Particularitati Si Tendinte In Dezvoltarea Tipurilor de Turism din Franta
Particularități și tendințe în dezvoltarea tipurilor de turism din Franța
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIBIND GEOGRAFIA, ECONOMIA ȘI TURISMUL ÎN FRANȚA
1.1 Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-geografice
1.1.1 Localizare și suprafață
1.1.2 Referințe geografice
1.2 Aspecte socio-economice
1.2.1 Demografia
1.2.2 Limbi vorbite și religia
1.2.3 Economia
1.3 Cele mai importante atracții turistice
1.3.1 Turnul Eiffel, Paris
1.3.2 Notre Dame, Paris
1.3.3 Muyeul Louvre, Paris
1.3.4 Palatul Versailles
1.3.5 Plajele din Bazeux si Normandy
1.3.6 Rocamadour, Occitan
1.3.7 Cannes, Riviera Franceză
1.3.8 Loudres, munții Pirinei
1.3.9 Lyon, capitala mondială a gastronomiei
1.3.10 Besancon, Franche-Comte
1.4 Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor
1.4.1 Contribuția directă a turismului și a călătoriilor asupra angajărilor
1.4.2 Nivelul investițiilor
1.4.3 Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor
1.4.4 Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul
1.4.5 Nivelul consumului
1.4.6 Nivelul exportului de turiști
CAPITOLUL II
ANALIYA PRINCIPALILOR INDICATORI AI CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN FRANȚA
2.1 Numărul de sosiri turiști
2.2 Durata medie a sejurului
2.3 Nivelul încasărilor din turism
2.4 Structuri de cazare
2.4.1 Cheia verde ( La clef verte
2.5 Competitivitatea turismului pe piața mondială
CAPITOLUL III
TURISMUL ȘI TIPURI DE TURISM PRACTICATE ÎN FRANȚA
3.1 Tipuri de turism
3.2 Turismul religios
3.2.1 Catedrala Notre Dame
3.2.2 Moscheea din Paris
3.2.3 Catedrala Nyon
3.2.4 Catedrala Tours
3.3 Turismul de aventură
3.4 Turismul cultural
3.4.1 Mont St Michel, Normandia
3.4.2 Muzeul Matisse, Nice
3.4.3 Clunz Abbey, Cluny
3.5 Turismul de litoral
3.6 Ecoturismul
3.6.1 Blue Flag
3.6.2 Parcuri naționale
3.5.3 Parcuri naturale cu caracter regional – A regional nature park
3.7 Turismul rural
CAPITOLUL IV
PROPUNERI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN FRANȚA
4.1 Propunerile Consiliului pentru Promovarea Turismului
4.2 Strategii și planuri locale
4.2.1 Viitorul turismului de aventură
4.2.2 Dezvoltarea turismului industrial
4.2.3 Promovarea turismului culinar și viniviticol
4.2.4 Inițiative privind turismul cultural
4.2.5 Turismul de litoral și parcurile naturale
Bibliografie
Anexe
Introducere
Turismul este, prin definiția sa, pe scurt, o călătorie realizată cu scopul recreeri, afacerilor sau odihnei. Pentru Franța, însă acesta este o sursă importantă de venit și un domeniu care o plasează printre primele locuri în topul destinațiilor din întreaga lume. Este un domeniu aflat în plină dezvoltare pe plan mondial și se preconizează că pe viitor va exista o adevărată explozie. Din ce în ce mai căutat, în turism nu se mai ține cont atât de mult de categorii sociale, vârstă, venituri sau domeniul de activitate al practicanților săi, fapt ce a determinat o diversificare foarte mare a acestuia, motivele călătoriei fiind numeroase. Fiind un domeniu de activitate extrem de profitabil din punct de vedere economic, turismul este o sursă esențială de venit pentru multe țări.
Această lucrare de licența este structurată în patru capitole, fiecare dintre acestea făcând referire la diferite aspecte ale turismului din Franța. O țară cu potențial turistic foarte ridicat și bine dezvoltat, numeroase obiective turistice și orașe importante, fapt pentru care se afla printre primele destinații turistice pe plan mondial. Vor fi prezentate principalele tipuri de turism practicate, date economice preluate din surse oficiale de specialitate dar și planuri de viitor în ceea ce privește dezvoltarea țarii si propuneri.
In primul capitol sunt prezentate aspecte generale legate de Franța, geografia acesteia, detalii socio-economice precum și date statistice referitoare la implicatia economica a industriei turismului si călătoriilor.
In capitolul doi sunt analizați principalii indicatori ai circulației turistice din Franța si competitivitatea acesteia pe plan mondial.
Capitolul trei al lucrării aprofundează insemnătatea turismului pentru această țară, detaliind tipurile de turism practicate alături de cele mai importante destinații.
Ultimul capitol prezintă strategiile si propunerile pe care diverse organizații le au în vederea îmbunătățirii și dezvoltării turismului francez, in general, și in mod special pentru fiecare nișă turistică in parte.
CAPITOLUL 1
ASPECTE GENERALE PRIVIND GEOGRAFIA, ECONOMIA ȘI TURISMUL ÎN FRANȚA
Țara împărțită în 26 de regiuni, 21 dintre ele fiind în partea continentală a Franței metropolitan, Corsica fiind o insulă omonimă, ( uzual fiind considerată regiune deși aceasta este o colectivitate teritorială) și alte patru regiuni fiind peste mări ( franceza: outre mer). La rândul lor, regiunile sunt subdivizate în repartamente.
Franța continentală, mai puțin Corsica, suprafață medie a unei regiuni este de 25.809 kilometrii pătrați, cu 28% mai mult decât suprafață medie a landurilor germane, 67% mai mult decât o suprafață medie a regiunii Angliei și o cincime din suprafața medie a unor state americane.
Populația medie a unei regiuni francize era de 2.329.000 de locuitori in anul 2004, adică trei sferturi din populația medie a unui land german si jumătate din populația medie a unei regiuni dintr-un stat american și dintr-o regiune engleză.
Deși se poate ridica un anumit număr de taxe ( deductibil din bugetul de la guvern), regiunile nu au autonomie legislativă si bugetele trebuiesc admise de un consiliu regional care este format din membrii aleși prin sufragiu universal și pe o durată de șase ani. Aleși la nivel de department, aceștia au dreptul de a fi realșsi. Se alege și un presedinte, care încă din anul 1986, are putere executivă și poate recruta personal pentru serviciile consiliului, fiind responsabil pentru executarea deciziilor bugetare dar și votarea acestora. Consiliul regional are ca principal atribuție construirea si finanțarea liceelor. Regiunile mai pot investi în infrastructură- sisteme de transport public, educație. Acestea au posibilitatea de a acorda ajutor universităților și antreprenorilor. Președintele unei regiuni bogate ca Ron-Alpi sau Ile-de-France reprezintă o poziție foarte importantă.
Sunt, cateodată, și discuții legate de autonomia legislativă a regiunilor ( acordarea ei), propuneri care sunt și controversate.Mai sunt și propuneri referitoare la suprimarea consiliilor generale și despre înglobarea activităților acestora, astfel încât departamentele să aibă doar rolul de subdiviziune administrativă.
Cea mai mare țară din Europa Occidentală, cu două fațade maritime: Oceanul Atlantic, respective Marea Mediterană.Relieful este variat: Munții Alpi, cu o altitudine maximă de 4.810 m, văi și relief glaciar( ghețari, lacuri, creste ascuțite). La granițe cu Spania, in Sud-Vest se află Munții Pirinei ce ating o altitudine maximă de 3.404 m si Munții Jura și Vosgi mai scunzi dar și mai vechi cu o altitudine ce nu depășește 1.750 m in Est, bine impăduriți, la care se mai adaugă colinare și podisuri: Ardenii în Nord, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central predominat de înalțimi vulcanice, dar și de bazine și culori depresionare: Bazinul Parisului, Bazinul Acvitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei și câmpiile litorale: Roussillon, Languedoc și Gascogne.
Capitala, și în același timp cel mai mare oraș al Franței este Parisul. Este traversat de fluviul Sena care împarte în două orașul: Malul Drept, în partea de nord și Malul Stâng în partea de sud. În Paris oportunitățile se întalnesc la tot pasul, de aceea nu trebuie mers undeva anume pentru a face cumpărături. Vitrinele magazinelor sunt pline de creativitate, expresivitate și energie așa cum nu se prea găsesc in alte orașe.
Clădiri și monumente
Turnul Eiffel – este un remarcabil simbol parizian; Arcul de triumf, sau Arc de Triomphe așa cum este numit în franceză, este un monument din centrul Place de l’Etoile ce comemorează victoriile Franței și îi onorează pe cei care au murit în luptă; Les Invalides – este un muzeu și în același timp locul de veci pentru Napoleon dar și pentru mulți soldați francezi.
Conciergerie – este o închisoare foarte veche unde au stat mulți membri ai regimului monarchic înainte de a muri la revolutia francează; Palais Garnier – este sediul Operei din Paris; Catedrala Notre-Dame de pe Ile de la Cite; Clădirea Samaritaine: galerii comerciale de la începutul secolului al XX-lea; Sorbonne – este o faimoasa universitate, fondată in Evul Mediu; Statuia Libertătii este o versiune mai mică a celei din portul din New York pe care a dăruit-o Franța Statelor Unite în anul 1886; Pantheonul din Paris este și biserică și mormânt al celor mai mari personalități care au trăit în Franța.
Muzee
Luvru este cel mai important muzeu din Franța, de dimensiuni foarte mari care găzduiește multe opere de artă printre care Mona Lisa si statuia Venus din Milo; muzeul Orsay este un muzeu de artă găzduit într-o gară din sec. al XIX-lea transformată unde se găsesc opere cu adevărat impresionante. Centrul George Pompidou, sau Beaubourg este o clădire mai neobișnuită care găzduiește opere de arta moderne dar este și un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă aceasta se află și atelierul Constantin Brâncuși. Musee du Montparnasse care se află în vechea reședință a artistului Marie Vassilieff de pe Avenue de Maine numărul 21 este un loc unde se găsește detaliată istioria comunității artistice din Montparnasse. Musee National du Moyen-Age, sau Musee Cluny, găzduiește obiecte din Evul Mediu, dar și o mare colecție de artă inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.
Străzi, cartiere și zone importante
Montmartre este o zonă istorică aflată pe o colină, loc în care se află și Basilique du Sacre-Coeur, faimoasă pentru cafenele și atelierele multor artiști importanși. Champs-Elysee este o stradă faimoasă în toată lumea, de obicei plin de turiști. Place de la Bastille este o piață și locul unde se află Bastilia până la Revoluția Franceză. Motparnasee – o zonă istorică pe malul stâng al Sennei care este faimoasă pentru cafenele, restaurante și ateliere; tot aici se află și turnul Montparnasse de la al cărui 56-lea etaj, aflat la 196 de metri, se poate vedea o priveliște absolut superbă a Parisului, sau unde se poate urca pe terasa care se află la 210m de unde se poate privi la aproape 40 de km depărtare în zilele senine. Tot în apropiere se află si Gara Montparnasse care este un nod feroviar important, dar și de metrou.
Cimitirul Pere Lanchaise este un obiectiv parizian foarte popular. Aici se găsesc mormintele multor francezi faimoși, dar și al oamenilor de seama din toată lumea care au trăit în Franța, printre care și români. Cimitire de Montmarte, Cimitire de Montparnasse și Cimitire de Passy sunt și ele obiective turistice importante.
1.1. Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-georgafice
Deși mare parte a teritoriului francez se află în vestul Europei, Franța este constituită și din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul și sudul Oceanului Indian, nordul și sudul Oceanului Pacific și Antarctica, aici însă suveranitatea este exercitată în cadrul Tratatului Antarcticii.
Franța metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic.
Datorită formei geometrice a teritoriului Franței continentale, țara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). In afară de limita maritimă, are și 9 vecini terestrii: Belgia (620 km), Luxemburg (73 km), Germania (450 km), Elveția (572 km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 km) și Spania (650 km) și două dintre ministate: Andora și Monaco. Franței îi aparține și Insula Corsica din Marea Mediterană.
Franța are frontiere cu Brazilia (700 km), Surinam (520 km) și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.
Suprafața totală a Franței metropolitane este de 551.659 km² Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață. Suprafața totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivitățile și teritoriile de peste mări, este de 674.843 km², ceea ce reprezintă 0,45% din suprafațatotală a uscatului de pe Pământ.
Zona Economică Exclusivă a Franței o clasează pe aceasta pe locul al doilea, după Statele Unite și înaintea Australiei cu o suprafață totală de 11.035.000 km², ceea ce reprezintă 8% din totalul Zonelor Economice Exclusive.
1.1.1. Localizare si suprafața
Franța este cea mai mare țară din Europa de Vest, având ca vecini mai importanți Germania, Italia, Spania și Belgia. De asemenea, are ieșire atât la Marea Mediterană, cât și la Oceanul Atlantic și la Marea Mânecii.Suprafată: 547.030 km²
1.1.2. Referințe geografice
Relieful Franței este dispus în amfiteatru, în centru aflându-se Bazinul Parisului, înconjurat de forme de relief mai înalte. În Vest se află Munții Vosgi și Jură, în Sud-Est Alpii, mărginiți, în partea litorală de vechile masive erodate – Maures și Esterél. În Sudul Bazinului Parisului se află Masivul Central Francez, în Sud-Est Munții Pirinei. Podișurile mai importante se află în jumătatea Nordică: Podișul Armorican în Peninsula Bretagne, Podișul Ardeni în Nord, la granița cu Belgia, iar în Est se află Podișul Lorenei. La poalele Pirineilor se află Bazinul Acvitaniei și Piemontul Lannemezan. Foarte importante pentru Franța sunt și regiunile de coastă, atât la Marea Mediterană, cât și la Oceanul Atlantic. Coasta de Azur are un renume mondial printre turiști. Cea mai mare altitudine din Franța se găsește în Alpi – Vârful Mont Blanc de 4807 metrii.
Principalele cursuri de apă care străbat teritoriul țării sunt: Rhon, Loire, Sena, Dordogne, Garone, Săône.Capitala: Paris (48°51′39″N 02°20′43″E)
1.2. Aspecte socio-economice
Legi, democratie si dezvoltare
Ca multe alte țări din Europa și din intreaga lume, Franța a recunoscut drepturile politice cu întarziere comparative cu cele politice si civile. Într-adevșr, drepturile socio-economice s-au bucurat de statutul lor constituțional pe deplin ca drepturi ale omului încă din 1971 când Consiliul Constituțional Francez le-a acordat acest statut. Chiar și astăzi conținutul acestor drepturi și nivelul lor de protecție sunt încă în discuție.
În Franța, drepturile socio-economice nu pot fi ințelese cu un fundal care se caracterizează printr-o tradiție care nu oferă nici o protecție drepturilor omului. Dacă revoluția franceză din 1789 a adus ideea din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetateanului, acest text a fost pentru ani buni doar unul declarativ fără valoare constituțională si chiar legală. Constituțiile Franceze post-revoluționare, în special cele din 1875, 1946, și într-un fel anume cea din 1958 aplicată curent au fost doar texte de instruire ale organelor publice și care prevăd o partajare a competentelor între ele. Motivul pentru lipsa de protecție a drepturilor omului se găsește în suveranitatea Parlamentului. Această idee a fost atât de puternică încât Actele parlamentare au fost excluse de la controlul judicial.
Această situație practică nu a însemnat o lipsă totală de interes pentru întrebările socio-economice. De la sfârșitul secolului XIX, multe statute au drept scop protejarea relațiilor socio-economice ale persoanelor cu angajatorii sau cu autoritățile publice: dreptul la grevă, protecția socială a lucrătorilor, concediu plătit sunt doar câteva menționate. Totuși, aceste drepturi statutare au fost acordate fără garanții, ceea ce înseamnă că există posibilitatea modificării lor legislative sau abrogarea.
1.2.1. Demografia
Potrivit INSEE, la data de 1 ianuarie 2014, în Franța trăiau 66 milioane de oameni (exceptând comunitățile de peste mări și Noii Caledonii). 63,7 milioane trăiau în metropola și 2,1 milioane în departamente de peste mări. Incluzând și cei 600.000 de locuitori din comunitățile de peste mări și din Noua Caledonie, populașia franceza atinge 66,6 milioane de locuitori, adică aproximativ 1% din populația globală.
1.2.2. Limbile vorbite și religia
Majoritar vorbită în acest stat este limba franceză și este official “limba republicii” conform legii constituționale din anul 1992. După Republica Democrata Cinco, Franța este a doua cea mai populată țară în care se vorbește franceza și prima ca vorbitori de aceasta limbă.
Pe data de 9 decembrie 1905 s-a dat legea prin care bisericile sunt strict separate de statul din Franța: “Republica nu recunoaște, nu salariază și nu subvenționează niciun cult religios […]” excepșie făcând regiunea Alsacia-Mosela, loc în care sunt recunoscute cultul catholic, cultul mosaic și doua culte protestante. Recunoscută în anumite teritorii mai este și religia catolică.
Franța are ca tradiție veche religia catolicț, dar ponderea bisericii a scăzut drastic. Între 51% și 64% dintre persoanele întrebate în sondajele publicate în anul 2007 se declară catolice iar cealaltă parte se declară de religie agnostică, atee sau fară religie.
1.2.3. Economia
Economia Franței este socială de piață și se bazează pe proprietatea privată. Statul are o puternică intervenție în economie ce a început după al Doilea Război Mondial, deși contestarea acesteia a început după anii 1980. Economia Franței se axează cel mai mult pe servicii.
INSSE a publicat un studiu conform căruia patrimoniul național avea o valoare de 12.513 miliarde de euro în anul 2007 iar în anul 2010, patrimoniul deținut numai de francezi atingea aproape 11.000 miliarde de euro, ceea ce însemna de opt ori totalul veniturilor, rata de economisire atingând un nivel excepțional de aproximativ 16% din venituri.
1.3. Cele mai importante atracții turistice
Franța reprezintă un nume mare în istoria mondială cu o cultură foarte bogata și veche. Parisul, numit și Orasul Luminii a fost, dintotdeauna, un centru artistic și cultural foarte important fiind orașul care deține cele mai multe situri cu caracter cultural din lume ( palate, muzee, clădiri etc.)
1.3.1. Turnul Eiffel, Paris
Turnul Eiffel, simbolul Parisului și în același timp și al Franței este cel mai important punct de reper, dar care a fost disprețuit de francezi la început, el fiind privit ca o monstruozitate arhitecturală. In zilele noastre însă, este considerat una dintre minunile lumii moderne, oferînd o priveliște de neuitat. Celor care suferă de rau de înalșime nu le sunt totuși recomandate panoramele spectaculoase oferite de acesta. Cu toate acestea, Franța reprezintă mult mai mult decat Paris. Renumită pentru vinuri fine, în combinașie cu braânzeturi fine, Franța este cea mai populară destinație turistică a lumii si primește anual 82 milioane de vizitatori. Realizarea unui top al celor mai frumoase atracții turistice ale acestei tări plină de plaje faimoase, orașe istorice, zone de munte spectaculoase și castele este extreme de dificilă.
1.3.2. Notre Dame, Paris
Catedrala “Doamnei Noastre” a devenit faimoasă în toata lume datorită lui Victor Hugo și al lui “Cocoșatul de la Notre Dame”.”Crezi ca sunt urât?” este intrebarea repetată obsesiv de anti-erou Esmeraldei, cu toate ca aceasta construcție de pe malul Senei nu are nimic urât. Această superbă mostră de arhitectură gotică este un punct turistic pe care nimeni nu trebuie să îl rateze.
1.3.3. Muzeul Louvre, Paris
Cel mai probabil Luvrul este cea mai cunoscută galerie de artă din întreaga lume și găzduiește cele mai multe opere de artă din întreaga lume. Mona Lisa, sau Gioconda, iși oferă aici zâmbetul enigmatic fiind pictată de Leonardo da Vinci și tot aici se regăsesc peste 35.000 de opere de artă ce datează încă din antichitate. Eterna fascinație a francezilor pentru Egiptul Antic este reprezentată de atracția diferită, dar în același decor oferită de arhitectura piramidală a muzeului.
1.3.4. Palatul Versailles
Nu doar Parisul detine atracșii turistice, ci și zonele din apropierea acestuia. Un bun exemplu este reprezentat de Palatul Versailles, căminul capetelor încoronate. Acesta oferă ocazia de a petrece ziua într-un mod deosebit; din Sala Oglinzilor spre grădini magnifice și fântâni splendide turiștii sunt îndrumați spre orașele în care sunt cele mai bune restaurante din regiune.
1.3.5. Plajele din Bayeux și Normandy
În nord-vestul Parisului este așezată coasta Normandiei iar Tapiserie de Bayeux, realizată în secolul al XI-lea are căminul în Bayeux și ilustrează cucerirea normandă a Angliei. În pânză cu o lungime de aproximativ 70 m, brodată cu 58 de scene sunt incluse peste cinci mii de personaje ce au participat la evenimentele din 1066.
1.3.6. Rocamadour, Occitan
În sudul Parisului este Rocamadour unde se găsesc definarii, stânci spectaculoase și un affluent al râului Dordogne. Aici iși au căminul numeroase relicve și povești care spun că aici ar fi locul de veci al Fecioarei Maria. Aceste teorii au făcut Rocamadour-ul o destinație foarte importantă pentru pelerini de-a lungul secolelor. Tot aici există foarte multe clădiri și monumente istorice.
1.3.7. Cannes, Riviera Franceză
Destinația favorită a bogătașilor din toată lumea este Riviera Franceza deoarece aici sunt plaje exotice, hoteluri luxoase, restaurante cu pretenșii si localuri de entertainment care nu se gșsesc în alte părți ale lumii. Nu din întămplare aici se reunesc cele mai în vogă vedete pentru a participa la Festivalul de Film de la Cannes.
1.3.8. Lourdes, munții Pirinei
O asezare liniștita aflată în inima munților Pirinei unde erau ca singură atracșie ruinele unui castel. In 1858, o fetiță de 14 ani numită Bernadette Soubirous povestește întregii lumi cum Fecioara Maria i se arată intr-o pesteră. Așa apar din ce in ce mai mulți credincioși care doresc să vadă minunea și prefectul orașului oprește accesul publicului la grotă dar Napoleon al III-lea, un împărat dornic să caștige simpatia francezilor, anulează acest ordin.
In zilele noastre însa, Loudres are zeci de hoteluri, aeroport, o basilică subterana cu 20.000 de locuri si primește anual aproximativ cinci milioane de pelerini.
1.3.9. Lyon, capitala mondială a gastronomiei
Un lucru ușor de crezut este ca titlul de “cea mai bună bucătărie franceză” este deținut de Paris, dar, de fapt, Lyon este locul cel mai important în care se învață și se practică arta de a fi bucătar. Aici se conservă un patrimoniu cultural important, vestigii din epoca romană și construcții din secolul XX. Cea mai valoroasă parte a orașului, cartierul Vieux Lyon, colina Fourvière, colina Croix-Rousse aparșine încă din anul 1998 Patrimoniului Cultural al UNESCO.
1.3.10 . Besançon, Franche-Comté
Înconjurat de o buclă a râului Boubs acesta este capitala regiunii franceze Franche-Comté. Este un oraș antic și posibil cea mai bună destinație pentru cei care vor să cunoască istoria teritoriului ce aparține astăzi Franței. Aici sunt înregistrate primele urme datând de acum 50.000 de ani. Construcții și monumente din mai multe ere, semene dinaintea romanilor, clădiri aparținând Evului mediu , din perioada Renașterii și a epocii modern, toate se regăsesc aici. Cei care preferă altceva decât cultura se pot bucura de parțiile de ski ale Alpilor care se află la mică distanță. Besançon este un orășel atât de frumos încât cei mai mulți probabil ca nu l-ar mai părăsi.
1.4. Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor
Turismul și călătoriile reprezintă o activitate economică importantă în majoritatea țărilor din întreaga lume. La fel ca și impactul său direct, acest sector are efecte indirecte și induse semnificative.
1.4.1. Contribuția directă și totală a turismului și călătoriilor asupra angajărilor
Turismul și călătoriile au generat 1.132.5000 de locuri de muncă în mod direct în anul 2014 (4.1% din totalul locurilor de muncă) și acest lucru prevede o creștere cu 2.0% în anul 2015 la 1.156.000 (4.2% din totalul locurilor de muncă).
Aceasta include ocuparea forței de muncă de către hoteluri, agenții de turism, companiile aeriene și alte servicii de transport de călători
(cu excepția serviciilor de navetiști). Include in acelasi timp, de exemplu, activități din industria restaurantelor și de agrement sprijinite direct de către turiști. Până in 2025, turismul și călătoriile vor reprezenta 1.371.000 de locuri de muncă directe și o creștere de 1.7% pe an în următorii zece ani.
Tabelul nr. 1.1. Contribuția directă a turismului și a călătoriilor asupra angajărilor
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Conform tabelului de mai sus anul în care contribuția directă a turismului și a călătoriilor asupra angajărilor a fost cea mai ridicată este anul 2011, după care se observă o creștere în anii 2012 – 2014 dar totuși rămâne la o cotă destul de ridicată față de anul 2010.
Graficul nr.1.1.: Contribuția directă a turismului și a călătoriilor asupra angajărilor
Contribuția totală a turismului și a călătoriilor în ocuparea forței de muncă ( inclusiv efectele mai ample de investiții, furnizarea până în 2025) era de 2.714.000 de locuri de muncă în 2014 (9.9 % din totalul locurilor de muncă). Prognoza arată că va crește cu 1.9% în 2015 la 2.766.500 de locuri de muncă (10.1% din totalul locurilor de muncă).
Tabelul nr. 1.2. Contribuția totală a turismului și a călătoriilor asupra locurilor de muncă
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Conform tabelului de mai sus și urmatorului grafic, contribuția totală a turismului și a călătoriilor asupra locurilor de muncă a fost cea mai ridicată, și de această dată, tot în anul 2011, scăzând considerabil în următorii trei ani dar rămânând mai ridicată față de anul 2010. Până în 2025, se estimează că turismul și călătoriile vor sprijini 3.126.000 locuri de muncă (11.2% din total) cu o creștere de 1.2% pe an.
Graficul nr. 1.2.: Contribuția totală a turismului și a călătoriilor asupra locurilor de muncă
1.4.2. Nivelul investițiilor
Aflată in topul deținătiilor turistice mondiale Franța are multe de oferit investitorilor. Bine stabilită pe această piață este potrivită pentru investițiile pe termen scurt și mediu. Se așteaptă ca turismul șă fi atras investișii de capital de 31 miliarde euro in 2014.
Tabelul nr. 1.3 Nivelul investițiilor
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Ca și tabelele anterioare, și acesta arată că anul 2011 a fost unul important pentru turismul Franței, nivelul investițiilor fiind cel mai mare, scăzând ăn 2012 și rămânând constant în următorii doi ani. Este de așteptat ca acest lucru să crească cu 2.5% în 2015 și cu 2.5% pe an și să se ajungă la 40.8 miliarde euro în 2025. Cota investițiilor naționale totale în turism va crește de la 6.9% în 2015 la 7.3% în anul 2025.
Graficul nr. 1.3.: Nivelul investișiilor
1.4.3.Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor
Contribușia directă a turismului și a călătoriilor la PIB a fost în 2014 de 77.1 miliarde euro, adică 3.6% din total PIB. Se preconizează că va crește cu 3.0%, adică79.3 miliarde euro în anul 2015. Aceasta reflectă activitatea economică generată din industrii cum ar fi hotelurile, agențiile de turism, companiile aeriene și alte servicii de transport pasageri (cu excepția navelor de servicii). Include, de asemenea, și activitățile din industria restaurantelor și de agrement care contribuie în mod direct. Contribuția directă a turismului și călătoriilor la PIB se așteaptă să creașcă cu 2.6% pe an, respectiv 102.7 miliarde euro (4.0% din PIB) până în anul 2025.
Tabelul nr. 1.4. Contributia directa a turismului si a calatoriilor la PIB
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Tabelul de mai sus, alături de graficul următor, arată că în anul 2010 s-au înregistrat aceleași valori a contribuțiilor directe ale turismului și călătoriilor la PIB ca și anii 2013 și 2014, mai scăzute decât ăn 2011-2012, dar care, și acestea, au avut valori apropiate.
Graficul nr. 1.4.: Contribușia directă a turismului și a călătoriilor la PIB
Contribuția totală a turismului și a călătoriilor la PIB (inclusiv efectele mai ample de investiției, lanțul de aprovizionare și impactul veniturilor induse) a fost de 191.4 miliarde euro în 2014 (8,9% din PIB).
Tabelul nr. 1.5. Contribuția totală a turismului și a călătoriilor la PIB
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, 2011 a fost cel mai prosper an ăn ceea ce privește contribuția totală a T&T la PIB-ul Franței, mult mai ridicat față de anul anterior, scăzând ăn următorul an și crescând în anii 2013 și 2014. Este de așteptat să crească cu 3,0% la 197.1 miliarde euro (9,1% din PIB) în 2015.Se preconizează să crească cu 2,3% pe an la 246.4 miliarde euro până în 2025 (9,7% din PIB).
Graficul nr. 1.5.: Contribuția totală a turismului și a călătoriilor la PIB
1.4.4. Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul
Cheltuielile înregistrate cu turismul reprezintă cheltuielile guvernamentale colective ale Franței acordate dezvoltări și practicări turismului.
Tabelul 1.6. Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Conform tabelului de mai sus dar și graficului de mai jos, nivelul cheltuielilor pe care Franța le-a înregistrat cu turismul sunt într-o continuă creștere în anii 2010 – 2014, în mod treptat și fără a exista diferențe semnificative între acești ani, 2014 înregistrând cea mai mare valoare.
Graficul nr. 1.6.: Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul
1.4.5. Nivelul consumului
Nivelul consumului în turism reprezintă manifestarea cererii solvabile a populației pentru produsele turistice oferite pe piață.
Tabelul 1.7 Nivelul consumului
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Privitor la nivelul consumului din Franța, în tabelul de mai sus se observă că acesta este în creștere în primii patru ani, scăzând totuși în 2014 dar nu semnificativ; diferența de valori dintre primii doi ani din tabel fiind însă ușor de remarcat.
Graficul nr. 1.7.: Nivelul consumului
1.4.6. Nivelul exportului de turiști
Banii cheltuiți de vizitatori străini într-o țară (sau exporturi vizitatorilor) este o componentă cheie a contribuției directe a turismului si călătoriilor. În 2014 Franța a generat 45.5 mil euro din exporturile vizitatorilor.
Tabelul 1.8 Nivelul exportului de turisti
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
Anul 2014 a fost anul cu cel mai mare nivel de export de turisti, comparativ cu anii anteriori care nu au păstrat o linie clară de creștere sau descreștere. În 2015, acest lucru este de așteptat șa crească cu 3,9%, iar țara este de așteptat să atragă 91.699.000 de sosiri ale turistilor. Până în 2025, sosirile turistice internaționale sunt prognozate la un total de 109.504.000, generând cheltuieli de , 63.7 mil euro și o creștere de 3.0% pe an.
Graficul nr.1.8.: Nivelul exportului de turiști
Capitolul 2.
Analiza principalilor indicatori a circulației turistice din Franta
Printre indicatorii circulației turistice se folosesc: numărul turiștilor, numărul mediu de turiști, număr zile-turist; durata medie a sejurului, incasările din turism, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor cei mai importanți, însă, fiind numărul sosirilor de turiști, durata medie a sejurului, nivelul incasărilor din turism și structurile de cazare. Acestea din urmă vor fi prezentate în cele ce urmează.
Unele dintre sursele esențiale de informație sunt reprezentate de statistici, dar și de ghidul de orientare a măsurilor care trebuie luate pentru a asigura o concordanță bună în dezvoltarea activităților ce contribuie la evoluția turismului. Cu ajutorul lor pot fi evaluate fluxurile turistice actuale și poate fi anticipat ce se va întâmpla pe viitor.
2.1. Numărul sosirilor de turiști
Este un indicator fizic cantitativ care pentru turismul internașional se poate obșine din statisticile inregistrate la frontiera.
Tabelul 2.1 Numărul de sosiri turiști
Sursa: www.wttc.org, Travel&Tourism Ecomonic Impact 2015 – France
După cum se observă în tabelul de mai sus dar și în graficul ce urmează, în anul 2013 a fost înregistrat cel mai mare număr de tusiști sosiți în Franța, comparativ cu anul 2010 în care s-au înregistrat semnificativ mai puțini turiști, dar în creștere în următorii ani.
Graficul nr.2.1: Numărul de turiști
Tabelul 2.2. Numărul de sosiri în Franța în funcție de țara de reședință în anul 2013
2.2. Durata media a sejurului
Durata medie a sejurului se calculează împărtind numărul de înnoptări la numărul de sosiri ale turiștilor. În anul 2013, Franța a avut un număr de înnoptări de 363 de milioane; 179.6 milioane fiind ale turiștilor străini și 183,4 milioane de turiști locali. Numărul de turiști sosiși în același an a fost de 84,7 milioane. Ținând cont de datele anterioare, rezultă că durata medie a sejurului în Franța în anul 2013 a fost de 4.28 milioane.
2.3. Nivelul încasărilor din turism
Ca o comparație între anii anteriori Franța a avut nivelul de încasări astfel:
Anul 2005: 35.385 milioane euro
Anul 2009: 35.510 milioane euro
Anul 2013: 42.239 milioane euro
Potrivit datelor statistice de mai sus se observa o ușoara creștere a încasșrilor între anii 2005-2009 și o diferență seminficativ mai mare față de anul 2013 care a fost un an mult mai bun, aceste încasări reprezentând 2.1% din PIB-ul total al țării.
2.4. Structurile de cazare
Structurile de cazare sunt acele structuri care oferă călătorilor spații sau camere, numărul de locuri furnizate fiind mai mare decât minimul specificat pentru un grup de persoane și decât o simplă familie. Aceste locuri trebuie să aibă o administrație comercială comună indiferent dacă este o unitate non profit sau nu. În categoria structurilor de cazare nu pot fi incluse camerele de închiriat din locuințele familiale, oricare ar fi numărul de locuri existente în unitate.
Tabelul 2.2. Structuri de cazare
Tabelul 2.3. Unități de cazare turistică în anul 2013
2.4.1 Cheia verde (La clef verte)
Cheia verde este prima etichetă internațională de mediu pentru cazare turistică. Este o etichetă voluntară pe baza unui set de criterii riguroase decise la nivel internațional. Un juriu independent acordă eticheta pentru un an de zile. Aproape 800 de locuri de campare, hoteluri, B & B, pensiuni, hosteluri, reședințe de vacanță și restaurante din Franța au primit eticheta Green Key pentru 2012.
Protecția mediului a devenit o prioritate de top pentru viitorul planetei noastre și a locuitorilor săi. Cumpărarea verde a câștigat în popularitate, deoarece consumatorii sunt mai conștienți de impactul asupra mediului al alegerilor lor. Obiecte de iluminat ecologice, mașini, cosmetice, produse de curățat, robinete…și de ce nu turismul ecologic? Excursiile de afaceri si sejururile de vacanță pot fi, de asemenea, de culoare verde. Pentru mai mult de zece ani, Fundația pentru Educație Ecologică acordat cheia verde pentru spațiile de cazare turistice care respectă mediul. Mai mult de 650 de locuri de campare, hoteluri, cazare cu mic dejun, pensiuni, reședințe de vacanță și hosteluri au fost premiate in anul 2010.
Alegerea unui loc de cazare cu eticheta Green Key este garanția de ședere într-un spațiu ecologic și, în același timp, o încurajare pentru restul sectorului turistic de a implementa practici ecologice. În plus, etichetarea ecologică contribuie semnificativ la sensibilizarea cu privire la protecția mediului. Biroul francez de Fundația pentru Educație Ecologică a efectuat programul “La clef verte” pentru mai mult de 10 de ani, cu un obiectiv de răspândire a ideilor de educație ecologică în rândul publicului larg. Spațiile de cazare premiate sunt de o importanță-cheie în sensibilizarea angajaților și clienților lor. Într-un studiu efectuat de agenția de sondare TNS Sofres, 86% dintre francezi au exprimat nevoia de o etichetă pentru a identifica produsele și serviciile care respectă mediul.
Cheia verde este o etichetă voluntară destinată locurilor de cazare ecologice, cum ar fi locuri de campare, hoteluri, cazare si mic dejun (B&B), pensiuni, reședințe de vacanță și căminelor pentru tineret. Un juriu independent acordă anual eticheta verde și cere o monitorizare a progresului și imbunătățirilor candidaților. Criteriile sunt stabilite la nivel internațional și de comun accord pentru toate țările din rularea programului “Green Key”. Ele sunt revizuite și actualizate anual pentru a ține pasul cu evoluțiile și pentru a îndeplini cerințele de mediu ale Fundația pentru Educație Ecologică (FEE).
Această revizuire este realizată prin munca comună a tuturor coordonatorilor naționali ai etichetei cheii verzi. Biroul francez care a coordonat programul la nivel internațional între 2002 și 2008 l-a predat Olandei.
Criterii pentru acordarea Cheii Verzi hotelurilor
Efectele pozitive ale turismului responsabil sunt un beneficiu major pentru mediu.
Programul Cheia Verde se bazează pe 5 piloni:
Educarea personalului, a clienților și a proprietarilor către dezvoltare durabilă a crescut dezvoltarea durabilă și de conștientizare a mediului in unitățile de agrement;
Conservarea mediului prin reducerea impactului asupra mediului al așezămintelor pe scena mondială;
Management economic prin reducerea consumului adică o reducere a costurilor;
Strategia de marketing prin promovarea etichetei Green Key și unitățile folosind pictograma cheie verzi;
Consolidarea sucursalei de turism și agrement de asumarea responsabilității mai mult decât in unitățile lor individuale.
Noțiuni de premiat cu Green Key înseamnă că o unitate a îndeplinit o listă de cerințe. Aceste cerințe sunt cuprinse în criteriile imperative și de orientare.
Criterii pentru acordarea Cheii Verzi locurilor de campare
Ca o parte a industriei de agrement, locuri de campare sunt, de asemenea, îngrijorate de management verde. De la începutul atribuirii, Green Key a fost folosit ca un instrument excelent pentru Camping pentru a construi politicile lor de gestionare ecologice. Criteriilor adaptate la propriul lor sistem, campinguri sunt foarte implicate în acest proces. Filozofia este aceeași ca și a hotelului.
2.5. Competitivitatea turismului pe piața mondială
Raportul competitivității în domeniul turismului și al călătoriilor din 2015 dispune de cea mai recentă iterație a indexului. (TTCI Travel&Tourism Competitiveness Index). Măsurile TTCI: "ansamblul de factori și politici care să permită dezvoltarea durabilă a sectorului de turism și călătorii (T & T), care, la rândul său, contribuie la dezvoltarea și competitivitatea unei țări."
Tabelul 2.4 Travel&Tourism Competitiveness Index, Top 10
Raportul competitivității în domeniul turismului și al călătoriilor din 2015 dispune de cea mai recentă iterație a indexului. (TTCI Travel&Tourism Competitiveness Index). Măsurile TTCI: "ansamblul de factori și politici care să permită dezvoltarea durabilă a sectorului de turism și călătorii (T & T), care, la rândul său, contribuie la dezvoltarea și competitivitatea unei țări."
Publicat bianual, TTCI are ca puncte de referintă a competitivității în T&T 141 economii. Acesta cuprinde patru subindici, 14 stâlpi și 90 indicatori individuali. Sub tema "Creșterea prin socuri", Raportul discută de ce sectorul T&T s-a dovedit rezistent la mai multe forțe tulburătoare diferite și de ce reușește să crească la nivel global și, în general mai repede decât economia. Conform ultimei publicații The Travel & Tourism Competitiveness Report 2015- Growth through Shocks Franța ocupă locul 31 din 141 de țări și are un scor de 5.16 din 7.
Capitolul III
turismul Și tipuri de turism practicate in franta
Franța este destinația turistică de top din lume, cu 84.7 milioane de turiști străini în anul 2013 și cu turismul ca sector cheie al economiei sale, reprezentând mai mult de 7% din PIB și două milioane de locuri directe și indirecte. Ministrul francez de externe a stabilit următoarea țintă la 100 de milioane de turiști străini pe an, până în 2020. Franța se situează pe locul al treilea în ceea ce privește veniturile legate de turism, în valoare totală de peste 42 de miliarde € pe an. Consolidarea și extinderea ofertei turistice de creștere a veniturilor este, prin urmare, o problemă majoră. De asemenea, sectorul turismului trebuie să se adapteze să se ridice la concursul și alte țări ce beneficiaza de creșterea fluxurilor turistice mondiale. Este stabilit ca acestea să se dubleze în 20 de ani de la 980 de milioane la 1.8 miliarde de turiști interationali pe an în 2030. În acest context, Ministerul francez al Afacerilor Externe și Dezvoltare Internațională caută să consolideze atractivitatea si sa sensibilizeze Franța.
Turismul global a crescut cu 5,1% în 2013, comparativ cu 2012, ajungând la 1,087 miliarde de sosiri, cu destinații europene care contribuie la aceasta crestere (+ 5,6%). În 2013, Franța a păstrat poziția de lider la nivel mondial cu destinație turistică 84.7 milioane sosiri. Cu toate acestea, cota sa relativă în turism la nivel mondial este pe un trend descendent, ca și cea a altor țări europene, care beneficiază țările din Asia-Pacific. În timp ce Franța este destinația globală de top, se afla pe locul al treilea în ceea ce privește veniturile din turismul internațional (42.2 miliarde €) în spatele Spaniei (45.5 miliarde €). Cu toate acestea, primele două țări europene sunt mult în urma Statelor Unite (105.1 miliarde €). Cota relativă in Franța a scăzut în 2013, atât la nivel mondial și european (respectiv cu -0.2 si -0.3 puncte procentuale) datorită, în special, creșterii veniturilor postat de către Statele Unite și Spania. În ceea ce privește cheltuielile turistice externe, Franța este pe locul al saselea in 2013, cu 31.9 miliarde €. În 2013, suma de bani cheltuiti în străinătate de turiști ruși a atins 40.2 miliarde € și a continuat să crească puternic (+ 24,9% comparativ cu anul 2012, în dolari SUA). Cheltuielile turiștilor chinezi au crescut chiar mai mult (+ 26,1% comparativ cu anul 2012, în dolari SUA). China și-a consolidat astfel poziția de lider în ceea ce privește cheltuielile turistice externe, în timp ce cheltuielile în străinătate de către turiștii americani și germani au crescut doar ușor. Datorită costurilor de transport, cheltuielile medii pe noapte cresc în mod natural, atunci când oamenii călătoresc departe de țara lor de reședință. Astfel, cheltuielile de zi cu zi din Franța sunt cele mai mari din partea turiștilor din Brazilia (€ 108 pe noapte), din Japonia (€ 84) și de la Oceania (€ 90). Indiferent de țările de origine, cheltuielile medii pe noapte au rămas la € 62, în 2012, o creștere de 3,8% față de 2011.
Franța are 37 site-uri înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și oferă orașe de interes cultural (Paris fiind cel mai important, dar, de asemenea Toulouse, Strasbourg, Bordeaux, Lyon, și altele), plaje si stațiunile de pe litoral, stațiuni de schi, și regiunile rurale unde mulți se bucură de frumusețea și liniștea lor (turismul verde). Sate franceze mici și pitorești ale patrimoniului de calitate (cum ar fi Collonges-la-Rouge sau Locronan) sunt promovate prin asocierea Les Plus Beaux Villages de France (Litt. "Cele mai frumoase sate din Franța"). “Gradin remarcabile” este titlul unei liste de peste două sute de grădini clasificate de Ministerul Francez al Culturii. Această etichetă este destinată să protejeze și să promoveze grădini remarcabile și parcuri.
3.1. Tipuri de turism
În ultimii ani au devenit din ce în ce mai practicate noi forme de turism deja cunoscute si sub numele de segmente de turism. Acestea nu sunt deloc puține, turismul putând deveni destul de divers. Câteva din următoarele forme de turism sunt practicate și la mare căutare și în Franța: turismul de aventură, agroturismul, turismul genealogic, turismul pe canapea si turismul virtual, turismul audio, turismul cărturar, turismul cultural, turismul de opera, turismul sumbru, turismul la locurile de accident, turismul drogurilor, eco-turismul, turismul educațional turismul extrem, turismul botanic sau istoric dar și multe altele.
3.2. Turismul religios
Franța atrage mulți pelerini în drumul spre St. James, sau la Loudres, un oraș în Hautes-Pyrénées, care găzduiește câteva milioane de vizitatori pe an. Comunitatea din Taizé a devenit unul dintre site-urile din lume cele mai importante de pelerinaj creștin. Peste 100.000 de tineri din întreaga lume fac pelerinaje la Taizé în fiecare an pentru rugăciune, studiu biblic, de partajare, și munci comunale.
3.2.1. Catedrala Notre Dame
Catedrala Doamnei Noastre, sub numele sau autentic si complet Cathédrale Notre-Dame de Paris este o catedrală superbă pe Île de la Cité de la Paris. Începută în 1163 și completată mai ales în 1250, Notre Dame este un exemplu important de arhitectură gotică franceză, sculptură și vitralii. Este, de asemenea și cel mai popular monument din Franța și din Paris; bate chiar și Turnul Eiffel cu 13 milioane de vizitatori în fiecare an. Celebra catedrala este, în acelasi timp, și o biserică catolică activă, un loc de pelerinaj și punct focal pentru catolicism în Franța găzduind evenimente religioase de importanță națională.
3.2.2. Moscheea din Paris
Moscheea Parisului ( Grand Mosqee de Paris) a fost construită în 1926 pentru a onora țările nord-africane care au ajutat Franța în Primul Război Mondial. O renovare majoră a acesteia a fost finalizată în anul 1992.
Construită din beton armat, moscheea a fost decorată cu mozaicuri, sculpturi de lemn și fier forjat aduse din Maroc. Rămâne un loc active de cult pentru nord-africanii care trăiesc în Paris, mai ales vineri, zi sfântă pentru musulmani, și în timpul lunii sfinte a Ramadanului. Vizitatorii sunt bineveniți la Moschee unde au parte de tururi scurte ale clădirii și pot vedea curtea centrală și grădinile acesteia. Ghidurile prezintă, de asemenea, o scurtă istorie a credinței islamice. În timpul iernii, atracțiiile principale pentru localnici le reprezintă băile turcești. Băile pentru bărbați sunt deschise în zilele de marți și duminică iar celelalte zile sunt doar pentru femei.
Vara, studenții de la universitățile din apropiere și turiștii se adună pentru cușcuș și ceai dulce de mentă la restaurantul musulman de la Moscheea Parisului.
3.2.3. Catedrala Noyon
Numită si Catedrala Notre-Dame de Noyon, este o catedrală impresionantă de tranzitie din secolele XII si XIII în nordul Frantei.
Noyon a fost mult timp un centru religios. În prezent este a cincea construită pe acest site. Atât Carol (768) și Hugh Capet (987) au fost încoronati în Catedrala Noyon.Inceputa în 1150 și completată în 1290, prezenta catedrală o înlocuiește pe cea de dinaintea sa care a fost distrusă de un incendiu in 1131. Aceasta este considerată un exemplu de trecere armonioasă de la stilul romanic la cel gotic și este una dintre cele mai vechi catedrale construite in Franța. Noyon a suferit multe pagube în timpul Revoluției și au rămas puține decoruri în interior.
3.2.4 . Catedrala Tours
Catedrala „Saint-Gatien de Tours”, dedicată Sfântului Gatien, primul său episcop, a fost construită aproximativ în anul 1170 pentru a inlocui catedrala abia începută, care a ars în 1166 în timpul disputei dintre Ludovic al VII-lea al Franșei si Henry al II-lea al Angliei.
Lucrările la Catedrala Tours au descurs într-un ritm tacticos de-a lungul secolelor până în anul 1547. Cele mai de jos etape ale turnurilor de vest aparțin secolului al XII-lea, dar restul, cele dinspre final și din vest sunt abundente în detaliul stilului Flamboyant gotic din secolul al XV-lea. Aceasta a fost finalizată în perioada înfloritoare a Renașterii când s-au creat clopotnițele.
3.3. Turismul de aventură
Sectorul turismului de Aventură din Franța oferă multe oportunități și soluții datorită structurii sale geografice care este diversificată. Această țară oferă experiențe pentru sporturile nautice, aeriene și de teren atât în timpul verii cât și în timpul iernii.
Conform unui studiu al grupului de consultant în turism – IPK International10, 14% dintre europeni aleg Franța ca destinație de vacanță iarna. Datorită structurii sale geografice și a industriei turismului foarte bine dezvoltată, Franța este în măsură să ofere activități ăn toate cele trei componente principale ale turismului de aventură, pe tot parcursul anului. Pe teren include toate activitățile care fac parte din turismul de aventură pe timp de vară, dar si iarna. Pe apă poate oferi orice tip de activitate de aventură datorită prezenței mărilor și a multor râuri. Și spațial aerian beneficiază de o puternică dezvoltare a turismului din țară.
Principalele servicii si produse:
Ciclism si ciclism montan
Drumeții
Ski si snowboard
Bungee jumping
Canoe, rafting si caic
Windsurfing și surfing
3.4. Turismul cultural
Turismul cultural este o componentă a turismului urban care are o pondere ridicată în structura motivatională a călătoriilor (aproximativ 40%). Pentru a fi considerate parte a turismului cultural, o călătorie trebuie sa îndeplinească trei conditii:
Să fie determinat de dorința de a cunoaște;
Să se consume un produs turistic ce are semnificație culturală;
Să intervină un mediator (document scris sau audio-vizual sau persoana) care dă valoare produsului cultural.
Turismul cultural se dezvoltă prin stimularea curiozității oamenilor și creșterea nivelului de civilizație și de instruire. Un alt factor ajutător este transformarea în sens larg a ideii de cultură, care cuprinde tradițiile, credintele, vorile cu modul de viață.
Acesta are un loc special in Franța, considerat din punct de vedere economic atât atractiv cât și pentru vizibilitatea țării. Aceasta oferă muzee, monumente, festivaluri și evenimente culturale care atrag în fiecare an milioane de vizitatori francezi și străini. Franța este cea mai populară destinație turistică culturală din lume.
Mai mult de jumătate din destinațiile turistice din această țară sunt date de destinațiile culturale. Această rată este mai mare atunci când cererea este analizată de clienții de pe piețele in curs de apariție. Oferta culturală pentru vizitatorii străini nu este dată doar de prezența unui patrimoniu architectural imens ci și de industriile culturale creative, vitalitatea artelor spectacolului, festivaluri larg răspândite în țară și evenimente care contribuie semnificativ la activitatea globală a destinației Franța. Aceasta atrage, de asemenea, mulți pelerini interesați de turismul spiritual; de exemplu Loudres, un oraș în Hautes-Pyrénées care găzduiește câteva milioane de vizitatori pe an, comunitatea Taizé care a devenit una dintre site-urile cele mai importante din lumea pelerinajului creștin. Peste 100.000 de tineri din întreaga lume vin în pelerinaj aici în fieacre an pentru rugăciune, studiu biblic, schimb de emoții și de lucru local.
Principale servicii și produse
Muzee
Festivaluri
Expoziții
Vizitarea obiectivelor din patrimoniu francez
Tururi viniviticole
Site-uri medievale și arheologice
Orașe culturale
3.4.1. Mont St Michel, Normandia
Cea mai mare știre în Normandia pentru anul 2015 este “Restaurarea Caracterului Maritim” a Mont St Michel. Cea mai populară mânăstire insulară din lume nu a fost o insulă reala pentru mulți ani.; deoarece drumul de acces nu a fost niciodată scufundat, depozite mari de aluviuni au format o legatură permanentă cu continentul. Acum, un pod de lemn, împodobit futurist permite mării să se agite în jurul întregii insule; vehiculele private sunt interzise iar vizitatorii se pot apropia pe jos, de parcă ar fi pelerini medievali, din nou. În altă parte a orașului Roune, unde Ioana d’Arc a fost condamnată la moarte și arsa pe rug în 1431, este dezvăluit un nou centru interactiv de istorie, găzduit în palatul arhiepiscopului din secolul XVI, unde a avut loc o judecată.
3.4.2. Muzeul Matisse, Nice
Muzeul Matisse este situat pe dealul de Cimiez, nu departe de mânăstirea franciscană cu grădinile sale Italianate, Hotel Regina, pe care Matisse l-a folosit pentru a locui, și Gallo- ruinele romane. De la 5 ianuarie 1963 muzeul a fost primitor pentru vizitatorii care veneau să vadă colecțiile lăsate de artiști ( și moștenitori) orasului Nice, unde a trăit din 1918 până în 1954.
3.4.3. Cluny Abbey, Cluny
Cluny Abbey ( Cluni sau Clugny), este o fostă mânăstire benedictină din Cluny, Saône-et-Loire. A fost construită în stil romanic, cu trei biserici construite succesiv din secolul X până la începutul secolului XII. Cluny a fost fondat de Wiliam I, Duce de Aquitaine, în 910. El a nominalizat Berno ca primul stareț al Cluny, supus numai papei Serghie III. A fost remarcat pentru aderența sa la Regula Sfantului Benedict, care a devenit recunoscut ca lider al monarhismului occidental. În 1790, în timpul Revolutiei Franceze, mânăstirea a fost în mare parte distrusă și doar o mică parte din localnici au supraviețuit.
3.5. Turismul de litoral
Cu a doua cea mai mare suprafață maritimă din lume și 18.000 km de coastă, Franța a fost mult timp o imensă națiune maritimă ce deținea porturi turistice și comerciale. Sub-sectorul turismului albastru ( de coastă, yachting și de croazieră) este cel mai mare sector maritim și din economia de coastă în ceea ce privește cifra de afaceri, valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă.
Franța a fost cea mai mare a patra piața de destinații de croazieră din Europa, vizitată de aproape 2,2 milioane de pasageri în 2011, ceea ce a reprezentat o creștere de 8% față de 2010. 441.000 de pasageri provenind din Franța și 122.000 de pasageri de pe vasele de croazieră care acostau în porturile franceze au reprezentat 23% din totalul pasagerilor care au cheltuit în Franța. Ei au cheltuit o sumă estimată la 76 de milioane de euro pe bilete de avion, taxe de port, cazare alimentație, băuturi, excursii și alte achiziții în Franța. Guvernul Franței participă la cooperarea transfrontalieră multilaterală pentru proiectul “ Programul Bazinului Marii Mediterane” care vizează consolidarea Uniunii Europene și a țărilor regiunilor partenere plasate de-a lungul malului Mării Mediterane.
Franța este un centru de construcții navale, o piață, o sursă și o destinație. Avea un impact total asupra locurilor de muncă de 16.009 de angajați. Sectorul de producție a reprezentat 33% din total, în creștere de la 29% în 2010, în timp ce industria de transport, comerț și a ospitalității reprezenta 25% din impactul total al ocupării forței de muncă.
Turismul de coastă sau yachting-ul este larg răspândid pe coasta de nord, extremă a Franței, de la Belgia Calais, frontierele pe Marea Nordului, Atlantic Coast (sud de gura Loire, pe coasta atlantică este în mare parte format din plaje lungi de nisip; orașe de coastă) și Mediterranean Coast (Riviera Franceză, sau Coasta de Azur) cu mai mult de 10 de milioane de turiști pe an, este a doua destinașie turistică și lider de țară dupa regiunea pariziană. În fiecare an, Coasta de Azur găzduiește 50% din flota super-yacht-urilor din lume, cu 90% din totalul iahturilor de super-viteza care vizitează coasta regiunii, cel puțin o dată în viață. Franța are o rețea deosebit de bogataăde canale și râuri, 8500 km lungime, care să permită turiștilor să descopere țara în profunzime. Printre tendințele de viitor pentru turismul albastru în Franța, croazierele pe râuri vor avea un rol tot mai relevant, împreuna cu dezvoltarea de inchiriere a caselor-barcă, ca alternativă pentru vacanțele franceze.
Produse și servicii principale:
Croaziere pe râuri
Croaziere pe mare
Turismul de coastă
3.6. Ecoturismul
Turismul eco este la modă peste tot în lume. Acest turism durabil este într-adevăr o activitate în creștere în Franța. Turismul ecologic a fost dezvoltat foarte mult în țară în ultimii 10 ani.
Ce este ecoturismul
Ecoturismul este un tip de turism orientat spre natură și ecologie. Acest turism responsabil a fost dezvoltat în Franța atunci când oamenii au realizat că nu mai au efecte benefice, ci, dimpotrivă, au provocat o poluare semnificativă a mediului.
Respectul este atitudinea cheie ce trebuie adoptată în timpul practicării ecoturismului: respect față de ființele umane, față de mediu și față de cultura locală.
Principalele obiective:
Contituie la creșterea economiei locale.
Unele zone naturale sau culturi, care sunt în pericol, pot fi salvate datorită practicarii turismul responsabil.
Face oamenii curioși și ii determină să descopere zone naturale și să le respecte.
Lupta împotriva sărăciei, precum și împotriva dezastrelor socio-economice.
Evoluția ecoturismului în Franța
Au existat numeroase posibilități de a face turism rural în Franța de mai mulți ani, dar nu au fost într-adevăr evidențiate. Cu toate acestea, francezii care lucrează în turism au devenit conștienți de importanța dezvoltării turismului verde. În zilele noastre, tot mai multe hoteluri încearcă să îndeplinească criterii speciale în scopul de a obține eticheta verde.
Mediul- locuri de cazare “prietenoase”
În ceea ce privește cazarea, hotelurile din regiuni naturale au un rol esențial în protecția mediului francez. “Eco lodges” este termenul folosit pentru hoteluri sau alte structuri de cazare ce sunt situate într-un mediu natural și sprijină aceste sate precum și pe localnici.
Gîtes de France oferă o gamă largă de opțiuni de cazare ecologică, inclusiv, de exemplu, vile self-catering, chambres et tables d'hôtes (case de oaspeți), case de odihnă, cabane de agrement sau camping. Localnicii joacă un rol important în zonele de cazare ecologice. Într-adevăr, în aceste site-uri noi, care atrag tot mai mulți turiști, agricultori și oamenii din mediul rural sunt cei care i-au intâmpinat, pregătit masa, etc.
Opțiuni pentru practicarea ecoturismului
Pentru practicarea turismului verde în Franța există o largă varietate de activități cum ar fi: canoe, echitație, alpinism, drumeții, canyoning, speologie etc. De asemenea se pot vizita insule sau parcuri naționale și se pot descoperi animale rare ca: bizonii, broaștele țestoase, fazanii, castorii, stârcii sau peștii; dezvoltarea industiilor artizanale, culturii locale (obiceiuri, alimente etc.) și întâlnirea cu localnicii sunt alte activități specific. Dormitul pe casele-barca de pe Canal du Midi ( sudul Frantei), pe o insulă aproape de Corsica, într-o fermă din regiunea Limousin, într-un castel din regiunea Centre, sau chiar într-o casuță cocoțată într-un copac în Bretania sunt parte din ecoturism.
O altă sugestie ar fi petrecerea catorva zile într-un sat mic, într-o casă construită în pom. Există mai mult de 60 de căsuțe în copaci în Franța, în special în regiunile vestice. Nu doar că acestea sunt amplasate în mojlocul naturii și oferă un cadru minunat dar sunt și foarte confortabile.
“Farmec și autenticitate” sunt cuvintele care definesc cel mai bine aceste tipuri de cazare verzi. Gazdele locale oferă o primire călduroasă și sunt mândre să facă cunoscută cultura lor. Statul în astfel de locuri oferă posibilitatea de a scăpa de realitate și, de asemena, de a medita asupra lucrurilor și de a te bucura de viață în natură, toate acestea având ca bonus ocrotirea mediului.
3.6.1. Blue Flag
Steagul Albastru este o cerfificare a Fundației pentru Educație Ecologică acordată unei plaje sau unui port care respectă standardele stricte ale acesteia. Blue Flag este o marcă comercială deținută de FEE, care este o organizație non-profit, non-guvernamentală formată din 65 de organizații din 60 de țări membre din Europa, Africa, Oceania, Asia, America de Nord și America de Sud.
Criteriile Fundației pentru Educație Ecologică referitoare la Blue Flag include standarde pentru calitatea apei, siguranță, educație ecologică și informare, furnizarea de servicii și criterii generale de management ale mediului. Blue Flag este căutat pentru plaje și porturi de agrement ca o indicație a standardelor de mediu ridicate și de calitate.
Certificatele, care se referă la FEE ca premii, sunt emise anual pentru plaje și porturi de agrement din țările membre FEE. Premiile sunt anunțate în fiecare an pe data de 5 iunie, pentru Europa, Canada, Maroc, Tunisia și alte țări dintr-o locație geografică similară, și la 1 noiembrie pentru Caraibe, Noua Zeelandă, Africa de Sud și alte țări din emisfera sudică. În Uniunea Europeană, standardele de calitate a apei sunt incluse în Directiva-cadru privind apa CE.
În 2010 s-au sărbătorit 25 de ani de “Pavillon Bleu”(Blue Flag, Steag Albastru) în Franța, ceea ce arată cât de importantă și respectată este această eticheta în întreaga lume.
Prima plajă care a primit această eco-etichetă (în 1985) a fost un municipiu de coastă în Franța, cu un sistem de tratare a apelor uzate și calitatea apei pentru înot cerute de programul Blue Flag numit și “Pavillion Bleu”, în franceză. De atunci, Steagul Albastru European – și din 2001, Internațional – Organizația a lucrat atât cu turismul francez cât și cu serviciile publice. Cele mai renumite plaje cu steag albastru din Franța sunt de-a lungul coastelor atlantice, în special în Charente Maritime – Poitou Charentes, și Gironde – Aquitaine, departamente, dar sud-estul Franței dezvoltă, de asemenea, facilități durabile pentru a se potrivi cerințelor programului de mediu.
La momentul actual, în anul 2015, Franța are certificare Blue Flag pentru 379 de plaje și 94 de porturi marine.
3.6.2 Parcuri naționale
Parcurile naționale ale Franței cuprind un sistem de zece parcuri din întreaga țară metropolitan și din departamentele de peste mări, coordonate de către agenția guvernamentală NATIONAUX de France. Parcurile naționale Franceze protejează o suprafață totală de 3.710 de kilometri pătrați în zona centrală și 9.162 de kilometri pătrați în zonele de amortizor din Franța metropolitană. Acest lucru pune peste 2% din suprafața totală a Franței metropolitane sub un anumit nivel de protecție. Parcuri naționale franceze atrag peste șapte milioane de vizitatori în fiecare an.
Parcul national Vanoise (franceză: Parc national de la Vanoise), este un parc național francez între văile Tarentaise și Maurienne în Alpii Francezi, create în 1963. Acesta a fost primul parc național francez. Se află în departamentul Savoie. Sate mici, cum ar fi Champagny-le-Haut, Termignon, La Chiserette, Bramans, sollières-sardières, Friburge și Séez sunt în apropierea lui. Parcul este mărginit de mai multe mari stațiuni de schi franceze (Les Trois Vallées, Tignes, Val-d'Isère, Les Arcs, La Plagne). Pe partea italiană a frontierei, este continuată de Paradiso Parcul Național Gran. Împreună, aceste două parcuri acoperă peste 1250 km² ceea ce il face cel mai mare parc național alpin.
Parcul national Port-Cros (franceză: Parc national de Port-Cros) este un parc național francez stabilit pe insula mediteraneană a Port-Cros, la est de Toulon. Se administrează de asemenea, zonele naturale, din imprejurimile locale.A fost fondată în 1963, după ce insula Port-Cros a fost lăsată moștenire de stat. Statul este proprietarul terenului unic de pe insula, care este o arie naturală protejată.
Parcul Național Cévennes (franceză: Parc national des Cévennes) este situat în sudul Franței, în zona montană a Cévennes. Creat în 1970, parcul are sediul administrativ în Florac la Castelul Florac. Acesta este situat în principal în departamentele Lozère și Gard, și acoperă unele părți din Ardèche și Aveyron. Peștera Aven Armand este situată în parc. În 2011 a făcut parte din Causses si Cévennes, mediteranean agro-pastoral peisajului cultural mondial UNESCO.
Parcul national Écrins (franceză: Parc national des Ecrins) este unul dintre cele zece parcuri naționale franceze. Acesta este situat în partea de sud-est a Franței și constă într-o regiune muntoasă a Alpilor Dauphiné, la sud de Grenoble și la nord de Gap, partajate între departamentele Isère și Hautes-Alpes. Se ridică la 4102 metri (13458 ft), la Barre des Ecrins și acoperă 918 kilometrii patrati (354 sq mi) de zonele montane înalte, cu vârfuri înalte, terenuri ghețari, văi glaciare, pășuni alpine, păduri subalpine și lacuri. Granițele sale corespund în mare parte la acestea din Masivul des Ecrins, delimitat de văile râurilor principale Drac, Romanche și Durance (cu dependența Guisane). Atrage până la 800.000 de turisti in fiecare an. Parcul a fost distins cu Diploma Europeană de Arii Protejate.
Parcul Național Pyrénées (franceză: Le Parc national des Pyrénées) este un parc național situat în departamentele franceze Hautes-Pyrénées și Pyrénées-Atlantiques.
Parcul Național Mercantour (franceză: Parc national du Mercantour) de când a fost creat în 1979, Mercantour Park s-a dovedit popular, cu 800.000 de vizitatori în fiecare an, bucurându-se de 600 km de poteci marcate și vizitarea satelor sale.
Parcul Național Guiana amazoniană (franceză: Parc amazonien de Guyane) vizează protejarea unei parti a pădurii amazoniene situat în Guyana Franceză. Aceasta este cel mai mare parc național francez și unul dintre cele mai mari parcuri naționale din lume. Nu poate fi accesat de pe țărmul mării sau prin orice alte mijloace, altele decât cu avionul sau pirogue.
Zona protejată cuprinde 20,300 kilometrii pătrați (7840 sq mi) pentru zona centrală (în cazul în care o protecție completă este aplicată) și 13,600 kilometri pătrați (5250 sq mi) pentru zona secundară. Astfel, suprafața totală protejată reprezintă unele 33,900 kilometri pătrați (13090 mp mi) de păduri tropicale. Parcul a fost construit pe teritorii aparținând comunelor Camopi, Maripasoula, Papaïchton, Saint-Élie și Saul.
Parcul Național Réunion (franceză: Parc national de La Réunion) se află pe insula Réunion, un departament de peste mări al Franței situat în vestul Indian regiunea Oceanului. Înființat la 5 martie 2007, parcul protejează ecosistemele endemice de Les Hauts, interiorul muntos al Réunion . Zona de bază a parcului și o parte din zona sa tampon au fost desemnate Patrimoniul Mondial în 2010, sub numele de "Pitons, circuri și Remparts de Reunion Island" .
Parcul Național Guadelupa (franceza: Parc national de la Guadelupa) este un parc național în Guadelupa, un departament de peste mări al Franței situat în Insulele Leeward din regiunea de est Caraibelor. Grand Cul-de-Sac rezervația naturală Marin (franceză: Réserve Naturelle du Grand Cul-de-Sac Marin) este o arie protejată marină adiacentă parcului și administrat împreună cu ea. Împreună, aceste arii protejate cuprind Guadelupa Arhipelagul (Franceză: l'Archipel de la Guadeloupe) rezervație a biosferei.
Parcul Național Calanques este un parc național situat în sudul Franței, înființat în 2012. Se întinde pe 520 kilometrii pătrati (201 sq mi), dintre care 85 kilometrii pătrati (33 sq mi) sunt de teren, în timp ce restul este zona marină. Include părți din Masivul des Calanques stretching între Marseille și Cassis.
3.5.3. Parcuri naturale cu caracter regional – A regional nature park
Un parc natural cu caracter regional este o zonă rurală fragilă (fragilă datorită faptului că este amenințată de devitalizare, presiune urbană excesivă sau turism excesiv), cu un patrimoniu remarcabil, organizat în jurul unui proiect conceput pentru a asigura o protecție permanentă în ceea ce privește managementul, și dezvoltarea economică și socială. Un parc natural regional, clasificat prin lege (de zece ani, reînnoibil) de către Ministerul Mediului, beneficiază de o marcă de calitate.
Un parc natural regional (franceză: parc naturel regionale sau PNR) este o unitate publică în Franța între autoritățile locale și guvernul național francez care acoperă o zonă rurală locuită de o frumusețe remarcabilă, în scopul de a proteja peisajul și patrimoniu, precum și înființarea de dezvoltare economică durabilă în regiune. Un PNR stabilește obiective și orientări pentru a gestiona habitatul uman, pentru dezvoltarea economică durabilă și protecția mediului natural pe baza peisajului și a patrimoniului unic al parcului. Parcurile promovează, de asemenea, programe de cercetare ecologice și educației publice în domeniul științelor naturale. Din 2014 sunt 49 de Parcuri naturale regionale. Acestea reprezintă 15% din întreg teritoriul francez, peste 7.000.000 de hectare (17 milioane de acri). Parcurile cuprind peste 4.200 de comune, cu mai mult de trei milioane de locuitori. Sistemul PNR a fost creat printr-un decret din 1 martie 1967. Teritoriul acoperit de fiecare parc natural regional este decis de primul-ministru francez și este reexaminată la fiecare 12 ani.
Misiunea parcurilor naționale cu caracter regional
Protejarea patrimoniului: parcul natural regional a fost de acord să gestioneze zona rurală în mod armonios pentru a menține diversitatea biologica a mediului sau, să conserve si să îmbunătățească resursele și cele mai remarcabile sau fragile site-uri.
Implementarea dezvoltării sociale și economice: politica sa de dezvoltare economică se bazează pe conservarea mediului și a patrimoniul său. Acestea trebuie să garanteze o calitate a vieții pentru locuitorii săi prin sprijinirea economiei locale și îmbunătățirea terenului și resurselor naturale și umane.
Participă la planificarea spațială a zonei sale: acesta oferă consultanță orașelor și satelor în ceea ce privește organizarea urbană și introducerea clădirilor în peisaj.
Întâmpină și informează publicul: favorizareă contactul public cu natura, promovarea înțelegerii și conștientizarea problemelor de mediu, descoperirea culturii locale prin activități și echipamente, care respectă natura și mediul rural.
Efectuează experimente: în cele din urmă, are ca scop efectuarea de proceduri și metode experimentale perfecte.
3.7. Turismul rural
Turismul rural a fost considerat o rezolvare a problemelor ce țin de agricultură, acesta putând fi dezvoltată datorită tendinței oamenilor de a avea și o altă reședință a familiei în mediul rural dar și datorită faptului că vacanțele au devenit fragmentate și permit petrecerea timpului liber în mai multe locuri.
În Franța, acest tip de turism este, în special, practicat de familiile care beneficiază de vacanțe fragmentate, ceea ce face posibil ca timpul liber să fie petrecut în mai multe așezări rurale cum ar fi: Loire, Cotes d’Armor, Bas-Rhin, Bourgogne, Bretagne, Alsace sau Haute-Savoie, Herault și Saone.
Conceptul de “stațiune verde” ( franceză: station vert) se găsește înca din anul 1965 ca fiind un produs turistic complet de alimentație și cazare, mijloace proprii de comercializare și echipamente de agrement. În anul 1975 sunt aduse îmbunătățiri turismului rural fiind organizate circuite turistice și promovându-se turismul fluvial, ecvestru și pedestru “randonee” în așezări rurale.
Adăposturile particulare, rurale sau individuale care aparțin meseriașilor sau producătorilor agricoli, comunale, amenajate sub formă de bungalow-uri sau pavilioane cu apartamente de 1 pana la 5 camere dar și casele de vacanță denumite “les Gates de France” sunt cele mai importante componenet pe care se bazează oferta turismului rural francez. Acestea sunt construite și amenajate ținându-se cont de criteriile unei Cărți de calitate și sunt clasificate după gradul de confort: 1, 2 sau 3 stele; sunt situate după un barem al organizației generale.
Forme ale structurilor de primire
“Gates” pentru copii: cazare pentru copii cu vârste cuprinse între 4 și 13 ani, capacitate 2 până la 11 copii;
“Gates” pentru adolescenți: cazare pentru adolescenți cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani, capacitate de cazare 12 până la 35 adolescenți;
“Gates” de etapă/ transit: cazare cu ziua pentru turiștii care fac tranzituri: cicliști, călăreți, drumeți. Capacitate: maxim 18 turiști pe zi;
Ferma-han: are specific de degustare al băuturilor tradiționale și al produselor gastronomice
Camping la pensiuni sau la ferme
“Tourism en espace rural”- TER este o asociație înființată în anul 1970 care iși desfasoară activitatea în 4000 de sate turistice cu 150.000 de paturi, dispersate în 80 de departamente și se ocupa cu promovarea turismului rural. Oferă servicii complexe, de calitate dar și diversificate ajutând la accentuarea procesului de reabilitare a echipamentelor turistice. Asociatia Nationala a Satelor de Vacanță deține alte 550 de commune dintre care 370 omologate, oferind turiștilor 250.000 de locuri de cazare.
Gares de France, Station vertes de vacances, Logis et Auberges de France, Relais du Silence sau Camping et Caravaning sunt doar câteva din asociațiile care promovează turismul rural și dezvoltarea acestuia. Programul Vacanta Varstei a Treia in Satele Turistice este un program ce se promovează în 77 de sate selecționate și are ecou atât pe plan intern cât și internațional.
Cleconfort este un sistem specific turismului rural din Franța ce oferă un loc de găzduire sub forma unui apartament într-o casă, un imobil, o reședintă sau o casă într-o zona turistică sau stațiune din mediul rural de la mare sau de la munte. Acesta are o rețea proprie de omologare. Doar 8% din turiștii care aleg să își petreacă vacanțele în mediul rural din Franța optează pentru sejururile foarte lungi de peste 2 luni iar 60% optează pentru cele lungi, de patru săptămâni.
Preparatele specifice franțuzești dar și băuturile ( șampanii, vinuri) cu renume mondial atrag turiști din toate zonele lumii, fiind oferite într-o ambianță selectă a gates-ului alături de impresionatnul farmec franțuzesc al gazdelor.
În timp ce în multe țări ale Uniunii Europene campingul în fermă este aproape inexistent, în Franța, Germania si Olanda acesta este puternic conturat ca formă de cazare în casele agricultorilor.
Capitolul IV
Propuneri privind dezvoltarea turismului în Franța
Franța este în prezent lider la nivel mondial ca destinație turistică, cu toate că este încă loc pentru creșteri în ceea ce privește primirea vizitatorilor și veniturile generate. Acesta este motivul pentru care Guvernul a decis să introduca o strategie națională de promovare a turismului.
Lauret Fabius a condus recent sedința de incheiere a Consiliului pentru Promovarea Turismului (Conseil de promovare du Tourisme) , responsabil pentru conturarea unei strategii pentru 2020. Consiliul a lucrat la șase domenii: gastronomie și oenologie ( știința vinificației); destinații și branduri; sfera digitală; Business Hotel; turismul de afaceri și comercial; recepție, comunicare și instruire.
4.1. Propunerile Consiliului pentru Promovarea Turismului
Îmbunătățirea facilităților de primire, care trebuie să devină o prioritate națională, asigurând o buna pregătire a călăroriilor (facilizarea achiziției de vize, îmbogățind conținutul turistic al mass-media la nivel mondial) în timp ce totul decurge fără probleme. Adoptarea unei strategii coerente de promovare bazată pe un număr limitat de mărci de destinație de renume mondial concentrând atât eforturile cât și resursele financiare. Dezvoltarea de tehnologii digitale: revizuire a portalului de promovare turistică, acoperirea principalelor zone turistice cu internet de mare viteza, adoptarea unui “citypass” electronic în regiunea Ile-de-France și clarificarea relațiilor contractuale dintre jucători tradiționali în sectorul turistic și profesioniștii din domeniul digitala, Adoptarea a două măsuri semnificative de către Adunarea Națională: crearea unui contract de mandat între hotelieri și principalele centre de de rezervare, precum și retragerea clauzei de paritate de stabilire a prețurilor.
Promovarea ocupațiilor din industria turismului și îmbunătățirea formării pentru profesioniști, punând accentul pe cunoștințe de limbi străine, calitatea serviciilor, experiența digitală și de cultură generală. Crearea unei conferințe de unități de excelență este esențială pentru îmbunătățirea vizibilității programelor de formare. Crearea unui scaun de cercetare dedicat turismului ar trebui să ajute mai bine unirea sferelor academice și profesionale în cadrul sectorului. Trainingul online va fi dezvoltat. Introducerea unei strategii de investiții în turism, cu crearea unui fond special de investiții (Fondul de Investiții pentru Turism). Acest lucru va fi creat în toamnă și al treilea program de investiții în viitor va include o componentă specială de turism, la dispoziția întreprinderilor în anul 2016. Bpifrance a introdus, de asemenea, un serviciu de finanțare pentru profesioniștii din industria turismului.
Sprijinul inițiativelor simbolizează diversitatea regională și de produs. "Zilele europene ale patrimoniului" vor include de acum înainte patrimoniu imaterial, în special gastronomie. Datorită succesului de la prima sa ediție, "Goût de France" (Gustul Franței) inițiativa va fi repetată în 2016. Un "clasament de clasamente culinare" va fi lansat în toamnă pentru a introduce o mai mare transparență în topurile internaționale. Această strategie de turism va fi revizuită la prima conferința anuală de turism care va avea loc în luna octombrie, în prezența tuturor profesioniștilor din sector și miniștrilor relevanți.
4.2. Strategii și planuri locale
Numărând peste 2 milioane de locuri de munca și 7% din PIB, turismul este un sector strategic pentru economia franceză. Franța este liderul mondial ca destinație cu 83.7 milioane de turiști în 2014. Scopul este de a ajunge la 100 milioane de turiști până în anul 2020.
4.2.1. Viitorul turismului de aventură
Tendința viitoare pentru turismul francez de aventură este să implice cât mai multe țări în mod activ în utilizarea bicicletelor. Deja Rennes, Strasburg și Nantes au crescut numărul de piste pentru biciclete (120 kn Rennes) create sau echipate cu spațiu de parcare pentru biciclete și adăposturi. Blueways (“Voies Bleus” in franceza) este numele activ dat cailor de biciclete care sunt pe malurile răurilor și pe canalele acestora în orașele franceze; o categorie de albastru – un mod actual care se bucură de un real boom.
O altă perspectivă de viitor care devine din ce în ce mai dezvoltată este preocuparea pentru structurile de cazare alternative, în special casele în copac. Această nouă abordare este într-adevar în plină expansiune printre tineri.
4.2.2. Dezvoltarea turismului industrial
Turismul industrial a devenit o nișă turistică reală , fie pentru agrement (sediul central este uneori situat în zone îndepartate) sau pentru turismul de afaceri. Acest sector răspunde în mod distractiv și educativ noilor așteptări ale clienților atrași de un turism cultural și participativ. Este, se asemenea, o parte necesară din diversificarea surselor de aprovizionare. Companiile vizitează în Franța aproximativ 5000 de întreprinderi deschise publicului larg cu aproape 10 milioane de vizitatori. Cu sprijinul guvernului, Asociația Company Tour a deschis site-ul www. entrepriseetdecouverte.fr. Scopul este acela de a identifica prima dată toate companiile deschise pentru public în Franșa. Grupul curent de companii cuprinde diferiși parteneri în diferite industrii, cum ar fii frumusețea, (L'Occitane), auto (Muzeul Peugeot Adventure), etc.
O acțiune importantă și recentă – promovarea accesului universal la vacanțe- cuprinde acțiunile Agenției Naționale pentru tichete de vacanță (Agence nationale pour les Chèques-vacances) pentru a promova turismul social, precum și măsuri luate penru a face infrastructura turistică accesibilă tuturor. Suma de la AC se ridică la 2.37 milioane euro și de la PA la 2.84 milioane euro.
4.2.3. Promovarea turismului culinar și viniviticol
Un obiectiv special este exploatarea clasificării recente a gastronomiei franceze ca parte a patrimoniului lumii, în special prin Festivalul Național de Mâncare ce urmeaza sa aibă loc la 23 septembrie ( primul astfel de evniment a fost organizat în 2011). Tururile viticole au dat, de asemenea, un nou impuls, odată cu crearea lor în martie 2009 de către Consiliul Superior de Turism viniviticol. Guvernul depune și el eforturi pentru dezvoltarea potențialului mare al acestor segmente de turism, precum și al turismului de afaceri și de evenimente. Alte segmente promițătoare, cum ar fi croazierele, plimbarea cu barca de agrement, turismul cu bicicleta, turismul itinerar și turismul urban, precum și destinațiile de calitate cum ar fi Loire Valley, sunt și ele sustinute de planurile strategice de acțiune.
4.2.4. Inițiative privind turismul cultural
Oferta culturală pentru vizitatorii străini este extrem de largă și diversificată. Una dintre inițiativele (Orașe și localitati de artă și istorie) atrage după sine crearea unei rețele de 167 de orașe de artă și istorie, care lucrează împreună pentru a promova site-urile arheologice și patrimoniul cultural reprezentativ pentru țară. Rețeaua încurajează activitățile de descoperire și culturale pentru promovarea turismului. Alimentele și turismul viniviticol sunt în creștere în oferta turistica franceză. Proiectul “Orasul de civilizatie a vinului” presupune crearea unei structuri arhitecturale unde turiștii ar putea aprecia importanța vinului pentru cultura franceză și unde pot fi implicați într-o experiență senzorială de degustare. Proiectul prevede crearea unei platforme de vin pentru a spori promovarea vinului francez în lume.
Ministerul Turismului s-a asociat cu Departamentul Apărării pentru a dezvolta turismul comemorativ în Franța. Ministerul Turismului s-a alăturat în calitate de membru fondator al grupului de interes public “Mission Centennail” la dezvoltarea și punerea în aplicare a calendarului comemorativ cu ocazia centenarului primului război mondial în 2014.
4.2.5. Turismul de litoral și parcurile naturale
Franța este în principal o sursa și o piața de destinație cu adaosul unor construcții navale. Excedența Franței a condus la o creștere a cheltuielilor la 51% pentru construcția navelor și o creștere cu 6% a cheltuielilor pentru crearea liniilor de croazieră. Date recente publicate de SNAV Barometer arată că rezervările de croazieră pentru luna iunie au scăzut cu 10% pentru turiști și cu 6% pentru oamenii de afaceri, comparativ cu luna iunie 2012. Această tendință negativă a lovit toate destinațiile franceze. Franța însăși a pierdut 15% din călători; alte teritorii au raportat cu 6% mai puțini vizitatori. Numărul de rezervări pentru croaziere spre Franța continentală și a călătoriilor de relaxare a scăzut cu 15% iar călătoriile de afaceri cu 5%. Măsurile concrete pentru cresterea Blue Tourism sunt luate astfel încât problemele de dezvoltare durabilî să fie înlăturate sîi din turismul de coastă și croaziere. Acesta include un ghid practic pentru biodiversitate și turism, pașaportul biodiversitatii franței de peste mări și acțiuni pentru promovarea eco-turismului dar și ăn activitățile maritime.
Parcul natural regional implementează un proiect de dezvoltare durabilă bazat pe conservare și punerea în valoare a patrimoniului natural, cultural si de know-how local. Acest proiect este gestionat de o organizație care unește oameni aleși ai comunității locale (regiuni, departamente și sate), și care asociază actorii locali în luarea deciziilor. O echipa multi-disciplinară tehnică îl conduce iar mijloacele sale financiare sunt în esență furnizate de fonduri publice.
BIBLIOGRAFIE
Dodu, P., Patrichi, I., Dezvoltarea durabilă a turismului, Editura ProUniversitaria, București, 2010
Firoiu D., Dridea C., Dodu P., Gheorghe C., Industria turismului și a călătoriilor, Editura ProUniversitaria, București, 2008
Patrichi Ioana Cristiana, Turismul Internațional, Evoluție, particularități și tendințe, Editura ProUniversitaria, București, 2013
Patrichi Ioana Cristina, Turismul durabil- o nouă perspectivă, Editura ProUniversitaria, București, 2012
Jacques Madaule, Istoria Franței, traducere de Eugen Rusu, Editura Politică, București, 1973.
Beardsley JE "The Constitutional Council and constitutional liberties in France" (1972)
American journal of Comparative Law 431 Delvolve P Droit Public de l'Economie (1998) Dalloz
Davis, Michael T. "Splendor and Peril: The Cathedral of Paris, 1290–1350." The Art Bulletin (1998) pp: 34-66.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunile_Fran%C8%9Bei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Paris
http://www.tvl.ro/paris/obiective-turistice/
http://www.infotour.ro/ghid-turistic/altele/cimitirul-pere-lachaise-din-paris-1519
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba#Geologie.2C_relief_.C8.99i_hidrografie
http://www.wttc.org//media/files/reports/economic%20impact%20research/countries%202015/france2015.pdf
http://www.laclefverte.org/english/
http://www.laclefverte.org/english/nos-valeurs-clef-verte.php
http://www.green-key.org/menu/criteria
http://www.green-key.org/menu/criteria/campsites
http://www.weforum.org/reports/global-competitiveness-report-2014-2015
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba#Turismul
http://www.saflii.org/za/journals/LDD/1998/10.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turism
https://en.wikipedia.org/wiki/Tourism_in_France
http://www.sacred-destinations.com/france/sacred-sites
https://en.wikipedia.org/?title=Notre_Dame_de_Paris
http://www.infotour.ro/ghid-turistic/catedrale-si-biserici/marea-moschee-din-paris-1518
http://www.sacred-destinations.com/france/noyon-cathedral
http://www.sacred-destinations.com/france/tours-cathedral
http://about-france.com/tourism.htm
http://data.worldbank.org/country/france#cp_surv
http://www.diplomatie.gouv.fr/en/french-foreign-policy/tourism/the-place-of-tourism-in-the-french/article/statistics-on-tourism-for-2013-07
http://www.dailymail.co.uk/travel/travel_news/article-2722863/France-crowned-popular-country-world-record-breaking-number-tourists-UK-lags-eighth-place-beaten-Spain-Italy-Germany.html
http://www.diplomatie.gouv.fr/en/french-foreign-policy/economic-diplomacy-foreign-trade/facts-about-france/one-figure-one-fact/article/france-the-world-s-leading-tourist
http://www.gazetadeagricultura.info/turism-rural-agroturism/2455-turismul-rural-in-franta.html
http://www.green-key.org/menu/criteria/small-accommodations
http://www.blueflag.org/Menu/Awarded+sites/2011/Northern+Hemisphere/France
http://www.insee.fr/fr/publications-et-services/default.asp?cx=011031962541167842879%3Aradlwwkh1lw&ie=ISO-8859-1&nojs=0&q=Les+h%E9bergements+touristiques+&sa=&page=services%2Frecherche.htm&cof=FORID%3A9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mont_Saint-Michel
https://en.wikipedia.org/wiki/Mus%C3%A9e_Matisse_(Nice)
https://en.wikipedia.org/wiki/Cluny_Abbey
http://www.french-property.com/reference/ecotourism-france/
http://www.blueflag.org/menu/awarded-sites/2015/northern-hemisphere/france
http://www.french-property.com/reference/blue_flag_beaches_france/
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_national_parks_of_France
https://en.wikipedia.org/wiki/Vanoise_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Port-Cros_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/C%C3%A9vennes_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89crins_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Pyr%C3%A9n%C3%A9es_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Mercantour_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Guiana_Amazonian_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/R%C3%A9union_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Guadeloupe_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Calanques_National_Park
https://en.wikipedia.org/wiki/Regional_nature_parks_of_France
http://www.gouvernement.fr/en/a-tourism-development-strategy
ANEXE
Harta politică a Franței
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularitati Si Tendinte In Dezvoltarea Tipurilor de Turism din Franta (ID: 143917)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.