Particularitati Privind Contabilitatea Productiei In Industria Alimentara la S.c. Romasse 23 S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………. 2

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR SI A PRODUCȚIEI IN INDUSTRIA ALIMENTARA…………………………………..3

Prevederi privind contabilitatea stocurilor în OMFP 1802/2014………3

Metode de evaluare. Valoarea realizabilă netă…………………………7

Reduceri comerciale…………………………………………………..10

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. ROMASSE 23 S.R.L.…………….………13

2.1. Istoricul firmei………………………………………………….…….13

2.2. Obiecul de activitate…………………………………………….……14

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA PRODUCȚIEI ȘI VÂNZĂRILOR LA S.C. ROMASSE 23 S.R.L.………………………………………………..……..18

Contabilitatea producției obținute……………………………..……….18

3.2. Înregistrarea vânzărilor către clienți și a veniturilor ………………….25

Înregistrarea cheltuielilor……………………………………………….32

CAPITOLUL 4

COMPLETAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE ȘI VALORIFICAREA INFORMAȚIILOR CONTABILE DIN DOCUMENTELE DE SINTEZĂ LA S.C. ROMASSE 23 S.R.L. ……………………………………….……………………….35

4.1. Bilanțil………………………………………………………………..35

4.2. Contul de profit și pierdere …………………..………………………39

COCLUZII……………………………………………………………………………44

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….…………..45

INTRODUCERE

Prezenta lucrare de licență, intitulată Partricularități privind contabilitatea producției în industria alimentară la S.C. Romasse 23 S.R.L., este orientată către producția în industria alimentară, subsectorul panificație și produse zaharoase. Această lucrare este elaborată în baza prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1802/2004, aplicabil de la 1 ianuarie 2015, prezentând noțiuni teoretice legate de contabilitatea stocurilor și a producției, de asemnea cuprinde și o latură aplicativă cu operațiuni contabile.

Industria alimentară cuprinde totalitatea ramurilor industriale axate pe producție/fabricație de alimente sub diferite forme, fie finite sau semi-fabricate. Industria alimentară ca și complexitate este strâns legată de agricultură ca furnizor de materii prime și, de asemenea, cu comerțul.

Lucrarea de licență este structurată în patru capitole urmărindu-se definirea unor concepte teoretice specifice ce vor fi aplicate în studiul de caz desfășurat la S.C. Romasse 23 S.R.L. .

În primul capitol al acestei lucrări voi prezenta noțiunile referitoare la contabilitatea stocurilor, costul stocurilor și metode de evaluare a stocurilor și reducerile comerciale ce pot fi aplicate.

Capitolul 2 conține informații despre organizarea și activitatea societății comerciale Romasse 23 S.R.L. .

În capitolul 3 este prezentat studiul de caz privind înregistrarea contabilității în industria producției alimentare și vânzarea producției.

Capitolul 4 va cuprinde un studiu de caz privind modul de completare a situațiilor financiare anuale și evidențierea informațiilor contabile în acestea.

Concluziile vor îmbrăca forma unor opinii în legatura cu activitatea societății și oprațiunile din contabilitate.

CAPITOTLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR SI A PRODUCȚIEI IN INDUSTRIA ALIMENTARA

Prevederi privind contabilitatea stocurilor in OMFP 1802/2014.

În Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1802/2014 aplicabil de la 1 ianuarie 2015, pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, secțiunea 4.5.2 ”Stocuri„ aliniatul 272, stocurile sunt definite ca fiind active circulante:    

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;     

b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

c) sub formă  de materii prime, materiale  și alte consumabile care urmează să  fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.     

”În categoria stocurilor se includ și activele cu termen lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu, echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea unor astfel de produse). De asemenea și terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se înregistrează la stocuri”.   

Un activ cu ciclu lung de fabricație reprezintă un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a putea fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vănzare. Nu sunt considerate a fi active cu ciclu lung de fabricație activele financiare si stocurile care sunt fabricate pe o baza repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp și nici activele care în momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.

 Când are loc o modificare în utilizarea unei imobilizări corporale, în sensul că  aceasta urmează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei modificării destinației imobilizării corporale, se înregistrează transferul activului în contabilitate din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Modernizarea are semnificația cheltuielilor ulterioare reprezentând o componentă a activului. Transferul se înregistrează  la valoarea neamortizată  a imobilizării corporale. Dacă, concomitent cu reclasificarea activului imobilizarea a fost reevaluată, se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.     

În Ordinul Ministerului Finanțelor Publice este enunțată si aria de cuprindere a stocurilor și anume:    

 a) mărfurile, și anume bunurile achiziționate de entitate și destinate revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;    

b) materiile prime, care participă in mod direct la fabricarea produselor  și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;     

c) materialele consumabile (materiale auxiliare, materiale pentru ambalat, combustibili, piese de schimb, furaje semințe și materiale de plantat, alte materiale consumabile), care participă sau care ajută la procesul de fabricație sau de exploatare însa fără a se regăsi, in mod normal, în produsul finit;     

d) materialele de natura obiectelor de inventar;     

e) produsele, și anume:     

‐ semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într‐o secție și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții sau se livrează terților;     

‐ produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;    

 ‐ rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;     

‐ produsele agricole(sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale entității, de exemplu, lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc.);

f) activele biologice de natura stocurilor, sunt acelea care urmează  a fi recoltate

ca produse agricole sau vândute ca active biologice. (Exemple de active biologice de natura stocurilor sunt animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb și grâu, și copacii crescuți pentru cherestea.

g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute  și care temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;    

 h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind și serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.    

În cadrul stocurilor se mai includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată  de utilizare mai mică de un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă  materialele de demonstrație au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă  imobilizări.   

  De asemenea, se includ distinct în contabilitate, stocurile cumpărate pentru care s‐ au transferat riscurile  și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

În contabilitate, înregistrarea stocurilor se efectuează  la data transferului riscurilor și beneficiilor. În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietății  și de livrare coincid, însă pot exista decalaje de timp, spre exemplu, pentru:    

‐ bunuri vândute în consignație sau stocurile la dispoziția clientului;  

‐ stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidența debitorului până la vânzarea lor;    

‐ bunuri recepționate pentru care înca nu s‐a primit factura și care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;   

‐ bunuri livrate și nefacturate, care trebuie scoase din evidență, transferul de proprietate având loc;

‐ bunuri vândute  și nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietății. De exemplu, la vânzările cu condiția de livrare "ex‐work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziția cumpărătorului etc.    

În prezentul ordin se precizează faptul că deținerea de bunuri materiale cu orice titlu, precum  și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. Pentru aceasta este necesar să se asigure:   

recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate și înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație se recepționează  și înregistrează  distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanțului;   

   în situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entității, se procedează astfel:     

‐ bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât și în contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;    

 ‐ bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;     

în cazul decalajelor între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea entității, astfel:    

 ‐ bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului;  

  ‐  bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează  ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieșirea din gestiune potrivit legii;     

bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări și, respectiv, la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.    

Metode de evaluare. Valoarea realizabilă netă

”Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării precum și costurile suportate pentru a aduce stocurile în forma și locul în care se găsesc.”

Costul stocurilor care nu sunt fungibile și al bunurilor sau serviciilor produse și destinate unor comenzi distincte se determină prin identificarea specifică a costurilor individuale.

  Identificarea specifică  a costului este adecvată elementelor ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse și presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Identificarea specifică nu nu se aplică în cazul stocurilor ce cuprind un număr mare de elemente fungibile.    

În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului se mai folosește metoda costului standard sau metoda prețului cu amănuntul.     

Costul standard se folosește in activitatea de producție, aceasta luând în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale  și consumabile, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat.

Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Repartizarea diferențelor de preț  asupra valorii bunurilor ieșite  și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

= * 100

Suma rezultată din produsul dintre acest coeficient și valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile

conturilor de stocuri, astfel încât aceste conturi să  reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau costul de producție, după caz. Diferențele de preț obținute se repartizează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât  și asupra bunurilor rămase în stoc.    

Metoda prețului cu amănuntul poate fi utilizată în comerțul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.     

Există însa și costuri ce nu trebuiesc incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, acestea fiind urmatoarele:

pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;

cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o fază nouă de fabricație(se includ atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul și în starea în care se găsesc);

cheltuielile generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor in forma si locul final;

regia fixa nealocata costului, care se recunoaște drept cheltuială în perioada în care a aparut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitații normale de productie (activitate).

Capacitatea normală de producție reprezintă producția care se estimează a fi obținută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiții normale, având în vedere și pierderea de capacitate rezultată din întreținerea planificată a echipamentului.

Costurile îndatorarii atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producție.

În aceste costuri se include dobănda la capitalul împrumutat pentru finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație. Includerea costurilor îndatorării în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricație presupune prezentarea de informații corespunzatoare în notele explicative la situațiile financiare.

Evaluarea stocurilor

Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție, după caz, acestea fiind prezentate la cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanțului.

Activele de natura stocurilor, inclusiv stocurile fară mișcare și stocurile în curs de execuție se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. În cazul în care valoarea de intare a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se va diminua prin constituirea unei ajustări pentru depreciere, până la valoarea realizabilă netă.

Prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat a fi obținut pe parcursul desfăsurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, de asemenea și costurile estimate necesare vânzării.

La data intrării în entiate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, adică la costul de producție sau de actiziție a bunurilor.

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate in contabilitate.

Activele constatate minus în gestiune se vor scoate din evidență la data constatării lipsei acestora. La scoaterea din evidență a activelor, ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora, se reiau la venituri.

Activele înregistrate la cost pentru care se constată diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, acestea menținându-se la valoarea lor de intrare.

Costul de producție sau costul de achiziție al stocurilor și altor active fungibile se calculează prin aplicarea uneia din urmatoarele metode:

a) metoda costului mediu ponderat – CMP;

b) metoda primul intrat-primul iesit – FIFO;

c) metoda ultimul intrat-primul iesit – LIFO.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.

Potrivit metodei primul intrat-primul ieșit (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări(lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, in ordine cronologică.

Potrivit metodei ultimul intrat-primul ieșit (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări(lot). Pe măsura epuizarii lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau costul de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.

Pentru a întocmi situatiile financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, acestea evaluâdu-se la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere. Valoarea contabilă a activului este valoarea la care este recunoscut acesta, după deducerea amortizării acumulată și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementari si normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.

În vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare tehnică și economică.

Reduceri comerciale.

Într-un mediu concurențial, se observă existența reducerilor de prețuri care se acordă în tranzacțiile de vânzare cumparare de către furnizori clienților, reduceri ce au în vedere să răsplătească încrederea între parteneri , achitarea înainte de termen a unei datorii, volumul afacerilor sau calitatea bunurilor și nu în ultimul rand să îndemne clientul spre a cumpara, ceea ce duce la creșterea cifrei de afaceri.

În literatura se specialitate și în practica afacerilor, reducerile de preț sunt delimitate în două categorii:

Reduceri comerciale: care au o influența directă asupra marimii nete a unei facturi (rabat, remiză, risturn);

a) rabaturile – reprezintă reducerea practicată pentru defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate si se practica asupra pretului de vanzare convenit anterior între furnizor și client;

b) remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului; acesta constă într-un procent aplicat asupra prețului brut; și

c) risturnele -reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

Reduceri financiare: care se numesc sconturi (sconturi de decontare).

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de termentul normal de exigibilitate. Acesta reprezintă o cheltuială financiară pentru furnizor și un venit financiar pentru client.

Reducerile comerciale acordate de furnizor sunt înscrise pe factura de achiziție și ajustează în sensul reducerii costului de achiziție al bunurilor. Acestea se înregistreaza în momentul acordării acestora pe baza documentelor ce le atesta. De asemenea, atunci când achiziția de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează și costul de achiziție al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturarii corecteaza costul stocurilor la care se refera, din gestiune, în caz contrar, când stocurile nu se mai afla în gestiune acestea se evidențiaza distinct în contabilitate pe seama conturilor de terți.

Atunci când vânzarea de produse și acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare. Reducerile comerciale acordate ulterior facturării se evidențiază distinct în contabilitate în contul 709 – ”Reduceri comerciale acordate”.

În aceelași fel și reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se înregistrează distinct in contabilitate.

TVA aferentă facturilor care conțin reduceri comerciale se calculează la valoarea netă a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor facturate.

Dacă reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, acestea se înregistrează la data bilanțului în contul 408 ”Furnizori-facturi nesosite”, respectiv contul 418 ”Clienți -facturi de întocmit”, și se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 ”Venituri din sconturi obținute”). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 ”Cheltuieli privind sconturile acordate”).

Similar reducerilor comerciale, cele financiare sunt nete de TVA.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII

S.C. ROMASSE 23 S.R.L.

Istoricul firmei

Societatea comercială “ROMASSE 23” S.R.L. este persoană juridică română, având forma de societate cu raspundere limitată, desfașurandu-si activitatea în conformitate cu legile române; Durata societății este nelimitata, începând cu data înmatricularii în Registrul Comerțului, număr de înregistrare J13/5233/2004, Codul Unic de Identificare este RO16115570.

Sediu societății este în Mangalia, str. George Emil Palade nr. 7, parter, biroul 1, jud. Constanța, aceasta putând fi schimbată în alt loc din țară, putându-se înființa sucursale, filiale, agenții și puncte de lucru în țară și în strainătate.

Capitalul social este fixat la suma de 40.000 RON, divizat în 4.000 părti sociale a câte 10 RON fiecare parte socială. Participarea la profit și pierderi este în proporție de 50% pentru fiecare asociat în parte.

Administrarea societății se face numai de către cei doi administratori, care vor asigura atât conducerea societății, cât și reprezentarea ei în relațiile cu terții.

Societatea comercială ROMASSE 23 S.R.L. este o firmă tânără și dinamică fiind formată din 25 de oameni înalt calificați, cu experiență dobândită de o parte dintre ei chiar în fabricile din Belgia, fabrici cu același domeniu de activitate.

Administratorii au grijă ca personalul să fie foarte bine motivate și să aibă un nivel ridicat al conduitei profesionale si al comportamentului. Aceasta a ajuns să fie foarte apreciată de parteneri deoarece raspăunde cu professionalism la cerințele tot mai diversificate ale clienților.

Obiectul de activitate

Activitatea principală a societății o reprezintă:

„Fabricarea produselor de brutărie și a produselor făinoase” – Cod CAEN 107

„Fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie” – Cod CAEN 1071

La societate se desfășoara și activității secundare cum ar fi:

”Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei și a produselor zaharoase”- cod CAEN 1082

Alte activității: fabricarea înghețatei, a prăjiturilor și produselor proaspete de patisserie, a altor produse alimentare; instalarea mașinilor și echipamentelor industrial si alte proiecte inginerești; comerțul cu ridicata a fructelor și legumelor și alte produse alimentare; de asemenea se mai desfașoara și activității de depozitare, manipulare, servicii de mutare, transportare a marfurilor și activității de ambalare.

Îmbinând lucrul manual cu tehnologia, în laboratorul societății se crează o varietate de produse de foarte bună calitate, cunoscute și apreciate pe piața autohtonă și anume:

produse proaspete de pâine: franzelă albă, pâine neagră, pâine cu semințe, pâine cu secară, pâine multicereal, pâine pentru diabetic, pâine țărănească, crutoane, etc;

sortimente de patiserie: biscuiți, fursecuri, prăjituri, cornuri, briose, plăcinte cu diverse umpluturi, strudel, batoane, covrigi, foietaje, saleuri și alte sortimente;

produse de cofetărie: ecler, savarină, cremșnit, prajituri asortate, torturi de casă.

5 sortimente de cozonaci cu diverse umpluturi, chec.

Acestea sunt realizare din materii prime 100% natural, executate manual dar și cu ajutorul mașinăriilor în laborator propriu. Personalul acestiu laborator, în numar de 25 de angajați, înalt calificați, cu experiență dobândită de o parte dintre ei chiar în fabricile din Belgia, restul de angajați este pregătit în mod constant în traininguri organizare de către societate. Creativitatea angajațiilor reprezintă punctul forte în satisfacerea celor mai exigente cerințe ale clienților.

Calitatea și siguranța reprezintă o prioritate asupra căreia se concentrează întreg personalul societății, iar rezultatele se măsoară prin „vocea” consumatorilor.

În acest laborator se fabrică și înghețată, bomboane de marțipan, de spumă de zahar-marshmallow și a gaufrelor de liege, de asemenea, la comandă se produc și torturi aniversare, torture pentru nunți, botezuri și alte bunătăți, servicii complete de specialitate pentru evenimente corporative, conferințe și alte evenimente business din județul Constanța.

Cea mai mare parte a bomboane de marțipan, de spumă de zahar-marshmallow și a gaufrelor de liege ajung în magazinele din Franța, Belgia, iar gaufrele de liege pe piața din România. Producția se desfășoară în două fabrici, una în care se desfășoară activitatea de producție a marțipanului și marshmallow și gaufrele de liege, și o altă fabric în care se produc celelalte produse de patiserie.

Pentru fabricarea marțipanului, material primă, respectiv pasta de marțipan este cumpărată din Italia, ajungând la fabrică unde coca de marțipan este prelucrată si modelată sub diferite forme de legume, fructe, batoane, folosindu-se și o umplutură de nuci sau curmale, aceasta se ambalează, iar apoi pleacă spre magazinele din Franța și Belgia. În această activitate se lucrează și manual, însa în cea mai mare parte automatizat, cu linii de producție și mașini de ambalat și etichetat.

În Franța, bomboanele de marțipan sunt un dulce care nu lipsește din casele multor oameni, ei le servesc zilnic încalzite la cuptor. Cei mai importanți clienți ai societății pentru marțipan sunt dupa cum urmează: Mondial Fruits, Fetaya Import Export, Saisof International, Bensoussan S.A.

În cazul producția de marshmallows se lucrează în regim lohn. Materia primă (plăci de spumă de zahar, jeleuri, perle de bomboane, bule de spumă, bule de cocos) și ambalajul (săculeți din folie, folie, ruban, organza, cartoane) vin de la Roland Savat Bvba din Belgia, acesta fiind și principalul client. Pentru marshmallows se prestează doar serviciile de asamblare, realizăndu-se figurine cum ar fi: flori, fructe, pui, iepuri, gentuțe, urși, ouă, litere și se scriu diferite mesaje, se mai realizează si diferite modele de frigărui în funcție de sezon sau diferite sărbatori anuale cum ar fi Crăciunul, Paștele, Dragobete, 8Martie și altele, iar apoi acestea se ambalează. În această activitate se lucrează doar manual.

Cel mai important client pentru gaufrele de liege este Bel Gaufre S.R.L. Pentru producția gaufrelor de liege se folosește materie primă din România, respectiv faină, drojdie, sare, unt, dar si din Belgia, respectiv zahar perlat, făină de soia. Coca rezultată din amestecul materiilor prime enumerate mai sus se introduce la congelator la -18C, după congelare se lasă la dezghețat timp în care aceasta crește, apoi se introduce în cuptoarele cu forme speciale pentru coacere. Mai departe se lasă la răcit, se ambalează individual sau la pachete de câte 5 bucăți și pleacă spre piața din România, spre deosebire de marțipan si marshmallow care sunt fabricate doar pentru export. În această activitate se lucrează atât manual cât si automatizat.

Pentru producția produselor de brutarie și patiserie se lucrează cu furnizori autohtoni iar produsele finite se vând clienților chiar în magazinul fabricii. Societatea distribuie produse și catre alte unități din județ: școli, case de bătrâni și alte unități cu care societatea noastră a încheiat contracte de parteneriat.

Tehnologia fabricării pâinii și produselor de franzelărie reprezintă baza panificației, care se completează cu fabricarea produselor speciale. Produsele se obțin prin coacerea unui aluat format din făina, drojdie, sare, apă – ca materie primă, și alte materiale, cum ar fi grăsimi, zahăr, lapte, ou – ca materii auxiliare. Procesul tehnologic de fabricație cuprinde un ansamblu de faze și operații, datorită cărora se obține aluatul, din care, prin coacere, în urma transformării, materiilor utilizate la prelucrarea lui, rezultă produse destinate consumului. Prepararea, prelucrarea și coacerea aluatului reprezintă fazele de bază ale obținerii produselor de panificație.

Înca de la înființare obiectivul nostru de bază al întreprinderii a fost și va ramâne acela de a asigura produse de înalta calitate în conformitate cu cerințele clientului, cu cerințele legale și reglementările aplicabile, precum și de a crește satisfacția clientului.

Pentru a prospera și a evoula întreprinderea se orientează către satisfacerea dorințelor clienților, în acest scop se folosesc toate resursele puse la dispoziție pentru ca, în final să se producă produse de cea mai bună calitate.

Atenția îndreptată către clienți a condus la cea mai bună metodă de promovare, aceasta fiind și explicația pentru faptul că majoritatea clienților colaborează cu firma încă de la înființare și va continua deoarece există contracte încheiate cu aceștia. Obligațiile contractuale cu termenele de livrare și calitatea mărfii sunt întodeauna respectate, cerințele tot mai diversificate ale clienților sunt mereu onorate, atenția acordată fiecărui detaliu si fiecărei bomboane în parte, performanță prin munca în echipă și calitatea ca valoare de bază a firmei au condus la colaborări tot mai fructuoase.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA PRODUCȚIEI ȘI VÂNZĂRILOR LA S.C. ROMASSE 23 S.R.L

3.1. Contabilitatea producției obținute

Rezultatul activităților economice productive desfășurate pe parcursul unui exercițiu financiar lunar se concretizează în obtinerea produselor finite care cuprinde:

Producția finită și depozitabilă;

Producție nedepozitabilă și prestările de servicii sau executări de lucrări;

Semifabricatele depozitabile destinate vânzării;

Produsele reziduale.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea vânzării sau expediate direct clienților.

În luna martie a anului 2015 societatea la care se efectuează studiul de caz a achiziționat materii prime de la un furnizor, conform facturii:

3.1.1. Tabelul factura 1

În contabilitate, factura de materii prime de la frunizor se va înregistra astfel:

% = 401 „Furnizori” 2353,33

301 „Materii prime” 2068,90

4426 „TVA deductibilă” 284,43

La sosirea mărfurilor de la furnizor și intrarea acestora în unitate se întocmește Nota de Intrare Recepție; aceasta se completează în baza facturii sau a avizului de însoțire a mărfii. Orice factură trebuie însoțită de N.I.R.

Corespunzător aceastei facturi este întocmit Nota de Intrare Receptie, Tabelul 3.2.:

3.1.2. Tabelul Nota de Intrare Recepție 1

N.I.R.-ul este documentul întocmit de catre comisia de recepție cu ocazia recepționării mărfurilor sosite la depozit. Acest document trebuie sa cuprindă date referitoare la actele însoțitoare, denumirea materiilor, codul, cantitatea și valoarea mărfurilor, procentul și valoarea TVA.

N.I.R.-ul servește ca:

– document pentru receptâția bunurilor aprovizionate;

– document justificativ pentru încarcare în gestiune;

– act de probă in litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferentele constatate la recepție;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

După ce societatea se aprovizionează de la furnizori cu materiile prime necesare, din rețetar se listează rețetele de fabricație pentru a începe procesul de producție al produselor, indicându-se cantitativ-valoric consumurile specifice pe articole de calculație. De asemenea, rețetele de producție se folosesc și în stabilirea costului de producție. Exemple de liste de rețete (rețete de producție):

3.1.3. Tabelul Listă rețete 1

3.1.4. Tabelul Listă rețete 2

Producția obținută se înregistrează la cost de producție:

345 = 711 „ Venituri aferente 0,10930

„ Produse finite” costurilor stocurilor de produse ”

Pe baza rețetelor existente, la finalul producției zilnice, ingredientele folosite se scad din gestiune generându-se un bon de consum.

Bonul de consum este un document reglementat de ORDINul nr.3512 din 27 noiembrie 2008 al ministrului economiei și finanțelor privind documentele financiar-contabile. El servește ca:

document de eliberare din magazie a materialelor;

document justificativ de scădere din gestiune;

document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

denumirea unității;

denumirea formularului;

produsul/lucrarea (comanda);

norma;

bucăți lansate;

numărul documentului;

data eliberării (ziua, luna, anul);

numărul comenzii;

denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea);

cantitatea necesară;

U/M;

cantitatea eliberată;

prețul unitar;

valoarea, după caz;

data și semnătura gestionarului și a primitorului.

Un exemplu de bon de consum este următorul:

3.1.5. Tabelul Bon consum

Prin intermediul acestui document se înregistreaza darea în consum a materiilor prime în valoare totala de 567,2113 :

601 „Cheltuieli cu materiile prime” = 301 „Materii prime” 567,2113

În registru jurnal, auxiliar „Cheltuieli materii prime” v-om găsi acest bon de consum astfel:

3.1.6.. Tabelul Registru jurnal – Ch. Materii prime.

Ulterior procesului de producție, produsele finite rezultate se vor livra clienților sau se vor vinde în magazinul laboratorului, în vederea obținerii de venituri. Produsele finite se vor încarca în gestiune la prețul de vânzare, întocmindu-se „fișa de magazie”.

3.1.7. Tabelul Fișa de magazie.

Fișa de magazie este un formular cu ajutorul caruia se ține evidența cantitativă și valorica a stocurilor, acesta se întocmește într-un singur exemplar, separat pentru fiecare produs finit. După încarcarea în gestiune a produselor finite, acestea se pot scoate la vânzare.

Înregistrarea vânzărilor către clienți și a veniturilor

În contabilitate se înregistrează, se urmărește și se controlează cu ajutorul documentelor contabile, fenomenele și procesele economice ce se pot exprima valoric. În contabilitate se reflectă în mod cronologic, sistematic și se controlează existența și mișcarea mijloacelor bănești, cheltuielile și veniturile, obligațiile față de terți, profitul sau pierderea realizată în urma unei activități.

„Venitul este ceea ce se obține din desfășurarea unei activități, o sumă de bani care revine unei firme dintr-o activitate prestată, într-o perioadă de timp.” Societatea obține venituri din activitatea operațională, adică sume încasate din vânzările produselor finite și prestatea serviciilor.

În vederea determinării veniturilor societății voi prezenta exemple de vânzări ale produselor prin factură și pe bază de bon fiscal:

3.2.1. Tabelul Factură

Această factură având următoarea înregistrare:

4111 „ Clienți ” = % 375,9159

707 „ Venituri din 323,7600

vânzarea mărfurilor ”

4427„ TVA colectată ” 52,1559

Pe lângă veniturile din vânzările de produse finite prin factură, în registru jurnal se identifică și alte venituri din exploatare:

3.2.2. Tabelul Registru jurnal – Clienți 1

Ulterior facturile se încasează prin bancă:

5121 „ Conturi la = 4111 „ Clienți ” 375,9159

bănci în lei ”

3.2.3. Tabelul Registru jurnal – Banca

Vânările produselor pe baza bonului fiscal în magazinul societății sunt evidențiate în registrul jurnal:

3.2.4. Tabelul Registru jurnal – Clienți 2

Înregistrarea vânzării de produse din cursul lunii:

5133 „ Casa în lei ” = % 29824,87

707 „ Venituri din 22666,9

vânzarea mărfurilor ”

4427„ TVA colectată ” 7157,97

Se înregistrează și descărcarea lunară din gestiune a produselor finite, operație care o găsim și în registrul jurnal – „Descărcare mărfuri” :

% = 371 „ Mărfuri ” 42,00

378 „ Diferențe de preț la mărfuri ” 8,47

607 „ Cheltuieli privind mărfurile ” 25,40

4428 „TVA neexibilă” 8,13

3.2.5. Tabelul Registru jurnal – Descărcare mărfuri

Conform Codului fiscal, art 156.1, perioada fiscală a societății este „trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri […] care nu a depășit plafonul de 100.000 euro”. Deci, și pentru societatea noastră la sfârșitul trimestrului se vor închide conturile de TVA și se va face compensarea TVA-ului colectat cu TVA-ul deductibil. Compensarea TVA-ului se efectuează în baza Codului de procedură fiscala, articolul 116.

Taxa pe valoarea adăugată calculată la valoarea facturilor de livrare se numește taxa pe valoarea adăugată colectată, iar cea care se calculează la valoarea facturilor primite de la furnizori se numște taxa pe valoarea adăugată deductibilă, deoarece ea se plătește furnizorilor odată cu valoarea facturilor și urmează a fi dedusă din taxa pe valoarea adăugată colectată. Astfel, numai diferența între TVA colectată și TVA deductibilă se cuvine și se virează la bugetul de stat.

Prin valoarea adăugată se înțelege diferența între vânzările și cumpărările aferente aceluiași stadiu al circuitului economic. TVA este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiilor privind transferul de proprietate.

Entitatea care efectuează operații impozabile la sfârșitul lunii poate avea:

o creanță asupra statului, pentru TVA de recuperat, atunci când TVA deductibilă plătită statului prin intermediul furnizorului este mai mare decât TVA colectată facturată clienților și încasabilă de la aceștia, sau

o obligație față de stat pentru TVA de plată, când TVA deductibilă este mai mică decât TVA colectată.

Decontarea lunară decurge în felul următor:

3.2.6. Tabelul Registru jurnal –Închidere TVA

Deoarece TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă, diferența între cele doua se înregistrează ca TVA de plată în contul 4423. Plata TVA se face la închiderea exercițiului lunar, la termenele prevăzute pentru întreaga sumă aflată ca sold creditor în contul 4423 „ TVA de plată ”. Însă, în cazul în care nu se recuperează taxa pâna la închiderea exercițiului lunar următor, atunci ea poate fi compensată cu eventuala TVA de plată determinată pentru exercițiul ce urmază perioadei nedecontate, creditându-se cu TVA-ul de plată contul 4424 „ TVA de recuperat ”.

La filele lunii martie, se închide contul de venituri în vederea determinării ulterioare a profitului pe luna respectivă:

3.2.7. Tabelul Registrul jurnal – Închidere ch. și venituri 2

Înregistrarea cheltuielilor.

Cheltuielile societății reprezină sumele de plătit sau plătite pentru consumul de stocuri sau serviciile prestate, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligații legale.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, astfel, în cazul societății noastre, pe lângă cheltuielile cu materiile prime și materiale consumabile, avem și cheltuieli cu costul de achiziție al energiei și apei, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu servicii executate de terți, cheltuieli cu chiiriile și alte cheltuieli.

În Registrul jurnal, auxiliarul „Casa”, putem evidenția înregistrarea cheltuielilor cu utilitățile, servicii prestate de terți și cheltuieli cu materiale consumabile făcute de societate:

Tabelul Registrul jurnal – Casa

Societatea a avut și cheltuieli cu serviciile bancare, înregistrare în Registrul jurnal, auxiliar „Banca”, la nota 2, înregistrarea contabilă fiind:

627„ Cheltuieli cu = 5121 „ Conturi la 83,67

serviciile bancare și asimilate ” bănci în lei ”

La sfârșitul lunii martie societatea înregistrează și cheltuielile cu personalul. Pentru evidențierea lor am extras Registrul jurnal, auxiliar „Salarii”, nota 3:

Tabelul Registrul jurnal – Salarii

În final, societatea înregistrează și cheltuieli privind amortizarea mașinariilor și utilajelor la nota 281 din Registrul jurnal, auxiliar „ Amortizare” :

681 „ Cheltuieli de exploatare = 2813 „ Amortizarea instalațiilor, 593,45

privind amortizările, provizioanele mijloacelor de transport,

și ajustările pentru depreciere ” animalelor și plantațiilor ”

Închiderea contului de cheltuieli se face lunar pentru a determina soldul acestora la sfârșitul fiecărei perioade, după închiderea lor acestea rămân fără sold.

Tabelul Registru jurnal – Închidere ch. și venituri 2

CAPITOLUL 4

COMPLETAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE ȘI VALORIFICAREA INFORMAȚIILOR CONTABILE DIN DOCUMENTELE DE SINTEZĂ LA S.C. ROMASSE 23 S.R.L.

Întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu reglementările legale românești prevăzute în OMFP 3055/2009 reprezintă un proces îndelungat care impune o atenție sporită.

Prezentele situații financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității. Informațiile sunt prezentate, în situațiile financiare, în lei românești. Toate înregistrările sunt întocmite în conformitate cu legislația românească, în limba română.

4.1. Bilanțul

Bilanțul contabil este o sinteză a informațiilor ce caracterizează la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecărei entități în parte. El cuprinde un sistem de indicatori a căror elaborare se bazează pe datele furnizate de contabilitate.

Bilanțul contabil marchează etapa finală cu care se încheie lucrările dintr-o perioadă dată și prezintă punctul de plecare al contabilității din perioada următoare de gestiune.

4.1.1. Tabelul Bilanț

Suma de control F10 : 1271772 / 4984150

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

Rd.06 – Sumele înscrise la acest rând și preluate din contul 267 reprezintă creanțele aferente contractelor de leasing financiar și altor contracte asimilate, precum și alte creanțe imobilizate, scadente într-o perioadă mai mică de 12 luni.

4.1.2. Dinamica principalelor elemente de activ prezentate în bilanț

4.1.3. Figura-Evoluția elementelor de activ

4.1.4. Figura-Structura elementelor de activ

4.1.5. Figura-Evoluția elementelor de capitaluri și datorii

Contul de profit și pierdere

În contabilitate, rezultatul exercițiului este reprezentat de diferența între venituri și cheltuieli, din care rezultă profit sau pierdere, numindu-se și Cont de profit și pierdere. Conul de profit și pierdere nu are forma unui cont ci a unui tabel în care se calculează indicatorii și elementele care ajută la determinarea rezultatului exercițiului financiar.

4.2.1. Tabelul-Cont de profit și pierdere

Suma de control F20 :

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

1) La acest rând (rd.19) se cuprind și drepturile colaboratorilor, care se preiau din rulajul debitor al contului 621„Cheltuieli cu colaboratorii”.

4.2.2. Dinamica principalilor indicatori reflectați în contul de profit și pierdere

4.2.3. Figura-Evolutia principalilor indicatori pe baza contului de profit și pierdere

4.2.4. Figura-Strcuctura cheltuielilor de exploatare

4.2.5. Dinamica principalilor indicatori economico-financiari

CONCLUZII