Performanta PE Baza Situatiilor Financiare LA Sa Agromax Deleni

PERFORMANȚA PE BAZA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SA AGROMAX DELENI

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. SITUAȚII FINANCIARE ANUALE

1.1. Bilanțul contabil

1.1.1. Structura activului și pasivului bilanțier

1.1.2. Abordările patrimoniului

1.2. Contul de profit și pierdere

1.2.1. Importanță și semnificații

1.2.2. Prezentarea schemei de cont

1.2.3. Structura contului de profit și pierdere în normalizarea

contabilă internațională

CAPITOLUL 2. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA

2.1. Concepte privind performanța

PARTEA a II a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA SA AGROMAX DELENI

3.1. Scopul și obiectul societății

3.2. Membrii societății

3.3. Capitalul social al societății

3.4. Conducerea societății agricole

3.5. Administrarea societății

3.6. Baza tehnico – materială

CAPITOLUL 4. PERFORMANȚA PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL

4.1. Analiza dinamicii activului

4.2. Analiza structurii activului

4.3. Analiza structurii pasivului

4.3.1. Dinamica pasivului contabil

4.3.2. Analiza structurii pasivului

4.4. Analiza resurselor pe surse de proveniență

4.5. Analiza fondului de rulment

4.6. Analiza lichidității

4.7. Analiza solvabilității

4.8. Analiza ratelor de rentabilitate

CAPITOLUL 5. PERFORMANȚA PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI

PIERDERE

5.1. Analiza dinamicii rezultatelor

5.2. Cifra de afaceri

5.3. Producția exercițiului

5.4. Valoarea adăugată

5.5. Marja comercială

CAPITOLUL 6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Figura nr. 1.1. – Egalitatea și structura bilanțieră 13

Figura nr. 1.2. – Structura contului de profit și pierdere 20

Figura nr. 2.1. – Performanța 22

Figura nr. 2.2. – Schema celor trei E-uri 23

Figura nr. 4.1. – Activul societății agricole 34

Figura nr. 4.2. – Ponderea activelor imobilizate în total activ 36

Figura nr. 4.3. – Ponderea activelor circulante 38

Figura nr. 4.4. – Nivelul stocurilor în total active circulante 39

Figura nr. 4.5. – Nivelul creanțelor în total active circulante 40

Figura nr. 4.6. – Nivelul disponibilităților în total active circulante 41

Figura nr. 4.7. – Pasivul societății agricole 44

Figura nr. 4.8. – Stabilitatea financiară 46

Figura nr. 4.9. – Finanțarea curentă a societății agricole 47

Figura nr. 4.10. – Autonomia financiară globală societății agricole 48

Figura nr. 4.11. – Autonomia financiară 50

Figura nr. 4.12. – Îndatorarea globală a societății agricole 52

Figura nr. 4.13. – Indicele îndatorării globale 53

Figura nr. 4.14. – Fondul de rulment al societății agricole 56

Figura nr. 4.15. – Nevoia de fond de rulment 57

Figura nr. 4.16. – Trezoreria netă a societății agricole 57

Figura nr. 4.17. – Ratele de lichiditate 60

Figura nr. 4.18. – Ratele de solvabilitate 62

Figura nr. 4.19. – Capacitatea de îndatorare 63

Figura nr. 4.20. – Rentabilitatea economică și financiară 66

Figura nr. 4.21. – Rentabilitatea veniturilor și cheltuielilor 66

Figura nr. 5.1. – Ponderea veniturilor și cheltuielilor totale 69

Figura nr. 5.2. – Evoluția profitului brut 69

Figura nr. 5.3. – Cifra de afaceri a societății agricole 70

Figura nr. 5.4. – Ponderea produselor în total cifră de afaceri 75

Figura nr. 5.5. – Evoluția producției 79

Figura nr. 5.6. – Valoarea adăugată a societății agricole 82

Lista tabelelor

Tabelul nr. 1.1. – Tabloul bilanțier 14

Tabelul nr. 3.1. – Baza tehnico – materială a societății agricole 32

Tabelul nr. 4.1. – Activul SA Agromax Deleni 33

Tabelul nr. 4.2. – Gradul de imobilizare a activului total la SA Agromax Deleni 35

Tabelul nr. 4.3. – Rata imobilizărilor corporale la SA Agromax Deleni 37

Tabelul nr. 4.4. – Rata activelor circulante la SA Agromax Deleni 38

Tabelul nr. 4.5. – Rata stocurilor la SA Agromax Deleni 39

Tabelul nr. 4.6. – Rata creanțelor la SA Agromax Deleni 40

Tabelul nr. 4.7. – Rata disponibilităților la SA Agromax Deleni 41

Tabelul nr. 4.8. – Structura disponibilităților la SA Agromax Deleni 42

Tabelul nr. 4.9. – Pasivul SA Agromax Deleni 43

Tabelul nr. 4.10. – Stabilitatea financiară la SA Agromax Deleni 45

Tabelul nr. 4.11. – Gradul de finanțare curent la SA Agromax Deleni 46

Tabelul nr. 4.12. – Autonomia financiară la SA Agromax Deleni 48

Tabelul nr. 4.13. – Indicele autonomiei financiare globale la SA Agromax Deleni 49

Tabelul nr. 4.14. – Autonomia financiară la termen la SA Agromax Deleni 50

Tabelul nr. 4.15. – Îndatorarea globală la SA Agromax Deleni 51

Tabelul nr. 4.16. – Indicele îndatorării globale la SA Agromax Deleni 52

Tabelul nr. 4.17. – Ratele de structură ale activului și pasivului 53

Tabelul nr. 4.18. – Analiza fondului de rulment 56

Tabelul nr. 4.19. – Analiza lichidității 59

Tabelul nr. 4.20. – Analiza solvabilității 62

Tabelul nr. 4.21. – Analiza ratelor de rentabilitate 65

Tabelul nr. 5.1. – Contul de profit și pierdere 68

Tabelul nr. 5.2. – Analiza cifrei de afaceri 71

Tabelul nr. 5.3. – Analiza dinamicii cifrei de afaceri 72

Tabelul nr. 5.4. – Analiza structurii cifrei de afaceri 74

Tabelul nr. 5.5. – Modelul factorial de analiză a cifrei de afaceri care pune în evidență

corelația dintre forța de muncă și cifra de afaceri 76

Tabelul nr. 5.6. – Modelul de analiză care exprimă corelația dintre potențialul tehnic și

cifra de afaceri 77

Tabelul nr. 5.7. – Modelul de analiză care exprimă corelația dintre cifra de afaceri și

gradul de asigurare a resurselor umane cu activele circulante 78

Tabelul nr. 5.8. – Dinamica producției 79

Tabelul nr. 5.9. – Analiza dinamicii valorii adăugate 82

Tabelul nr. 5.10. – Analiza structurii valorii adăugate 83

Tabelul nr. 5.11. – Analiza factorilor de influență a valorii adăugate 84

Tabelul nr. 5.12. – Analiza marjei comerciale 85

INTRODUCERE

”Stai puțin. Privește la obiectivele tale.

Privește la performanțele tale.

Vezi dacă performanța ta se potrivește obiectivelor tale.”

Dan Kelly

Am ales pentru realizarea lucrării de licență disciplina de contabilitate a firmei deoarece consider că după două semestre universitare de studiu teoretic al acestei materii, aprofundarea acesteia într-un mod practic pe un studiu concret va conduce la eficientizarea cunoștințelor în domeniul contabil, și în final să mă ajute să practic cu succes pe piața muncii meseria pe care mi-am ales-o, cea de manager general sau de departament într-o unitate agricolă.

Gestionarea întreprinderilor a avut mereu nevoie de atenția îndreptată asupra a ceea ce se întâmplă în exterior, de o memorare și integrare a acestor date, ca și de o producere a informațiilor. Deci, toate deciziile pe termen scurt și lung pentru conducerea întreprinderii necesită informații asupra mediului exterior și asupra funcționării interne.

Este cunoscut faptul că viața socială se desfășoară pe multiple planuri prin diferite tipuri de activități care alcătuiesc așa – numitele organisme cu forme de organizare și structuri specifice societății umane și că aceasta este însoțită de diferite schimburi de informații atât între oameni cât și între aceștia și mediul înconjurător.

Obiectivele urmărite prin realizarea lucrării sunt:

cercetarea realității obiective, cunoașterea și interpretarea;

stabilirea punctelor tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial;

măsurarea rentabilității capitalurilor societății agricole și aprecierea condițiilor de echilibru financiar pentru a evalua gradul de independență economică și financiară;

realizarea unei analize asupra gestionării trecute, asupra realizării echilibrului financiar, asupra rentabilității, solvabilității și lichidității;

aprecierea performanțelor prin luarea în considerare a unor aspecte ale activității societății agricole în strânsă legătură cu rezultatele globale și parțiale;

stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanțelor.

Această lucrare de diplomă este structurată astfel:

În primul capitol al lucrării am prezentat noțiuni teoretice privind situațiile financiare cum ar fi: bilanțul: structura activului și pasivului bilanțier, abordări ale patrimoniului; contul de profit și pierdere: importanță și semnificații, prezentarea schemei de cont și structura contului în normalizarea internațională contabilă.

În capitolul doi au fost prezentate câteva abordări privind noțiunea de performanță, importanța pentru firme precum și modul de calcul al performanței.

În capitolul trei am prezentat organizarea și desfășurarea activității economice la societatea agricolă Agromax Deleni.

În capitolul patru au fost analizați principalii indicatori care arată performanțele financiare ale societății agricole. Am analizat performanța pe baza bilanțului contabil prin analiza acestuia pe verticală care presupune analiza ratelor de structură ale activului și pasivului bilanțier și analiza acestuia pe orizontală prin analiza fondului de rulment, a lichidității, a solvabilității și a ratelor de rentabilitate.

În capitolul cinci au fost analizați principalii indicatori de performanță pe baza contului de profit și pierdere și anume: cifra de afaceri, producția exercițiului, valoarea adăugată și marja comercială.

Situațiile financiare anuale reprezintă forma de bază în publicarea informației contabile, având ca obiectiv oferirea de informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi utile unei game largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

În legislația și practica economică curentă a diferitelor țări situațiile financiare anuale sunt cunoscute sub denumirea „abreviată” de bilanț considerat a fi „cel mai reprezentativ instrument de înregistrare și control folosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza situației financiare și caracterizarea activității economice a întreprinderii într-o anumită perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor cât și pe diferite stadii ale circuitului economic, cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate.”

Importanța elaborării situațiilor financiare este egală atât pentru cei care le întocmesc, cât și pentru utilizatorii informațiilor financiare.

Contabilitatea produce situații financiare care au impact asupra societății și care modifică comportamentul indivizilor, generând mutații sau schimbări sociale.

Rolul triplu al situațiilor financiare anuale privind utilizarea informațiilor pentru utilizatorii acestora poate fi structurat astfel:

– explicativ, cu referiri la practica afacerilor și practica contabilă;

– normativ, de evaluare a gestiunii afacerii;

– previzional, care prevăd căutarea de soluții la noile probleme care apar în domeniu.

Întocmirea situațiilor financiare anuale de către persoanele juridice – societățile comerciale, instituțiile publice, regiile autonome și altele reprezintă atât o obligație legală cât și o necesitate datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc: “funcția de sinteză, funcția de informare, funcția de analiză “ce au importanță în cadrul procesului decizional.

Numărul mare de utilizatori a informației contabile: investitorii, creditorii, furnizorii, clienții, guvernul, instituțiile statului și publicul, face ca situațiile financiare să devină indispensabile atât în prezent cât și în viitor.

Situațiile financiare reprezintă punctul de plecare în realizarea analizei economico –financiare a performanței unei întreprinderi deoarece furnizează datele financiare pe baza cărora se vor calcula și interpreta indicatori precum lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea, profitabilitatea, riscul de faliment și alți mulți indicatori.

Transpus în domeniul gestiunii firmei, conceptul de performanță are semnificația unei „bune reușite” sau a modifică comportamentul indivizilor, generând mutații sau schimbări sociale.

Rolul triplu al situațiilor financiare anuale privind utilizarea informațiilor pentru utilizatorii acestora poate fi structurat astfel:

– explicativ, cu referiri la practica afacerilor și practica contabilă;

– normativ, de evaluare a gestiunii afacerii;

– previzional, care prevăd căutarea de soluții la noile probleme care apar în domeniu.

Întocmirea situațiilor financiare anuale de către persoanele juridice – societățile comerciale, instituțiile publice, regiile autonome și altele reprezintă atât o obligație legală cât și o necesitate datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc: “funcția de sinteză, funcția de informare, funcția de analiză “ce au importanță în cadrul procesului decizional.

Numărul mare de utilizatori a informației contabile: investitorii, creditorii, furnizorii, clienții, guvernul, instituțiile statului și publicul, face ca situațiile financiare să devină indispensabile atât în prezent cât și în viitor.

Situațiile financiare reprezintă punctul de plecare în realizarea analizei economico –financiare a performanței unei întreprinderi deoarece furnizează datele financiare pe baza cărora se vor calcula și interpreta indicatori precum lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea, profitabilitatea, riscul de faliment și alți mulți indicatori.

Transpus în domeniul gestiunii firmei, conceptul de performanță are semnificația unei „bune reușite” sau a unui „succes” atât în plan general cât și pe domenii specifice de activitate ale societății comerciale (comercial, tehnic, financiar, social).

Așa cum afirmă Michel Carpon în lucrarea ” Contabilitatea în perspectivă”: ”Toată lumea socotește…..fie pentru a face la sfârșit de lună bilanțul veniturilor și cheltuielilor, fie pentru a stabili un buget de vacanță sau pentru a prevedea finanțarea cumpărării unei mașini sau a unei locuințe.”

Iar pe baza acestor ”socoteli”, fiecare persoană își stabilește obiectivele, strategiile de adoptat în scopul atingerii performanțelor dorite.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. SITUAȚII FINANCIARE ANUALE

Situațiile financiare anuale reprezintă „documente oficiale de prezentare a situației economico – financiară, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanțelor financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.”

Obiectul contabilității patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, disponibilităților bănești, titlurilor de valoare, drepturilor și obligațiilor comerciantului, precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile, și rezultatul obținut de acesta.

În concepția legii, situația financiară anuală este documentul oficial de gestiune al comerciantului. El trebuie să constituie o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute de comerciant.

Setul complet de situații financiare cuprinde:

Bilanțul contabil;

Contul de profit și pierdere;

Situația modificărilor capitalului propriu;

Situația fluxurilor de trezorerie;

Note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative.

În cadrul acestei lucrări de licență am descris pe larg doar cele două mari situații financiare anuale și anume: bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

1.1. Bilanțul contabil

“Bilanțul este un document de sinteză în care sunt regrupate, la un moment dat, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea și ansamblul alocărilor pe care le-am făcut.”

Brezeanu P., 2002. Gestiunea financiară a întreprinderii. Elemente inspirate din teoria și practica financiară a Uniunii Europene (vol. II), Editura Cavallioti, București, pag. 31

Bilanțul stabilit la sfârșitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii. Activul se compune din bunurile deținute de întreprindere și creanțe, structurate în funcție de gradul de lichiditate, iar pasivul se compune din capitaluri proprii și din datorii contractate de întreprindere și nerambursate încă, structurate în funcție de gradul de exigibilitate.

Alte definiții ale bilanțului contabil din literatura de specialitate:

Bilanțul constituie ”un calcul de sinteză care prezintă situația patrimonială a întreprinderii la un moment dat.”

Ca reflectare a stării patrimoniale ”bilanțul stabilit la sfârșitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ și cele de pasiv ale întreprinderii.”

La un moment dat” bilanțul contabil indică starea resurselor și mijloacelor unei întreprinderi, exprimând echilibrul financiar.”

Cerința întocmirii bilanțului este arătată de matematicianul Luca Paciolo, odată cu cristalizarea ca sistem a contabilității, bazată pe înregistrarea în partidă dublă. Caracterul documentar și informativ economic al bilanțului a fost relevat de Jaques Savary în 1673 ”ca un instrument de control al înregistrărilor contabile și de cunoaștere a situației economico – financiare a întreprinderii.”

1.1.1. Structura activului și pasivului bilanțier

În cadrul activului, elementele mulțimii de activ fiind grupate în raportul destinației bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate în active imobilizate, circulante, și active de regularizare și asimilate.

La rândul lor activele imobilizate sunt diferențiate în imobilizări necorporale, corporale și financiare, cele circulare sunt împărțite în raport de forma pe care o îmbracă în stocuri de producție în curs de execuție, creanțe, plasamente și disponibilități bănești.

„Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani.” – Dragotă V., Ciobanu Anamaria, Obreja L., Dragotă M., 2003. Management financiar, Ed. Economică, București, pag. 146

„Exigibilitatea însușirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen.” – Vintilă Georgeta, 2006. Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică și pedagogică, București, pag. 37.

M. D. Paraschivescu, W. Păvăloaia, 1994. Metodele de contabilitate și analiză financiară, Ed. Neuran, p. 428

J. Y. Eglem, A. Mikol, H. Stolowy, Les mecanismes financiers de l`entreprise, Ed. Motchretien, Paris, p.6

J.Peyrard, 1986. Analyse financiere, Vuibert gestion, Paris, p.75

C. G. Demetrescu, 1972. Istoria contabilității, Editura Științifică, București, p. 110

Cât privește pasivul, elementele mulțimii de pasiv sunt grupate în raport de căile de formare a surselor de finanțare în: capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli și pasive de regularizare precum și în funcție de gradul lor de exigibilitate: permanente și curente.

Egalitatea și structura bilanțieră:

Figura nr. 1.1. – Egalitatea și structura bilanțieră

În acest context, bilanțul contabil se definește ca documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea și generalizarea datelor agenților economici și instituțiilor publice, într-o formă sistematică și unitară care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată și un control al activității derulate și rezultatele obținute la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune.

Structurile bilanțului direct legate de evaluarea poziției financiare sunt:

a) activele,

b) datoriile și

c) capitalul propriu.

Bilanțul cuprinde toate elementele de activ grupate după:

natură

destinație și

lichiditate.

și toate elementele de pasiv grupate după:

natură,

proveniență și exigibilitate.

În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relație cu mai mult de un element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Bilanțul contabil poate fi abordat din punct de vedere conceptual, financiar și tehnic.

Sub aspect conceptual, bilanțul poate fi definit ca o reprezentare a utilizărilor și resurselor de care dispune o entitate patrimonială la un moment dat.

Această reprezentare se face sub forma unei egalități ce reflectă echilibrul valoric între utilizări, denumite active patrimoniale și resurse denumite pasive patrimoniale.

Din punct de vedere financiar, bilanțul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) și alocarea acestor resurse (activ), permițând astfel un început de interpretare a situației financiare a unei întreprinderi.

Interpretarea financiară permite punerea în evidență a finanțărilor de care a beneficiat un titular de patrimoniu, cât si nevoile de finanțare.

UTILIZĂRI = RESURSE = ACTIV = PASIV

Din punct de vedere tehnic bilanțul este completat pe baza soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor indicate de macheta de bilanț, solduri preluate din balanța de verificare a conturilor, întocmită la finele perioadei pentru care se completează bilanțul.

1.1.2. Abordările patrimoniului

Tabelul nr. 1.1

Tabloul bilanțier

Tabelul prezentat mai sus este cunoscut sub denumirea de tablou bilanțier, sau bilanț cu secțiuni separate. El se întemeiază pe ecuația fundamentală:

Activ = Capitaluri proprii + Datorii

Un alt gen de abordare se bazează pe finalitatea bilanțului de a răspunde nevoilor analizei economico – financiare. Astfel, modelul de bilanț lansat de noul sistem contabil românesc prevede o structurare a activelor după destinația lor, iar a pasivelor după originea lor.

Prezentarea funcțională a bilanțului este următoarea:

În această perspectivă criteriile de lichiditate – exigibilitate sunt criterii secundare de clasificare, activele fiind clasificate în ordinea crescătoare a lichidităților, iar pasivele în ordinea descrescătoare a exigibilității lor.

1.2. Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este o situație financiară prin care se măsoară și evaluează performanțele întreprinderii, activității unei firme în cursul unei perioade date. Măsurarea performanțelor întreprinderii vizează în mod esențial măsurarea profitului. Performanța financiară a unei entități se referă la profiturile pe care aceasta le obține din resursele pe care le controlează, la componentele acestor profituri și la caracteristicile acestor componente.

1.2.1. Importanță și semnificații

Dacă bilanțul contabil descrie situația patrimonială a unei întreprinderi la un moment dat indicând și mărimea acestuia ”este necesară prezența unui instrument care să explice modul de constituire a rezultatului și să permită desprinderea unor concluzii legate de performanța activității întreprinderii.”

N. Feleagă, I. Ionașcu, 1993. Contabilitatea financiară, vol. I, Editura Economică, București, p. 104

Acest instrument este cea de-a doua componentă a situațiilor financiare și anume contul de profit și pierdere.

În această optică, întreprinderea devine un centru de calcul economic, calculul având la bază:

valorile produse și vândute pe piață clienților, denumite generic venituri;

valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, care sunt constituite în costuri angajate pe alte piețe, denumite cheltuieli. Aceasta reprezintă, de fapt, remunerarea factorilor de producție. Din compararea celor două mărimi valorice se obține un rezultat.

Acesta poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Contul de profit și pierdere este situația financiară care trebuie să prezinte în mod sincer performanțele unei întreprinderi.

Structurile contului de profit și pierdere direct legate de evaluarea performanțelor sunt:

a) veniturile,

b) cheltuielile și

c) profitul ( pierderea).

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității unei întreprinderi, în cursul unei perioade date.

El constituie o sinteză a contabilității de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei întreprinderi, pentru o anumită durată.

Definirea performanței firmei se face diferit, în funcție de interesele utilizatorilor de informație contabilă și de postulatele și principiile contabile reținute pentru determinarea rezultatului. Unii utilizatori de informație contabilă sunt interesați mai mult de informația privind profitul întreprinderii, pe când alții urmăresc fluxurile de trezorerie. Chiar noțiunea de profit sau beneficiu nu este definită în același mod de economiști și de profesioniștii contabili.

Măsurarea performanțelor întreprinderii vizează în mod esențial măsurarea profitului care poate fi abordată din trei puncte de vedere.

Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii pleacă de la ecuația juridică a bilanțului.

Active – Datorii = Capitaluri proprii

Din compararea capitalurilor proprii aferente a două exerciții succesive se poate determina rezultatul:

Capitaluri proprii – Capitaluri proprii = Rezultatul

aferente exercițiului N aferente exercițiului N-1 exercițiului N

Deoarece această relație nu ține cont de posibilele modificări ale capitalului social intervenite în cursul exercițiului, cât si de faptul că o parte din profit poate fi distribuită asociaților sub formă de dividende, ecuația care permite determinarea rezultatului exercițiului este:

Variația capitalurilor proprii – Creșterile de capital social + Distribuiri de dividende = Rezultatul financiar

Determinarea rezultatului exercițiului prin prisma abordării patrimoniale este criticabilă în perioada de creșteri de prețuri, deoarece ajustările aduse elementelor patrimoniale, ca urmare a variațiilor de prețuri, se pot realiza prin metode diferite, ceea ce atrage furnizarea mai multor imagini plauzibile de rezultate.

Punctul de vedere economic definește rezultatul ca diferență între venituri și cheltuieli:

Venituri – Cheltuieli = Rezultatul exercițiului

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă denumită pierdere. Dificultatea determinării rezultatului exercițiului din punct de vedere economic pleacă de la controversele privind definirea și conectarea veniturilor și cheltuielilor aferente unui exercițiu.

Din punct de vedere financiar, rezultatul exercițiului apare ca variația trezoreriei întreprinderii în cursul unei perioade, prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de plăți.

Deoarece autofinanțarea întreprinderii este asigurată de rezultatul exercițiului și de creșterea amortizării și provizioanelor, care sunt cheltuieli calculate negeneratoare de plăți, relația care exprimă mărimea rezultatului în această abordare este:

Capacitatea de – Cheltuieli cu amortizarea = Rezultatul exercițiului

autofinanțare și provizioanele

Din punct de vedere tehnic contul de profit și pierdere este completat pe baza rulajelor debitoare sau creditoare cumulate pe întregul an ale conturilor de venituri și cheltuieli indicate de macheta de cont de profit și pierdere, rulaje preluate din balanța de verificare a conturilor întocmită la finele perioadei pentru care se completează contul de profit și pierdere.

În prezentarea contului de profit și pierdere sunt conturate două modele de expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în considerare natură economică a acestora, celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile unei întreprinderi (deci de la destinația veniturilor și cheltuielilor).

1.2.2. Prezentarea schemei de cont

Ca formă, contul de profit și pierdere se poate prezenta astfel:

sub formă de tabel bilateral sau formă de cont (schemă orizontală);

sub formă de listă (schema verticală).

Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire a întreprinderii legate sau nu de activitatea sa normală și curentă.

Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul exercițiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul exercițiului.

Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii, contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității întreprinderii, a modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.

Structura detaliată a contului de profit și pierdere format „listă” cu prezentarea cheltuielilor după natura lor cuprinde:

Mărimea reală a cifrei de afaceri;

Variația stocurilor de produse finite și lucrări în curs de execuție;

Lucrări efectuate de întreprindere pentru sine și înregistrate în activ;

Alte venituri de exploatare:

Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile;

Alte cheltuieli externe.

Cheltuieli de personal:

Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizările corporale și necorporale;

Corectările de valoare privind elementele activului circulant, în măsura în care ele depășesc corectările normale de valoare în cadrul întreprinderii.

Alte cheltuieli de exploatare;

Venituri ce provin din participații, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile legate;

Venituri care provin din alte valori mobiliare și din alte creanțe ale activului imobilizat, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile legate;

Alte dobânzi și venituri asimilate, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile legate;

Corectările de valoare privind imobilizările financiare și valorile mobiliare aparținând activului circulant;

Dobânzi și cheltuieli asimilate cu menționarea separată a celor ce vizează întreprinderile legate;

Impozitul asupra rezultatului care provine din activitățile ordinare;

Rezultatul care provine din activitățile ordinare după impozitare;

Venituri extraordinare;

Cheltuieli extraordinare;

Rezultate extraordinare;

Impozitul asupra rezultatelor extraordinare;

Alte impozite care nu figurează în posturile anterioare;

Rezultatul exercițiului.

Prezint mai jos schema veniturilor, cheltuielilor și rezultatele exercițiului.

”Informațiile pe care le furnizează contul de profit și pierdere sunt rezultatul mai multor selecții contabile, unor estimări și judecăți de valoare pe care le face conducerea firmei. Acest lucru de datorează și faptului că veniturile și cheltuielile sunt cuantificabile pe o bază contabilă și nu pe una de flux de numerar (de exemplu veniturile sunt recunoscute când acestea sunt cuvenite și cheltuielile, când au loc și nu când numerarul trece din contul firmei în al altei firme).”

Nicolae Hoanță, 2011. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura C. H. Beck, București, p. 16

Structura contului de profit și pierdere:

+ –

+ –

+ –

–

Figura nr. 1.2. – Structura contului de profit și pierdere

1.2.3. Structura contului de profit și pierdere în normalizarea contabilă internațională

Organismul internațional de normalizare contabilă (IASC), consideră contul de rezultate ca un component al ansamblului de situații financiare destinate procesului de informare financiară.

În “Cadrul de pregătire și prezentare a situațiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care măsoară performanța întreprinderii:

Veniturile,

Cheltuielile.

Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune (exercițiul financiar) sub formă de creșteri de active sau de diminuări de datorii care au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice creștere de capitaluri proprii sub alte forme decât noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice creștere de capitaluri proprii, alta decât creșterea capitalului.

În această definiție se cuprind veniturile care provin din activitatea curentă a întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări, onorarii, comisioane, dobânzi, etc.) cât și alte venituri și plusuri de valori sau câștiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizărilor, etc.).

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuări de avantaje economice, în cursul unui exercițiu sub forma diminuării activelor sau creșterii datoriilor și care au generat o scădere de capitaluri proprii alta decât distribuirile către proprietarii de capital.

Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decât reducerea de capital social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuială.

Se pot distinge:

cheltuieli propriu-zise care rezultă din activitatea curentă (cum sunt costul vânzărilor, cheltuielile de personal, etc.);

pierderile și minusurile de valoare (rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variația cursului imobiliar, etc.) și care pot să rezulte sau nu din activități curente ale întreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanța întreprinderii este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea venitului respectiv.

CAPITOLUL 2. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA

2.1. Concepte privind performanța

Conceptul de performanță se întâlnește în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succes, rezultat al unei activități, acțiune.

În domeniul economic, conceptul de performanță acoperă accepțiuni diferite, cum ar fi: creștere, rentabilitate, productivitate, randament.

Profesorul Mihai Ristea prezintă performanța ca fiind economicitate plus eficiență și plus eficacitate. Prin economicitate se înțelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin eficiență, maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre rezultatele obținute și cele așteptate.

Figura nr. 2.1. – Performanța

Annick Bourgnigon, 1995. „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité

Bernard Colasse, 1999. Analyse financière d’entreprise, Editura La Decouverté, Paris, pag. 23

Ecuația celor trei E-uri, după profesorul Mihai Ristea poate fi reprezentată astfel:

Figura nr. 2.2. – Schema celor trei E-uri

Performanță se poate obține prin îmbinarea celor trei E-uri numai în cazul când această performanță se menține pe termen lung. Este motivul pentru care au fost corelate, mai sus, noțiunea de eficacitate cu cea privind realizarea obiectivelor strategice. Performanța se realizează nu în cadrul unui exercițiu financiar ci privește evoluția într-o perioadă mai îndelungată a întreprinderii, atunci când se poate realiza previziuni.

Situația financiară este o rezultantă, o expresie concentrată a situației economice. O situație financiară bine echilibrată creează premisele materiale necesare pentru desfășurarea activității economice în cele mai bune condiții.

Obiectivul situațiilor financiare prevăzut de Cadrul Contabil Conceptual al IASC este acela de a oferi informații despre poziția și performanțele financiare și despre modificările în poziția financiară a întreprinderii.

Utilizatorii situațiilor financiare solicită informații referitoare la performanța financiară a entității, deoarece aceste informații ajută utilizatorii să evalueze capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie, să își formeze raționamente despre eficiența cu care entitatea și-a folosit resursele și poate dezvolta resurse suplimentare și să ofere utilizatorilor un răspuns, astfel încât ei să își revizuiască evaluările anterioare asupra performanței financiare pentru perioadele din trecut și să poată modifica evaluările pentru perioadele viitoare sau să dezvolte estimări pentru acestea.

Analiza performanțelor economico – financiare ale întreprinderii folosește drept sursă principală de informații contul de profit și pierdere și se concentrează cu precădere spre evidențierea formării rezultatului întreprinderii, respectiv, pe studierea structurii lui, ținând seama de interdependențele dintre elementele constitutive și factorii care au influențat asupra nivelului acestor performanțe.

Rezultatul favorabil sau nefavorabil (profit sau pierdere), ca expresie a ajustărilor parțiale sau globale între diferitele tipuri de venituri și cheltuieli generate de complexitatea acțiunilor economice și financiare care au loc în întreprindere, pe durata unui anumit orizont temporar, este redat de contul de profit și pierdere.

Conceptul de performanță depășește însă definiția rezultatului din contul de profit și pierdere. Este vorba de a include aici profituri și pierderi nerealizate (diferențe din reevaluare, diferențe din conversie, câștiguri sau pierderi latente asupra instrumentelor financiare), care se găsesc, în unele referențiale, direct constatate în capitalurile proprii, fără a tranzita contul de profit și pierdere. Practicile și prezentările propuse sunt diverse, chiar divergente, și probleme complexe par să nu fi găsit soluția. Astfel, incidența schimbărilor de metode contabile, constatate în capitalurile proprii, constituie un element al performanței financiare a întreprinderii.

Performanța nu se mai măsoară într-o manieră statică, ci într-o manieră dinamică. Buna performanță este aptitudinea de a îmbunătăți performanța. Conținutul acesteia devine aproape secundar în raport cu dinamica sa.

Cuvântul performanță este de origine latină, dar semnificația sa vine din limba engleză. În latină, cuvântul “performare” constă în a finaliza o activitate propusă.” To perform” presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumită aptitudine. “Performance” traduce maniera cu care o organizație atinge obiectivele care i-au fost propuse.

În domeniul economic, s-au dat mai multe definiții noțiunii de performanță. În diversitatea de definiții se disting trei mari orientări: definiția performanței în funcție de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice, definiția performanței în funcție de crearea valorii și definiția performanței în funcție de productivitatea și eficacitatea întreprinderii. Nu există performanță independentă de obiectivele propuse. Este performant cel care atinge obiectivele sale. A fi performant înseamnă a realiza sau a depăși obiectivele propuse. Această definiție indică faptul că:

performanța depinde de o referință – obiectiv sau scop;

performanța este multidimensională atunci când scopurile sunt multiple;

performanța este un subansamblu al acțiunii;

performanța este subiectivă pentru că este produsul operației, prin natura subiectivă, care constă în a apropia o realitate de o dorință.

Se pare că această definiție dată performanței pare incompletă deoarece ea se limitează la a defini caracteristicile performanței fără să caute un mijloc operațional.

Într-o altă abordare, performanța reprezintă: „realizarea obiectivelor organizaționale indiferent de natură și varietatea lor”. Performanța organizațională arată capacitatea individului de a progresa, grație eforturilor depuse. Performanța nu există în sine. Ea este întotdeauna produsul unei comparații. Dar la ce bază de comparație se face raportarea?

Aceasta este fie o variabilă internă (un obiectiv de progres sau un rezultat al unei perioade trecute), fie o variabilă externă. Dar baza de comparație are un caracter dinamic, ceea ce face ca performanța să fie o stare tranzitorie. Conținutul concret al performanței este dependent de obiectivele strategice; nu există performanță în absolut, independentă de obiectivele sale; evaluarea performanțelor este dependentă de fixarea obiectivelor, ceea ce este performant într-o situație dată, caracterizată prin anumite obiective, poate să nu fie într-o altă situație caracterizată prin o întreprindere care creează valoare pentru acționarii săi atunci când rentabilitatea capitalului investit este superioară costului diferitelor surse de finanțare folosite.

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca o întreprindere să înregistreze profit contabil, pentru ca acesta să creeze valoare. Noțiunea de valoare creată este legată, direct sau indirect, de cea de profit. Dar un profit, chiar foarte mare, n-are valoare în sine. El trebuie judecat prin prisma eforturilor făcute pentru obținerea lui, a resurselor utilizate. Aceste resurse au un cost, chiar dacă îl considerăm virtual sau de oportunitate. Astăzi, toți responsabilii de întreprinderi se confruntă cu problema creării de valoare, fie sub presiunea dezideratelor interne de gestiune orientate spre creșterea valorii, fie sub presiunea piețelor financiare care solicită un randament mai mare și mai rapid. Performanța este un nivel de potențialitate instabil al unei întreprinderi, realizat prin tot ceea ce a optimizat „cuplul” valoare – cost și a făcut că întreprinderea să fie competitivă pe segmentele sale strategice.

Având în vedere cele prezentate anterior, cred că pentru a defini „performanța” trebuie clarificat, mai întâi, conținutul altor două concepte, respectiv eficiența și eficacitate.

Termenul de eficiență cunoaște mai multe accepțiuni în literatura de specialitate. Astfel, unii autori consideră că o activitate este eficientă atunci când se atinge scopul dorit cu efort minim.

În accepțiunea cea mai generală, eficiența este definită ca fiind raportul direct sau indirect dintre efectele utile obținute și efortul depus.

Din punct de vedere managerial, prin eficiență se înțelege măsura în care au fost realizate obiectivele sau scopurile propuse.

Performanța managerială se obține, în această situație, în punctul de intersecție între calitatea rezultatelor deciziilor și acțiunilor manageriale și calitatea scopurilor sistemului managerial.

Eficacitatea poate fi definită ca măsura în care întreprinderea reușește să-și satisfacă exigentele sau așteptările externe, respectiv ale clienților, statului, furnizorilor, salariaților, acționarilor.

O întreprindere devine eficace atunci când reușește să optimizeze modul de utilizare a surselor externe și interne de dezvoltare, precum și corelația dintre acestea, răspunzând cât mai bine așteptărilor terților sau partenerilor externi. Se poate considera că o întreprindere este performantă atunci când este, în același timp și eficientă și eficace. Rezultă, astfel, că performanța este o funcție de două variabile, eficiența și eficacitatea, combinația dintre ele reflectând nivelul de performanță al unei întreprinderi.

Date fiind cele enunțate anterior, se poate stabili relația matematică de calcul a performanței:

Performanța = Eficiență x Economicitate x Eficacitate.

PARTEA a II a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA SOCIETĂȚII AGRICOLE AGROMAX DELENI

Societatea agricolă poartă numele de Agromax Deleni și are sediul în satul Maxut, comuna Deleni, județul Iași și are ca obiect de activitate: executarea de prestări servicii, creșterea animalelor, prelucrarea și industrializarea produselor agricole, depozitarea și valorificarea producției și de asemenea alte activități care să asigure folosirea la maximum de eficiență a pământului, animalelor și celelalte capacitați de producție și obținerea de profit.

Capitalul social este de 672000 lei, reprezentând valoarea mijloacelor de producție, altele decât pământul, pe care asociații îl vor aduce în folosința societății, după primirea acestora în proprietate.

Societatea este condusă de un consiliu de administrație format din: ing. Popa Karleta, Hriscu Lenuța, Loghin Ion, Vatamanu Gheorghe și Burdujan Paraschiva, toți având domiciliul în comuna Deleni, județul Iași.

Comisia de cenzori a societății este formată din doi membrii în persoana doamnei Sărbanescu Elena, având funcția de economist și a domnului Boboc Mihai având funcția de contabil.

Societate agricolă Maxut funcționează potrivit statutului societății care a fost înscris la data de 26 martie 1993 la Judecătoria orașului Pașcani, județul Iași și care are o durată de funcționare de 20 de ani cu posibilitatea de a negocia prelungirea acesteia.

3.1. Scopul și obiectul societății

Societatea agricolă este formă de asociere în care producătorii agricoli, prin liber consimțământ care au hotărât să-și exploateze pământul, animalele, investițiile, celelalte bunuri, în scopul folosirii acestora cu maximă eficiență și obținerea de profit, care să contribuie la dezvoltarea și întărirea gospodăriilor țărănești.

Obiectul de activitate îl constituie exploatarea în comună a pământului, creșterea animalelor, prelucrarea și industrializarea produselor agricole, depozitarea și valorificarea producției și de asemenea alte activități care să asigure folosirea la maximum de eficiența a pământului, animalelor și celelalte capacități de producție și obținerea de profit.

3.2. Membrii societății

Membrii societății pot fi orice producători agricoli, proprietari de teren, animale sau alte capacități de producție care-și exprimă voința de a le exploata în această formă. Numărul minim de asociați nu poate fi mai mic de 10 persoane iar valoarea părții sociale nu poate fi mai mică de 10000 lei.

Calitatea de membru se dobândește prin subscrierea la actul constitutiv, iar după constituire, prin adeziune scrisă.

Adeziunea de înscriere se aprobă de consiliul de administrație.

Membrii societății care lucrează în societate vor fi plătiți în raport cu munca prestată și producțiile obținute să primească partea din profitul realizat de societate.

Membrii asociați au dreptul să participe la conducerea societății, să aleagă și să fie aleși în consiliul de administrație și comisia de cenzori.

Membrii societății au obligația să aducă în societate aportul social subscris prin actul de constituire și adeziunea de înscriere, după caz, să participe la efectuarea lucrărilor din societate, să respecte prevederile statutului și să aducă la îndeplinire hotărârile adunării generale și ale consiliului de administrație, să folosească corespunzător mijloacele de producție încredințate și să contribuie la conservarea și apărarea acestora.

Calitatea de asociat încetează prin retragere, excludere și deces.

Încetarea calității de asociat are loc în ultima zi a anului calendaristic în care a intervenit retragerea, excluderea sau decesul, iar drepturile sau obligațiile lor se stabilesc după închiderea bilanțului. Persoanele cărora le-a încetat calitatea de asociat li se restituie lor sau moștenitorilor, după caz, pământul adus în societate și valoric celelalte drepturi din patrimoniul acestora.

3.3. Capitalul social al societății

Capitalul social este format din 872 mii lei, reprezentând valoarea mijloacelor de producție, altele decât pământul.

Pământul adus în societate spre a fi lucrat în comună constituie și rămâne proprietatea privată a fiecărui asociat.

Celelalte bunuri aduse la înființarea societății precum și acumulările realizate până în prezent sunt deasemenea proprietatea asociațiilor, stabilită în mod valoric și reprezintă partea socială în bani a acestora.

Orice asociat poate face subscrieri de noi părți sociale, pe lângă cele constituite inițial și își pot retrage din părțile sociale dar numai până la nivelul valorii părții sociale.

Munca în societate se efectuează de asociați, unități prestatoare și personal încadrat cu contract de muncă și echipe, ateliere, grupe de familii, atât în cadrul societății cât și la domiciliul asociaților.

Profitul obținut de societate se poate repartiza de adunarea generală, în principal pentru:

a) o cotă parte de 20 % se acordă asociaților pentru terenurile proprietate particulară adusă în societate;

b) o cotă parte de 40 % se acordă asociaților în raport cu valoarea părților sociale în bani;

c) o cotă parte de 20 % se acordă pentru completarea fondului de dezvoltare și de rulment;

d) o cotă parte de 5 % pentru fondul de ajutorare și de risc;

e) o cotă parte de 12 % pentru fondul de premiere;

f) o cotă parte de 3 % pentru reprezentarea și apărarea intereselor unității.

3.4. Conducerea societății agricole

Conducerea se realizează de adunarea generală, constituită din membrii asociați iar adunările sunt ordinare și extraordinare.

Adunările generale sunt legal constituite dacă la lucrări participă cel puțin 1/3 din numărul de membri și adoptă hotărâri cu majoritate simplă de voturi. Fiecare asociat are dreptul la un singur vot. Adunările generale se convoacă de președintele consiliului de administrație la cererea asociaților, a comisiei de cenzori și din propria inițiativă a Consiliului de Administrație.

Hotărârile se i-au prin vot deschis, cu excepția celor pentru alegerea consiliului de administrație și a comisiei de cenzori, care se i-au prin vot secret și sunt obligatorii pentru toți asociații.

Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an în cel mult 3 luni de la încheierea exercițiului financiar. În afară de problemele înscrise pe ordinea de zi, adunarea generală are obligația să:

– aprobe programul de producție și bugetul de venituri și cheltuieli, repartizarea producției și a profitului;

– aprobe sau să modifice bilanțul după ascultarea raportului consiliului de administrație și al comisiei de cenzori;

– aleagă administratorii și cenzorii și să le stabilească indemnizația;

– se pronunțe asupra gestiunii administratorilor;

– hotărască formele de organizare ale activității productive și structurii culturilor;

– hotărască încheierea contractelor cu unitățile prestatoare de servicii, de vânzare a produselor și de angajare a personalului tehnic administrativ și nivelul maxim al creditelor de producție;

– hotărască orice alte măsuri necesare activității societății, pentru care să ceară aprobarea adunării generale ordinare;

Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este nevoie, pentru a lua hotărâri cu privire la: mărirea sau reducerea părților sociale, modificarea obiectului de activitate, schimbarea formei societății, orice alte modificări ale contractului de societate și ale statutului, precum și alte măsuri pentru care se cere aprobarea adunării generale.

3.5. Administrarea societății

Societatea agricolă este administrată de un consiliu alcătuit din 5113 de persoane, din care unul este președintele consiliului, ales de adunarea generală, prin vot secret pentru o perioadă de 4 ani din rândul asociațiilor.

Consiliul de administrație se întrunește lunar și ori de câte ori este nevoie și face toate operațiunile necesare pentru realizarea obiectului activității și răspunde față de asociați despre modul de administrație. Ședințele acestuia sunt legal constituite în prezența a cel puțin jumătate din numărul de membrii, iar comisiile și hotărârile le ia cu majoritate absolută a membrilor prezenți.

Consiliul de administrație răspunde pentru: conducerea activității curente de producție, economică și financiară; stabilirea măsurilor pentru aplicarea hotărârilor adunării generale, a prevederilor contractului de societate și a statutului; realizarea vărsămintelor efectuate de asociați și a beneficiului acordat acestora.

Consiliul de administrație numește și revocă personalul de execuție și a prevederilor legale și răspunde de existența și completarea registrelor societății potrivit legii.

Consiliul de administrație poate constitui un comitet de direcție compus din 3 – 5 membrii fiind aleși dintre administratori.

Președintele consiliului de administrație este director general.

Consiliul de administrație deleagă prin hotărâre unele din împuterniciri și obligațiile sale comitetului de direcție în limitele stabilite de adunarea generală.

Consiliul de administrație angajează și concediază salariații societății.

Societatea agricolă nu are subordonare administrativă dar are independență economică și decizională deplină, cont în bancă, sigiliu propriu și este persoană juridică la data înscrierii în registrul comerțului.

3.6. Baza tehnico – materială

Societatea agricolă funcționează pe baza legii societăților agricole cu personalitate juridică organizate potrivit Legii nr. 36/1991.

Societatea agricolă prezintă o variabilitate a capitalului social care se produce prin modificarea numărului de asociați care au o mai mare libertate de a se asocia sau de a se retrage.

Societatea agricolă nu are caracter comercial, ea supunându-se astfel regulilor codului civil și nu cel comercial. Este o societate de tip cooperativ iar scopul ei este de a favoriza, printr-o acțiune comună, anumite interese sociale și economice ale membrilor săi.

Societatea agricolă are în componență următoarele mijloace fixe:

Tabelul nr. 3.1

Baza tehnico – materială a societății agricole

CAPITOLUL 4. PERFORMANȚA PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL

4.1. Dinamica activului contabil la SA Agromax Deleni

Analiza elementelor de activ la SA Agromax Deleni se bazează pe folosirea datelor extrase din bilanțurile contabile și pe calculul ratelor de structură ale bilanțului și anume (Tabelul nr. 4.1) :

Tabelul nr. 4.1

Activul SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

În perioada analizată, activul patrimonial a înregistrat o creștere puternică, de aproape 200 % în anul 2010 față de 2009, acest lucru s-a realizat prin faptul că societatea agricolă a achiziționat imobilizări corporale, valoarea acestora crescând cu peste 200 % în găsirea de clienți solvabili. De asemenea în 2011 față de 2009 activul patrimonial a înregistrat o creștere și mai puternică de peste 400 %, această creștere datorându-se tot prin achiziționarea de imobilizări corporale, valoarea lor crescând de patru ori față de anul 2009.

În ceea ce privește structura activului patrimonial, analiza efectuată a evidențiat ponderea activelor imobilizate în totalul activului de 5,22 % în 2009, 60,41 % în 2010, și de 70,89 % în 2011. O astfel de proporție a activelor fixe în structura activului total poate fi apreciată ca fiind necorespunzătoare dacă se are în vedere ponderea mică care-i revine activelor circulante în totalul activului patrimonial.

Creanțele dețin o pondere scăzută astfel, în 2009 acestea dețin 3,44 %, în 2010 de 17,98 %, și în 2011 de 8,62 % din total activ, datorită preocupării societății agricole în realizarea de lichidități cu scopul realizării procesului economic.

Disponibilitățile bănești, ponderea lor a evoluat în funcție de dinamică ponderii stocurilor și a creanțelor.

Ponderea mare a imobilizărilor corporale a făcut ca societatea agricolă să opereze mai greu o conversie a activelor în disponibilități pe parcursul perioadei analizată.

Activului societății este prezentat și în Figura nr. 4.1 :

Figura nr. 4.1. – Activul societății agricole

4.2. Analiza structurii activului

Structura activului caracterizează compoziția patrimoniului economic al întreprinderii, în concordanță cu caracterul mai mult sau mai puțin “capitalistic” al acesteia precum și vulnerabilitatea sa la evoluțiile inflaționiste, evidențiind gradul de stabilitate a finanțării și autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii, combinația de resurse având maturități și origini diverse (capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu, sau scurt).

Ratele de structură ale activului sunt influențate de caracteristicile tehnice, economice și juridice ale activității, fiind exprimate astfel:

Analiza structurii activelor permanente

Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate (Rai) reflectă indirect, intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) și exprimă gradul de investire a capitalului în cadrul firmei.

Rata activelor imobilizate este prezentată în Tabelul nr. 4.2 și în Figura nr. 4.2 :

Tabelul nr. 4.2

Gradul de imobilizare a activului total la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.2. – Ponderea activelor imobilizate în total activ

Valoarea ei în ultimii doi ani poate fi considerată anormală, aceasta se prezintă peste nivelul maxim admis, crescând cu 65,67 % față de 2009 ca efect al modificării într-o proporție mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului total.

Datorită eterogenității structurii imobilizărilor, precum și reacția diferită a componentelor acestora ”la acțiunea factorilor tehnici, juridici, economici, se justifică utilizarea în teoria și practica economică a unor rate complementare”, după cum urmează:

Rata imobilizărilor corporale

Rata imobilizărilor corporale (Ric) arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări și măsoară capacitatea întreprinderilor de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței.

Rata imobilizărilor corporale în total activ este prezentată în Tabelul nr. 4.3 :

Tabelul nr. 4.3

Rata imobilizărilor corporale la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Valoarea ratei pe toată perioada analizată este de 100 %, ea situându-se peste valoarea minimă acceptată (85%). Rata imobilizărilor corporale are un trend constant, situație considerată favorabilă.

Societatea agricolă nu prezintă imobilizări financiare și ca atare nu a mai fost calculat rata imobilizărilor financiare.

Analiza structurii activelor curente

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante (Rac) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul patrimoniului.

Rata activului circulant este un indicator a cărui valoare depinde de sectorul de activitate, durata ciclului de circulație a mărfurilor, perioada de încasare a creanțelor și existența disponibilităților bănești (Tabelul nr. 4.4, Figura nr. 4.3) :

Tabelul nr. 4.4

Rata activelor circulante la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.3. – Ponderea activelor circulante

Valoarea indicatorului pe perioada de analiză se situează peste nivelul minim admis doar în 2009, având o evoluție descrescătoare pe perioada analizată. Acesta fapt se datorează modificării activelor circulante într-o proporție mai mică decât cea a activului total.

Structura activului circulant este analizat prin utilizarea unor rate complementare după cum urmează:

Rata stocurilor

Rata stocurilor (Rst) reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Această rată ia valori diferite fiind influențată de sectorul de activitate, durata ciclului de exploatare, factori conjuncturali și condițiile pieței (Tabelul nr. 4.5).

Tabelul nr. 4.5

Rata stocurilor la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.4. – Nivelul stocurilor în total active circulante

Rata stocurilor ( Figura nr. 4.4) prezintă pe întreaga perioadă de analiză o evoluție oscilantă, însă se situează sub nivelul maxim admis. Acest lucru înseamnă o scădere a ponderii stocurilor ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante.

Rata creanțelor

Rata creanțelor (Rcr) reflectă politica de credit comercial, „exprimând portofoliul de creanțe din patrimoniul unității și mărimea termenului de decontare acordat clienților”, precum și modul de administrare a resurselor financiare ale întreprinderii.

Rata creanțelor (Rcr) arată ponderea creanțelor pe care le are firma în total active circulante. Această rată este influențată în primul rând de obiectul de activitate (Tabelul nr.4.6).

Tabelul nr. 4.6

Rata creanțelor la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Indicatorul înregistrează o tendință oscilantă pe perioada analizată. Acest lucru înseamnă că ponderea creanțelor crește ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante (Figura nr. 4.5).

Figura nr. 4.5. – Nivelul creanțelor în total active circulante

Rata disponibilităților

Rata disponibilităților (Rdb) caracterizează gradul de lichiditate a activului, valoarea sa informațională, devenind importantă pentru analiză în dinamică a trezoreriei și situația financiară pe parcursul mai multor exerciții financiare. Rata disponibilităților este calculată în Tabelul nr. 4.7 și prezentată în Figura 4.6 :

Tabelul nr. 4.7

Rata disponibilităților la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.6. – Nivelul disponibilităților în total active circulante

Ponderea lichidităților se reduce în al doilea an, ajungând să dețină 16,97 % din totalul activelor circulante, în primul și în ultimul an de analiză ponderea lichidităților se menține până la valoarea maxim admisă de 70 %. Situația este favorabilă în termeni de echilibru financiar.

Tabelul nr. 4.8

Structura disponibilităților la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Conform datelor din Tabelul nr. 4.8 din totalul disponibilităților în anul 2009 și în 2010 acestea au fost din conturi bancare și casierie iar în 2011 o proporție de doar 0,56 % din alte valori lichide iar restul de 99,44 % din conturi la bănci și din casă.

4.3. Analiza structurii pasivului

4.3.1. Dinamica pasivului contabil la SA Agromax Deleni

În ceea ce privește analiza elementelor de pasiv se poate observa conform Tabelul nr. 4.9

creșterea capitalului propriu în 2010 față de 2009 cu 30,59 %, iar în 2011 cu 105,91 % față de 2009. Datoriile totale au avut un trend ascendent, acestea crescând cu 264,53 % în 2010 față de 2009 și cu 915,75 % în 2011 față de 2009, pe seama realizării de către societatea agricolă de împrumuturi bancare (în 2011) iar în 2010 datorită valorilor mari înregistrate la furnizori.

În ceea ce privește structura pasivului se poate observa că datoriile totale dețin o pondere de 34,95 % în 2009, de 59,99 % în 2010 și de 72,6 % în 2011.

Ponderea principală în capitalul propriu este deținută de alte fonduri iar capitalul social are o pondere foarte scăzută (în medie 0,33 % pentru toți cei trei ani de analiză).

Tabelul nr. 4.9

Pasivul SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Pasivul societății agricole este prezentat și în Figura nr. 4.7 :

Figura nr. 4.7. – Pasivul societății agricole

4.3.2. Analiza structurii pasivului

Ratele de structură ale pasivului evidențiază modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniența și gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate, rezultat al politicii promovate de managementul unității.

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

Analiza stabilității financiare

Rata stabilității financiare (Rsf) reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Ponderea capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității, conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Calculul stabilității financiare este prezentat în Tabelul nr. 4.10 :

Tabelul nr. 4.10

Stabilitatea financiară la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Pe întreaga perioadă de analiză societatea agricolă dispune de un grad de autonomie relativ bun, situat peste valoarea minim acceptabilă. Totuși indicatorul a înregistrat o evoluție oscilantă, datorită creșterii mai lente ca ritm a resurselor permanente față de cele curente.

Reducerea ponderii indicatorului în anul 2010 cu 25,15 % față de anul 2009 reflectă o creștere a ponderii resurselor cu caracter ciclic în finanțarea firmei.

În ultimul an de analiză societatea agricolă își finanțează peste 68 % din activitate din capitalurile permanente, înregistrând o creștere de 28,65 % față de anul anterior.

Stabilitatea financiară este reprezentată în Figura nr. 4.8 :

Figura nr. 4.8. – Stabilitatea financiară

Analiza gradului de finanțare curentă

Rata resurselor curente (Gfc), adică gradul de finanțare curent, reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la activități (Tabelul nr. 4.11) :

Tabelul nr. 4.11

Gradul de finanțare curent la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.9. – Finanțarea curentă a societății agricole

Pe întreaga perioadă analizată (Figura nr. 4.9) gradul de finanțare a activității din resurse curente a fost destul de oscilant (fără să depășească însă nivelul maxim admis), dar a înregistrat o reducere la nivelul primului și ultimului an de analiză, datorată în general scăderii mai rapide ca ritm a resurselor curente față de cele permanente. Principalul motiv al acestei scăderi în anul 2009 și în 2011 îl constituie reducerea creditelor bancare pe termen scurt, societatea agricolă își finanțează activitatea în proporție de 5 % în 2009 surse ciclice, în 2010 de aproximativ 30 % și în 2011 cu 18 %.

4.4. Structura resurselor pe surse de proveniență

Analiza autonomiei financiare

Autonomia financiară pune în evidență măsura în care sursele de finanțare aparțin proprietarului. Cu cât sursele proprii dețin o pondere mai mare în totalul surselor de finanțare cu atât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată.

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii (Tabelul nr. 4.12).

Tabelul nr. 4.12

Autonomia financiară la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

În ultimul an societatea agricolă își finanțează activitățile în proporție de 27 % din resurse proprii, acestea au scăzut cu 13 % față de 2010 și cu 38 % față de 2009. Această scădere a autonomiei financiare globale are loc ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai mic decât totalul resurselor (adică al creșterii rezultatului net al exercițiului într-un ritm mai mic față de celelalte elemente de capitaluri proprii), fiind necesară analiza oportunității acestora.

Autonomia financiară este reprezentată și în Figura nr. 4.10 :

Figura nr. 4.10. – Autonomia financiară globală a societății agricole

Ponderea capitalului propriu, respectiv a obligațiilor în totalul pasivului diferă de la un caz la altul, în funcție de politica financiară a întreprinderii, respectiv, de condițiile în care își desfășoară activitatea întreprinderile. Cu toate acestea specialiștii recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar existența unui capital propriu egal sau mai mare de o treime din pasivul firmei.

Societatea agricolă dispune de o autonomie financiară bună pe întreaga perioadă analizată.

Finanțarea datoriilor din capitaluri proprii a societății agricole este prezentată în calculele efectuate în Tabelul nr. 4.13 :

Tabelul nr. 4.13

Indicele autonomiei financiare globale la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

În primul an societatea agricolă este capabilă să-și acopere mai mult decât integral datoriile totale pe seama capitalurilor proprii. Capitalurile proprii au fost cu 86,11 % mai mari decât cele împrumutate și atrase, această situație nu se menține și în următorii ani astfel în 2010 și în 2011 societatea agricolă nu poate să-și acopere datoriile din capitaluri proprii prezentând o diminuare a capitalului cu 33,33% în 2010 și cu 62,28 % în 2011, fapt datorat:

scăderii capitalurilor proprii, ceea ce confirmă nerentabilitatea activității,

creșterea datoriilor totale într-un ritm mai accentuat datorită creșterii datoriilor pe termen scurt.

Societatea agricolă nu dispune de o autonomie financiară globală foarte bună pe întreaga perioadă analizată, excepție făcând anul de bază al analizei, deoarece prezintă o tendință de creștere datorată lipsei resurselor împrumutate și atrase.

Calculul autonomiei financiare la termen este prezentat în Tabelul nr. 4.14, reprezentarea autonomiei financiare la termen este redată în Figura nr. 4.11 :

Tabelul nr. 4.14

Autonomia financiară la termen la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.11. – Autonomia financiară

Specialiștii în domeniu apreciază că, pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent.

La societatea agricolă, în primii doi ani ai analizei, rata autonomiei este foarte mare, apropiată de 100 %, iar în ultimul an de analiză nu este asigurată autonomia financiară la termen fiind mai mică de 50 %.

Autonomia financiară este primordială pentru o întreprindere deoarece îi dă posibilitatea de a decide în toată libertatea și totodată de a găsi și contracta noi împrumuturi.

Analiza îndatorării

Ratele de îndatorare exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma în raport, fie cu totalul surselor de finanțare, fie doar cu resursele proprii.

Rata îndatorării globale (Rîg) a comparat ansamblul datoriilor pe care le are firma față de creditorii săi (Tabelul nr. 4.15), indiferent dacă sunt de natură financiară sau nu, cu totalul surselor de finanțare.

Tabelul nr. 4.15

Îndatorarea globală la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.12. – Îndatorarea globală a societății agricole

Din acest punct de vedere societatea agricolă analizată se afla într-o situație favorabilă, doar în primii ani de analiză și anume în 2009 și în 2010 când valoarea indicatorului se află sub nivelul maxim admis iar în ultimul an de analiză peste valoarea maxim admisă a indicatorului, înregistrând creșteri de la an la an. Această creștere are loc pe seama modificării datoriilor totale într-un ritm mai rapid decât modificarea pasivului, adică pe seama creșterii creditelor de trezorerie.

Indicele îndatorării globale este prezentat în Tabelul nr. 4.16 :

Tabelul nr. 4.16

Indicele îndatorării globale la SA Agromax Deleni

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.13. – Indicele îndatorării globale

Din acest punct de vedere societatea agricolă analizată se afla în siguranță, doar în primii ani de analiză aflându-se sub valoarea maxim admisă a indicatorului iar în ultimul an de analiză manifestând o creștere datorită scăderii mai rapide a capitalurilor proprii față de datoriile totale.

Creșterea acestui indicator la nivelul celor trei ani de analiză se datorează în principal:

creșterii datoriilor totale,

creșterii capitalurilor proprii dar într-un ritm inferior față de alte resurse.

În concluzie am prezentat în Tabelul nr. 4.17 ratele de structură ale activului și pasivului patrimonial în perioada 2009 – 2011 (%) :

Tabelul nr. 4.17

Ratele de structură ale activului și pasivului patrimonial în perioada 2009 – 2011

Sursa : calcule proprii

Rezultatul analizei pe verticală ale bilanțurilor contabile, concretizate în ratele de structură pot pune în evidență caracteristicile financiare ale societății agricole, cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidități, autonomia și interdependența financiară, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt (Tabelul nr. 4.17).

Societatea agricolă analizată aparține sferei productive, respectiv unui sector care necesită o dotare tehnică semnificativă, fapt reflectat în ponderea crescătoare a activelor imobilizate, în toți cei trei ani luați în calcul în analiză.

Ponderea scăzută a activelor imobilizate în total active, în anul de bază al analizei, s-a datorat în principal de dotarea cu utilaje neperformante și de slabă dotare tehnică. Pentru ceilalți doi ani ai analizei ponderea activelor imobilizate în total active este foarte mare pentru că societatea agricolă este mai preocupată de achiziționarea de utilaje performante pentru o mai bună productivitate.

Rata imobilizărilor corporale este de 100 % pentru toți cei trei ani ai analizei ceea ce demonstrează faptul că societatea este una de producție.

Activele circulante dețin o pondere de 94,05 % în anul 2009, pondere care scade în 2010 și în 2011 astfel pentru anul 2010 ponderea activelor circulante în total activ este de 39,24 % iar în 2011 ponderea este de 28,95 %.

Această scădere radicală a activelor circulante s-a datorat, în principal, pe seama micșorării volumului de activitate, precum și pentru acordarea de plăți mai permisibile pentru clienți.

Din punct de vedere a ratelor de structură ale pasivului, societatea agricolă analizată prezintă o stabilitate financiară în scădere, fapt datorat de creșterea pasivului total prin acumularea de noi datorii pe termen mediu și lung.

De asemenea, societatea agricolă dispune de o autonomie financiară, ponderea capitalului propriu în capitalul permanent fiind de 65,25 % în 2009, în anul următor scăzând la 40,1 %, iar în 2011 prezintă iar o creștere până la 68,75 %.

Rata datoriilor totale a crescut simțitor de la un an la altul, pe seama atât a obligațiilor pe termen scurt cât și a obligațiilor pe termen lung.

În concluzie putem spune că societatea agricolă dispune de o stabilitate financiară în scădere și de o autonomie financiară oscilantă.

4.5. Analiza fondului de rulment

”Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen mediu și lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezintă acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanțării ciclului de exploatare.”

Fondul de rulment reprezintă un concept, un indicator autonom al echilibrului financiar, creat sub influența profesiei bancare. El constituie premisa menținerii solvabilității întreprinderii respectiv a unei interdependențe financiare a acesteia față de creanțieri.

Fondul de rulment are o valoare informativă deosebită conferită de poziția strategică a acestuia de a realiza legături între cele două părți ale bilanțului.

Fondul de rulment nu este suficient pentru a fundamenta o decizie de finanțare, ci el trebuie pus în corelație cu necesarul de fond de rulment care evidențiază echilibrul financiar pe termen scurt dintre alocările ciclice în stocuri, creanțe și surse temporare rezultate din decalajele de plăți către terți.

Analizând resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, în afara trezoreriei, se obține dimensionarea valorică a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul de fond de rulment ”reprezintă diferența dintre necesitățile de finanțare a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare.”

Diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment reprezintă trezoreria netă.

Calculul fondului de rulment, a nevoii de fond de rulment și a trezoreriei nete este prezentat în Tabelul nr. 4.18 :

Din categoria resurselor permanente fac parte activele imobilizate iar din categoria nevoilor permanente capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung.

Resursele curente sunt alcătuite din active circulante și cheltuieli înregistrate în avans iar nevoile curente din datorii pe termen scurt (Tabelul nr. 4.18).

Josette Peyrard, 1986. Analyse financiere, Vuibert gestion, Paris, p. 113

Ion Stanciu, 1994. Gestiunea financiară a agenților economici, Ed. Economică, București, p. 32

Tabelul nr. 4.18

Analiza fondului de rulment

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.14. – Fondul de rulment al societății agricole

În perioada analizată, fondul de rulment înregistrează valori pozitive doar în anul 2009, ceilalți ani ai analizei prezintă un fond de rulment negativ, constatându-se o carență de lichidități potențiale pe termen scurt față de eligibilitățile potențiale pe termen scurt, societatea agricolă nereușind să-și finanțeze integral alocările permanente rămânând și o lipsă pentru finanțarea nevoilor ciclice. Acest fapt s-a datorat scăderii permanente într-un ritm superior, pe perioada de analiză, a resurselor permanente față de scăderea alocărilor stabile.

Fondul de rulment negativ reflectă o evoluție nesigură a marjei de securitate a societății agricole. Această situație poate fi percepută ca o rezultantă nefavorabilă în termeni de solvabilitate, și ca atare societatea agricolă nu este în măsură să facă față scadențelor de plată și trebuie să apeleze la un stoc de lichidități.

Figura nr. 4.15. – Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive și prezintă o tendință oscilantă, ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare. Acest lucru s-a datorat practic creșterii într-un ritm mai rapid a activelor ciclice decât a surselor ciclice.

Figura nr. 4.16. – Trezoreria netă a societății agricole

Potrivit calculelor efectuate în Tabelul nr. 4.18, rezultă o trezorerie pozitivă doar în 2009, în ceilalți ani este negativă ceea ce denotă că există o diminuare a finanțării, respectiv o sărăcire a trezoreriei.

Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situație evidențiază dependența societății agricole de resursele financiare externe. În acest caz se urmărește obținerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital. Chiar dacă trezoreria netă negativă evidențiază o anumită dependență financiară, aceasta nu trebuie interpretată implicit ca o stare de insolvabilitate.

Activitatea societății agricole poate fi apreciată ca fiind nefavorabilă, lipsa lichidităților constituie una din piedicile societății de a desfășura o activitate rentabilă care să poată face posibilă rambursarea datoriilor financiare precum și plasarea eficientă a disponibilităților bănești pentru consolidarea poziției pe piață.

Principalele măsuri de luat în vederea îmbunătățirii trezoreriei, a creșterii capacităților de plată a societății agricole sunt:

prevenirea sau lichidarea imobilizărilor de fond de rulment în stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

dimensionarea judicioasă a volumului de producție pe baza cunoașterii cererii pieței,

reducerea creditelor comerciale acordate clienților,

urmărirea riguroasă a încasării creanțelor la termenele cuvenite și a plății obligațiilor către terți etc.

4.6. Analiza lichidității

Lichiditatea măsoară aptitudinea firmei de a face față obligațiilor pe termen scurt și implică capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități.

Indicatorii de lichiditate se calculează ca raport între activele curente.

În literatura de specialitate, ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de rate de trezorerie și au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii.

Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichidităților potențiale cu exigibilități potențiale constituie o metodă rapidă și ușor de utilizat pentru aprecierea gradului în care întreprinderea face față obligațiilor pe termen scurt.

În practică se utilizează următorii indicatori (Tabelul nr. 4.19) :

a) Rata lichidității curente (lichiditatea generală) reprezintă capacitatea activelor curente de a face față datoriilor curente ale întreprinderii:

Rata lichidității curente = activ curent / pasiv curent

b) Rata lichidității intermediare (reduse) evidențiază capacitatea activelor curente, mai puțin stocurile de a face față datoriilor curente ale întreprinderii:

Rata lichidității intermediare sau testul acid = activ curent – stocuri / pasiv curent

c) Rata lichidității imediate (efective) măsoară gradul în care trezoreria acoperă datoriile scadente:

Tabelul nr. 4.19

Analiza lichidității

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

În perioada luată în calcul, pasivele curente au fost acoperite doar în anul 2009 când rata lichidității curente a fost de 2,7 %, în ceilalți ani de analiză pasivele curente nu au fost acoperite înregistrând o rată a lichidității curente în 2010 de 0,65 % iar în 2011 de 0,92 %.

Ratele de lichiditate sunt reprezentate și în Figura nr. 4.17:

Figura nr. 4.17. – Ratele de lichiditate

Rata lichidității curente se situează sub nivelul minim acceptat, ceea ce arată că societatea agricolă se confruntă cu instabilitatea resurselor afectate finanțării activelor durabile, în mod normal societatea agricolă nu își poate acoperi datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante, excepție făcând primul an al analizei, pentru că nu-și poate recupera creanțele și valorifica stocurile în timp util și la o valoare apropiată de cea de înregistrare a elementelor respective în contabilitate, ceea ce înseamnă că societatea agricolă nu este bine asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt. Cu toate acestea, nivelul acestei rate nu ar trebui să depășească valoarea de 2, deoarece în acest caz ar însemna că nu se utilizează corespunzător activele circulante ale firmei (în acest caz este vorba desigur de stocuri).

Scăderea ratelor de lichiditate intermediară la nivelul anilor 2010 și 2011 față de anul 2009, se datorează faptului că pentru creanțe „clienți” termenul de recuperare este superior termenului de plată acordat societății către furnizori.

Rata lichidității imediate a înregistrat valori nesemnificative, acest fapt demonstrând că disponibilitățile conservate în cadrul societății nu au fost dimensionate corespunzător necesităților de rambursare și regularizare a plăților. Din acest punct de vedere, societatea agricolă nu este pe deplin asigurată împotriva incapacității de plată pe termen foarte scurt.

4.7. Analiza indicatorilor solvabilității

Solvabilitatea constituie aptitudinea firmei de a face față scadențelor pe termen mediu și lung și depinde de mărimea datoriilor pe termen mediu și lung.

Solvabilitatea este rezultatul echilibrului dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți.

Solvabilitatea reflectă capacitatea firmei pentru achitarea datoriilor exigibile din resurse disponibile și exprimă ”aptitudinea întreprinderii să facă față la scadența plăților pe termen mediu și lung”.

Solvabilitatea este apreciată prin compararea între lichiditatea activului și exigibilitatea pasivului din bilanț și prin utilizarea ratelor de structură a pasivului ce caracterizează îndatorarea și autonomia financiară a firmei.

Pentru analiza solvabilității se folosesc următorii indicatori (Tabelul nr. 4.20):

Activul net contabil (ANC)

ANC = Total activ – Total datorii

Acest indicator oferă o imagine a solvabilității globale a firmei și a dimensiunii capitalului propriu, constituind o grație pentru creditori în cazul evoluției nefavorabile a activității firmei.

Rata solvabilității generale (Rsg)

Rsg = Activ total / Datorii totale

Acest indicator „arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale”, iar valoarea acestui indicator devine importantă pentru creditorii firmei deoarece constituie garanția activului net al întreprinderii.

Rata îndatorării totale (Rd)

Rd = Datorii totale / Capital propriu

Acest indicator exprimă nivelul de acoperire a datoriilor firmei din capitaluri proprii.

Capacitatea de îndatorare (Cd) exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent.

Tabelul nr. 4.20

Analiza solvabilității

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Ratele de solvabilitate sunt reprezentate în Figura nr. 4.18, iar capacitatea de autofinanțare în Figura nr. 4.19:

Figura nr. 4.18. – Ratele de solvabilitate

Figura nr. 4.19. – Capacitatea de îndatorare

Din analiza acestor indicatori se desprind următoarele concluzii:

Se observă că activul net contabil este pozitiv în perioada analizată și se află în creștere, ceea ce arată existența solvabilității societății agricole,

Rata solvabilității generale, luând valori cu mult peste 1, arată o situație bună pentru societatea agricolă. Aceasta este capabilă să ramburseze datoriile mai mari de 1 an pe seama capitalurilor proprii, existând capacitate de autofinanțare.

Rata îndatorării totale, având în vedere că este supraunitară în 2010 și în 2011, arată că societatea agricolă nu poate finanța pe seama capitalurilor proprii datoriile totale, ci numai o parte, respectiv cele pe termen lung. Totuși, rata cunoaște o creștere de la un an la altul, ceea ce se apreciază ca o scădere a solvabilității totale a societății agricole.

Capacitatea de îndatorare a înregistrat valori normale (Cd ≥ 0,5), mai puțin în ultimul an de analiză, permițând ca societatea agricolă să nu apeleze la împrumuturi în ultimul an.

4.8. Analiza ratelor de rentabilitate

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind ”capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.”

Îndeosebi ”rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările totale și cheltuielile totale. Această noțiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxuri financiare ca bază a calcului economic”

Fiind considerată un modul semnificativ în analiza financiară ”rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul cel mai frecvent utilizat și în general poate fi exprimată prin rata rentabilității, ca raport între un venit obținut în cursul unei perioade determinate de timp și masa capitalurilor investite în aceea perioadă.”

Rentabilitatea constituie o condiție a realizării echilibrului economico – financiar, devenind un instrument de fundamentare a deciziilor care privesc gestionarea patrimoniului și menținerea firmei în mediul concurențial al economiei de piață.

Ratele de rentabilitate sunt raporturi stabilite prin confruntarea unor indicatori de rezultate: excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatării, rezultatul brut, rezultatul net, cu indicatori care exprimă mijloacele utilizate pentru obținerea de profit.

Ratele de randament sunt calculate prin raportarea unui indicator de rezultat la o formă de evaluare a capitalului economic utilizat de firmă pentru realizarea procesului de activitate economică. Astfel, apare noțiunea de rentabilitate economică care exprimă eficiența utilizării activelor unei firme în realizarea obiectului de activitate.

Rata rentabilității economice este un indicator care vizează eficiența capitalului alocat în active și măsoară, „performanțele activului total al întreprinderii, pornind de la un rezultat economic și ansamblul mijloacelor utilizate”.

V. Robu, N. Georgescu, 2000. Analiza economico – financiară, Ed. Omnia Uni, Brașov, p. 190

M. D. Paraschivescu, W. Păvăloaia, 1994. Metodele de contabilitate și analiză financiară, Ed. Neuron, Pașcani, p. 502

S. Petrescu, 1995. De la clasic la modern în analiza economică, în vol. File din cronica performanțelor învățământului și culturii economice la Iași, Ed. Policromia, Piatra Neamț, p. 279

În calculul ratei rentabilității economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora. Rata rentabilității economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum și de elementele excepționale (Tabelul nr. 4.21 și Figura nr. 4.20).

Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii și reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o întreprindere de către proprietari (Tabelul nr. 4.21 și Figura nr. 4.20).

Analiza ratei rentabilității devine importantă prin determinarea influenței factorilor care acționează în gestiunea capitalului și obținerea de profit în activitatea de exploatare a întreprinderii.

Tabelul nr. 4.21

Analiza ratelor de rentabilitate

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 4.20. – Ratele de rentabilitate economică și financiară

Figura nr. 4.21. – Rentabilitatea veniturilor și cheltuielilor

Din analiză rezultă următoarele:

Rentabilitatea economică (profit brut la 100 lei capital investit) are o tendință de scădere, ajungând în 2011 la 12 %.

Rentabilitatea financiară (profit net ce revine la 100 lei capital propriu) confirmă o îmbunătățirea generală a rezultatelor societății agricole, înregistrând o creștere în 2011 de 48 % față de anul 2009. Acest lucru se datorează dinamicii superioare a rezultatului din exploatare comparativ cu cea a capitalurilor proprii și dinamica superioară mai accentuată a rezultatului brut față de dinamica superioară a capitalurilor permanente.

În ultimul an, rentabilitatea resurselor consumate a fost de 27 %, înregistrând o creștere de 145 % față de anul 2009, și o creștere de 107 % față de 2010. Situația este foarte bună, având în vedere că nivelul orientativ al acestei rate este în jurul valorii de 20%, deci putem spune că societatea agricolă îndeplinește condițiile de eficiență prin prisma consumului de resurse. În ceea ce privește rentabilitatea veniturilor, a înregistrat și aceasta o creștere de 40 %, ajungând în 2011 la valoarea de 21 %, situație avantajoasă în condițiile în care valoarea orientativă a acestei rentabilități este de 15%.

CAPITOLUL 5. PERFORMANȚA PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Starea de performanță economico – financiară a unei firme constituie o problemă deosebit de importantă și mai ales stringentă pentru firmele aflate într-o anumită penurie de capital și lichidități.

Analiza orientată spre studiul performanței economico – financiare ale firmei, evoluția și perspectivele acestora furnizează informații utile managerilor dar și partenerilor externi.

Documentele contabile care exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria întreprinderii între începutul și sfârșitul exercițiului financiar, îl reprezintă contul de profit și pierdere.

Acesta constituie o sinteză a contabilității de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei firme.

Analiza performanțelor pe baza contului de profit și pierdere la societatea agricolă Agromax Deleni este realizată prin măsurarea indicatorilor: cifră de afaceri, producția exercițiului, valoarea adăugată și marja comercială.

5.1. Dinamica rezultatelor societății agricole

În tabelul de mai jos sunt prezentate veniturile și cheltuielile precum și rezultatele realizate în anii 2009, 2010, 2011 la SA Agromax Deleni extrase din contul de profit și pierdere.

Din datele prezentate se poate observa că profitul brut realizat de societatea agricolă în perioada 2009 – 2011 are o tendință de creștere.

Tabelul nr. 5.1

Contul de profit și pierdere

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 5.1. – Ponderea veniturilor și cheltuielilor totale

Figura nr. 5.2. – Evoluția profitului brut

Figura nr. 5.3. – Cifra de afaceri a societății agricole

5.2. Cifra de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă veniturile totale obținute din activitatea comercială a unei întreprinderi într-o perioadă de timp determinată (de regulă un an).

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental al activității oricărei întreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanță în măsura în care condiționează mărimea profitului și a ratei rentabilității.

În funcție de nivelul cifrei de afaceri se poate preciza dacă întreprinderea este suficient de

importantă, dacă este semnificativă raportarea rezultatelor sale la cele ale sectorului, analiza acesteia permițând și o raportare permanentă la poziția strategică a firmei.

Orice întreprindere este interesată de creșterea cifrei de afaceri în vederea obținerii unui profit cât mai mare sau a uneia moderate, dar cu grad de certitudine în viitor.

Conceptual cifra de afaceri poate fi abordată că cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală.

Cifră de afaceri totală (CA) exprimă volumul total al afacerilor unei firme evaluate în prețurile pieței, respectiv încasările totale.

Cifră de afaceri medie (CA) reflectă încasarea realizată pe un produs: CA = CA/q, unde q reprezintă volumul fizic al vânzărilor totale.

Cifră de afaceri marginală (CA m) exprimă variația încasărilor unei firme la creșterea sau scăderea cu o unitate a cantității vândute: CA m = Δ CA/Δ Q (Tabelul nr. 5.2).

Tabelul nr. 5.2

Analiza cifrei de afaceri

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Cifra de afaceri medie funcție de producția realizată:

=

= = 1,33 lei/kg

= = 0,62 lei/kg

= = 1,36 lei/kg

Societatea agricolă are în 2009 o cifră de afaceri medie în funcție de producția realizată de 1,33 lei/kg, în 2010 această a scăzut la 0,62 lei/kg datorită scăderii cifrei de afaceri și creșterii producției iar în 2011 această a crescut la 1,36 lei/kg prin creșterea cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri medie funcție de numărul de salariați ai firmei:

=

= = 20300,14 lei/salariat

== 17715,42 lei/salariat

= = 26540,28 lei/salariat

Cifră de afaceri medie în funcție de numărul de salariați al societății agricole se prezintă astfel: în 2009 această a fost de 20300,14 lei/angajat, în 2010 această a scăzut la 17715,42 lei/angajat ca și în cazul cifrei de afaceri medie în funcție de producția realizată datorită scăderii cifrei de afaceri și în 2011 această a crescut iar, la suma 26540,28 lei/angajat, tot datorită creșterii cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri marginală:

=

= = -0,19 lei/buc.

== -0,98 lei/buc.

Societatea agricolă prezintă în 2010 o cifră de afaceri marginală negativă și anume – 0,19 lei/buc din cauză că în 2010 cifra de afaceri a fost mai mică decât în 2009. În 2011 a fost tot negativă la – 0,98 lei/buc datorită faptului că în 2011 producția este mai mică decât în 2010.

Principalele probleme ale analizei cifrei de afaceri sunt următoarele:

analiza dinamicii

analiza structurii

analiza factorială

Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Analiza dinamicii cifrei de afaceri se face cu bază fixă sau cu bază în lanț, practic se analizează cifra de afaceri de la o perioadă dată (minim 3 ani), și se identifică creșterile sau scăderile anuale comparativ cu anul 0 al perioadei (comparație cu bază fixă) sau comparativ cu anul n-1 al perioadei (Tabelul nr. 5.3).

Tabelul nr. 5.3

Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Variația în mărimi absolute:

CA = –

= -= 124008- 142101 = – 18093

= -= 185782 – 1142101 = 43681

Indicele de creștere a cifrei de afaceri:

=

= = = 0,87 %

= = = 1,30 %

Ritmul anual de creștere

= -1)*100 unde n = numărul anilor

= -1)*100= -1)*100= – 6,58 %

= -1)*100= -1)*100= 14.34 %

Variația în mărimi absolute a cifrei de afaceri se prezintă în 2010 negativă pentru că în acest an societatea a înregistrat o cifră de afaceri mai mică decât în 2009 cu 18093 lei iar în 2011 a avut loc o creștere a cifrei de afaceri la 43681 lei față de anul de bază.

Indicele de creștere în 2010 a fost negativ la 0,87 % și în anul următor are o creștere de 1,3 %. În ceea ce privește ritmul anual de creștere acesta se prezintă negativ în 2010 (- 6,58%) iar în 2011 o creștere până la 14,34 % datorită creșterii cifrei de afaceri.

Analiza structurii cifrei de afaceri

Analiza structurii cifrei de afaceri presupune gruparea elementelor care conduc la realizarea cifrei de afaceri pe grupe de influență omogene pe grupe de produse, pe grupe de clienți, pe sectoare de activitate, etc.

Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită deoarece modificarea acesteia se reflectă asupra principalilor indicatori economico – financiari precum și asupra eficienței activității societății comerciale.

Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variațiilor înregistrate pe diverse trepte structurale (tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, secții, unități și tipuri de unități, categorii de clientelă etc.), explicarea acestor variații și a implicațiilor lor asupra rezultatelor economico – financiară ale întreprinderii.

În funcție de mărimea și sensul acestor influențe se pot face aprecieri cu privire la contribuția pozitivă sau negativă a veniturilor din activitatea de bază sau a celor din alte activități la modificarea totală a cifrei de afaceri a întreprinderii. De regulă contribuția principală la modificarea cifrei de afaceri totale revine veniturilor din activitatea de bază.

În funcție de schimbările intervenite în mărimea acestor ponderi se poate face o analiză structurală a cifrei de afaceri precum și aprecierea asupra schimbărilor intervenite în ponderea cifrei de afaceri din activitatea de bază și din alte activități.

Ponderea fiecărui produs al societății agricole care a stat la baza realizării cifrei de afaceri pe cei trei ani este prezentată în Tabelul nr. 5.4 :

Tabelul nr. 5.4

Analiza structurii cifrei de afaceri

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Maria Niculescu, 1997. Diagnostic global strategic, Ed. Economică, București, p. 233

Figura nr. 5.4. – Ponderea produselor în totalul cifrei de afaceri

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Un obiectiv important al analizei cifrei de afaceri îl constituie analiza factorială a acesteia pe baza unor modele deterministe de tip multiplicativ sau produs între factori. Astfel, mărimea cifrei de afaceri într-o întreprindere depinde de volumul fizic al producției vândute și de prețul de vânzare pe unitate de produs.

Există mai multe modele factoriale de analiză a cifrei de afaceri și anume: în raport cu forța de muncă, dotarea tehnică, stocuri etc.

Principalele tipuri de modele utilizate sunt:

modelul factorial de analiză a cifrei de afaceri care pune în evidență corelația dintre forța de muncă și cifra de afaceri (Tabelul nr. 5.5).

CA =*

în care: – număr mediu de salariați;

Qf – producția fabricată;

– productivitatea medie a muncii

– gradul de valorificare a producției obținute și destinată vânzării

Tabelul nr. 5.5

Modelul factorial de analiză a cifrei de afaceri care pune în evidență corelația dintre forța de muncă și cifra de afaceri

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Acest model de analiză factorială arată cu cât a influențat productivitatea muncii cifra de afaceri, iar aceasta a prezentat în 2009 15191,85 lei/angajat, în 2010 la 28229,85 lei/angajat iar în 2011 la 19462,85 lei/angajat și gradul de valorificare a producției a fost în 2009 de 1,33 lei, în 2010 de 0,62 lei iar în 2011 de 1,36 lei la 1 leu cifră de afaceri.

modelul de analiză care exprimă corelația dintre potențialul tehnic și cifra de afaceri (Tabelul nr. 5.6).

CA = *

în care :Mf – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

– grad de înzestrare tehnică a muncii;

– randamentul mijloacelor fixe

Tabelul nr. 5.6

Modelul de analiză care exprimă corelația dintre potențialul tehnic și cifra de afaceri

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Modelul de analiză care exprimă corelația dintre potențialul tehnic și cifra de afaceri arată gradul de înzestrare tehnică a muncii și randamentul mijloacelor fixe care a crescut de la an la an astfel în 2009 a fost de 69 lei, în 2010 de 70 lei și în 2011 de 75,71 lei iar randamentul a fost de 220,17 lei în 2009, de 406,14 lei în 2010 și de 257,05 lei în 2011.

modelul de analiză care exprimă corelația dintre cifra de afaceri și gradul de asigurare a resurselor umane (forța de muncă) cu activele circulante (Tabelul nr. 5.7).

CA =*

în care : St – stocuri;

– volumul stocurilor ce revine în medie pe un salariat sau gradul de asigurare cu stocuri a angajaților;

– viteza de rotație a stocurilor

Tabelul nr. 5.7

Modelul de analiză care exprimă corelația dintre cifra de afaceri și gradul de asigurare a resurselor umane cu activele circulante

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Corelația dintre cifra de afaceri și gradul de asigurare a resurselor umane cu activele circulante a fost de 589,57 lei în 2009, de 8628,71 lei în 2010 datorită creșterii stocurilor și de 15550 lei în 2011. În ceea ce privește viteza de rotație aceasta a fost în 2009 de 34,43 de zile a scăzut în 2010 la 2,04 zile datorită creșterii stocurilor și scăderii cifrei de afaceri iar în 2011 a fost de 11,94 zile.

Din analiza factorială a cifrei de afaceri constatăm că o influență negativă a avut-o oscilarea productivității muncii și a randamentul mijloacelor fixe. O influență pozitivă vine doar de la ponderea mijloacelor fixe.

Analizând cele mai sus amintite se poate spune că societatea agricolă nu dispune de mijloace fixe în stare bună de funcționare pentru a face față comenzilor. Din această cauză a scăzut automat și productivitatea muncii iar mijloacele fixe existente au fost exploatate la maxim. Astfel au apărut întârzieri la executarea prestațiilor ceea ce a dus la pierderea de clienți.

Se recomandă:

evaluarea potențialului tehnic al societății agricole și adaptarea la oferte în funcție de posibilități,

renunțarea la piețele generatoare de cheltuieli mari.

5.3. Producția exercițiului

Producția exercițiului este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfășurată de întreprindere în cursul unui exercițiu. Producția exercițiului se compune din bunurile și serviciile produse de întreprindere, indiferent de destinație: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producție globală a exercițiului financiar. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producției vândute cu producția stocată și cu producția imobilizată (Tabelul nr. 5.8, Figura nr. 5.5) :

Analiza dinamicii producției

Tabelul nr. 5.8

Dinamica producției

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 5.5. – Evoluția producției

Se constată că elementul dominant în producția exercițiului, în perioada analizată, este producția vândută;

ponderea producției vândute în cadrul producției exercițiului oscilează, pe fondul creșterii stocurilor în anul 2010, care cresc ca pondere față de perioada precedentă;

ponderea producției imobilizate în perioada analizată este zero.

Oscilația producției exercițiului este rezultatul influenței a doi factori, astfel:

scăderea producției vândute cu 18093 lei în anul 2010 determină scăderea producției exercițiului cu aceeași valoare;

creșterea cu 110759 lei a producției stocate în anul 2010 determină scăderea producției exercițiului cu 18093 lei;

per ansamblu efectul acestor oscilații este pozitiv, ceea ce înseamnă că producția exercițiului în 2011 crește cu 20727 lei;

Analiza structurii producției

Pentru analiza structurii producției se calculează indicele de structură al producției. Din acest punct de vedere al structurii producției ne interesează ponderea producției vândute, ponderea producției stocate și ponderea producției imobilizate în totalul producției firmei.

Indicele de structură a producției totale

=*100, =*100, =*100

Indicele de structură a producției pe anul 2009:

= *100 = 133,62 % producția imobilizată

=*100 = – 33,62 % producția stocată

Indicele de structură a producției pe anul 2010:

=*100 = 62,31 % producția imobilizată

=*100 = 37,69 % producția stocată

Indicele de structură a producției pe anul 2011:

=*100 = 106,23 % producția imobilizată

=*100 = – 6,23 % producția stocată

Analiza structurii producției se prezintă astfel: în 2009 a crescut producția imobilizată cu 33,62 %, în 2010 aceasta a scăzut cu 37,69 % iar în 2011 a crescut cu 6,23 % față de 2010 datorită preocupării ridicate a societății comerciale de a produce din ce în ce mai mult.

În ceea ce privește producția stocată această este negativă în 2009 din cauză că societatea nu are stocuri și ca atare trebui să se împrumute de la terți, în 2010 această se prezintă pozitivă, însă iar în 2011 este tot negativă pentru că societatea nu este preocupată de a realiza stocuri și din această cauză gradul de îndatorare crește.

5.4. Valoarea adăugată

Valoarea adăugată reflectă plusul de valoare (bogăție) obținut prin activitatea productivă și comercială a unei întreprinderi. Valoarea adăugată este unul din cei mai importanți indicatori de reflectare a performanțelor economico – financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activității unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include și valoarea cumpărărilor de materii prime, materiale și servicii care se regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adăugată cuprinde numai echivalentul activității întreprinderii în cauză.

Ca instrument de analiză, valoarea adăugată permite aprecierea performanțelor economico – financiare ale întreprinderii: puterea economică reală, aportul factorilor de producție la crearea bogăției acesteia, gradul de integrare economică, contribuția la crearea PIB.

În această accepțiune valoarea adăugată înglobează remunerarea:

muncii, prin cheltuielile cu personalul;

capitalului propriu prin dividende;

capitalului tehnic, prin amortizare;

capitalului împrumutat, prin dobânzi;

statului, prin impozite și taxe.

Analiza valorii adăugate la nivel de întreprindere presupune:

a) analiza dinamicii

b) analiza structurii

c) analiza factorilor de influență

Analiza dinamicii valorii adăugate se apreciază cu indicatorul rata de creștere a valorii adăugate în anul 1 comparativ cu anul 0.

Analiza structurii valorii adăugate presupune analiza elementelor componente respectiv remunerația muncii, remunerația capitalului propriu, remunerația statului, remunerația creditorilor și remunerația acționarilor.

Analiza factorilor de influența, factorii de influență a valorii adăugate sunt producția exercițiului și consumurile intermediare. În acest sens se analizează influența producției asupra valorii adăugate și influența consumurilor intermediare asupra valorii adăugate (Tabelul nr. 5.9).

Tabelul nr. 5.9

Analiza dinamicii valorii adăugate

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Figura nr. 5.6. – Valoarea adăugată a societății agricole

=*100

= = – 109,26 %

= *100 = – 1158,29 %

Are loc o creștere a valorii adăugate cu 124095 în 2010, fapt care este pus pe seama influenței factorilor: producția exercițiului și consumurile intermediare. Astfel, chiar dacă valoarea adăugată crește în 2010 trendul nu se menține și în 2011 când înregistrează o scădere de aproximativ aceeași valoare cu care a crescut în 2010 de 126219 lei, influențat de creșterea consumurilor intermediare față de producția realizată și se remarcă creșterea cheltuielilor pentru achiziționarea consumurilor intermediare.

În perioada analizată, structura valorii adăugate reflectă oscilația cheltuielilor cu personalul, scăderea cheltuielilor cu amortizarea și a celor cu impozite și taxe. realizarea de către societatea agricolă în anul 2011 de cheltuieli financiare (Tabelul nr. 5.10) :

Tabel nr. 5.10

Analiza structurii valorii adăugate

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Ceea ce a condus la o scădere a valorii adăugate se explică astfel:

cheltuielile cu personalul au înregistrat o creștere de la 9703 lei în 2009 la 65114 lei în anul 2010 și o creștere în 2011 față de 2009 la 20478 lei.

de asemenea cheltuielile cu amortizarea s-au diminuat de la an la an, prezentând în 2009 valoarea de 3177 lei, aceasta scăzând în anul 2010 la 1091 și în 2011 la 1772 lei;

alte cheltuieli de natura valorii adăugate au avut o scădere de la valoarea de 43419 lei în 2009 la 25052 lei în 2010, dar această scădere nu s-a menținut și în anul 2011 când valoarea acestor cheltuieli a ajuns la 61173 lei.

Tabelul nr. 5.11

Analiza factorilor de influență a valorii adăugate

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Valoarea adăugată la 1 leu producția exercițiului (Tabelul nr. 5.11) a fost negativă în 2009 de -1,06 lei, în 2010 a fost de 0,05 lei iar în 2011 a fost tot negativă de – 0,84 lei la 1 leu investiție, acest fapt s-a datorat valorii adăugate care a fost negativă în 2009 și în 2011.

Căile principale pentru a crește valoarea adăugată sunt:

asigurarea cu muncitori și mijloace fixe corespunzător obiectivelor activităților societății agricole,

creșterea ponderii mijloacelor active în total mijloace fixe prin orientarea investițiilor preponderent spre mijloace fixe direct productive,

îmbunătățirea utilizării timpului de funcționare a mijloacelor fixe active,

scăderea consumurilor intermediare (cheltuieli cu materiale și servicii de la terți) la 1 leu producție a exercițiului prin raționalizarea consumurilor de materii prime, materialelor, energiei, negocierea prețurilor și a tarifelor materialelor și a serviciilor etc.

5.5. Marja comercială

Marja comercială are sens de valoare adăugată respectiv exprimă capacitatea firmei de a produce efecte la propriul efort. Este primul indicator de apreciere a performanțelor unei activități comerciale.

Marja comercială este un indicator de performanță specific întreprinderilor de distribuție, dar poate fi determinat și pentru partea pur comercială a întreprinderilor producătoare. Ea permite efectuarea de comparații între întreprinderi pe ramuri de activitate și constituie în același timp o etapă importantă în calculul “marjei asupra costului variabil”, pe baza căreia se determină “pragul de rentabilitate al întreprinderii”.

Marja comercială a societății agricole este prezentată în Tabelul nr. 5.12:

Tabelul nr. 5.12

Analiza marjei comerciale

Sursa : situații financiare anuale și calcule proprii

Rata marjei comerciale

= *100

= *100= 19,99 %

Societatea agricolă realizează vânzări de mărfuri doar în 2011 având la finele acestui an o marjă comercială de 8209 lei și o rată de 19,99 %.

CAPITOLUL 6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Plecând de la cele prezentate, putem spune că performanța reprezintă gradul în care o întreprindere reușește să satisfacă atât cerințele mediului intern, cât și ale mediului extern, printr-o combinație optimă între eficacitate și eficiență. Performanța este o stare de competiție a întreprinderii atinsă printr-un nivel de eficacitate și de productivitate (eficiență) care îi asigură o prezență durabilă pe piață. Nu se poate să câștigi o cursă fără să știi unde vrei să ajungi și în ce condiții, fără să-ți definești traseul pe care vrei să-l parcurgi și resursele de care ai nevoie pentru susținerea cursei, fără să fii antrenat și motivat pentru câștigarea acesteia.

Fără un management corespunzător, nu se poate vorbi de performanță. Dar această performanță are anumite costuri. În mod normal, costurile trebuie să fie mai mici decât rezultatele obținute, altfel întreprinderea nu generează valoare pozitivă. Prin urmare, dacă eficacitatea este o măsură a ceea ce se face, eficiența este o măsură a cum se face; pentru că nu este același lucru dacă în atingerea obiectivelor sale, o întreprindere generează o valoare mai mică sau mai mare. Iar aceasta valoare se exprimă sub mai multe forme, uneori tangibile, alteori intangibile și este furnizată clienților, acționarilor, salariaților, partenerilor.

Cu cât întreprinderea va produce mai multă valoare cu atât va avea la dispoziție mai multe resurse pentru a le investi în lupta competițională pe termen lung. Se poate crea o definiție a performanței pornind de la următoarele elemente: a realiza ceva pentru un scop dat (a crea valoare); rezultatul (care poate fi definit în maniere diferite); potențialul de realizare (capacitatea creativă, fidelitatea clienților); compararea unui rezultat în raport cu referința (internă sau externă, aleasă sau impusă); competiția (aplicarea conceptelor de progres continuu, a face mai bine decât ultima dată); judecata, comparație.

Lumea contemporană devine, tot mai mult, o realitate de neconceput fără preocuparea pentru performanță, reușită și succes. Aceste elemente au devenit motivația, aproape obsedantă, a oricărei întreprinderi care încearcă să se înscrie în exigențele economiei de piață și în competiția mondială.

Activitatea oricărei firme se concretizează în obținerea de produse, executarea de lucrări și prestarea de servicii, rațiunea de a exista constituind-o obținerea unei rentabilități scontate.

Încă de acum o jumătate de mileniu, Luca Paciolo arăta în prima lucrare de literatură contabilă (1494) că „scopul fiecărui negustor este de a dobândi câștig licit și competent pentru subzistența sa”. De fapt, Paciolo vulgariza ceea ce sesizaseră negustorii italieni: existența oricărei afaceri este condiționată de obținerea unui câștig, din moment ce ei utilizau la 1434 un instrument pentru măsurarea performanței – contul de profit și pierdere.

Analizând evoluția în timp a societății agricole Agromax Deleni au rezultat unele aspecte favorabile și nefavorabile:

Aspecte favorabile:

ponderea profitului în cifra de afaceri este crescătoare rezultă deci o situație favorabilă;

solvabilitatea generală este supraunitară (> 100 %), deci societatea agricolă își poate acoperi datoriile pe termen scurt din activele circulante pe care le deține și utilizarea unei părți din capitalul permanent pentru finanțarea exploatării.

solvabilitatea parțială este foarte bună în ultimii doi ani ai analizei (149 % în 2010 și 265 % în 2011), rezultă solvabilitate optimă a societății agricole.

Aspecte nefavorabile:

datoriile curente în totalul activelor înregistrează valori procentuale mari;

fondul de rulment este mai mic decât nevoia de fond de rulment rezultând o trezorerie netă negativă în anul 2010 și 2011;

societatea agricolă a apelat la credite pe termen lung foarte mari în 2011, ceea ce a generat cheltuieli financiare mari, de unde rezultă un grad de îndatorare mare;

rentabilitatea financiară este mai mică decât rata dobânzii, deci nu asigură plata dobânzilor la creditele contractate;

lichiditatea imediată este redusă, societatea agricolă neputându-și onora obligațiile pe termen scurt din disponibilitățile existente;

În economia de piață o întreprindere nu poate supraviețui și respectiv dezvolta decât în măsura în care dovedește că este capabilă să răspundă de o manieră durabilă societății pieței, măsurată prin identificarea corectă a solicitărilor clienților, asigurarea promptă a unei oferte de produse și servicii adecvate.

Analizând societatea agricolă Agromax Deleni am observat faptul că reforma economică din agricultură, la nivel micro sau macrosocial, prezintă, pe lângă schimbarea fundamentală a formei de proprietate și schimbarea radicală a funcțiilor de producție, a relațiilor de schimb și de repartiție a profitului.

Reintrarea agriculturii românești în rețeaua relațiilor economiei de piață, a relațiilor de concurență, unde criteriul de bază este doar eficiența și calitatea, necesită un nou tip de management, care prin metodele și tehnicile utilizate să corespundă cerințelor diferitelor tipuri de exploatații agricole.

Din această analiză rezultă faptul că, deși, societatea agricolă are aproape două decenii nu a reușit să fie performantă, fapt pentru care aș recomanda următoarele:

creșterea suprafețelor cultivate pentru creșterea profitului

creșterea productivității prin achiziția de noi utilaje

prestarea unui volum mare de lucrări agricole către terți, activitate pe baza căreia se obțin venituri importante cu cheltuieli relativ scăzute;

mărirea domeniilor de activitate și/sau introducerea de noi domenii de activitate prin angajarea de noi persoane și prin creșterea parcului auto,

asocierea cu alte societăți agricole precum și atragerea de noi investitori.

Chiar dacă societatea agricolă nu și-a îmbunătățit performanțele, la nivel de regiune rămâne un factor de echilibru în ceea ce privește creșterea veniturile locale precum și un sprijin pentru agricultorii și producătorii din această zonă.

În final putem afirma că performanța unei întreprinderi realizată prin procurarea resurselor de producție cu cel mai mic cost urmată de maximizarea rezultatelor și de eficacitatea activității se realizează în situația în care aceasta este capabilă să se adapteze la schimbări:

” Pentru adaptarea la schimbări, capacitatea de a privi cu câțiva pași înainte joacă un rol esențial….”.

Alvin Tofller, ”Șocul viitorului”

ANEXE

Anexa nr.1

Bilanțul contabil al societății agricole în perioada 2009 – 2011

Anexa nr. 2

Contul de profit și pierdere al societății agricole în perioada 2009 – 2011

BIBLIOGRAFIE

Achim Monica Violeta, 2009. Analiza economico – financiară. Editura Risoprint, Cluj – Napoca

Allen J. – coord., 1997. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Editura București, București.

Bătrâncea I., 2001. Analiza financiară pe bază de bilanț. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.

Bătrâncea I., Trenca I., Bejenaru A., Borlea N., 2007. Analiza performanțelor și riscurilor bancare. Editura Risoprint, Cluj – Napoca.

Brezeanu P., 2002. Gestiunea financiară a întreprinderii. Elemente inspirate din teoria și practica financiară a Uniunii Europene (vol. II). Editura Cavallioti, București.

Brezuleanu S., 2009. Management în agricultură. Editura Tehnopress, Iași.

Chiran A., Elena Gîndu, 2004. Piața produselor agricole și agroalimentare – abordare teoretică și practică. Editura Ceres, București.

Cojoc Doina, 1999. Elemente de contabilitate agricolă. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Cojoc Doina, Ignat Gabriela, 2009. Contabilitate și analiză economico financiară, Lucrări practice. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Cojoc Doina, Ignat Gabriela, Iațco C., 2008. Contabilitate pentru ingineri, Editura Pim, Iași

Colasse B., 2009. Analiza financiară a întreprinderii. Editura Tipomoldova, Iași.

Demetrescu C. G.,1972. Istoria contabilității. Editura Științifică, București.

Dragotă V., Ciobanu Anamaria, Obreja L., Dragotă M., 2003. Management financiar. Editura Economică, București.

Feleagă N., I. Ionașcu, 1993. Contabilitatea financiară, vol. I, Editura Economică, București.

Georgescu N., 1999. Analiza bilanțului contabil. Editura Economică, București.

Hoanță N., 2011. Gestiunea financiară a întreprinderii. Colecția Oeconomică, Editura C. H. Beck, București.

Horomnea E., 2010. Audit financiar, Concepte, standarde, norme. Editura Alfa, Iași.

Ignat Gabriela, Cojoc Doina, 2005. Contabilitatea – noțiuni de bază. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Ignat Gabriela, Cojoc Doina, 2008. Bilanțul contabil și reușita economică. Editura Pim, Iași.

Istrate C., 2009. Contabilitatea nu e doar pentru contabili. Editura Univ. Juridic, București.

Manațe Daniel, 2006. Diagnosticul și evaluarea întreprinderii cotate și necotate. Editura Iroval, București.

Nica Dumitru, 2006. Evaluarea patrimonială. Editura Universității Naționale de Apărare, București.

Niculescu Maria , 1997. Diagnostic global strategic, Editura Economică, București.

Paraschivescu M. D., W. Păvăloaia, 1994. Metodele de contabilitate și analiză financiară. Editura Neuran.

Petrescu S., 1995. De la clasic la modern în analiza economică, în vol. File din cronica performanțelor învățământului și culturii economice la Iași, Editura Policromia, Piatra Neamț.

Popa Dorina, 2010. Analiza economico – financiară. Editura Universității din Oradea.

Ristea M., 2005. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Editura Universitară, București.

Ristea M., Corina – Graziella Dumitru, Cristina Ioanaș, Alina Irimescu, 2009. Contabilitatea societăților comerciale, vol. I, II. Editura Universitară, București.

Stanciu Ion, 1994. Gestiunea financiară a agenților economici. Editura Economică, București.

Ștefan G. și colab., 2007. Economia și filiera produselor agroalimentare. Editura Alfa, Iași

Ștefan G., 2008 – Analiza tehnico – economică, Note de curs USAMV- Iași

Tabără N., Briciu S., 2012. Actualități și perspective în contabilitate, Editura Tipomoldova, Iași.

Toma C., 2010. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași.

V. Robu, N. Georgescu, 2000. Analiza economico – financiară, Editura Omnia Uni, Brașov.

Vintilă Georgeta , 2006. Gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Didactică și pedagogică, București.

*** – H.G. nr.704/1993 “Regulamentul privind aplicarea legii contabilității”.

*** – Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările actelor normative M. O. 285/22.04.2011.

*** – Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări contabile pentru agenții economici, Editura Economică, București, 2002.

*** – Ministerul Finanțelor, Sistemul contabil al agenților economici, Editura Economică, 1994

*** – Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 1850/2004, privind registrele și formulare-le financiar-contabile, publicat în M.O. nr. 23 bis/ 07.01.2005, partea I.

*** – Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 3055/29.10.2009 Pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene M. O. 766/10.11.2010

*** – Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 306/2002, pentru aprobarea Reglementarilor Contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene.

*** – Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 94/2001, pentru aprobarea Reglementarilor Contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

*** – Standarde Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară, Editura Economică, București 2005.

BIBLIOGRAFIE

Achim Monica Violeta, 2009. Analiza economico – financiară. Editura Risoprint, Cluj – Napoca

Allen J. – coord., 1997. Ghidul financiar al întreprinzătorului. Editura București, București.

Bătrâncea I., 2001. Analiza financiară pe bază de bilanț. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.

Bătrâncea I., Trenca I., Bejenaru A., Borlea N., 2007. Analiza performanțelor și riscurilor bancare. Editura Risoprint, Cluj – Napoca.

Brezeanu P., 2002. Gestiunea financiară a întreprinderii. Elemente inspirate din teoria și practica financiară a Uniunii Europene (vol. II). Editura Cavallioti, București.

Brezuleanu S., 2009. Management în agricultură. Editura Tehnopress, Iași.

Chiran A., Elena Gîndu, 2004. Piața produselor agricole și agroalimentare – abordare teoretică și practică. Editura Ceres, București.

Cojoc Doina, 1999. Elemente de contabilitate agricolă. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Cojoc Doina, Ignat Gabriela, 2009. Contabilitate și analiză economico financiară, Lucrări practice. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Cojoc Doina, Ignat Gabriela, Iațco C., 2008. Contabilitate pentru ingineri, Editura Pim, Iași

Colasse B., 2009. Analiza financiară a întreprinderii. Editura Tipomoldova, Iași.

Demetrescu C. G.,1972. Istoria contabilității. Editura Științifică, București.

Dragotă V., Ciobanu Anamaria, Obreja L., Dragotă M., 2003. Management financiar. Editura Economică, București.

Feleagă N., I. Ionașcu, 1993. Contabilitatea financiară, vol. I, Editura Economică, București.

Georgescu N., 1999. Analiza bilanțului contabil. Editura Economică, București.

Hoanță N., 2011. Gestiunea financiară a întreprinderii. Colecția Oeconomică, Editura C. H. Beck, București.

Horomnea E., 2010. Audit financiar, Concepte, standarde, norme. Editura Alfa, Iași.

Ignat Gabriela, Cojoc Doina, 2005. Contabilitatea – noțiuni de bază. Editura ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Ignat Gabriela, Cojoc Doina, 2008. Bilanțul contabil și reușita economică. Editura Pim, Iași.

Istrate C., 2009. Contabilitatea nu e doar pentru contabili. Editura Univ. Juridic, București.

Manațe Daniel, 2006. Diagnosticul și evaluarea întreprinderii cotate și necotate. Editura Iroval, București.

Nica Dumitru, 2006. Evaluarea patrimonială. Editura Universității Naționale de Apărare, București.

Niculescu Maria , 1997. Diagnostic global strategic, Editura Economică, București.

Paraschivescu M. D., W. Păvăloaia, 1994. Metodele de contabilitate și analiză financiară. Editura Neuran.

Petrescu S., 1995. De la clasic la modern în analiza economică, în vol. File din cronica performanțelor învățământului și culturii economice la Iași, Editura Policromia, Piatra Neamț.

Popa Dorina, 2010. Analiza economico – financiară. Editura Universității din Oradea.

Ristea M., 2005. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Editura Universitară, București.

Ristea M., Corina – Graziella Dumitru, Cristina Ioanaș, Alina Irimescu, 2009. Contabilitatea societăților comerciale, vol. I, II. Editura Universitară, București.

Stanciu Ion, 1994. Gestiunea financiară a agenților economici. Editura Economică, București.

Ștefan G. și colab., 2007. Economia și filiera produselor agroalimentare. Editura Alfa, Iași

Ștefan G., 2008 – Analiza tehnico – economică, Note de curs USAMV- Iași

Tabără N., Briciu S., 2012. Actualități și perspective în contabilitate, Editura Tipomoldova, Iași.

Toma C., 2010. Contabilitatea financiară a întreprinderii. Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași.

V. Robu, N. Georgescu, 2000. Analiza economico – financiară, Editura Omnia Uni, Brașov.

Vintilă Georgeta , 2006. Gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Didactică și pedagogică, București.

*** – H.G. nr.704/1993 “Regulamentul privind aplicarea legii contabilității”.

*** – Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările actelor normative M. O. 285/22.04.2011.

*** – Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări contabile pentru agenții economici, Editura Economică, București, 2002.

*** – Ministerul Finanțelor, Sistemul contabil al agenților economici, Editura Economică, 1994

*** – Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 1850/2004, privind registrele și formulare-le financiar-contabile, publicat în M.O. nr. 23 bis/ 07.01.2005, partea I.

*** – Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 3055/29.10.2009 Pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene M. O. 766/10.11.2010

*** – Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 306/2002, pentru aprobarea Reglementarilor Contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene.

*** – Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 94/2001, pentru aprobarea Reglementarilor Contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

*** – Standarde Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară, Editura Economică, București 2005.

ANEXE

Anexa nr.1

Bilanțul contabil al societății agricole în perioada 2009 – 2011

Anexa nr. 2

Contul de profit și pierdere al societății agricole în perioada 2009 – 2011