Particularitatile Comunicarii Interpersonale LA Nivelul Organizatiei Scolare
PARTICULARITĂȚILE
COMUNICĂRII INTERPERSONALE
ȘCOLARE
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I – Comunicarea eficientă – condiție a succesului într-o organizație
școlară
I.1. Conceptul de comunicare
I.2. Comunicarea organizațională
I.3. Particularitățile procesului de comunicare
Capitolul II – Comunicarea interpersonală
II.1. Deficiențe ale procesului de comunicare
II.2. Schimbarea comportamentului cu ajutorul comunicării
Capitolul III – Metodologia cercetării
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
III.2. Formularea ipotezelor cercetării
III.3. Metode și tehnici de cercetare
III.3.1. Testul sociometric
III.3.2. Chestionarul
III.3.3. Inventar de stil de comunicare
III.3.4. Experimentul
III.3.5. Observația
III.4. Prezentarea colectivelor supuse cercetării
Capitolul IV – Analiza și interpretarea datelor
Capitolul V – Concluzii finale
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Comunicarea este asemenea funcționării unei orchestre fără dirijor, în care fiecare interacționează cu toți și toți interacționează între ei, iar acest proces de interacțiuni continue creează realitatea socială, care este o realitate socio-comunicațională. Este o iluzie a crede că există o singură realitate: realitatea este de ordinul atribuirii de semnificație, care este produsul interacțiunilor umane și al comunicării.
Nici un fel de activitate, de la banalele activități ale rutinei cotidiene și până la cele mai complexe activități desfășurate la nivelul organizațiilor, societăților sau culturilor, nu mai pot fi imaginate în afara procesului de comunicare.
Dar comunicarea a devenit de asemenea, și unul dintre cuvintele „la modă”, ale vremurilor noastre, ce multiplică activitățile sau evenimentele pe care le reprezintă și care tinde să-și lărgească aria de semnificații tocmai datorită interesului de care se bucură. Comunicarea modernă pare a se adresa, din această perspectivă, tuturor în special și nimănui în general.
Aparent paradoxal, în tot acest ocean de comunicare ce ne înconjoară, simțim mai peste tot absența unei comunicări reale: aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru interlocutori deosebiți ca pregătire și experiență; stările emoționale, sentimentele și intențiile cu care interlocutorii participă la comunicare deformează mesajul; ideile preconcepute și rutina influențează receptivitatea; diferențele culturale par a fi, mai mult ca niciodată, obstacole de netrecut.
Dincolo de aspectele mai puțin plăcute ale comunicării se dezvăluie însă o certitudine: epoca modernă reprezintă apogeul comunicării. Progresul tehnico-științific a favorizat apariția telegrafului, telefonului, a trenului, a automobilului, intensificând comunicarea între indivizi, comunități, culturi. Umanitatea, fie că ne place sau nu să o recunoaștem, este condamnată a căuta la infinit calea de mijloc dintre comunicare și absența ei.
Societatea continuă să existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect să spunem că ea există în transmitere și în comunicare. Este mai mult decât o legătură verbală între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să dețină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie să aibă în comun scopuri, convingeri, aspirații, cunoștințe – o înțelegere comună – „același spirit” cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigură dispoziții emoționale și intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la așteptări și cerințe.
Printre principalele caracteristici ale societății contemporane identificăm și transformarea acesteia în societate informațională, în care accesul neîngrădit la informații și cunoștințe este principala cale de succes în viață. Accesul prompt la informație reprezintă calea devenirii profesionale și a angajării în acțiuni profitabile. De calitatea informației depinde nu numai execuția sarcinilor și atribuțiilor, dar, mai ales eficiența agenților sociali, adică a indivizilor care manipulează această informație.
După 1989 societatea românească a trebuit să facă față mai multor provocări, între care și aceea a dezvoltării unor noi modele în ce privește comunicarea. Acest nou model nu se mai bazează pe o sursă unică de mesaje, pe un control unic al canalelor de comunicare. Modelul care se dezvoltă acum în România se bazează pe o multitudine de emițători și canale mass-media (cotidiane, periodice, posturi de radio și televiziune – regionale sau naționale).
Comunicarea de grup este o formă a comunicării interpersonale. Comunicarea internă eficientă se realizează mai dificil și cu costuri mai ridicate în condițiile în care nu se apelează la avizul unui specialist, a unui psiholog care alături de specialistul în relații publice, poate crea o atmosferă de încredere bidirecțională (de la vârful instituției spre bază și invers), poate construi un spirit de echipă, bazat pe promovarea competenței, poate mai ușor înțelege și rezolvă o varietate mare de probleme ce pot apărea din cauza unui deficit de comunicare. O comunicare internă eficientă va reuși să prevină evenimentele și va oferi informațiile corecte, înainte ca acestea să devanseze comunicarea formală și să devină zvonuri.
În economia de piață spre care tindem, regula de aur este eficiența. Ținând cont de această regulă este neîndoielnic faptul că nici o organizație româneascã din orice domeniu nu va rezista dacă nu va avea în interior un mediu sănătos de muncă.
Pătrunderea și înțelegerea sistemului de comunicare deschide și drumul cunoașterii personale și a celor din jur, fiind în măsură să clarifice ierarhizarea oamenilor în societate în funcție de adevăratele valori și depistarea non-valorilor fapt care va determina elaborarea unei strategii eficiente de viață.
Astfel, această lucrare urmărește evidențierea rolului comunicării informale la nivelul unei organizații școlare, rolul stărilor și dispozițiilor emoționale ale individului asupra comunicării informale.
CAPITOLUL I
COMUNICAREA EFICIENTĂ – CONDIȚIE A SUCCESULUI ÎNTR-O ORGANIZAȚIE ȘCOLARĂ
I.1. Conceptul de comunicare
Etimologic, conceptul de comunicare provine din latinescul comunis, semnificând încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informații, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele.
În sens autentic comunicarea a apărut odată cu scrisul și a urmat cursul de la hieroglife la alfabet, de la scrierea picturală la imprimerie. Comunicarea verbală, dialogul, s-au dezvoltat în antichitatea greacă. Concepția filosofică a lui Socrate ne-a fost transmisă de discipolii săi, așa cum în creștinism predicile lui Iisus au fost transmise de apostolii săi.
Transmiterea în timp a comunicării verbale nu ne dă siguranța autenticității operelor elaborate de inițiatori. Odată cu descoperirea tiparului, comunicarea devine însă un factor hotărâtor în răspândirea cunoștințelor, în pătrunderea literaturii în mase largi, dar mai ales în extinderea învățământului. Comunicarea devine un element al răspândirii culturii și științei. Comunicarea este cea care va extinde caracterul universal al științei și culturii.
Descoperirile din secolul XX, radioul și televiziunea, telefonia prin cablu și prin satelit, Internetul, Intranetul au revoluționat continuu sistemele de comunicare.
Comunicarea a cunoscut un adevărat salt revoluționar în a doua jumătate a secolului al XX-lea, profesorul Claude Allégre, geofizician, care ține cursuri VII și of Technology – SUA, scrie (1993): “Comunicația este multiplicatorul științei, este mașina de creare a inovației și mijlocul de apreciere.”
Wilbur Schram înțelege prin comunicare procesul stabilirii unei comuniuni sau identități de reflecții, idei, concepții între emițătorul mesajului și receptorul mesajului prin intermediul unui canal de comunicație..
Comunicarea este un concept de bază atât în sociologie, cât și în psihologia socială, unde se utilizează în diferite accepțiuni:
a) procesul prin care individualitățile observă stimulii și reacționează în grade diferite la perceperea lor;
b) mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă;
c) toate simbolurile gândirii, împreună cu mijloacele de propagare și conservare a lor;
d) comunicare socială, definită fie ca expresie generală pentru a desemna toate formele de relații sociale în care există o participare conștientă a indivizilor și grupurilor, fie ca raporturi interpersonale comportând o comuniune sau fuziune a cunoștințelor (comunicare interpersonală).
În această lucrare vom opera cu acest termen înțelegându-l ca proces în care un emițător (E) numit și sursă de comunicare, transmite un mesaj (M) sau un repertoriu de mesaje (Rm) ce cuprinde conținuturi comunicaționale, prin intermediul unui canal (C) către un receptor (R) numit și destinatar, audiență sau public, respectiv cel ce primește mesajul. O schemă generală, descoperită independent de doi cercetători diferiți, explică mai bine conceptul de comunicare și factorii săi:
Mesajul, înțeles ca un ansamblu al semnelor transmise de emițător este vehiculat prin intermediul unui canal comunicațional, care reprezintă suportul material al comunicării.
Comunicarea este un fenomen dinamic și complex, care presupune derularea concomitentă a mai multor procese și funcții psihice, puse în slujba schimbului de mesaje, de informație între cel puțin doi subiecți.
Accepțiunea în care dorim să abordăm și să tratăm comunicarea este cea de formă specifică a relațiilor interpersonale, implicată în oricare tip de activitate umană prin care se realizează schimbul de informație, cu precădere în cea managerială.
Astfel “comunicarea constă în transmisia și schimbul de informații (mesaje) între persoane, în circulația de impresii și comenzi, în împărtășirea unor stări afective, de decizii raționale și judecăți de valoare cu finalitatea expresă de a obține efecte în reprezentările și opiniile indivizilor, în practicile sociale pe care le efectuează”.
Steinbuch crede într-o categorie fundamentală a existenței numită informație. Genele care transmit ereditatea, cântecul unei păsări, un tablou de Picasso, o scrisoare, o fotografie, literatura de orice fel, de la cartea de telefon până , de la percuția pe timpane până a IX-a a lui Beethoven, toate sunt informație.
Comunicarea, la orice nivel, animal și uman, este schimb de informații. Informația a devenit astăzi un factor de putere. Dacă societatea tradițională a cunoscut numai proprietatea asupra unor bunuri materiale și a surselor de energie ca factori de putere egali în rang, astăzi acestora li s-a adăugat și informația.
Situația fundamentală a teoriei informației este reprezentată de fapt de putința alegerii din infinit de multe variante pe cea care duce la scopul urmărit. Cine deține informație deține această putință. Iar cine posedă informații are puteri asupra viitorului.
Dacă informația “nu este nici materie și nici energie” atunci se naște ineviatbil întrebarea: “Ce este informația?”
La această întrebare mulți oameni de știință au dat diferite răspunsuri. Astfel, informația, mijlocul prin care se realizează comunicarea, a fost definită ca:
• ansamblu de date, știri, indici etc. care modifică starea internă a sistemului receptor, determinându-i o anumită reacție de răspuns în raport cu un anumit obiect (sistem) denumit sursă;
• resursă de abilități care modifică mentalități;
• nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă socială;
• ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea, transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socialcine posedă informații are puteri asupra viitorului.
Dacă informația “nu este nici materie și nici energie” atunci se naște ineviatbil întrebarea: “Ce este informația?”
La această întrebare mulți oameni de știință au dat diferite răspunsuri. Astfel, informația, mijlocul prin care se realizează comunicarea, a fost definită ca:
• ansamblu de date, știri, indici etc. care modifică starea internă a sistemului receptor, determinându-i o anumită reacție de răspuns în raport cu un anumit obiect (sistem) denumit sursă;
• resursă de abilități care modifică mentalități;
• nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă socială;
• ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea, transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socială;
• un produs brut sau semifinit care, departe de a fi rar, este în general abundent;
• măsura a ceea ce este nou, imprevizibil în mesaj.
Atât comunicarea, cât și informația sunt concepte specifice umanității, ele printre multe altele, determinând diferențierea om-animal. Astfel, încă din 1949, Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă dreptul omului la informare și comunicare, evidențiind astfel importanța acestui concept în cadrul existenței și dezvoltării umane.
I.2. Comunicarea organizațională
Comunicarea organizațională este diciplina care se ocupă cu studiul proceselor de comunicare în cadrul contextului organizațional.
Totuși chiar în context organizațional termenul nu este folosit în sens de „disciplină” ci se face referire la una sau mai multe din următoarele clase:
comunicarea interpersonală directă sau mediată dintre membrii organizației: angajați, manageri, specialiști, colaboratori;
comunicarea dintre structuri organizaționale: între departamente, divizii, filiale, direcții, compartimente;
maniera prin care organizația abstractizată comunică prin transmitere de semnificații către proprii angajați, către clienți și către alte organizații: prin politici de personal, marketing intern, publicitate, comunicare publică, politici de piață;
Scolastic, comunicarea poate fi înțeleasă ca transfer de semnificații între emițător și receptor prin intermediul unui canal de comunicare. Cei mai mulți teoreticieni consideră că există comunicare și nu doar „transfer” decât atunci când receptorul emite feed-back. La nivelul comunicării organizaționale nu numai feed-back-ul ci și calitatea și rapiditatea cu care acesta este oferit devin piatră de încercare a oricărei organizații moderne.
Unul din promotorii conceptului de comunicare organizațională a fost Chris Argyris (Personality and Organization – 1954) ca reacție la postulatele managementului științific dezvoltate de ce promovau ruptura radicală dintre manageri și muncitori, de ex.: „managerii știu cel mai bine, iar muncitorii sunt proști și leneși, opunându-se mereu managerilor”. Acest punct de cotitură în știința psihologiei manageriale a propulsat obligativitatea îmbunătățirii comunicării organizaționale devenind unul din obiectivele de bază ale intervențiilor de dezvoltare organizațională.
În practica managerială curentă se observă următorul fenomen:
când se vorbește de comunicare organizațională fiecare persoană din organizație va înțelege altceva, având o altă percepție (personală și subiectivă) asupra a ceea ce înseamnă acest lucru.
este greu de definit vreo problemă în cadrul unei organizații care să nu aibă la bază deficiențe în comunicarea organizațională sau în care deficiențele de comunicare să nu fie un factor agravant.
Din aceste considerente în momentul în care se utilizează expresii cum ar fi: „avem probleme de comunicare în organizație”, „trebuie să îmbunătățim comunicarea organizațională” sau „obiectivul este creșterea comunicării interdepartamentale”…, se creează involuntar mai degrabă o divergență a înțelegerii naturii problemelor și implicit a scopurilor și intențiilor de optimizare. Nu trebuie să ne surprindă că pentru anumite cazuri particulare (și mai pe placul managerilor) se utilizează sintagma de „flux de comunicare între … și între…”. Se creează astfel o percepție mai clară a conceptului de comunicare, de proces dinamic, ușor identificabil între două entități definite, proces ce poate fi proiectat și coordonat și unde este mai ușor de stabilit calitatea și frecvența dezirabilă a feed-back-urilor.
În orice organizație, comunicarea reprezintă una dintre cele mai importante mecanisme psihosociale, care are impact direct asupra eficienței și productivității muncii.
Indiferent de cultură, oamenii fac apel la un amestec de comunicare orală, scrisă și vizuală. Diversele culturi folosesc aceste mijloace de comunicare în diverse proporții, în sensul în care au mai multă încredere într-unul dintre ele.
La nivelul oricărei organizații indiferent de cultură sau dezvoltare este esențial ca ordinele, comunicările și sugestiile conducerii să ajungă la persoana sau departamentul vizat în timp util și, totodată, ca mesajul transmis să ajungă nealterat. În același timp, nemulțumirile, cererile și informările de la angajați la conducere trebuie să poată parcurge drumul de jos în sus în condiții similare fără a interveni schimbări de conținut la nivelul mesajului. Important este faptul că în cadrul unei instituții comunicarea îmbracă forma structurii organizatorice a acesteia. În special comunicarea formală este cea care se pliază pe organigrama instituției respective. Așa cum este și normal, acest tip de comunicare, ce suferă un control strict și dispune de reguli de manipulare și tratare a informației, este cel care îndeplinește rolul fundamental în comunicarea de ordin profesional din respectiva organizație. Vom expune pe rând câteva dintre tipurile comunicării organizaționale prezentând și caracteristicile acestora.
La nivel de organizație, comunicarea este de două tipuri: externă și internă.
În timp ce comunicarea externă vizează relațiile pe plan național și internațional ale organizației cu mediul: autorități publice, instituții publice, cu alte organizații, cu piața, cu parteneri de afaceri etc., comunicarea internă reprezintă forma de comunicare ce are loc între membrii (resursele umane), departamentele și compartimentele unei organizații.
Este neîndoielnic faptul că atât comunicarea externă, cât și cea internă au un rol deosebit de important în viața fiecărei organizații, însă pentru a rămâne consecvenți scopului inițial propus, vom analiza mai în detaliu comunicarea internă.
În mod clasic, se disting patru direcții ale mesajelor informaționale în cadrul unei organizații: descendentă, ascendentă, pe diagonală și pe orizontală.
Comunicarea descendentă este folosită, după cum o sugerează și denumirea, pentru a transmite informația de la persoanele dispuse în vârful ierarhiei, dinspre funcțiile de conducere către angajații firmei, spre funcțiile de excuție, pentru a-i influența pe aceștia. Conținutul comunicării în acest caz este dat de: scopuri, strategii, obiective, instrucțiuni și argumentări, politici, proceduri, repartizări de sarcini, standarde și criterii de apreciere și corectare a performanței etc.
Conținuturile comunicării descendente vizează orientarea angajaților în muncă. Prin intermediul mesajelor trimise, conducerea organizației încearcă să comunice pe cale ierarhică scopurile centrale și generale ale organizației, adaptându-le activităților concrete și practice ale angajaților. Este evident faptul că de eficiența acestui tip de comunicare depinde în mare măsură buna funcționare a instituției respective. Diagnosticarea acestui tip de comunicare poate începe cu măsurarea diferenței dintre sursă și destinatar la nivelul mesajului. Cu cât diferența este mai mică și cu cât timpul în care se transmite mesajul este mai redus, cu atât se poate spune că sensul descendent al comunicării este mai bine adaptat și mai eficient.
Comunicarea ascendentă este diferită de primul tip de comunicare organizațională atât prin conținut cât și prin scopul său. Un astfel de tip de comunicare conține de obicei: rapoarte asupra activității, informații tip feed-back la comunicările șefilor, problemele angajaților, plângeri, dispute,etc.
Această comunicare diferă de la o organizație la alta în funcție de natura și tipul conducerii. Acuratețea și conținutul mesajelor primite de către liderii organizației reflectă poziția și imaginea pe care o au aceștia în ochii angajaților. Se consideră spre exemplu că acuratețea mesajelor de jos în sus este cu atât mai redusă cu cât superiorii pot influența mai mult progresul în carieră al angajaților instituției respective. Evident, distorsiunile acestor mesaje venite de jos în sus au o puternică influență asupra conducerii organizației, foarte multe dintre deciziile factorilor de răspundere bazându-se pe astfel de comunicări. Tocmai de aceea, controlul distorsiunilor mesajelor este extrem de important dar și greu de efectuat pentru că, de foarte multe ori, pe lângă informările oficiale, la superiori ajung informații neverificate care vin pe căi neoficiale, informale. Controlul acestor mesaje este extrem de important pentru bunul mers al activității în organizația respectivă.
Comunicarea pe orizontală se realizează în principal cu scopul de coordonare a activității departamentelor și unităților din organizația respectivă. Calitatea și eficiența acestei comunicări depinde în bună măsură de tipul de structură organizatorică al instituției. O structură flexibilă, matriceală va fi în măsură să permită accesul mai facil al angajaților și informațiilor dintr-un departament în altul, în funcție de necesitățile și problemele de moment. Cu cât structura este mai rigidă și mai izolată, cu atât acest tip de comunicare va avea mai mult de suferit și, în consecință, coordonarea interdepartamentală la același nivel va fi mai greu de realizat.
Comunicarea pe diagonală este practicată în ocaziile în care membrii organizației nu pot comunica prin celelalte canale. Spre exemplu, în cazul utilizării managementului de proiecte, apar frecvent comunicările clasice, acest tip prezintă avantajele economiei de timp și costuri, a folosirii unor relații informale, a potențării unui climat bazat pe apreciere reciprocă.
Luând ca termen de referință modul de transmitere, comunicarea la nivelul unei organizații poate fi: scrisă, verbală și nonverbală.
Comunicarea scrisă este utilizată în proporție ridicată în cadrul organizațiilor pentru solicitarea sau transmiterea de note interne, rapoarte, decizii, planuri unor persoane din interiorul sau din afara organizației. Dincolo de situațiile în care comunicarea scrisă este imperios necesară, în practică, se înregistrează așa numitul mit al hârtiei. Studiile efectuate în această direcție au relevat faptul că aproximativ 75% din documentele care circulă într-o organizație sunt adresate unei singure persoane, 10% vizează două persoane și, doar 6% sunt destinate unui număr de trei sau mai multe persoane.
Comunicarea verbală este cel mai frecvent utilizată în cadrul organizației. Specialiștii afirmă că 70% din comunicările interne se realizează în mod verbal. Acest timp de comunicare, realizându-se prin intermediul limbajului, este însă în mare parte influențat de părerile personale, valorile, reperele la care se raportează indivizii atunci când transmit și recepționează mesaje.
Comunicarea verbală solicită din partea managerului pe lângă capacitatea de a emite semnale și pe aceea de a asculta, lucru destul de greu de realizat mai ales dacă se pornește de la premisa „eu sunt șeful și știu cel mai bine ce e de făcut" .
Comunicarea nonverbală poate fi un instrument eficient, care, mânuit cu eficacitate, facilitează emiterea și descifrarea mesajelor. Caracteristica acestui tip de comunicare constă în concurența ei cu comunicarea verbală, ceea ce permite transmiterea unor mesaje chiar în timp ce partenerii discută. Interesant este faptul, demonstrat pe cale experimentală, că aproape 90% dintr-un mesaj se transmite pe cale nonverbală.
După modul de desfășurare, comunicarea poate fi: reciproc directă, reciproc indirectă, unilaterală directă și indirectă.
Comunicarea reciproc directă sau “face to face” este apreciată de practicieni ca cel mai eficient mod de a construi o relație de lucru. Fiind bidimensională ea permite emitentului să evalueze hic et nunc modul în care a fost primit mesajul. Acest tip de comunicare este cu deosebire solicitat în problemele delicate care antrenează sensibilitățile și susceptibilitățile personalului.
Comunicarea reciprocă indirectă se realizează cu ajutorul unor mijloace adjuvante, ca telefon, radio, și, din ce în ce mai mult, prin televiziunea interactivă. Dintre toate mijloacele menționate, cel mai utilizat, în prezent, este telefonul. Deși rapidă, preferată pentru mesajele presante, comunicarea telefonică este lipsită de o mare parte din mesajele nonverbale. Unele mesaje pot fi, totuși, deduse din: volumul vocii, tonalitate, intonație, viteza de vorbire.
Comunicarea unilaterală indirectă se regăsește în cazul transmiterii de ordine, mesaje care nu cer un răspuns, dar și în cazul unei categorii de reuniuni (ședințele de informare).
Comunicarea unilaterală indirectă se realizează prin intermediul scrisorilor, filmelor, discursurilor. Ultimele două sunt suporturi relativ recente față de hârtia folosită de secole în realizarea comunicării.
Referindu-ne la gradul de oficializare, comunicarea poate fi clasificată în formală și informală.
Comunicarea formală include ansamblul mesajelor ascendente și descendente care circulă pe canalele relațiilor organizatorice. Ea se poate prezenta și sub forme diferite: vorbită, dar mai ales, scrisă, directă și indirectă, multilaterală și bilaterală. Chiar dacă atributul de formal include semnificația unei ordini dusă până la rigiditate creând un soi de refuz, acest tip de comunicare rămâne necesară pentru reglementarea funcționării organizațiilor.
Comunicarea informală este cel mai adesea cauzată de lipsa de informații sau de informații trunchiate. Comunicarea informală încearcă să elimine nesiguranța, curiozitatea sau anxietatea unor persoane, incluzând zvonurile și bârfele.
Zvonurile sunt puse în circulație pentru că au o dublă funcție: de a explica și de a atenua anumite tensiuni emoționale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poartă. Circulația zvonurilor este dependentă de contextele sociale (credibilitatea instituțiilor sociale, sistemul de organizare și circulație a informației formale, tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile de personalitate ale indivizilor și de nevoile psihosociologice ale indivizilor și grupurilor.
Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individuale, apartenenței sociale sau rasiale, prejudecăților personale ale celui care le transmite. Circulația lor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informații.
Analiștii clasifică zvonurile în trei categorii:
– cele care iau dorințele drept realitate (optimiste);
– cele care exprimă o teamă și o anxietate;
– cele care provoacă disensiuni (atacă persoane din cadrul aceluiași grup).
Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsă, complotul împotriva puterii, crizele artificiale, teama de străini, răpirea copiilor, bolile conducătorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiară sau escrocheriile lor.
Lansarea zvonurilor nu se face la întâmplare, ci ținându-se seama de așteptările grupurilor umane față de situația problematică pe care o traversează. Plecând de la aceste date ale situației, se lansează un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populația la acel moment, indiferent cât de departe de adevăr este conținutul enunțului respectiv. În acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificări sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proporțiilor, a semnificațiilor, a detaliilor, întreținerea celor transmise, redefinirea prejudecăților și a mentalităților proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emoțional în scopul ecranării până la dispariție a spiritului critic.
Zvonul reușește să cucerească o arie considerabilă de întindere în spațiul social îndeosebi în situații de criză, pe care le și amplifică. O sursă de profesioniști poate chiar provoca o criză socială plecând de la zvonuri bine direcționate și lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. În acest sens, Merton releva faptul că zvonurile pot genera “predicția creatoare de evenimente”, atunci când sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei.
I.3. Particularitățile procesului de comunicare
Modul în care cineva abordează o persoană și ajunge să vorbească cu ea reprezintă de foarte multe ori o problemă pentru comunicare. Există o varietate de căi de acces la cealaltă persoană: prin viu grai, telefon, scrisoare, e-mail etc. Totalitatea căilor de acces la altul poartă denumirea de canale de comunicare. Acestea sunt împărțite în trei mari categorii: canale formale, reprezentate de căile oficiale, supuse unor reguli clare și stricte, canale spontane, care se utilizează între persoane între care există relații de simpatie și prețuire reciprocă, canale clandestine, informale, care au un caracter neoficial, regulile după care se conduc nefiind impuse de cineva, acestea fiind reguli generale rezultate din fenomenele de dinamică a grupurilor și a comunicării.
În viața de zi cu zi, predominanța canalelor de comunicare este diferită în funcție de activitatea specifică în care sunt implicați indivizii. Totodată mesajele se individualizează și în funcție de sensul comunicării.
Ansamblul canalelor de comunicare împreună cu mediul în care aceasta se desfășoară, ambele raportate la grup sau la sarcină, constituie rețeaua de comunicare.
Există mai multe tipuri de rețele de comunicare. Alex Bavelas și H. Leavitt au stabilit următoarele tipuri ale rețelelor de comunicare:
– rețele orizontale (cercul și lanțul) – care apar în climate de grup egalitar, între membrii unui astfel de grup existând relații directe, "face to face";
– rețele verticale (în X sau Y) – care apar în grupurile în care există relații ierarhice, de subordonare a unora față de alții;
În cazul rețelelor există câteva caracteristici care le individualizează unele față de celelalte. Aceste caracteristici sunt: forma geometrică și numărul de verigi care există la fiecare rețea; gradul de flexibilitate; suma vecinilor și indicele de conexiune al rețelei; suma distanțelor (numărul de verigi) dintre participanți; indicele de centralitate; indicele de periferialitate.
Aceste rețele de comunicare nu sunt însă structuri seci, teoretice. În realitate prin intermediul lor mesajele capătă anumite direcții prin care se imprimă diverse sensuri comunicării concrete. Ansamblul rețelelor de comunicare utilizate la un moment dat constituie structura comunicării. Structura reprezintă stadiul real și concret actual al comunicării într-un grup, sensul de circulație al mesajelor în rețea. Evident structurile de comunicare au suferit și ele de-a lungul timpului o serie de clasificări. Una dintre cele mai cunoscute aparține lui Claude Flamen, care le-a clasificat în trei categorii: structuri omogene (în care fiecare membru al grupului comunică cu toți ceilalți, fiecare strânge informațiile pentru el și caută soluția), structuri centralizate (o singură persoană strânge informațiile și rezolvă problemele), structuri intermediare (ele nefiind nici complet centralizate, nici total omogene). Totodată, între rețele și structuri există diferite tipuri de raporturi. Astfel, întâlnim raporturi de coincidență a lor (rețele centralizate cu structuri centralizate, rețele omogene cu rețele omogene) sau raporturi de necoincidență (într-o rețea omogenă se decide ca subiecții să lucreze în structuri centralizate, astfel încât se va alege o persoana centrală, iar ceilalți vor fi excluși de la comunicare). Alegerea unei structuri pentru o rețea se face în funcție de foarte mulți factori. Printre aceștia se află: natura și conformitatea sarcinii de rezolvat, timpul necesar execuției, gradul de pregătire al membrilor grupului, relațiile dintre ei etc. Influența simultană a tuturor acestor factori îi determină pe membrii grupului să aleagă o structură sau alta care să fie în acord cu necesitățile de moment ale grupului.
CAPITOLUL II
COMUNICAREA INTERPERSONALĂ
II.1. Deficiențe ale procesului de comunicare
În general, interacțiunea socială se bazează pe transmiterea unui mesaj. Precizia cu care sunt primite mesajele comunicate prin simboluri se datorează unui proces de învățare. Astfel, în interiorul unei organizații se creează anumite deprinderi cognitive sub influența cărora membrii acesteia învață că anumite evenimente servesc drept semne sau indicii ale unor stări de lucru.
De subliniat este faptul că în marea majoritate a situațiilor de comunicare avem practic două nivele de desfășurare a acesteia: unul social, deschis, care conține mesaje directe și unul psihologic, format din mesaje ascunse.
Comunicarea interumană și de grup reprezintă una din cele mai des întâlnite forme de comunicare. Ca atare, diverși cercetători i-au acordat o deosebită atenție. Încă din 1948, Bavelas a propus un model matematic pentru înțelegerea structurii de comunicare în grup subliniind că toate fenomenele vieții de grup sunt directe și unic determinate de diversele proprietăți ale rețelei de comunicare. Proprietățile rețelei de comunicare nu determină aspectele activității de grup decât în funcție de natura acestei activități.
Orice intenție de comunicare presupune, pe lângă motivațiile morale, o strategie coerentă, adecvată și realistă, o regulă elementară a acestei strategii fiind aceea că publicul căruia i te adresezi nu poate fi nici subestimat, nici supraevaluat.
Indiferent în ce formă și cu ce scop are loc comunicarea, în cadrul acesteia acționează mai multe componente psihologice, care pot fi controlate și dirijate de către emițător: componente afective, ale atitudinii managerului față de subalterni (atracție, repulsie sau indiferență), componente cognitive (estimările liderului cu privire la valoarea informațiilor) și componente perceptive (măsura în care managerul percepe atitudinea de atracție posibilă a subalternilor față de el).
Odată cu existența fenomenului comunicării apar și perturbările și distorsiunile acesteia, care de multe ori au efecte dezastruoase asupra activității specifice a grupului respectiv.
Cele mai cunoscute perturbări ale comunicării cu efecte negative asupra acesteia sunt:
Blocajul – care constă în întreruperea completă a comunicării datorită unor motive diverse. Ele sunt fie de natură psihologică (atunci când, spre exemplu, considerăm că cineva are o personalitate dificilă și este greu de abordat), fie de natură fizic-obiectivă (lipsa canalului de comunicare sau întreruperea acestuia). Într-o organizație, blocajul se datorează de cele mai multe ori fie deteriorării infrastructurii comunicaționale, fie necunoașterii personalității celorlalți.
Filtrajul – constă în selectarea, filtrarea conținutului comunicării lăsându-se să treacă doar o parte din totalul informațiilor de transmis. Agentul activ al filtrării poate fi atât emițătorul cât și receptorul. Filtrarea este de foarte multe ori voluntară și ea se realizează ținând cont de motivațiile și expectațiile subiectului, de caracteristicile sale psihosociale.
Bruiajul – determină perturbarea prin apariția unor factori (fizici sau psihologici) care intervin în procesul de comunicare. Acești factori sunt cunoscuți drept zgomote de-a lungul canalului de comunicare. De multe ori bruiajul dus la extrem determină apariția blocajului.
Distorsiunile – cuprind toate degradările involuntare ale mesajului pe parcursul transmiterii lui de la emițător către receptor. Dacă în cazul filtrajului informația era incompletă la nivel cantitativ (efectele fiind și asupra laturii calitative a informației), la nivelul distorsiunii informațiile trec în totalitate, dar calitatea lor este alterată prin denaturarea sensului mesajului. În general, se consideră că distorsiunea este cu atât mai mare cu cât distanța dintre emițător și receptor este mai mare și verigile intermediare sunt mai numeroase.
Concluziile pripite și neadecvate – apar atunci când se iau hotărâri fără ca acestea să se bazeze pe o fundamentare corectă a actului decizional. Astfel, de multe ori managerii sau șefii de organizații iau concluzii cu privire la soarta angajaților fără a ține cont de părerea tuturor subalternilor.
Forțarea datelor în convingerile preexistente – se bazează pe autosuficiența și încrederea exagerată în propria persoană. Există posibilitatea ca argumentele sau informațiile primite să nu concorde cu propriile puncte de vedere.
Stereotipiile – se referă la tendința de a judeca oamenii pe baza unei caracteristici generalizate. Stereotipia ca factor de distorsiune a comunicării este ușor de surprins în discursul persoanelor din jurul nostru: “indivizi ca el”, “este învechit ca oricine de vârsta lui” etc. sunt stereotipii verbale și mentale care introduc distorsiuni majore în comunicare. Chiar dacă mesajul transmis este corect din punct de vedere al conținutului, însoțirea lui de o etichetă derivată din stereotipii mentale, poate genera în cazul receptorului o dispoziție de a transmite mai departe un mesaj eronat.
Proiecția – se referă la faptul că suntem tentați să umplem golurile de informație din mesajele incomplete cu informații care pornesc din așteptările sau trebuințele noastre. Se întâmplă ca, dacă cineva ne transmite un mesaj incomplet, să-l completăm și să spunem că “probabil X așa ar fi gândit”.
Credibilitatea sursei sau puterea expertului – este una din sursele cele mai frecvente în transmiterea informației greșite. Această sursă generatoare de erori poate genera și fenomene mai larg sociale cum ar fi zvonurile.
Comunicarea defensivă – apare atunci când o persoană percepe o discuție ca o amenințare la adresa siguranței sale psihice sau fizice. Când un angajat este chemat în biroul șefului pentru a i se aduce unele critici, el nu percepe întotdeauna mesajul care îi este transmis datorită activării mecanismelor de apărare, fenomen însoțit totodată și de neperceperea stării emoționale a partenerului de discuție.
Negarea – este o formă particulară de filtraj. Atunci când mesajul primit este perceput ca fiind amenințător, receptorul îl modifică astfel încât anxietatea pe care o produce să fie minimă.
Recunoașterea mesajului cu păstrarea convingerii contrazise – desemnează fenomenul în care persoana, deși recunoaște existența și validitatea informațiilor primite, refuză să le integreze în propriul său sistem ideatic. Scopul urmărit este evident acela de a păstra propriile convingeri și, mai ales atitudinile și conduitele, nealterate.
Polarizarea – se referă la tendința de explicare a lumii înconjurătoare în termeni absoluți. De foarte multe ori în discuții se folosesc termeni care ating extremele: bun, rău, prost, deștept etc.
Ambiguitatea – de foarte multe ori se întâmplă ca persoanele implicate în discuție să se refere la același lucru dar cu alte cuvinte ori să folosească aceleași cuvinte dar cu sensuri diferite.
Evaluarea statică – presupune judecarea unor fapte sau persoane pe baza concluziilor unor interacțiuni anterioare. Uităm că atât faptele cât și oamenii se schimbă de-a lungul timpului, astfel încât judecarea lor ar trebui făcută din perspectiva unor raporturi noi.
Lipsa de evaluare a varietății – este cea care ne face să ne concentrăm atenția doar pe asemănări fără a lua în considerație diferențele dintre fapte, persoane, lucruri.
Pe lângă aceste distorsiuni ale comunicării în organizații apar și câteva bariere de comunicare specifice activității de lider într-o instituție:
Solicitările conflictuale ale rolului se referă la faptul că un lider trebuie să-și îndeplinească atât funcțiile de serviciu cât și pe cele de suport emoțional. Mulți șefi au dificultăți în a echilibra cele două roluri, astfel încât, ipostazele sunt suprapuse în situații nu tocmai potrivite.
Efectul de cocoloșire privește tendința de a evita să comunicăm altora veștile proaste. Menținerea într-o atitudine ultraprotectoare nu este întotdeauna în beneficiul persoanei și poate deveni un factor important în distorsionarea comunicării.
Efectul statutului funcției face referire la tendința șefilor de a nu pune prea mult preț pe comunicarea cu subalternii lor, orientându-se spre persoanele cu status egal sau superior.
Lipsa timpului de comunicare este iarăși un factor important al blocajului comunicării. Deși de multe ori lipsa timpului pentru discuții este o realitate, conducerea ar trebui să găsească timpul necesar pentru a cunoaște atât problemele profesionale ale angajaților cât și pe cele personale care pot afecta negativ munca.
II.2. Schimbarea comportamentului cu ajutorul comunicării
Toate deficiențele de comunicare descrise mai sus apar în activitatea cotidiană. Ele implică un număr relativ limitat de persoane în cazul unui mesaj concret la un anume moment dat. Aceste deficiențe sunt eliminate prin tehnicile și strategiile descrise. Odată cu neutralizarea lor se poate presupune că eficiența comunicării are toate șansele să poată fi mărită. Se pot aplica în acest sens seturi de reguli și norme care să optimizeze procesul comunicațional și să împiedice apariția unor blocaje nefuncționale. Dar pe lângă acestea comunicarea poate deveni eficientă prin folosirea ei și în tehnicile de influențare a comportamentului. Acestea apelează în măsuri diferite la procesul și structurile de comunicație, dar esențial este faptul că toate se bazează pe un anumit tip de comunicare. Vom descrie în continuare câteva astfel de tehnici cunoscând rolul important pe care îl au în practica socială.
Persuasiunea – înseamnă “inducerea prin argumentare, insistență sau dojană o anume poziție mentală sau a câștiga, a învinge făcând apel la rațiunea sau sentimentele cuiva”. Deși termenul de persuasiune se centrează pe argumentare, el este de foarte multe ori analizat ca relație de comunicare. O interpretare mai largă a acestuia implică și alte forme de influențare socială, cum sunt cele bazate pe simulare, recompensare sau joc de rol. În toate cazurile însă, ceea ce caracterizează orice formă de persuasiune este “modificarea atitudinii unui individ, într-un context în care acesta își păstrează sau crede că-și păstrează o anumită libertate”. Din perspectiva teoriei comunicării, persuasiunea trebuie înțeleasă ca un proces prin care opțiunile decizionale sunt intenționat limitate sau extinse prin interacțiunea mesajelor, surselor, receptorilor, un proces prin care atitudinile, credințele și opiniile sau comportamentele sunt schimbate printr-o restructurare cognitivă a imaginii despre lume a cuiva sau a cadrului său de referință.
Persuasiunea, ca orice altă formă de influență psiho-socială, implică o formă de comunicare în urma căreia se obține o schimbare atitudinală și comportamentală. În consecință, factorii eficienți relației de persuasiune sunt nemijlocit legați de comunicator, mesaj, canal de comunicare, auditor și mediul comunicării.
La nivelul comunicatorului, cele mai importante caracteristici evidențiate de numeroase cercetări experimentale se referă la credibilitatea sursei, intenția prezumată și farmecul personal. Credibilitatea sursei este un factor care afectează sensibil capacitatea comunicatorului de a influența auditoriul în sensul dorit. Cercetările pe această temă demonstrează faptul că atunci când se primește un personaj persuasiv, cei în cauză se întreabă asupra statutului moral al celui care prezintă sau interpretează o situație sau informație. Schimbarea atitudinală va fi direct condiționată de acești factori, așa cum sunt percepuți subiectiv de auditoriu.
Forța persuasivă a unui mesaj crește dacă auditoriul află că respectivul mesaj îl dezavantajează pe cel care îl transmite, sau că nu exprimă atitudinea care ar părea firească datorită statutului său. Dimpotrivă, dacă mesajul comunicatorului vine în convergență cu propriile interese sau cu poziția sa oficială, forța persuasivă a acestuia scade cu atât mai mult cu cât interesele sunt prezumate a fi puternice (Eagly, Wood și Chaiken, 1978). O altă cale care duce la reducerea forței persuasive a unui comunicator credibil este aceea de a prezenta un punct de vedere opus prin intermediul unui alt comunicator credibil. În același sens acționează și intenția manifestată de comunicator atunci când anunță că dorește să schimbe atitudinile auditoriului său. Avertizarea poate declanșa mecanisme de apărare care favorizează diferite forme de rezistență sau chiar de respingere totală a mesajului.
Dezacordul declarat față de opiniile auditoriului poate determina o rezistență apreciabilă față de tentativa de persuasiune a comunicatorului, mai ales dacă este formulat încă de la începutul discuțiilor.
Atracția fizică pe care o exercită comunicatorul asupra auditoriului are un efect apreciabil asupra forței persuasive a mesajului său. Acest efect se explică prin dorința inconștientă a auditoriului de a se identifica cu o persoană care posedă calități deosebite: farmec, carismă, umor, inteligență, putere socială sau capacitate de autocontrol. O persoană care nu este sigură de sine și de poziția sa, este cu atât mai susceptibilă de a fi influențată de un comunicator plin de farmec ce îi acordă o atenție deosebită, ceea ce poate facilita capacitatea de influențare a mesajului său.
Cercetările experimentale arată că frica se poate constitui ca un important factor motivațional în adoptarea unei anumite atitudini. Cu cât frica indusă este mai puternică, cu atât tendința adoptării unei conduite care să elimine pericolul invocat este mai mare.
Există o anumită selectivitate față de informație, în funcție de locul ocupat de aceasta în cadrul unui mesaj, respectiv dacă este prezentată la început sau la sfârșit. Caracteristicile canalului de comunicare afectează semnificativ eficiența mesajelor persuasive. Comunicarea verbală directă se dovedește deosebit de eficientă în cele mai multe cazuri, datorită implicării personale a comunicatorului și destinatarilor, pe fondul existenței unor feed-back-uri prompte, care permit corecții dinamice în structurarea și transmiterea mesajului în funcție de reacția auditoriului.
La nivelul auditoriului acționează o altă serie de factori care condiționează eficiența actului persuasiv: tipul de personalitate, permeabilitatea conjuncturală la argumentația persuasivă, predispoziția pozitivă, motivația în raport cu mesajul transmis, relațiile dintre participanți ș.a.
Sugestia este definită ca o incitație susceptibilă să declanșeze reacții spontane, nemediate de
instanțele reflexive ale gândirii. O caracteristică a situației de sugestie o reprezintă existența alternativei de a nu reacționa, deși doar rareori subiectul supus influenței sugestive realizează faptul că dispune de această alternativă. În absența acestei alternative de a nu reacționa apare o situație cu caracter coercitiv.
Percepția implicită și contaminarea psihologică – alături de persuasiune și sugestie, în ultima vreme, odată cu cercetările aprofundate din psihologia cognitivă, ca un mijloc de influențare atitudinală sunt considerate și percepția implicită și contaminarea psihologică. Ea reprezintă impactul inconștient al informațiilor false, dezadaptative sau irelevante – contaminante – asupra răspunsurilor subiecților umani. Fundamental pentru contaminarea psihologică este faptul că subiectul încearcă conștient și intenționat să blocheze impactul informațiilor definite drept contaminante asupra răspunsurilor sale. Dacă se exprimă totuși în răspunsuri nu o pot face decât inconștient și vorbim atunci despre contaminare psihologică. Ea este o subcategorie a prelucrărilor inconștiente de informație reunind doar acele prelucrări pe care subiectul a încercat sau încearcă să le împiedice în mod conștient.
Intoxicarea este definită mai ales cu sensul de “otrăvire”, dar ține și de domeniul neologismelor: “acțiune insidioasă asupra spiritelor, tinzând să acrediteze anumite opinii, să demoralizeze, să deruteze”.
Putem spune că intoxicarea vizează adversarul. Ea constă în a-i furniza acestuia informații eronate, care îl vor face să ia decizii avantajoase pentru el și favorabile pentru tine. Spre deosebire de dezinformare însă, scopul ei este acela de a determina să greșească una sau mai multe persoane, și nu o colectivitate.
Dezinformarea reprezintă orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces comunicațional care modifică deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reacții, acțiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urmă nu trebuie să fie neapărat dezinformatorul, el poate fi o instituție, o organizație etc.
Propaganda este considerată o activitate sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozițiile unei anumite grupări sociale și ideologii, în scopul influențării, schimbării, formării unor concepții, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente.
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
Surprinderea principiilor de eficiență ale comunicării în colectivele de muncă.
Prezentarea comunicării la nivelul colectivelor de muncă într-o perspectivă sintetic integrativă,
prin îmbinarea aspectelor formale cu cele informale.
Evidențierea aspectelor relevante ale comunicării interpersonale în colectivele de muncă precum
și a rolului trăsăturilor de personalitate ale membrilor acestora.
III.2 Formularea ipotezelor cercetării
Dacă structura relațiilor interpersonale poartă asupra eficienței colectivelor de muncă, atunci comunicarea informală generează o eficiență sporită în comparație cu comunicarea formală.
Dacă specificul comunicării în colectivele de muncă este determinat de trăsăturile de personalitate și, implicit, de stilurile de comunicare ale membrilor lor, atunci presupunem că eficiența comunicării corelează semnificativ cu: stabilitatea emoțională, echilibrul social, expansivitatea, sociabilitatea, adaptabilitatea grupală, abilitatea socială, atitudinea conformistă față de normele sociale și nivelul ridicat al autocontrolului de sine.
Dacă procesul comunicării în colectivele de muncă depinde de caracteristicile psihosociale ale membrilor săi, atunci ne vom aștepta ca grupul în care ponderea persoanelor de sex feminin este ridicată să obținem o activitate zvonistică mai mare decât în grupul cu pondere de sex opus.
III.3. Metode și tehnici de cercetare
Pentru atingerea obiectivelor stabilite, dar și a verificării ipotezelor de cercetare am utilizat următoarele metode de cercetare:
Metoda observației psihosociologice
Metoda psihometrică
Metoda experimentului psihologic
Metoda anchetei psihologice pe bază de chestionar
În concordanță cu metodele și tehnicile prezentate am utilizat următoarele instrumente de cercetare:
Testul sociometric
Chestionarul celor 16 factori de personalitate – Cattell
Inventar de stil de comunicare
III.3.1.Testul sociometric
Cercetările elaborate în domeniul sociometriei au relevat faptul că utilizând această metodă putem aprecia poziția concretă a fiecărui individ în structura grupului din care face parte.
Am folosit acest instrument pentru evidențierea unor aspecte menționate în obiectivele lucrării. Astfel, am adaptat varianta clasică a testului sociometric la condițiile cercetării de față. Totodată, se pot evidenția liderii formali, precum și persoanele respinse sau marginalizate.
Criteriile sociometrice utilizate în această cercetare au fost în număr de două, constând în:
• petrecerea timpului liber
• confirmarea sau infirmarea unei anumite informații.
Am ales aceste 2 criterii ale testului sociometric, prezentat în anexa 1, deoarece dacă primul criteriu oferă informații despre relațiile de atracție/ respingere din cadrul grupului, al doilea criteriu ne oferă informații despre structura rețelelor de comunicare, a persoanelor centrale, a nodurilor informaționale.
III.3.2. Chestionarul celor 16 factori de personalitate – Cattell
Studiile lui Cattell converg către o teorie complexă a personalității, care postulează că structura primară a acesteia este formată din cel puțin 20 de trăsături. Pentru autor personalitatea are un sens diagnostic și diferențial, adică este ceea ce permite o predicție asupra a ceea ce va face persoana într-o situație dată.
Pentru a evalua trăsăturile identificate prin analiza factorială, Cattell construiește în 1950 chestionarul 16 PF, denumit Chestionarul celor 16 factori ai personalității. Formularea itemilor are la bază două modele: unii includ întrebări legate de propriul comportament al subiectului care răspunde, precum și exprimarea unor opinii sau atitudini generale despre oameni, iar ceilalți cer subiectului să aleagă între două posibile ocupații, activități recreative, tipuri de oameni, etc.
În total, chestionarul cuprinde 187 de întrebări, ce delimitează 16 factori de personalitate. Răspunsurile date de subiecți vor fi transformate, după un etalon, din note brute în 11 note standard (de la 0 la 10), care vor reprezenta cele 11 clase ale profilului trăsăturilor investigate.
Din cei 16 factori evaluați de chestionar am ales numai 8, pe care îi prezentăm succint în anexa 2. Am ales acești factori din două considerente: în primul rând pentru că analiza pe care am efectuat-o a pus în evidență că numai 8 factori relevă o informație consistentă asupra afectivității unui manager în formare și în al doilea rând pentru a limita timpul de administrare al chestionarului de la aproximativ 60 de minute la 30 de minute.
III.3.3. Inventar de stil de comunicare
Acest instrument este formulat având la bază concepția despre comunicare a psihologului Alice Bailey. Plecând de la ideea unei strategii adecvate de comunicare, autoarea propune un inventar de stil de comunicare, care surprinde patru stiluri de comunicare (analist, promotor, suporter și controler), ce se constituie pe două dimensiuni: oficial-neoficial și dominanță-supunere.
Proba conține două seturi a câte 19 trăsături bipolare (unul pentru dimensiunea oficial-neoficial, iar celălalt pentru dominanță-supunere). Sarcina subiectului este aceea de a marca unul din fiecare pereche de atribute. Numărul răspunsurilor se vor însuma pe fiecare coloană și se va face diferența pe fiecare dimensiune în parte.
Dacă valorile diferențelor sunt mai mari de 10, atunci se va realiza o discriminare a celor patru stiluri, fiecare căpătând extensia semantică a stilului de conducere învecinat, în funcție de tendințele manifestate (pe linia oficial-neoficial sau dominant-supus).
Prezentarea inventarului de stil de comunicare și descrierea portretelor stilistice sunt expuse în anexa 3.
III.3.4.Experimentul
Experimentul psihosocial reprezintă o metodă fundamentală în psihologia socială, deoarece lucrează cu indicatori obiectivi, având o validitate internă crescută, fapt care ne facilitează surprinderea detaliată și relativ obiectivă a fenomenelor psihosociale complexe din grupurile de muncă.
În cadrul acestui experiment am folosit următoarele tipuri de variabile:
independentă: importanța mesajului;
dependentă: înțelegerea mesajului;
III.3.5.Observația
Observația ca una dintre cele mai vechi și mai răspândite tehnici de cercetare științifică, ne permite urmărirea sistematică și atentă a faptelor, conduitelor și stărilor psihice ale oamenilor, în vederea desprinderii unor concluzii cu privire, fie la particularitățile conduitei individuale în situațiile de interacțiune, fie la modul în care situația de grup sau de simplă interacțiune a două persoane generează fapte psihologice de un alt nivel decât manifestarea individuală.
În cercetarea de față am efectuat o observație non participativă, exterioară cu cercetător disimulat. S-a impus acest demers pentru a putea cuantifica pe de o parte rezultatele micro experimentului, iar pe de altă parte acumularea de informații care să întregească datele de cercetare obținute prin celelalte metode.
III.4. Prezentarea colectivelor supuse cercetării
Lotul de subiecți supuși cercetării a fost format din colectivele de cadre didactice de la două școli cu clasele I-VIII.
Alegerea celor două școli nu s-a produs într-un mod aleator, ci s-a ținut cont atât de performanțele obținute cât și de structura lor.
În continuare redăm alcătuirea celor 2 colective de cadre didactice :
Toți subiecții au colaborat cu interes, reușind să-i motivăm în realizarea cercetării, fapt pentru care consider că rezultatele obținute sunt valide.
CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Pentru a analiza în ce măsură prima ipoteză de cercetare se verifică, am realizat o prezentare a rezultatelor obținute de către subiecți la testul sociometric și experiment.
În urma unei analize primare a rezultatelor obținute la testul sociometric am constatat faptul că, dacă la Șc. Nr. 5, pe criteriul timp liber am obținut o pondere de 39 de alegeri emise, și 18 respingeri emise, la Șc. Nr. 2, pe același criteriu, s-a obținut o pondere de 39 de alegeri emise, și 20 respingeri emise. În tabelul următor prezentăm grafic această situație:
În ceea ce privește criteriul zvon rezultatele obținute se prezintă după cum urmează:
Având în vedere că Șc. Nr. 2 are 19 subiecți, iar Șc. Nr. 5, 26 de subiecți rezultă că în cazul primului grup gradul de expansivitate este mai ridicat comparativ cu cel de-al doilea.
În acest caz putem afirma că ponderea alegerilor și respingerilor emise este proporțională cu numărul membrilor celor 2 grupuri. Acest lucru ar putea să ofere indicii suplimentare în ceea ce privește obiectivitatea rezultatelor. Cu alte cuvinte, dacă în cazul criteriului timp liber se remarcă o emitere de preferințe și respingeri sporită, în cazul criteriului zvon cele 2 grupuri au devenit mult mai critice fapt care ne face să credem că proba a fost abordată cu interes și seriozitate.
În urma acestor rezultate ale testului sociometric am putut calcula gradul de expansivitate al fiecărui cadru didactic, precum și pe colectiv în ansamblu. Astfel, la Șc. Nr. 5 calculând diferența dintre alegerile și respingerile primite am obținut următoarele rezultate, redate în graficul următor:
Din analiza gradului de expansivitate pe criteriul timp liber, observăm faptul că subiecții se încadrează între o valoare maximă de +6 valoare înregistrată în cazul subiectului nr. 9, și o valoare minimă de -2, pe același criteriu, înregistrată de subiectul nr. 7.
Pe criteriul zvon valoarea maximă este de +5, obținută de subiectul nr. 6, pentru ca valoarea să fie de -1, fiind obținută de subiectul nr. 10.
Pe criteriul mai sus menționat valoarea medie a gradului de expansivitate este de +11, iar pe criteriul zvon valoarea este 19.
Analizând motivația respingerii, respectiv a alegerilor am întreprins o analiză calitativă care să ofere mai multe informații referitoare la verificarea primei ipoteze de cercetare.
Astfel, subiectul nr. 9 (persoană de sex feminin) care este liderul informal al colectivului de 5 pe criteriul timp liber, a obținut o valoare a gradului de expansivitate de +6. Alegerile primite s-au datorat următoarelor caracterizări: persoană deschisă, grijulie și amabilă, ne cunoaștem de peste 20 de ani, blândă, bine crescută. Cea mai sugestivă motivație a alegerii o considerăm a fi cea făcută de subiectul nr. 2 care îl caracterizează pe subiectul nr. 9 ca fiind o persoană de viață cu care te poți distra.
Marginalizatul secției este reprezentat de subiectul nr. 7 (persoană de sex masculin). Acesta este caracterizat de grupul de muncă ca fiind o persoană cicălitoare. Această opinie a fost împărtășită de toți membrii colectivului (în proporție de 97%), aceasta reprezentând motivația respingerii sale de către grup.
În ceea ce privește criteriul zvon liderul informal al colectivului este reprezentat de subiectul nr. 6 (persoană de sex masculin), caracterizat ca fiind o persoană cu o putere de apreciere foarte apropiată de realitate. O altă motivație în alegerea acestui subiect o reprezintă și statutul social al acestuia, acesta fiind lider sindical, deci, în opinia colegilor acesta are un acces la informație mai mare decât alte persoane. Tot pe același criteriu, membrul cu cel mai scăzut grad de expansivitate este reprezentat de subiectul nr.10 (persoană de sex masculin) care este caracterizat de colegii săi ca fiind o persoană pe care nu o interesează zvonurile, care nu participă la bârfele cotidiene.
Procedând în mod asemănător și pentru Șc. Nr. 2 poziția subiecților în cadrul colectivului este redată de graficul următor:
Astfel, observăm că pe criteriul timp liber, valoarea maximă a gradului de expansivitate este de +10, obținută de subiectul nr. 10; valoarea gradului de expansivitate pentru subiectul nr. 7 este de +5, pentru ca valoarea minimă fiind de -8 să fie obținută de subiectul nr. 13.
Pe criteriul zvon, valoarea maximă este obținută de subiectul nr. 7, având o valoare absolută de +9; subiectul nr. 10 obținând o valoare a gradului de expansivitate de +5 pentru ca subiectul nr. 17 și 6, să obțină valoarea minimă absolută de -3. Valoarea medie înregistrată în cadrul colectivului Sc. Nr. 2 pe ambele criterii este de 16,5.
După cum se observă atât pe criteriul timp liber cât și pe criteriul zvon liderii informali ai colectivului sunt reprezentați de aceeași subiecți, chiar dacă obțin valori diferite ale gradului de expansivitate.
Dacă subiectul nr. 10 (persoană de sex feminin) care reprezintă unul dintre liderii informali ai colectivului pe criteriul timp liber, este caracterizat de colegi ca fiind o persoană veselă, comunicativă, foarte calmă și care nu poartă ranchiună, ancorată în realitate, persoană sociabilă și cu spirit de echipă, subiectul nr. 7 (persoană de sex feminin), care este, totodată și liderul formal al colectivului, este caracterizată de colegi ca fiind o persoană serioasă, veselă, cu o putere de mobilizare mare, amuzantă, antrenantă, care știe să trăiască momentul, aducând în interiorul grupului un plus de bună dispoziție.
Subiectul nr. 13 (persoană de sex masculin) reprezintă marginalizatul colectivului și este apreciat ca fiind o persoană în permanență nervoasă, plin de el, subapreciindu-și colegii, de fapt desconsiderându-i. Caracterizarea unanimă a colegilor în ceea ce îl privește pe subiectul nr. 13 poate fi sintetizată prin următoarea sintagmă, a subiectului nr.5, care îl definea ca fiind o persoană cu un comportament neplăcut pentru grup, cu un temperament irascibil, un mare pisălog care își desconsideră colegii.
Pentru criteriul zvon se observă că atât subiectul nr. 10 cât și subiectul nr. 7 se află în topul preferințelor membrilor colectivului. Motivația alegerilor pentru subiectul nr. 7 constă în faptul că este responsabila cu proiecte și programe și are acces la informații, fiind în același timp o persoană foarte directă, de încredere. După cum se observă motivația alegerilor este reprezentată de statutul formal deținut de acest subiect în cadrul colectivului de 2.
În ceea ce privește subiectul nr. 10 acesta este caracterizat ca fiind o persoană serioasă din punct de vedere profesional și foarte directă, o persoană în care se poate avea încredere.
După cum se știe a fi, o persoană discretă, reprezintă un atu demonstrând o persoană care este echilibrată, în general, dar în cazul rezultatelor cercetării de față s-a observat faptul că motivația respingerilor primite de subiectul nr. 6 (persoană de sex masculin) este tocmai această calitate. Astfel, colegii nu îl preferă pe subiectul nr. 6 datorită faptului că este o persoană discretă și ca atare din punct de vedere psihosocial el reprezintă o barieră în propagarea informației, fapt resimțit de altfel la nivelul colectivului.
În perioada desfășurării acestei cercetări am observat că directorii apelează pentru înștiințarea directă a celor vizați (deci la o structură informală de comunicare, care să o dubleze pe cea formală), la persoana secretarei, care nu face parte din grupurile cercetate.
Pentru a analiza în ce măsură a doua ipoteză de cercetare se verifică vom realiza o prezentare a rezultatelor obținute de către subiecți la chestionarul celor 16 factori de personalitate PF16 – Cattell și inventarul de stil de comunicare.
Asupra stabilirii rețelei de comunicare în grup își pun amprenta o serie de variabile: sarcina pe care grupul trebuie să o rezolve, capacitățile individuale, status-ul social al membrilor, factorii culturali.
Înainte de toate vom face o prezentare a rezultatelor obținute de cele 2 colective.
La chestionarul celor 16 factori de personalitate – Cattell, membrii colectivului Șc. Nr. 5 au obținut următoarele rezultate:
Pentru Șc. Nr. 2 rezultatele sunt următoarele
În continuare vom prezenta rezultatele inventarului de stil de comunicare.
Din datele obținute, s-a constatat faptul că 20% dintre subiecți se proiectează ca aparținând stilului suporter, 53,33% ca aparținând stilului controler, restul de 26,67% aparținând stilului promotor.
Așa cum se observă și din graficul de mai sus, procentul cel mai mare este format din persoanele aparținând stilului de comunicare controler.
În ceea ce privește colectivul Șc. Nr. 2 lucrurile sunt puțin diferite, în sensul în care un procent de 25% aparțin stilului de comunicare analist, 6,25% – stilului de comunicare suporter, 12,5% – stilului de comunicare promotor, restul aparținând stilului de comunicare controler, în proporție de 56,25%.
Aceștia se caracterizează prin faptul că: sunt oameni foarte independenți, ambițioși și cu un aer care exprimă încredere în ei înșiși. Preiau inițiativele, atât în plan personal, cât și în fața grupului și au satisfacția de a fi "dirijorul orchestrei". Au o voință puternică, sunt autoritari și combativi, iau hotărârile repede ceea ce le creează o reputație de oameni eficienți, ce se focalizează pe îndeplinirea scopurilor.
Pretind celorlalți rezultate, însă nu întotdeauna îi va încuraja, modul în care își exprimă pretențiile față de ceilalți făcându-l să nu-și dea seama că îi poate înfuria. Le este mai important să-și îndeplinească sarcina decât să consacre timp relațiilor umane. Nevoia de succes personal le poate limita capacitatea de relaționare, iar când situația nu este sub controlul lor, devin temători. Colaboratorii săi acceptă autoritatea și conducerea sa, tocmai pentru că își canalizează energiile pe atingerea scopurilor.
Pe de o parte controlerul apare ca eficient, rece, bine pregătit, organizat, iar pe de altă parte, poate fi perceput ca îngâmfat, lăudăros, egoist, mânat de dorința de putere, rigid și insensibil față de ceilalți.
Dacă în ceea ce privește stilul de comunicare se observă faptul că membrii primei școli ignoră stilul de comunicare analist, membrii celei de-a doua școli acordă o oarecare importanță acestuia, în proporție de 6,25%. Acesta se caracterizează prin faptul că abordează situațiile de viață prin prisma rezolvării de probleme, are capacitatea de a le rezolva și urăște greșeala, pe care o evită cu orice preț. Este preocupat de idei și concepte mai degrabă decât de relații și sentimente. Preferă studiul înaintea acțiunii și este foarte organizat. Numai când misiunea sa este clar definită va trece la acțiune, dovedind perseverență și precizie. Nu-i place competiția acerbă.
În colectivitate, analiștii tind să fie influența stabilizatoare prin atitudinile lor stăpânite, calme, acceptă ca alții să li se adreseze, rareori fiind ei cei care își exprimă primii părerile. Nu acordă cu ușurință încrederea celorlalți, își exteriorizează foarte greu sentimentele profunde, par insensibili, chiar intransigenți. Deși nu prea inițiază relații, ceilalți caută compania lor, pentru că sunt buni confesori, iar în relațiile bine stabilite sentimental sunt foarte constanți, acționează în planul secund și nu caută recunoaștere personală.
Pe de o parte, apar ca deținători de cunoștințe, specialiști, iar pe de altă parte sunt obositori, chiar plictisitori, nehotărâți în luarea deciziilor și non comunicativi. Pot deveni mai eficienți dacă vor învăța să fie mai puțin serioși, mai relaxați, oferindu-și mai multe satisfacții.
În sprijinul verificării celei de-a doua ipoteze prezentăm rezultatele la chestionarul celor 16 factori de personalitate PF16 – Cattell pentru fiecare membru al colectivelor ce au calitatea de persoană centrală. Cu alte cuvinte, persoana centrală este reprezentată de subiecții care dețin o poziție cheie în structura psihosocială a grupului pe linie de comunicare așa cum a reieșit din rezultatele de la testul sociometric.
Atât subiectul nr. 6 cât și subiectul nr. 4 sunt considerate persoane centrale deoarece au obținut un grad de expansivitate de +5, respectiv +3. Rezultatele obținute 16 se prezintă după cum urmează:
În funcție de notele standard obținute 16, cei doi subiecți pot fi caracterizați astfel:
La factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv) a obținut nota standard 5, respectiv 6 ceea ce demonstrează o persoană caracterizată printr-un echilibru în ceea ce privește stabilitatea emoțională, calm, maturitate afectivă. Individul este stabil, constant în interese, echilibrat, face față realităților.
Dacă la factorul E (Echilibrul social), nota standard subiectului nr. 6 indică un comportament supus, umil, blând, modest, dar și o naturalețe și o bună-voință caracteristice, asociate cu o dependență socio-afectivă, o persoană conformistă și ușor de dominat, subiectul nr. 4 demonstrează un nivel mediu, nota standard a acestuia fiind 5.
La factorul F (Orientarea predominantă a personalității spre lumea externă sau internă) subiectul nr. obținut nota standard 7 indică un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct și plin de viață. Subiectul nr. obținut o notă standard de 1 indicând un comportament sobru, precaut, serios, moderat, taciturn și închis în sine, introspectiv, cu tendința spre deprimare și reverie. În general, non comunicativ, mulțumit de sine, legat de valori personale, pare meditativ și stângaci în societate.
Nota standard 7, obținută de subiectul nr. 6 la factorul H indică o persoană îndrăzneață, căreia îi place să întâlnească oameni, este activ, curajos, cu interes pentru sexul opus.
Subiectul nr. obținut o notă standard de 5 ceea ce demonstrează un echilibru între cele 2 dimensiuni.
Nota standard a subiectului nr. 6 la factorul L, nota 2, indică un subiect care nu se acomodează ușor, nu caută rivalitate, se preocupă de tot soiul de oameni, excelează în munca de echipă. În general suspicios, individul caracterizat adesea printr-o cotă ridicată apare adesea egocentric, rigid în interrelații. Subiectul nr. obținut o notă standard de 5 ceea ce demonstrează un echilibru între cele 2 dimensiuni.
Factorul N (Naivitate-subtilitate) indică un comportament al subiectului nr. 6 caracterizat prin naivitate, direct, sentimental, natural, uneori stângaci și neîndemânatic; se interesează de alții și este ușor de satisfăcut. Subiectul nr. 4 se caracterizează printr-un comportament caracterizat prin perspicacitate și luciditate în opinii, civilizat și subtil, dar rece, indiferent față de alții.
Nota standard 6 obținută de subiectul nr. 6 la factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale) demonstrează un comportament caracterizat prin libertate în atitudini și comportamente, individul este deschis experiențelor, sincer, generos, cu spirit critic. Are un comportament deschis spre nou, inovator. Subiectul nr. obținut o notă standard de 5 ceea ce demonstrează un echilibru față de normele sociale.
Nota standard subiectului nr. 6 la factorul Q3 indică un echilibru al nivelului autocontrolului de sine. Subiectul nr. 4 demonstrând un comportament caracterizat prin control, tipicar, prudență în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine. Este prudentă în raporturile sociale, menținându-și o imagine de sine adecvată, este prevăzătoare și poate fi un lider eficient.
În cadrul Șc. Nr. 5, în urma testului sociometric subiecții nr. 5 și 10 au obținut un nivel al gradului de expansivitate foarte scăzut ceea ce ne face să îi considerăm drept persoane marginalizate ale grupului.
În urma rezultatelor obținute la chestionarul celor 16 factori de personalitate PF16 – Cattell, notele standard ale celor doi subiecți se prezintă după cum urmează:
În funcție de notele standard obținute 16, cei doi subiecți pot fi caracterizați astfel:
La factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv) subiectul nr. obținut nota standard 4 ceea ce demonstrează o persoană cu instabilitate emoțională, iritabilitate sau hipersensibilitate. Este excitabil și hiperactiv, implicat în conflicte, fuge de responsabilități, abandonează ușor și nu se bucură pe deplin de realizări. Nota standard a subiectului nr. 10 (nota 8) demonstrează un comportament caracterizat prin stabilitate emoțională, calmitate, maturitate afectivă. Individul este stabil, constant în interese, echilibrat, face față realităților. Nu manifestă ușor oboseală nervoasă, nu se amestecă în conflicte.
Dacă la factorul E (Echilibrul social), nota standard subiectului nr. 5 indică un comportament supus, umil, blând, modest, dar și o naturalețe și o bunăvoință caracteristice, asociate cu o dependență socio-afectivă. O persoană conformistă și ușor de dominat, suficientă sieși, care evită angajarea în sarcini sau responsabilități. În grup se impun mai greu ca lideri și sunt persoanele care așteaptă să li se delege responsabilități. Subiectul nr. 10 demonstrează un nivel mediu, nota standard a acestuia fiind 6.
La factorul F (Orientarea predominantă a personalității spre lumea externă sau internă) subiectul nr. obținut nota standard 7 indică un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct și plin de viață. Persoana este expresivă, spontană în reacții, legată de grup și sociabilă. Subiectul nr. obținut o notă standard de 4 indicând un comportament sobru, precaut, serios, moderat, taciturn și închis în sine.
Nota standard 6, obținută atât de subiectul nr. 5 cât și de 10 la factorul H indică o persoană îndrăzneață, căreia îi place să întâlnească oameni, este activ, curajos, cu interes pentru sexul opus.
Atât nota standard a subiectului nr. 5 la factorul L, nota 2, cât și nota standard a subiectului nr. 10, nota 1 indică o persoană care nu se acomodează ușor, nu caută rivalitate, se preocupă de tot soiul de oameni, excelează în munca de echipă.
Factorul N (Naivitate-subtilitate) indică un comportament al subiectului nr. 5 caracterizat prin naivitate, direct, sentimental, natural, uneori stângaci și neîndemânatic; se interesează de alții și este ușor de satisfăcut. Subiectul nr. 10 se caracterizează printr-un comportament caracterizat prin perspicacitate și luciditate în opinii, un mod de a fi în general rafinat, civilizat și subtil, dar rece, indiferent față de alții.
Atât nota standard obținută de subiectul nr. 5, cât și de subiectul nr. 10 la factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale) indică un comportament conservator, tradiționalist, respectuos, cu idei stabile.
Nota standard subiectului nr. 5 la factorul Q3 indică un comportament controlat, tipicar, prudent în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine. Subiectul nr. 10 este indisciplinat, conflictual, puțin preocupat de convenții, impulsiv, chiar instinctiv.
Pe de altă parte, în situația colectivului de la Șc. Nr. 2, persoanele centrale pe linia comunicării sunt reprezentate de subiecții nr. 7 și 10 care au obținut următoarele note standard la chestionarul celor 16 factori de personalitate PF 16 – Cattell:
Din analiza notelor standard ale celor 2 subiecți, aceștia pot fi caracterizați astfel:
La factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv) subiectul nr. obținut nota standard 1, iar subiectul nr. 10 nota standard 3. Acest lucru demonstrează o persoană cu instabilitate emoțională, iritabilitate sau hipersensibilitate. Individul este emotiv, imatur emoțional, reacționează la frustrație într-o manieră emoțională, nu este constant în atitudini și interese.
Dacă la factorul E (Echilibrul social), nota standard a subiecților nr. 7 și 10 indică un comportament supus, umil, blând, modest, dar și o naturalețe și o bunăvoință caracteristice, asociate cu o dependență socio-afectivă, o persoană conformistă și ușor de dominat, suficientă sieși, care evită angajarea în sarcini sau responsabilități, în grup se impun mai greu ca lideri și sunt persoanele care așteaptă să li se delege responsabilități.
La factorul F (Orientarea predominantă a personalității spre lumea externă sau internă) subiectul nr. obținut nota standard 7 indicând un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct și plin de viață. Subiectul nr. obținut o notă standard de 5 indicând un comportament sobru, precaut, serios, moderat, taciturn și închis în sine.
Nota standard 6, obținută atât de subiectul nr. 7 cât și de 10 la factorul H indică o persoană îndrăzneață, căreia îi place să întâlnească oameni, este activ, curajos, cu interes pentru sexul opus.
Atât nota standard a subiectului nr. 7 la factorul L, nota 3, cât și nota standard a subiectului nr. 10, nota 1 indică o persoană care nu se acomodează ușor, nu caută rivalitate, se preocupă de tot soiul de oameni, excelează în munca de echipă.
Factorul N (Naivitate-subtilitate) indică un comportament al subiecților caracterizat prin naivitate, direct, sentimental, natural, uneori stângaci și neîndemânatic.
Atât nota standard obținută de subiectul nr. 7, cât și de subiectul nr. 10 la factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale) indică un comportament echilibrat între conservatorism și inovator.
Nota standard subiecților la factorul Q3 indică un comportament controlat, tipicar, prudent în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine.
În cadrul Șc. Nr. 2, în urma testului sociometric subiecții nr. 6 și 13 au obținut un nivel al
gradului de expansivitate foarte scăzut ceea ce ne face să îi considerăm drept persoane marginalizate.
În urma rezultatelor obținute la chestionarul celor 16 factori de personalitate PF16 – Cattell, notele standard ale celor doi subiecți se prezintă după cum urmează:
Din analiza notelor standard ale celor 2 subiecți, aceștia pot fi caracterizați astfel:
La factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv) subiectul nr. obținut nota standard 2 demonstrând o persoană cu instabilitate emoțională, iritabilitate sau hipersensibilitate. Individul este emotiv, imatur emoțional, reacționează la frustrație într-o manieră emoțională, nu este constant în atitudini și interese. Subiectul nr. obținut nota standard 10, fiind caracterizat prin stabilitate emoțională, calmitate, maturitate afectivă.
La factorul E (Echilibrul social), nota standard a subiecților nr. 7 și 10 indică un nivel mediu al echilibrului social.
Factorul F indică un nivel mediu al orientării predominante a personalității spre lumea externă sau internă.
Nota standard 8, obținută atât de subiectul nr. 13 la factorul H indică o persoană îndrăzneață, căreia îi place să întâlnească oameni, este activ, curajos, cu interes pentru sexul opus.
Atât nota standard a subiectului nr. 13 la factorul L, nota 3, cât și nota standard a subiectului nr. 6, nota 5 indică o persoană care nu se acomodează ușor, nu caută rivalitate, se preocupă de tot soiul de oameni, excelează în munca de echipă.
Factorul N (Naivitate-subtilitate) indică un comportament al subiecților caracterizat prin naivitate, direct, sentimental, natural, uneori stângaci și neîndemânatic; se interesează de alții și este ușor de satisfăcut.
Atât nota standard obținută de subiectul nr. 6, cât și de subiectul nr. 13 la factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale) indică un comportament echilibrat între conservatorism și inovator.
Nota standard subiectului nr. 13 la factorul Q3 indică un comportament controlat, tipicar, prudent în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine Subiectul nr. 6 fiind caracterizat ca indisciplinat, conflictual, puțin preocupat de convenții, impulsiv, chiar instinctiv. De asemenea, lipsa controlului de sine se asociază cu o emotivitate necontrolată, dezorganizare, persoana apărând ca inoportună, jenantă. În grup se manifestă ca dezorganizată și cu o integrare socială slabă.
Valoarea medie a notelor standard obținute de persoanele centrale pe fiecare școală în parte sunt reprezentate în graficul de mai jos:
Ipoteza nr. cercetării se verifică parțial în sensul în care factorii de personalitate care corelează cu eficiența în comunicare sunt reprezentați de Factorul E și Factorul Q1. Astfel, caracteristic pentru factorul E (echilibrul social) este nivelul scăzut al notelor standard, iar pentru factorul Q1 (atitudinea față de normele sociale) caracteristic este un nivel mai ridicat al acestora.
Referitor la cea de-a treia ipoteză a cercetării, conform căreia în cazul colectivelor de muncă în care ponderea persoanelor de sex feminin este mai ridicată se obține o activitate zvonistică mai ridicată decât în grupurile opuse vom porni de la structura celor două colective de cadre de la cele două școli. Astfel, dacă structura Șc. Nr. 5 are o pondere de 65,38% persoane de sex feminin și o pondere de 34,61% persoane de sex masculin, Șc. Nr. 2 are o structură opusă în sensul în care ponderea persoanelor de sex masculin este de 58%, respectiv 47% ponderea persoanelor de sex feminin.
Un alt aspect asupra căruia insistăm îl reprezintă gradul de expansivitate pe școli. Astfel, se constată că grupul Șc. Nr. 5 obține un grad de expansivitate de +19, iar grupul Șc. Nr. 2 obține un grad de expansivitate de +11.
Dacă în cadrul colectivului Șc. Nr. 2 au fost emise un număr de 39 de alegeri, respectiv un număr de 18 respingeri, conducând la un grad de expansivitate de +11, în cadrul colectivului Șc. Nr. 5 au fost emise un număr de 39 de alegeri, respectiv 20 de respingeri, rezultând un grad de expansivitate de +19. Cu alte cuvinte, sub aspect cantitativ, a treia ipoteză de cercetare se verifică.
Pentru a încerca să deslușim și mai mult acest fenomen vom face și o interpretare calitativă.
Așa cum se observă din sociograma celor două colective, în funcție de gradul de expansivitate, persoanele centrale pe linia comunicării sunt reprezentate de subiecții nr. 6, respectiv 9 (pentru Șc. 5), și subiecții 7, respectiv 10 (pentru Șc. 2).
Dacă liderul formal al colectivului Șc. Nr. 5 este reprezentat de subiectul nr. 8, în cadrul colectivului Șc. Nr. 2 se constată o coincidență între liderul formal și informal în persoana subiectului nr. 7.
Cu alte cuvine, în baza datelor obținute structura informală a colectivului Șc. Nr. 5, pe linie de comunicare se reduce la următoarea structură:
• lider formal: subiectul nr. 8;
• persoane centrale: subiecții 6, 9, 4 și 16;
• pondere persoane sex feminin 65,38%.
În cazul colectivului Șc. Nr. 2 avem următoarea structură:
• lider formal: subiectul nr. 10;
• persoane centrale: subiecții 7, 15, 1;
• pondere persoane sex feminin 42%.
Dacă în cadrul colectivului Șc. Nr. 5, se observă o relație directă între persoanele centrale, în sensul în care între acestea există relații directe de atracție și nici una de respingere totodată, în cazul colectivului Șc. Nr. 2 se constată că nu există relații de atracție între persoanele centrale, mai mult între 2 dintre persoanele centrale existând chiar o relație de respingere bilaterală.
CAPITOLUL V
CONCLUZII FINALE
Scopul acestei lucrări este, văzut într-o manieră de ansamblu, studierea fenomenului comunicațional la nivelul organizațiilor școlare.
Obiectivele au în vedere surprinderea principiilor de eficiență ale comunicării la nivelul colectivelor de muncă, dar și prezentarea comunicării într-o perspectivă sintetic-integrativă, prin îmbinarea aspectelor formale cu cele informale și evidențierea aspectelor relevante ale comunicării interpersonale în colectivele de muncă, precum și a rolului trăsăturilor de personalitate ale membrilor acestora.
În vederea realizării scopurilor propuse s-a pornit de la realizarea în primul capitol a unei operaționalizări conceptuale a comunicării, având ca bază inițială etimologia conceptului și continuând cu particularitățile respectivului fenomen.
S-a avut apoi în vedere o prezentare a aspectelor metodologice ale lucrării în care s-au trecut în revistă toate metodele și tehnicile utilizate pentru atingerea scopurilor practice ale lucrării.
Referitor la aspectele practice ale lucrării putem concluziona următoarele:
În ceea ce privește prima ipoteză de cercetare, aceasta este confirmată de rezultatele cercetării efectuate. Altfel spus, comunicarea informală generează o eficiență sporită în comparație cu cea formală.
Orientarea profesională a membrilor colectivelor de muncă în sensul unei raționalizări a muncii ar trebui să conducă la o eficiență a comunicării formale foarte ridicate. Totuși acest lucru este infirmat de rezultatele obținute în urma cercetării, ceea ce ne face să credem că mecanismele psihosociale de la nivelul grupurilor sunt decisive în acest sens. Cu alte cuvinte, determinarea eficienței comunicării reprezintă un fenomen complex, în care factorul psihosocial rămâne determinant și ca atare relațiile interpersonale și structura informală a colectivelor, inclusiv pe linia comunicării, devansează influența altor factori, precum: experiența profesională, conjunctura, mijloacele de comunicare modernă etc.;
Situația grupului de muncă Șc. 2 dovedește faptul că liderul formal (șeful) nu este doar un șef, el este și un adevărat lider, cunoscută fiind opinia conform căreia pentru a fi un lider trebuie să ai capacitatea de a influența în mod semnificativ grupul căruia îi aparții.
Referitor la cea de-a doua ipoteză de cercetare, constatăm că aceasta se verifică parțial, în sensul în care eficiența comunicării nu corelează semnificativ decât cu: echilibrul social și atitudinea conformistă față de normele sociale.
Constatăm că cea de-a treia ipoteză a cercetării noastre se verifică. Cu alte cuvinte, în grupurile cu o pondere a persoanelor de sex feminin mai ridicată vom întâlni un fenomen zvonistic mult mai ridicat.
Valoarea teoretică a lucrării constă în faptul că furnizează informații atât teoretice cât și practice legate de fenomenul comunicării interpersonale în cadrul organizațiilor școlare.
Bibliografie
Bales, R.F., Personal and Interpersonal Behaviour;
Bateson,G., Ruesch,J., Communication et société, Seuil, Paris, 1988;
Bondrea, A. Societate, comunicare și valori (I), Opinia naționalã nr. 86/20 martie 1995;
Buruham, I. The managerial revolution, , 1941;
Corneliu,M., Intercomunicare, Editura Enciclopedicã și Științifică, București, 1999;
Dicționar de prihologie socială, 1981;
Drucker,P. Management, Tasks, Responsabilities, Practice, , 1973;
Florescu,M. Știință și Filosofie: cunoaștere-gândire-comunicare, Revista de filosofie nr. 6 – Editura Academiei Române, București, 1994;
Golu,P., Psihologie socialã, Editura Științificã și Pedagogicã, București, 1974;
Hellriegel,D., Slocum J. W., Woodman R. W., Organisational behavior, West Publishing Company, St. Paul, New York, Los Angeles, San Francisco, 1992;
Ilombi,M., L’information bloquée, Cabay Libraire-Editeur, Louvrain , 1984;
Kapferer,J.N., Zvonurile, Editura Humanitas, București, 1993;
Le Bon,G., Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995;
Lohise,J., La communication anonyme, Universite Catholique de Louvain Editions Universitaires, 1969;
Maier N.R.F., Prise collective de decision et direction des groupes, Edition Hommes et Techniques, Paris, 1964;
McQuail,D. Comunicarea, Institutul European, 1999;
Miclea,M., Psihologie cognitivã, Casa de Editurã GLORIA S.R.L., Cluj – Napoca, 1994;
Mole,J., Colaboreazã eficient cu strãinii, Ghid european de comportament în afaceri, Editura Humanitas, colecția Practic, București, 2001;
Moles, A., Sociodinamica culturii, Editura Științifică, București, 1976;
Petrescu,I. Management, Ed. Holding Reporter, București, 1991;
Popescu,L., Resurse umane, comportament și management, Editura CIMER*ES, București, 2001;
Ransom,W J., Skills managers require, Ransom & Assocites, , 1995;
Revista Psihologia nr. 1, ianuarie/februarie 2001;
Schram,W., Process and Effects of Mass Communication, 1995;
Simon,H.A.,The New Science of Management Decision, Prentice Hall, , 1977;
Telespan C-tin., Comunicarea managerialã în organizația militarã, București, 2000;
Udroiu,N., Gutenberg sau Marconi?, Editura Albatros, București,1981;
Vlãsceanu,L., Metodologia cercetãrii sociale, Editura Științifică și Enciclopedicã, București, 1986;
Vlãsceanu,M., Psihologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București, 1993;
Wurtz,B., Confruntãri contemporane pe tema viitorului, Editura Facla, , 1990;
Zamfir,C., Incertitudinea; o perspectivã psihologicã, Editura Științifică, 1990;
Zamfir,C., Psihologia organizãrii și a conducerii, București, Editura Politicã, 1974;
Zlate,M., Introducere în psihologie, Casa de Editurã și Presã ȘANSA S.R.L., București, 1996;
Zlate,M., Psihologia muncii – relații interumane, Editura Didactică și Pedagogicã, București, 1981;
Zlate,M., Psihologia muncii-relații interumane, Ed.Didacticã și Pedagogicã, București, 1981;
Zlate,M., Zlate C., Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura Politicã, București, 1982;
Zorlențan,T., Burduș,E.,Căprărescu,G., Managementul organizației, vol 2, Ed. Holding Reporter, București, 1996;
Anexa 1
TEST SOCIOMETRIC
C1
Vã rugăm să nu deschideți acest caiet decât atunci când vi se va spune!
Nu scrieți nimic pe acest caiet!
Toate răspunsurile le veți nota pe foaia de rãspunsuri!
I. Dacă în departamentul dvs. s-ar organiza o excursie și ar exista posibilitatea de a alege (sau de a fi ales):
1. Numiți primii trei colegi (în ordinea preferinței) cu care ați dori să mergeți în această excursie. În dreptul fiecăruia scrieți și de ce.
2. Numiți primii trei colegi (în ordinea preferinței) cu care, în nici un caz, NU ați dori să mergeți în această excursie. În dreptul fiecăruia scrieți și de ce.
3. Numiți primii trei colegi care credeți cã ar dori să meargă cu dvs. în această excursie.
4. Numiți primii trei colegi care credeți că, în nici un caz, NU ar dori să meargă cu dvs. în această excursie.
II. Dacã ați dori să aflați ceva, să confirmați sau să infirmați o anumită informație care vă interesează:
1. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte pe care le-ați aborda în acest sens? Specificați și motivația alegerii.
2. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte pe care, în nici un caz, NU le-ați aborda în acest sens? Specificați și motivația respingerii.
3. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte care credeți că v-ar aborda în acest sens?
4. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte care credeți că, în nici un caz, NU v-ar aborda în acest sens.
Anexa 2
CHESTIONARUL CELOR 16 FACTORI DE PERSONALITATE CATTELL
16 PF
Instrucțiuni: Va trebui să răspundeți la o serie de întrebări referitoare la dvs. Răspunsurile dv. vor permite să se vadă într-un mod general care sunt reacțiile și interesele dv. predominante.
Nu există răspuns “bun” sau “prost”: fiecare individ este ceea ce este, și există o mare varietate de portrete în domeniul personalității. Pentru ca acest portret al dv. să fie fidel, răspundeți sincer și cu conștiinciozitate.
Alături de acest caiet vi s-a înmânat și o foaie de răspuns; veți citi întrebările din caiet, iar pe foaie veți trece răspunsurile dv. Înscrieți de pe acum în partea de sus a foii, în locul prevăzut informațiile cerute: nume, prenume, vârstă.
Și acum, răspundeți la cele 4 întrebări de mai jos care servesc drept exemplu și bifați răspunsul dv. pe foaia de răspuns în locul în care se menționează rubrica EXEMPLU. Numerele aflate pe foaia de răspuns corespund cu numerele întrebărilor.
Pentru fiecare întrebare puteți alege unul din cele trei răspunsuri. Dacă răspunsul pe care l-ați ales este răspunsul “a” marcați cu o cruce sau cu o linie, bine vizibilă, căsuța din stânga; dacă ați ales răspunsul “b” marcați căsuța din mijloc, iar dacă ați ales răspunsul “c”, marcați căsuța din dreapta.
EXEMPLU
1. Îmi place să asist la meciuri
a) da, b) câteodată c) nu
2. Prefer oamenii:
a) rezervați
b) între rezervați și sociabili
c) sociabili și ușor detașabili.
3. Banii nu aduc fericirea
a) este adevărat,
b) nu este adevărat
c) nu este sigur.
4. “Femeia” este față de “copilul” ei ca găina față de:
a) pui b) pisică c) băiat.
În ultimul exemplu există un răspuns exact dat. Veți găsi fraze de acest fel în chestionar, dar sunt relativ puține.
Dacă aveți nevoie de explicații suplimentare, cereți-le vă rugăm acum, înainte ca examinatorul să vă roage să începeți.
FOARTE IMPORTANT!!!
Nu reflectați prea mult: însemnați răspunsul care vi se pare, de la început, cel mai natural pentru dv. Bineînțeles că întrebările sunt foarte scurte pentru a include toate cazurile pe care ați dori câteodată să le găsiți. În prima întrebare de mai sus, de exemplu, este vorba despre “meciuri” și dvs. puteți prefera fotbalul în locul baschetului. Dar nu trebuie să considerați un gen de meciuri anume: vi se cere părerea cu privire la meciuri în general. Același lucru pentru toate celelalte întrebări: trebuie să cuprindeți situația în general.
Încercați să evitați răspunsul intermediar “nu este cert”, “nu știu”, “mai mult sau mai puțin”. Nu le utilizați decât în cazurile în care vă va fi într-adevăr imposibil să răspundeți prin unul din celelalte răspunsuri.
Răspundeți la toate întrebările, fără să omiteți nici una. Veți avea poate impresia că unele întrebări nu vă privesc: răspundeți totuși cât puteți mai bine.
Alte întrebări pot să vi se pară “personale”; știți că foile de răspunsuri rămân confidențiale, și că este necesară o grilă de corectare specială pentru notare. Mai mult, răspunsurile nu sunt examinate în amănunt, ci în ansamblu.
Răspundeți cât mai sincer posibil. Alegeți răspunsul care este adevărat pentru dvs. fără a vă preocupa să faceți o impresie bună.
Răspunsurile dvs. rămân strict confidențiale.
NU ÎNTOARCEȚI PAGINA ÎNAINTE SĂ VI SE SPUNĂ!
1 Am clar în minte instrucțiunile de urmat pentru acest test.
a) da, b) nu sigur, c) nu.
2 Sunt gata să răspund la fiecare întrebare cât mai sincer posibil
a) da, b) poate, c) nu.
3 Sunt capabil să găsesc energie suficientă pentru a înfrunta dificultățile pe care le întâmpin:
a) întotdeauna; b) în general; c) rar.
4 În viața mea personală, realizez în majoritatea cazurilor, obiectivele pe care mi le fixez
a) este adevărat, a) nu e sigur, c) fals.
5 Prietenii m-au părăsit
a) aproape niciodată, b) câteodată, c) într-adevăr de multe ori.
6 Oamenii mă tratează mai puțin amabil decât aș merita-o, dat fiind bunele mele intenții:
a) adesea, b) din când în când, c) niciodată.
7 Când oamenii fac sau spun lucruri lipsite de rațiune:
a) îmi este indiferent, b) nu știu, c) îi disprețuiesc.
8 Când se vorbește tare atunci când ascult muzică:
a) reușesc să rămân concentrat (ă) și să nu mă las distrat(ă);
b) indiferent;
c) aceasta îmi strică părerea și mă contrariază.
9 În majoritatea lucrurilor pe care le fac reușesc să rămân concentrat (ă) fără a fi deranjat (ă) de persoanele care fac mult zgomot în jurul meu:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
10 Dacă fac o gafă în societate, reușesc să o uit repede:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
11 Mă simt puțin neliniștit (ă) în fața animalelor sălbatice, chiar dacă ele sunt închise în cuști sigure.
a) da, este adevărat; b) s-ar putea; c)nu, nu este adevărat.
se întâmplă câteodată să nu pot adormi pentru că mă urmărește o idee:
a) este adevărat, b) nu e sigur, c) fals.
13 Unele persoane par să mă ignore sau să mă evite și nu văd de ce:
a) este adevărat, b) nu știu, c) fals.
se întâmplă câteodată, când vine momentul de a face ceva proiectat și de care m-am bucurat dinainte, să nu mai am chef să-l fac?
a) adevărat, b) poate, c) fals.
15 Am vise pline de acțiune care îmi tulbură somnul:
a) adesea; b) din când în când; c) practic niciodată.
16 Fac remarci mușcătoare, sarcastice oamenilor atunci când consider că le merită.
a) de obicei, b) câteodată, c) niciodată.
17 Prin unele trăsături ale personalității mele mă simt superior (ă) majorității oamenilor:
a) da, b) nu este sigur, c) nu.
18 Câteodată mi se întâmplă să povestesc unor persoane necunoscute lucruri care îmi par importante, chiar dacă nu m-au întrebat nimic:
a) da, b) poate, c) nu.
19 Dacă circumstanțele sunt într-adevăr defavorabile pentru a reuși ceva, totuși cred că trebuie să încerc:
a) da, b) poate, c) nu.
20 Îmi place să mă aflu în situații în care, știind foarte bine ce are de făcut grupul, eu să devin în mod natural șef:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
21 Sunt considerat (ă) o persoană “cu idei” care are aproape întotdeauna ceva de propus la o problemă:
a) da, b) poate, c) nu.
22 Cred că sunt dotat (ă) pentru a arăta:
a) sânge rece în fața unor situații dificile;
b) nu știu;
c) toleranță față de dorințele altora.
23 Caut să nu critic oamenii și ideile lor.
a) da, b) câteodată, c) nu
24 O lege învechită ar trebui schimbată:
a) numai după o discuție aprofundată; b) așa și așa; c)repede.
25 Nu sunt în largul meu (nu mă simt bine) atunci când lucrez la un proiect care impune o acțiune rapidă care se referã la alte personae:
a) da; b) poate; c) nu.
26 Când mă impresionează ceva, caut să ascund celorlalți ceea ce simt:
a) este adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
27 Utilizarea unor termeni grosolani, chiar într-un grup în care nu sunt împreună bărbați și femei, îmi displace profund:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
28 Cred că aș putea fi descris (ă):
a) mai curând ca o persoană calmă și politicoasă;
b) indiferent în ce fel;
c) mai curând ca o persoană violentă.
se pare că sunt considerat (ă) de către majoritatea oamenilor pe care-i cunosc un prieten de discuție amuzant:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
30 Îmi place să merg la spectacole sau să mă amuz:
a) mai mult de o dată pe săptămână;
b) aproximativ o dată pe săptămână;
c) mai puțin de o dată pe săptămână.
31 Detest să mă aflu undeva unde nu există mulți oameni cu care să discut:
a) adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
32 Multe din orele mele libere le petrec discutând cu prietenii despre momentele plăcute petrecute împreună altă dată:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
33 Îmi place să realizez fapte curajoase imprudente numai din joacă:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
34 Sunt considerat (ă) o persoană care se entuziasmează ușor:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
35 Îmi place o muncă ce oferă posibilități de schimbare, sarcini variate, chiar dacă comportă un risc:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
36 Prefer mai mult muzica clasică decât melodiile la modă:
a) e adevărat; b) nu e cert; c) fals.
37 Incontestabil am mai puțini prieteni decât majoritatea oamenilor:
a) da, b) poate, c) nu.
38 Nu asist la întruniri decât atunci când sunt obligat (ă), în caz contrar stau deoparte:
a) da; b) nu știu; c) nu.
39 Este mai bine să fii înțelept și să nu astepți prea multe, decât să fii încrezător și să aștepți ca întotdeauna lucrurile să vină de la sine:
a) e adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
40 Mi-ar place mai mult să fiu îmbrăcat (ă) sobru și clasic, decât să mă fac remarcat (ă) printr-un stil original:
a) da; b) nu e sigur; c) nu.
41 O seară liniștită, consacrată unei activități preferate, îmi este mai plăcută decât să ies pentru a lua parte la o reuniune plină de animație:
a) e adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
42 În societate:
a) caut să mă evidențiez; b) între a și c; c) prefer să rămân liniștit pe ultimul plan.
43 Sunt întotdeauna fericit (ă) să iau parte la o mare întrunire, recepție, bal sau adunare publică:
a) da, b) nu este sigur, c) nu
44 Nu îmi este greu să mă apropii de oameni în cadrul unei întruniri:
a) adevărat, b) nu este sigur, c) fals.
45 Atunci când este necesară puțină diplomație sau muncă de convingere, pentru a-i face pe oameni să facă ceva, în general, se apelează la mine:
a) da, b) poate, c) nu.
46 Mă consider o persoană foarte sociabilă, care frecventează multă lume:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
47 În contactele cu alții:
a) îmi exprim emoțiile liber;
b) mai mult sau mai puțin;
c) îmi păstrez emoțiile pentru mine.
48 Fac parte din categoria oamenilor activi, care nu rămân niciodată fără să facă nimic:
a) adevărat, b) poate, c) fals.
49 Mă simt puțin încurcat (ă) dacă în societate devin dintr-o dată centrul atenției generale al unui grup:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
50 Am tendința să tac în prezența unor persoane respectabile (persoane care au mai multă experiență, care sunt mai în vârstă sau care au un post superior):
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
51 Găsesc că este dificil să ne adresăm unui grup foarte mare sau să prezentăm o expunere în fața unui astfel de grup:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
s-a întâmplat să am <trac> în societate în diverse circumstanțe:
a) foarte des; b) ocazional; c) aproape niciodată.
53 Când sunt într-un grup mic de persoane, mă mulțumesc să rămân pe ultimul plan și să-i las pe ceilalți să anime conversații:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
se pare neplăcut ca un grup de oameni să mă privească atunci când lucrez:
a) da, b) poate, c) nu.
55 Când mi s-a încredințat responsabilitatea într-un domeniu, pretind să fie urmate directivele mele sau în caz contrar demisionez:
a) da, b) câteodată, c) nu.
56 Atunci când persoane autoritare încearcă să facă presiune asupra mea, fac exact contrariul a ceea ce doresc ei:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
57 Dacă am certitudinea că cineva are o comportare nejustă sau egoistă îi spun acest lucru chiar dacă se creează unele neplăceri:
a) da, b) poate, c) nu.
58 Câteodată spun lucruri neașteptate, de dragul jocului, numai pentru a-i uimi pe oameni și a vedea ce spun:
a) da, b) poate, c) nu.
s-a întâmplat câteodată să mă enervez pentru că persoane, în spatele meu, spuneau pe socoteala mea lucruri răutăcioase, inventate în întregime:
a) da, b) poate, c) nu.
60 În general reușesc să mă înțeleg cu oameni pretențioși, chiar dacă se laudă sau se arată prea satisfăcuți de ei înșiși:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
61 Dacă cineva se înfurie pe mine:
a) încerc să-l calmez, b) nu știu, c) mă irită.
62 Când citesc într-o revistă un articol de rea credință am mai mult tendința să-l uit, decât dorința de a le spune cum văd eu lucrurile:
a) e adevărat; b) nu știu; c) fals.
63 De obicei, superiorii mei ierarhici sau persoane din familia mea îmi fac observații numai când acestea sunt într-adevăr justificate:
a) este adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) nu este adevărat.
64 Dacă o remarcă a mea bine plasată trece neobservată:
a) nu insist, b) nu știu, c) o repet pentru a da oamenilor ocazia de a o auzi din nou.
65 Vorbesc despre sentimentele pe are le resimt:
a) numai dacă este necesar, b) între a și c, c) de bună voie, ori de câte ori am ocazia.
66 Mi-ar plăcea mai mult să frecventez oameni cultivați decât persoane fără educație, care ignoră uzanțele, normele de comportare:
a) da, b) poate, c) nu.
67 Dacă cineva îmi povestește ceva despre care știu că nu e adevărat, îmi voi spune probabil în cele mai multe cazuri:
a) <e un mincinos>, b) între a și c, c) <evident, este prost informat>.
68 Pentru a călători în străinătate, aș prefera să urmez un circuit organizat de specialiști, decât să decid singur locurile pe care aș dori să le vizitez:
a) da, b) poate, c) nu.
69 În educarea unui copil, este mai important:
a) să i se dea afecțiunea de care are nevoie, b) nu știu, c) să învețe bunele obiceiuri și maniere.
70 Aș prefera să am riscul unei munci care să ofere posibilitate de câștig mult, dar neregulat, decât să accept o muncă regulată, dar puțin remunerată:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
71 Din când în când simt nevoia de a mă lansa într-o activitate fizică care necesită un mare efort:
a) da, b) poate, c) nu.
72 Ar putea să-mi placă viața unui veterinar care îngrijește animalele bolnave sau accidentate:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
73 Mănânc cu poftă și nu întotdeauna atât de îngrijit și curat ca alte persoane:
a) este adevărat, b) nu știu, c) fals.
74 În condiții care pot avea consecințe grave, nu trebuie să ezităm să facem haz și să ne facem înțeleși chiar în detrimentul politeții și al calmului:
a) da, b) poate, c) nu.
75 Cu bani poți obține orice sau aproape orice:
a) da, b) nu este sigur, c) nu
76 Întotdeauna sunt pe deplin conștient (ă) de intențiile de propagandă care pot fi conținute într-un formular sau într-un text pe care-l citesc:
a) da, b) nu este sigur, c) nu.
77 Când eram adolescent (ă) dacă aveam o părere diferită de cea a părinților:
a) îmi păstram părerile proprii; b) așa și așa; c) mă supuneam părerii lor.
78 Dacă aș fi martor (ă) al unei controverse violențe izbucnite pe parcursul unei discuții în grup:
a) mi-ar plăcea să existe un învingător; b) între a și c; c) aș dori să se restabilească liniștea.
79 Cred că societatea ar trebui să aibă înțelepciunea de a-și reînnoi obiceiurile și să le părăsească pe cele vechi sau tradițiile:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
80 Hotărârile mele sunt dictate în mare măsură:
a) de sentimente, b) în mod egal de sentimente și rațiune; c) de rațiune.
81 Lumea în care trăim are nevoie de:
a) cetățeni mai serioși și mai solizi; b) nu știu; c) mai mulți idealiști care ar avea idei de îmbunătățire a lumii.
82 Prefer să efectuez o muncă remunerată:
a) cu un salariu fix, asigurat;
b) între a și c;
c) cu un salariu mai mare, dar care ar depinde de capacitatea mea de a-i convinge neîncetat pe oameni de valoarea mea.
83 Fastul și strălucirea marilor ceremonii oficiale sunt obiceiuri care ar trebui menținute:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
84 Cred că, în lumea modernă, este mai important să se rezolve:
a) problema valorilor morale; b) nu știu; c) problemele politice.
85 Camera mea este bine organizată și, în general, știu bine unde sunt lucrurile:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
86 Mă consider matur (ă) în multe privințe:
a) e adevărat, b) nu știu, c) fals.
87 Pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă nu sunt mulțumit (ă) decât atunci când cele mai mici detalii au fost examinate îndeaproape:
a) adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
88 Sunt întru totul de acord cu fraza următoare: “Chiar dacă se înșeală, șeful este șef”:
a) da, b) poate, c) nu.
89 Înainte de a prezenta un argument, prefer să fiu sigur (ă) de exactitatea lucrurilor pe care le spun:
a) întotdeauna, b) în general, c) numai atunci când situația o permite.
se întâmplã câteodatã, privindu-mă într-o oglindă, să nu mai știu unde îmi este dreapta și unde este stânga:
a) este adevărat, b) nu este sigur, c) fals.
91 Când vorbesc, îmi place:
a) să prezint lucrurile așa cum îmi vin în minte,
b) între a și c,
c) să am dinainte ideile bine organizate.
92 Trec prin perioade în care îmi este dificil să mă împiedic să nu-mi fie milă de mine însumi:
a) adesea, b) câteodată, c) niciodată.
93 Câteodată, mă las influențat (ă) în acțiunile mele de sentimente de gelozie:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
94 Prefer să procedez conform felului meu de a vedea lucrurile, decât să mă conformez regulilor stabilite:
a) adevărat, b) nu e sigur, c) fals.
95 Sunt sigur că nu am omis nici o întrebare din acest chestionar și că am răspuns de fiecare dată așa cum trebuie:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
Descrierea factorilor cercetați:
1 Factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv)
Polul notelor ridicate este caracterizat prin stabilitate emoțională, calmitate, maturitate afectivă. Individul este stabil, constant în interese, echilibrat, face față realităților. Nu se manifestă ușor oboseala nervoasă, nu se amestecă în conflicte, apărând ca fiind chiar flegmatic sau placid. Este adaptabil și se caracterizează prin forța Eului (grad de realizare a vieții dinamice și a controlului emoțional).
Polul notelor joase reflectă instabilitate emoțională, iritabilitate sau hipersensibilitate. Individul este emotiv, imatur emoțional, reacționează la frustrare într-o manieră emoțională, este inconstant în atitudini și interese. Este excitabil și hiperactiv, implicat în conflicte (accidente), fuge de responsabilități, abandonează ușor și nu se bucură pe deplin de realizări, descurajându-se ușor. De asemenea, este neliniștit, agitat, visător, cu un Eu slab. Reprezintă terenul favorabil apariției reacțiilor nevrotice generalizate, acompaniate și de tulburări psihosomatice, anxietate sau comportamente obsesive.
2 Factorul E (Echilibrul social)
Polul notelor ridicate indică un comportament dominant, agresiv, combativ, încăpățânat, autoritar, sigur de sine. Subiectul are un caracter afirmat, este sever, dur, chiar ostil, auster, cu o gravitate afectată. Este nonconformist, dar dornic să capteze atenția. (Dominanța tinde să se asocieze cu statutul social, fiind mai ridicată la liderii recunoscuți).
Polul opus reprezintă comportamentul supus, umil, blând, modest, dar și o naturalețe și o bunăvoință caracteristice, asociate cu o dependență socio-afectivă. O persoană conformistă și ușor de dominat, suficientă sieși, care evită angajarea în sarcini sau responsabilități. În grup se impun mai greu ca lideri și sunt persoanele care așteaptă să li se delege responsabilități.
3 Factorul F (Orientarea predominantă a personalității spre lumea externă sau internă)
Polul expansiv, al notelor ridicate, indică un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct și plin de viață. Persoana este expresivă, spontană în reacții, legată de grup și sociabilă. Preferă poziția dominantă în grup (de lider), are tendința de exteriorizare a sentimentelor și caută permanent schimburi afective și intelectuale cu ceilalți.
La polul opus se remarcă un comportament sobru, precaut, serios, moderat, taciturn și închis în sine, introspectiv, cu tendința spre deprimare și reverie. În general, necomunicativ, mulțumit de sine, legat de valori personale, pare meditativ și stângaci în societate, este lent și reflectant. Nonexpansivitatea este corelată, în general, cu creșterea încărcăturii anxioase.
4 Factorul H (Factor de afectivitate)
La polul cotelor înalte persoana arată indiferență, nepăsare, entuziasm, impulsivitate. Persoanele din această categorie sunt vesele și voioase, vorbărețe, deschise și sincere. Atrag privirile altora pentru a fi alese lideri.
La polul opus persoana se caracterizează prin prudență, gravitate, seriozitate, rezervă, introspecție. Oamenii din acestă categorie au tendință spre îndărătnicie, pesimism, spre o prudență excesivă și aroganță.
5 Factorul L (Paroxism – paranoism)
Polul cotelor joase indică o atitudine încrezătoare, acomodanță, capacitate de contacte personale, lipsa invidiei, preocupare de soarta altora, capacitatea de a lucra în echipă.
Polul cotelor înalte relevă suspiciune (bănuială), rigiditate, interesul față de problemele personale (egoism, egocentrism), dezinteres față de alții, neputința de a lucra în echipă (nu este suportat de către coechipieri datorită atitudinilor acestuia).
6 Factorul N (Naivitate – subtilitate)
Nota scăzută exprimă un caracter drept, natural, sentimental, naiv. Persoanele din această categorie sunt spontane, uneori repezite și stângace în “a face curte” și a se face plăcute.
Nota ridicată arată abilitate, subtilitate, perspicacitate, cutezanță, interes, viclenie. Asemenea persoane dispun de capacitatea de analiză și sinteză ridicate, fiindu-le străin sentimentalismul. Adoptă în activitatea lor și în relațiile cu alții maniere intelectualiste, încercând să epateze, pentru atingerea scopului.
7 Factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale)
Polul notelor scăzute indică un comportament conservator, tradiționalist, respectuos, cu idei stabile. Persoana manifestă un mod relativ necritic de acceptare a normelor, menținându-se în acord cu grupul său și fiind fidel normelor acestuia.
Polul opus este caracterizat prin libertate în atitudini și comportamente, individul este deschis experiențelor, sincer, generos, cu spirit critic. Are un comportament deschis spre nou, inovator, manifestă un puternic simț analitic, atitudini șocante, independență față de grup și fluctuații în relațiile interpersonale.
8 Factorul Q3 (Nivelul autocontrolului de sine)
Valorile mari pentru acest factor indică un comportament controlat, tipicar, prudent în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine. Persoana se manifestă ca fiind dispusă să-și controleze exprimarea reacțiilor emoționale, cu o bună integrare pulsională și sentiment de sine puternic. Este prudentă în raporturile sociale, menținându-și o imagine de sine adecvată, este prevăzătoare și poate fi un lider eficient.
La polul notelor joase subiectul se prezintă ca indisciplinat, conflictual, puțin preocupat de convenții, impulsiv, chiar instinctiv. De asemenea, lipsa controlului de sine se asociază cu o emotivitate necontrolată, dezorganizare, persoana apărând ca inoportună, jenantă. În grup se manifestă ca dezorganizată și cu o integrare socială slabă.
Anexa 3
INVENTAR DE STIL DE COMUNICARE
Proba următoare are ca scop evidențierea stilului dumneavoastră de comunicare și vă va ajuta, totodată, să cunoașteți modalitățile optime de abordare a celorlalte persoane. Pentru acestea va trebui să bifați una dintre cele două trăsături bipolare de mai jos, și anume pe cea care vă definește cel mai bine felul dumneavoastră de a fi, de a reacționa și chiar de a lua decizii. Parcurgerea tuturor grupurilor de cuvinte este obligatorie.
Descrierea stilurilor de comunicare:
Controler (oficial-dominant). Stilul controler este reprezentat de oameni foarte independenți, ambițioși și cu un aer care exprimă încredere în ei înșiși. Preiau inițiativele, atât în plan personal, cât și în fața grupului și au satisfacția de a fi "dirijorul orchestrei". Au o voință puternică, sunt autoritari și combativi, iau hotărârile repede ceea ce le creează o reputație de oameni eficienți, ce se focalizează pe îndeplinirea scopurilor.
Pretind celorlalți rezultate, însă nu întotdeauna îi va încuraja, modul în care își exprimă pretențiile față de ceilalți făcându-l să nu-și dea seama că îi poate înfuria. Le este mai important să-și îndeplinească sarcina decât să consacre timp relațiilor umane. Nevoia de succes personal le poate limita capacitatea de relaționare, iar când situația nu este sub controlul lor, devin temători. Colaboratorii săi acceptă autoritatea și conducerea sa, tocmai pentru că își canalizează energiile pe atingerea scopurilor.
Pe de o parte controlerul apare ca eficient, rece, bine pregătit, organizat, iar pe de altă parte, poate fi perceput ca îngâmfat, lăudăros, egoist, mânat de dorința de putere, rigid și insensibil față de ceilalți.
Analistul (oficial-supus). Abordează situațiile de viață prin prisma rezolvării de probleme, are capacitatea de a le rezolva și urăște greșeala, pe care o evită cu orice preț. Este preocupat de idei și concepte mai degrabă decât de relații și sentimente. Preferă studiul înaintea acțiunii și este foarte organizat. Numai când misiunea sa este clar definită va trece la acțiune, dovedind perseverență și precizie. Nu-i place competiția acerbă.
În colectivitate, analiștii tind să fie influența stabilizatoare prin atitudinile lor stăpânite, calme, acceptă ca alții să li se adreseze, rareori fiind ei cei care își exprimă primii părerile. Nu acordă cu ușurință încrederea celorlalți, își exteriorizează foarte greu sentimentele profunde, par insensibili, chiar intransigenți. Deși nu prea inițiază relații, ceilalți caută compania lor, pentru că sunt buni confesori, iar în relațiile bine stabilite sentimental sunt foarte constanți, acționează în planul secund și nu caută recunoaștere personală.
Pe de o parte, apar ca deținători de cunoștințe, specialiști, iar pe de altă parte sunt obositori, chiar plictisitori, nehotărâți în luarea deciziilor și necomunicativi. Pot deveni mai eficienți dacă vor învăța să fie mai puțin serioși, mai relaxați, oferindu-și mai multe satisfacții.
Promoterul (neoficial-dominant). Îi place compania celorlalți și preferă schimbările dese, în care predomină activitățile entuziaste și în care este nevoie de inspirație. Detestă analizele în detaliu, generalizând cu ușurință, uneori chiar până la exagerare. Nevoia de a trece repede de la o acțiune la alta îl determină să nu dea cele mai bune rezultate de care este capabil.
Le place societatea și-i stimulează pe ceilalți pentru a se împrieteni. Sunt deschiși în privința sentimentelor, se străduiesc să fie de ajutor în situații personale, se atașează de oameni, în ale căror calități au încredere. Deși par deschiși, sociabili și plini de energie alții îi pot percepe ca manipulatori sau chiar nedemni de încredere.
Ca lideri, le este de mare folos să aibă în jurul lor o echipă de susținere, bine organizată. Tot timpul vor căuta favoarea celorlalți și în special a celor ce acceptă atitudinea lor deschisă, iar ceea ce-i motivează este aprobarea celorlalți. Sunt acceptați de colegi și subalterni, fantezia și entuziasmul punându-i pe aceștia în acțiune. Se obține maximum de la ei când li se creează o structură care să-i ajute atât în planificare, cât și în urmărirea realizării obiectivelor.
Suporterul (neoficial-supus). Atenția suporterilor este îndreptată în primul rând asupra sentimentelor și relațiilor și apoi asupra misiunilor de îndeplinit. Nu sunt foarte competitivi, nu-și impun prezența și nici propriile păreri, se plictisesc repede când trebuie să-și facă planuri și să-și fixeze scopuri și sunt, în general, foarte intuitivi.
Sunt oameni prietenoși, a căror prezență este plăcută, simt nevoia să se facă plăcuți altora și sunt îngăduitori cu aceștia. Le este greu să refuze îndeplinirea rugăminților altcuiva, chiar dacă îi costă renunțarea la propriile dorințe, deoarece au o dorință exagerată de a fi pe plac celorlalți. Le place să caute aprobări, că ceea ce fac este bine și chiar să li se spună în mod repetat. În momentul în care s-au convins că pot avea încredere în cineva, devin fideli acelei persoane. Acceptă cu recunoștință îndrumarea altora și reacționează pozitiv la atenția personală din partea subalternilor sau a colaboratorilor.
În funcțiile de conducere se vor asocia pentru a presta servicii, fiind preocupați de evitarea conflictelor. Trebuie să învețe să-și susțină părerile și chiar să riște să fie dezaprobați de alții. Pot deveni mai eficienți dacă ar îmbina relaționarea cu îndeplinirea misiunilor relevante.
Bibliografie
Bales, R.F., Personal and Interpersonal Behaviour;
Bateson,G., Ruesch,J., Communication et société, Seuil, Paris, 1988;
Bondrea, A. Societate, comunicare și valori (I), Opinia naționalã nr. 86/20 martie 1995;
Buruham, I. The managerial revolution, , 1941;
Corneliu,M., Intercomunicare, Editura Enciclopedicã și Științifică, București, 1999;
Dicționar de prihologie socială, 1981;
Drucker,P. Management, Tasks, Responsabilities, Practice, , 1973;
Florescu,M. Știință și Filosofie: cunoaștere-gândire-comunicare, Revista de filosofie nr. 6 – Editura Academiei Române, București, 1994;
Golu,P., Psihologie socialã, Editura Științificã și Pedagogicã, București, 1974;
Hellriegel,D., Slocum J. W., Woodman R. W., Organisational behavior, West Publishing Company, St. Paul, New York, Los Angeles, San Francisco, 1992;
Ilombi,M., L’information bloquée, Cabay Libraire-Editeur, Louvrain , 1984;
Kapferer,J.N., Zvonurile, Editura Humanitas, București, 1993;
Le Bon,G., Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995;
Lohise,J., La communication anonyme, Universite Catholique de Louvain Editions Universitaires, 1969;
Maier N.R.F., Prise collective de decision et direction des groupes, Edition Hommes et Techniques, Paris, 1964;
McQuail,D. Comunicarea, Institutul European, 1999;
Miclea,M., Psihologie cognitivã, Casa de Editurã GLORIA S.R.L., Cluj – Napoca, 1994;
Mole,J., Colaboreazã eficient cu strãinii, Ghid european de comportament în afaceri, Editura Humanitas, colecția Practic, București, 2001;
Moles, A., Sociodinamica culturii, Editura Științifică, București, 1976;
Petrescu,I. Management, Ed. Holding Reporter, București, 1991;
Popescu,L., Resurse umane, comportament și management, Editura CIMER*ES, București, 2001;
Ransom,W J., Skills managers require, Ransom & Assocites, , 1995;
Revista Psihologia nr. 1, ianuarie/februarie 2001;
Schram,W., Process and Effects of Mass Communication, 1995;
Simon,H.A.,The New Science of Management Decision, Prentice Hall, , 1977;
Telespan C-tin., Comunicarea managerialã în organizația militarã, București, 2000;
Udroiu,N., Gutenberg sau Marconi?, Editura Albatros, București,1981;
Vlãsceanu,L., Metodologia cercetãrii sociale, Editura Științifică și Enciclopedicã, București, 1986;
Vlãsceanu,M., Psihologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București, 1993;
Wurtz,B., Confruntãri contemporane pe tema viitorului, Editura Facla, , 1990;
Zamfir,C., Incertitudinea; o perspectivã psihologicã, Editura Științifică, 1990;
Zamfir,C., Psihologia organizãrii și a conducerii, București, Editura Politicã, 1974;
Zlate,M., Introducere în psihologie, Casa de Editurã și Presã ȘANSA S.R.L., București, 1996;
Zlate,M., Psihologia muncii – relații interumane, Editura Didactică și Pedagogicã, București, 1981;
Zlate,M., Psihologia muncii-relații interumane, Ed.Didacticã și Pedagogicã, București, 1981;
Zlate,M., Zlate C., Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura Politicã, București, 1982;
Zorlențan,T., Burduș,E.,Căprărescu,G., Managementul organizației, vol 2, Ed. Holding Reporter, București, 1996;
Anexa 1
TEST SOCIOMETRIC
C1
Vã rugăm să nu deschideți acest caiet decât atunci când vi se va spune!
Nu scrieți nimic pe acest caiet!
Toate răspunsurile le veți nota pe foaia de rãspunsuri!
I. Dacă în departamentul dvs. s-ar organiza o excursie și ar exista posibilitatea de a alege (sau de a fi ales):
1. Numiți primii trei colegi (în ordinea preferinței) cu care ați dori să mergeți în această excursie. În dreptul fiecăruia scrieți și de ce.
2. Numiți primii trei colegi (în ordinea preferinței) cu care, în nici un caz, NU ați dori să mergeți în această excursie. În dreptul fiecăruia scrieți și de ce.
3. Numiți primii trei colegi care credeți cã ar dori să meargă cu dvs. în această excursie.
4. Numiți primii trei colegi care credeți că, în nici un caz, NU ar dori să meargă cu dvs. în această excursie.
II. Dacã ați dori să aflați ceva, să confirmați sau să infirmați o anumită informație care vă interesează:
1. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte pe care le-ați aborda în acest sens? Specificați și motivația alegerii.
2. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte pe care, în nici un caz, NU le-ați aborda în acest sens? Specificați și motivația respingerii.
3. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte care credeți că v-ar aborda în acest sens?
4. Numiți trei persoane din colectivul din care faceți parte care credeți că, în nici un caz, NU v-ar aborda în acest sens.
Anexa 2
CHESTIONARUL CELOR 16 FACTORI DE PERSONALITATE CATTELL
16 PF
Instrucțiuni: Va trebui să răspundeți la o serie de întrebări referitoare la dvs. Răspunsurile dv. vor permite să se vadă într-un mod general care sunt reacțiile și interesele dv. predominante.
Nu există răspuns “bun” sau “prost”: fiecare individ este ceea ce este, și există o mare varietate de portrete în domeniul personalității. Pentru ca acest portret al dv. să fie fidel, răspundeți sincer și cu conștiinciozitate.
Alături de acest caiet vi s-a înmânat și o foaie de răspuns; veți citi întrebările din caiet, iar pe foaie veți trece răspunsurile dv. Înscrieți de pe acum în partea de sus a foii, în locul prevăzut informațiile cerute: nume, prenume, vârstă.
Și acum, răspundeți la cele 4 întrebări de mai jos care servesc drept exemplu și bifați răspunsul dv. pe foaia de răspuns în locul în care se menționează rubrica EXEMPLU. Numerele aflate pe foaia de răspuns corespund cu numerele întrebărilor.
Pentru fiecare întrebare puteți alege unul din cele trei răspunsuri. Dacă răspunsul pe care l-ați ales este răspunsul “a” marcați cu o cruce sau cu o linie, bine vizibilă, căsuța din stânga; dacă ați ales răspunsul “b” marcați căsuța din mijloc, iar dacă ați ales răspunsul “c”, marcați căsuța din dreapta.
EXEMPLU
1. Îmi place să asist la meciuri
a) da, b) câteodată c) nu
2. Prefer oamenii:
a) rezervați
b) între rezervați și sociabili
c) sociabili și ușor detașabili.
3. Banii nu aduc fericirea
a) este adevărat,
b) nu este adevărat
c) nu este sigur.
4. “Femeia” este față de “copilul” ei ca găina față de:
a) pui b) pisică c) băiat.
În ultimul exemplu există un răspuns exact dat. Veți găsi fraze de acest fel în chestionar, dar sunt relativ puține.
Dacă aveți nevoie de explicații suplimentare, cereți-le vă rugăm acum, înainte ca examinatorul să vă roage să începeți.
FOARTE IMPORTANT!!!
Nu reflectați prea mult: însemnați răspunsul care vi se pare, de la început, cel mai natural pentru dv. Bineînțeles că întrebările sunt foarte scurte pentru a include toate cazurile pe care ați dori câteodată să le găsiți. În prima întrebare de mai sus, de exemplu, este vorba despre “meciuri” și dvs. puteți prefera fotbalul în locul baschetului. Dar nu trebuie să considerați un gen de meciuri anume: vi se cere părerea cu privire la meciuri în general. Același lucru pentru toate celelalte întrebări: trebuie să cuprindeți situația în general.
Încercați să evitați răspunsul intermediar “nu este cert”, “nu știu”, “mai mult sau mai puțin”. Nu le utilizați decât în cazurile în care vă va fi într-adevăr imposibil să răspundeți prin unul din celelalte răspunsuri.
Răspundeți la toate întrebările, fără să omiteți nici una. Veți avea poate impresia că unele întrebări nu vă privesc: răspundeți totuși cât puteți mai bine.
Alte întrebări pot să vi se pară “personale”; știți că foile de răspunsuri rămân confidențiale, și că este necesară o grilă de corectare specială pentru notare. Mai mult, răspunsurile nu sunt examinate în amănunt, ci în ansamblu.
Răspundeți cât mai sincer posibil. Alegeți răspunsul care este adevărat pentru dvs. fără a vă preocupa să faceți o impresie bună.
Răspunsurile dvs. rămân strict confidențiale.
NU ÎNTOARCEȚI PAGINA ÎNAINTE SĂ VI SE SPUNĂ!
1 Am clar în minte instrucțiunile de urmat pentru acest test.
a) da, b) nu sigur, c) nu.
2 Sunt gata să răspund la fiecare întrebare cât mai sincer posibil
a) da, b) poate, c) nu.
3 Sunt capabil să găsesc energie suficientă pentru a înfrunta dificultățile pe care le întâmpin:
a) întotdeauna; b) în general; c) rar.
4 În viața mea personală, realizez în majoritatea cazurilor, obiectivele pe care mi le fixez
a) este adevărat, a) nu e sigur, c) fals.
5 Prietenii m-au părăsit
a) aproape niciodată, b) câteodată, c) într-adevăr de multe ori.
6 Oamenii mă tratează mai puțin amabil decât aș merita-o, dat fiind bunele mele intenții:
a) adesea, b) din când în când, c) niciodată.
7 Când oamenii fac sau spun lucruri lipsite de rațiune:
a) îmi este indiferent, b) nu știu, c) îi disprețuiesc.
8 Când se vorbește tare atunci când ascult muzică:
a) reușesc să rămân concentrat (ă) și să nu mă las distrat(ă);
b) indiferent;
c) aceasta îmi strică părerea și mă contrariază.
9 În majoritatea lucrurilor pe care le fac reușesc să rămân concentrat (ă) fără a fi deranjat (ă) de persoanele care fac mult zgomot în jurul meu:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
10 Dacă fac o gafă în societate, reușesc să o uit repede:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
11 Mă simt puțin neliniștit (ă) în fața animalelor sălbatice, chiar dacă ele sunt închise în cuști sigure.
a) da, este adevărat; b) s-ar putea; c)nu, nu este adevărat.
se întâmplă câteodată să nu pot adormi pentru că mă urmărește o idee:
a) este adevărat, b) nu e sigur, c) fals.
13 Unele persoane par să mă ignore sau să mă evite și nu văd de ce:
a) este adevărat, b) nu știu, c) fals.
se întâmplă câteodată, când vine momentul de a face ceva proiectat și de care m-am bucurat dinainte, să nu mai am chef să-l fac?
a) adevărat, b) poate, c) fals.
15 Am vise pline de acțiune care îmi tulbură somnul:
a) adesea; b) din când în când; c) practic niciodată.
16 Fac remarci mușcătoare, sarcastice oamenilor atunci când consider că le merită.
a) de obicei, b) câteodată, c) niciodată.
17 Prin unele trăsături ale personalității mele mă simt superior (ă) majorității oamenilor:
a) da, b) nu este sigur, c) nu.
18 Câteodată mi se întâmplă să povestesc unor persoane necunoscute lucruri care îmi par importante, chiar dacă nu m-au întrebat nimic:
a) da, b) poate, c) nu.
19 Dacă circumstanțele sunt într-adevăr defavorabile pentru a reuși ceva, totuși cred că trebuie să încerc:
a) da, b) poate, c) nu.
20 Îmi place să mă aflu în situații în care, știind foarte bine ce are de făcut grupul, eu să devin în mod natural șef:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
21 Sunt considerat (ă) o persoană “cu idei” care are aproape întotdeauna ceva de propus la o problemă:
a) da, b) poate, c) nu.
22 Cred că sunt dotat (ă) pentru a arăta:
a) sânge rece în fața unor situații dificile;
b) nu știu;
c) toleranță față de dorințele altora.
23 Caut să nu critic oamenii și ideile lor.
a) da, b) câteodată, c) nu
24 O lege învechită ar trebui schimbată:
a) numai după o discuție aprofundată; b) așa și așa; c)repede.
25 Nu sunt în largul meu (nu mă simt bine) atunci când lucrez la un proiect care impune o acțiune rapidă care se referã la alte personae:
a) da; b) poate; c) nu.
26 Când mă impresionează ceva, caut să ascund celorlalți ceea ce simt:
a) este adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
27 Utilizarea unor termeni grosolani, chiar într-un grup în care nu sunt împreună bărbați și femei, îmi displace profund:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
28 Cred că aș putea fi descris (ă):
a) mai curând ca o persoană calmă și politicoasă;
b) indiferent în ce fel;
c) mai curând ca o persoană violentă.
se pare că sunt considerat (ă) de către majoritatea oamenilor pe care-i cunosc un prieten de discuție amuzant:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
30 Îmi place să merg la spectacole sau să mă amuz:
a) mai mult de o dată pe săptămână;
b) aproximativ o dată pe săptămână;
c) mai puțin de o dată pe săptămână.
31 Detest să mă aflu undeva unde nu există mulți oameni cu care să discut:
a) adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
32 Multe din orele mele libere le petrec discutând cu prietenii despre momentele plăcute petrecute împreună altă dată:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
33 Îmi place să realizez fapte curajoase imprudente numai din joacă:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
34 Sunt considerat (ă) o persoană care se entuziasmează ușor:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
35 Îmi place o muncă ce oferă posibilități de schimbare, sarcini variate, chiar dacă comportă un risc:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
36 Prefer mai mult muzica clasică decât melodiile la modă:
a) e adevărat; b) nu e cert; c) fals.
37 Incontestabil am mai puțini prieteni decât majoritatea oamenilor:
a) da, b) poate, c) nu.
38 Nu asist la întruniri decât atunci când sunt obligat (ă), în caz contrar stau deoparte:
a) da; b) nu știu; c) nu.
39 Este mai bine să fii înțelept și să nu astepți prea multe, decât să fii încrezător și să aștepți ca întotdeauna lucrurile să vină de la sine:
a) e adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
40 Mi-ar place mai mult să fiu îmbrăcat (ă) sobru și clasic, decât să mă fac remarcat (ă) printr-un stil original:
a) da; b) nu e sigur; c) nu.
41 O seară liniștită, consacrată unei activități preferate, îmi este mai plăcută decât să ies pentru a lua parte la o reuniune plină de animație:
a) e adevărat; b) nu e sigur; c) fals.
42 În societate:
a) caut să mă evidențiez; b) între a și c; c) prefer să rămân liniștit pe ultimul plan.
43 Sunt întotdeauna fericit (ă) să iau parte la o mare întrunire, recepție, bal sau adunare publică:
a) da, b) nu este sigur, c) nu
44 Nu îmi este greu să mă apropii de oameni în cadrul unei întruniri:
a) adevărat, b) nu este sigur, c) fals.
45 Atunci când este necesară puțină diplomație sau muncă de convingere, pentru a-i face pe oameni să facă ceva, în general, se apelează la mine:
a) da, b) poate, c) nu.
46 Mă consider o persoană foarte sociabilă, care frecventează multă lume:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
47 În contactele cu alții:
a) îmi exprim emoțiile liber;
b) mai mult sau mai puțin;
c) îmi păstrez emoțiile pentru mine.
48 Fac parte din categoria oamenilor activi, care nu rămân niciodată fără să facă nimic:
a) adevărat, b) poate, c) fals.
49 Mă simt puțin încurcat (ă) dacă în societate devin dintr-o dată centrul atenției generale al unui grup:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
50 Am tendința să tac în prezența unor persoane respectabile (persoane care au mai multă experiență, care sunt mai în vârstă sau care au un post superior):
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
51 Găsesc că este dificil să ne adresăm unui grup foarte mare sau să prezentăm o expunere în fața unui astfel de grup:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
s-a întâmplat să am <trac> în societate în diverse circumstanțe:
a) foarte des; b) ocazional; c) aproape niciodată.
53 Când sunt într-un grup mic de persoane, mă mulțumesc să rămân pe ultimul plan și să-i las pe ceilalți să anime conversații:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
se pare neplăcut ca un grup de oameni să mă privească atunci când lucrez:
a) da, b) poate, c) nu.
55 Când mi s-a încredințat responsabilitatea într-un domeniu, pretind să fie urmate directivele mele sau în caz contrar demisionez:
a) da, b) câteodată, c) nu.
56 Atunci când persoane autoritare încearcă să facă presiune asupra mea, fac exact contrariul a ceea ce doresc ei:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
57 Dacă am certitudinea că cineva are o comportare nejustă sau egoistă îi spun acest lucru chiar dacă se creează unele neplăceri:
a) da, b) poate, c) nu.
58 Câteodată spun lucruri neașteptate, de dragul jocului, numai pentru a-i uimi pe oameni și a vedea ce spun:
a) da, b) poate, c) nu.
s-a întâmplat câteodată să mă enervez pentru că persoane, în spatele meu, spuneau pe socoteala mea lucruri răutăcioase, inventate în întregime:
a) da, b) poate, c) nu.
60 În general reușesc să mă înțeleg cu oameni pretențioși, chiar dacă se laudă sau se arată prea satisfăcuți de ei înșiși:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
61 Dacă cineva se înfurie pe mine:
a) încerc să-l calmez, b) nu știu, c) mă irită.
62 Când citesc într-o revistă un articol de rea credință am mai mult tendința să-l uit, decât dorința de a le spune cum văd eu lucrurile:
a) e adevărat; b) nu știu; c) fals.
63 De obicei, superiorii mei ierarhici sau persoane din familia mea îmi fac observații numai când acestea sunt într-adevăr justificate:
a) este adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) nu este adevărat.
64 Dacă o remarcă a mea bine plasată trece neobservată:
a) nu insist, b) nu știu, c) o repet pentru a da oamenilor ocazia de a o auzi din nou.
65 Vorbesc despre sentimentele pe are le resimt:
a) numai dacă este necesar, b) între a și c, c) de bună voie, ori de câte ori am ocazia.
66 Mi-ar plăcea mai mult să frecventez oameni cultivați decât persoane fără educație, care ignoră uzanțele, normele de comportare:
a) da, b) poate, c) nu.
67 Dacă cineva îmi povestește ceva despre care știu că nu e adevărat, îmi voi spune probabil în cele mai multe cazuri:
a) <e un mincinos>, b) între a și c, c) <evident, este prost informat>.
68 Pentru a călători în străinătate, aș prefera să urmez un circuit organizat de specialiști, decât să decid singur locurile pe care aș dori să le vizitez:
a) da, b) poate, c) nu.
69 În educarea unui copil, este mai important:
a) să i se dea afecțiunea de care are nevoie, b) nu știu, c) să învețe bunele obiceiuri și maniere.
70 Aș prefera să am riscul unei munci care să ofere posibilitate de câștig mult, dar neregulat, decât să accept o muncă regulată, dar puțin remunerată:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
71 Din când în când simt nevoia de a mă lansa într-o activitate fizică care necesită un mare efort:
a) da, b) poate, c) nu.
72 Ar putea să-mi placă viața unui veterinar care îngrijește animalele bolnave sau accidentate:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
73 Mănânc cu poftă și nu întotdeauna atât de îngrijit și curat ca alte persoane:
a) este adevărat, b) nu știu, c) fals.
74 În condiții care pot avea consecințe grave, nu trebuie să ezităm să facem haz și să ne facem înțeleși chiar în detrimentul politeții și al calmului:
a) da, b) poate, c) nu.
75 Cu bani poți obține orice sau aproape orice:
a) da, b) nu este sigur, c) nu
76 Întotdeauna sunt pe deplin conștient (ă) de intențiile de propagandă care pot fi conținute într-un formular sau într-un text pe care-l citesc:
a) da, b) nu este sigur, c) nu.
77 Când eram adolescent (ă) dacă aveam o părere diferită de cea a părinților:
a) îmi păstram părerile proprii; b) așa și așa; c) mă supuneam părerii lor.
78 Dacă aș fi martor (ă) al unei controverse violențe izbucnite pe parcursul unei discuții în grup:
a) mi-ar plăcea să existe un învingător; b) între a și c; c) aș dori să se restabilească liniștea.
79 Cred că societatea ar trebui să aibă înțelepciunea de a-și reînnoi obiceiurile și să le părăsească pe cele vechi sau tradițiile:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
80 Hotărârile mele sunt dictate în mare măsură:
a) de sentimente, b) în mod egal de sentimente și rațiune; c) de rațiune.
81 Lumea în care trăim are nevoie de:
a) cetățeni mai serioși și mai solizi; b) nu știu; c) mai mulți idealiști care ar avea idei de îmbunătățire a lumii.
82 Prefer să efectuez o muncă remunerată:
a) cu un salariu fix, asigurat;
b) între a și c;
c) cu un salariu mai mare, dar care ar depinde de capacitatea mea de a-i convinge neîncetat pe oameni de valoarea mea.
83 Fastul și strălucirea marilor ceremonii oficiale sunt obiceiuri care ar trebui menținute:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
84 Cred că, în lumea modernă, este mai important să se rezolve:
a) problema valorilor morale; b) nu știu; c) problemele politice.
85 Camera mea este bine organizată și, în general, știu bine unde sunt lucrurile:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
86 Mă consider matur (ă) în multe privințe:
a) e adevărat, b) nu știu, c) fals.
87 Pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă nu sunt mulțumit (ă) decât atunci când cele mai mici detalii au fost examinate îndeaproape:
a) adevărat, b) mai mult sau mai puțin, c) fals.
88 Sunt întru totul de acord cu fraza următoare: “Chiar dacă se înșeală, șeful este șef”:
a) da, b) poate, c) nu.
89 Înainte de a prezenta un argument, prefer să fiu sigur (ă) de exactitatea lucrurilor pe care le spun:
a) întotdeauna, b) în general, c) numai atunci când situația o permite.
se întâmplã câteodatã, privindu-mă într-o oglindă, să nu mai știu unde îmi este dreapta și unde este stânga:
a) este adevărat, b) nu este sigur, c) fals.
91 Când vorbesc, îmi place:
a) să prezint lucrurile așa cum îmi vin în minte,
b) între a și c,
c) să am dinainte ideile bine organizate.
92 Trec prin perioade în care îmi este dificil să mă împiedic să nu-mi fie milă de mine însumi:
a) adesea, b) câteodată, c) niciodată.
93 Câteodată, mă las influențat (ă) în acțiunile mele de sentimente de gelozie:
a) da, b) mai mult sau mai puțin, c) nu.
94 Prefer să procedez conform felului meu de a vedea lucrurile, decât să mă conformez regulilor stabilite:
a) adevărat, b) nu e sigur, c) fals.
95 Sunt sigur că nu am omis nici o întrebare din acest chestionar și că am răspuns de fiecare dată așa cum trebuie:
a) da, b) nu e sigur, c) nu.
Descrierea factorilor cercetați:
1 Factorul C (Echilibrul emoțional-afectiv)
Polul notelor ridicate este caracterizat prin stabilitate emoțională, calmitate, maturitate afectivă. Individul este stabil, constant în interese, echilibrat, face față realităților. Nu se manifestă ușor oboseala nervoasă, nu se amestecă în conflicte, apărând ca fiind chiar flegmatic sau placid. Este adaptabil și se caracterizează prin forța Eului (grad de realizare a vieții dinamice și a controlului emoțional).
Polul notelor joase reflectă instabilitate emoțională, iritabilitate sau hipersensibilitate. Individul este emotiv, imatur emoțional, reacționează la frustrare într-o manieră emoțională, este inconstant în atitudini și interese. Este excitabil și hiperactiv, implicat în conflicte (accidente), fuge de responsabilități, abandonează ușor și nu se bucură pe deplin de realizări, descurajându-se ușor. De asemenea, este neliniștit, agitat, visător, cu un Eu slab. Reprezintă terenul favorabil apariției reacțiilor nevrotice generalizate, acompaniate și de tulburări psihosomatice, anxietate sau comportamente obsesive.
2 Factorul E (Echilibrul social)
Polul notelor ridicate indică un comportament dominant, agresiv, combativ, încăpățânat, autoritar, sigur de sine. Subiectul are un caracter afirmat, este sever, dur, chiar ostil, auster, cu o gravitate afectată. Este nonconformist, dar dornic să capteze atenția. (Dominanța tinde să se asocieze cu statutul social, fiind mai ridicată la liderii recunoscuți).
Polul opus reprezintă comportamentul supus, umil, blând, modest, dar și o naturalețe și o bunăvoință caracteristice, asociate cu o dependență socio-afectivă. O persoană conformistă și ușor de dominat, suficientă sieși, care evită angajarea în sarcini sau responsabilități. În grup se impun mai greu ca lideri și sunt persoanele care așteaptă să li se delege responsabilități.
3 Factorul F (Orientarea predominantă a personalității spre lumea externă sau internă)
Polul expansiv, al notelor ridicate, indică un comportament impulsiv, entuziast, vesel, direct și plin de viață. Persoana este expresivă, spontană în reacții, legată de grup și sociabilă. Preferă poziția dominantă în grup (de lider), are tendința de exteriorizare a sentimentelor și caută permanent schimburi afective și intelectuale cu ceilalți.
La polul opus se remarcă un comportament sobru, precaut, serios, moderat, taciturn și închis în sine, introspectiv, cu tendința spre deprimare și reverie. În general, necomunicativ, mulțumit de sine, legat de valori personale, pare meditativ și stângaci în societate, este lent și reflectant. Nonexpansivitatea este corelată, în general, cu creșterea încărcăturii anxioase.
4 Factorul H (Factor de afectivitate)
La polul cotelor înalte persoana arată indiferență, nepăsare, entuziasm, impulsivitate. Persoanele din această categorie sunt vesele și voioase, vorbărețe, deschise și sincere. Atrag privirile altora pentru a fi alese lideri.
La polul opus persoana se caracterizează prin prudență, gravitate, seriozitate, rezervă, introspecție. Oamenii din acestă categorie au tendință spre îndărătnicie, pesimism, spre o prudență excesivă și aroganță.
5 Factorul L (Paroxism – paranoism)
Polul cotelor joase indică o atitudine încrezătoare, acomodanță, capacitate de contacte personale, lipsa invidiei, preocupare de soarta altora, capacitatea de a lucra în echipă.
Polul cotelor înalte relevă suspiciune (bănuială), rigiditate, interesul față de problemele personale (egoism, egocentrism), dezinteres față de alții, neputința de a lucra în echipă (nu este suportat de către coechipieri datorită atitudinilor acestuia).
6 Factorul N (Naivitate – subtilitate)
Nota scăzută exprimă un caracter drept, natural, sentimental, naiv. Persoanele din această categorie sunt spontane, uneori repezite și stângace în “a face curte” și a se face plăcute.
Nota ridicată arată abilitate, subtilitate, perspicacitate, cutezanță, interes, viclenie. Asemenea persoane dispun de capacitatea de analiză și sinteză ridicate, fiindu-le străin sentimentalismul. Adoptă în activitatea lor și în relațiile cu alții maniere intelectualiste, încercând să epateze, pentru atingerea scopului.
7 Factorul Q1 (Atitudinea față de normele sociale)
Polul notelor scăzute indică un comportament conservator, tradiționalist, respectuos, cu idei stabile. Persoana manifestă un mod relativ necritic de acceptare a normelor, menținându-se în acord cu grupul său și fiind fidel normelor acestuia.
Polul opus este caracterizat prin libertate în atitudini și comportamente, individul este deschis experiențelor, sincer, generos, cu spirit critic. Are un comportament deschis spre nou, inovator, manifestă un puternic simț analitic, atitudini șocante, independență față de grup și fluctuații în relațiile interpersonale.
8 Factorul Q3 (Nivelul autocontrolului de sine)
Valorile mari pentru acest factor indică un comportament controlat, tipicar, prudent în raporturile sociale, cu umor propriu, exigență, voință puternică și disciplină de sine. Persoana se manifestă ca fiind dispusă să-și controleze exprimarea reacțiilor emoționale, cu o bună integrare pulsională și sentiment de sine puternic. Este prudentă în raporturile sociale, menținându-și o imagine de sine adecvată, este prevăzătoare și poate fi un lider eficient.
La polul notelor joase subiectul se prezintă ca indisciplinat, conflictual, puțin preocupat de convenții, impulsiv, chiar instinctiv. De asemenea, lipsa controlului de sine se asociază cu o emotivitate necontrolată, dezorganizare, persoana apărând ca inoportună, jenantă. În grup se manifestă ca dezorganizată și cu o integrare socială slabă.
Anexa 3
INVENTAR DE STIL DE COMUNICARE
Proba următoare are ca scop evidențierea stilului dumneavoastră de comunicare și vă va ajuta, totodată, să cunoașteți modalitățile optime de abordare a celorlalte persoane. Pentru acestea va trebui să bifați una dintre cele două trăsături bipolare de mai jos, și anume pe cea care vă definește cel mai bine felul dumneavoastră de a fi, de a reacționa și chiar de a lua decizii. Parcurgerea tuturor grupurilor de cuvinte este obligatorie.
Descrierea stilurilor de comunicare:
Controler (oficial-dominant). Stilul controler este reprezentat de oameni foarte independenți, ambițioși și cu un aer care exprimă încredere în ei înșiși. Preiau inițiativele, atât în plan personal, cât și în fața grupului și au satisfacția de a fi "dirijorul orchestrei". Au o voință puternică, sunt autoritari și combativi, iau hotărârile repede ceea ce le creează o reputație de oameni eficienți, ce se focalizează pe îndeplinirea scopurilor.
Pretind celorlalți rezultate, însă nu întotdeauna îi va încuraja, modul în care își exprimă pretențiile față de ceilalți făcându-l să nu-și dea seama că îi poate înfuria. Le este mai important să-și îndeplinească sarcina decât să consacre timp relațiilor umane. Nevoia de succes personal le poate limita capacitatea de relaționare, iar când situația nu este sub controlul lor, devin temători. Colaboratorii săi acceptă autoritatea și conducerea sa, tocmai pentru că își canalizează energiile pe atingerea scopurilor.
Pe de o parte controlerul apare ca eficient, rece, bine pregătit, organizat, iar pe de altă parte, poate fi perceput ca îngâmfat, lăudăros, egoist, mânat de dorința de putere, rigid și insensibil față de ceilalți.
Analistul (oficial-supus). Abordează situațiile de viață prin prisma rezolvării de probleme, are capacitatea de a le rezolva și urăște greșeala, pe care o evită cu orice preț. Este preocupat de idei și concepte mai degrabă decât de relații și sentimente. Preferă studiul înaintea acțiunii și este foarte organizat. Numai când misiunea sa este clar definită va trece la acțiune, dovedind perseverență și precizie. Nu-i place competiția acerbă.
În colectivitate, analiștii tind să fie influența stabilizatoare prin atitudinile lor stăpânite, calme, acceptă ca alții să li se adreseze, rareori fiind ei cei care își exprimă primii părerile. Nu acordă cu ușurință încrederea celorlalți, își exteriorizează foarte greu sentimentele profunde, par insensibili, chiar intransigenți. Deși nu prea inițiază relații, ceilalți caută compania lor, pentru că sunt buni confesori, iar în relațiile bine stabilite sentimental sunt foarte constanți, acționează în planul secund și nu caută recunoaștere personală.
Pe de o parte, apar ca deținători de cunoștințe, specialiști, iar pe de altă parte sunt obositori, chiar plictisitori, nehotărâți în luarea deciziilor și necomunicativi. Pot deveni mai eficienți dacă vor învăța să fie mai puțin serioși, mai relaxați, oferindu-și mai multe satisfacții.
Promoterul (neoficial-dominant). Îi place compania celorlalți și preferă schimbările dese, în care predomină activitățile entuziaste și în care este nevoie de inspirație. Detestă analizele în detaliu, generalizând cu ușurință, uneori chiar până la exagerare. Nevoia de a trece repede de la o acțiune la alta îl determină să nu dea cele mai bune rezultate de care este capabil.
Le place societatea și-i stimulează pe ceilalți pentru a se împrieteni. Sunt deschiși în privința sentimentelor, se străduiesc să fie de ajutor în situații personale, se atașează de oameni, în ale căror calități au încredere. Deși par deschiși, sociabili și plini de energie alții îi pot percepe ca manipulatori sau chiar nedemni de încredere.
Ca lideri, le este de mare folos să aibă în jurul lor o echipă de susținere, bine organizată. Tot timpul vor căuta favoarea celorlalți și în special a celor ce acceptă atitudinea lor deschisă, iar ceea ce-i motivează este aprobarea celorlalți. Sunt acceptați de colegi și subalterni, fantezia și entuziasmul punându-i pe aceștia în acțiune. Se obține maximum de la ei când li se creează o structură care să-i ajute atât în planificare, cât și în urmărirea realizării obiectivelor.
Suporterul (neoficial-supus). Atenția suporterilor este îndreptată în primul rând asupra sentimentelor și relațiilor și apoi asupra misiunilor de îndeplinit. Nu sunt foarte competitivi, nu-și impun prezența și nici propriile păreri, se plictisesc repede când trebuie să-și facă planuri și să-și fixeze scopuri și sunt, în general, foarte intuitivi.
Sunt oameni prietenoși, a căror prezență este plăcută, simt nevoia să se facă plăcuți altora și sunt îngăduitori cu aceștia. Le este greu să refuze îndeplinirea rugăminților altcuiva, chiar dacă îi costă renunțarea la propriile dorințe, deoarece au o dorință exagerată de a fi pe plac celorlalți. Le place să caute aprobări, că ceea ce fac este bine și chiar să li se spună în mod repetat. În momentul în care s-au convins că pot avea încredere în cineva, devin fideli acelei persoane. Acceptă cu recunoștință îndrumarea altora și reacționează pozitiv la atenția personală din partea subalternilor sau a colaboratorilor.
În funcțiile de conducere se vor asocia pentru a presta servicii, fiind preocupați de evitarea conflictelor. Trebuie să învețe să-și susțină părerile și chiar să riște să fie dezaprobați de alții. Pot deveni mai eficienți dacă ar îmbina relaționarea cu îndeplinirea misiunilor relevante.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularitatile Comunicarii Interpersonale LA Nivelul Organizatiei Scolare (ID: 143930)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.