Particularitati ale Functiunii Logistice In Organizatia Militara

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: ABORDARI TEORETICE PRIVIND ORGANIZATIA

In opinia autorilor Ovidiu Niculescu si Ion Verboncu, “managementul organizatiei rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere”.

Indiferent de forma pe care o imbraca, organizatia reprezinta cadrul social integrator de membri ai socitatii, acestia actionand si interactionand dupa modele bine stabilite, aflate in coordonare, avand ca scop realizarea obiectivelor organizatiei respective.

Pornind de la aceste definitii, reiese faptul ca organizatia s-a bazat si intotdeauna se va baza pe un proces continuu de cercetare in ceea ce priveste modul de organizare si desfasurare al acesteia, pe un set de norme si principii dupa care se ghideaza, regulile fiind definite in functie de nevoile acesteia, iar resursele umane si materiale fiind factori de importanta majora in activitatea organizatiei.

Plasand omul in centrul organizatiei observam faptul ca acesta reprezinta cea mai de pret resursa a organizatiei, chiar daca organizatia rezista ca si concept fara interventia acestuia, fara participarea omului nu ar fi posibila functinarea organizatiei, omul fiind cel care ii da valoare, adica impune modul in care aceasta actioneaza si modul in care isi atinge obiectivele.

Organizatiile functioneaza pe baza diviziunii muncii, asigurandu-i o calitate si o eficienta soprita activitatii pe care o desfasoara, derivate din stabilirea unei organizari bazate pe ierarhia autoritatii, facand coordonarea muncii mult mai facila prin aceasta autoritate exprimata in niveluri ierarhice.

Practic, prin acest proces bine stabilit, fiecare membru al organizatiei isi stie locul si rolul din interiorul acesteia si va actiona in conformitate cu atributiile primite si insusite. Totusi, printr-o ierarhizare foarte stricta, s-ar putea exclude receptarea unor idei provenite de la membri aflati pe o scara ierarhica inferioara acesteia si astfel se vor omite potentiale idei care ar putea aduce beneficii in folosul organizatiei. Ierarhizarea s-ar putea face intr-un mod in care toti membrii organizatiei sa poata participa la luarea deciziilor deoarece si acestia sunt direct implicati de schimbarile survenite in urma acestui proces. Desigur, puterea de decizie fianala va fi insusita de catre cel care ocupa un loc superior in ierarhie, aceasta implicare avand rol de consultare in randul membrilor.

1.1. ORGANIZATIA BAZATA PE CUNOASTERE SI CERINTELE ACESTEIA

Organizatiile bazate pe cunoastere reprezinta participanti colectivi si activi ai socitatii informationale avand rol fundamental in amplsarea acesteia in contextul unei societati a cunoasterii privite atat din calitatea lor de activitate profesionala cat si din cea de obiect1de cercetare stiintifica.

In ziua de astazi se pune accentul tot mai mult pe societatile care au ca scop principal colectarea de informatii avand obiectivul de a cuprinde cunostinte din domenii cat mai diverse si cu un grad de detaliere cat mai ridicat. Astfel, societatile bazate pe cunoastere poarta un rol foarte important in parcurgerea acestui proces de evaluare continua a lumii in care traim si a necesitatilor populatiei aflate in directa concordanta cu acest deziderat.

Pornind de la conceptul de organizatie si ajungand la cel de organizatie bazata pe cunoastere, observam faptul ca acestea doua sunt in stransa legatura si se afla in relatie de interconditionare datorita faptului ca orice organizatie, indiferent de marime, structura si alti factori obiectivi, nu poate exista in afara cunoasterii. Activitatile intreprinse de orice organizatie sunt bazate pe un anumit set de cunostinte de la care se porneste, acestea avand si un scop final si anume cel al atingerii scopurilor aferente domeniului de care apartine.

1.2. ORGANIZATIA MILITARA IN CONTEXTUL SOCIETATII BAZATE PE CUNOASTERE SI CARACTERISTICILE ACESTEIA

Asa cum este enuntat in Constitutia Romaniei, „armata este subordonată exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitătii, a independentei si a unitătii statului, a integritătii teritoriale a tării si a democratiei constitutionale.”

Plasata in contextul unei societati evoluate, organizatia militara este compusa dintr-o masa de persoane care intr-un tot unitar are scopul de a duce la indeplinire anumite obiective impuse de aceasta, scopul fiind comun si bine stabilit. Obiectivele mentionate sunt reprezentate de nevoia societatii de a avea mentinuta siguranta nationala impotriva unor agresiuni externe sau chiar interne, pastrarea integritatii nationale si a democratiei constitutionale. Aceasta siguranta este stabilita de aceste mase de oameni special pregatite si antrenate in cadrul organizatiei, in caz de nevoie fiind pregatite sa intervina asupra problemelor existente.

Organizatia militara, integratoare de sisteme socio-umane, a fost si intotdeauna va fi conditionata de cunoastere pentru ca membrii acesteia sa poata sa faca o corelatie intre scopuri, mijloace si rezultate in activitatea intreprinsa in interiorul organizatiei. Aceasta nevoie de cunoastere este fundamentata si de mediul permanent schimbator al societatilor actuale, a diferitelor situatii de desfasurare a actiunilor militare in anumite zone de operatii, cat si innoirea sistemelor militare de la o perioada la alta.

Datorita acestor nevoi de cunoastere tot mai ridicate, in organizatiile militare din majoritatea entitatilor statale, se inffinteaza structuri si institutii tot mai multe si mai diversificate in aria lor de cercetare, tocmai pentru a acoperi diverse problematici si disfunctii in interiorul acestora.

Izvorand din amplificara acestei nevoi de cunoastere tot mai sporite, organizatiile militare incep sa-si redefineasca unele caracteristici in modul de actiune si formare a indivizilor organizatiei:

Cunostintele sunt plasate ca si o resursa de importanta marita, avand rol fundamental in dezvoltarea strategica;

Organizatia solicita membrilor acesteia, responsabilitati cu un grad mai ridicat de cunoastere in ceea ce priveste procesele functionale si gestionarea acestora;

Activitatile intelectuale constituie un rol determinant in structura organizatiei;

Cunoasterea capata rol primordial in afirmarea organizatiei pe plan intern si extern.

Prerogativul aceasta de organizatie bazata pe cunoastere, cat si cel de organizatie militara bazata pe cunoastere porneste de la necesitatea cresterii nivelului de performanta al actiunilor si activitatilor intreprinse. Pentru a atinge un nivel de performanta mai ridicat decat cel anterior este nevoie de crearea unui cadru institutional favorizant pentru ca indivizii sa se poate dezvolta si excela intr-un anumit domeniu.

1.3. PARTICULARITATI ALE FUNCTIUNILOR ORGANIZATIEI MILITARE

Notiunea de functiune a organizatiei militare poate fi privita ca un set de procese, identice sau similare, insumate cu scopul realizarii unuia sau mai multor obiective, asigurandu-se functionalitatea institutiei, in vederea indeplinirii obiectivelor si misiunilor ce-i revin.

Pornind de la aceasta definitie, reies mai multe functiuni pe care le voi elabora in capitolul urmator al acestei lucrari.

1.3.1. FUNCTIUNEA DE INSTRUIRE-EDUCARE

Aceasta functiune este reprezentata de activitatile si procesele din domeniul invatamantului militar, care constau in pregatirea teoretica si aplicativa a trupelor si a celorlalte structuri militare, cu scopul perfectionarii activitatilor la locul de munca, in vederea insusirii eficiente a atributiilor si sarcinilor ce le revin militarilor in timp de pace, stituatie de criza sau stare de razboi.

Prin intermediul acestei functiuni, modalitatile de pregatire a resursei umane sunt in permanenta evoluare si schimbare, cautandu-se metode cat mai rapide si mai eficiente de a-si desfasura activiatea in aceasta epoca a vitezei.

Constituirea si functionarea unei organizatii, cu atat mai mult a unei organizatii militare, se afla in stransa legatura cu urmatoarele aspecte care trebuie luate in considerare:

Resursa umana pe care o poate recruta si integra in structurile organizatiei sale – aceasta proprietate este una strict delimitata de posibilitatile de sustinere a pregatirii necesare pentru indivizii care vor face parte din organizatie;

Modul de formare profesionala – metodele folosite in instruirea personalului tin atat de pregatirea formatorilor cat si de a celor care sunt instruiti;

Resursele materiale si financiare – prin detinerea unor resurse materiale sau financiare superioare, se vor putea implementa tehnici si tehnologii noi in procesul de formare a personalului, se vor putea atrage persoane cu un nivel de calificare mai mare, toate acestea rezultand intr-un nivel de functionare mai ridicat;

Utilizarea resurselor intr-un mod corespunzator nevoilor organizatiei;

Asigurarea unui cadru de prezervare si perfectionare a tuturor domeniilor organizatiei repective, a activitatilor acesteia si a persoanelor care fac parte din ea.

Acest proces de instruire garanteaza un nivel de pregatire de baza al trupelor, ca in caz de nevoie acestea sa fie apte sa isi duca la implinire obiectivele si misiunile. Rapiditatea cu care organizatiile militare isi pregatesc trupele tin de nivelul si capacitatea de instruire si educare existente la nivelul institutiilor de invatamant militar si a centrelor de pregatire. Cu cat aceste procese sunt mai eficiente si mai rapide, fortele proprii se pot regenera cu atat mai repede si vor putea face fata intr-un mod cat mai dinamic.

1.3.2. FUNCTIUNEA DE ORGANIZARE-MOBILIZARE

Functiunea de organizare – mobilizare reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor de pregatire a populatiei, a teritoriului si a economiei pentru aparare, fortele armate fiind organizate pe categorii de forte, genuri de arme si specilitati militare, resursele umane, financiare si tehnico materiale sunt impartite entitatilor structurale din timp de pace, astfel incat sa se poate utiliza de aceste resurse pentru indeplinirea obiectivelor si misiunilor acesteia.

Organizarea fortelor armatei este o sarcina complexa ce trebuie sa imbine nevoile de aparare ale tarii, cu resursele disponibile care pot fi repartizate pentru aceste nevoi, acestea fiind constituite de numarul de militari si civili din tara respectiva, de numarul de resurse materiale si financiare.

Starea de mobilizare a unei tari o reprezinta acea situatie in care statul este nevoit sa isi mobilizeze resursele in vederea repingerii unor potentiale agresiuni armate provenite din partea altor state. Aducerea tarii la capacitate de lupta este prevazuta in planurile de organizare ale armatei care se afla in stransa legatura cu potentialul acesteia de a-si elabora planul, de a pregati resursele umane, de-a verifica, coordona si evalua toate aceste procese pentru intarirea puterii de lupta.

Dupa cum reiese si din acest subtitlu, functiunea de organizare – mobilizare reprezinta forma de management al resurselor proprii unei tari astfel incat aceasta sa poata raspunde cu forta necesara in cazul in care in tara se declara starea de mobilizare, resursele ducandu-se in directia sprijinirii efortului de aparare a tarii prin mijloace armate.

1.3.3. FUNCTIUNEA DE RESURSE UMANE

Resursa umana, in orice fel de organizatie, fie ca este militara sau civila, reprezinta cea mai de pret resursa de care poate beneficia. Indivizii care fac parte integranta din organizatia militara sunt cei care ii dau insemnatate si voloare acestei entitati transpunand experienta si aptitudinile sale in obiective realizabile si astfel realizand un sistem integrator.

Dupa cum putem observa, in orice organizatie, resursa umana este antrenata, coordonata si condusa tot de catre oameni specializati in astfel de activitati, asa a fost si asa va fi intotdeauna deoarece insusi componenta principala si de baza a organizatiei este omul, acesta fiind cel care infiinteaza organizatia si o conduce prin nevoia acestuia de a indeplini obiectivele si cerintele populatiei.

Organizatia militara nu face exceptie de la aceaste afirmatii, astfel incat, aceasta functiune intra in stransa corelatie cu celelate, conditionandu-se si abilitand una pe cealalta sa functioneze si sa perpetueze scopul organizatiei in randul societatilor actuale.

1.3.4. FUNCTIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLATARE

Cercetarea si dezvoltarea ocupa un loc foarte imprtant in domeniul cunoasterii organizatiilor, a activitatilor acestora si a modului de desfasurare si functionare al lor.

Prin intermediul cercetarii, oamenii cauta o permanenta evolutie a lucrurilor, o nevoie de cunoastere superioara a starii in care se afla si ulterior, de gasire a unor solutii de implementare intr-un anumit domeniu, tocami pentru a imbunatati calitatea.

Prin dezvoltare, se presupune ca procesul de cercetare a dat roade si ca astfel putem introduce in organizatia noastra aceste procese noi de desfasurare a activitatilor, de optimizare a lor, de coordonare, avansare etc. Dezvoltarea este o treapta normala si absolut necesara a lucrurilor, omul fiind cel care descopera si integreaza rezultatele analizate.

Prin intermediul acestui proces, se trece de la o stare de functionare inferioara la una superioara si astfel imbunatatind modul de organizare si functionare a domeniului din care face parte individul.

In interiorul organizatiei militare, se imbina tehnologiile civile cu cele militare, prin acest proces rezultand procedee si tehnici de calcul militare cu un grad de performanta mai ridicat si care ulterior vor ajuta la imbunatatirea apararii nationale si acoperind o sfera de actiune mai larga.

1.3.5. FUNCTIUNEA LOGISTICA

Logistica este o structura organizatorica care asigura unitatile cu resursele necesare atat pe timp de pace cat si pe timpul starii de mobilizare sau de razboi. Aceasta are rolul de a administra resursele materiale ale unitatilor militare pentru ca acestea sa poata functiona in parametri normali.

“Este evident pentru oricine ca eficacitatea actiunilor si activitatilor caracteristice unei unitati militare a depins si depinde, din ce in ce mai mult, de calitatea logisticii.”

Pentru realizarea oricaror servicii logistice, exista un set de componente care structureaza aceasta activitate ce constau in:

Administratia in logistica – este responsabila de componenta decizionala in contextul luptei armate, asadar, pentru a o delimita de activitatile de executie, aceasta este asemanata managementului;

Aprovizionarea – aceasta asigura materialele si bunurile necesare trupelor;

Transportul – are rol de transfer al bunurilor dintr-o locatie in alta pentru satisfacerea nevoilor celorlalte structuri;

Serviciile de suport – reprezinta un set de activitati care fac posibila exercitarea functiilor specifice ale militarilor si ale tehnicii de lupta.

Orice structura logistica, fie ca face parte din mediul civil sau cel militar, este absolut necesara pentru buna desfasurare a activitatilor adiministrative, de transport, mentenanta, hranire, achizitii etc. Logistica ocupa in ziua de astazi un loc tot mai semnificativ, pornind de la afirmatia ca orice lucru bine planificat duce la o desfasurare mai eficienta si mai eficace a activitatilor intreprinse.

CAPITOLUL 2: PARTICULARITATI ALE LOGISTICII IN ORGANIZATIA MILITARA

Logistica din sistemul militar roman reprezinta un set de masuri si de activitati desfasurate pe timp de pace si razboi, cu scopul cercetarii si realizarii productiei de razboi, pregatirea economiei si teritoriului pentru aparare, asigurarea cu servicii medicale, de transport, financiare etc., care sunt importante pentru sustinerea efortului de aparare al tarii.

Organizatia militara fiind o structura bine ierarhizata si stratificata, cu rol fundamental si decisiv in apararea statului si a populatiei, are nevoie de structuri de mentinere a acestor capacitati operationale ale fortelor. Asadar, nevoia de sustinere a operabilitatii si capacitatii este asigurata de serviciile logistice ale armatei, fiind impartite pe domenii de activitate si cu raspunderi diferite, astfel incat sa existe o fluiditate actionala in interiorul organizatiei pentru functionarea acesteia in orice situatie si in conditii optime.

2.1. DEFINIREA TERMENULUI DE LOGISTICA SI PRINCIPII ALE ACESTEIA

Sistemul logistic reprezinta un set de reguli si principii dupa care se ghideaza, de activitati previzionare si actionale prin care entitatea organizationala a domeniului din care face parte sa isi indeplineasca atributiile si scopurile, aceasta activitate avand rol de a asigura, mentine si structura serviciile de baza care sunt necesare in functionarea oricarei organizatii.

Exista si precizari cu referire la logistica militara ca fiind o stiinta. Dincolo de latura practica a acesteia, logistica militara se diferentiaza ca un ansamblu de cunostinte despre un domeniu distinct al activitatilor sociale. Studiaza legi care conduc dotarea si inzestrarea armatei, in urma carora se pot face previziuni su privire la nivelul de pregatire si de ducere a actiunilor militare.

Elaborarea principiilor logistice care ajuta nemijlocit la ansamblul acestor activitati sunt urmatoarele:

Raspundere – acest principiu este insusit de catre fiecare militar din cadrul structurilor logistice si care pe baza acestuia va asimila si va cunoaste modul de actionare si de ducere la bun sfarsit al misiunii sale.

Autoritate – comandantii sunt delegati cu putere de decizie asupra resurselor logistice pentru a mentine nivelul operational.

Anticipare – logisticienii trebuie sa prevada operatiunile viitoare, sa identifice, sa acumuleze si sa mentina capabilitatile pentru a sustine forta armata.

Cooperare – consta in folosirea in comun a resurselor si facilitatilor pentru a atinge obiectivele.

Coordonare – este aptitudinea structurilor logistice de a lucra in paralel cu alte structuri pentru indeplinirea misiunilor cat mai rapid si mai eficient.

Suficienta – reprezinta cantitea minima de provizii si resurse cu care se pot incepe operatiunile.

Economia – este metoda de eficientizare a modului de inzestrare cu resurse pentru a optimiza raportul cost – eficacitate al actiunilor logistice.

Flexibilitate – capacitatea structurilor logistice de a se adapta la noi cerinte si situatii si de a improviza in fata unor situatii problematice pentru a le depasi.

Vizibilitate si transparenta – informatia trebuie sa circule permanent si intr-un mod cat mai facil pentru ca toti membrii organizatiei sa se poata folosi de acestea.

Simplitate – este proprietatea sistemului logistic de a usura modul de utilizare a structurilor acesteia pentru a scurta timpul de reactie si pentru a face utilizarea cat mai usoara pentru a avita confuzia si alte probleme.

Mobilitatea – structura logistica trebuie sa fie in stare sa tina pasul cu fortele pe care le sustine in vederea eficientizarii capabilitatilor.

Timpul de reactie – logistica trebuie sa intervina in ajutorul fortelor la timpul si locul potrivit.

2.2. COMPONENTE ALE LOGISTICII MILITARE

Pentru ca structurile de logistica militara sa fie in masura sa isi indeplineasca obiectivele operationale intr-un mod cat mai eficient, aceste structuri sunt impartite si specializate pe anumite arii de activitate in care aceasta isi va desfasura activitatea si astfel simplificand procesul de gestionare a bunurilor si serviciilor din interiorul acesteia.

In urmatorul capitol le voi enumera pe cele mai importante componente si voi explica rolul si modul de functionare al fiecareia din cadrul acestor structuri.

2.2.1. APROVIZIONAREA

Prin aprovizionare se intelege acea procedura de alimentare cu materiale a unei unitati militare, in acest caz, prin care se asigura necesarul de bunuri care trebuie sa existe pe stoc pentru ca aceasta sa isi poata intreprinde activitatile specifice.

Cuprinde activitati logistice importante ce constau in:

Se stabileste nesarul de materiale ce trebuie sa il detina unitatea respectiva;

Se intocmesc procedurile de achizitii;

Se primesc si se depoziteaza materialele;

Se repartizeaza si se distribuie materialele celorlalte structuri din interiorul unitatii militare sau unitatilor care sunt deservite de aceasta;

Se tine evidenta primirii si miscarii bunurilor din unitatea militara.

Prin acest proces de stabilire a necesarului se va face o prioritizare a importantei unor clase de materiale care se vor folosi ulterior si care se vor procura prin intermediul procedurilor de achizitii de la furnizorii de bunuri si servicii pe care dorim sa le procuram.

Dupa achizitionarea produselor respective, acestea se vor stoca in depozite, in conditii de pastrare standard pentru clasele de materiale corespunzatoare, dupa care, la nevoie, se vor distribui structurilor din cadrul unitatii spre a fi date in folosinta.

Desigur, pentru a pastra o evidenta a bunurilor si materialelor achizitionate, pastrate si folosite, se vor intocmi registre de evidenta a gestiunii pe tot parcursul acestor proceduri intocmite si realizate.

Sistemul de distributie ocupa un loc central in structurile de logistica militara. Cu timpul, acesta va schimba total sistemul de aprovizionare cu bunuri materiale si va insemna eficientizarea transportului si a vitezei de alimentare cu bunuri din cadrul acestuia.

Autorul Gerry Hatton sustine ca “scopul initial al depozitului era acela de a depozita marfuri sau bunuri. Astazi conducerea firmelor recunoaste ca el reprezinta mult mai mult decat atat.” Astefel se realizeaza o imagine a depozitelor in care marfurile sunt intr-un permanent flux de miscare si in care timpul de stocare al acestora in depozite este minim.

Pornind de la acest concept, autorul a prezentat principalele functii ale unui centru de distributie in care:

Receptia include proceduri de verificare a calitatii si cantitatii marfurilor;

Depozitarea cuprinde activitati de transportare al marfurilor din locul in care au fost receptionate, la cele de depozitare;

Preluarea comenzilor care include transportul de la locul de depozitare la cel de incarcare, precum si efectuarea unor verificari si amblarea lor;

Expedierea marfurilor care include stivuirea sau depozitarea intermediara.

Un astfel de sistem daca este proiectat, construit si condus corespunzator poate sa creasca nivelul de eficienta a sitemului de aprovizionare a structurilor logistice, reducand timpul de depozitare al acestora prin fluidizarea ritmului de folosire al bunurilor sau materialelor aflate in gestiune.

2.2.2. TRANSPORTUL

Fie ca transportul se executa pe cale maritima, aeriana sau terestra, acesta reprezinta ansamblul de activitati planificate si desfasurate cu scopul asigurarii cu materiale si resurse in locul in care structurile solicitante au nevoie de acestea.

Transportul rutier este cel mai folosit tip de transport militar, prin acesta efectuandu-se dislocarea de trupe, materiale si echipamente militare, dar este mai putin flexibil datorita razei si vitezei de actiune mai mici.

Rutele feroviere sunt iarasi un alt mod de transport militar prin care se pot disloca cantitati mari de materiale si tehnica. Aceasta modalitate de transport este cam rigida din perspectiva faptului ca rutele sunt foarte strict delimitate, adica nu exista cai de abatere de la aceasta, iar in cazul sabotarii unei cai de comunicatie, transportul este compromis si este nevoie de schimbarea modalitatii de transport, lucru ce va dura o perioada marita de timp, pierzand teren si consumand o cantitate de resurse umane si, financiare si tehnice mult mai mari.

Prin intermediul transporturilor navale se pot transporta cantitati marite de tehnica, forte luptatoare etc., depinzand de marimea navei respective. Caile de transport maritime sunt favorabile datorita distantelor lungi care se pot parcurge cu ajutorul acestor nave de transport. Trebuie totusi sa luam in considerare anumiti factori precum marimea porturilor in care sunt specificate destinatiile acestor nave, daca sunt capabile sa faca fata incarcaturilor care trebuie debarcate si daca permit ancorarea navelor in aceste porturi.

Transporturile aeriene sunt iarasi un mijloc de transport foarte des folosit datorita gradului marit de flexibilitate al distantelor parcurse si al capacitatii de incarcare al acestora. Un avantajj major al acestora al fi posibilitatea de alimentare cu combustibil din zbor, astfel reducand timpul foarte mult. Au un grad de vulnerabilitate marit datorita faptului ca efectueaza tranport pe calea aerului si pot fi tinta atacului artileriei antiaeriene a inamicului.

In structurile fortelor armate NATO, exista un sistem informatic numit ADAMS (Allied Deployment and Movement System), care planifica si evaluaza miscarea si transportul in operatiile desfasurate de fortele militare.

Sistemul ADAMS este compus din 6 module care solutioneaza urmatoarele functiuni:

Planifica dislocarea si elaboreaza planul detaliat;

Gestioneaza baza de date geografice;

Gestioneaza datele referitoare la mijloacele de transport;

Vizualizaeaza datele de dislocare a transporturilor;

Include sprijinul planificarii;

Gestioneaza date cu privire la fortele constituite.

Prin intermediul acestui program, se poate face o corelare a mijloacelor si nevoilor structurilor de forte armate aflate in teatre, programul fiind folosit de catre toate structurile NATO, se poate eficientiza modul de transport si aprovizionare cu resurse a trupelor datorita acestuia.

ADAMS centralizeaza toate datele cu privire la dotarile pe care le detin fortele armate, avand o imagine de ansamblu asupra necesitatilor de lupta ale structurilor aflate in teren. Acesta reprezinta imaginea de ansamblu a nevoilor indeplinite si in curs de indeplinire prin care structurile militare sa isi intreprinda actiunile si sa isi duca obiectivele la bun sfarsit.

Programul are date referitoare la prevederile regulamentelor si a legislatiei in vigoare, cunoaste toate tipurile de autovehicule aflate in dotare, ofera o retea securizata prin care schimba datele etc., iar prin integrarea tuturor acestor functiuni, acesta face posibila miscarea de bunuri, materiale si forte luptatoare in toate zonele specificate de catre esaloanele superioare.

In opinia autorului Adrian Cernaianu, exista anumiti factori care influenteaza planificarea, organizarea si desfasurarea transporturilor militare terestre:

Actiunile inamicului asupra cailor de comunicatie pe care se desfasoara transportul militar reprezinta un factor de risc major datorita vulnerabilitatii acestora la atacuri, avandu-se in vedere crestarea tonajului si a vitezei de transport pentru a minimiza timpul de deplasare;

Mobilitatea trupelor este un atribut benefic actiunilor militare, daca acestea dispun de mijloace de tipuri de transport ce isi aduc contributia la indeplinirea misiunilor pentru asigurarea unui grad de mobilitate corespunzator;

Utilizarea unor tehnologii moderne de transport si mecanizarea operatiunilor de incarcare-descarcare prin care se scurteaza timpul de desfasurare a acestor proceduri si prin care exista un grad de risc mult mai scazut datorita faptului ca nu sunt implicati militari in activitatea de incarcare si descarcare a bunurilor si marfurilor, moment foarte vulnerabil datorita expunerii mijloacelor de transport la atacuri.

Fortele si mijloacele ce pot fi folosite pentru asigurarea viabilitatii cailor de comunicatie trebuie sa fie direct proportionale si cu tipul de transport executat, marimea acestuia si gradul de risc de transport pe care il contine acesta. Prin asigurarea cu forte luptatoare a transportului in curs de executie, acestea au un grad de succes mult mai ridicat, anticiparea modalitatilor de atac ale inimicului fiind mai eficiente, controlul situatiei mai rapid si transportul avand sanse mai mari sa ajunga la destinatie.

2.2.3. MENTENANTA

“Mentenanta, domeniu functional al sistemului logistic, care contribuie direct la realizarea capacitatii de lupta a unitatilor, reprezinta un ansamblu de masuri, activitati si operatiuni, intreprinse pentru a mentine sau stabili tehnica la caracteristicile specifice.”

Mentenanta este de doua tipuri: preventiva si corectiva. Mentenanta preevntiva are rolul de a preveni defectiunile unui sistem pentru a prelungi perioada de viata a acestuia si reprezinta ansamblul de masuri luate si implementate pentru a evita acele disfunctii care ar putea aparea pe timpul duratei de utilizare a tehnicii.

Mentenanta preventiva este cea mai eficienta metoda de a asigura starea de functionare a tehnicii aflate in folosinta de catre fortele armate. Acest proces de mentenanta preventiva include tehnici si metode moderne de intretinere a acesteia si modalitati de folosire specifice astfel incat sa se reduca uzura materialelor pana la cel mai mic grad. Prin implementarea de tehnica de intretinere moderna si de depistare a eventualelor defectiuni, se pot preveni nereguli care ar putea duce la defectarea permanenta a acesteia, sau care ar putea pune in pericol vietile celor care lucreaza cu ele.

Mentenanta corectiva este acea etapa a procesului de mentenanta in care sistemul este deja defect si se intervine asupra lui pentru a remedia acele defectiuni pentru prelungirea perioadei de utilizare a acestuia si de a evita anumite probleme tehnice care ar putea sa apara in viitor. Mentenanta corectiva ar putea fi amanata pentru perioade mult mai mari de timp daca personalul este intruit corespunzator cu privire la modul de folosire a tehnicii, daca tehnica este folosita si pastrata in conditii de siguranta etc.

In organizatiile militare ale Romaniei, exista documente destinate planului de mentenanta si se elaboreaza astfel:

Seful de stat major al unitatii impreuna cu loctiitorii comandantului si sefii de compartimente stabilesc cantitatea de tehnica si resurse necesare pe categorii de folosinta, perioade de timp si destinatiile pentru care vor fi folosite;

Logistica intocmeste planul de mentenanta pe baza informatiilor primite, a tehnicii aflate in dotare, a starii tehnice, rezerva de resurse si repartitia cu drepturi de resurse a fiecarei structuri.

2.2.4. SPRIJINUL MEDICAL

Ramura a structurilor logistice, sprijinul medical consta in asigurarea sanatatii personalului prin prevenirea bolilor, limitarea ranirilor, evacuarea ranitilor, tratarea si ingrijirea acestora, toate cu scopul de a asigura capacitatea de lupta a efectivelor fortelor armate.

Prezenta structurilor de sprijin medical aflate in teatrele de operatii sau in locurile in care se afla stationate forte armate sunt vitale, acestea avand un rol foarte important in mentinerea capacitatii de lupta a trupelor prin tratarea acestora la nevoie si in cazuri de urgenta, asigurarea cu tratament medicamentos, operatii si interventii medicale. Nivelul de performanta al acestora este conditionat de nivelul de pregatire al personalului medical, de calitatea medicamentelor si de dotarile pe care le are spitalul militar.

Cu cat aceasta structura este mai performanta si mai eficace, cu atat mai repede trupele pot fi tratate si repuse in stare de lupta pentru indeplinirea obiectivelor acestora.

Factori cheie in managementul eficient al starii ranitilor ar fi:

Trierea ranitilor in campul de lupta;

Resuscitare de urgenta rapida;

Interventie chirurgicala rapida;

Comunicare eficienta intre structurile medicale si cele luptatoare;

Evacuare rapida prin mijloace terestre si aeriene.

2.2.5. SERVICIILE DE CAMPANIE

Serviciile de campanie presupun activitati precum hranirea personalului, spalatul si curatarea ehipamentelor, asigurarea infrastructurii etc. Serviciile acestea se asigura prin formatiuni specializate fie apartinatoare organizatiilor militare, fie celor din companii civile.

Serviciile de campanie asigura facilitati precum spatiile de cazare si de hranire a personalului, hranirea efectuandu-se dupa anumite plafoane calorice, dupa tipul de efort sustinut, conditiile de lucru, etc.

Aceste servicii mai includ si stabilirea de cai de comunicatie intre unitati pentru a facilita transportul intre ele, repararea acestora in cazul in care sunt inaccesibile din anumite motive, paza si aparare, construirea de porturi, aeroporturi, etc. Toate aceste demersuri constituie baza de la care se porneste in organizarea unei unitati fie in teatrele de operatii, fie in tara. Daca aceste servicii sunt de calitate si sunt bine planificate si executate, ele vor usora actvitatile celorlalte structuri care fac parte din fortele armate.

2.3. STRUCTURA MANAGEMENTULUI LOGISTIC MILITAR

Managementul sprijinului logistic cuprinde acele activitati si procese care au ca scop realizarea obiectivelor, prin intermediul utilizarii eficiente a factorului uman, de natura materiala si financiara pusa la dispozitia fortelor. Managementul sprijinului logistic consta in conducerea oamenilor care au functii si specializari diferite, dar care trebuie sa se afle intr-o relatie de coordonare si sprijin reciproc.

Buna organizare a managementului logistic consta si in relatiile de subordonare si control ale acestor structuri, intre cele de comanda si de executie. Trebuie sa existe un feedback constant care sa informeze asupra eventualelor nereguli si disfunctii, daca este cazul, si sa intervina asupra acestora pentru remedierea lor rapid si eficient.

Continua reglare si perfectionare in sistemele logistice militare va duce la o mai buna sistematizare a proceselor si functiilor logistice, fie ca este vorba de aprovizionarea cu materiale a unui depozit dintr-o unitate, fie ca se intervine cu sprijin logistic in teatrele de operatii ale fortei armate.

In structurile de forte armate ale Romaniei exista structura logistica care poarte denumirea de Comandament Logistic Intrunit si se afla in subordonarea directa si nemijlocita a sefului Statului Major General si are sarcini de asigurare a sprijinului logistic pentru toate categoriile de forte armate si le sprijina pe acestea fie pe teritoriul national, fie in afara acestuia, in teatrele de operatii.

Misiunile Comandamentului Logistic sunt urmatoarele:

Realizeaza sprijinul fortelor proprii aflate in operatii cat si celor aliate care stationeaza, desfasoara operatiuni sau tranziteaza teritoriul national;

Gestioneaza resursele materiale necesare fortelor;

Executa transporturi;

Valorifica bunurile materiale ale Ministerului Apararii;

Asigura dislocarea rapida a fortelor;

Asigura sprijinul medical;

Misiunile Comandamentului Logistic Intrunit rezida in desfasurarea de activitati de amploare ce constau in deservirea unitatilor si marilor unitati ale Ministerului Apararii Nationale, prin intermediul serviciilor de transport, sprijin medical, aprovizionarea cu resurse necesare trupelor, etc. Prin asigurarea cu aceste servicii, se mentine starea de interoperabilitate si functionare ale celorlalte categorii de forte ale armatei, se perfectioneaza modul de desfasurare al acestora si se intervine asupra problemelor existente sau care ar putea avea loc in derularea operatiunilor.

2.3.1. COMPONENTE

Atat pe timp de pace cat si pe timp de razboi, structurile logistice au rolul de a asigura fortele luptatoare cu toate materialele si dotarile care le sunt necesare in ducerea operatiilor, asadar, pentru a se asigura inzestrarea cu toate acestea, este nevoie de anumite componente ale managementului logistic care sa intervina si sa coordoneze la nivel conceptual activitatea pentru a delimita si clarifica fiecare sarcina care trebuie executata.

Planificarea logistica cuprinde toate acele activitati de conceptie a planurilor premergatoare operatiunilor reale care vor sprijini actiunile si misiunile structurilor de forte. Este responsabilitatea acestor structuri sa se informeze cu privire la necesitatile fortelor, plecand de la cele mai mici structuri luptatoare, la cele mai mari, aceste nevoi trebuind asigurate neconditionat si de indata.

In acest proces de planificare trebuie sa se tina cont de anumiti factori care influenteaza procesul decizional, acestia fiind:

Standardizarea logistica;

Dimensiunea sprijinului logistic;

Intensitatea actiunilor militare;

Marimea esalonului militar;

Procedurile de operare standard.

Prin intermediul standardizarii logistice se urmareste o uniformizare a serviciilor acestor structuri pentru a usura modul in care se gestioneaza resursele, se intocmesc documentele etc. Standardizarea, ca si concept integrator, se foloseste atat la nivelul fortelor luptatoare si celorlalte structuri apartinatoare fortelor armate, cat si la nivelul fortelor aliate din care acestea fac parte, in acest mod putandu-se lucra in paralel cu alte structuri ale altor categorii de forte din cadrul armatei. Aceasta standardizare este mult mai usor de realizat in organizatiile militare decat in cele civile datorita structurilor ierahice existente si a modului de conducere impus de catre entitatile statale prin crearea cadrului legislativ sau prin schimbarea acestuia la nivelul tuturor strucuturilor armate daca nu corespunde nevoilor si cerintelor.

Dimensiunea structurilor de sprijin logistic sunt direct corelate cu marimea esalonului militar care trebuie deservit. Cu cat marimea esalonului este mai mare, cu atat si structurile de logistica trebuie sa fie mai ample si mult mai specializate pentru indeplinirea standardelor de operare ale acestora. De regula, un pluton de logistica deserveste o companie, o companie deserveste batalionul, un batalion deserveste o brigada, etc. Acest raport este calculat astfel incat actiunile de logistica sa se poata desfasura eficient si rapid atat in teatre cat si in tara.

Se va tine cont si de intensitatea si amploarea actiunilor militare desfasurate. Daca acestea sunt intreprinse pe o perioada indelungata de timp si pe o arie de suprafata foarte mare, atunci se vor lua in calcul metode de eficientizare ale actiunilor logistice prin stabilirea unor zone de deservire ale trupelor marite, prin cartiruirea acestora in locuri bine stabilite, cu paza si protectie, mijloace de hranire si sprijin medical, etc. Daca intensitatea actiunilor este marita, este nevoie si de o rapiditate marita in asigurarea cu aceste servicii ale trupelor luptatoare, pentru ca ele sa isi poata indeplini misiunile.

Procedurile de operare standard sunt acele reglementari impuse de catre esaloanele superioare, in desfasurarea activitatilor logistice sau operationale ale trupelor, prin care se cauta uniformizarea modului de actiune prin simplificare si corelarea cu alte structuri ale fortelor aliate si proprii.

Organizarea logistica presupune corelarea in paralel a resurselor umane, materiale si financiare, pentru gestionarea muncii pe care o intreprind aceste structuri in activitatea lor, tinandu-se cont si de experienta proprie, a gradului de specializare a fiecarui individ din organizatie, in coordonarea muncii acestora, etc.

Coordonarea logisticii unei organizatii militare consta in acele activitati in care conducatorul structurii logistice sa poata interveni activ si continuu in componentele acesteia pentru adaptarea acestei structuri la conditiile existente mediului in care isi desfasoara activitatea. Prin coordonare, se sincronizeaza actiunile personalului, deciziile emise si monitorizarea actiunilor acestora pentru a-si realiza obiectivele prestabilite.

Decizia si comanda este acea etapa a procesului de desfasurare a activitatilor logistice in care se iau hotarari cu privire la unele aspecte ale acestor servicii, materializandu-se prin actul de comanda in care se trece la executia acelor decizii luate. Acest act decizional si de comanda este stabilit in organizatiile militare de catre esaloanele superioare ierarhic care hotarasc care sunt caile de actiune cele mai potrivite actiunilor intreprinse.

Controlul, in activitatea structurilor logistice militare, reprezinta acel mod de verificare continua a performantelor prin care sa se poata asigura progresul acestora in comparatie cu obiectivele propuse si corectarea lor daca nu sunt conform cerintelor stabilite. Activitatea de control este delagata unor persoane care au atributii in acest sens si care au ca scop depistarea anumitor deficiente si imlplementarea unor moduri de rezolvare ale acestora in acord cu posibilitatile avute si cu scopurile propuse.

Evaluarea activitatilor structurilor logistice se face prin intermediul controlului inter si celui extern. Este important ca acestea sa se desfasoare pentru sesizarea neregulilor in activitatea desfasurata si pentru corectarea acestora din timp, pentru a nu dauna organizatiei.

Controlul se extinde pana in punctul in care aceste nereguli sunt corectate, pentru prevenirea viitoare a acestora in cadrul procesului decizional, actional si legislativ.

2.3.3. ORGANIZARE PROCESUALA

Prin aceasta se intelege divizarea unui proces in partile sale de baza, adunarea acestor procese intr-un tot unitar si formarea unor metode de actionare in cadrul sistemului imbunatatite.

Organizarea este modul de gestionare a resurselor, scopurilor si nevoilor unei firme, structuri militare, etc. Datorita acestui atribut putem face o corelare nevoi-resurse prin care sa ne putem directiona obiectivele in concordanta cu capacitatile si aptitudinile noastre.

Organizarea procesuala este o ramura a managementului organizatiilor si este una destul de importanta din prisma faptului ca prin aceste procese se clarifica obiectivele pe care le am de urmat, modul de indeplinire al acestora, si ulterior, finalitatea acestor obiective stabilite.

Conducerea organizarii intr-o unitate militara de catre structurile logistie se face in urmatorul mod:

De catre seful logisticii, care are rolul de a conduce si coordona toate activitatile acestor structuri logistice, pe etape de munca si pe impartirea atributiilor fiecarui compartiment in parte;

De catre sefii de birouri, care au atributii cu privire la conducerea compartimentului specific din care fac parte, organizeaza toate sarcinile pe care le au de indelplinit, atat a lor, cat si a subordonatilor cu rol esential in cadrul biroului.

Organizarea pe procese da sarcini fiecarui individ din organizatie, pe functii, competente si atributii ale fiecaruia, astfel rezultand intr-o activitate desfasurata pe etape in care fiecare isi cunoaste locul si rolul in cadrul activitatii si astfel rezultand intr-o eficientizare a acesteia.

2.3.2. IMPORTANTA

Importanta managementului aplicat in domeniul logisticii militare a luat amploare in ultimele decenii datorita faptului ca societatea este intr-o continua evolutie, conflictele armate se schimba, nu mai exista batalii duse pe o perioada de cateva zile, o spatamana, ci sunt duse pe perioade extinse de timp, cu perioade de stabilitate si perioade de conflict armat. Pornind de la aceste premise, se identifica nevoia fortelor armate de a se dezvolta pe alte planuri, adica de a-si largi orizontul inspre studierea asa numitei stiinte a managementului si de a prelua metodele si modalitatile izvorate din aceasta pentru a le implementa in modul de organizare a structurilor militare, in specific cele de logistica.

Logistica este in mare nevoie de un management al resurselor acesteia, fie ca sunt de ordin material, uman sau financiar. Prin gestionarea corecta a acestor resurse, prin aplicarea principiilor si metodelor folosite si preluate din structuri organizatorice civile (firme, corporatii etc.) si implementarea lor in propriul sistem de actionare, putem realiza o modalitate de control superior a activitatilor logistice in organizatia militara.

Structurile de logistica sunt orgnizate pe baza unei ierarhii bine stabilite, legislatia si regulamentele isi au rolul de a reglementa aceste activitati, dar fara a avea un management al acestora bine implementat, nu putem avea performanta si eficacitate in interirorul organizatiei, aceste atribute fiind conditionate de activitatea si arta de a conduce.