Definirea Transabilitatii
[NUME_REDACTAT] Constantin, Tratat de industrie alimentară – probleme generale, [NUME_REDACTAT], București 2008.
[NUME_REDACTAT], Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, [NUME_REDACTAT], București 2008.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] I., Ardelean, D., Merceologie alimentară – calitate și siguranța, [NUME_REDACTAT], București 2007
Ioancea, L. și Kathrein, I. Condiționarea și valorificarea superioară a materiilor prime animale în scopuri alimentare – Tehnologii și instalații, [NUME_REDACTAT], București, 1989.
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
Standardul ISO 8402 din 1987
Tudor S., Igiena produselor agroalimentare în turismul rural, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, Arad 2004.
http://www.csean.ro/despre-trasabilitate, 26
http://facultate.regielive.ro/proiecte/industria_alimentara/trasabilitatea_materiilor_prime_agroalimentare-86536.html
http://www.marketwatch.ro/articol/2212/Transparenta_proceselor__primul_pas_catre_realizarea_trasabilitatii/
http://www.openmindsolutions.com/Implementation/ISO_9001_Customer_Property.hm
http://www.csean.ro/despre-trasabilitate, 26
http://www.productis.ro/indrumator/faq/ce-inseamna-trasabilitate
http://www.producetraceability.org/
http://www.producetraceability.org/documents/PTI%20Flyer_FNL_v2%202011-10-20.pdf"
http://www.aphis.usda.gov/traceability/
http://www.anpc.ro/
http://www.etrasabilitate.ro/informatii/dimensiuni-eticheta.html
http://www.etrasabilitate.ro/informatii/exemplu-eticheta.html
http://www.fao.org/Ag/AGAInfo/themes/en/meat/quality_trace.html
http://www.seniorerp.ro/resurse_utile/sistem-erp-resurse-avantaje-ale-implementarii-erp
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: DEFINIREA TRASABILITĂȚII
1.1 Trasabilitatea în domeniul alimentar: noțiuni și corelații
1.2 Cerințe și obiective ale trasabilității în domeniul alimentar
1.3 Trasabilitatea: importanță, avantaje, riscuri și puncte critice
CAPITOLUL II: IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII ÎN LANȚUL ALIMENTAR
2.1 Elementele trasabilității
2.2 Legislația în vigoare privind trasabilitatea alimentară
2.3 Managementul datelor
2.4 Sistemul trasabilității
2.4.1 Structura sistemului de trasabilitate
2.4.2 Sistemul de trasabilitate intern
2.4.3 Sistemul de trasabilitate extern
2.4.4 Sistemul de trasabilitate independent
2.4.5 Sistemul de trasabilitate integrat
2.5 Modalități de identificare a produsului
2.6 Procedura de retragere a produselor
2.7 Verificarea sistemelor de trasabilitate
CAPITOLUL III: STANDARDUL GLOBAL DE TRASABILITATE GS1
3.1 Noțiuni privind [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
3.2 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
3.3 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 România
3.3.1 Obiectivele organizației GS1 România
3.3.2 Scopul GS1 România
3.4 Eticheta logistică GS1
3.4.1 Beneficiile utilizării etichetei logistice
3.4.2 Descrierea etichetei GS1
3.4.3 Dimensiunile etichetei logistice GS1
3.5 Exemple de utilizare a [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: DEFINIREA TRASABILITĂȚII
1.1 Trasabilitatea în domeniul alimentar: noțiuni și corelații
1.2 Cerințe și obiective ale trasabilității în domeniul alimentar
1.3 Trasabilitatea: importanță, avantaje, riscuri și puncte critice
CAPITOLUL II: IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII ÎN LANȚUL ALIMENTAR
2.1 Elementele trasabilității
2.2 Legislația în vigoare privind trasabilitatea alimentară
2.3 Managementul datelor
2.4 Sistemul trasabilității
2.4.1 Structura sistemului de trasabilitate
2.4.2 Sistemul de trasabilitate intern
2.4.3 Sistemul de trasabilitate extern
2.4.4 Sistemul de trasabilitate independent
2.4.5 Sistemul de trasabilitate integrat
2.5 Modalități de identificare a produsului
2.6 Procedura de retragere a produselor
2.7 Verificarea sistemelor de trasabilitate
CAPITOLUL III: STANDARDUL GLOBAL DE TRASABILITATE GS1
3.1 Noțiuni privind [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
3.2 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
3.3 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 România
3.3.1 Obiectivele organizației GS1 România
3.3.2 Scopul GS1 România
3.4 Eticheta logistică GS1
3.4.1 Beneficiile utilizării etichetei logistice
3.4.2 Descrierea etichetei GS1
3.4.3 Dimensiunile etichetei logistice GS1
3.5 Exemple de utilizare a [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT] reprezintă capacitatea de a parcurge drumul înapoi al unui aliment, nutreț, animal (care este folosit pentru producția de alimente destinate consumului uman) sau substanță, prin toate etapele de producție sau distribuție. Etapele de producție și distribuție include și importul, pornind de la producția primară până la locul de vânzare. În cazul industriei alimentare, multe companii au optat pentru implementarea sistemului de management al calității, pe baza cerințelor ISO 9001:2000, care are ca cerință stabilirea unui sistem de înregistrare, care să permită trasabilitatea produselor.
Cerințele pentru documentarea pe suport de hârtie au fost revizuite. Astfel înregistrările pe suport electronic pot fi, în prezent, folosite ca o dovadă a conformității față de cerințe. Implementarea unui sistem de trasabilitate cu acuratețe, reduce semnificativ expunerea la risc a agenților economici din respectivul lanț alimentar, prin faptul că ajută la identificarea, izolarea și corectarea problemei apărute (de exemplu, contaminarea) într-un mod eficient și rapid. Astfel se garantează siguranța alimentară, iar impactul economic negativ al unui astfel de incident este mult minimizat. De asemenea se garantează diferențierea pe piața a produselor agroalimentare cu diferite atribute (de exemplu produse din agricultura ecologică) într-o manieră documentată de încredere și transparență.
În capitolul I s-au prezentat noțiunile teoretice de trasabilitate legate de domeniul alimentar precum și prezentarea cerințelor și obiectivelor trasabilității.
Trasabilitatea este o soluție pentru protecția consumatorului, dar este și un instrument de control și delimitare de responsabilitate. În cazul în care un produs sau o cantitate mai mare de produse alimentare s-au alterat, producătorul printr-un sistem de trasabilitate are capacitatea de a verifica dacă motivul este unul general ce ține de întregul lot sau șarjă. Ori este o situație punctuală bine delimitată iar cauza acestei întâmplări trebuie investigată la distribuitor: modul de depozitare și manipulare, modul și împrejurări de prezentare, expunere etc.
În capitolul II s-a prezentat pe scurt legislația în vigoare, sistemele de trasabilitate precum procedura de retragere și verificarea sistemelor de trasabilitate.
Caracteristicile de bază ale sistemelor de trasabilitate se referă la identificarea și informarea și legătura dintre acesta, aceste caracteristici fiind comune tuturor sistemelor indiferent de produs, producție și sistem de control.
Eficiența sistemului de trasabilitate este mult îmbunătățită când transferul informației se realizează electronic, într-un format agreat de toți participanții din lanțul alimentar.
Un mod simplu de a soluționa aceasta problemă potențială este de a utiliza coduri de bare standardizate în baza de date a companiei. Aceasta este o abordare integrată a trasabilității, de care poate beneficia întregul lanț alimentar.
În capitolul III s-au prezentat noțiuni teoretice privind [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1, despre eticheta logistică GS1 dar și exemple privind utilizarea [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1.
Trasabilitatea în sistem GS1 este un proces de afaceri sprijinit de standarde voluntare care s-a impus pentru obținerea unei soluții globale, acceptata de toți participanții implicați în lanțul de distribuție și care să reducă costurile datorate utilizării de soluții proprietar.
De fapt, GS1 ajută companiile și organizațiile să respecte cerințele acestor reglementări, asigurându-le instrumentele (și explicațiile cum să aplice aceste instrumente) cu ajutorul cărora să atingă nivelurile dorite de trasabilitate.
Cu ajutorul [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 se pot crea numeroase aplicații și servicii pentru trasabilitate.
CAPITOLUL I. DEFINIREA TRASABILITĂȚII
Trasabilitatea în domeniul alimentar: noțiuni și corelații
Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a parcurge drumul înapoi al unui aliment, nutreț, animal (care este folosit pentru producția de alimente destinate consumului uman) sau substanță, prin toate etapele de producție sau distribuție. Etapele de producție și distribuție includ și importul, pornind de la producția primară până la locul de vânzare.
Trasabilitatea s-a dezvoltat ca și concept în cadrul sistemului calității. Deși este o noțiune apărută anterior anilor `90, importanța acordată trasabilității a crescut considerabil mai ales în domeniul alimentar, în ultimul deceniu.
Prima definiție internațională a trasabilității a fost dată în standardul ISO 8402 din 1987 ca fiind „aptitudinea de a regăsi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entități prin intermediul identificărilor înregistrate”. Entitatea poate desemna: o activitate, un proces, un produs, un organism sau o persoană.
Când este raportat la un produs, termenul "trasabilitate" se poate referi la: originea materialelor și a pieselor; istoricul procesului aplicat produsului; distribuția și amplasarea produsului după livrare.
Ulterior, noțiunea de trasabilitate a fost preluată în seria de standarde ISO 9000 privind sistemele de asigurare a calității, ca un element cheie de management al calității oricărui produs. În recomandările de bune practici europene, se prefera definiția stabilită de [NUME_REDACTAT] a Alimentelor nr.178/2002 (preluată și în Legea nr.150/2004 cu modificările și completările ulterioare) deoarece poate fi relevantă și pentru producătorii de produse nealimentare.
Trasabilitatea, ca proces al lanțului de distribuție, poate fi dirijată în două direcții distincte:
urmărirea înainte sau trasabilitatea descendentă este capacitatea de a localiza un produs, pe baza unor criterii specifice, în oricare punct s-ar afla el pe lațul de distribuție (tracking) și
urmărirea înapoi sau trasabilitatea ascendentă este capacitatea de a identifica originea și caracteristicile unui produs pe baza unor criterii stabilite în mod unitar pentru toate punctele lanțului de distribuție (tracing).
Elementele principale care influențează în mod cert politica unei organizații în ceea ce privește trasabilitatea sunt: monitorizarea întregului lanț de aprovizionare; obiectivele stabilite de organizație pentru a garanta siguranța alimentului. Pentru o organizație de producție alimentară trasabilitatea este deci “gestiunea logisticii”.Este necesar ca, în prima fază, să definim două noțiuni esențiale: trasabilitate și sistem de trasabilitate, astfel:
• Trasabilitatea este definită ca fiind posibilitatea de a identifica și urmări, pe întregul parcurs al tuturor etapelor de producție, procesare și distribuție a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producție de alimente, sau a unei substanțe care urmează, ori care poate fi încorporată într-un aliment, sau în hrana pentru animale (conform Legii nr.150/2004);
• Sistemul de trasabilitate reprezintă totalitatea datelor și a operațiilor capabile a menține informațiile dorite despre un produs și componentele acestuia pe parcursul unei părți, sau al întregului lanț de producție și utilizare (conform SR EN ISO22005).
Trasabilitatea este una dintre problemele tot mai importante în implementarea unor soluții ERP ([NUME_REDACTAT] Planning – reprezintă o infrastructură software ce oferă suport de gestiune și coordonare a diferitelor structuri, procese și fluxuri din companie, în vederea realizării obiectivelor de afaceri). Spre exemplu, în domeniul industriei alimentare, trasabilitatea a devenit o cerință obligatorie impusă de [NUME_REDACTAT]. Fără existența unor soluții capabile să stocheze toate informațiile legate de materiile prime intrate în componența unor alimente, în situațiile în care apar probleme producătorul va trebui să retragă întreaga producție de pe piață. În cazul Danone, existența unui sistem de trasabilitate a permis identificarea cu precizie a loturilor contaminate”.
Trasabilitatea poate fi considerată în patru contexte, în fiecare dintre acestea având o aplicabilitate ușor diferită:
Pentru produse, trasabilitatea face o legătură între materiile prime, originea lor, prelucrarea, distribuția și locația lor după comercializare.
Pentru date, trasabilitatea se referă la calcule și date de-a lungul drumului calității și prin care se face o legătură cu cerințele calității de început
În calibrare, trasabilitatea se referă la aparatura de măsurare a mărimilor fizice sau a proprietăților sau cu referire la materialele înscrise în standardele naționale și internaționale.
În IT și programare, trasabilitatea se referă la proiectarea și implementarea proceselor în conformitate cu cerințele unui sistem.
Conform CAC 60-2006 (CAC = [NUME_REDACTAT] Commission), prin trasabilitate se înțelege capacitatea de a urmări deplasarea unui produs alimentar în diferite etape specifice ale producției, prelucrări și distribuției.
Exemplu de abordare a conceptului trasabilității: CSB-[NUME_REDACTAT] întreprindere decide conform normelor legale în vigoare, standardelor de branșa și propriei răspunderi asupra profunzimii propriului concept de trasabilitate. Cu ajutorul soluției complete CSB-System (societate de consultanță economică și concepție software) activitățile producătorilor din industria alimentară, ce includ producția proprie, înnobilarea și faza de marfă comercială se realizează într-un mod complet transparent.
Motivele ce determină realizarea trasabilității constau printre altele în îndeplinirea cerințelor și normelor legale (Regulamentul CE nr. 178/2002 privind trasabilitatea și Legea siguranței alimentare nr. 150/2004, certificare și asigurare calitate) cât și în obligativitatea de acțiune atentă în raport cu furnizorii și clienții.
Alte criterii importante sunt transparența fluxurilor de mărfuri din întreprindere și logistica internă, cât și un management al depozitelor orientat spre trasabilitate. Odată cu implementarea soluției de trasabilitate, în CSB-System se realizează o determinare și reprezentare transparentă a furnizorilor și consumatorilor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, depozitare, producție, logistică și distribuție și toate acestea online și prin apăsarea unei taste.
În calitate de specialist pentru industria alimentară, CSB-System oferă un concept integrat privind trasabilitatea produselor alimentare, garantând înscrierea online a tuturor datelor de intrare fără costuri suplimentare precum și procesarea online a acestora. Integrarea completă în proces oferă posibilitatea identificării șarjelor și a componentelor materiale care se reunesc în produsul alimentar. Cu soluția completă CSB-System utilizatorul va realiza o trasabilitate conform normelor legislative în vigoare.
Totodată el beneficiază de:
Calitate sigură cu un management al calității fără utilizarea hârtiei.
Delimitarea clară a riscurilor prin documentarea traseului șarjelor la fiecare client (devin posibile acțiuni eficiente de rechemare).
Calitate controlată a livrărilor (introducerea furnizorilor în întregul lanț valoric).
Management transparent al șarjelor pentru siguranța sporită a proceselor și producției.
Reprezentare integrată (fără costuri suplimentare de personal) în procesul economiei mărfurilor, de la intrare mărfuri, de-a lungul depozitării, producției, ambalării, picking-ului și până la ieșire mărfuri.
Într-un sistem complet de conducere a întreprinderii, controlul calității reprezintă un domeniu de integrare necesar, în vederea asigurării unei trasabilități transparente și fără omisiuni. Sistemul calității din CSB-System reprezintă o componentă a unui sistem software de branșa supraordonat, iar pe de altă parte o componentă a fiecărui domeniu funcțional, ce poate fi prevăzut cu puncte informaționale și de control, începând de la aprovizionare și până la desfacere. Alături de documentarea datelor la locul apariției lor, CSB-System permite o coordonare flexibilă a managementului calității și a controlului calitativ la intrarea mărfurilor. Suplimentar, se realizează un control atent al intrărilor și ieșirilor din producție cu alocarea loturilor și șarjelor.
Întreprinderile dispun de un management transparent al calității conform HACCP și pot conduce în orice moment o certificare fără omisiuni a provenienței. Sistemul calității din CSB-System este certificat conform DIN EN ISO 9000. Toate datele relevante din punct de vedere calitativ sunt integrate în software-ul de branșa ERP.
Trasabilitatea este o soluție pentru protecția consumatorului, dar este și un instrument de control și delimitare de responsabilitate. În cazul în care un produs sau o cantitate mai mare de produse alimentare s-au alterat, producătorul printr-un sistem de trasabilitate are capacitatea de a verifica dacă motivul este unul general ce ține de întregul lot sau șarjă. Ori este o situație punctuală bine delimitată iar cauza acestei întâmplări trebuie investigată la distribuitor: modul de depozitare și manipulare, modul și împrejurări de prezentare, expunere etc.
Cerințe și obiective ale trasabilității în domeniul alimentar
Cerințele trasabilității
În articolul 18 al Regulamentului 178/2002 a [NUME_REDACTAT] se menționează clar cerințele trasabilității:
Trasabilitatea unui produs alimentar, nutreț, animal producător de alimente și orice altă substanță ce se intenționează sau se așteaptă a fi încorporată în alimente sau nutrețuri trebuie să fie stabilă în toate stadiile de producție și prelucrare.
Operatorii de alimente și furaje trebuie să identifice orice persoană de la care s-a făcut aprovizionarea cu alimente, nutrețuri, animale producătoare de alimente și orice substanță ce va fi încorporată în alimente sau nutrețuri și de asemenea, trebuie să dețină sisteme sau proceduri care vor permite ca informațiile să fie puse la dispoziția autorităților care le solicită.
Operatorii de afaceri de nutrețuri trebuie să dețină sisteme sau proceduri pentru identificarea altor operatori cărora le-au fost livrate aceste produse, informațiile vor fi oferite autorităților la cerere.
Alimentele sau nutrețurile care sunt plasate pe piață sau care vor fi plasate pe piață în cadrul UE vor fi etichetate adecvat, identificate, pentru a facilita trasabilitatea lor.
[NUME_REDACTAT] 178/2002, responsabilitatea principală pentru asigurarea conformității alimentului sau nutrețului și siguranța acestora revin operatorilor, afacerilor cu alimente sau nutrețuri la toate nivelurile de producție, prelucrare și distribuție.
Componentele trasabilității sunt următoarele:
Trasabilitatea furnizorului – reprezentată de totalitatea înregistrărilor și documentelor pe baza cărora se poate dovedi proveniența tuturor materiilor prime, ingredientelor, aditivilor.
Trasabilitatea procesului – reprezentată de înregistrările realizate pe parcursul procesului tehnologic, care asigură posibilitatea identificării tuturor materiilor prime, ingredientelor, aditivilor etc. din care s-a obținut un anumit produs și a operațiilor pe care acestea le-au suferit în fluxul tehnologic.
Trasabilitatea clientului, prin care se asigură identificarea tuturor clienților produsului.
Trasabilitatea, reprezintă pe de o parte capacitatea de a reface lanțul alimentar de la recoltare, transport, depozitare, procesare, distribuție și comercializare (trasabilitate externă) iar pe de altă parte capacitatea de a trasa istoricul produsului în oricare din etapele lanțului (trasabilitate internă); (Moe, 1998) /98).
Mijloacele de identificare sunt:
• denumire client/furnizor;
• numărul contractului/comandă;
• codul și/sau denumirea produsului.
Din punctul de vedere al responsabilității civile trasabilitatea permite deci:
• identificarea, sau regăsirea responsabilului unui defect și exonerarea celorlalți
participanți la lanțul alimentar respectiv;
• luarea foarte rapidă a măsurilor de precauție care se impun.
În cursul procesului de producție trasabilitatea trebuie să regrupeze toate informațiile și înregistrările care identifică produsul pe flux, la final și în spațiile de depozitare prin etichetare și/sau alte modalități de identificare. În cazul apariției unor probleme sistemul de trasabilitate trebuie să permită identificarea tuturor documentelor și a înregistrărilor corespunzătoare începând cu cererea de ofertă, ofertarea, contractarea, realizarea produsului, livrarea, până la recepția produsului de către client. În aval trasabilitatea produsului livrat se asigură prin identificarea tuturor documentelor și înregistrărilor corespunzătoare produsului în cauză, rezultate pe traseul preluare în gestiune din secția de producție și depozite către livrarea la client.
Prin standardul ISO/168/, se definește trasabilitatea ca fiind capacitatea de a reface istoricul, aplicația si locația unei entități pe baza înregistrărilor existente.
Astfel, trasabilitatea poate fi corelată cu:
originea materiilor prime și ingredientelor;
procesul tehnologic;
distribuția și locația produsului după livrare.
În sprijinul acestor cerințe vine și procedura solicitată atât de [NUME_REDACTAT] cât și de standardele de certificare HACCP (Hazard analysis and [NUME_REDACTAT] Points), (DS 3027 E:2002, prezentat în anexa 6), prin care se urmărește realizarea unei comunicări cât mai rapide a informațiilor referitoare la manifestarea unor riscuri semnificative pentru siguranța alimentului, astfel încât toate părțile interesate– producător, distribuitor, comerciant, organele de control abilitate – să poată interveni eficient.
Dezvoltarea unui sistem intern avansat de trasabilitate poate fi stimulată prin elaborarea și implementarea unui sistem eficient de stocare a datelor, de control al procesului de producție și de asigurare a calității. Acest concept poate fi privit de asemenea și ca un sistem de sine stătător, a cărui dezvoltare trebuie abordată sistematic.
Obiectivul trasabilității este de a obține un control total asupra produselor prin identificarea individuală și de grup (lot sau șarjă) pentru a putea intervenii în cazul în care ulterior fabricației se constată un defect sau un inconvenient al produsului.
Factorii cheie pentru implementarea cu succes a unui sistem de trasabilitate în industria alimentară sunt:
obținerea, de la furnizori, a detaliilor despre materii prime și ingrediente;
identificarea loturilor individuale prin coduri de produs, ce se vor folosi în timpul cât
acestea se găsesc în fabrică;
păstrarea separată a loturilor atât la prelucrare, cât și în depozite;
asocierea codurilor de lot cu înregistrările de prelucrare.
Trasabilitatea produselor alimentare trebuie să vizeze în principiu două obiective:
să furnizeze informații utilizatorilor de produs;
să contribuie la siguranța produsului alimentar, permițând, după caz, retragerea loturilor
neconforme și rechemarea produsului.
Pentru a-și realiza obiectivele de trasabilitate organizația trebuie să definească în principal:
• informațiile care trebuiesc obținute de la furnizorii săi de materii prime, materiale auxiliare, ambalaje etc.;
• mijloacele de identificare a produselor furnizate care trebuie să permită returnarea lotului incriminat ca fiind necorespunzător.
[NUME_REDACTAT] Alimentarius definește trasabilitatea ca , , abilitatea de a urmări mișcarea unui produs prin etapa sa specifică de producție, procesare și distribuție”. Un sistem de trasabilitate bun oferă informații exacte cu privire la origine, sex, vârstă, rasă, mișcările și tratamentele făcute animalelor, înregistrate de către medicul veterinar. Sistemele de trasabilitate sunt instrumente importante pentru a preveni răspândirea bolilor la animale și pentru a spori biosecuritatea, în general.
FAO (Food and [NUME_REDACTAT]) prin contribuția sa la [NUME_REDACTAT] Alimentarius este implicată în includerea cerințelor de trasabilitate în cadrul standardelor internaționale.
Elementele comune de identificare a animalelor sunt următoarele:
marcaje vopsea / pulverizare;
hot / cold branding;
tattoo;
tag collar (bandă pentru gât);
crotalii din plastic / metal;
michrochip (dispozitiv de identificare prin frecvență radio RFID).
În abator, trasabilitatea cărnii necesită identificarea clară a animalelor vii prin intermediul produselor din carne. Opțiunile posibile de marcare a produselor din carne sunt:
hârtie / plastic tag-uri;
ștanțare cerneală;
etichete cu coduri de bare (Fig.1);
microchip (RFID).
Figura 1. Eticheta codului de bare (proiect FAO în Somalia)
Costurile de identificare și prin urmare, sistemele de trasabilitate variază enorm, în funcție de opțiunile aplicate și nivelul de detaliere necesar. Funcționarea sistemelor de trasabilitate este de multe ori o condiție prealabilă pentru țările producătoare de carne de a intra pe piețele de export. Prin urmare, trasabilitatea nu este doar o problemă de sănătate, dar a devenit, de asemenea, un instrument de marketing. Scopul este de a asigura transparența în lanțul alimentar "de la fermă la furculiță".
Trasabilitatea: importanță, avantaje, riscuri și puncte critice
Printr-un sistem de trasabilitate referitor la produs sau marfă primim răspunsuri la următoarele întrebări:
1. când? unde? din ce? ce cantitate s-a produs? de către cine? cine a lucrat și în ce fază a producției la acel produs?
2. când? unde?, ce cantitate? de către cine a fost depozitat? cât timp a stat acel produs în depozit?
3. când? unde? de către cine? cui? ce cantitate a fost livrată?
Sistemele de trasabilitate sunt utile pentru consumatori deoarece:
Fac posibilă evitarea cu ușurință a unor alimente specifice și ingrediente alimentare care pot produce alergii, intoleranță alimentară, respectiv a celor care nu corespund unui anumit stil de viață;
Fac posibilă ca alegerea să fie exercitată între diferite alimente fabricate în diferite feluri;
Fac posibilă protejarea siguranței alimentare prin recunoașterea produsului, în caz de necesitate.
Prin urmare, sistemul de trasabilitate permite consumatorului să cumpere numai alimentele sigure din punct de vedere al salubrității acestora.
Sistemele de trasabilitate sunt parte a sistemelor care fac ca producătorii și procesatorii:
să respecte legislația în vigoare în domeniu;
să ia măsuri prompte de a îndepărta de pe piață produsele de calitate inferioară și care nu îndeplinesc condițiile de siguranță alimentară, apărându-se în acest fel reputația brand-ului;
să minimizeze cantitatea produselor retrase de pe piață, prin urmare să minimizeze costurile de recuperare, lichidare, recondiționare a produselor retrase de pe piață;
să diagnosticheze problemele de producție care au condus la produse de calitate slabă sau nesigure și să ia măsurile de remediere;
să minimizeze răspândirea bolilor la animale și păsări;
să protejeze lanțul alimentar de efectele bolilor animalelor;
să creeze produse diferite pentru piață prin modul în care acestea sunt fabricate.
Sistemele de trasabilitate sunt de interes deosebit și pentru guverne, ca parte a sistemului
care:
protejează sănătatea publică prin retragerea produselor alimentare de la vânzare
ajută la prevenirea fraudelor atunci când analizele nu pot fi folosite pentru autentificare (de exemplu, alimente organice)
controlează bolile zoonotice cum ar fi tuberculoza, salmoneloza, encefalopatia spongiformă bovină prin Direcția de [NUME_REDACTAT] a ANSVSA ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și pentru [NUME_REDACTAT]);
face posibil controlul cu privire la sănătatea oamenilor și animalelor în cazuri de urgențe; (de exemplu, contaminarea solului, a materiilor prime);
facilitează controlul epizootic și enzootic al bolilor șeptelului prin identificarea rapidă a surselor de boli și contactelor periculoase;
monitorizează/controlează numărul de animale în vederea acordării de subvenții.
Trasabilitatea este diferențiată în:
1. trasabilitatea internă, reprezentată de informațiile ce permit urmărirea produsului în cadrul unei întreprinderi sau companii; trasabilitatea internă are loc atunci când partenerii trasabilității primesc una sau mai multe materii și ingrediente care sunt supuse procesării interne (în cadrul companiei, întreprinderii).
2. trasabilitatea externă, reprezentată de informațiile pe care compania (întreprinderea) le primește sau furnizează altor membri ai lanțului alimentar, cu privire la un anumit produs;
3. trasabilitatea lanțului alimentar, respectiv trasabilitatea dintre legăturile lanțului, atenția fiind îndreptată asupra informațiilor care însoțesc produsul de la un punct al lanțului la alt punct al acestuia, astfel încât trasabilitatea este extinsă pentru orice produs, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției.
Riscuri și puncte critice
Riscurile într-un sistem de trasabilitate sunt de tip:
ruptura de trasabilitate
pierdere de informație fără ruptura de trasabilitate
informație eronată
pierdere de precizie
nivel de performanță inferior pragului critic pentru ca sistemul să fie operațional
Motivele slăbiciunii sunt datorate mai ales:
absenței înregistrărilor legăturilor între loturile de fabricație și unitățile de expediție succesive
nelegarea informației existente la numerele de lot și unitățile de expediție
utilizării sistemelor proprietar (nestandardizate)
culegerii manuale și arhivării pe hârtie
nerespectării procedurilor sau lipsei lor de precizie
lipsei de sensibilizare sau de formare a personalului
lipsei de informatizare
lipsei analizei sau urmăririi globale a sistemului de trasabilitate
Punctele critice sunt provocate în general de toate schimbările de actori și acțiuni, conform tipologiei acțiunilor. Fiecare acțiune prezintă un risc de ruptura de trasabilitate, risc efectiv dacă nu a fost înregistrată legătura între loturi sau unități de expediție succesive.
Trasabilitatea nu este necesară numai datorită motivelor de sănătate, dar și pentru recâștigarea încrederii consumatorilor din România și UE în produsele alimentare. Astfel, trasabilitatea răspunde tendințelor unei piețe mult mai pretențioase, în care consumatorii cer produse care nu numai că sunt sigure, dar pot fi și identificate și diferențiate de alte produse alternative. În calitate de consumatori, vrem să știm de unde provine hrana pe care o mâncăm și care este valoarea ei nutritivă. Trasabilitatea este, de asemenea, necesară pentru certificarea produselor cu denumire de origine controlată .
Existența unui sistem de stocare a înregistrărilor determină satisfacerea uneia dintre cele mai importante cerințe a sistemului: “trasabilitatea produselor”.
Trasabilitatea trebuie să permită a se regăsi cantitățile livrate fiecărui client prin identificarea datei de livrarea produsului din același lot. Trasabilitatea trebuie privită ca un mijloc de eficientizare a costurilor. Pe trasabilitate se sprijină acțiunile și măsurile luate pentru realizarea calității și siguranței produselor în raport cu cerințele specificate de comercianți, distribuitori și clienții finali. Trebuie echilibrate costurile de producție cu analiza riscurilor, ceea ce impune analiza riscurilor cunoscute, identificarea riscurilor viitoare. Trasabilitatea trebuie deci considerată ca un mijloc de supraveghere a siguranței produselor din punctual de vedere al reglementărilor în vigoare și a riscurilor pentru sănătatea consumatorilor.
Pentru a pune în practică un sistem de trasabilitate eficient este necesară o anumită perioadă de timp pentru a defini și a stabili timpul de întoarcere a informației și dimensiunea lotului.
Trebuie menționat faptul că trasabilitate absolută nu există. Trasabilitatea trebuie adaptată la cerințele din standardele de firmă, sau de produs și la cerințele clienților.
CAPITOLUL II. IMPORTANȚA TRASABILITĂȚII ÎN LANȚUL ALIMENTAR
2.1 Elementele trasabilității
Există 6 elemente de bază ale trasabilității care, împreună, constituie un sistem integrat de trasabilitate în lanțul agro-alimentar.
Trasabilitatea produsului – determină locul fizic al unui produs, la orice nivel din lanțul alimentar, în scopul de a facilita managementul logistic, rechemarea produsului și diseminarea de informații către consumator sau alte părți interesate.
Trasabilitatea procesului – care stabilește tipul și secvența de activitate care a afectat produsul în timpul operațiilor în perioada de creștere, post-recoltare (ce se întâmplă, unde se întâmplă, când se întâmplă).
Trasabilitatea genetică – determină structura genetică a produsului. Include informații cu privire la originea (tip, furnizor) organismelor modificate genetic (OMG) sau a materialelor obținute din OMG.
Trasabilitatea input-urilor – determină tipul și originea (sursă, furnizori) input-urilor ca fertilizanți, apa de irigație, animale, nutrețuri, aditivi folosiți pentru conservarea și/sau transformarea materiilor prime de bază în produse alimentare procesate (reconstituite sau noi).
Trasabilitatea bolilor și dăunătorilor – urmărește epidemiologia dăunătorilor, riscurile biologice (bacterii, virusuri sau alte microorganisme patogene) care pot contamina alimentele și materiile prime.
Trasabilitatea măsurătorilor – conectează măsurătorile individuale rezultate, într-un circuit neîntrerupt de calibrare, cu standardele de referință acceptate. Pentru a realiza acest lucru, echipamentele de măsurare și testare, precum și standardele de măsurare sunt calibrate, prin utilizarea unui standard de referință, a cărui calibrare este certificată ca fiind trasabilă la un standard național sau internațional (Gardner, E.L. and Rasberry, S.D. 1993).
Un sistem de trasabilitate furnizează informații utile atât pentru consumatorul final al produsului cât și pentru tot lanțul de distribuție dintre producător și consumator.
Pentru consumator, trasabilitatea precizează:
• care este originea alimentului (ex. unde a fost pescuit un pește sau unde a fost crescută o vacă);
• când a fost pescuit peștele sau a fost procesată o vacă
• ce organizații au fost implicate în procesarea, distribuția alimentelor?
Pentru distribuitor en detail, trasabilitatea oferă informațiile privind:
• care este originea alimentului (ex. unde a fost pescuit un pește sau unde a fost crescută
o vacă);
• când a fost pescuit peștele sau a fost procesată o vacă;
• ce organizații au fost implicate în procesarea, distribuția alimentelor?
Pentru distribuitorul en gros, trasabilitatea stabilește:
• când se așteaptă noile loturi de produse, la capacitatea maximă de distribuție;
• modificări pentru cerințele de transport, depozitare, etc.
Cerințele similare sunt aplicabile la toate nivelurile lanțului alimentar, în procesare, marketing, restaurante, catering etc.
2.2 Legislația în vigoare privind trasabilitatea alimentară
Începând cu 1 iulie 2012, conform Regulamentului de punere în aplicare No. 931/2011 al [NUME_REDACTAT] toate statele europene vor fi nevoite să aplice noile reglementări privind trasabilitatea produselor. Astfel, companiile vor trebui să asigure trasabilitatea alimentelor în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Totodată, operatorii din sectorul alimentar trebuie sa fie capabili sa identifice persoanele care îi aprovizionează cu alimente, precum și întreprinderile către care au fost furnizate propriile lor produse. Abordarea folosită poartă denumirea “un pas înainte – un pas înapoi”. Aceasta obligă companiile să dispună de un sistem cu ajutorul căruia să poată identifica facil atât furnizorii lor direcți cât și clienții direcți, în cazul în care nu sunt consumatori finali.
În aceste condiții, pentru fiecare lot trebuie să pună la dispoziția autorităților următoarele informații:
• Descrierea precisă a alimentului
• Volumul sau cantitatea de alimente
• Numele și adresa operatorului din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul
• Numele și adresa expeditorului (proprietarul), în cazul în care acesta este altul decât operatorul din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul
• Numele și adresa operatorului din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul
• Numele și adresa destinatarului (proprietarul), în cazul în care acesta este altul decât operatorul din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul
• O referință de identificare a lotului sau a transportului, după caz
• Data expedierii alimentului.
Totodată, companiile trebuie să actualizeze aceste informații zilnic și să le păstreze până la data când se presupune că s-a consumat alimentul. Pentru a asigura respectarea tuturor acestor condiții, este necesar un sistem WMS capabil sa țină evidența acestor informații în timp real și să permită verificarea lor în orice moment.
Sistemul WMS de la [NUME_REDACTAT] vine în întâmpinarea companiilor vizate de aceasta reglementare cu o serie de funcționalități menite să asigure respectarea acesteia, precum: identificarea prin coduri de bare, etichetarea mărfurilor, scanarea cu dispozitive wireless, vizibilitate crescută asupra informațiilor referitoare la mărfuri, actualizarea datelor în timp real, integrarea cu sistemul ERP, asigurând astfel o acuratețe de 100% în trasabilitatea mărfurilor
Problematica trasabilității este acoperită și de următoarele reglementări europene, respectiv:
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului, de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a [NUME_REDACTAT] și pentru [NUME_REDACTAT] și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare;
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare;
Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare ;
SR EN ISO 22005: 2007 – Trasabilitatea în lanțul alimentar – Principii generale și cerințe fundamentale pentru proiectarea și implementarea sistemului.
Având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în sectorul alimentar, de instituire a [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare [1], în special articolul 18 alineatul (5), întrucât:
(1) Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește principiile generale ale trasabilității alimentelor. Acesta prevede că trasabilitatea alimentelor trebuie să fie asigurată în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. De asemenea, articolul respectiv prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să fie în măsură să identifice persoanele care îi aprovizionează cu alimente. Aceștia trebuie, de asemenea, să fie în măsură să identifice întreprinderile către care au fost furnizate propriile lor produse. Aceste informații trebuie să fie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere.
(2) Trasabilitatea este necesară pentru a asigura siguranța alimentelor și fiabilitatea informațiilor furnizate consumatorilor. În special, este necesar să se aplice principiile trasabilității în cazul alimentelor de origine animală pentru a sprijini procesul de eliminare de pe piață a alimentelor nesigure, protejând astfel consumatorii.
(3) Pentru a asigura trasabilitatea alimentelor, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, este necesar să se cunoască numele și adresa operatorului din sectorul alimentar care furnizează alimentul în cauză, precum și numele și adresa operatorului din sectorul alimentar căruia i s-a furnizat alimentul în cauză. Cerința respectivă se bazează pe abordarea "un pas înapoi" – "un pas înainte" care prevede ca operatorii din sectorul alimentar să dispună de un sistem care să le permită să identifice furnizorul lor direct (furnizorii lor direcți), precum și clientul lor direct (clienții lor direcți), cu excepția cazului în care sunt consumatori finali.
(4) Crizele alimentare din trecut au relevat faptul că documentele păstrate la dosar nu sunt întotdeauna suficiente pentru a permite trasabilitatea completă a alimentelor suspecte.
(5) Prin urmare, este adecvat să se stabilească anumite norme pentru sectorul specific al alimentelor de origine animală cu scopul de a asigura aplicarea corectă a cerințelor stabilite la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Aceste norme ar trebui să permită (într-o anumită măsură) flexibilitatea privind formatul în care informațiile relevante trebuie să fie puse la dispoziție.
(6) În mod deosebit, este adecvat să se furnizeze informații suplimentare privind volumul sau cantitatea de alimente de origine animală, o referință de identificare a lotului sau a transportului, după caz, o descriere detaliată a alimentelor și data de expediere a acestora.
2.3 Managementul datelor
Într-o fabrică, trasabilitatea este legată în principal de managementul informației. Când un produs suferă o operație de prelucrare, informația care are legătură cu acel produs trebuie și ea să sufere o prelucrare, astfel încât legătura dintre produs și informație să se păstreze. Operațiile pe care le pot suferii informațiile sunt: transferul, adiția, unificarea, divizarea.
Transferul este cea mai simplă dintre operațiile de prelucrare a informațiilor. În cazul transferului, codurile de identificare ale produsului sunt transferate cu produsul în timpul prelucrării acestuia.
Adiția de informație este necesară când în timpul procesului tehnologic se adaugă ingrediente noi produsului sau acesta este supus unor operații care modifică produsul din punct de vedere chimic sau microbiologic. În această situație, se continuă să se folosească codul de identificare a produsului, care este însă unic, dar în înregistrările de proces vor apărea codurile de identificare a ingredientelor utilizate sau ale operației executate.
Unificarea informației se practică în cazul în care o etapa de proces combină câteva loturi, fiecare având un cod de identificare unic. În acest caz, pentru noul lot obținut se va stabili un nou cod de identificare, iar înregistrările vor indica codurile de identificare ale unităților componente.
Divizarea se practică atunci când o unitate de trasabilitate ( lot ) este împărțită pentru utilizare în procese sau produse diferite. În această situație, pentru fiecare unitate rezultată prin divizare vor fi atribuite coduri noi de identificare, deși în practică, noul cod nu va fi atribuit până când nu are loc următoarea etapă de procesare.
În cazul operațiilor continue, se vor înregistra separat data și ora la care un anumit lot intră și iese din proces. Un lucru esențial ce trebuie înțeles este că un sistem de trasabilitate nu necesită ca toată informația legată de un anumit lot să fie furnizată de produs prin intermediul etichetei, ci doar dacă face legătura cu informația necesară. Acest lucru este realizat în mod obișnuit folosind coduri de lot individuale unice care fac trimiteri către înregistrări.
În practică, acest lucru poate fi realizat fie modificând sistemele de înregistrări scrise, deja existente, sau implementând o tehnologie mai modernă, pe bază de coduri de bare, etichete de identificare pe baza de frecvență radio, scanere și sisteme computerizate.
2.4 Sistemul trasabilității
2.4.1 Structura sistemului de trasabilitate
Prin sistemul trasabilității, trebuie să fie posibilă depistarea materiei prime sau a produsului, prin identificarea înainte și înapoi în lanțul producției și furnizarea informațiilor privind identitatea, indiferent de timpul și locul în fluxul tehnologic.
Un sistem integrat de management al calității (SIMC) trebuie să prezinte capacitatea de a identifica și documenta cu acuratețe materialele și acțiunile implicate în procesul de producție.
Primele doua categorii acoperă conceptele fundamentale incluse în sistemele avansate de trasabilitate în corelație cu produsele sau procesele de producție.
Prin urmare, termenul de trasabilitate poate fi utilizat în patru direcții, conform celor descrise în tabelul 1.
Tabelul nr.1 Direcțiile termenului de trasabilitate
Sursă: [NUME_REDACTAT], Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, Editura ASAB, București 2008.
Echipamentele de măsurare și calibrare conform standardelor naționale și internaționale reprezintă un aspect esențial în alimentația publică și conferă o bază pentru evaluarea calității în conformitate cu rețetele de fabricație.
În alimentația publică, sistemul de trasabilitate are rolul de a documenta și a trasa parcursul produselor alimentare de la materia primă la produsul finit. Scopul acestui sistem nu se limitează doar la detectarea materiilor prime, care prezintă risc pentru sănătate, ci reprezintă și o bază pentru asigurarea calității proceselor și preparatelor culinare.
Structura sistemului de trasabilitate depinde de caracteristicile procesului tehnologic, de obiectivele stabilite și se caracterizează prin:
lărgimea – descrie cantitatea de informație colectată;
profunzimea – se referă la distanța pe care o acoperă sistemul și care, în termeni de siguranță în consum depinde de momentul/etapa din lanțul alimentar în care pot să apară riscuri de contaminare;
precizia – reflectă gradul în care sistemul de trasabilitate poate evidenția un anumit punct din traiectoria preparatului culinar, și caracteristicile acestuia.
Astfel, trasabilitatea reprezintă capacitatea de documentare a tuturor elementelor relevante pentru siguranță și calitate – manipulare, proces, control. În concluzie, trasabilitatea devine principalul element atât în implicarea și responsabilizarea efectivă a producătorilor, fermierilor, operatorilor, a celor care sunt în relație directă cu calitatea produselor finite si implicați în evaluarea și managementul riscului.
Figura 1. Implicațiile sistemului trasabilității în industria alimentară
Sursă: [NUME_REDACTAT], Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, Editura ASAB, București 2008.
Caracteristicile de bază ale sistemelor de trasabilitate se referă la identificarea și informarea și legătura dintre acesta, aceste caracteristici fiind comune tuturor sistemelor indiferent de produs, producție și sistem de control.
Trasabilitatea poate fi utilizată în certificarea calității produselor, a originii materiilor prime, precum și a inocuității preparatelor culinare; în conformitate cu [NUME_REDACTAT], producătorii din țara noastră trebuie să fie capabili să asigure trasabilitatea materiilor prime conform conceptului, de la fermă la furculiță (from farm to fork) și în sens invers de la farfurie la sursă (from plate to source)
Conform recomandărilor UE, ar fi trebuit ca până cel târziu 1 ianuarie 2007, dezvoltarea unui astfel de sistem să reprezinte o prioritate pentru statele membre, conform aspectelor impuse de [NUME_REDACTAT] în domeniu, astfel încât să permită identificarea rapidă a cauzelor care au condus eventual la apariția unor boli. Trasabilitatea materiilor prime, se referă în primul rând la capacitatea de a le identifica, clasifica, stoca si evalua.
Identificarea se poate realiza prin marcarea directă pe produs, pe ambalaj sau pe baza înregistrărilor. Înregistrările devin importante în special atunci când informațiile nu pot fi plasate direct pe produs.
Sistemul de identificare poate fi alcătuit din doua elemente de bază: traiectoria produsului și gradul de trasare dorit (Early, 1995).
Traiectoria descrie ruta pe care produsul poate fi identificat fie în faza de producție, distribuție sau comercializare/consum.
Gradul descrie scopul trasabilității, elementele fundamentale într-un sistem ideal care să asigure trasabilitatea produselor și a activităților.
Identificarea reprezintă abilitatea de a vedea obiectele care se deplasează: paleți, ambalaje mari, unități de produs. Cel mai simplu mijloc de identificare este marcarea cu un număr sau un nume înscris pe entitățile în mișcare. În prezent, se folosesc mașini de marcare care prezintă numeroase avantaje:
viteză mare de manipulare
reducerea erorilor prin folosirea înregistrărilor pe hârtie sau de înregistrare manuală
mișcarea încărcăturii și îmbunătățirea logisticii
simplificarea documentelor și respective a datelor care intră în calculator
comanda și plata electronică a produselor, ceea ce contribuie la reducerea erorilor și la creșterea eficienței
de-exemplu:specie, varietate, formă,
caracteristici de calitate atributive ;
de exemplu: greutatea, volumul, numărul;
de-exemplu:livrare, depozitare, pregătire,
ambalare, maturare;
de exemplu: durata de abatorizare sau durata
tratamentului termic,
durata transport/sau/depozitare
Figura 2. Descriptorii și subdescriptorii sistemului de trasabilitate
Sursă: [NUME_REDACTAT], Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, Editura ASAB, București 2008, pag.534.
Activitățile se referă la comercializare, manipulare, transport, descriind astfel traiectoria produselor. Aceste activități se pot extinde la totalitatea activităților care influențează calitatea preparatului finit, cum ar fi de exemplu: depozitarea materiilor prime, tratamentul termic, ambalarea, etc. În figura 2 sunt reprezentați descriptorii esențiali pentru cele doua elemente care definesc sistemul de trasabilitate.
Gradul de extindere pentru acest sistem este determinat de alegerea subdescriptorilor; numărul și responsabilitățile acestora poate fi extins după necesități și poate include și factori descriptivi de tipul caracteristicilor de calitate atributive măsurabile, încărcătura mediului, etc.
Acești factori permit dezvoltarea unor sisteme compatibile în timp scurt și la prețuri reduse, care vor oferi un beneficiu potențial semnificativ pentru preparatele culinare, piața acestora și protecția consumatorilor.
2.4.2 Sistemul de trasabilitate intern
Implementarea unui sistem de trasabilitate internă este realizată cu ajutorul codurilor, documentelor și înregistrărilor, modalităților de management a datelor și procedurilor de retragere a produselor. Deoarece unei companii nu i se cere numai să utilizeze un sistem de trasabilitate, ci și să furnizeze dovezi ce face acest lucru, este esențial ca sistemul să fie documentat.
În majoritatea fabricilor, elementele sistemului de trasabilitate sunt deja în operare ca parte a altor proceduri ale companiei, cum ar fi achizițiile, asigurarea calității, etc. Prima etapă în stabilirea unui sistem de trasabilitate documentat este de a analiza procedurile și operațiile curente pentru a stabili ce elemente sunt deja prezente și a identifica unde există vreo deficiență în transferul de informații necesare pentru trasabilitate.
Termenul de „operație” este folosit pentru a descrie toate categoriile de activități pe care o companie le poate desfășura ca parte a rutinei zilnice, ceea ce poate include operații tehnologice, activități de management, acțiuni de vânzare sau cumpărare etc. În vederea implementării unui sistem de trasabilitate se vor parcurge mai multe etape, acestea vor include:
Stabilirea unei echipe administrative – este esențial ca implementarea unui sistem de trasabilitate documentar să reprezinte efortul unei echipe și este de dorit ca orice persoană care are cunoștințe și experiența necesară să fie inclusă în proiect.
Realizarea diagramei de flux – diagrama de flux va cuprinde toate operațiile care se desfășoară într-o companie, de la achiziția materiilor prime, la livrarea produsului finit.
Identificarea procedurilor existente – pe baza diagramei de flux se vor identifica toate procedurile documentate din care se pot culege informații utile despre produs. Acestea pot include procedurile de achiziție, modul de monitorizare a calității, procedurile de codare a loturilor etc.
Identificarea înregistrărilor existente – este necesar să se identifice ce înregistrări sunt ținute și cum sunt aceste înregistrări asociate cu anumite produse și operații. Aceasta informație trebuie scrisă pentru a furniza documentația pentru sistemul de trasabilitate. Procedurile și înregistrările trebuie să includă nu numai denumirea documentului, ci și o referință a locației ei în cadrul documentelor companiei.
Confirmarea în situ – este esențial să se confirme că toată informația se poate găsi în anumite registre sau documente, ce sunt ținute în secțiile de fabricație sau în birouri.
Analiza operațiilor dintr-o companie poate fi înregistrată ca o diagramă de proces sau ca înregistrare scrisă sub forma unui tabel, care are avantajul de a introduce referiri la procedurile scrise specifice sau la înregistrări, ceea ce e ușor de realizat.
Tabel 2. Analiza procedurilor și înregistrărilor existente
Sursă: [NUME_REDACTAT], Tratate de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București 2008, pag 563.
2.4.3 Sistemul de trasabilitate extern
Trasabilitatea externă permite urmărirea unui produs de-a lungul întregului lanț alimentar, adică de la obținerea materiei prime până la consumator. Pentru a obține acest lucru este necesar ca informația deținută de o companie individuală să fie împărtășită și celorlalți participanți din lanțul alimentar. Acest schimb de informații se desfășoară în paralel cu deplasarea produsului în lanțul alimentar.
Realizarea de sisteme de trasabilitate externă eficiente trebuie să depășească unele obstacole cum ar fi:
1. Confidențialitatea comercială – deoarece informația legată de produs este privită ca un bun și companiile sunt ades rezervate în a furniza informații despre el.
2. Identificarea informației necesare a fi transferate de-a lungul lanțului alimentar – deoarece din totalul informațiilor legate de un produs trebuie stabilite cele care sunt necesare pentru a asigura trasabilitatea acestuia.
3. Compatibilitatea informației între sistemele de trasabilitate internă individuale.
4. Diferențele între cerințele legislative pentru un produs pe diferite piețe.
Trasabilitatea externă se realizează prin intermediul sistemelor de trasabilitate independente sau integrate.
2.4.4 Sistemul de trasabilitate independent
Un sistem de trasabilitate independent se implementează acolo unde companiile își asuma responsabilitatea pentru obținerea informației necesare pentru trasabilitatea furnizorilor lor și transmiterea ei către clienții ei. Acest transfer de informații îndeplinește cerințe legale minime din legislația europeană. Un astfel de sistem este denumit “sistem închis”. Într-un astfel de sistem, o companie având ca obiect de activitate prelucrarea materiilor prime alimentare se va asigura că obține toată informația necesară pentru identificarea furnizorului și codul furnizorului de identificare a produsului. În cele mai multe cazuri, acest lucru înseamnă să se primească informația despre produs sub forma unei note de livrare, împreună cu eticheta atașată produsului respectiv.
Informația minima care trebuie inclusă pe etichetă se referă la:
Denumirea furnizorului
Descrierea produsului
Codurile produsului de la furnizor
Data de producere
Transferul informațiilor prin înregistrări scrise este considerat ineficient, deoarece informația trebuie introdusă în sistemul informațional al fiecărei companii care alcătuiește lanțul alimentar. Eficiența sistemului de trasabilitate externă este mult îmbunătățită când transferul informației se realizează electronic, într-un format agreat de toți participanții din lanțul alimentar.
Un mod simplu de a soluționa aceasta problemă potențială este de a utiliza coduri de bare standardizate în baza de date a companiei. Aceasta este o abordare integrată a trasabilității, de care poate beneficia întregul lanț alimentar.
2.4.5 Sistemul de trasabilitate integrat
Sistemele integrate, denumite si sisteme “deschise” diferă între ele prin nivelul de integrare pe care-l implică. Ele pot fi sisteme simple care utilizează coduri de bare standardizate pe etichete, sau sisteme complexe care sunt capabile să transmită întreagă informație legată de produs către o bază de date centrală.
Au fost create mai multe sisteme deschise ce pot constitui exemple de cum poate fi trasabilitatea implementată în industrie. Astfel de sisteme au fost stabilite de grupuri multinaționale din domeniul alimentelor, cu scopul de a colecta și analiza date din lanțul alimentar din motive de siguranță alimentară, calitate și profitabilitate. Un astfel de exemplu îl constituie sistemul de trasabilitate Nutrace, implementat de [NUME_REDACTAT] Group, firma component a companiei olandeze Nutreco. Sistemul era utilizat inițial pentru auditarea independentă a sistemului de management de calitate si a sistemului HACCP, a fost făcut public începând cu 2003 prin intermediul internetului. Astfel consumatorii cărnii puse pe piața de [NUME_REDACTAT] Group pot să obțină informații cu privire la ferma în care a fost crescut animalul sacrificat, data sacrificării, greutatea animalului sacrificat, procentul de carne macră conținut, grosimea mușchiului și a grăsimii de pe spate.
2.5 Modalități de identificare a produselor
Cele mai utilizate modalități de identificare a produselor:
* Codurile cu bare: aplicate inițial doar produselor, pentru a le identifica în lanțul comercial, sunt utilizate de câțiva ani și pe parcursul prelucrării materiilor prime, din motive de trasabilitate.
Un exemplu este Codul EAN-UCC 128 – Acest sistem mărește cantitatea de informație care poate fi codificată într-un cod de bare pentru a include și informații suplimentare, cum ar fi codurile loturilor, data producției, etc. Acest lucru poate fi realizat prin introducerea de prefixe adiționale denumite identificatori de aplicație. Sistemul se bazează pe codul 128, cu trei seturi de caractere (A, B și C)care facilitează codificarea unui set de 120 caractere. Codul EAN-UCC128 nu este utilizat la ieșirea din punctele de desfacere deoarece scanerele în uz nu sunt capabile de a citi sau procesa informația adițională. Importanța informației adiționale se face simțită în lanțul de aprovizionare, unde trasabilitatea produselor este considerată esențială.
* Identificarea pe bază de frecvență radio: – transmițătorul – transmite energie sub formă de unde radio prin intermediul unei antene. Când undele întâlnesc eticheta, aceasta emite un semnal radio care poate fi preluat de transmițător și decodat pentru a revela informația conținută.
– etichetele electronice – pot fi atașate la cutii, rasteluri, aparate și sunt utilizate pentru a transporta informația necesară în trasabilitate într-un format care să poată fi citit și de la distanță.
– marcajele comestibile – pentru a putea fi aplicat direct pe/în aliment, marcajul trebuie realizat dint-o substanță comestibilă, general recunoscută sau dovedită științific ca fiind sigură pentru consum uman.
* Sistemele de identificare particulare:
– testele ADN si scanarea irisului pot fi efectuate la animale în oricare stadiu al vieții.
– semnăturile optice – pot fi codificare pe materiale plastice în timpul fabricației, putând fi citite în lumină fluorescentă. În acest fel citirea pe orice loc al ambalajului furnizează aceeași identificare unică.
– Semnăturile chimice – numai semnăturile chimice volatile pot fi utilizate.
2.6 Procedura de retragere a produselor
O importanța cruciala în stabilirea unui sistem de trasabilitate este necesitatea utilizării informației privind produsul, informației obținută în sistem, pentru a rechema orice produs care se găsește că are potențialul de a pune în pericol siguranța consumatorilor. Din acest motiv, este esențial ca o companie să aibă bine definită și documentată procedura de retragere a produselor, ca parte a sistemului de trasabilitate.
Agenția de Inspecție a Alimentelor din Canada a realizat un model de procedură de retragere, care conține noua elemente. Acestora li se poate adăuga elemente specifice pentru operațiile și sistemele de management ale unei companii individuale. Cele noua elemente obligatorii ale procedurii sunt:
Întrunirea echipei de management pentru retragerea produselor. Identitatea si detaliile privind contractarea fiecărui membru al echipei si a înlocuitorilor acestora trebuie listate împreună cu responsabilitățile lor privind procedurile de retragere. Echipa trebuie sa includă membrii ai managementului superior din toate departamentele implicate (asigurarea calității, vânzări, producție, etc.), juriști și experți mass-media.
Întocmirea dosarului de sesizări sau reclamații. Trebuie stabilită o procedură oficială pentru înregistrarea sesizărilor și specificarea neconformităților, astfel încât natura sesizărilor să fie înregistrată cu acțiunile întreprinse de companie pentru a investiga cauza și a prevenii repetarea ei.
Întocmirea listei de contacte pentru retragerea produselor. Detaliile privind persoanele și organizațiile care trebuie contactate în caz de retragere a unui produs trebuie păstrate într-un dosar, care va fi verificat regulat și reactualizat, când este cazul. Lista va include:
Autoritatea competentă, deoarece există o cerința legală de a informa autoritățile asupra unui incident care justifică retragerea unui produs.
Clienții, pentru a localiza produsul de-a lungul lanțului alimentar și să informeze următoarea verigă a lanțului alimentar.
Furnizorii pentru a fi informați asupra oricărui produs care nu îndeplinește specificațiile, astfel încât să se poată lua măsuri adecvate.
Mass media, dacă produsul a fost deja vândut, va fi necesar de a informa consumatorii cu detalii despre produs si riscul potențial generat de consumul lui.
Urmărirea (trasarea) produselor – urmărirea produselor se face pe baza documentelor privind procedurile de trasabilitate care au fost create de către companie.
Realizarea înregistrărilor de aprovizionare și distribuție – din înregistrările privind trasabilitatea, o companie trebuie să fie capabilă să determine ce furnizor a afectat materiile prime și unde au fost livrate produsele care au fost obținute din același lot de materii prime. De asemenea, trebuie identificată persoana responsabilă de complicarea acestor liste.
Stabilirea procedurii de retragere – ca parte a acestei proceduri, trebuie definite diversele niveluri de răspuns la neconformități. Acest lucru poate însemna de la rambursarea sau înlocuirea produsului de calitate proastă la retragerea întregii cantități de produs existente pe piața, în cazul unui incident care constituie un risc serios pentru sănătatea consumatorilor. În eventualitatea retragerii unui produs, este important să fie stabilită o secvența clară de evenimente, care să fie parcurse. Pentru fiecare secvență trebuie să existe o procedură scrisă care să detalieze ce trebuie realizat, cum și de către cine.
Înregistrarea produselor retrase – din motive de responsabilitate, trebuie ținute înregistrări ale produselor retrase astfel încât să existe siguranța că toate produsele au fost retrase din lanțul alimentar și să măsoare eficiența planului de retragere. Înregistrările trebuie să includă detalii despre produs, cantitatea retrasă, data retragerii și a scoaterii produsului din lanțul alimentar și detalii cu privire la ce s-a făcut cu produsul.
Evaluarea eficienței procedurii de retragere – o bună practică de management pe lângă realizarea procedurii de retragere este să se evalueze eficiența și să i se aducă îmbunătățiri.
Testarea planului de retragere – dacă este necesară retragerea unui produs, este prea târziu să se descopere că sistemul nu funcționează. Din acest motiv este important ca procedurile de retragere să fie testate periodic. Acest lucru constituie o parte a procedurii de verificare a trasabilității sau poate fi realizat în mod regulat.
2.7 Verificarea sistemelor de trasabilitate
Sistemele de trasabilitate sunt criticate drept urmare a faptului că informațiile privind lanțul alimentar nu prezintă acuratețe. Din acest motiv implementarea unor astfel de sisteme implică un grad mare de responsabilitate din partea operatorilor implicați în lanțul alimentar. Se consideră că un sistem de trasabilitate este bun numai dacă prin măsurile sale fizice și de securitate asigură prevenirea fraudelor. În cazul auditurilor, sistemele de securitate sunt evaluate pe baza criteriilor de performanță și a vitezei de furnizare a informațiilor.
Produsele contaminate selectate la întâmplare pentru testare trebuie să fie posibile de identificat pe tot parcursul procesului de producție și orice produse precum orice lot de ingrediente identificate pentru a fi retrase. Operația de retragere trebuie să fie rapidă și eficientă.
Sistemele de trasabilitate pot fi verificate pentru a vedea dacă acestea îndeplinesc mai multe scopuri cum ar fi:
Procura dovezi de trasabilitate în amonte și aval de momentul verificat.
Stabilesc o transparența clară de fabricație la producția continuă.
Includ toate materialele și ingredientele.
Oferă un răspuns într-un timp relativ scurt.
Oferă informație clară, lizibilă pentru client sau consumator.
Verificarea eficienței unui sistem de trasabilitate se realizează prin auditare, în mod similar cu verificarea eficienței altor sisteme, ca cele de management al calității, siguranței alimentare, siguranței muncii sau mediului.
CAPITOLUL III. STANDARDUL GLOBAL DE TRASABILITATE GS1
3.1 Noțiuni introductive privind [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
O anumită formă de trasabilitate este deja o cerință legală în anumite sectoare din [NUME_REDACTAT], Canada, [NUME_REDACTAT] și unele țări din [NUME_REDACTAT], Asia și Africa. Dar, dincolo de trasabilitatea obligatorie, în tot mai multe sectoare industriale se lansează în mod voluntar programe de trasabilitate pentru a se îmbunătăți eficiența, pentru a proteja imaginea brandurilor și pentru a se asigura că alimentele, medicamentele, aparatura medicală sau jucăriile produse sunt sigure. Pe scurt, trasabilitatea este acum o componentă vitală a lanțului de aprovizionare.
Dar trasabilitatea poate fi realizată cu succes numai dacă este construită pe standarde globale care să reprezinte temelia unor schimburi clare și inteligibile pentru toți actorii implicați, aici intervenind GS1.
Trasabilitatea în sistem GS1 este un proces de afaceri sprijinit de standarde voluntare care s-a impus pentru obținerea unei soluții globale, acceptată de toți participanții implicați în lanțul de distribuție și care să reducă costurile datorate utilizării de soluții proprietar.
Realizarea trasabilității se face prin implementarea a cinci subprocese cheie: planificarea și organizarea, alinierea datelor principale, înregistrarea datelor, cererea de trasare și utilizarea informației. În toate aceste etape, standardele sistemului GS1 și-au dovedit utilitatea prin aceea că ele furnizează un limbaj comun de afaceri. Sistemul GS1 este cel mai potrivit instrument pentru scopurile trasabilității datorită capacității sale de a identifica în mod unic și la nivel global articolele comerciale, mijloacele, unitățile logistice, părțile și locațiile. Organizații cum ar fi CIES și ECR Europe au girat utilizarea soluțiilor de trasabilitate dezvoltate de GS1.
[NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 nu se află în competiție cu alte standarde internaționale, cum sunt cele ale ISO (22000, 22005), ale CIES [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], ale [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], ale [NUME_REDACTAT] Institute, ale GLOBAL GAP, sau cu alte certificări pentru alimente "organice".
De fapt, GS1 ajută companiile și organizațiile să respecte cerințele acestor reglementări, asigurându-le instrumentele (și explicațiile cum să aplice aceste instrumente) cu ajutorul cărora să atingă nivelurile dorite de trasabilitate.
Cu ajutorul [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 se pot crea numeroase aplicații și servicii pentru trasabilitate.
3.2 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
Standardele GS1 includ următoarele tehnologii cheie pentru lanțul de distribuție.
Numerotatre și codificare cu bare
Comunicație electronică
Sincronizare globală a datelor
Identificare prin radio frecvență
Urmărirea și trasarea produselor
Aceste standarde și soluții vor asigura implementarea corectă și eficientă a tehnologiilor pentru lanțul de distribuție în comerțul global.
Standardele GS1 sunt gestionate și întreținute prin Procesul de Gestionare a [NUME_REDACTAT] (GSMP).
Numerotare și codificare cu bare
Sistemul GS1 acoperă diferite arii de aplicație. Acestea includ articole comerciale, unități logistice, bunuri și locații.
Aceste aplicații se bazează pe structurile standard de numerotare, cu ajutorul cărora toate articolele importante și datele despre acestea pot fi identificate. Numerele sunt cheile de acces către bazele de date și pentru identificarea cu precizie a articolelor manipulate în toate mesajele unei tranzacții. Numerotarea este strict pentru identificare. Toate informațiile care descriu un produs sau un serviciu și caracteristicile sale vor fi găsite în baza de date.
Ele sunt comunicate de către furnizor utilizatorului, o singură dată înainte de a avea loc prima tranzacție fie folosind mesajele standard sau folosind cataloagele electronice.
Numerele sunt reprezentate prin coduri de bare pentru a permite culegerea automată a datelor în fiecare punct unde un articol părăsește sau intra într-un spațiu.
Aceleași numere sunt de asemenea folosite în mesajele EDI pentru a permite tuturor informațiilor despre tranzacția unui articol astfel identificat să fie transferată la partenerii implicați.
Structura de numerotare standard astfel oferită, garantează unicitatea mondială în cadrul unei arii de aplicație.
Cele trei elemente importante ale sistemului de numerotare sunt:
1. Numărul global de articol comercial (GTIN)
GTIN este folosit pentru identificarea unică a articolului comercial pe plan mondial. Identificarea și marcarea simbolului unui articol comercial permite automatizarea unui punct de vânzare (prin fișierul PLU – price look up), a recepției produselor, gestiunea inventarului, comanda automată, analiza vânzărilor și o mare gamă de alte aplicații comerciale.
2. Codul serial al unității logistice (SSCC)
SSCC este un număr standard în identificarea unică a unităților logistice (transport și/sau depozitare).
Scanând SSCC – ul marcat pe fiecare unitate logistică deplasarea fizică a unităților poate fi urmărită individual și trasată prin stabilirea unei legături între deplasarea fizică a unităților și fluxul informațional asociat. De asemenea oferă oportunități de a implementa o largă gamă de aplicații precum cross – docking -ul, rutarea expediției, recepție automată, etc.
3. Numărul global de locație (GLN)
GLN este folosit în identificarea unei firme sau organizații ca entitate legală. GLN – urile sunt utilizate pentru identificarea locațiilor fizice sau entităților funcționale din interiorul firmei.
Un număr de locație este un număr de identificare care indică entități fizice, funcționale sau legale. Numerele de locație sunt necesare într-un schimb electronic de date (EDI) .
Simbolizarea numerelor de identificare
În sistemul GS1 se folosesc pentru citirea la punctele de vânzare numai coduri de bare EAN/UPC. În alte aplicații, primiri "back-door" sau în depozite, se pot folosi trei tipuri diferite de simboluri: EAN/UPC, ITF-14 și UCC/EAN-128.
Îndrumări pentru alegerea simbolizării precum și alte detalii sunt accesibile numai membrilor GS1 România.
Comunicație electronică
În încercarea de a asigura un cadru adecvat pentru schimbul de date comerciale, partenerii comerciali adoptă standarde de mesagerie, astfel încât datele să poată fi înțelese de toți cei care utilizează același standard și aceleași reguli de construcție a mesajelor.
Standardul de mesagerie definește setul de caractere, sintaxa și gramatica utilizate. Datele sunt aranjate în colecții de câmpuri de date interconectate în mod logic, numite segmente. Fiecare segment are un „nume” citibil cu detalii referitoare la elementele de date și codurile de date pe care trebuie să le conțină si specificația dacă este obligatoriu sau opțional. Pentru fiecare element de date este definit numărul de caractere și tipul acestora, numeric sau alfabetic. Codurile de date sunt utilizate pentru a pune elementele de date în context. Codurile sunt listate în dicționarul standardului de mesagerie.
EANCOM este standardul global de mesagerie EDI clasică, dezvoltat și gestionat de GS1, este bazat pe standardul UN/EDIFACT, standard care asigură structura și regulile de construire a tranzacțiilor de afaceri în ciclul comercial.
ebXML este o suită modulară de specificații ce permite organizațiilor, indiferent de mărimea acestora, să-și conducă afacerile prin internet. ebXML permite organizațiilor să execute procese de afaceri standard pe baza schimburilor de mesaje de afaceri standardizate. Inițiativa ebXML a fost lansată în 1999 și cosponsorizată de OASIS și UN/CEFACT
Standardele de mesagerie GS1 sunt gestionate și dezvoltate în Procesul de Gestionare a [NUME_REDACTAT] (GSMP) .
Sincronizarea globală a datelor
Dezvoltarea impetuoasă a cataloagelor electronice menite să servească prezentării exacte și complete a produselor destinate pieței, experiențele reușite de interconectare a acestor baze de date ( rețeaua GEPIR a cataloagelor electronice ale organizațiilor naționale GS1), globalizarea schimburilor comerciale au determinat inițierea de către GS1 a unor susținute activități de standardizare a conținutului cataloagelor și a condițiilor de interfațare a lor. Ca urmare, s-a creat un sistem care armonizează elementele absolut necesare pentru descrierea unui produs comercial într-o colecție de date, precum și [NUME_REDACTAT], care este un director general al datelor esențiale despre producători și articolele lor aflate în oricare catalog interconectat la registru. Accesul la [NUME_REDACTAT] (RG) este limitat acelor colecții de date (cataloage) care au fost certificate ca fiind compatibile cu standardele GS1.
Acest ansamblu de cataloage din întreaga lume conectate la GR, împreună cu suportul de comunicații – Internet, formează rețeaua de sincronizare globală a datelor – GDSN ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]). Componentele rețelei conțin date prezentate într-o manieră standard, care pot fi schimbate-sincronizate între partenerii lanțului comercial. GS1 a creat un Comitet de Supraveghere, care va fi responsabil cu direcțiile strategice, stabilirea condițiilor de certificare etc. GS1 va gestiona serviciul de GR, certificărilor de cataloage și va asigura funcționarea GR ca unitate independentă față de alte servicii furnizate de aceasta.
Organizațiile naționale GS1 sunt singurele entități prin care se poate obține accesul la acest sistem global, ele putând realiza atât serviciile de promovare, instruire, implementare pentru conectarea la GDSN și de asemenea de oferire de cataloage electronice suport certificate. Funcționarea GDSN va permite interschimbul unor date exacte, corecte și la timp între parteneri, cu beneficii importante pentru aceștia, ținând cont că prețul și efectele datelor incorecte este enorm. Începând cu 1 august 2004, GR este funcțional sub denumirea de „GS1 global Registry TM” . La acea dată, s-au terminat testele pilot de operare și interconectare între Gr și următoarele colecții de date: b [NUME_REDACTAT]., CABASnet, SXS, WWARE, [NUME_REDACTAT], Transora și UCCnet.
Identificarea prin radiofrecvență
Deși tehnologia identificării prin radio-frecvență (RFID) a apărut la jumătatea secolului trecut, ea a fost mai mult sau mai puțin ignorată. Interesul pentru această noua tehnologie a renăscut după 1990, odată cu sesizarea oportunităților pe care le oferă în modernizarea și optimizarea lanțului de distribuție, în gestiunea stocurilor, în rapiditatea operațiilor de plată, în viitor, odată cu evoluția aplicării se preconizează o modificare esențială a procedurilor logistice și comerciale. Codul electronic de produs (EPC) este perceput ca următoarea generație a codurilor de bare. El reprezenta un mod de codificare având ca suport un cip electronic, care identifică unic orice unitate individuală, fie că este vorba de un obiect, un bun de consum, cutie, palet, unitate logistică. Această etichetă electronică poate fi citită prin unde radio, creându-se astfel posibilitatea localizării și urmăririi produselor pe toată lungimea lanțului de distribuție. Eticheta poate fi citită de la distanța fără a fi necesară vizualizarea directă a produselor.
După cum se știe, sistemul GS1 și-a asumat sarcina standardizării și dezvoltării acestui nou produs, creând în acest scop o entitate specifică – EPCglobal, care va sprijini, împreună cu organizațiile GS1, companiile în implementarea și utilizarea sistemului.
Până în prezent, câteva sute de companii au aderat la acest sistem, care începe să prindă contur atât prin apariția primelor standarde pentru formatul „tag”-ului de 64 și 96 biți și definițiile asociate ale cheilor serializate GS1 pentru produse, unități logistice și bunuri.
De asemenea, s-a elaborat împreună cu GCI și IBM o foaie de parcurs (roadmap) pentru GPC și s-au început în SUA, la Wal-Mart, teste, ce vor fi urmate de altele în Europa, la Tesco și Metro etc.
EPCglobal Inc., pe de altă parte, pregătește implementarea acestei tehnologii oriunde în alt loc se cere, începând cu partea de logistică a lanțurilor de distribuție și articolele electro-casnice și de folosință îndelungată. Organizațiile naționale formatoare ale EPCglobal Inc. situează acest domeniu așadar în centrul programelor lor.
Urmărirea și trasarea produselor
Termenul limită pentru intrarea în vigoare a prevederilor directivei [NUME_REDACTAT] nr. 178/2002 – 1 ianuarie 2005, privind obligativitatea asigurării informațiilor necesare trasabilității produselor alimentare, a determinat o angajare crescândă a organismelor având sarcini în elaborarea metodologiei necesare. Astfel, GS1, al cărui sistem de identificare EAN/UCC-128 a fost recunoscut ca o soluție viabilă, pe lângă ghidurile elaborate pentru trasabilitatea produselor de carne și pește, se află în prezent în faza de finalizare a unui ghid pentru trasabilitatea vinurilor și a unui model general de trasabilitate. În sprijinul acestor cerințe, se constituie și inițiativa furnizorilor din amonte (GUSI – [NUME_REDACTAT]-stream [NUME_REDACTAT]) , care va furniza rezultatele activității la începutul anului viitor. Pe lângă munca de elaborare a metodologiilor de trasabilitate rămâne de realizat o activitate susținută de sensibilizare a factorilor de decizie oficiali pentru preluarea acestora și recomandarea lor fermă pentru agenții economici.
3.3 [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 [NUME_REDACTAT] începutul anului 1993, prin inițiativa a 20 de companii producătoare, camere de comerț și instituții naționale de standardizare, s-a creat [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] a Articolelor (ARNIA), căreia i s-a modificat ulterior denumirea în EAN România.
După autorizare (noiembrie 1993) și obținerea avizelor din partea autorităților române, pentru aderare la EAN Internațional, dosarul de candidatură fost înaintat la începutul anului 1994. [NUME_REDACTAT] a EAN Internațional din mai 1994, la [NUME_REDACTAT], a aprobat calitatea de membru pentru EAN România, iar în august 1994, a consfințit legalitatea organizației române și apartenență ei la comunitatea de organizații naționale EAN din întreaga lume.
3.3.1 Obiectivele organizației GS1 [NUME_REDACTAT] organizației GS1 România, așa cum au fost ele definite prin statutul inițial, sunt:
stabilește și promovează un sistem național și multiindustrial pentru identificarea produselor, serviciilor, locațiilor și comunicația electronică, pe bază de standarde acceptate internațional, pentru beneficiul și eficientizarea activităților de producție, desfacere en – gross și distribuție en – detail din țara noastră;
administrează și controlează procesul de introducere și utilizare a sistemului GS1 în România, pentru codificarea produselor în vederea identificării lor automate pe tot lanțul distribuției (de la producător până la punctul de vânzare din magazin) și a schimbului electronic de documente comerciale;
respectă politica organizațională și participă activ la activitățile de comunicare, cercetare și dezvoltare a sistemului de standarde promovat de GS1;
organizează cursuri de formare și expoziții pentru toți agenții economici interesați sa-și introducă noile tehnologii în interiorul companiilor lor cât și în relația cu clienții sau furnizorii (trasabilitatea produselor, controlul computerizat al stocurilor și EDI)
pregătește analize și rapoarte privitor la rezultatele utilizării tehnologiei de codificare GS1 pentru culegerea automată a datelor în mediul industrial și al distribuției comerciale;
elaborează studii privind aplicarea extinsă și retehnologizarea agenților producători, de servicii sau comerț în vederea utilizării codurilor GS1 în gestiune;
asigură servicii de marketing pentru agenții economici români prin consultarea bazelor de date la care s-a obținut accesul în urma afilierii României la GS1;
asigură o prezență activă a problematicii GS1 în presă și în celelalte mijloace de informare;
încheie convenții de colaborare și contracte cu persoane fizice sau juridice române sau străine;
organizează orice alte activități legale pentru realizarea scopului său.
Aceste obiective și-au păstrat valabilitatea până în prezent, ele îmbogățindu-și conținutul o dată cu dezvoltarea standardelor GS1 sau a evoluțiilor tehnologice, cum ar fi comerțul electronic, identificarea prin radio-frecvență, dezvoltarea Internetului etc. În anul 2001, [NUME_REDACTAT] a revizuit și ierarhizat lista obiectivelor :
obiectivele de nivel strategic rămân să facă mai puternică coeziunea instituțiilor membre pentru o atitudine activă în preluarea standardelor (GS1 România ajunge responsabilă în planul strategiei pentru o activitate de interes general: codificarea în sistemul GS1 a produselor și serviciilor), iar
obiectivele de nivel tehnic (operațional) trec într-o societate suport, denumită „Centrul de Soluții EAN" (în care GS1 România este acționar majoritar), promovarea sistemului urmând a se realiza în primul rând prin „soluții EAN".
3.3.2 Scopul GS1 [NUME_REDACTAT] Asociației este facilitarea integrării României în sistemul economic internațional prin:
generalizarea utilizării codificării GS1 în România;
modernizarea prin informatizare a gestiunii economice și a controlului calității produselor în sfera producției și a comerțului;
extinderea tehnologiei de gestiune pe bază de "cod de bare" și în alte domenii ale vieții economico-sociale.
GS1 România este singurul organism abilitat intern și internațional pentru promovarea setului de standarde GS1 pentru:
identificarea produselor, serviciilor, unităților de transport și locațiilor
schimburi electronice EDI – EANCOM® ([NUME_REDACTAT] Interchange).
Un progres semnificativ în creșterea organizației s-a înregistrat în anul 1996, când s-a deschis primul magazin de tip cash & carry în România, al grupului METRO. De la această dată, creșterea începe să fie vizibilă, deși nu spectaculoasă. Ulterior, pe piața românească, au apărut și alți mari distribuitori multinaționali, precum Billa, [NUME_REDACTAT] și Carrefour, care au contribuit la sporirea permanentă a numărului membrilor GS1 România și la diversificarea domeniilor reprezentate; dacă la început majoritatea membrilor erau din sectorul alimentației, în prezent, un număr important de alte sectoare sunt reprezentate.
Treptat, sarcinile s-au diversificat, de la gestiunea sistemelor de numerotare și elaborarea de recomandări de numerotare pentru diverse categorii de articole, la gestiunea comunicațiilor sub standard EANCOM, realizarea catalogului electronic al comunității membrilor GS1 din România și a rețelei EANnet.ro.
3.4 Eticheta logistic GS1
În sistemul GS1, codurile de bare sunt utilizate pentru a transporta datele relative la un produs sau serviciu, în fiecare etapă de pe lanțul de aprovizionare. Datele codificate GS1 pot fi numărul de identificare a produsului (GTIN) sau orice alte date complementare pentru acel produs. Numărul GTIN nu conține nici o informație referitoare la produs, el este un simplu număr de identificare, neambiguu și unic la scară mondială, care servește drept cheie de acces la bazele de date stocate în sistemul informatic. Utilizarea conjugată a codurilor de bare și a aparatelor de citire permite culegerea automată a datelor și prelucrarea lor în timp real.
Principalele coduri de bare standardizate GS1 sunt: EAN-8, EAN-13, ITF-14, GS1-128. Dintre acestea, numai codurile GS1-128 se utilizează pentru codarea datelor complementare relative la un produs, precum data de fabricare sau de numărul de lot, elemente specifice pentru trasarea produselor. Codificarea GS1-128 și standardul identificatorilor de aplicație – AI stau la baza generării etichetei logistice GS1, instrumentul cel mai bine adaptat pentru cerințele de trasare pe lanțul de distribuție.
Eticheta logistică GS1 este un standard voluntar dezvoltat de GS1 împreună cu reprezentanți ai producătorilor, distribuitorilor, transportatorilor și [NUME_REDACTAT] GS1. Eticheta logistică GS1 se substituie numeroaselor formate de etichete proprietar existente astăzi, deoarece ea conține toate informațiile necesare operațiilor efectuate în diferitele faze de dirijare a obiectelor, de la punctul de încărcare la punctul de livrare. Implementarea ei răspunde nevoilor exprimate de actorii lanțului logistic, asigurând legătura, sincronizarea și coerența dintre fluxurile fizice de mărfuri și fluxurile de informații.
3.4.1 Beneficiile utilizării etichetei logistice
Beneficiile utilizării etichetei logistice sunt următoarele:
– câștig de timp obținut prin automatizarea culegerii datelor și controlul expedițiilor;
– culegerea informației mult mai precisă, fiabilă și rapidă de la emitentul de comenzi prin citirea etichetei la recepția mărfii;
– câștiguri de timp obținut prin eliminarea etichetelor succesive aplicate de fiecare actor din lanț;
– fiabilitate mare a informațiilor prin suprimarea retranscrierii și culegerii multiple a aceleiași informații;
– o confruntare cu mesajele standardizate EDI;
– o mai bună trasabilitate în lanțul logistic, prin utilizarea standardului ISO de identificator unic al unităților de transport (SSCC).
3.4.2 Descrierea etichetei logistice GS1
Eticheta logistică GS1 grupează informațiile în trei secțiuni logice: «furnizor», «client» și «transportator». Aceste secțiuni ale etichetei pot fi elaborate, imprimate și aplicate la momente diferite. Fiecare secțiune grupează un set de informații cunoscut la un moment dat.
Oricare secțiune a etichetei logistice GS1 are grupate informațiile în trei părți.
superioară care conține informații tip text, în format liber,
de mijloc care conține interpretarea în format text a datelor reprezentate în coduri de bare
inferioară care conține codurile de bare.
În cadrul fiecărei secțiuni, informațiile în format text sunt separate de cele sub format de cod de bare GS1-128 pentru a facilita interpretarea lor automată și manuală . Informațiile sub formă de text sunt la alegerea etichetatorului. Acesta poate include orice tip de informații precum: numele și adresa expeditorului și a destinatarului, denumirea produsului, logo-ul companiei, data livrării, numele transportatorului, numărul unității (de ex.: 1 din 4, 2 din 4), numărul unităților în consignație, etc.
Secțiunea «furnizor» conține în general informații cunoscute de fabricant în momentul ambalării. Codul SSCC se aplică aici ca identificator de unitate împreună cu GTIN – [NUME_REDACTAT] Number (dacă este cazul). Tot aici pot fi înscrise și alte informații utile atât furnizorului cât și clientului sau transportatorului: varianta de produs, date de producție, ambalare, expirare, numărul de lot, cantitatea, numere de serie.
Secțiunea «client» conține informații care permit destinatarului mărfi să regăsească referințele comenzii. La acest nivel vor fi referite coordonatele destinatarului final. Informațiile apar în momentul efectuării comenzii și a prelucrării ei de către furnizor: numărul de comandă, transporta la locația, alte informații specifice clientului, cum ar fi ruta și informații de manipulare.
Secțiunea «transportator», conține informații cunoscute la momentul expediției și se referă, de regulă, la transport. Informațiile tipice pentru această secțiune sunt: transporta la codul poștal, numărul de consignație, ruta, informații de manipulare, etc.
Secțiunile «client» și «transportator» sunt aplicate, de regulă, în momentul pregătirii sau expedierii mărfii. Aceste secțiuni sunt plasate, de obicei, pe unitatea etichetată deasupra părții «furnizor». Cu toate acestea, ordinea alinierii lor poate varia în funcție de mărimea unității logistice și de procesul de afaceri deservit.
Etichetatorul , organizația care răspunde de imprimarea și aplicarea etichetei, determină conținutul, formatul și dimensiunile acesteia. Singurul element obligatoriu pentru toate etichetele logistice este SSCC. Atunci când sunt cerute mai multe informații, se vor respecta specificațiile GS1 cu utilizarea corectă a standardului Identificatorilor de Aplicație.
Figura 3: Exemplu de etichetă logistică GS1 cu cele trei secțiuni: furnizor, client, transportator.
Sursa: http://www.etrasabilitate.ro/informatii/exemplu-eticheta.html
3.4.3 Dimensiunile etichetei logistice GS1
Dimensiunile fizice ale etichetei sunt determinate de către etichetator, dar eticheta trebuie să fie suficient de mare pentru a include toate informațiile cerute în fiecare secțiune.
Factorii ce influențează dimensiunea etichetei includ:
cantitatea și tipul datelor conținute
dimensiunea simbolurilor de coduri de bare folosite
dimensiunile unității logistice care se etichetează
echipamentul utilizat pentru tipărire.
Formate recomandate pentru eticheta logistică GS1:
formatul A6 (105 mm x 148 mm), ideal atunci când se reprezintă pe etichetă numai SSCC;
formatul A5 (148×210 mm), dacă sunt reprezentate mai multe date;
ca o linie directoare pentru utilizatori, lățimea etichetei se păstrează constantă la 105 mm, iar înălțimea variază în funcție de cantitatea de date.
Dimensiunile celor trei secțiuni de aranjare a informațiilor (superioară, de mijloc și inferioară) nu este standardizată, dar se recomandă ca acestea să fie separate între ele printr-o linie continua orizontală. Eticheta logistică nu este obligatoriu să fie încadrată într-un chenar.
Recomandări cu privire la dimensiunea codurilor de bare:
factorul de scalare va avea valori cuprinse între 0, 50 și 0, 84;
factorul de scalare minim este de 0, 25;
pe o etichetă toate codurile de bare trebuie să fie imprimate cu același factor de scalare, o a doua etichetă se recomandă să aibă același factor de scalare;
înălțimea recomandată a codurilor de bare este de 32 mm, dar nu mai puțin de 13 mm;
datele reprezentate în cod de bare se înscriu sub simbol cu înălțimea minima de 3 mm;
parantezele care încadrează Ai-urile nu se codifică în cod de bare.
Recomandări cu privire la informațiile în clar:
datele în format liber (numele și adresele expeditorului și a destinatarului) trebuie să fie perfect lizibile, iar înălțimea caracterelor nu trebuie să fie mai mică de 3 mm;
echivalentul datelor conținute în codurile de bare GS1-128 vor fi însoțite de acronimele în limba engleză și vor avea înălțimea de cel puțin 7 mm.
Figura 4
Sursă: http://www.etrasabilitate.ro/informatii/dimensiuni-eticheta.html
3.5 Exemple de utilizare a [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1
[NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 permite folosirea sistemelor de trasabilitate a alimentelor la scară globală – indiferent cât de multe companii sunt implicate sau câte granițe sunt trecute pe măsură ce alimentele sau ingredientele alimentare parcurg drumul de la un capăt al lanțului de aprovizionare până la consumator.
Trasabilitatea este importantă în special în situații nedorite când produsele alimentare trebuie retrase de pe piață. [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 poate, de asemenea, juca un rol vital și aici: deoarece este construit pe baza unor standarde globale, utilizate de la un capăt la altul al lanțului de aprovizionare, poate asigura acces imediat la informații precise despre produs – ceea ce permite retrageri de produse de pe piață rapide și cuprinzătoare.
Îmbunătățește siguranța pacientului și calitatea îngrijirii medicale
În fiecare zi, oamenii mor sau suferă invalidități din cauza erorilor medicale. Tocmai de aceea în sectorul medical se depune foarte mult efort pentru prevenirea cât mai multor astfel de erori.
Organizarea unui sistem de trasabilitate ar permite creșterea siguranței pacientului și îmbunătățirea calității actului de îngrijire medicală.
Sistemele de trasabilitate bazate pe standarde globale, cum este [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1, permit verificarea autenticității produselor medicale de-a lungul lanțului medical global de aprovizionare, permițând implementarea mai rapidă și mai eficientă și, în același timp, îmbunătățind siguranța și integritatea lanțului de aprovizionare.
Astăzi, [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate pentru Sănătate este un standard recunoscut oficial și servește ca punct de plecare pentru identificarea cerințelor specifice și pentru asigurarea unei abordări consistente și a unei înțelegeri comune a principiilor cheie. Următorul pas este crearea unui Ghid de Implementare a [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate pentru Sănătate.
Combate contrafacerile
În sute de locuri din lume, laboratoare improvizate folosesc zahăr sau parafină pentru a contraface pastile de medicamente care arată exact ca și cele originale ;alte contrafaceri vizează testerele de glicemie, cele contrafăcute neconținând altceva decât hârtie obișnuită și cerneală. Contrafacerea a devenit atât de sofisticată încât, în anumite situații, nici companiile ale căror produse au fost contrafăcute nu pot face diferența dintre original și fals fără teste chimice de laborator.
În ciuda tuturor eforturilor din sectorul sănătății astfel de produse lipsite de valoare sau chiar periculoase ajung pe piață.
Standardul de Trasabilitate GS1 pentru Sănătate, dezvoltat pe baza [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1, poate fi de ajutor. Introducerea unei identificări unice pentru fiecare pachet de produse medicale va permite trasabilitatea și verificarea autenticității, tehnologia fiind deja disponibilă, îngreunând astfel foarte mult pătrunderea produselor contrafăcute în lanțul de aprovizionare al sănătății.
Îmbunătățește sustenabilitatea
Guvernul, organismele de reglementare și tot mai mulți retaileri cer cu regularitate informații cu privire la deșeurile de ambalaje, amprenta de carbon, sustenabilitate și altele legate de mediu.
Dar dincolo de noile reglementări sau modificări ale așteptărilor consumatorilor, există dovada clară a faptului că strategiile de sustenabilitate cresc valoarea acțiunilor companiei și aduc rezultate financiare pozitive. Sustenabilitatea devine pe zi ce trece o strategie de afaceri.
Detailiștii și producătorii pot obține o sustenabilitate eficientă prin colaborare, în special în privința informațiilor. [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 face acest proces ușor și rapid.
[NUME_REDACTAT] Global de Trasabilitate GS1, companiile pot evita risipa de energie și pot face mai ușor alegerile privind transporturile și logistica. Pot lansa inițiative mai eficiente de management al deșeurilor și de reciclare. Pot avea un control mai bun al producției și livrărilor.
Asigură conformanța alimentelor cu anumite caracteristici
Soluțiile de trasabilitate bazate pe [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 asigură o modalitate excelentă de a vă asigura că alimentele sunt conforme cu credințele religioase ale oamenilor sau că respectă stilul lor de viață.
De exemplu, tot mai mulți oameni caută alimente care respectă anumite standarde etice. Astăzi există tot felul de etichete și ștampile care garantează că alimentele pe care sunt aplicate sunt rezultatul unor practici comerciale echitabile.
Religiile a miliarde de credincioși le cer să se asigure că alimentele pe care le cumpără sau restaurantele în care mănâncă respectă un set bine definit de coduri și principii. De fapt, în afară de produsele alimentare în sine, și localurile (restaurante, patiserii, pizzerii, fast-food-uri…) și abatoarele trebuie să respecte aceste principii, precum și ustensilele folosite la prepararea alimentelor.
Peste tot în lume s-au creat diferite organizații care să certifice că alimentele sunt într-adevăr preparate din carne, preparate organice sau ecologice. [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 le poate ușura activitatea.
Preocupări similare au și vegetarienii: în timp ce este clar faptul că o friptură nu-și are loc în stilul lor de alimentație, multe alte produse alimentare pe care le consumă pot conține carne sau derivate din animale. Astfel, pot fi dezvoltate soluții de trasabilitate folosindu-se [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 pentru a reasigura consumatorii că produsele pe care le cumpără le respectă în totalitate dorințele.
[NUME_REDACTAT] Global de Trasabilitate GS1 se pot implementa o mare varietate de aplicații și servicii de trasabilitate deoarece acest Standard este independent de tehnologii.
[NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 presupune îndeplinirea următoarelor cerințe:
• Toate articolele trasabile să fie identificate în momentul creării lor cu identificatorul GS1 corespunzător;
• Identificarea să însoțească articolul până la utilizarea acestuia;
• Toate locațiile fizice să fie identificate cu identificatori GS1 corespunzători de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;
• Informațiile despre produse și fluxul lor fizic să fie captate și partajate între partenerii comerciali prin intermediul uneia din tehnologiile GDSN, DESADV, EPCIS.
Rămâne la latitudinea partenerilor comerciali sau a sectoarelor din industrie să-și stabilească propriul nivel de acuratețe și adâncime al sistemelor lor de trasabilitate; [NUME_REDACTAT] de Trasabilitate GS1 permite și specificarea unor cerințe unice proprii.
GS1 vine în ajutorul companiilor cu un Program de Conformanță pentru Trasabilitate care asigură metodologia și instrumentele necesare auditării și evaluării sistemelor de trasabilitate deja existente; programul respectă standardele ISO privind siguranța alimentelor.
[NUME_REDACTAT] lanțurilor de aprovizionare trasabile este rod al unui lung șir de evoluții în îmbunătățirea produselor alimentare, calitatea și siguranța managementului. În industriile de telecomunicații, dezvoltare software și companii aeriene, de securitate trasabilitatea este driver-ul principal. În ultima vreme, trasabilitate a apărut ca un nou indice de calitate și de bază pentru comerțul cu produse alimentare. Această evoluție a fost catalizată de incidenta în creștere a riscurilor pentru sănătate legate de alimente și cazuri de profil înalt, cum ar fi ESB, febra aftoasă, dioxina la păsările de curte și contaminarea microbiană la produse proaspete.
Scăderea încrederii consumatorilor a fost exacerbată de introducerea de organisme modificate genetic, plante și animale în lanțul alimentar uman. Scopul trasabilității este de a permite urmărirea completă înainte și înapoi a activității produsului și în lanțul de aprovizionare de la fermă la furculiță. Prin urmare, este o calitate preventivă și un instrument de siguranță al managementului .
Un management bun al sistemului de trasabilitate permite urmărirea înapoi la producătorul inițial, precum și urmărirea înainte până la consumatorii individuali și, într-adevăr orice pas al lanțului de aprovizionare, pentru identificarea eficientă a produselor și managementul de retragere atunci când standardele de calitate și siguranță sunt încălcate.
În concluzie, beneficiile trasabilității sunt:
Protecția sănătății animalelor – sarcina protecției sănătății animalelor revine în principal fermierului care are tot interesul să-și mențină animalele într-o stare de sănătate foarte bună pentru a nu avea pierderi economice.
Controlul bolilor animalelor și păsărilor prin faptul că trasabilitatea permite găsirea imediată a sursei de unde provin pe de-o parte, iar pe de altă parte există un control pe toate verigile lanțului de procesare, ceea ce face să se excludă bolile de origine animală la om.
Protecția siguranței omului este favorizată de sistemul de trasabilitate din motive multiple cum ar fi: excluderea de la tăiere pentru consumul public a animalelor bolnave sau suspectate de boli infect-contagioase precum și comercializarea cărnii, produselor și subproduselor obținute.
Controlul fraudelor – trasabilitatea împreună cu auditurile periodice ale înregistrărilor pot preveni fraudele cu privire la originea produselor, speciile de organisme utilizate la obținerea unui produs și veridicitatea unor declarații privind modul de obținere, a materiilor prime sau produselor.
Facilitatea retragerii – trasabilitatea permite și stabilirea de măsuri de control pentru prevenirea sau reducerea unui hazard identificat pe baza trasabilității în situația în care s-a produs un incident ce a pus în pericol siguranța consumatorilor.
Promovarea mărcilor – ceea ce conduce la constituirea încrederii în loialitatea consumatorilor față de bunul-serviciul oferit de producător, garantând originalitatea bunurilor sau a serviciilor pentru care a fost creată marca.
Realizarea de programe de supraveghere a contaminanților alimentari – trasabilitatea facilitează identificarea produselor cheie dintr-un anumit lanț alimentar în care este necesară eșantionarea produselor pentru a monitoriza concentrația de contaminați chimici, microbiologici și biologici.
Evaluarea riscurilor apărute în urma expunerii la alimente – poate fi ușor demonstrată prin corelarea informațiilor din înregistrările realizate în cadrul sistemului de trasabilitate.
Câștigarea încrederii consumatorilor prin certificarea fără lacune a traseului pe care îl parcurge o materie primă de la furnizor prin diferite etape de producție, prin fluxurile mărfii în logistica internă din întreprindere și diferitele nivele comerciale până la consumatorul final.
Atingerea dezideratului prin îndeplinirea imperativelor și normelor legale (Regulamentul CE nr. 178/2002 privind trasabilitatea și Legea siguranței alimentare nr.150/2004, certificare și asigurare calitate) care stau la baza avizului de funcționare.
Obținerea răspunsurilor sigure și justificabile la orice întrebare ale organelor și agențiilor de verificare.
Pentru a avea o ordine și un control al producției realizate în organizație este absolut necesară implementarea unui sistem de identificare și trasabilitate adecvat. De asemenea acest sistem va asigura localizarea mai facilă a cauzelor defecțiunilor și va contribui la micșorarea costurilor acțiunilor de remediere. Instituirea lui printr-o procedură formală este de obicei rezultatul unei necesități obiective rezultate din nivelul de complexitate al proceselor de producție.
În contextul în care trasabilitatea este privită ca o modalitate de asigurare a controlului, calității și eficienței unei activități, trasabilitatea este aplicabilă în România în toate sectoarele economiei. Informațiile privind materiile prime, utilizarea lor, produsele, pierderile, stocurile, etc., sunt necesare atât în industria alimentară, cât și în alte industrii care furnizează produse finite. Este important să deții controlul și să poți gestiona adecvat o situație de criză în care este depistat un defect de fabricație și trebuie să retragi de pe piață numai lotul cu probleme.
[NUME_REDACTAT] Constantin, Tratat de industrie alimentară – probleme generale, [NUME_REDACTAT], București 2008.
[NUME_REDACTAT], Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, [NUME_REDACTAT], București 2008.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] I., Ardelean, D., Merceologie alimentară – calitate și siguranța, [NUME_REDACTAT], București 2007
Ioancea, L. și Kathrein, I. Condiționarea și valorificarea superioară a materiilor prime animale în scopuri alimentare – Tehnologii și instalații, [NUME_REDACTAT], București, 1989.
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
Standardul ISO 8402 din 1987
Tudor S., Igiena produselor agroalimentare în turismul rural, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, Arad 2004.
http://www.csean.ro/despre-trasabilitate, 26
http://facultate.regielive.ro/proiecte/industria_alimentara/trasabilitatea_materiilor_prime_agroalimentare-86536.html
http://www.marketwatch.ro/articol/2212/Transparenta_proceselor__primul_pas_catre_realizarea_trasabilitatii/
http://www.openmindsolutions.com/Implementation/ISO_9001_Customer_Property.hm
http://www.csean.ro/despre-trasabilitate, 26
http://www.productis.ro/indrumator/faq/ce-inseamna-trasabilitate
http://www.producetraceability.org/
http://www.producetraceability.org/documents/PTI%20Flyer_FNL_v2%202011-10-20.pdf"
http://www.aphis.usda.gov/traceability/
http://www.anpc.ro/
http://www.etrasabilitate.ro/informatii/dimensiuni-eticheta.html
http://www.etrasabilitate.ro/informatii/exemplu-eticheta.html
http://www.fao.org/Ag/AGAInfo/themes/en/meat/quality_trace.html
http://www.seniorerp.ro/resurse_utile/sistem-erp-resurse-avantaje-ale-implementarii-erp
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Definirea Transabilitatii (ID: 1440)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.