizare, se divizează în:

Impozite directe exoterice (comune);

Impozite directe speciale.

Impozitele directe cu destinație comună, încasându-se la bugetul de stat, își pierd identitatea și se folosesc la finanțarea tuturor genurilor de cheltuieli publice, pe când cele cu destinație specială se folosesc la finanțarea obiectivelor în prealabil stabilite ( cum ar fi, de exemplu, în cazul impozitului rutier).

Impozitele directe, conform caracterului obiectului impunerii, se împart în două grupe: impozite de tip real și impozite de tip personal.

Impozitele reale constituie o diviziune distinctă de modalități de impunere în cadrul impozitelor directe.

Impozitele reale au ca obiect al impunerii nemijlocit anumite obiecte materiale sau genuri de activități.

Mecanismul impozitelor reale conține un eventual potențial de echitate fiscală, care nu întotdeauna a fost valorificat judicios și eficient. Aceasta se explică prin motive obiective – absența pe o lungă durată a tehnicilor de evaluare exactă a cantității și calității materiei impozabile și lipsa procedeelor de optimizare a elementelor impozitului (cota, termenii de plată, modul de vărsare etc.), instabilitatea politică, economică și socială, frecvența războaielor etc., precum și prin cauze subiective – lăcomia autorităților fiscale, stabilirea premediată a unei poveri fiscale exagerate etc. Aceasta explică de ce impozitele reale căpătau de multe ori un caracter regresiv. Toate acestea nu au permis valorificarea din plin a potențialului stimulativ al impozitelor reale.

În cazul impozitelor reale nu există o legătură directă între cuantumul impozitului și mărimea venitului obținut de la valorificarea materiei impozabile. Însă impozitele reale, în aspect economic, stimulează simțitor utilizarea cât mai eficientă a materiei impozabile, optimizează mărimea și raționalizează amplasarea ei.

Cele mai frecvent întâlnite în prezent impozite de tip real sunt impozitul funciar, impozitul pe imobil, impozitul pe activități (licențierea, brevetele) etc.

Impozitele reale în condițiile actuale se caracterizează printr-un șir de particularități. În primul rând, a sporit considerabil gradul de organizare a lor. Datorită Cadastrului funciar și Cadastrului de Imobil, este posibilă evaluarea mult mai exactă, cantitativă și calitativă, a materiei impozabile. Sistemele moderne electronice creează posibilitatea monitorizării stricte a materiei impozabile, a contribuabililor, plăților, termenilor etc., fapt ce reduce considereabil eventualitatea fraudei fiscale.

Este adevărat că ponderea impozitelor reale în formarea resurselor financiare publice s-a micșorat, fapt ce denotă reducerea rolului financiar al acestui grup de impozite. Dar a crescut esențial rolul economic al impozitelor reale. Prin intermediul lor autoritățile publice reglează diverse procese economice în agricultură, industrie, consstrucții, comerț etc.

Impozitele personale de asemenea alcătuiesc o categorie distinctă de modalități de impunere în cadrul impozitelor directe. Impozitele personale au ca obiect al impunerii nemijlocit venitul și averea. Obiectul impunerii în cazul impozitelor personale sunt unele venituri obținute de persoanele fizice și juridice sub diferite forme și anumită avere a lor, materializată în diverse bunuri.

Apariția impozitelor personale de asemenia a avut loc în antichitate, în condițiile în care s-a consolidat proprietatea privată și ea a început să genereze venituri însemnate și stabile. Impozitele persoanale, fiind solicitate în formă pecuniară, se percepeau foarte frecvent în formă naturală.

Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit și a impozitelor pe avere.

Impozitele pe venit, ca formă de bază a impozitelor personale, au putut fi introduse pe larg atunci când industriașii și comercianții au început să realizeze venituri sub formă de profit, bancherii – sub formă de dobândă, proprietarii funciari – sub formă de rentă, muncitorii și funcționarii – sub formă de salarii etc.

În calitate de subiecți ai impozitelor personale apar persoanele fizice și cele juridice care realizează venituri sub diverite forme.

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice au ca subiecți persoanele fizice rezidente sau nerezindente ale unui stat, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat. În anumite cazuri, de la o țară la alta, se acordă unele scutiri. Astfel, de regulă, sunt scutiți de plata impozitului pe venit suveranii și familiile regale, diplomații străini acreditați în țara respectivă, uneori militarii sau alte categorii de cetățeni aflați în serviciul statului, persoanele fizice care obțin venituri sub nivelul minim neimpozabil.

Obiectul impozitului pe veniturile persoanelor fizice îl alcătuiesc veniturile obținute din toate domeniile activității umane – agricultură, comerț, educație, medicină, sport, artă, activități financiare, profesii libere etc.

Veniturile persoanelor fizice îmbracă diverse forme – beneficiu, salariu, dobândă, premii, rentă, dividende, onorariu etc.

În majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se așează nominal pe fiecare persoană care a obținut venitul respectiv, astfel fiind o impunere individuală.

În cazul în care veniturile obținute în comun de mai multe persoane nu pot fi individualizate, imponerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adică integral pe o familie sau pe o gospodărie. O astfel de situație se întâlnește frecvent în cazul impozitului agricol. Lipsa evidenței individuale (din inutilitatea ei în alte scopuri) și un volum marea și costisitor de muncă din partea organelor fiscale justifică, în anumite situații, impunerea în grup.

Cota impozitelor pe veniturile personale pot fi proporționale sau progresive. Cel mai frecvent utilizată este impunerea în cote progresive pe tranșe de venit. Numărul tranșelor și nivelul cotelor de impunere diferă de la o țară la alta.

Frecvent, în cazul impozitelor personale, sunt prevăzute înlesniri, care iau în considerație unii factori economici (costului coșului minim de consum, proveniența veniturilor etc.) și sociali (starea civilă a plătitorului, vârsta, numărul persoanelor aflate la întreținerea sa etc.)

În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de așezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice: a) sistemul impunerii separate a fiecărui venit dintr-o sursă anumită și b) sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de proveniență.

Sistemul impunerii separate a fiecărui venit dintr-o anumită sursă se instituie: a) sub forma unui impozit unic pe venit, care permite o impuneri diferențiată pentru fiecare categorie de venit în funcție de natura acesteia sau b) prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obținut dintr-o anumită sursă.

Sistemul impunerii globale a veniturlor presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de proveniență, și supunerea totalului lui unui singur impozit. Impunerea globală a veniturilor persoanelor fizice este cea mai frecvent întâlnită în prezent, practicându-se și în Republica Moldova.

Din compararea celor două sisteme de impunere a veniturilor persoanelor fizice rezultă că impunerea separată permite tratarea diferențiată a veniturilor în ceea ce privește nivelul cotelor și modul de așezare, în funcție de sursa de proveniență a veniturilor (din afaceri, din salarii, din dividende, din dobânzi, din onorarii etc.). În acest caz, persoanele care realizează venituri din mai multe și diverse surse sînt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecințele progresivității impunerii prin cumularea veniturilor, proprie sistemului impunerii globale.

Cuantumul total al impozitului pe venit persoanelor fizice determină, de regulă, anual, pe baza declarației cu privire la impozitul pe venit, întocmite de contribuabil.

Încasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobânzi, dividende, rente, onorarii și altele se efectuează, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursă, iar impozitele din afaceri și alte venituri se varsă de însuși contribuabil.

Pe plan mondial se evidențiază pronunțat tendința sporirii încasărilor proveniti din impozitele așezate pe veniturile persoanelor fizice, devansând creșterea veniturilor bugetare din impozitele pe veniturile persoanelor juridice, și deținerea unei ponderi mai mari în veniturile publice.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice are obiect al impunerii venitul efectiv realizat, determinat ca diferența dintre totalul veniturilor brute încasate din activitatea desfășurată și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Condițiile de calculare a venitului impozabil diferă de la o țară la alta.

Pentru stabilirea impozitului pe veniturile realizate de persoanele juridice, în unele țări se folosește același sistem de impunere ca în cazul persoanelor fizice, iar în altele se practică un sistem separat. De exemplu, în Belgia societățile de persoane pot opta – cu respectarea unor condiții – pentru sistemul de impunere ce se practică în cazul persoanele fizice. În schimb, în țări ca Marea Britanie, Italia, Germania, Franța, S.U.A. etc., există un sistem de impunere separat pentru veniturile realizate de societățile de capital.

În general, modul în care se realizează impunerea veniturilor reazlizate de persoanele juridice este determinat de modul de organizare a acestora, respectiv ca societăți de persoane sau ca societăți de capital.

În cazul societăților de persoane, impunerea veniturilor societății se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor, persoanelor fizice, deoarece este dificil să se facă distincție între averea fiecăreia din persoanele asociate și patrimoniul societății respective.

La societățile de capital, există o demarcație netă între averea personaă a acționarilor și patrimoniul societății; acționarii răspund pentru actele și faptele societății numai în limitele părții de capital pe care o dețin.

Profitul obținut de societate se repartizează atât acționarilor sub formă de dividend – proporțional cu participarea lor la capital cât și la dispoziția societății pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, în cazul societăților putem vorbi de profiturile societății înainte de repartizare, de profitul repartizat acționarilor cu titlu de dividend și de profitul rămas la dispoziția societății. Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalități de impunere a veniturilor realizate de societățile de capital, și anume:

se impune mai întâi profitul total obținut de societatea de capital și apoi separat profitul repartizat acționarilor sub formă de dividende.În cazul acestui sistem, considerat clasic, partea din profit repartizată acționarilor este impusă de două ori, respectiv o dată la societate și a doua oară la acționari sau asociați. Se practică în Olanda, Luxemburg, Elveția, Suedia etc.;

se impun numai dividendele, în timp ce partea din profit lăsată la dispoziția societății de capital este scutită de impozit. Practicarea unei astfel de impuneri este avantajoasă pentru societățile de capital și vizează acestora în plasarea profitului realizat în noi investiții;

se impune numai partea de profit care rămîne la dispoziția societății de capital, nu și dividendele repartizate acționarilor. În acest caz, se încalcă principiul echității fiscale, deoarece se exonerează de la impunere dividendele realizate de acționari;

impunerea separată mai întâi a dividendelor repartizate acționarilor și apoi a părții din profit rămasă la dispoziția societății de capital.

Impozitul pe veniturile societății de capital se calculează, de regulă, pe baza unor cote proporționale cărora li se pot aplica anumite corective.

Impunerea veniturilor realizate de persoaneloe juridice se face anual, pe baza declarației întocmite de acestea. Impozitele stabilite sînt trecute de către organele fiscale în registrul de rol.

În țările economic dezvoltate s-a conturat o tendință stabilă de creștere a ponderii impozitelor pe venitul persoanelor fizice și de descreștere a ponderii impozitelor pe veniturile persoanelor juridice în încasările fiscale.

Impozitele pe avere, ca formă a impozitelor personale, au fost instituite în condițiile în care persoanele, inițial cele fizice, ulterior și cele juridice, au obținut în proprietate unele bunuri mobile sau imobile. Aceste impozite, fiind și ele foarte vechi, au o evoluție istorică foarte bogată.

În practica fiscală din diferite țări, impozitele pe avere se întâlnesc în următoarele forme: impozitul asupra averii propriu-zise, impozitele pe circulația averii și impozitele pe sporul de avere sau pe creșterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise sunt de două aspecte:

impozite stabilite asupra averii și plătite din veniturile obținute din exploatare averii respective sau din alte venituri;

impozite instituit pe substanța averii și plătite nemijlocit din această avere.

Aceste din urmă conduc la micșorarea obiectului impozabil, motiv pentru care se întâlnesc foarte rar ca impozite permanente, fiind introduse, de regulă, ca impozite excepționale care se percep o singură dată (de exemplu, în timpul sau după terminarea unui război, pentru rectificarea anumitor procese economice și sociale etc.).

Ca impozite asupra averii propriu-zise pot fi întîlnite impozitele pe proprietăți imobiliare și impozitele asupra activului net.

Impozitele pe propietăți imobiliare îmbracă cel mai frecvent forma impozitelor asupra terenurilor și clădirilor. Aceste impozite au ca bază de calcul valoarea bunurilor respective sau veniturile generate de ele. Cotele de impunere sunt relativ mici.

Impozitul asupra activului net are ca obiect întreaga mobilă și imobilă pe care o deține contribuabilul. La plata acestui impozit în unele state sunt supuse atât persoanele fizice, cât și cele juridice (Suedia, Germania, Austria etc.), iar în altele fie numai persoanele fizice (Olanda, Danemarca etc.), fie numai societățile de capital (Canada). Pentru calcularea cuantumului impozitului pe activul net se folosesc fie cote proporționale (Germania, Olanda, Austria etc.), fie cote progresive (Suedia, Danemarca, Elveția etc.).

Impozitele pe circulația averii se instituie în legătură cu trecerea dreptului de proprietatea asupra unor bunuri mobile și imobile de la o persoană la alta. În categoria impozitelor pe circulația averii se includ: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donații, impozitul pe actele vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile sau imobile, impozitul pe valorile mobiliare, impozitele pe circulația capitalurilor și a efectelor comerciale etc.

Obiectul impozitului pe succesiuni îl constituie averea primită în moștenire de o persoană fizică. Impozitul poate fi stabilit fie global, pentru toată averea lăsată moștenire (situație întîlnită în Marea Britanie, Australia, S.U.A. etc.), fie separat pentru partea de avere ce revine fiecărui moștenitor (cum este în Franța, Germania, Belgia, Suedia etc.). Cota impozitlui poate fi unică sau progresivă, iar nivelul cotelor poate fi diferențiat în funcție de valoarea averii care constituie obiectul succesiuni, cât și de gradul de rudenie între decujus ( persoana decedată) și moștenitorii acestuia (cu cât succesorul este rudă mai îndepărtată) cu decujusul, cu atât cota impozitului este mai mare.

Impozitul pe donații a fost introdus pentru a preveni eludarea impozitului pe succesiuni, în cazul în care are loc donația de avere în timpul vieții. Obiectul impozitului pe donații îl constituie averea primită drept donație de către o persoană. Impozitul cade în sarcina persoanei care primește donația și care se numește donatar. Cuantumul impozitului se calculează conform cotelor, de regulă, progresive. Nivelul lor este influențat de valoare averii donate, de gradul de rudenie între donator și donatar, de scopul și momentul donației. Potrivit ultimului aspect, se întâlnesc donații între vii, donații în vederea morții, donații pe patul morții, donații care produc efecte după moarte.

Impozitul pe actele vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile și imobile se percep cu ocazia comercializării bunurilor respective. Astfel de impozite cad în sarcina cumpărătorilor. Pentru calcularea impozitelor, de la țară la țară, se utilizează cote proporționale sau progresive.

Impozitele asupra creșterii valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au înregistrat unele bunuri în cursul unei perioade de timp. Către acest gen de impozite se referă impozitul pe plusul de valoare imobiliară și impozitul pe sporul de avere realizat în timp de război.

Impozitul pe plusul la valoare imobiliară a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare înregistrat de anumite bunuri imobiliare (clădiri, terenuri) în intervalul de timp de la cumpărare și până la vânzare, fără ca proprietarul să fi efectuat o cheltuaială în acest scop. Subiectul acestui impozit este vânzătorul bunurilor imobiliare, iar obiectul impunerii este diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunului respectiv. Valoarea unei averi imobiliare poate să crească în diferite împrejurări, cum sunt: construirea perimetrului orașului, astfel încât un teren să fie scos din circuitul agricol și să fie utilizat pentru construcția de locuințe; executarea unor lucrări de ediliare (canalizare, electrificare etc.).

1.2 Dubla impunere internațională

Esența dublei impuneri internaționale

În prezent au loc procese intensive de aprofundare a colaborării economice internaționale, fapt ce condiționează ajustarea întregului arsenal de tehnici și proceduri fiscale la rigorile integrării economice. Un obstacol în ascensiunea cooperării economice mondiale este fenomenul dublei impunerii internaționale.

Dubla impunere internațională reprezintă supunerea la impozit a aceleiași materii impozabile și pentru aceeași perioadă de timp de către două autorități fiscale din țări diferite.

Dubla impunere internațională apare în cazul obținerii de către rezidenții unui stat a unor venituri sau a posedării averii pe teritoriul altor țări. Dubla impunere internațională poate apărea numai în cazul impozitelor directe, și anume al impozitelor pe venit și a celor pe avere. Apariția dublei impuneri internaționale este motivată de particularitățile politicii fiscale și de specificul sistemelor de impozite existente în diferite țări.

Practica fiscală cunoaște mai multe citerii de impunere a veniturilor sau averii în context internațional, și anume:

criteriul rezidenței (domiciliul fiscal);

criteriul naționalității;

criteriul originii veniturilor.

Criteriul rezindenței presupune efectuarea impunerii de organele fiscale din țara căreia îi aparține rezidentul, indiferent dacă veniturile ori averea care fac obiectul impunerii sunt obținute sau se află pe teritoriului statului dat sau în afara lui.

Criteriul naționalității are în vedere impunerea rezidenților ce realizează venituri sau posedă avere pe teritoriul statului lor, indiferent în ce țară ei locuiesc.

Criteriul originii veniturilor presupune că impunerea se efectuează de către autoritățile fiscale din țara pe al cărei teritoriu s-au realizat veniturile sau se află averea, făcându-se abstracție de rezidența sau naționalitatea contribuabilului.

Aplicarea diferitor criterii în țări deosebite poate conduce la apariția dublei impuneri internaționale. De exemplu, dacă într-o țară impunerea se bazează pe criteriul rezidențial, iar în alta – pe criteriul originii veniturilor, atunci o persoană din prima țară, în eventualitatea realizării unor venituri în cea de-a doua țară, va avea de plătit impozite în ambele țări, ceea ce, de fapt, înseamnă impunere dublă.

Consecințele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltării relațiilor economice dintre diferite țări au condus la căutarea soluțiilor de evitare a ei. Evitarea dublei impuneri internaționale poate fi efectuată prin încheierea acordurilor respective, bilaterale sau multilaterale, între țări sau unilateral, prin modificarea propriei legislații fiscale în vederea aplicării anumitor procedee tehnice de scutire de la impunere.

Evitarea dublei impuneri prin acorduri internaționale

Cea mai potrivită soluție pentru evitarea dublei impuneri internaționale este încheierea de convenții bilaterale sau multilaterale între state. Convențiile respective au la bază modelele recomandate de către Oraganizația de Cooperare și Dezvoltare Economică de la 1963, 1977, 1994 și convenția-model a Organizației Națiunilor Unite din 1981.

Primele convenții fiscale privind eliminarea dublei impuneri și instituirea asistenței administrative datează din secolul al XIX-lea. În perioada 1899-1919 au fost încheiate 24 de asemenea convenții; în 1939 numărul acestora crescuse la 256, iar în 1966 ajunsese la 922. În prezent, numărul convențiilor internaționale de evitare a dublei impuneri este de câteva mii. Republica Moldova în prezent are încheiate acorduri de evitare a dublei impuneri cu peste 40 de țări. ( anexa 1)

Convenția de evitare a dublei impuneri internaționale, conform recomandărilor și modelelor numite, se aplică impozitelor pe venit și pe avere instituite de fiecare din statele contractante și de către subdivizunile lor administrativ-teritoriale. Sub incidența convenției respective intră persoanele care sunt rezidente ale unui stat sau ale fiecărui dintre cele două state, referindu-se atât la persoanele fizice, cât și cele juridice.

Rezidența. Domiciliul fiscal al unei persoane fizice care are rezidență în cele două state contractante se consideră statul în care are o locuință permanentă, indiferent de forma acesteia

(casă individuală, apartament, propietate personală sau chirie). Condiția este ca locuința respectivă să fie utiilzată cea mai mare parte a anului. Dacă persoana în cauză are câte o locuință permanentă în fiecare din cele două state semnatare de convenție, atunci ea se consideră rezidentă a statului cu care are cele mai strânse legături persoanle și economice. În cazul în care persoana respectivă nu are o locuință permanentă în nici unul din cele două state, se consideră că ea este rezidentă în statul unde locuiește obișnuit.

Referitor la o persoană juridică, rezindeța se stabilește în funcție de locul unde se află sediul conducerii sale executive.

Impunerea veniturilor. Conform recomandărilor convențiilor-model, există mai multe modalități de impunere a diferitor genuri de venituri din diferite surse de proveniență.

Veniturile obținute din bunurile imobile sunt impuse în țara în care aceste bunuri sunt situate.

Beneficiile obținute de întreprinderile unui stat contractant sunt impuse de organele fiscale ale acestui stat.

Veniturile obținute sub formă de tantieme, jetoane de prezență și a altor retribuții similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrare sau de supraveghere al unei societăți, care este rezidentă a altui stat contractant, se impun în acesta din urmă.

Veniturile pe care le realizează actorii și sportivii din acitivitățile respective se impun în statul în care se obțin.

Impunerea averii. Averea formată din bunurile imobile se impun în statul în care se află. Averea în formă de bunuri imobile, componentă a unui sediu stabil al unei întreprinderi sau a unei baze fixe a unui liber profesionist, este impusă în statul în care se află. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau auto, exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate acestei exploatări se impun numai în statul în care se află sediul conducerii efective a întrepinderii.

CAPITOLUL II : Dinamica impozitelor directe în Republica Moldova

2.1 Modalități de calcul a impozitelor directe

Impozitul pe bunurile imobiliare

Suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sânt înregistrate în calitate de întreprinzător, precum și ale gospodăriilor țărănești se calculează anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform situației de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, de către serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

Înștiințarea subiecților impunerii cu privire la suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată se realizează de către serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor, prin intermediul avizelor de plată a impozitului pe bunurile imobiliare.

Persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, cu excepția gospodăriilor țărănești, calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare, pornindu-se de la baza impozabilă a acestora, conform situației de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective.

Dacă după începerea perioadei fisclale, au apărut noi obiecte ale impunerii, impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor de proprietate sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către subiectul impunerii a dreptului de posesie, de folosință și/sau de dispoziție asupra bunurilor imobiliare.

Taxele pentru resursele naturale

Taxa pentru apă se calculează de sine stătător de către subiecții impunerii, pornindu-se de la volumul apei extrase sau de la volumul apei utilizate de hidrocentrale, conform datelor contoarelor sau, în lipsa acestora, conform normelor de extragere și/sau utilizare.

Guvernul, prin împuternicirea unui organ de stat specializat, elaborează norme de extragere și/sau utilizare a apei și controlul asupra cantității de apă extrasă.

Taxa pentru efectuarea prospecțiunilor geologice se calculează de plătitor de sine stătător și se achită integral la bugetul unității administrativ-teritoriale pînă la începerea lucrărilor de prospecțiuni geologice.

Taxa pentru extragerea mineralelor utile se calculează de plătitor de sine stătător și se achită la bugetul unității administrativ-teritoriale pentru fiecare trimestru separat. La calcularea acestei taxe se iau în considerare volumul extracției mineralului util și pierderile suportate în procesul de extracție a acestuia.

Taxa pentru folosirea spațiilor subterane în scopul construcției obiectivelor subterane, altele decât cele destinate extracției mineralelor utile se calculează de către plătitor de sine stătător și se achită integral la bugetul unității administrativ-teritoriale pînă la începerea lucrărilor de construcție.

Impozitul pe venit

Calcularea impozitului pe venit a persoanelor fizice are loc prin utilizarea următoarelor formule :

Impozit pe venit=Venit impozabil * Cotă;

Venit impozabil=Venit brut – Scutiri – Contribuții la asigrurările sociale – Asigurările medicale obligatorii

Perioada fiscală este anul calendaristic (de la 1 ianuarie până la 31 decembrie). Contribuțiile la asigurările sociale (6%) și Asigurările medicale obligatorii (3,5%) se permit a fi deduse din venitul impozabil al contribuabilului. Pentru a beneficia de scutiri, se prezintă copiile documentelor sau extrasele din documentele originale, anexate la cerere, care confirmă dreptul contribuabilului de a beneficia de scutirile solicitate.

În scopul determinării mărimii și categoriei scutirii, care urmează a fi acordată lucrătorului, ultimul nu mai tîrziu de data de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie sa prezinte patronului o Cerere privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reținut din salariu, anexând la ea documentele ce certifică acest drept. Scutirile vor fi acordate începând cu luna următoare de la data depunerii cererii. Scutirile se acordă persoanelor fizice numai la locul de muncă de bază, iar dacă pe parcursul perioadei fiscale s-au modificat formele scutirilor de la care beneficiază contribuabilul, este necesar de a depune o nouă cerere de acordare a scutirilor. Noile forme de scutiri vor fi acordate începând cu luna următoare de la data depunerii cererii.

Pentru a determina venitul impozabil, suma scutirilor și numărul de luni de la începutul perioadei de când lucrătorul se consideră angajat, calculul impozitului pe venit ce urmează a fi reținut la sursa din plățile salariale (inclusiv prime, facilități), patronul deschide, pentru fiecare angajat al său, Fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum și a impozitului pe venit reținut din aceste plăți.

Patronul completează fișa personală anual de la începutul fiecărui an fiscal sau, în cazul în care lucrătorul s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, de la data angajării.

La calcularea impozitului pe venit din plățile salariale, se utilizează metoda de impunere în cote progresive compuse.

Calcularea impozitul pe venitul persoanelor juridice are loc prin utilizarea următoarelor formule :

Impozit pe venit= Venit impozabil * Cotă

Venit impozabil= Venit brut – Deduceri

Calculul impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de întreprinzător se efectuează în Declarația cu privire la impozitului pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător.

Modalitatea de plată a impozitului pe venitul persoanelor juridice este determinată de articolul 84 al Codului Fiscal. Conform acestui articol, agenții economici sunt obligați să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu ¼ din :

– suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul repectiv ; sau

– impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.

2.2 Încasările din impozite directe în bugetul RM în perioada 2012 – 2014

O idee concretă despre rolul impozitelor directe în formarea resurselor financiare poate fi obținută prin analizarea încasărilor bugetare administrate de Inspectoratul Fiscal de Stat, în perioada 2012-2014.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.1 Structura veniturilor în Bugetului Public Național, anul 2012

Veniturile globale scontate ce au fost încasate în bugetul național au constituit 34 661,8 mil. lei pentru anul 2012 ce e 315,7 mil. lei sau cu mai puțin decât suma veniturilor ce a fost aprobată în valoare de 34 346,1 mil. lei.

În conformitate cu datele despre veniturile în Bugetul Național, cele mai principale venituri fiscale și anume impozitele directe au fost următoarele:

Tabelul 2.1

Încasările de impozite directe în Bugetul Național, anul 2012

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Suma totală încasată în Bugetul de Stat a impozitelor directe în anul 2012 a constituit 13 153,3 mil. lei la nivel scontat, ce e cu 8,4 mil. lei mai mult decît suma aprobată în valoare de 13 144, 9 mil. lei.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.2 Structura impozitelor directe în Bugetul Național, anul 2012

În bugetul Republicii Moldova, cea mai mare parte a impozitelor directe o ocupă „Contribuțiile Bugetulului Asigurărilor Sociale de Stat” cu suma de 7 234,3 mil. lei și constituie 55 % din totalul încasărilor de impozite directe.

Pe locul doi se califică „Impozitul pe venit de la persoanele fizice” ce poate fi exprimat în cotă procentuală în mărime de 15,30% .

Pe ultimul loc se plasează „Impozitul pe bunurile mobiliare” în sumă de 124,8 mil. lei sau 0,95% din totalul impozitelor directe.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.3 Structura veniturilor în Bugetul Public Național, anul 2013

Veniturile totale în Bugetul de Stat pentru anul 2013 alcătuiesc 36 987,4 mil. lei.

Cea mai mare parte constituitivă în buget sunt „Impozitele indirecte” în sumă de 17 069 mil. lei sau 48%, iar pe al doilea loc sunt „Impozitele directe” cu o sumă de 14 373,7 mil. lei, ceea ce constituie 41% din Bugetul Național. „Fondurile și mijloacele speciale” ocupă un loc mai puțin semnificativ, în mărime de 1 211,1 mil. lei sau 3%.

Impozitele directe acumulate în buget pe parcursul anului 2013 au fost următoarele:

Tabelul 2.2

Încasările de impozite directe în Bugetul Național, anul 2013

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Conform tabelului 2.2, putem constata cu certitudinee că suma totală a impozitelor directe încasate în bugetul anului 2013 a fost în valoare de 14 373,7 mil. lei.

Sursa: Elaborat în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.4 Structura impozitelor directe în Bugetul Național, anul 2013

În urma analizei diagramei respective, observăm că „Contribuțiile BASS” au rămas pe primul loc comparativ cu anul precedent, valoarea fiind egală cu 7 946,5 mil. lei ceea ce constituie 55% din totalul impozitelor directe.

Pe locul doi, la fel s-a menținut categoria „Impozitul pe venit de la persoanele fizice” cu o valoare de 2 187,7 mil. lei sau 15%.

După aceasta urmează „Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător” deținând 1 995,3 mil. lei sau 14% din totalul impozitelor directe încasate la buget.

Sursa: : Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.5 Structura veniturilor în Bugetul Public Național, anul 2014

Venitul global în anul 2014 se estimează la suma de 39 517,2 mil. lei, fiind constituit din 18 800,2 mil. lei sau 50% impozite indirecte.

O semnificație la fel de considerabilă o au impozitele directe, ce dețin 42% din totalul impozitelor directe.

Pe locul trei după valoare, nu și după însemnătate, se plasează „Granturile” în sumă de 1 832,7 mil. lei, iar pe locul patru „Fondurile și mijloacele speciale” în sumă de 1 233,5 mil. lei.

Conform datelor Bugetului Național, putem deosebi umătoarele tipuri principale de impozite directe:

Tabelul 2.3

Încasările de impozite directe în Bugetul Național, anul 2014

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Conform datelor din tabelul 2.3, putem observa că suma totală a impozitelor directe primită la buget alcătuiește 15 833,8 mil. lei.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.6 Structura impozitelor directe în Bugetul Național, anul 2014

Diagrama 2.6 permite vizualizarea valorii fiecărui tip de impozit direct exprimată în mil. lei și observăm că în anul 2014 cea mai mare parte deținută în buget o capătă „ Contribuțiile BASS ” cu o pondere de 56%.

Pe locul doi după cota deținută în totalul impozitelor directe, se plasează „Impozitul pe venit de la persoanele fizice” cu aproximativ 15%.

După care urmează „Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător” și „Primele de asigurări obligatorii de asistență medicală” cu o mică diferență între ele în sumă de 71,4 mil. lei, fiecare dintre ele fiind deținătoare a cotei aproximative de 13%. „Impozitul funciar” și „Impozitul pe bunurile imobiliare” dețin în aproximație, câte 1% din ponderea totală a impozitelor directe.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig. 2.7 Evoluția veniturilor Bugetului Public Național, anii 2012-2014

Analizând situația reprezentată în această diagramă, este posibilă efectuarea unei comparații referitoare perioadei 2012-2014 privitor la veniturile Bugetului Public Național.

Este vizibil că încasările de venituri de-a lungul acestei perioade sunt în creștere, însă unele în descreștere. „ Impozitele directe” aflate la nivelul de 13 153,3 mil. lei în anul 2012 a ajuns să crească cu 2,7 mil lei până în anul 2014 la valoarea de 15 833 mil. lei cu aproximativ aceeași sumă anual.

„Impozitele indirecte” la fel au crescut din 2012 până în 2014 cu 3,5 mil. lei de la 15 276,6 mil. lei până la 18 800,2 mil. lei.

„Granturile” având în anul 2012 valorea de 2 156,1 mil. lei, a ajuns să fie 2 630,2 după o creștere seminificativă în anul 2013 în sumă de 474 mil. lei, iar în anul 2014 după o descreștere bruscă de aproximativ 798 mil. lei valoarea granturilor constituie 1 832,7 mil. lei.

De o descreștere bruscă au suferit și „Fondurile și mijloacele speciale”care în anul 2012 formau 1 650,2 mil. lei, iar în anul 2013 valoarea lor era 1 211,1 ceea ce este cu 439 mil. lei mai puțin. Însă, în anul 2014 încasările de fonduri și mijloace speciale cresc, dar nu prea considerabil, și anume cu 22 mil. lei.

La fel, conform diagramei 2.7, putem observa rolul fiecărui venit în bugetul de stat. Locul de frunte îl au veniturile încasate din impozitele indirecte, după care urmează încasările din impozitele directe, granturile și fondurile și mijloacele speciale.

Totuși, este îmbucurător faptul că, esențialele venituri, care formează Bugetul Public al Republicii Moldova, și anume impozite indirecte și directe, sunt în permanentă creștere.

Tabelul 2.4

Încasările de impozite directe în Bugetul Național, anii 2012-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Conform datelor din tabelul 2.4, totalul încasărilor de impozite directe evoluează crescând cu fiecare an. În anul 2012, suma totală a impozitelor directe constiuie 13 144,9 mil. lei, iar în 2013 a ajuns la 14 373,7 mil. ceea ceea ce e cu 1 228,8 mil. lei mai mult. În anul 2014, suma încasărilor de impozite directe este de 15 833,8 mil. lei ceea ce e cu 1 460,1 mil. lei.

Sursa: Elaborat de autor în baza Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, Ministerul Finanțelor al RM

Fig.2.8 Evoluția impozitelor directe în Bugetul Național, anii 2012- 2014

Conform diagramei 2.8, putem analiza structura și evoluția impozitelor directe pe parcursul anilor 2012-2014.

Observăm că „Contribuții BASS”, în anul 2012 formau 7 234,3 mil. lei, iar în 2013 mărimea lor a crescut cu 711,9 mil. lei sau cu aproximativ 10%. În anul 2014, creșterea acestui tip de impozit direct a înregistrat 867,7 mil. lei sau 11% în comparație cu anul precedent.

„Impozitul pe venit de la persoanele fizice” crește de la 2 012,3 mil. lei în 2012 la 2 187,7 mil. lei în 2013, valoarea creșterii fiind de 175 mil. lei sau 9%, însă creșterea din anul 2013 până în 2014 este în valoarea de 170 mil. lei sau 8% ce formează 2 357,9 mil. lei.

„Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător” în 2012 se află la un nivel mai scăzut decât cel al persoanelor fizice, constituind 1 775,2 mil. lei ajungând la 1 995,3 mil. lei în 2013, majorarea fiind de 220 mil. lei sau 12%. La fel, ca și în cazul impozitului pe venit de la persoanele fizice, din 2013 până în 2014, impozitul pe venit de la persoanele juridice au evoluat mai puțin cu 13 mil. lei în comparație cu anul precedent, ajungând la 2 203,1 mil. lei.

„Primele de asigurări obligatorii de asistență medicală” au evoluat de la 1 811,3 mil. lei în 2012 la 1 923,1mil. lei în 2013 și la 2 131,7 mil. lei în 2014. Din 2012 până în 2013 a crescut cu 111 mil. lei sau 6%, iar din 2013 până în 2014 valoarea creșterii s-a majorat aproximativ dublu, constiuind 209 mil. lei sau 11%.

„Impozitul funciar” evoluează în descreștere pe parcursul acestei perioade. Din 2012 până în 2013 nivelul acestui impozit a scăzut cu 1,3 mil. lei ajungând la 185,7 mil. lei de la 187 mil. lei. Din 2013 până în 2014, impozitul funciar a scăzut cu 1 mil. lei, mai puțin decât în anul precedent cu 0,3 mil. lei și constituie 184,7 mil. lei.

„Impozitul pe bunurile imobiliare” evoluează în creștere pe parcursul acestor ani, ajungând de la 124,8 mil lei în 2012 la 135,7 mil. lei în 2013, majorându-se cu 11 mil. lei sau cu 9%. Din 2013 până în 2014, creșterea nu este atât de semnificativă, dar totuși impozitul pe bunurile mobiliare se majorează cu 7 mil. lei sau cu 5%.

2.3 Studiu de caz

Referitor temei lucrării, am realizat un studiu de caz aferent încasărilor de impozite directe și taxe în bugetul municipiului Chișinău. Studiul de caz este efectuat pe anul 2013, datele find prezentate din planul precizat pe anul 2013 și executat.

Potrivit datelor prezentate de către Trezoreria teritorială Chișinău – bugetul municipiului, la situația de la 01.01.2014 la bugetul municipiului Chișinău au fost acumulate venituri în sumă de 2 746 332,2 mii lei, ceea ce constituie 94,6 la sută față de prevederile pe anul 2013 în sumă de 2 903 465,6 mii lei, neasigurând prevederile cu 157 133,4 mii lei.

Comparativ cu perioada respectivă a anului 2012, încasările sunt în creștere cu 240 999,6 mii lei sau cu 9,6 la sută.

Bugetul municipiului Chișinău

În bugetul municipal la toate componentele au fost încasate 2 586 499,0 mii lei, ceea ce constituie 94,4 la sută din prevederile pe anul 2013 în sumă de 2 740 188,0 mii lei, neasigurându-se prevederile cu 153 689,0 mii lei.

Structura execuției bugetului municipal Chișinău conform surselor principale de venituri în anul 2013 se caracterizează prin următorii indicatori:

Tabelul 2.5

Structura execuției bugetului municipal Chișinău conform surselor principale de venituri, anul 2013

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la Ministerul Finanțelor

În ansamblu în perioada raportată realizarea veniturilor s-a programat la 37 surse de venituri.

Cel mai mare nivel executat îl deține „Fondurile speciale” cu 102,8%, iar cea mai mare depășire a nerealizării o au „Încasările directe și integrale ale impozitelor, taxelor și altor venituri” cu o sumă de -114 239,3 mii lei.

La 12 tipuri de venituri încasările au fost executate cu depășirea nivelului preconizat.

Suma totală a încasărilor suplimentare a constituit 39 023,4 mii lei, inclusiv cele mai însemnate:

Tabelul 2.6

Încasări suplimentare în bugetul municipal

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la Ministerul Finanțelor

Sub nivelul planului precizat au fost acumulate 25 tipuri de venituri, nerealizând planul cu 195 057,4 mii lei. Cele mai însemnate sunt:

Tabelul 2.7

Venituri acumulate sub nivelul planului

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la Ministerul Finanțelor

Nerealizarea încasărilor la impozite și taxe, programate pe anul 2013, în fond se explică prin neasigurarea încasărilor la:

impozitul pe venitul din activitatea de întreprinzător, în total în sumă de 52 460,4 mii lei. La examinarea proiectului de buget pe anul 2013 de către Ministerul Finanțelor estimările acestor impozite din start au fost majorate cu circa 107,0 mln. lei.

Totodată, încasarea impozitelor pe venitul din activitatea de întreprinzător nu a fost asigurată din motivul admiterii de către unii contribuabili a supraplăților la buget la situația din 01.01.2013 și admiterea de către alții a datoriilor față de buget pe parcursul anului bugetar.

taxele locale în total în sumă de 93 390,9 mii lei.

Neasigurarea încasării taxelor locale se explică prin faptul că prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” a fost completat și extins sistemul taxelor locale din Codul fiscal, a căror punere în aplicare ține de competența autorității publice locale, care a adoptat deciziile respective abia la 28.03.2013 (deciziile nr. 3/1 din 28.03.2013 “Cu privire la aprobare și punerea în aplicare a taxelor locale”, nr. 3/3 din 29.03.2013 ”Cu privire la stabilirea și punerea în aplicare a taxei pentru unitățile stradale de comerț și/sau de prestare a serviciilor”, nr. 3/2 din 29.03.2013 “Cu privire la stabilirea și punerea în aplicare a taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chișinău”), cu punerea în aplicare a unor taxe locale începînd cu 08.04.2013, fapt ce a condus la neasigurarea încasărilor planificate în primele 9 luni ale anului 2013.

La unele taxe locale mărimea cotei aprobate de către Consiliul municipal Chișinău a fost mai mică decât cotele aplicate, la elaborarea și aprobarea bugetului, în baza cărora au fost calculate și aprobate sumele încasărilor pentru anul 2013:

la taxa de piață – estimările încasărilor taxei au fost efectuate reieșind din cota taxei de 70 lei pentru fiecare m. p. al pieței, fiind aprobată cota în mărime de 60 lei pentru fiecare m. p.;

la taxa de aplicare a simbolicii locale – prin decizia nr. 6/63 din 27.06.2013 mărimea cotei taxei aprobate de către CMC inițial de 1,0 la sută din venitul de la vânzările produselor fabricate cărora li se aplică simbolică locală a fost diminuată până la 0,15 la sută.

Este necesar de menționat că imperfecțiunea existentă a cadrului legal privind reglementarea activității unităților de prestări servicii de deservire socială a provocat diminuarea acumulărilor taxei pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii de deservire socială. Veniturile ratate ale bugetului la încasarea acestei taxei pe anul 2013 au constituit circa 30,0 mil. lei.

Neasigurarea încasărilor taxei pentru dispozitivele publicitare în sumă de 14 479,9 mii lei se explică și prin faptul că 14 de agenții de publicitate au acționat pct. 9 al anexei la decizia CMC nr. 3/1 din 28.03.2013 în judecată și în prima instanță au avut câștig de cauză. Aceste agenții de publicitate au în gestiune 1 080 dispozitive publicitare cu suprafață totală publicitară de 25 098,9 m. p.

Rămâne actuală problema restanțelor fiscale la bugetul municipiului Chișinău. Astfel, la situația din 01.01.2014, restanțele contribuabililor din municipiul Chișinău față de bugetele UAT au constituit 102 935,7 mii lei, majorânduse comparativ cu situația din 01.01.2013 cu 14 735,7 mii.

Totodată unii contribuabili au admis supraplățile la buget care la situația din 01.01.2014 au constituit 769 248,4 mii lei, fapt ce influențează negativ la asigurarea încasărilor planificate în anul 2013.

CAPITOLUL III : Perspective de dezvoltare a impozitării directe în Republica Moldova

3.1 Impozitele directe în Republica Moldova și rolul lor

În prezent, sistemul de impozite al Republicii Moldova include 23 de impozite, dintre care 6 sunt generale de stat, iar 17 sunt locale. Dintre impozitele generale de stat, doar 3 sunt directe, iar impozitele locale în totalitate aparțin impozitelor directe.

Impozitele directe generale de stat sunt percepute pe întregul teritoriul țării și vărsate la bugetul de stat, și anume:

Impozitul pe venit;

Impozitul privat;

Taxa în fondul rutier.

Impozitul pe venit. Subiecții impunerii sunt persoanele juridice și fizice ( cu excepția societăților care desfășoară activitatea de întreprinzător pe bază de parteneriat), care obțin pe parcursul anului venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și persoanele juridice și fizice care obțin venit investițional și financiar din surse aflate în afara Republicii Moldova.

Obiectul impunerii este venitul brut (inclusiv facilitățile) obținut din toate sursele de către orice persoană juridică sau fizică, exceptând scăderile și scutirile la care are dreptul această persoană.

În venitul brut se includ următoarele categorii de venituri:

Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare;

Venitul din activitatea societăților, obținut de membrii societățiilor și venitul obținut de către acționarii fondurilor de investiții;

Venitul din chirie;

Plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile), facilitățile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare;

Creșterea de capital;

Creșterea de capital peste pierderile de capital, neluată în considerare în alte tipuri de venit;

Venitul obținut sub formă de dobândă;

Royalty;

Anuitățile, cu excepția prestațiilor de asigurări sociale și a prestațiilor (îndemnizațiilor) – pensii, compensații, primite în baza acordurilor interstatale;

Venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului;

Dotațiile de stat, primele și premiile care nu sunt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăți;

Dividendele obținute de la un agent economic nerezident;

Îndemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă, primite de persoană fizică de la bugetul asigurărilor sociale de stat;

Facilitățile impozabile acordate de patron.

Toate veniturile obținute de către contribuabil, conform Codului Fiscal, pot fi grupate în:

Venituri impozabile (care se includ în venitul brut);

Venituri neimpozabile (care nu se includ în venitul brut).

Surse de venit impozabil sânt:

Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități similare;

Venitul din activitatea societăților, obținut de membrii societățiilor și venitul obținut de către acționarii fondurilor de investiții;

Venitul din chirie;

Plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate ( inclusiv salariile), facilitățile acordate de patron, onorariile, comisioanele, primele și alte retribuții similare;

Creșterea de capital;

Creșterea de capital peste pierderile de capital, neluată în considerare în alte tipuri de venit;

Venitul obținut sub formă de dobândă;

Royalty;

Venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepția cazurilor când formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilității contribuabilului;

Dotațiile de stat, primele și premiile care nu sunt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăți;

Alte venituri care nu au fost specificate.

Surse de venit neimpozabil sânt:

Anuitățile sub formă de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat și drepturi de asistență socială achitate din bugetul de stat, specificate de legislația în vigoare, inclusiv primite în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;

despăgubirile și indemnizațiile unice primite, conform legislației, în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale, de salariați ori de moștenitorii lor legali;

plățile, precum și alte forme de compensații acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;

compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu: pentru aparatul Președintelui Republicii Moldova, Parlament și aparatul acestuia, aparatul Guvernului, în limitele și în modul stabilite de Președintele Republicii Moldova, Parlament și, respectiv, de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaților agenților economici legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în limitele stabilite de actele normative și în modul stabilit de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaților legate de îndeplinirea obligațiilor de serviciu în cazul depășirii limitelor de cazare stabilite de Guvern;

bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățămînt postuniversitar sau la învățămînt postuniversitar specializat la instituțiile de învățămînt de stat și particulare, în conformitate cu legislația cu privire la învățămînt, stabilite de aceste instituții de învățămînt, precum și bursele acordate de către organizațiile filantropice, cu excepția retribuției pentru activitatea didactică sau de cercetare, indemnizațiile unice acordate tinerilor specialiști angajați la lucru, conform repartizării, în localitățile rurale;

pensiile alimentare și indemnizațiile pentru copii;

îndemnizațiile de concediere stabilite conform legislației;

compensațiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populației, precum și prestațiile de asigurări sociale, care nu sînt achitate sub formă de anuități;

patrimoniul primit de către persoanele fizice cetățeni ai Republicii Moldova cu titlu de donație sau de moștenire;

veniturile de la primirea gratuită a proprietății, inclusiv a mijloacelor bănești, conform deciziei Guvernului sau a autorităților competente ale administrației publice locale ;

alte venituri nespecificate.

Conform anumitor reglementări, din venitul impozabil se scad un șir de cheltuieli : cele aferente activității de întreprinzător, dobânzilor, uzurii calculate, amortizării proprietății nemateriale, cheltuieli legate de extracția resurselor naturale irecuperabile și altele.

Există câteva scutiri de care beneficiază contribuabilul:

scutire personală în sumă de 9 516 lei anual sau 793 lei lunar;

scutire matrimonială în sumă de 9 516 lei anual sau 793 lei lunar;

scutire pentru fiecare persoană întreținută în sumă de 2 124 lei anual sau 177 lei lunar;

scutire personală majoră în sumă de 14 148 lei anual sau 1 479 lei lunar.

Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 9 516 lei pe an.

Suma scutirii personale va constitui 14 148 lei pe an, dacă persoana:

s-a îmbolnăvit și a suferit de boala actinică provocată de consecințele avariei de la C.A.E. Cernobâl;

este invalid și s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobâl;

este părintele sau soția (soțul) unui participant căzut sau dat dispărut în acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, cît și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan;

este invalid ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova, precum și în acțiunile de luptă din Republica Afghanistan;

invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I și II;

este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.

Suma totală a impozitului pe venit se determină:

pentru persoanele fizice și întreprinzători individuali, în mărime de:

7% din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 27 852 lei;

18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de 27 852 lei;

pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;

pentru gospodăriile țărănești ( de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil.

Impozitul pe venit este impozitul direct cel mai important din punct de vedere financiar în întregul sistem de impozite național.

Impozitul privat este o plată de o singură dată, percepută până la semnarea contractului de vânzare-cumpărare a proprietății publice, inclusiv a acțiunilor, care se varsă în bugetul de stat.

Subiecții impozitului privat sunt persoanele fizice și juridice care procură proprietăți publice.

Cota impozitului privat constituie 1% de la valoarea patrimoniului procurat în procesul privatizării.

Taxa în fondul rutier se reglementează conform Legii privind fondul rutier nr. 720-XIII din 2 februarie 1996.

Fondul rutier are o destinație strictă – finanțarea întreținerii, reparației și reconstrucției drumurilor naționale și locale de folosință comună; proiectarea drumurilor; efectuarea lucrărilor de cercetare științifică și proiectare a drumurilor; gestionarea gospodăriei drumurilor.

Plătitorii taxei în fondul rutier sunt proprietarii mijloacelor de transport înregistrate în Republica Moldova, iar cuantumul acestei taxe depinde de capacitatea motorului.

Această taxă se referă la categoria impozitelor „ regulizatorii ”, adică se varsă în anumite proporții atât în bugetul de stat, cât și în bugetele locale.

Impozitele directe locale sunt:

impozitul pe bunurile mobiliare;

impozitul pentru folosirea resurselor naturale;

taxa pentru amenajarea teritoriului;

taxa pentru dreptul de a organiza licitații locale și loterii;

taxa de piață;

taxa de aplicare a simbolicii locale;

taxa pentru unitățile comerciale și/sau prestări de servicii (cu excepții);

taxa pentru cazare;

taxa balneară;

taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători;

taxa de la posesorii de câini;

taxa pentru parcare;

taxa pentru salubrizare;

taxa pentru dispozitivele publicitare.

În Republica Moldova, ca și în alte țări cu economie de piață, impozitele sunt principala sursă de formare a veniturilor bugetare. Datorită impozitelor și taxelor, încasate în bugetul de stat, se formează resursele financiare principale care vor fi distribuite întreprindelor de stat și o serie de fonduri speciale.

În comparație cu alte măsuri, sistemul fiscal este folosit pentru influențarrea dezvoltării economiei sau invers, prin intermediul impozitelor.

În trecut, și în prezent în țările cu o economie de piață, se urmărește o legătură strânsă între distribuția de impozite directe și indirecte cu nivelul de dezvoltare economică și standardul de viață a populațiilor lor. Cu cât este mai scăzut nivelul dezvoltării economiei și nivelul de viață, mai pare este ponderea impozitelor indirecte în totalul impozitelor. O astfel de situație persistă în Republica Moldova: nivel de trai scăzut, economia slab dezvoltată și, deci ponderea cea mai mare din totalul impozitelor este a impozitelor indirecte. În țările cu o economie dezvoltată și cu un nivel de trai ridicat, impozitele directe constituie o pondere mai mare decît cele indirecte.

De exemplu, ponderea impozitelor indirecte în totalul impozitelor în țările în curs de dezvoltare constituie 60-70%, iar în țările dezvoltate de la 30% pâna la 50%. Însă, în trecutul apropiat, până la al II-lea Război Mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, ca Germania, Japonia, din cauza nivelului de trai scăzut, ponderea impozitelor indirecte constituia de la 2/3 din total, iar în Franța, Italia, ponderea constituia ¾.

Există și excepții de la această tendință istorică, precum dezvoltarea impozitării în Statele Unite. În perioada secolului XX, în SUA, impozitele indirecte înacasate constituiau 1/3 din total, iar impozitele directe – 2/3.

În Republica Moldova, domină impozitele indirecte, ce demonstrază nivelul scăzut de trai a populației.

Una din principalele probleme în sfera impozitelor directe, este problema evaziunii de plată a impozitului pe venit, și anume din partea deținătorilor de venituri mari. Prin urmare, este necesar de a stabili un control eficient asupra dimensiunii și sursele de venit a contribuabilului.

O problemă destul de acută privitor la impozitarea venitului, este că persoanele juridice caută diverse posibilități pentru a reduce profitul impozabil, prin diferite reduceri, stimulente, contribuții la diferite fonduri de colectare ce sunt în detrimentul sistemului fiscal național.

Există probleme de evaluare obiectivă a terenurilor de pământ și a altor bunuri imobiliare de acest tip.

3.2 Reforme fiscale în RM

În Republica Moldova, veniturile fiscale contribuie esențial la suplinirea bugetului de stat, avînd o importanță majoră în asigurarea programelor de dezvoltare socială și economică a țării. Serviciul Fiscal de Stat își concentrează eforturile atît în asigurarea unui nivel corespunzător de colectare a acestor venituri, cît și în implementarea măsurilor moderne, corecte și coerente de administrare fiscală.
La etapa actuală, reforma administrării fiscale efectuată în Republica Moldova, are drept obiectiv crearea unei noi platforme de interacțiune dintre autoritățile fiscale și mediul de afaceri. Acest obiectiv a fost reflectat și în planul strategic de dezvoltare al SFS pentru anii 2011 – 2015, adoptat de Guvernul Republicii Moldova.

Cu toate că planul de dezvoltare a fost pus în aplicare doar de cîteva luni, deja s-au înregistrat mai multe realizări ale reformei administrării fiscale, care au avut un impact esențial asupra mediului de afaceri. Totuși, în procesul reformării administrării fiscale apar diverse întrebări și probleme la care organizatorii mesei rotunde, împreună cu reprezentanții mediului de afaceri, vor încerca să găsească soluții reciproc avantajoase.

Evenimentul are următoarele obiective, stipulate în continuare:

Relatarea procesului de implementare a planului de dezvoltare a serviciului fiscal și

stabilirea noilor principii de conformare benevolă a mediului de afaceri, stabilirea activităților prioritare pentru o administrare fiscală modernă;

Obținerea diverselor opinii cu privire la activitățile inițiate de Serviciul Fiscal de Stat din ultimul an și selectarea propunerilor privind îmbunătățirea procedurilor administrării fiscale;

Inițierea discuțiilor referitor la problematica formării poziției oficiale a Serviciului Fiscal de Stat și aplicarea ulterioară a legislației fiscale. Colectarea opiniilor experților din mediul de afaceri, juriștilor, deputaților, reprezentanților autorităților publice, auditorilor, specialiștilor din cadrul serviciului, referitor la problema vizată;

Elaborarea unui plan de dezvoltare a noilor instrumente ce va oferi Serviciului Fiscal de Stat posibilitatea de a răspunde la întrebările contribuabililor legate de problemele complexe ale legislației fiscale;

Prezentarea publicației oficiale a Serviciului Fiscal de Stat – „Monitorul fiscal FISC.md” ca unul dintre posibilele instrumente de soluționare a problemei ce reflectă expunerea poziției oficiale a instituției;

În opinia organizatorilor și participanților la masa rotundă, acest eveniment va servi drept un mediu profesional de colaborare continuă dintre Serviciului Fiscal de Stat și mediul de afaceri din Republica Moldova, întrucît se va baza pe discuții amicale de colaborare și înțelegere reciprocă.

Rezultatul convocării respective prevede formarea opiniei publice și generarea propunerilor pentru modificarea/adăugarea Codului fiscal, dezvoltând un cadru legal bazat pe principii transparente și performante de administrație fiscală.

3.3 Obiectivele politicii fiscale

Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2013-2015 se bazează pe:

1) asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;

2) optimizarea presiunii fiscale;

3) stabilizarea și simplificarea legislației fiscale;

4) armonizarea principiilor puse la baza legislației fiscale naționale cu cea comunitară.

Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală pe principalele tipuri de impozite, precum urmează.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Pe termen mediu se prevede menținerea sistemului progresiv de impozitare a veniturilor cetățenilor, concomitent cu majorarea tranșelor de venit impozabil, scutirii anuale personale, scutirii anuale personale majore și a scutirii anuale pentru persoanele întreținute la rata inflației prognozată pentru 2013 – 2015, conform tabelului 3.1. Măsura dată are drept scop susținerea persoanelor fizice cu venituri mici și transpunerea treptată a presiunii fiscale asupra populației cu venituri medii și mai sus de medii.

Tabelul 3.1

Evoluția cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în 2012-2014

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la Ministerul Finanțelor

Impozitul pe venitul persoanelor juridice

În anul 2013 s-a prevăzut:

a) introducerea impozitului unic în sectorul agricol, în vederea susținerii și dezvoltării sectorului

agricol prin simplificarea sistemului de impozitare, evidenței contabile și administrării fiscale;

b) efectuarea unui studiu privind sistemele de impozitare a fondurilor nestatale de pensii

naționale și internaționale în vederea implementării celor mai bune practici în domeniu.

Pentru anul 2014 s-a prevăzut introducerea conceptului privind prețurile de transfer, cu scopul creării condițiilor egale de impunere a agenților economici autohtoni și companiilor multinaționale.

Contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie deasistență medicală.

În anii 2013 – 2015 se prevede menținerea cotelor generale ale contribuțiilor de asigurări sociale (29%) și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală (7%).

Evoluția cotelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală se prezintă în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2

Evoluția cotelor contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor

de asigurare obligatorie de asistență medicală în 2012 – 2015

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor de la Ministerul Finanțelor

Concluzie

În urma efectuării lucrării date, autorul a ajuns la concluzia că nivelul impozitelor directe în stat, reflectă nivelul de dezvoltare economică a țării.

Așa cum, impozitarea se află la intersecție cu toate interesele social-politice și economice a societății, după conținutul politicii fiscale, este posibil de observat tipul de stat, puterea cadrului juridic și a aspirațiilor birocratice menite să mențină aceste baze.

Impozitele – sunt instrumentele puternice în mâinele celor care determină valorile social-politice și economice în stat.

Pentru economie, sunt importante conținutul obiectivelor activității al mecanismului fiscal. Charles Montesquieu (1689-1755) a fost de părere că nimic nu necesită atât de multă înțelepciune și inteligență, ca partea care este luată de la subiecți, și care a fost lăsată lor.

Unul dintrei fondatorii teoriei despre impozitare, Adam Smith (1723-1790), a fost de părerea că impozitele sunt pentru acei, care le plătesc, – nu este un semn de sclavie , ci de libertate.

Istoria de dezvoltare a impozitelor directe, arată că necesitate de impozitare directă datează încă din antichitate. Astfel, statele antice au recurs la impozitele directe, fiind sursa de venit cea mai convenabilă pentru finanațarea nevoilor țării.

Cu toate acestea, încă din vremurile timpurii, impozitarea directă întâlnea rezistență din partea populației, în ciuda respectării principiului echității. În legătură cu aceasta, impozitarea nu trebuie să revină pe oamenilor, ci ar trebui sa fie limitată de unele momente.

În societatea contemporană, se observă tendința scăderii încasărilor de impozite directe în buget. Lista mare de taxe este în dezavantajul contribuabililor, dar și în dezavantajul statului, pentru că respectiv cresc costurile de colectare a impozitelor directe. La fel, există tendința scăderii rolului impozitelor pe bunurile imobiliare și creșterea taxelor sociale în totalul veniturilor fiscale.

Analizând sistemul de impozitare directă în Republica Moldova, este necesar de menționat că contribuțiile BASS sunt superioare tuturor impozitelor directe constituind mai mult de 50% din totalul impozitelor directe. Evoluția acestui impozit este semnificativă pe parcursul perioadei 2012-2014. După contribuțiile BASS urmează impozitul pe venit de la persoanele fizice, având o pondere de 15% din total, după care urmează impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător cu o pondere de 14% și primele de asigurări obligatorii de asistență medicală deținînd 13% din totalul impozitelor directe. Pe lângă, aceste 3 tipuri de impozite directe ce evoluează în creștere, impozitul pe bunurile imobiliare la fel crește și constituie doar 1% în impozitele directe globale. Cu toate acestea, impozitul funciar evoluează în descreștere, dar totuși constituie 1% în totalurile încasărilor de impozite directe.

Politica fiscală, în domeniul impozitării directe, vizează dezvoltarea ulterioară a impozitelor directe prin creșterea scutirilor și deducerilor. Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2013-2015 se bazează pe : asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale; optimizarea presiunii fiscale; stabilizarea și simplificarea legislației fiscale; armonizarea principiilor puse la baza legislației fiscale naționale cu cea comunitară.

Bibliografie

I. Acte normative

1) Constituția Republicii Moldova (adoptată la 29 iulie 1994) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1.

2) Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 62.

II. Lucrări științifice

3) PLĂMĂDEALĂ Claudia / Fiscalitate (Curs Rezumativ), Chișinău, 2013, 90 p.

4) SECRIERU Angela / Finanțe Publice, Chișinău, Epigraf, 2004, 270 p.

5) SMITH Adam / Avuția națiunilor: Cercetare asupra naturii și cauzelor ei, (în două vol.): Vol. II/ Trad. din l. engl. de Al. Hallunga, Chișinău, Universitas, 1992, 405 p.

6) STANCU Ion / Finanțe, București, Editura Economică, 1996, 560 p.

7) STRATULAT Oleg / Impozitele Directe, Chișinău, Evrica, 2004, 72 0.

8) VĂCĂREL Iulian / Finanțe Publice, , Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., 2001, 757 p.

9) СТРАТУЛАТ Олег, Особенности налоговой реформы в Rеспуб-лике Mолдова и основные направления ее углубления / В эффективное управление региональной экономикой и еe роль в становлении развитого экономического пространства // Сборник научных материалов ежегодной Международной научно-практической конференции, 19-20 ноября 2003, Киров Российская Федерация, Киров, Изд-во ВятГУ, 2003, c. 282, 284.

III. Surse statistice și de date

10) http://www.fisc.md/

11) http://minfin.md/actdoc

12) http://mf.gov.md/middlecost/CCTM2015

13) http://www.statistica.md/index.php?l=ro

Anexa 1

Lista țărilor cu care RM a încheiat acorduri de evitare a dublei impuneri

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Fiscal de Stat al RM