Organizarea Si Conducerea Contabilitatii Capitalului Social Si a Primelor Legate de Capital

1.1 Particularități privind activitatea desfășurată de S.C. ArcelorMittal Tubular Products Iași S.A

Societatea ArcelorMittal Tubular Products IAȘI S.A a fost înființată în anul 1991 ca societate pe acțiuni.

Sediul principal este în Iași, strada Chișinăului, nr.132, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J22/7278/1991 repectiv cod de înregistrare fiscală RO1973479.

Societatatea are înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului un capital social în valoare de 6.516.420,70 lei împărțit în 65.167.308 acțiuni cu valoare nominala de 0.10 lei

Valorile mobiliare se tranzacționează pe piața organizată: RASDAQ

În anul 2014 cotația medie a fost: 0.16 lei/acțiune

Iar ultima cotație în anul 2014 a fost: 0.40 lei/acțiune

Obiectul de activiate este reprezentat de producerea de țevi din oțel sudate longitudinal, din benzi de oțel laminate la cald sau la rece, pe linii de laminare de proveniență germană, rusească și italiană, profile formate la rece și papetării de protecție pentru autostrăzi.

Produsele principale fabricate sunt:

țevi sudate pentru instalații nezincate, filetate cu mufă ori netede;

țevi sudate pentru conducte laminate și construcții

țevi sudate pătrate, dreptunghiulare, epileptice, plate, ovale;

profile corner U, electrod de depunere de tip CSV;

profile parapete metalice pentru drumuri.

A luat ființă în anul 1962 ca urmare a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 785/28.11.1961 cu denumirea de Uzina Metalurgica Iași. Începând cu data de 9 noiembrie 1996 entitatea este tranzacționată pe piața de capital RASDAQ.

În 1991 prin reorganizare, conform Legii 15/1990, Metalurgica Iași s-a transformat în Tepro SA prin preluarea integrală a patrimoniului fostei întreprinderi Metalurgice Iași.

În anul 2003, societatea comercială Tepro SA Iași a fost achiziționată de către LNM Holding,s N.V. în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 17/30.05.2003. În urma transferului de acțiuni operat în februarie 2008 dintre Mittal Steel Holding (fosta LNM Holding,s N.V.) și ArcelorMittal Tubular Products Holding N.V, acționarul majoritar este ArcelorMittal Tubular Products Holding B.V.

Entitatea a fost redenumită succesiv Ispat Tepro, Mittal Steel Iași, iar din octombrie 2007 ArcelorMittal Tubular Products Iași.

Societatea înregistrează la data de 31.12.2014 un capital social în valoare de 88.069.170 lei reprezentând un număr de 65.164.311 acțiuni cu o valoare nominală de 0,10 lei.

Toate acțiunile au o valuare nominală de 0,10 lei/acțiune pe parcursul celor 3 ani.

În tabelul 1.1 este prezentat Structura acționariatului la 31.12 2012.

Sursa informatiei: DEPOZITARUL CENTRAL

Data: 31.12.2012

Tabelul 1.1.Acționarii la data de 31.12.2012

În tabelul 1.2 este prezentat Structura acționariatului la 31.12 2013.

Sursa informatiei: DEPOZITARUL CENTRAL

Data: 31.10.2013

Tabelul 1.2.Acționarii la data de 31.12.2013

În tabelul 1.3 este prezentat Structura acționariatului la 31.12 2014.

Sursa informatiei: DEPOZITARUL CENTRAL

Data: 31.12.2014

Tabelul 1.3.Acționarii la data de 31.12.2014

1.2 Evoluția stucturii capitlului propriu

În următorul tabel 1.4 precum și în graficul 1.1 putem distinge componentele capitalurilor proprii în decursul anilor 2012-2014.

Tabelul 1.4 Structura capitalurilor proprii la S.C Arcelor Mittal S.R.L

Figura 1.1 Structura captalului proprii 2012-2014

Interpretarea rezultatelor:

Înterpretarea rezultatelor:

În anul 2012 capitalul propriu detine valoarea de 55.597.518 lei, din acest total 162.910.771 lei reprezinta capitalul social, 119.811.780lei reprezinta rezerve din reevaluare, 21.805.387 lei rezerve, (196.795.549) lei rezultatul reportat, o ultima componenta 35.611.591 lei rezultatul exercitiului.

Dintr-un total de 42.889.496 lei al capitalului propriu, în anul 2013, capitalul social regasea o suma de 162.910.771 lei, 115.354.049 lei reprezintă rezerve din reevaluare, 21.805.387 lei rezerve si (231.599.119) lei reprezintă rezultatul reportat, 12.513.570 lei rezultatul exercitiului.

În anul 2014 atrage după sine un total al capitalului propriu de 114.459.889 lei, din care 6.516.432 lei este capitalul social, 112.809.939 lei reprezintă rezerve din reevaluare, 21.805.387 lei rezerve, (85.213.057) lei rezultatul reportat si o ultima componenta 13.029.207 lei rezultatul exercitiului.

Figura 1.2 prezintă: Evoluția capitalului propriu în perioada 2012-1014.

Figura 1.2 Evoluția capitalului propriu in perioada 2012-2014

Modificările capitalului propriu în perioada anului 2012 se explică prin diminuarea rezervelor ca urmare a încorporării lor în capitalul întreprinderii și pierderii înregistrate în exercițiul financiar 2011 în valoare de 35.611.590 lei, precum și a înregistrării în Rezultatul reportat a sumei de 889.967 lei reprezentând corectarea Rezultatului reportat pentru perioada anului 2012. În anul 2013 reducerea capitalului propriu se datorează diminuării capitalului social în valoare de 156.394.339 lei a fost necesară în vederea menținerii valorii activului net al societății peste jumătate din valoarea capitalului social subscris conform Legii societăților art 153/24. Acoperirea pierderilor contabile anterioare prin diminuarea capitalului social în valoare de 156.394.339 lei, precum și pierderile înregistrate în exercițiul financiar 2012 în valoare de 12.513.569 lei. În anul 2014 se remarcă o majoră creștere a capitalului propriu prin majorarea capitalului social cu valoarea de 81.552.739 prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor prin emiterea unui număr de 846.544.950 acțiuni noi.

1.3 Structura organizatorică și funcțională

Strutura organizatorică a Societății ArcelorMittal Tubular Products este formată din:

Adunarea generală a acționarilor;

Consiliul de administrație.

Directorul General Executiv are în subordinea sa următorii directori de departamente: economic, de vânzări,aprovizionare, contabilitate, producție, resurse umane, cu calitatea.

Entitatea îndeplinește patru procese economice. Activitatea de cercetare – dezvoltare nu se desfășoară.

În figura nr 1.2. este redată structura organizatorică a societății.

În cadrul S.C Arcelor Mittal S.A structura organizatorică cuprinde următoarele compartimente funcționale cu activitățile lor principale:

PRODUCȚIE

achiziție de materii prime

obținerea produsului finit

service

DESFACERE-MARKETING

identificarea potențialilor clienți

studii de piață

identificarea necesităților pieții

promovarea produselor

verificarea si actualizarea vănzărilor

FINANCIAR-CONTABIL

înregistrarea trannzacțiilor

întocmirea rapoartelor financiar-contabil

plata taxelor

investiții

alte financiare financiare

RESURSE UMANE

stabilirea necesarului de personal

angajare

pregătire și formare

În cadrul societății S.C ACELORMITTAL S.A. predomină următoarele funcțiuni:

a) Funcțiunea de cercetare – dezvoltare

Funcțiunea de cercetare- cuprinde ansamblul activităților care se desfășoară în întreprinderii pentru realizarea obiectivelor din domeniul producerii de noi idei utile dezvoltării.

Activitățiile principale sunt:

cercetarea științifică, ingineria tehnologică și introducerea progresului tehnic (descoperirea de idei noi și lansarea lor pe piață);

investiții și construcții, privite ca ansamblul atribuțiilor firmei referitoare la transformarea resurselor materiale, financiare și de munca în capital fix, prin realizarea de noi capacități de producție, modernizarea, dezvoltarea, reconstrucția și reinnoirea fondurilor fixe existente;

organizarea producției și a muncii – introducerea de noi metode și tehnici, în vederea organizării activității productive.

Obiectivul acestei funcțiuni este economisirea resurselor de muncă; financiare;materiale și de energie.

b) Funcțiunea de producție

Funcțiunea de producție reprezintă ansamblul activităților de bază, auxiliare și deservire prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor, executării lucrărilor și prestării serviciilor din cadrul întreprinderii.

Funcțiunea de producție este desemnată de următoarele activități:

fabricația sau exploatarea unde, obiectele muncii sunt transformate în produse, servicii sau alte lucrări care fac obiectul principal al activității societății;

controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor și al produselor finite, cu ajutorul metodelor frecvenței și mijloacelor prevăzute în documentația tehnică;

întreținerea și repararea utilajelor pentru menținerera acestora în stare bună de funcționare;

producția auxiliară care asigură buna desfășurare a fabricației de baza din cadrul firmei.

Realizarea activităților din cadrul funcțiunii de producție reprezintă o condiție necesară îndeplinirii obiectivelor fundamentale, dar nu și suficientă.

c) Funcțiunea comercială 

Această funcțiune conține activitățiile care concurează la realizarea scopurilor din domeniul legăturii entității economice cu mediul ambiant în vederea obținerii mijloacelor necesare și desfacerii produselor, serviciilor, lucrărilor care fac obiectul de bază al întreprinderii.

Funcțiunea comerciala prezintă următoarele trei activități de bază:

aprovizionarea tehnico-materială, care are rolul de a asigura mijloacele de producție desfăsurării complete și în bune condiții a procesului de producție;

desfacerea, vizează livrarea produselor, serviciilor și lucrărilor, respectiv încasarea contravalorii acestora;

marketingul, are drept scop cercetarea pieției în special a clienților în vederea creării și descoperirii necesităților acestora, urmând adaptarea propriei producției spre satisfacerea cerintelor clienților

În condițiile unei piețe într-o continuă modificare crește importanța funcțiunii comerciale, în sensul cunoașterii, sistematizării și interpretării informațiilor din mediu în vederea organizării activității.

d) Funcțiunea financiar – contabilă

Funcțiunea financiar-contabilă este redată de ansamblul activităților prin care se realizează obiectivele privind obținerea și folosirea mijloacelor financiare necesare unității, precum și înregistrarea și evidența în expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul unității.

Printre activitățile acestei funcțiuni enumerăm:

activitatea financiară, care se referă la folosirea și obținerea rațională a mijloacelor financiare necesare unității;

activitatea contabilă, vizează înregistrarea și evidența în expresie valorică a fenomenelor din cadrul unității.

e) Funcțiunea de personal

Funcțiunea de personal cuprinde ansamblul activităților desfășurate în cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurării și dezvoltării potențialului uman necesar.

Principalele activități cuprinse în această funcțiune se referă la planificarea, selecția, motivarea, perfecționarea, recrutarea, salarizarea și protecția personalului.

1.4 Compartimentul financiar-contabil și relația acestuia cu celălalte compartimente funcționale ale unității

În cadrul S.C. ArcelorMittal S.A. se întâlnește direcția financiar-contabilă care este constituită și desfășurată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.82/1991, fiind subordonată și condusă de directorul economic al societății, care răspunde cu personalul din subordine de ținerea contabilității și altor acte normative .

Principalele atribuții ale direcției financiar-contabile sunt:

1. Asigurarea organizării contabilității ca procedeu principal de cunoaștere și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute, care să asigure:

a) înregistrarea cronologică și sistematică, cât și prelucrarea, publicarea, păstrarea informațiilor privind situația patrimonială și rezultatele obținute atât pentru necesitățile societății comerciale, cât și în relațiile acesteia cu asociații/acționarii, furnizorii, băncile, clienții, organele fiscale și alte persoane juridice sau fizice;

b) controlul operațiunilor patrimoniale elaborate și al mijloacelor de prelucrare utilizate precum și precizia datelor contabile procurate;

c) furnizarea informațiilor necesare stabilirii patrimoniului național, precum și întocmirii bilanțurilor financiare și a bilantului pe ansamblul economiei naționale.

2. Înregistrarea în contabilitate a deținerii de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu, drepturi și obligații patrimoniale, neînregistrarea lor în contabilitate fiind interzise.

4. Aplicarea planului de conturi general, modelele registrelor și bilanțurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară și contabilă, normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, emise de Ministerul Finanțelor,

5. Asigură ca orice operațiune să se consemneze într-un docmunet justificativ, iar de calitatea acestora răspund cei care le-au întocmit, vizat, aprobat, ori înregistrat – după caz.

6. Întocmirea lunară a balanței de verificare cu rolul controlării înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor .

7. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile și imobile, la valoarea de achiziție, de producție, sau la prețul pieții, în funcție de sitauție, iar creanțele și datoriile, la valoarea nominală.

8. Efectuarea obligatorie a inventarierii generale a patrimoniului, minim o dată pe an, pe parcursul funcționării sale, cu excepția cazurilor fuzionării sau încetării activității, când inventarierea se face la datele producerii acestora

9. Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii și reflectarea acestora în bilanțul contabil, se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanțelor.

10. Întocmirea bilanțului contabil – ca document oficial de gestiune al societății comerciale, care oferă o imagine fidelă și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, conform modelului emis de Ministerul Finanțelor,

11. Direcția financiar-contabilă exercită atât atribuțiile prevăzute mai sus, cât și altele cu caracter specific, prevăzute în actele normative în vigoare sau dispuse de conducerea societății comerciale.

Direcția financiar-contabilă cuprinde două compartimente: compartimentul financiar și compartimentul contabilitate.

a) Compartimentul financiar, subordonat direcției financiar-contabile, în activitatea sa întocmește proiectul programului financiar și urmărește, după aprobare, îndeplinirea indicatorilor cuprinși în acesta, analizează indicatorii financiari, de stabilire a fondurilor financiare necesare desfășurării optime a producției în condiții de maximă eficiență.

Compartimentul financiar deține atribuții și răspunderi în următoarele domenii:

planificare financiară;

urmărirea indicatorilor financiari;

decontări prin virament și numerar;

finanțarea investițiilor, cercetărilor științifice și comerțului exterior.

În acest compartiment principalele relații sunt:

transmiterea de indicatori statistice și bilanțuri pentru activitatea proprie;

adoptă indicațiile și instrucțiunile metodologice de completare;

transmite planuri de control pentru desfășurarea activității;

transmitesugestii pentru planuri de credite,de finanțare; de casă, și creditare etc.;

primește extrase de cont și documente justificative din tranzacțiile cu clienții și furnizorii;

transmite spre aprobare programul și indicatorii planului financiar, proiectele planurilor de credite, informări și raportări asupra situației financiare etc.;

primește avize, aprobări, indicații și dispoziții de lucru etc.;

transmite date privind elaborarea și efectuarea studiilor de organizare specifice, instrumentele financiare necesare perfecționării pregătirii personalului propriu;

primește elementele necesare desfășurării planului privind indicatorii financiari; documente de livrare a produselor, date privind stocurile fără desfacere

transmite situațiile refuzurilor la plată a facturilor cu produse expediate din motive de calitate etc.;

transmite documentele pentru a fi prelucrate în sistem;

primește rezultatele prelucrării;

transmite propuneri privind optimizarea producției, creșterea eficienței acesteia etc.;

primește informații privind realizarea operativă a producției

Diagrama de relații cu celălalte compartimente este prezentată în figura 1.3

Figura 1.3 Compartimentul financiar și relațiile acestuia cu celălalte compartimente

b) Compartimentul contabilitate, subordonat de asemenea direcției finaciar-contabile, este instrumentul care asigură cunoașterea și controlul societății comerciale respectiv a rezultatelor economice obținute.

Compartimentul de contabilitate se concretizează în următoarele relații:

transmite documente contabile pentru prelucrare automată a datelor;

primește documentele în urma prelucrării automate;

prezintă Consiliului de Administrație al societății bilanțul și balanțele analitice pentru aprobare, documentații de scădere din gestiune, inventar, informări privind indicatorii contabili;

primește decizii și aprobări de evidență contabilă a patrimoniului;

prezintă Consiliului de Administrație rapoarte privind realizarea producției, a stocurilor, informații privind patrimoniul societății comerciale;

primește situația producției în curs de execuție, măsurile folosite pentru diminuarea stocurilor de materii prime și materiale, produse finite;

transmite informații privind analiza situației economico-financiare;

primește indicatori financiari, extrase de cont și alte documentespecifice din relațiile cu clienții și furnizorii;

primește documente primare privind mișcarea valorilor materiale, inventare, documente de casare;

transmite situații contabile privind livrarea și realizarea produselor finite;

transmite situații contabile privind cheltuielile efectuate pe mijloace de transport, inventarierea mijloacelor fixe;

primește documente privind serviciile efectuate de terți, consumurile de carburanți, lubrefianți, alte materiale și prestațiile efectuate;

transmite nivelul cheltuielilor efectuate, prețurile la materiale și piese de schimb, producția neterminată pe comenzi;

primește comenzile de piese de schimb și utilaje chimice, nivelul de utilități, alte informări privind cheltuielile efectuate cu planul de repartiții;

primește documente primare privind consumurile de materiale și manoperă, inventarierea producției neterminate, a obiectelor de inventar și echipamentului de protecție, contabilizarea patrimoniului;

primește informații și date necesare a fi înregistrate contabil.

Diagrama de relații a compartimentului de contabilitate cu celelalte compartimente este redată în figura nr. 1.4

.

1.5 Evoluția principalilor indicatori economico-financiari la S.C. ArcelorMittal S.A

Principalii indicatori economico-financiari din nota explicativă 9

În legatură cu lichiditatea întreprinderii, constatăm următoarele: rata lichidității generale supraunitară și crescătoare cu 120,51% este expresia unui fond de rulment pozitiv și a echilibrului financiar pe termen scurt ce caracterizează întreprinderea, trendul său crescător se explică prin creșterea activelor circulante cu 47,76% și a diminuării datoriilor curente cu 23,14%, pentru că majorarea activelor circulante s-a produs pe seama creanțelor comerciale și nu pe seama activelor de trezorerie, se constată ca lichiditatea este potențială.

Indicatorul test acid înregistrează o tendința crescătoare deoarece activele realizate și disponibilie s-au majorat, astfel putând finanța datoriile curente. Valorile ratei îndatorării la termen sunt inferioare limitei 1, indicată de literatura de specialitate ceea ce arată că întreprinderea are capacitate de îndatorare la termen, unde autonomia financiară a întreprinderii nu este afectată, iar riscul de insolvabilitate este absent;

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor este în descreștere arătând ca ca în exercițiul precedent întreprinderea poate suporta de 23,43% ori plata dobânzilor din rezultatul economic, iar în exercițiul încheiat acesta se poate realiza de 14,21 ori, diminuarea indicatorului se explică prin reducerea rezultatului economic,cu toate acestea întrepriderea nu are poziție riscantă, în raport cu creditorii. Creșterea vitezei de rotație a stocurilor cu 1,18 rotații are consecințe favorabile asupra lichidității întreprinderii, acest fapt a fost posibil datorită diminuării stocului mediupe seama produselor finite și mărfuri, și a sporirii cifrei de afaceri . Termenul mediu în care întreprinderea recuperează creanțele comerciale este mare și în creștere cu 93,48%, deasemenea acesta este superior termenului mediu în care datoriile comerciale devin exigibile, ceea ce solicită un necesar de finanțat al ciclului de exploatare în creștere pentru întreprindere, care trebuie acoperit din alte surse.

Viteza de rotație a activelor imobilizate arată reducerea rentabilității imobilizărilor și a activelor totale în cifra de afaceri are valori crescătoare, indicând sporirea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar încheiat, acestea participă de mai multe ori la realizarea cifrei de afaceri, decât în exercițiul precedent.

Marja brută din vânzări evidențiază rezultatul brut rămas după ce di cifra de afaceri au fost acoperite cheltuielile aferente cifrei de afaceri s-a diminuat cu 68,58%.

Capitolul 2

2. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII CAPITALULUI SOCIAL ȘI A PRIMELOR LEGATE DE CAPITAL

2.1 Conceptul de capital și tipurile acestuia

Noțiunea de capital definește modul de procurare sau de finanțare a bunurilor economice aflate în patrimoniul entităților economice.

Sub aspect financiar-contabil, capitalurile deținute de unitățile patrimoniale reprezintă componente ale pasivului patrimonial, respectiv surse stabile și permanente de finanțare ale activului patrimonial sau surse ale aporturilor asociaților sau a acționarilor.

Din punct de vedere economic, capitalul este reprezentat de ansamblul resurselor materiale, care prin asociere cu factorii de producție, precum: munca, pământul, știința, informația participă la producerea de bunurii și servicii în scopul obținerii de profit.

Capitalul indică sursa de proveniență a mijloacelor care dau conținut activului bilanțier.

Capitalul (totalitatea surselor de finanțare) împreună cu ceilalți factori de producție muncă și natură care contribuie la realizarea de noi bunuri economice.

Clasificarea capitalurilor:

Din punct de vedere al sursei de finanțare (al caracterului rambursabil/nu), capitalurile se împart în:

Capital propriu

Capitalul propriu cuprinde ansamblul capitalurilor proprietate individuală a asociaților/acționarilor înscrise în pasivul bilanțier și este reprezentat de dreptul acționarilor în activele patrimoniale după deducerea datoriilor totale.

Capital străin

Capitalul străin reflectă rezultatul finanțării strainii a unor active ale firmei care includ toate datoriile unității față de terți pe termen lung sau scurt, pe acest capital firma trebuie sa îndeplinească o anumită prestație sau să dea un echivalent valoric.

Capitalurile permanente sunt incluse în clasa 1 și cuprind capitalurile proprii și numai datoriile a căror scadență de decontare este mai mare de un an.

Procurarea activelor patrimoniale are loc prin finațare proprie și finanțare străină.

Finanțarea proprie se face direct de la titularul de patrimooniu prin contribuția sa sub formă de capital social(capital propriu nominalizat), precum și prin autofinanțare, respectiv prin reinvestirea profitului(capital propriu nenominalizat). Capitalurile proprii reprezintă deci drepturile titularilor de patrimoniu asupra activelor patrimoniale, fiind constituite din capital propriu nominalizat(capital social) și din capital propriu nenominalizat(prime legate de capital, rezerve, rezultatul exercițiului, rezultatul reportat)

Finanțarea străină se face de terțe persoane juridice si fizice sub forma creditelor bancare,

Capitalurile proprii se constituie la începutul activității unității economice, se modifică prin creșteri sau micșorări, pe parcursul activității ei, și se lichidează la încetarea activității entității.

Structura capitalurilor proprii cuprinde următoarele elemente:

– capital subscris(vărsat, nevărsat);

– prime de capital;

– rezerve de reevaluare;

– rezerve;

– rezultatul reportat;

– rezultatul exercițiului;

Capitalurile proprii ( Activul net) constiuie o condiție necesară funcționării societății, acestea se calculează ca diferență între activele totale și datoriile totale.

Capital propriu (Activul net) = Active – Datorii

Acestea corespund drepturilor asociaților/acționarilor asupra activului patrimonial, în urma deducerii datoriilor și reprezintă valoarea contabilă a unității economice.

În funcție de proveniență și apartenența lor capitalurile permanente pot fi structurate în următoarele componente:

Capitalul (capitalul social, patrimoniul regiei, patrimoniul public, patrimoniul insitutelor naționale de cercetare-dezvoltare, prime legate de capital.)

Rezerve asimilate capitalurilor (rezerve de reevaluare, rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve de valoare justă, rezerve reprezentând surplusul realizat de rezervele de reevaluare, rezerve de diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă intr-o entitate străină, rezerve de conversie.)

Rezultatele financiare (profitul sau pierderea exercițiului curent și prin profitul sau pierderea exercițiului anterior.)

Câștigurile sau pierderile (legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlul ratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii.)

Provizioanele (datoriilor cu valoare cu exigibilități incerte)

Împrumuturile și datoriile asimilate ( împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, credite bancare pe o perioadă mai mare de un an, alte împrumuturi și datorii asimilate.

Elemente rectificative ( acțiuni proprii răscumpărate inclusiv pierderile aferente acestora, repartizarea profitului și primele privind rambursarea obligațiunilor.)

În contabilitatea financiară, capitalurile proprii sunt structurate în două categorii:

-capital propriu nominalizat- capitalul social inregistrat distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire și a documentelor justificative privind vărsămintele de capital;

-capitaluri proprii nenominalizate- capitalul acumulat de către enitate ca urmare a activității de profitabile, incluse fiind: primele de capital, rezervele, rezultatul exercițiului financiar și rezultatul reportat;

2.2 Costul capitalului- restricție fundamentală în alegerea căilor de creștere a capitalului societăților

2.3 Organizarea contabilității capitalului social

2.2.1 Contabilitatea constituirii capitalului social

Capitalul social se constituie la înființarea societății comerciale fiind o condiție a existenței și funcționării acesteia, iar în timp poate suferi modificări de majorare sau diminuare.

Capitalul social este un element al patrimoniului juridic care reprezintă valoarea totala a aporturilor subscrise de acționari sau asociați la constituirea societății comerciale.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității " capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor și/sau părțile sociale( titluri de capital) emise de către o societate comercială ." Prin împărțirea capitalului social la numărul acțiunilor sau părților sociale se află valoarea nominală a unei acțiuni sau a unei părți sociale.

Capitalul social este stabilit în mod obligatoriu prin contractul de societate si/sau statutul societății, iar orice modificare a lui implică corespunzător a acestor acte.

Se majorează prin aporturi în natură sau numerar, prin încorporarea rezervelor si a profiturilor. Uneori se impune reducerea capitalului social în urma retragerii unor ascociați, acoperirea pierderilor din anii precedenți, redimensionarea capitalului în funcție de volumul activităților etc.

În legătură cu capitalul reflectat in contabilitate, pot fi reținute următoarele aspecte de natură juridică și financiară:

a) Ca mărime capitalul social este diferit la constituire, în funcție de tipul de societate și, anume:

la societățile în nume colectiv și în comandită simplă nu este stabilită prin legislație o limită minimă de a capitalului social;

la societățiile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, capitalul social nu poate fi mai mic de 25.000 lei;

la societățiile cu răspundere limitată, capitalul social minim este de 200 lei;

b) Contractul de societate și statutul societății trebuie sa cuprindă referiri la capitalul social subscris și vărsat. Capitalul subscris trebuie să fie egal cu cifra capitalului social.

c) La constituirea societățiilor comerciale pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni trebuie vărsat cel puțin 30%, iar în cazul constituirii subscrie cel puțin 50% din capitalul subscris.În cazul societăților cu răspundere limtată, capitalul social subscris trebuie vărsat integral înainte de începerea formalitățiilor de înființarea lor.

d) Capitalul social reprezintă baza de calcul al drepturilor acționarilor și asociaților. Deci, cota de participare la capitalul social determină proporția în care se vor plăti asociaților dividente, dar și baza de repartizare a pierderilor.

e) Capitalul social influentează mărimea cotei rezervelor legale care se constituie din profitul brut al agenților economici.

În constituirea și menținerea capitalului social se disting în plan financiar două etape, repectiv:

subscrierea întegrală a capitalului social, adică angajarea asociaților si acționarilor de a aporta în natură și/sau în numerar la formarea capitalului social;

vărsarea sau eliberarea capitalului social prin depunerea aportului subscris, astfel:

– aportul în numerar se depune în conturile bancare

– aportul în natură se depun direct la întreprinderea constituită

Capitalul social se împarte în: capital social vărsat și capital social nevărsat.

Capitalul social este delimitat și înregistrat prin întermediul acțiunilor și părților sociale ca fracțiuni de capital cu valoare egala( valoare nominală). Capitalul social este egal cu numărul de acțiuni x valoarea nominală.

Capitalul social este divizat în acțiuni sau părți sociale, în raport de natura juridică și economico-financiară a societăților comerciale, sau

Capitalul social este dreptul acționarilor asupra unei societăți și corespunde acelei părți din capitalul propriu asigurată prin aportul în natură și/sau numerar al acționarilor sau asociaților.

Acțiunea reprezintă o fracțiune a capitalului societăților in comandită pe acțiuni, fracțiune care este în mod necesar titlu de valoare, de valoare egală. Din punct de vedere juridic acțiunea este însemnul prin care dreptul acționarului este încorporat , adică un titlu de credit constatator al drepturilor și obligațiilor care decurg din calitate de acționar sau

Acțiunile sunt titluri de valoare negociabile pe piața financiară și reprezintă o unitate de drept de proprietate într-o societate.

Așa cum prevede Legea privind societățiile comerciale, acțiunile se împart în:

– acțiuni la purtător

– acțiuni nominative

Acțiunile la purtător se definesc prin posibilitatea lor de a circula în schimb pentru acțiunile nominative, chiar în situația în care capitalul a fost vărsat integral, circulația fiind supusă unor formalități de înregistrare în registrul acționarilor ținut la sediul societății.

O societate poate emite două tipuri de acțiuni:

– ordinare (comune)

– preferențiale (privilegiate)

Dacă se emite un singur tip de acțiuni, acestea se numesc acțiuni ordinare (comune). Acțiunile ordinare reprezintă capitalul social rezidual ( capitalul net, acțiuni reziduale) ale societății. Aceasta înseamnă că toate drepturile creditorilor sau a acționarilor privilegiați asupra activelor societății vor avea prioritate în caz de lichidare în fața celor ale acționarilor obișnuiți. Datorită faptului că numai acțiunile ordinare conferă drept de vot, ele constituie o modalitate de a controla societatea.

Cel de al doilea tip acțiuni pe care le poate emite o societate sunt: actțiunile preferențiale. Atât acțiunie ordinare ( comune,obișnuite ) cât și cele preferențiale sunt vândute în scopul atragerii de capital. Însă cei care investesc în acțiuni preferențiale au obiective investiționale diferite de prioritatea în fața celor ordinare. Acțiunile preferențiale au prioritate în fața celor ordinare în mai multe privințe.

Majoritatea acțiunilor preferențiale prezintă una sau mai multe caracteristici:

prioritate la plata dividentelor

prioritate la distribuirea activelor societății în caz de lichidare

convertibiliate și opțiune de revocare (răscumpărare).

Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv, în caz contrar ele vor fi nominative.

Pe parcursul funcționării întreprinderii, capitalul social se poate majora prin emisiunea de acțiuni noi și prin operații interne (încorporarea rezervelor ce depășesc limitele stabilite, cotele-părți din profit repartizat la capital, transformarea de obligațiuni în acțiuni)

Deasemenea, capitalul se poate micșora prin retragerea acțiunilor, diminuarea valorii nominale acțiunilor, răscumpărarea acțiunilor și anularea lor, acoperirea unor pierderi din anii precedenți și prin alte operații, potrivit legii.

Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea societății. Legea nu precizează cât anume trebuie să fie proporția aporturilor în numerar.

Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predare efectivă către societate a bunurilor.

În societatea cu răspundere limitată care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fii stabilită pe baza unei expertize de specialitate.

Aspecte privind evaluarea capitalului social

Pe lângă valoarea nominală, asociate titlurilor de capital, acțiuni sau părți sociale, există și alte valori:

valoarea de piață(cotația titlurilor) – această valoare se stabilește de regulă prin negociere la bursa de valori pe baza raportului dintre cerere și ofertă reprezentând valoarea de vânzare-cumpărare a titlurilor;

prețul de emisiune- prețul care persoanele ce subscriu acțiunile sau părțile sociale trebuie sa-l plătească;

valoarea contabilă(bilanțieră)- se determină pe baza raportului dintre activul net contabil și numărul de titluri (ANC=Capital propriu= TA-D)

Documente privind evidența capitalului social

Evidența capitalului social are la bază documente juridice, respectiv documete economice.

Documente juridice conțin următoarele acte:

– actele constitutive ale societăților comerciale care sunt compuse din: statutul și contractul de societate având ca funcții principale organizarea su funcționarea societății;

– statutul societății este un act juridic unic care se întocmește la constituirea societății cu un singur asociat;

– contractul de societate este completarea statutului la constituirea societății comerciale cu mai mulți asociați sau acționari;

Documente economice cuprind:

– chitanța: atunci când se depune aportul sub formă de numerar în caserie;

– foaie de vărsământ: atunci când aportul se depune la bancă în contul disponibil al societății

– proces verbal de predare-preluare: în cazul aporturilor aduse în natură în care se precizează valoarea și caracteristicile bunurilor aduse care sunt evaluate de către o comisie de sau de către un expert evaluator;

Procedura de constituire a societățiilor comerciale

Procedure de constituire a societățiilor comerciale este cuprină în două etape:

întocmirea și autentificarea actului de constituire

depunerea actului constitutiv la Registrul Comerțului în vederea înmatriculării, urmând sa fie eliberat la 15 zile de la data incheierii actului constitutiv;

obținerea codului unic de înregistrare prin înscrierea la organul fiscal și teritorial;

2.2.2 Tratamente contabile privind majorarea capitalului social

La constituirea societăților comerciale capitalul social subscris și vărsat corespunde unei anumite structuri a activului întreprinderii determinată de forma aportului: în lichidități și în natură.

Pe parcursul activității societății capitalul social poate rămâne acelasi, în timp ce bunurile și valorile de proveniență ale acestuia se pot schimba, se pot transforma în alte elemente ale patrimoniului economic.

Totuși, în cazuri justificative, capitalul social poate suferi modificări prin majorare sau micșorare, cu influențe corespunzătoare asupra patrimoniului.

Majorarea capitalului social poate avea loc prin următoarele căi:

– prin noi aporturi în numerar și/sau în natură(subscrierea și emisiunea de noi acțiuni);

– prin fuziunea societății cu alte persoane juridice

– „conversia” datoriilor sociale în titluri de capital (acțiuni sau părți sociale)

– prin încorporarea la capitalul social a altor elemente de capital propriu

1. Creșterea capitalului social prin emisiunea de acțiuni noi, ca urmare a noi aporturi în numerar și/sau în natură

a)  Creșterea capitalului social prin aporturi în numerar

Aporturile în numerar ocupă o pondere importantă la societățile comerciale fiind făcute pentru procurarea de noi resurse bănești care au ca rol finanțarea investițiilor sau dezvoltarea lor. Mărirea capitalului prin aporturi în numerar se poate realiza prin: creșterea valorii nominale a acțiunilor deja existente în entitate cu acordul tuturor acționarilor sau emiterea de noi acțiuni, unde societatea trebuie sa stabilească valoarea de emisiune a noilor acțiuni.

Acțiunile sunt emise în mod similar ca și la constituire, ele detinând o valoare nominală, iar prețul de emisiune sau valoarea de piață se poate afla în una din următoarele două situații: prețul de emisiune este egal cu valoarea nominală; pretul de emisiune este mai mare decat valoarea nominală, caz în care apare prima de emisiune care va fii calculată ca diferență între prețul de emisiune și valoarea nominală. Deci, în această situație vechii acționari beneficiază de o primă de emisiune.

Exemplu: S.C "Arcelor Mittal" S.R.L. emite 1000 acțiuni noi la un preț de emisiune de 0,40 RON. Noile aporturi se realizează astfel:

500 RON in numerar

50 RON materii consumabile

1000 * 0,35 = 350 RON (valoarea nominală veche)

1000 * 0,4 = 400 RON (valoarea de emisiune)

Operațiunile contabile sunt prezentate în Registrul Jurnal.

b) Creșterea capitalului social prin aporturi în natură

Creșterea capitalului social prin aporturile în natură presupune integrarea bunului aportat în activul societății care generează creșterea potențialului economic al entității. Aportul în natură adus la capitalul societății, este supus evaluării efectuate de către un expert, care rezlizează și raportul de expertiză. În acest caz de aportare,  beneficiarii acțiunilor lansate sunt chiar persoanele care aduc aportul în natură. Diferența dintre valoarea reală a bunurilor aportate și partea de capital care se mărește se numește în contabilitate primă de aport.

Exemplu: S.C. "Arcelor Mittal" S.A. hotărăște majorarea capitalului social prin emisiunea a 1000 de acțiuni, cu o valoare nominală, VN = 7 RON și valoarea de emisiune, VE = 9 RON.

Aportul la capital se face în numerar și 50% în bancă.

1000 * 7  =  7 000 RON (VN)

1000 * 9 =  9 000 RON

2. Cresterea capitalului social prin operatiuni interne

Această cale de creștere a capitalului social, se efectuează pe seama: rezervelor, beneficiilor sau a primelor de capital încorporate în masa capitalului.

Operațiunea produce modificări numai în structura capitalurilor proprii, deoarece reflectă o mărire virtuală de capital, prin transformarea unui tip de capital propriu în alt tip de capital propriu, astfel aceste modalități sunt creșteri de capital prin operații interne.

Încorporarea rezervelor în capitalul entității, se numește capitalizarea rezervelor. Această operație, se realizează pentru îmbunătățirea imaginii societății în fața acționarilor, fiind un aspect de ordin financiar și mai puțin de ordin contabil, care participă la consolidarea capitalului. Încorporarea rezervelor societății în masa capitalului se datoează volumului mare de rezerve, în raport cu capitalul, iar pe moment nu există alte resurse care să ajute la mărirea capitalului societății. Capitalizarea rezervelor, are ca consecințe creșterea cifrei statutare și implicit ridicarea prestigiului societății, deoarece rezervele s-au format din capitalul lor, din  afacerile profitabile pe care le-a derulat societatea. În situația încorporării rezervelor în capitalul social, cu excepția rezervelor legale și a beneficiilor, se reține ca entitatea care are obligația să impoziteze aceste operații cu o cotă de 5%.

Capitalizarea rezervelor se poate efectua pe două căi:

– prin emiterea de noi acțiuni. În această situație vechii acționari dețin drepturile de atribuire (D.A) ca titluri negociabile, astfel protecția financiară a vechilor acționari este asigurată. Subscritorii acțiunilor noi emise pot fi: vechii acționari, care utilizează drepturile lor, cât și noii acționari, cu condiția ca aceștia să cumpere D.A -uri în paritatea necesara.

–  prin creșterea valorii nominale a vechilor acțiuni, pe seama noilor sporiri de capital.

Exemplu: S.C. "Arcelor Mittal" S.A. hotărăște majorarea capitalului social cu 500 RON astfel:

– 50 RON din prime de emisiune existente (1041)

– 100 RON din rezerve din reevaluare existente (105)

– 150 RON din profitul curent ( 129)

– 200 RON din profitul reportat ( 117)

3. Cresterea capitalului social prin conversia obligațiunilor în acțiuni, conversia creanțelor bugetare restante sau a unor obligații financiare în capital.

a)  Conversia obligațiunilor în acțiuni, apare de cele mai multe ori atunci când societatea nu poate să onoreze dobânda fixă la obligațiuni, fiind o operațiune importantă pentru societate cu rolul de a atrage mai mulți acționari, vechi deținători de obligațiuni. Conversia obligațiunilor în acțiuni produce modificări în masa capitalurilor proprii, fără ca societatea să apeleze la trezorerie.

b) Societățile comerciale, la care statul sau autoritățile administrației publice locale sunt acționari, au posibilitatea convertirii creanțelor bugetare restante în acțiuni, a căror valoare nominală totală majorează capitalul social. Operatiile de această natură se vor reflecta în debitul contului în care sunt înregistrate creanțele bugetare (respectiv conturile ce reflectă obligațiile față de buget) și creditul contului "456" –  "Decontări cu acționarii privind capitalul".

Exemplu: S.C. "Arcelor Mittal" S.A. primeste un împrumut de 200 RON (5000 obligatiuni cu 0,5 lei bucata). La scadentă firma nu mai restituie suma, creditorul său devenind acționar. Posesor a 400 de acțiuni cu 0,4 lei bucata.

Deci se produce conversia celor 400 de obligatiuni cu VN=0,5 lei bucata. Prin conversia obligațiunilor în acțiuni se lichidează împrumutul datorat de 200 RON, crește capitalul social cu 160 RON iar diferența de 40 RON se înregistrează ca prima de emisiune.