Organizarea Contabilitatii de Gestiune Prin Metoda Standard Cost la O Societate

INTRODUCERE

Într-o lume aflată într-o permanentă schimbare, contabilitatea are menirea de a producesituații financiare utile unei game largi de utilizatori. Situațiile financiare sunt întocmite pentru a oferi baza informațională, relevantă și obiectivă, necesară utilizatorilor pentru a lua diferite decizii economice.

Sistemul de contabilitate aplicat în unitățile economice din România în baza Legii contabilității (nr.82/1991) este conceput ca un sistem dualist, în sensul alcătuirii lui din două subsisteme: contabilitatea generală (financiară) și contabilitatea de gestiune.

Acesta este o consecință a adaptării contabilității la cerințele economiei depiață cu scopul de a asigura, pe deoparte transparența informațiilor contabile, iar pe de altă parte confidelitatea datelor.

Delimitarea dintre cele două componente este un mod de departajare între informațiilepe care unitatea economică este obligată, dispusă sau interesată să le facă publice și informațiile pe care le rezervă pentru necesitățile proprii, în exclusivitate.

Modul deorganizare a contabilității de gestiune este la latitudinea fiecărei unități patrimoniale în funcție de specificul activității. La baza acestor organizări stau oserie de principii, procedee și metode (metode clasice, metoda costurilor standard, metoda direct costing, etc.). Important este să putem folosi, aplica la momentul potrivit metodele și procedeele cele mai potrivite, astfel obținând rezultate eficiente.

Lucrarea de față prezintă organizarea contabilității de gestiune, precum și calculația costurilor în cadrul unei societății de construcții-montaj. Ea are ca obiect reprezentarea analitică a proceselor interne ale societății, care produc transformări cantitative și calitative în masa patrimoniului. Informația obținută este destinată conducătorului societății ca beneficiar intern de infomații care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce și să utilizeze resursele încredințate de investitori pentru a obține o performanță cât mai bună.

Cu această lucrare doresc să aduc o modestă contribuție la cunoașterea problematicii organizării și conducerii unei contabilități manageriale axată pe urmărirea^+a?costurilor de b#%l!^+a?producție, precum și propuneri de îmbunătățire a metodelor de calculație a costurilor.

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA CONTABILITAȚII DE GESTIUNE ȘI A CALCULAȚIEI b#%l!^+a?COSTURILOR

Premisele organizării contabilității de gestiune și a calculației costurilor

Organizarea contabilității de gestiune de către societățile comerciale de construcții – montaj presupune soluționarea prealabiă a următoarelor probleme:

determinarea obiectului calculației;

alegerea organelor care trebuie să execute lucrările de contabilitate de gestiune și calculația costurilor;

adoptarea și adaptarea celei mai potrivite metode de calculație a costurilor;

programarea lucrărilor de contabilitate de gestiune în timp;

selectarea mijloacelor tehnico-contabile de executare a lucrărilor de calculație a costurilor.

Determinarea obiectului calculației reprezintă punctul de plecare în organizarea calculației și este delimitat prin elementul pentru care se efectuează calculația. Acesta diferăîn raport de particularitățile și organizarea proceselor economice sau a activităților care necesită calculația respectivă. Cunoașterea obiectului calculației are importanță deosebităîn scopul determinării volumului cheltuielilor pe care le ocazionează o anumită entitate pentru care se calculează costul.

Alegerea organelor cărora li se încredințează executarea lucrărilor de calculație presupune ca cele două categorii de calculații, antecalculația și postcalculația, să se execute de compartimente distincte din cadrul aparatului de conducere și administrație a societății comerciale de construcții-montaj. Astfel, lucrările de elaborare a antecalcu-lațiilor se execută de organele de planificare, iar cele de postcalculație de organele de contabilitate.

Opțiunea pentru o anumită metodă de calculație a costurilor se întemeiază pe luarea în considerare a unor asemenea factori cum sunt: nomenclatura producției executate, tehnologia și organizarea lucrărilor, obiectivele urmărite de managementul întreprinderii prin contabilitatea de gestiune, și altele. b#%l!^+a?

Programarea lucrărilor de contabilitate de gestiune în timp și precizarea perioadelor de execuție a lucrărilor de calculație prezintă o importanță deosebită. În acest scop, este indicat a se preciza organele care trebuie informate, perioadele când informațiile sunt necesare, forma și structura lor, când se calculează costurile, etc.

În ceea ce privește mijloacele tehnico-contabile utilizate, prezintă o importanță deosebită folosirea mijloacelor moderne de prelucrare a datelor contabile privind costurile, care permit executarea la timp a lucrărilor, tratarea multicriterială a informațiilor privind cheltuielile, în condițiile obținerii unor informări de calitate.

Totodată organizarea contabilității de gestiune are în vedere: identificarea purtătorilor de costuri și a unităților de calculație, stabilirea sistemului de documente și formulare de evidență necesare pentru identificarea, colectarea și prelucrarea datelor privind cheltuielile și producția obținută.

Principiile de organizare a contabilității de gestiune și a calculației costurilor

În cadrul organizării contabilității de gestiune, calcularea exactă a costului producției are la bază următoarele principii:

a) Principiul delimitării în timp a cheltuielilor de producție. Acest principiu impune ca fiecărei perioade de gestiune să i se atribuie numai cheltuielile ocazionate de activitatea în perioada pentru care se face calculația costurilor. Ca urmare a aplicării acestui principiu în organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor apar următoarele categorii de cheltuieli:

cheltuieli anticipate sau efectuate în avans, sunt efectuate în perioade de gestiune care preced pe accea în care se fabrică produsul la care se referă el, de exemplu: chiriile plătite în avans pentru mijloacele fixe luate cu chirie, costul abonamentelor la publicații periodice de specialitate plătite anticipate, etc. Asemenea cheltuieli se includ în costul producției b#%l!^+a?viitoare sub forma de cote, calculate pentru fiecare caz în parte, în raport cu suma totală, cu numărul perioadelor de gestiune care trebuie să le suporte.

cheltuieli curente sunt acele cheltuieli care se efectuează în perioada curentă (prezentă) de gestiune.

cheltuieli preliminate, aceste cheltuieli se includ în costul producției din perioada curentă pe calea constituirii de rezerve, din care, practic, se efectuează în perioadele viitoare de gestiune. Din această categorie de cheltuieli fac parte de exemplu: preliminările pentru reparații capitale, revizii tehnice și reparații curente a mijloacelor fixe, etc.

În general, nerespectarea principiului delimitării în timp a cheltuielilor de producție conduce la inexactitatea calculației costurilor și împiedică urmărirea dinamicii lor pe un șir de perioade de gestiune cosecutive.

b) Principiul delimitării cheltuielilor în spațiu. Potrivit acestui principiu se delimitează cheltuielie de exploatare pe sfere de activitate, respectiv cheltuielile de administrație, cheltuieli indirecte de producție, etc. Totodată principiul delimitării cheltuielilor în spațiu, mai presupune localizarea cheltuielilor pe linii tehnologice, centre de producție și responsabilitate.

c) Principiul separării cheltuielilor. Acest principiu urmărește delimitarea cheltuielilor recuperabile prin costuri de producție (cheltuieli de exploatare), de cheltuieli ocazionale de celelalte activități: activitatea financiară, activitatea extraordinară.. Ultimele categorii de cheltuieli (cu unele excepții, cum sunt de exemplu dobânzile aferente împrumuturilor la unitățile cu ciclu lung de fabricație) nu se includ în costurile producției și nu fac obictul contabilității de gestiune.

d) Principiul delimitării costului subactivității. În concordanță cu acest principiu cheltuielile fixe nu trebuie să fie incluse în costul produselor și să afecteze direct rezultatul exercițiului.

e) Principiul delimitării cheltuielilor aferente producției finite de cele aferente producției în curs de execuție. Acest principiu presupune determinarea cu exactitate a producției b#%l!^+a?neterminate, pentru asigurarea unei corecte calculații, a costurilor efectiv ale producției finite.

Totodată, potrivit acestui principiu, nu se admite subevaluarea producției neterminate, care ar determina în mod nereal costul producției finite și diminuarea beneficiul întreprinderii pe perioada de gestiune respectivă, și nici supraevaluarea producției neterminate.

f) Principiul documentării sau fundamentării calculației costurilor pe documente justificative. Potrivit accestui principiu, întreaga calculație a costurilor trebuie să aibă la bază documente justificative din care să rezulte consumurile efectuate, de către întreprindere pe o perioadă de gestiune, exprimat atât valoric cât și cantitativ.

Respectând aceste principii, calculația costurilor devine un instrument important și eficient de planificare și urmărire a cheltuielilor care compun costul producție.

Factori care determină organizarea contabilității de gestiune

Calculația costurilor, ca ansamblu al lucrărilor într-o anume formă organizatorică, necesare obținerii informațiilor privind costurile, depinde de mai mulți factori organizatorici cum sunt: profilul întreprinderii, tehnologia producției, structurarea organizatoricăși dimensiunile întreprinderii, metodelele și tehnicile adoptate de conducerea întreprinderii.

Profilul întreprinderii presupune orientarea activității ei în scopul asigurării resurselor materiale și umane corespunzătoare realizării obiectivului său. Profilul, obiectul de activitate a întreprinderii își pune amprenta nu doar pe procesele de muncă ce au loc, dar și în ceea ce privește rezultatele în care se concretizează diferitele activități.

Tehnologia producției, ca subansamblu al operațiilor succesive prin intermediul cărora se execută lucrări sau servicii, constituie un important factor de influență asupra organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor. Sub influența particularitățiilor tehnologiei producției și ale organizării producției, se stabilesc obiectivele de calculație și în funcție de acestea metodele de calculație corespunzătoare. b#%l!^+a?

Structura organizatorică a activității de producție și admininstrative a întreprinderii influențează organizarea contabilității cheltuielilor de exploatare și calculației costurilor îndeosebi sub aspectul localizării cheltuielilor, al eșalonărilor de calculație. Astfel cheltuielie de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli și vor fi evidențiate în conturile sintetice și analitice de gestiune.

Metodele și tehnicile de management adoptate într-o întreprindere pot influența, deasemenea, organizarea contabilității de gestiune înspecial în ceea ce privește opțiunea pentru o metodă de calculație tip clasic sau pentru o metodă care să asigure accentuarea caracterului previzional și creșterea operativității informațiilor, a controlului costurilor.

1.4. Locurile de cheltuieli și rolul lor în calculația costurilor

Unul din principiile organizării calculației costurilor îl constituie localizarea cheltuielilor.

Locurile de cheltuieli sunt de fapt locurile de muncă unde se consumă diferite resurse. Aceste locuri de muncă pot fi locuri de producție, adică spații productive, precis delimitate în cadrul cărora se desfășoară procese și operațiuni de prelucrare distincte. Pe lângă locuri de muncă, locuri de producție putem vorbi și despre o altă categorie a locurilor de cheltuieli și anume despre locurile structurale de cheltuieli. Ele sunt acele locuri de cheltuieli în cadrul cărora se îndeplinesc atribuții privind organizarea, conducerea și administrarea activității de exploatare și a altor activități ale societăților de construcții – montaj.

Urmărirea, delimitarea chelt activitate a întreprinderii își pune amprenta nu doar pe procesele de muncă ce au loc, dar și în ceea ce privește rezultatele în care se concretizează diferitele activități.

Tehnologia producției, ca subansamblu al operațiilor succesive prin intermediul cărora se execută lucrări sau servicii, constituie un important factor de influență asupra organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor. Sub influența particularitățiilor tehnologiei producției și ale organizării producției, se stabilesc obiectivele de calculație și în funcție de acestea metodele de calculație corespunzătoare. b#%l!^+a?

Structura organizatorică a activității de producție și admininstrative a întreprinderii influențează organizarea contabilității cheltuielilor de exploatare și calculației costurilor îndeosebi sub aspectul localizării cheltuielilor, al eșalonărilor de calculație. Astfel cheltuielie de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli și vor fi evidențiate în conturile sintetice și analitice de gestiune.

Metodele și tehnicile de management adoptate într-o întreprindere pot influența, deasemenea, organizarea contabilității de gestiune înspecial în ceea ce privește opțiunea pentru o metodă de calculație tip clasic sau pentru o metodă care să asigure accentuarea caracterului previzional și creșterea operativității informațiilor, a controlului costurilor.

1.4. Locurile de cheltuieli și rolul lor în calculația costurilor

Unul din principiile organizării calculației costurilor îl constituie localizarea cheltuielilor.

Locurile de cheltuieli sunt de fapt locurile de muncă unde se consumă diferite resurse. Aceste locuri de muncă pot fi locuri de producție, adică spații productive, precis delimitate în cadrul cărora se desfășoară procese și operațiuni de prelucrare distincte. Pe lângă locuri de muncă, locuri de producție putem vorbi și despre o altă categorie a locurilor de cheltuieli și anume despre locurile structurale de cheltuieli. Ele sunt acele locuri de cheltuieli în cadrul cărora se îndeplinesc atribuții privind organizarea, conducerea și administrarea activității de exploatare și a altor activități ale societăților de construcții – montaj.

Urmărirea, delimitarea cheltuielilor la nivelul fiecărui loc de cheltuieli este greu de realizat și destul de costisitoare, de aceea, în majoritatea cazurilor locurile de cheltuieli sunt b#%l!^+a?reunite în așa numite zone sau sectoare de cheltuieli. Aceste sectoare de cheltuieli sunt cunoscute și sub denumirea de centre de cheltuieli identificându-se cu diferite forme organizatorice existente în sturctura întreprinderii.

În contabilitatea de gestiune aceste zone îndeplinesc mai multe funcții, cum este de exemplu reprezentarea criteriilor de delimitare în spațiu a cheltuielielor de exploatare și a cheltuielilor indirecte de producție, asigurarea posibilității comparării cheltuielilor ocazionate și a producției obținute în întreprinderi cu structuri similare.

Purtătorii de costuri și rolul lor în calculație

În contabilitatea de gestiune purtătorii de costuri reprezintă entitățiile pentru care se antecalculează și postcalculează costuri folosind o anumită metodă. Purtătorii de costuri sunt reprezentate de lucrările și serviciile obținute din procesul de producție, care generează diferite cheltuieli.

Producția apare în calitate de purtător de costuri fie ca producția globală, fie la nivelul unui anumit produs, al unei lucrări.

Determinarea costurilor pe purtători necesită exprimarea cantitativă a producției în care scop se folosește o unitate de măsură omogenă, numită unitate de calculație, care pot fi: unități fizice (naturale), și unități convenționale sau unități internaționale.

În general, ca unități fizice de calculație se folosesc unitățile de măsură tehnice care corespund formei de prezentare, proprietăților calitative și altor caracteristici ale produselor: m, m2, m3, kg (cu multiplii și submultiplii lor), și altele.

Unitățiile de calculație convenționale, au în general caracter intermediar, pot îmbrăca următoarele forme:

– forma unităților tehnice de măsură privite în raport cu o anumită caracteristică calitativă sau funcțională esențială a produsului în cauză;

– forma unităților de timp folosite fie ca număr de ore de funcționare a utilajului, fie ca număr de ore – producție sau chiar sub forma altor unități de timp. b#%l!^+a?

Din punct de vedere al rolului pe care purtătorii de costuri îl au în diferitele momente ale procesului de formare a costului producției, putem vorbi despre purtători de costuri finali și intermediari. În cazul societăților comerciale de construcții-montaj un rol deosebit de important au purtătorii de costuri finali. Acestea funcționează deobicei la sfărșitul procesului de fabricație, în ultima etapă a formării costului producției.

1.6. Organizarea sistemului de conturi de gestiune pentru evidența cheltuielilor și a producției

Potrivit normelor contabile românești „modul de organizare a contabilității interne de gestiune este la latitudinea fiecărei unități patrimoniale, în funcție de spacificul activității și nevoile proprii ale acesteia”.

În concordanță cu conceptul contabilității în două circuite, în planul de conturi general, s-a rezervat pentru contabilitatea de gestiune, o clasă de conturi anume, respectiv: clasa 9 „conturi de gestiune”. Caracteristicile acestei clase de conturi este faptul că ea se constituie într-un sistem autonom, în sensul că aceste conturi nu intrăîn corespondență cu conturile din celelalte clase.

În raport cu rolul pe care îl îndeplinesc, conturile de gestiune sunt împărțite în trei grupe:

1. grupa 90 „Decontări interne”

2. grupa 92 „Conturi de calculație”

3. grupa 93 „Costul producției”

Contabilitatea decontărilor interne

În grupa 90 „Decontări interne” s-au instituit următoarele trei conturi:

1. 901 „Decontări interne privind cheltuielile”

2. 902 „Decontări interne privind producția obținută” b#%l!^+a?

3. 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”

1. Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” este un cont sintetic operațional, de gradul I. Acest cont se folosește pentru evidența decontărilor interne privind cheltuielile de bazăși auxiliare, cheltuielile indirecte de producție, cheltuielile generale de administrație precum și a cheltuielilor de desfacere, pe care le preia din contabilitatea financiară pentru a le transmite în contabilitatea de gestiune, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru reflectarea costului efectiv al producției.

După funcția contabilă este un cont bifuncțional, dar funcționează ca un cont de pasiv.

Se crediteazăîn cursul lunii prin debitul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, 924 „Cheltuieli generale de administrație” și 925 „Cheltuieli de desfacere”. Formula contabilă se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind cheltuielile”

921 „Cheltuielile activității de bază”

922 „Cheltuielile activităților auxiliare”

923 „Cheltuielile indirecte de producție”

924 „Cheltuieli generale de administrație”

925 „Cheltuieli de desfacere”

În debit, contul preia global la sfârșitul perioadei de calculație a costurilor, de regulă luna calendaristică, prețul de înregistrare a produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, precum și diferențele globale dintre prețurile de înregistrare și costurile efective ale produselor, lucrărilor, serviciilor prin creditul conturilor: 931 „Costul producției obținute”, 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”. Formula contabilă aratăîn felul următor:

901 „Decontări interne = % b#%l!^+a?

privind cheltuielie” 931 „Costul producției

obținute”

903 „Decontări interne

privind diferențele

de preț”

2. Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”, este un cont sintetic de gradul I, care se detaliează în analitice până la nivel de obiect de evidență și calcul al costului, respectiv produs, lucrare și/sau serviciu industrial.

Contul are rolul de a compara prețurile de înregistrare, de regulă cele de vânzare, ale produselor fabricate, lucrărilor executate, serviciilor prestate cu costurile efective ale acestora preluate din conturile de calculație. Deci, cu ajutorul acestui cont se calculează diferențele dintre prețurile de înregistrare și costurile efective.

Se creditează în cursul lunii cu prețul de înregistrare, de regulă prețul de vânzare al producției obținute, prin formula contabilă:

931 „Costul producției = 902 „Decontări interne

obținute” privind producția

obținută”

Se debitează, la sfârșitul perioadei de calculație a costurilor, cu costurile, directe și indirecte, efective ale producției terminate, prin formula contabilă:

902 „Decontări interne = %

privind producția 921 „Cheltuielile activității

obținută” de bază”

922 „Cheltuielile activități-

lor auxiliare”

923 „Cheltuieli indirecte

de producție” b#%l!^+a?

924 „Cheltuieli generale

de administrație”

925 „Cheltuieli de

desfacere”

3. Contul 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”, servește pentru înregistrarea, la sfârșitul lunii, a diferențelor dintre prețul de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata) și costul efectiv al producției finite obținute din procesul de producție.

Diferențele de preț pot fi favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât prețul de înregistrare, și nefavorabile, în situația când costul efectiv este mai mare decât prețul de înregistrare.

După funcția contabilă acest cont este un cont de activ.

Se debitează cu diferențele dintre prețurile de înregistrare (de vânzare) și costurile efective aferente producției terminate, prin formula:

903 „Decontări interne = 902 „Decontări privind

privind dif. preț producția obținute”

Se creditează, concomitent cu același diferențe, prin formula contabilă:

901 „Decontări interne = 903 „Decontări interne

privind cheltuielile” privind dif. de preț”

Conturile de calculație, rolul și funcțiile acestora.

Grupa 92 „Conturi de calculație” cuprinde următoarele conturi:

a) 921 „Cheltuielile activității de bază”

b) 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”

c) 923 „Cheltuieli indirecte de producție”

d) 924 „Cheltuieli generale de administrație”

e) 925 „Cheltuieli de desfscere”

a) Contul 921 „Cheltuielile activității de bază”, se folosește pentru evidența b#%l!^+a?cheltuielilor aferente activității de bază a unității. Este cont sintetic de gradul I, care se poate detalia în conturi operaționale de gradul II, pe fiecare element de cheltuială prevăzut în bugerul costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor sau pe articole de calcu-lație, dacă utilizatorul optează pentru această structurare a cheltuielilor.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează, pe parcursul lunii, cu ocaziacolectării cheltuielilor directe aferente activității de bază, preluate din contabilitatea financiară, iar la sfârșitul lunii, cu cotele corespunzătoare de cheltuieli indirecte repartizate rațional în costul produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.

Se creditează, la sfârșitul lunii, cu costul efectiv al producției finite, precum și cu cele al producției în curs de execuție obținute din activitatea de bază, operație după care se soldează.

b) Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, se utilizează pentru a ține evidența cheltuielilor ocazionate de activitățile auxiliare ale unității.

Este un cont sintetic de gradul I, care se poate detalia în conturi operaționale de gradul II, la nivel de elemente de cheltuială sau articol de calculație prevăzut în antecalculația pentru producția auxiliară a unității.

Se debiteazăîn cursul lunii, cu ocazia colectării cheltuielilor directe privind activitățile auxiliare, iar la sfârșitul lunii cu cota corespunzătoare de cheltuieli generale de administrație repartizate rațional în costul producției auxiliare destinată vânzării (care are caracter de marfă).

Se creditează, la sfârșitul lunii cu contravaloarea producției livrate de secțiile auxiliare pentru activitatea de bază, sectorul administrativ și de conducere, ori sectorul desfacerii, precum și costul efectiv al producției finite destinate vânzării și respectiv, al producției în curs de execuție, operație după care se închide.

c) Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, servește pentru evidența cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor, precum și a cheltuielilor generale ale fiecărei secții de bază a unității.

După funcția contabilă este un cont de activ. b#%l!^+a?

Se debitează, pe parcursul lunii cu ocazia colectării cheltuielilor indirecte de producție privind activitatea de bază, preluate din contabilitatea financiară, iar la sfârșitul lunii se debitează cu contravaloarea produselor, lucrărilor și serviciilor primite de la secțiile auxiliare pentru necesitățile activității de bază, care nu se identifică pe obicte de calculație.

Se creditează, la sfârșitul lunii, cu ocazia repartizării raționale a cheltuielilor indirecte în costul producției obținute, acazie cu care se soldează.

În analitic, se dezvoltă pe secții și pe feluri sau articole de cheltuieli specifice cheltuielilor comune ale secției.

d) Contul 924 „Cheltuieli generale de administrație”, se folosește pentru evidența cheltuielilor de administrație și conducere al unității.

Este un cont de activ, care se poate detalia în conturi operaționale de gradul II, aferente fiecărui element primar de cheltuială.

Se debitează,în cursul lunii, prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Se creditează, la sfârșitul lunii, cu ocazia repartizării raționale a cheltuielilor generale de administrație în costul producției obținute din activitatea de bază, precum și în costul producției obținute din activitatea auxiliară care are caracter de marfă. După operația de creditare, se soldează.

e) Contul 925 „Cheltuieli de desfacere”, se utilizeză pentru înregistrarea cheltuielilor efectuate în legătură cu desfacerea produselor fabricate (cheltuieli de ambalare, transport, de depozitare, etc.).

Este un cont de activ, care se poate detalia în conturi operaționale de gradul II, corespunzător fiecărui element de cheltuială prevăzut în bugetul cheltuielilor de desfacere.

Se debitează,în cursul lunii, prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Se creditează, la sfârșitul lunii, cu ocazia repartizării raționale a cheltuielilor de b#%l!^+a?desfacere în costul complet al producției obținute, operație după care se soldează.

Contabilitatea costului producției

Grupa 93 „Costul producției” este alcătuit din următoarele conturi:

1. 931 „Costul producției obținute”

2. 933 „Costul producției în curs de execuție”

1. Contul 931 „Costul producției obținute”,este utilizat pentru evidența producției finite obținute, care constă din produse semifabricate destinate vânzării, lucrări existente și servicii prestate pentru terți, investiții proprii sau alte activități.

Este un cont bifuncțional, care trebuie detaliat corespunzător contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”. În analitic contul se desfășoară pe fiecare produs, lucrare sau serviciu obținut de unitate atât pentru producția de bază, cât și pentru cea auxiliară.

Se debitează,în cursul perioadei de calulație (lunii calendaristice) cu prețul de înregistrare a acesteia, prin formula contabilă:

931 „Costul producției = 902 „Decontări interne

obținute” privind producția

obținută”

Se creditează la sfârșitul perioadei de calculație prin translocarea soldului său în debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, prin formula contabilă:

901 „Decontări interne = 931 „ Costul producției

privind cheltuielile” obținute”

2. Contul 933 „Costul producției în curs de execuție”, acest cont se utilizeză numai la sfârșitul perioadelor de calculație pentru a separa cheltuielile efective (directe și indirecte) ale producției neterminate de cele aferente producției terminate.

Este un cont sintetic de gradul I, care se poate desfășura în conturi operaționale de gradul II aferente fiecărui element primar de cheltuială, iar în cadrul acestora detalierea trebuie realizată cu ajutorul conturilor analitice pe fiecare produs, lucrare sau serviciu în curs de execuție. b#%l!^+a?

Se debitează cu cheltuielile efective, directe și indirecte, aferent producției neterminate, prin formula:

933 „Costul producției = %

în curs de execuție” 921 „Cheltuielile activit.

de bază”

922 „Cheltuielile activit.

auxiliare”

923 „Cheltuieli indirecte

de producție”

924 „Cheltuieli generale

de administrație”

925 „Cheltuieli de des-

desfacere”

Se creditează, la sfârșitul lunii, prin prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”.

Sinteza corelațiilor contabile dintre conturi se prezintă astfel:

CAPITOLUL II – organizarea contabilității de gestiune și a calculului prin metoda standard-cost

2.1. Prezentarea generală a metodei standard-cost

Metoda costurilor standard sau normate constă în determinarea cu anticipație față de punerea în fabricație a produselor atât a costurilor directe cât și a celor indirecte (grupate în b#%l!^+a?costuri fixe și variabile), cuprinse în costul de producție sub forma unor antecalculații. În formă metoda standard-cost a apărut în 1901 în Statele Unite ale Americi sub denumirea de „ sistemul conturilor antecalculate”. Ea constă în antecalcularea anuală a costurilor de fabricație pe unitate de produs. Lunar se calcula costul înmulțindu-se cantitățile de produse obținute cu costurile antecalculate pe unitate de produs.

Prin compararea costurilor efective cu costurile antecalculate aferente producției obținute rezultai abaterile, deci se renunță la postcalculul pe unitate de produs. Prin această metodă se integrează calulația costurilor în sistemul planificării de ansamblu al întreprinderii.

Fundamentul costului american a fost pus de inginerii ce se ocupau de organizarea științifică a producției și a muncii,F.W. Taylor, F.B. Golberth, C.G.Barth, H.Emerson, S.E. Thompson, etc. Atfel, Taylor este considerat de unii autori ca principal autor al metodei standard.

Spre deosebire de metodele de calculație folosite până atunci , care calculează costul după terminarea procesului de fabricație, metoda costurilorstandard promovează pentru prima dată ideea calculării cu anticipație a costurilor de producție unitare.

Ulteior această formă sa îmbunătățit, fiind prezentată în 1918 de către G.Charter Harrison, care a experimentat-o în mai multe întreprinderi începând cu anul 1911. Aceasta este cunoscută în literatura americană sub denumirea de „Standard Cost Acounting ”. Ea s-a extins în Germania, Franța, Anglia, etc.

În esență, metoda costurilor standard sau standard-cost, constă în stabilirea cu anticipație a unui cost standard pentru producția ce urmează a se fabrica.

Obiectivul său îl constituie alertarea responsabilităților când se produce o anomalie, ceea ce presupune compararea costurilor prestabilite cu cele efective și stabilirea abaterilor.

Așa cum apreciază M.Gervais performanța (P) unui responsabil se poate aprecia în două modalități:

Prin aptitudinea sa de a atinge un obiectiv (standard) rezonabil, care îi este fixat, rezultând din relația: b#%l!^+a?

P = Cost real – Cost standard

Prin efortul depus pentru a se apropia de un obiectiv (standard) ideal, determinându-se prin relația:

P=

A% = (costul real la începutul perioadei – costul real la finele perioadei )x100

Costul standard este un cost complet care cuprinde costurile directe de producție (materiale, manoperă, etc.) denumite și standard și costuirle indirect (costuri omune ale secției, generale de administrație și cheltuieli de desfacere) denumite bugete de cheltuieli. Aceasta este consider un cost real, admisibil în condițiile unei anumite activități. El este folosit ca etalon la măsurarea costului efectiv și conceput pentru a orienta activitatea întreprinderii indicând condițiile în cre trebuie să producă.

Costul standard fiind considerat un cost normal de producție, nemaifiind necesară calculația costului efectiv (Cef) al produselor, calculația costului standard (Cs) fiind singura calculație și constituind baza de stabilire a prețurilor de vânzare.

Deci, esența metodei standardpoate fi exprimată prin relația:

Cef = Cs

2.2. Etapele metodei standard-cost

Această metodă are în vedere parcurgerea următoarelor etape:

elaborarea calculațiilor standard pe produs;

calculul, urmărirea și raportarea abaterilorde la costul standard;

urmărirea cheltuielilor de producție efective, potrivit specificului acestei metode.

2.2.1. Determinarea cheltuielilor materiilor prime

Determinarea cheltuielilor stadard pentru materiale, care au la bază consumurile standard și prețurile de aprovizionare standard. Cheltuielile standard pentru materiale se determină prin ponderea consumurilor standard cu prețul de aprovizionare standard, potrivit b#%l!^+a?următoarei relații:

Chs MAT = QS X PS , unde:

Chs MAT = cheltuieli standard cu materialele;

QS= cantitate standard;

PS = preț standard.

Consumurile standard (QS) se determină în funcție de : cantitatea necesară, calitatea materialelor utilizate, tipul, dimensiunea și posibilitățile de prelucrare a acestora.

Prețurile standard (PS) se pot determina într-una dintre următoarele variante:

varianta trendului, cu luarea în considerare a evoluției viitoare a posibilităților de prelucrare a materialelor;

varianta prețurilor unei perioae precedente luate în considerare;

varianta prețurilor medii calculate pe o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani.

2.2.2. Determinarea cheltuielilor cu manopera

Costurile standard de manoperă directă se stabilesc în funcție de timpul standard necesar diferitelor operații ale produsului (Hs) și de tarifelle standard (pe oră) pe operații (Tsj), rezultând din relația:

CSMN=

Tarifele orare de salarizare standard se stabilesc ținând seama de complexitatea operațiilor tehnologice și calificarea necesară, salariile personalului în funcție de forma de salarizare utilizate.

Celelalte costuri directe legate de manoperă, respectiv contricuția la asigurări sociale și fondul de șomaj se determină în funcție de manopera directă și cotele procentuale existente în vigoare la acea dată.

Prin ponderea costului standard de materiale și manoperă pe unitate de produs, cu cantitatea de produse planificată rezultă costurile standard directe.

2.2.3. Determinarea cheltuielilor indirecte b#%l!^+a?

Determinarea costurilor indirecte ridică probleme deosebite, ca urmare a structurii lor neomogene, a varietății lor, a acarcterului complex pe care-l au fiind generate de activitatea privind asigurarea și menținerea în stare de funcționare a capacității de producție a întreprinderii. Acestea sunt legate de crearea condițiilor tehnie, tehnologice și organizatorice necesare întregii producții. Ele se pot determina prin procedeul global sau procedeul analitic pe grupe și feluri de cheltuieli.

Procedeul global presupune stabilirea costurilor de regie global pe cele două categorii (costuri indirecte de producție și generale de administrație și distribuție) în funcți de cheltuielile medii din mai multe perioade de gestiune (5-10 ani) sau a celor din anul precedent și corectarea acestor medii cu creșterea procentuală a volumului producției.

La stabilirea relistă a lor se ia în considerare volumul producției din perioadele precedente și volumul standard de producție, astfel:

Se stabilește creșterea procentuală (P%) a volumului producției standard (VOs) față de valoarea producției medii (VQ) prin relația:

P(%)X100 -100

Corelarea costurilor indirecte calculate (Ci) medii în funcție de creșterea procentuală a volumului producției prin relația :

Cis = Ci +

În situația în care costurile indirecte calculate (Cis) anterior nu se pot considera costuri standard întrucât nu sunt suficient de simulative se procedează la reducerea acestora.

Procedeul analitic, denumit și al standardelor individuale presupune stabilirea costurilor indirecte pe fiecare loc generator (atelier, secție, administrație, întreprinderi) și în cadrul acestora pe feluri de costuri.

Secțiile productive, ca centre de analiză operaționale pot constitui centre de profit la nivelul cărora se stabilesc cheltuielile, venituile și profilul în urma vânzării produselor realizate sau a contribuției pe care o aduc la profitul întreprinderii.

Nivelul costurilor indirecte se determină pe baza unor mărimi standard, prețuri și tarife b#%l!^+a?standard ținând seama de gradul de ocupare a capacității de producție.

Sintetizarea lucrărilor de elaborare a standardelor pentru costurile indirecte se face cu ajutorul bugetelor de costuri care pot fi fixe sau flexibile. Utilizarea lor a contribuit la apariția în evoluția ei a două variante ale metodei standard : calculația rigidă a costului standard care stabilea costuri standard pe feluri de costuri, pe zone și pe purtători de costuri pentru un anumit nivel de activitate producțivă și calculația flexibilă a costului standard care separa costurile indirecte în fixe și variabile în funcție de gradul de încărcare a zonei respective de cheltuieli. Astfel bugetul flexibil de costuri devine un important instrument al conducerii operative a locurilor de costuri și a introducerii responsabilității în special pentru costurile controlabile.

În elaborarea bugetelor costurilor indirecte, pe centre de responsabilitate, trebuie să se aibă în vedere bugetele costurilor indirecte ale secțiilor de bază și bugetul sectorului administrativ și de conducere al întreprinderii.

În elaborarea bugetelor pentru costurilor indirecte ale secțiilor de bază și sectorului administrativ și de conducere se are în vedere faptul că în structura lor intră atât costuri simple cât și complexe preluate din bugetele secțiilor auxiliare ca urmare a decontărilor efectuate (reparații capitale la utilaje sau alte mijloace fixe, costul energiei, al aburului, etc.) cât și costurile proprii ale ficărei secții (costuri de întreținere și funcționare ale utilajelor, costuri generale ale secției), defalcate în fixe și variabile, folosind procedeele de soluționare a lor.

Întrucât nivelul de activitate atins influențează costurile variabile, se impune ca la nivelul locului generator de costuri să se elaboreze bugete de costuri indirecte, pe diferite niveluri de activitate (70%, 80%, 90%, 100%). Activitatea unui loc de costuri poate fi exprimată prin una din următoarele mărimi: producție în unități fizice, manoperă directă, ore de funcționare mașină, producție valorică.

Repartizarea costurilor din bugetele de costuri asupra costului standard al produselor se face în funcție de numărul orelor necesare fabricării produsului sau alte criterii, în funcție de care se poate exprima activitatea locului de costuri.

Pe baza standerdelor pentru costurile directe și a bugetelor costurilor indirecte se b#%l!^+a?întocmește „Fișa de costuri standard ale ficărui produs”.

2.3. Etapele metodologice ale metodei standard-cost

Etapele metodologice ale metodei standard- cost sunt următoarle:

Se stabilește volum stanadard al activității în unități cantitative și valorice și ore de execuție.

Se elaborează calculația standard pe unitate de măsură rezultatul acesteia cuprinzând standardele pentru consumul de manoperă și cel de materiale precum și costurile indirecte (cheltuielile de regie).

Se colectează, se urmărește și se calculează repartizarea abaterilor coturilor standard.

Se înregistrează costurile efective și abaterile față de costul standard.

2.3.1. Planul de conturi specific metodei standard-cost

Planul de conturi specific metodei standard- cost este următorul:

2.4. Determinarea abaterilor

Principiul general în stabilirea abaterilor îl constituie faptul că o abatere este în mod obișnuit funcția a mai multor elemente, de aceea analiza ei constă în aprecierea incidenței fiecărui element, neutralizându-se, adică considerându-le constante pe celelalte. Abaterile de la consumul standard pentru materiale pot fi abateri de cantitate și abateri de la prețul standard de materiale.

Abaterile de la consumul standard sau de calitate se determină pe fiecare fel de material, zonă de cheltuieli, pe baza doumentelor de eliberare a materialelor în consum, b#%l!^+a?sau a invenarierii materiilor prime neconsumate în secții la perioade scurte de timp determinându-se pe această bază consumurile efective care se compară cu consumurile standard aferente producției efectiv fabricate. Aceasta rezultă din relația:

AQV= (Qe X qe) – (Qe X qs) Ps

sau

AQV= (qex qs) Qe X Ps

În care:

AQV- reprezintăabaterea valorică de cantitate

qe , qs – reprezintă consumul efectiv și standard pe unitate de produs

Qe – reprezintă cantitatea efectivă de produse fabricate

Ps – reprezintă prețul unitar standard al materialului.

Abaterile de la consumul standard sunt provocate de folosirea de materiale necorespunzătoare, solicitarea de cantități suplimentare de materiale, modificarea standardelor fizice de consum, înlocuiri de materiale, etc.

Abaterile de preț la materiale se pot calcula în funcție de cantitatea aprovizionată (Qa) sau în funcție de materialele consumate pentru producție. Abaterea de preț aferentă materialelor intrare rezultă din relația:

AP = (Pe- Ps) Qe X Ps

Abaterea totală de materiale rezultă din abaterea de cantitate și cea de preț astfel:

A = AQV + AP

Sau

A = (qe X Pe X Qe) – (qs x Ps x Qs)

Abaterile calculate la manoperă pot fi și ele abateri din utilizarea timpului de lucru standard denumite și abateri de la eficența muncii și abateri din variația tarifului de retribuire efectiv față de cel standard.

Calculele sunt similare cu cele ale materialelor, înlocuindu-se cantitățile cu orele(timpul) și prețurile cu tarifele de reatribuire.

Astfel abaterile de la timpul lucru standard rezultă din relația: b#%l!^+a?

AHV = (He- Hs) Qe x Ts

În care:

AHV – reprezintă abaterea valorică de eficință a muncii

He; Hs- timp de lucru efectiv, respectiv standard pe unitate (piesă produs, etc)

Ts- tarif de reatribuire standard

Cauzele acestor abateri pot fi: executarea de operații suplimentare neprevăzute de procesul tehnologic, folosirea unor utilaje necorespunzătoare sau altele decât cele prevăzute la previzionarea costului defecțiuni în pregătirea fabricației,etc.

Abaterile din varizția tarifului de reatribuire se determină:

AT= (Te- Ts) X QeX He

În care : Te- tarif de reatribuire efectiv

Cauzele abaterilor le constituie modificarea tarifelor de reatribuire, folosirea unor lucrători cu altă încadrare decât cea prevăzută.

Abaterea totală la manoperă reprezintă suma celor două abateri sau rezultă din relația:

AM= (He X Te X Qe)-(Hs X Ts X Qe)

Bugetele întocmite pe centre de responsabilitate ce delimitează costurile în fixe (CF) și variabile (CV) servesc pe de o parte pentru calcularea costului standard, iar, pe de altă partee, la compararea costurilor efective cu cele previzionate.

Caracterul complex al costurilor indirecte și dependența lor de o serie de factori necesită o metodologie specifică pentru calculul abaterilor.

Abaterile de la costurile indirecte pot fi:

Abateri din modificarea volumului costurilor indirecte denumite și abateri de la buget;

Abateri din modificarea gradului de utilizare a capacității de producție;

Abateri de randament.

Abateri din modificarea volumului costurilor indirecte se pot stabili în două variante: b#%l!^+a?

Abateri ale costurilor efective (Cie) față de bugetul standard inițial (Bs) rezultând din relația:

ABS= Cie – Bs

Abateri ale costurilor efective, față de bugetul inițial standard recalculat în funcție de activitatea efectivă. În urma recalculării bugetului standard inițial stabilit pentru o producție programată, în funcție de producția efectiv realizată se determină un buget admisibil (Ba) ce cuprinde costurile standard aferente producției efective în randamentul standard.

Recalcularea costurilor indirecte standard se face numai pentru costurile variabile, înrucât cele fixe rămân neschimbate față de modificarea volumului producției, având la bază fie cheltuiala indirectă standard (Cis) ce revine pe oră standard, fie raportul dintre volumul de activitate efectiv exprimat în ore (He). Astfel, costurile indirecte standard recalculate, admisibile (buget admisibil) rezultă din relațiile:

Ba = CFs + x He

Ba = CFs + x Cvs

în care:

CFs – reprezintă costurile fixe standard

Cvs – costurile variabile standard

He;Hs – volumul de activitate exprimat în ore standard, respectiv efective.

Abaterea costurilor indirecte efective față de bugetul standard recalculat (admisibil) rezultă:

ABa = Cie – Ba

Abaterea din modificarea gradului de utilizarea a capacității (abatere de capacitate) arată costurile de regie standard corespunzătoare orelor nelucrate. Aceasta se determină comparând costurile de regie aferente orelor efective, în randament real; adică bugetul standard recalculat (Bsr) cu:

Costurile de regie standard nerecalculate Ac = Ba- BSR b#%l!^+a?

Cu costurile de regie standard conform bugetul admisibil

Costurile de regie standard eferente orelor efective în randament real (BSR) rezultă din relația:

BSR = Cis/ Hs x He

La calcularea BSRse recalculează atât costurile fixe caât și cele variabile standard, aferente orelor efective nu numai cele variabile ca în bugetul admisibil.

Abaterea de randament (productivitate) reprezintă diferența dintre costurile standard aferente orelor efective de activitate (BSR) și costurile standard pentru producția fabricată (BsQe). Aceasta rezultă din relația:

AR = BSR – BsQe

unde:

BsQe= Qe x Cis / Qs

În organizarea evidenței și analizei abaterilor trebuie respectate următoarle principii:

Principiul urmăririi permanante și complete a abaterilor operative sau a contabilității pe locuri și feluri de costuri pentru evidențierea cauzelor care le-au generat a persoanelor responsabile și măsurile ce se impun.

Principiul informării operative prin excepție a organelor de conducere utilizând „ Raportul abaterilor”, făcându-se o separare a abaterilor favorabile de cele nefavorabile, respectiv a celor care fac excepție de la standarde. Le asigură astfel o informare selectivă numai asupra abaterilor ce impun decizii urgente.

Principiul infomării operative a organelor de conducere de la diverse niveluri privind abaterile pentru eliminarea cuzelor acestora.

În unele variante ale metodei costurilor tandard se înregistrează în conturi separate de abateri, de unde se repartizează la finele perioadei de gestiune fie integral asupra rezultatelor financiare obținute din vânzarea producției, fe că o parte din ele rămân ca sold (cele aferente produselor din stoc) la contul de b#%l!^+a?abateri, iar restul afectează rezultatele financiare. În altă variantă în contul de calculație a costurilor înregistrările se fac în paralel pe două feluri de costuri: efective și standard, calculându-se indicii de îndeplinire a standardelor denumiți indici de eficiență, nefolosindu-se conturi de abateri.

CAPITOLUL III ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI A CALCULAȚIEI COSTURILOR PRIN METODA STANDARD-COST LA SOCIETATEA CONPET INDUSTRY S.A.

3.1. Prezentarea generală societății comercialeS.C. CONPET INDUSTRY S.A

S.C.CONPET INDUSTRY S.A. este o societate comercială specializată în lucrări de construcții-montaj și a fost înființată în anul 2001 ca urmare a transformării Antreprizei de Construcții Neamț în societate comercială.

Capitalul social actual al societății este de 12.812 mil. lei, din care capital privat în b#%l!^+a?proporție de 80 la sută.

S.C. CONPET INDUSTRY S.A. este continuarea experiențelor depeste 45 de ani a fostului TRUST 5 Construcții Neamț, respectiv a Trustului de Construcții IndustrialeNeamț – Grupul deșantiereNeamț.

Obiect de activitate

Obiectul principal de activitate al societății este de realizare de investiții din domeniul social-cultural, industrial și agricol. Execută lucrări de construcții și instalații la cheie, inclusiv toată infrastuctura (drumuri, alei, etc.) legate de acest obiectiv.

Bază materială

Societatea areșantiere de construcții în Piatra Neamț, județul Neamțși în județul Bacău. Totodată, societatea, dispuneîn cele două județe deo bază deproducție industrială desfășuratepeosuprafață de 21 ha.

S.C.CONPET INDUSTRYS.A. execută lucrări hidrotehnice ca centraleelectrice, baraje, precum și lucrări deîmbunătățire funciare, alimentări cu apă, stații de tratare apă, stații deepurare ape menajereși canalizare.

În cadrul societății se desfășoarăși activitate deproiectareîn construcții.

Conducerea și personalul societății

Conducerea unitățiieste alcătuită din: Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație, director general, director marketing, director tehnic și director economic.

Adunarea Generală a Acționarilor ia decizii privind: contractarea deîmprumuturi bancare, repartizarea beneficiilor, structura organizatorică a societății, realizarea de noi investiții, etc.

Consiliul de Administrație ia decizii de naturăoperativăprivind: încheierea contractelor în limita obiectului de activitate, operațiuni deîncasareși plăți, angajarea sau concedierea depersonal, și altele.

Directorul general coordonează activitatea întregii societăți și consultând cei trei directori, ia decizii importanteși oportunepentru bunul mers al societății. Participă la licitații în vederea obținerii unor lucrări noi. b#%l!^+a?

Directorul marketing menține legătura permanentă cu clienții actuali și potențiali prin întâlniri directe, convorbiri telefoniceși corespondență. Elabrează materialelepromoționaleși chestionarele deevaluare a activității. Analizeazăevaluările clienților. Informeazăpe ceilalți directori ori de câteori este cazul, despre noile dorințeși necesități identificate la clienți, ca și despreeventualele nemulțumiri ale acestora.

Directorul tehnic coordoneazăși îndrumă activitatea compartimentelor tehnic-proiectare-ofertare; prezintăofertele la licitație; supraveghează activitatea de construcții-montaj peșantiere.

Directorul economic analizeazăîmpreună cu directorul general evoluția financiară a firmei. Seocupăsau supravegheazăprocurarea tuturor mijloacelor materiale necesare desfășurării activității la standardelestabilite. Totodată, coordoneazăși supraveghează activitatea compartimentelor contabil-financiar, administrativ, etc.

Personalul unității are următoarea componență:

Numărul total desalariați este: 245 cu contract de muncăpe durată nedeterminată cu fluctuația specificăprofilului de construcții, din care direct productivi 218.

S.C. CONPET INDUSTRY S.A. angajează și personal cu contract de prestări servicii în diferite meserii.

Societatea execută lucrări deînaltă calitate cu muncitori calificați din gama largăa specificului de construcții-montaj, astfel: zidari, dulgheri, fierar betonist, fochist, lăcătuși, zugrav, electrician, instalator, etc.

În perioadele de vârf S.C. CONPET INDUSTRYS.A. încheie contracte de colaborare cu echipe completesau specialiști pentru execuția lucrărilor specializatesau care depășesc capacitatea societății.

Lucrări executate desocietate

S.C. CONPET INDUSTRY S.A. s-a orientat atât cătresectorul destat cât și cătresectorul privat, dar mai alesprivat. Deși beneficiarii din sectorul privat nu genereazăîn totdeauna comenzi individuale mari, pretind din partea constructorului flexibilitateși calitate b#%l!^+a?maximăîn execuție.

Principalele lucrări efectuateître anii 2001-2007sunt:

Ansambluri de locuințeînPiatraNeamțși Bacău

Hotel Central Piatra Neamț și Hotel Ceahlau tot în Piatra Neamț Restaurantul Durău în stațiunea Durău și Hotelul cu același nume

Banca Agricola Piatra Neamț

Casa de Culturăa Municipiului Piatra Neamț

Construcții de locuințe și altele.

Informații generale privind investiția curentă

Având în vedere locul pe care îl ocupă SC CONPET INDUSTRY SA între societățile cu profil de construcții-montaj, cifra de afaceri realizată în ultimii ani, lucrările executate cu o înaltă profesionalitate și la timp, toate sunt garanții pentru obținerea unor noi lucrări și investiții. Aceste lucrări se obțin prin licitații sau prin ofertă directă.

Dintre lucrările curente ale societății ne vom ocupa în continuare cu investiția: Grădinița de copii, care a fost obținută prin licitație și în prezent se află în stare de finisare.

Date generale cu privire la investiția:

1. Denumirea lucrării: Grădinița de copii (200 de locuri) cu program prelungit, Piatra Neamț.

2. Investitor: Ministerul Învățământului.

3. Proiectant: Evolution SA, Bacău

4. Topografia: Terenul cuprins între străzile Progresului și Dimitrie Leonida, din cartierul Mărăței, Piatra Neamț, având suprafața de 6100 m2 .

5. Descrierea lucrării: clădirea cu un regim de înălțime de parter plus un etaj și subsol parțial, cuprinde un corp destinat copiilor organizat în jurul unei curți interioare și un corp cu anexe. La fiecare nivel al corpului destinat copiilor există câte patru săli de grupă, un spațiu polivalent pentru 100 de copii, o sală de mese. Sala de grupă este rezolvată în trei travei de 3.60 x 7.20 m la care se adaugă un vestiar, un grup sanitar, o cameră pentru jucării. Corpul cu anexe b#%l!^+a?cuprinde bucătăria cu spațiile aferente la parter, spălătoria la etaj, depozitele bucătăriei la b#%l!^+a?subsol. Clădirea este prevăzută parțial cu subsol tehnic.

6. Informații financiare: sursele creditelor și de finanțare sunt surse integral de la bugetul statului. Ordonatorul de credite este Ministerul Învățământului, iar banca însărcinată cu efectuarea operațiunilor: B.R.D. sucursala Piatra Neamț.

3.2. Organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor la SC CONPET INDUSTRY SA

În cadrul societății comerciale CONPET INDUSTRY SA, este practicată organizarea calculației costurilor de tip standard, conform căreia antecalculul costurilor se realizeză de către compartimentul tehnic-producție, iar postcalculul se efectuează de către compartimentul contabilitate.

Antecalculația se prezintă sub forma unui deviz general al investiției. În acesta sunt cuprinse:

– cheltuielile pentru elaborarea studiului tehnico-economic și a proiectelor de execuție;

– valoarea pe obiecte a lucrărilor de construcții și instalații care vor fi stabiliți pe bază de proiecte tip;

– valoarea utilajelor tehnologice;

– valoarea cheltuielilor diverse și neprevăzute: cheltuieli pentru execuția lucrărilor în condiții speciale (pe timp friguros, la lumină artificială), cheltuieli pentru îndemnizați de șantier, încercări și exper-tize solicitate de beneficiarul de investiții pe parcursul execuției și la recepție, precum și alte cheltuieli.

Volumul total al lucrărilor de construcții-montaj aprobat prin devizul general poate fi majorat pe parcursul execuției lucrărilor.

DEVIZ GENERAL – CENTRALIZATOR – mii. lei – b#%l!^+a?

Totodată se elaborează pentru fiecare lună în parte, pe baza devizului general centralizator, câte un deviz care cuprinde antemăsu-răturile privind suprafețele, cantitățile, volumele sau operațiile ce trebuie executate. Aceste antemăsurări se transpun în articole de deviz ce se scot din indicatoare („Indicator de norme de deviz pentru lucrări de construcții industriale, agrozootehnice, locuințe și social-culturale”), unde se precizează:

– codul articolului;

– denumirea fazei sau operației;

– cantitatea, suprafața, volume, greutăți, lungimi, și alte aspecte.

În același timp sunt stabilite prețurile pe unitate de măsură pentru material, manoperă și utilaj. Acestea se înmulțesc cu cantitățile și rezultă valoarea devizului.

În cadrul societății se elaborează și situații de lucrări pe fiecare lună în parte care urmăresc realizarea obiectivelor din deviz.

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor la societatea comercială CONPET INDUSTRY SA este organizată pe baza metodei standard-cost.

Societatea primește în fiecare lună noi comenzi de la beneficiarul investiției. Comenzi ce cuprind câte un mic fragment din investiția totală.

În luna martie societatea a primit o comandă nr. 1537/ 01.03.2014 privind executarea unor lucrări de sistematizare (terasa-mente, suprastructură, etc.) în număr de șase. Aceste lucrări necesită același utilaje, materii prime, forță de muncă.

Antecalculul costului unitar al unei lucrări se prezintă astfel:

În luna martie s-au efectuat următoarele cheltuieli pentru comanda lansată:

1. Materii prime și materiale…………………………10770532 lei

2. Combustibili………………………………………………228050 lei

3. Chirie utilaje………………………………………………740088 lei

4. Salarii personal…………………………………………9783486 lei

5. Contribuția societății la asig. sociale…………….2250201 lei

6. Contribuția societății la fondul de șomaj…………489174 lei

7. Fond de risc 1%……………………………………………97835 lei

TOTAL CHELTUIELI……………………………………24359366 lei

În cursul lunii martie nu s-au executat toate lucrările datorită vremii urâte. Astfel lucrările neexecutate în luna martie, vor fi efectuate în luna aprilie.

În luna aprilie s-au efectuat următoarele cheltuieli, cu privire la terminarea lucrării rămase:

1. Materii prime și materiale……………………………2459824 lei

2. Combustibili……………………………………………….220088 lei

3. Chirie utilaj………………………………………………..740088 lei

4. Salarii personal…………………………………………6000000 lei

5. Contribuția societății la asig. sociale……………..1380000 lei

6. Contribuția societății la fd. șomaj…………………..300000 lei b#%l!^+a?

7. Fond de risc 1%…………………………………………….60000 lei

TOTAL CHELTUIELI……………………………………11160000 lei

Comanda nr. 1537/2014 este singura aflată în producție curentă, iar în contabilitatea de gestiune a societății sunt luate în considerare următoarele:

– costurile efective se urmăresc și se calculează în structura pe elemente primare de cheltuieli, structură în care au fost și ante-calculate;

– toate cheltuielile efectuate în perioada de gestiune martie și aprilie anului 2014 sunt considerate directe în raport cu comanda nr.1537/2014;

– calculul costurilor efective se realizează cu ajutorul conturilor:

– contul 921 „Cheltuielile activității de bază” este detaliat în următoarele conturi operaționale de gradul doi:

921.1. „Materii prime și materiale”

921.2. „Salarile brute și contrubuțile patronale privind activi-

tatea de bază”

921.3. „Combustibili"

– contul 924 „Cheltuieli generale de administrație” este detaliat în următoarele conturi operaționale de gradul doi:

924.1. „Chirie utilaje”

924.2. „Salarile brute și contribuțile patronale privind activitatea

administrativă”

– contul 925 „Cheltuieli de desfacere” din care:

925.1. „Salarile brute și contribuțile patronale privind activitatea

comercială”

În luna martie:

– preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară în contabilitatea de gestiune:

cheltuieli cu chiria utilajelor:

924.1 = 901 740.088 b#%l!^+a?

„Decontări interne privind

cheltuielile”

consum motorină:

921.3 = 901 228.050

„Decontări interne privind

cheltuielile”

consum materii prime și materiale:

921.1. = 901 10.770.532

„Decontări interne privind

cheltuielile”

preluarea cheltuielilor salariale și patrimoniale:

– în lei-

– înregistrarea cheltuielilor salariale și patrimoniale se face prin formula contabilă: b#%l!^+a?

% = 901 12.620.696

921.2. 7.887.936

924.2. 3.442.760

925.1. 1.290.000

Din cauza vremii nu s-au putut efectua decât primele patru lucrări (4 x 6.500.000 lei); preluarea venitului obținut în contabilitatea de gestiune:

931 = 902 23.155.920

„Costul producției obținute” „Decontări interne privind

producția obținută”

Determinarea și evaluarea lucrărilor în curs de execuție la sfârșitul lunii martie, s-a efectuat prin metoda contabilă deducându-se din totalul cheltuielilor formate în conturile de calculație cheltuielile aferente producției obținute evaluate la cost antecalculat. Acest calcul al producției în curs în structura pe elemente primare de cheltuieli se prezintă astfel:

determinarea cheltuielilor antecalculate aferente producției ter-minate:

determinarea cheltuielilor aferente producției neterminate:

– reflectarea în contabilitatea de gestiune a lucrărilor în curs de execuție determinate după metoda contabilă, se face prin formula contabilă:

933 = % 1.203.446

„Costul producției în curs 921.1 738.532

de execuție” 921.3 4.050

924.1 28.088

921.2 270.486

924.2 104.490

925.1 57.800

– sistematizarea datelor privind salariile și contribuțiile patro-nale aferente lucrărilor în b#%l!^+a?curs de execuție:

– în lei –

decontarea cheltuielilor aferente producției obținute:

902 = % 23.155.920

„Decontări interne 921.1 10.032.000

privind producția 922.1 224.000

obținută” 924.1 712.000

921.2 7.850.940

924.2 2.967.000

925.1 1.369.980

– date privind salariile și contribuțiile patronale potrivit producției obținute: b#%l!^+a?

– în lei –

închiderea contului de rezultate:

901 = 931 23.155.920

„Decontări interne privind „Costul producției obținute”

cheltuielile”

În luna aprilie:

– reluarea cheltuielilor aferente producției neterminate prin formula contabilă:

% = 933 1.203.446

921.1 „Costul producției în 738.532

921.3 curs de execuție” 4.050 b#%l!^+a?

924.1 28.088

921.2 270.486

924.2 104.490

925.1 57.800

preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară în contabi-litatea de gestiune:

% = 901 11.160.000

921.1 „Decontări interne 2.459.824

921.3 privind cheltuielile” 220.088

924.1 740.088

921.2 5.805.000

924.2 1.419.000

925.1 516.000

– sistematizarea datelor privind salariile și contribuțiile patro-nale aferente lunii aprilie

preluarea venitului în contabilitatea de gestiune:

931 = 902 13.000.000

„Costul producției obținute” „Decontări interne privind

producția obținută”

– decontarea cheltuielilor efective aferente comenzii nr. 1537/1998 finalizat în cursul acestei perioade ce gestiune, luna aprilie:

902 = % 12.363.446

„Decontări interne privind 921.1 3.198.356

producția obținută” 921.3 224.138

924.1 768.176

921.2 6.075.486

924.2 1.523.490

925.1 573.800

Determinarea diferențelor dintre prețul de întregistrare (costul antecalculat) și costul efectiv cu ajutorul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” care în urma înregistrărilor din luna aprilie se prezintă astfel:

D 902 „Decontări interne privind producția obținută” C

23.155.920 23.155.920

12.363.446 13.000.000

SC: 636.554

Înregistrarea diferențelor favorabile astfel determinate, se face prin formula contabilă:

903 = 902 636.554 b#%l!^+a?

„Decontări interne privind „Decontări interne privind

diferențele de preț” producția obținută”

Închiderea conturilor de rezultate ale contabilității de gestiune se face prin formula contabilă:

901 = % 12.363.446

931 13.000.000

903 636.554

Înregistrările în contabilitatea financiară:

În luna martie

– consum de materii prime și materiale:

600 = 300 10.000.000

601 = 301 770.532

– consum motorină:

6012 = 3012 228.050

– cheltuieli cu chiria utilajelor:

612 = 401 740.088

– cheltuieli privind salariile personalului:

641 = 421 9.783.486

– cheltuieli cu CAS 23%

6451 = 4311 2.250.201

– cheltuieli privind contribuția unității la fondul de șomaj 5%:

6452 = 4371 489.174

– 1% fond de risc:

635 = 447 97.835

– venituri din lucrări executate și servici prestate clienților:

411 = 704 23.155.920

– închiderea conturilor de cheltuieli: b#%l!^+a?

121 = % 24.359.366

600 10.000.000

601 770.532

6012 228.050

612 740.088

635 97.835

641 9.783.486

6451 2.250.201

6452 489.174

– închiderea contului de venit:

704 = 121 23.155.920

În luna aprilie

– consum de materii prime și materiale:

600 = 300 2.000.000

601 = 301 459.824

– consum motorină:

6012 = 3012 220.088

– cheltuieli cu chiria utilajelor:

612 = 401 740.088

– cheltuieli privind salariile personalului:

641 = 421 6.000.000

– cheltuieli cu CAS 23%

6451 = 4311 1.380.000

– cheltuieli privind contribuția unității la fondul de șomaj 5%:

6452 = 4371 300.000

– 1% fond de risc:

635 = 447 60.000 b#%l!^+a?

– venituri din lucrări executate și servici prestate clienților:

411 = 704 13.000.000

– închiderea conturilor de cheltuieli:

121 = % 11.160.000

600 2.000.000

601 459.824

6012 220.088

612 740.088

635 60.000

641 6.000.000

6451 1.380.000

6452 300.000

– închiderea contului de venit:

704 = 121 13.000.000

3.3. Determinarea abaterilor

In cadrul SC CONPET INDUSTRY SA calculul abaterilor se efectuează pe articole de calculație, la nivelul fiecarui sector de cheltuieli astfel încât distingem:

abateri de la costurile standard pentru materiale

abateri de la costurile standard pentru manoperă

abateri de la costurile standard pentru cheltuieli de regie

Stabilirea costurilor standard pentru materiale se bazează pe relația ponderii standardelor cantitative cu prețurile de aprovizionare standard.

Ca urmare S.C. CONPET INDUSTRY S.A. în cursul lunii înregistrează două feluri de abateri :

Abateri de cantitate

Abateri de preț

Abaterile cantitative se determina pe fiecare lot de produse, comparând consumul b#%l!^+a?efectiv cu cel standard, utilizând relația :

Acm = (qe – qs) x Q x pas

Acm =abateri de consum pentru materiale

qe = consum efectiv

qs =consum standard

pas =pret de aprovizionare standard

Astfel pentru fabricarea produselor termopan, s-au debitat materiale pentru 1000 bucăți produs finit.

Consumul standard este de 100 bucăți, iar consumul efectiv este de 120 bucăți, prețul de aprovizionare efectiv de 1424.05 lei.

Cauzele apariției abaterilor de consum sunt generate de următoarele situații:

Folosirea de materiale nestandardizate sau cu randament diferit în procesul de fabricație

Defectarea mașinilor

Neactualizarea standardelor cu datele modificării soluției constructive a produselor

Deci Acm = ( 120 – 100) x 250 x 13327,19 = 66635950 lei.

În ceea ce privește abaterile din diferențe de preț la materiale, acestea se stabilesc folosind procedeul materialelor consumate.

SC CONPET INDUSTRY SA folosește acest procedeu deoarece evidența materialelor se ține la preț de aprovizionare efectiv.

Relația de calcul folosită este:

Apm = (pae –pas) x qe xQ

Apm =abaterile de diferențe de preț la

materiale

pae =preț aprovizionare efectiv

pas =preț aprovizionare standard

qe =consum efectiv unitar

Q =cantitatea fabricată

Ținând cont de datele prezentate mai sus se obține:

Apm =(1424,05 –13327,19) x 120 x 250 = 275358000 lei b#%l!^+a?

Cauzele apariției abaterilor din diferențe de preț, sunt:

Schimbarea sursei de aprovizionare față de cea prevazută la stabilirea standardului

Variația lunară a prețurilor generată de inflație

Se impune precizarea că aceste abateri de la costul standard, pentru materiale pot fi calculate și global pe baza relației :

Am = ( qe x pae x qs x pas) x Q

Am =abaterea totală

Deci, reluând datele anterioare, rezultă:

Am = (120 x 14245,05 – 100 x 13327,19) x 250 =

= (1709406 – 1332719) x 250 = 94171750 lei.

Pentru a contracara aceste efecte negative se impune în perioada următoare ,necesitatea reducerii nivelului cheltuielilor de aprovizionare prin procurarea materiilor prime în condiții competitive, pentru a nu afecta prețul final de desfacere al produsului respectiv.

Stabilirea costurilor standard pentru manoperă, pornește de la relația ponderarii standardelor de timp cu tarifele de salarizare standard.

În decursul lunii SC CONPET INDUSTRY SA înregistrează două categorii de abateri:

Abateri de eficiență sau abateri de la timpul standard

Abateri de la tariful de salarizare standard

Abaterile de eficiență se calculeaza la nivelul sectiei Termopane, pentru produsul termopan pornind de la relația:

Atw = ( te – ts) x Tss x Q

Atw = abateri de timp

te = timp efectiv unitar

ts = timp standard unitar

Tss = tarif de salarizare standard

Q = cantitatea de produse fabricată

Așadar, pentru produsul termopan pentru 100 bucăți, timpul de prelucrare efectiv a fost de 6,42 ore-om / bucăți, timp standard 6,30 ore –om/ bucăți, tariful de salarizare standard este de 157436,65 lei/bucată, iar tariful de salarizare efectiv a fost 161307,88 lei /bucată. b#%l!^+a?

Deci:

Atw = (6,42 -6,30 ) x 157436,65 x 100 = 18892380 lei/bucată

Cauzele apariției abaterilor de timp se datorează faptului ca nivelul tehnic al utilajelor și instalațiilor este mai mic decât cel indicat de standarde, efectuarea de ore suplimentare neprevazute în standarde.

In ceea ce privește abaterea de la tariful de salarizare standard se foloseste relația :

Atw = (Tse – Tss ) x te x Q

Folosind datele de mai sus se obține:

Atw = (161307,88 – 157436,65 ) x 6,42 x 100 = 3871,23 x 100 =

= 2485329,6 lei.

Cauzele manifestarii acestor abateri sunt generate de folosirea unui tarif de salarizare direct de cel prevazut în standard, precum și prestarea de ore suplimentare de personalul societății.

Ca și abaterile de consum și abaterile pentru manopera se pot calcula ca o abatere totală după relația:

Aw = (te x Tse – ts x Tss) x Q

Sau

Aw =(6,42 x 161307,88 – 6,30 x 157436,65) x 100 = 4374570. b#%l!^+a?

La nivelul SC CONPET INDUSTRY SA se întocmește periodic “ raportul abaterilor de la costul standard pentru manopera”

3.4. Analiza, controlul costurilor standard

3.4.1. Analiza și controlul costurilor directe

Calcularea costurilor standard se referă în special la costul standard cu materiale directe, cu manopera directă și standardele de costuri comune.

Costul standard cu materialele directe, potrivit acestora în baza unui nomenclator de materiale se stabilesc cantitățile standard de materii prime și materiale, care vor fi consumate pentru o anumită investiție. Totodată mai presupune și stabilirea unor prețuri standard de aprovizionare care vor fi trecute în lista prețurilor standard de materiale.

Determinarea operativă a abaterilor de la materiale se poate face cu ajutorul unor procedee, cum ar fi: procedeul documentației de eliberare în consum (procedeu care presupune elaborarea bonurilor de consum la nivelul cantităților standardizate pentru o activitate norma-lă, iar în cazul producerii unor modificări în construcția producției, acestea trebuie aprobate de organele competente din întreprindere, pe baza unui document distinct și care va purta un semn distinctiv față de cele care reflectă operațiuni normale), procedeul inventarierii mate-rialelor, și alte procedee.

Costul standard cu manopera directă presupune ca pentru fie-care operație în parte identificabilă manoperă directă se stabilește norma de timp, cât și tariful de salarizare standard pe unitate de timp, luând în considerare o anumită grupă de încadrare a personalului ce trebuie să desfășoare anumite operațiuni.

Standardul de manoperă se elaborează în funcție de: norma de timp/operațiune și tariful de salarizare standard pe norma de timp/operațiune.

Având în vedere inflația existentă în România, propunerea de perfecționare a contabilității de gestiune și a calculației costurilor prin aplicarea metodei standard cost la SC CONPET INDUSTRY SA, comportă urmă-toarele particularități referitoare la materialele directe și manopera directă: b#%l!^+a?

– prețurile de aprovizionare privind materialele directe vor fi stabilite inițial, utilizând prețurile din perioada luat în calcul;

– prețurile de aprovizionare standard aferente materialelor vor fi corectate lunar cu indicele inflației, comunicat de Direcția Națională de Statistică.

– tarifele de salarizare standard stabilite inițial vor fi cele ale primei perioade luate în calcul;

– tarifele de salarizare standard vor fi modificate în cazul negocierilor salariale. Tariful standard de salarizare va fi corectat cu indicele specific de creștere a cheltuielilor salariale ale întreprinderii, aferent perioadei respective.

O alternativă ar fi calcularea prețurilor standard și tarifelor de salarizare standard într-o monedă liberă convertibilă, de exemplu dolarul american.

3.4.2. Analiza și controlul costurilor indirecte

Costurile indirecte de regie (ale secților de producție) și cele ale locurilor funcționale de conducere și administrare sunt cuprinse în bugetele proprii ale activităților și apoi sintetizate într-un buget con-centrat la nivelul secțiilor de fabricație. După modul cum sunt tratate costurile de regie în elaborarea bugetelor, putem distinge: bugete rigide și bugete flexibile.

Standardele de costuri comune: în metoda standard-cost, costu-rile comune sunt tratate prin prisma calculului absorbant. Nivelul lor se determină pe baza unor mărimi standard: prețuri și tarife standard, iar mărimea lor se stabilește în funcție de gradul de ocupare exprimat prin ore-lucru. Apelarea la bugetarea costurilor indirecte presupune gruparea lor în costuri fixe și variabile.

Organizarea sistemului de evidență a abaterilor. Metoda stan-dard-cost dispune de un sistem de evidență operativă a abaterilor, necesare conducerii curente prin costuri a proceselor întreprinderii. Documentele sunt astfel concepute pentru a remite: sesizarea abaterii pe felul de cost, locul unde a apărut, cauza ce a generat-o, responsabi-litatea față de fenomenul produs, decizia de corecție ce se impune.

În concluzie, analiza abaterilor în vederea luării deciziilor permi-te asocierea fiecărei b#%l!^+a?abateri cu cauza sau cauzele care au generat-o. Cunoașterea acestor cauze stă la baza fundamentării deciziilor. Astfel, în funcție de sensul economic al abaterilor se iau decizii fie de corecție (au drept scop eliminarea cauzelor care conduc la abaterile negative, datorită factorilor interni structurii întreprinderii), fie de menținere și dezvoltare (situațiile în care abaterile sunt pozitive).

Controlul costurilor. Metoda standard-cost permite realizarea unui control al comportamentului evoluției costurilor în cadrul fluxu-rilor materiale, energetice, umane și informaționale ce se produc în unitatea economică. Prin sesizarea abaterilor dintr-o perioadă față de costurile standard se reușește realizarea unui control ciclic.

Pentru organizarea propriu-zisă a contabilității costurilor standard propunem utilizarea metodei standard-cost unic.

În cazul folosirii a metodei standard-cost unic, cheltuielile se înregistrează în contul „cheltuielilor de bază”, așa cum o spune și denumirea, la aceleași cost, respectiv costul standard atât în debit cât și în credit.

În debit se înregistrează cheltuielile efectuate, respectiv materi-alele consumate, manopera și cheltuielile de regie exprimate în costuri standard, în credit se înregistrează costurile standard aferente produ-selor rezultate din producția, soldul debitor al contului reprezentând producția neterminată, pentru determinarea acesteia nemaifiind nea-părat necesară inventarierea.

Abaterile, în condițiile acestei metode, se determină extraconta-bil prin procedeele cunoscute după care se înregistrează în conturile de „Abateri” deschise pe cauze în cazul fiecărui articol de calculație și desfășurate analitic pe sectoare sau zone de cheltuieli.

Conturile de abateri se debitează cu depășirile stabilite față de costurile standard și se creditează cu economiile față de aceste costuri, după care se închid prin virarea respectivelor abateri în debitul contului 902 „Decontări interne privind producția” cu suma în negru sau în roșu după caz.

Modul de realizare a evidenței costurilor și abaterilor, într-o formă simplificată se prezintă astfel: b#%l!^+a?

Determinarea abaterilor privind cheltuielile, privind materialele și manopera direct pe baza documentelor primare oferă posibilitatea înformării operative a factorilor de decizie cu privire la aceste abateri.

Datele comunicate în mod operativ organelor de decizie prin intermediul rapoartelor întocmite în acest sens trebuie să coincidă cu cele înregistrate periodic în contabilitatea, în cadrul conturilor de abateri. b#%l!^+a?

Reducerea prețurilor de cumpărare a bunurilor necesare apro-vizionării se poate realiza prin: sondarea piețelor de desfacere; prin chestionare trimise furnizorilor cunoscuți și potențiali; organizarea de vizite la târguri și expoziții de specialitate; stabilirea de convenții cu furnizorii obișnuiți, prin care aceștia să acorde societății bonificații de la un anumit volum de aprovizionare.

Diminuarea consumului de materiale se poate realiza prin: înlocuirea vechilor materiale cu altele noi, mai ieftine; alegerea acelor piese care vor putea fi obținute pe calea unor procedee mai econo-micoase; evaluarea și compararea produselor, astfel încât dintre mai multe soluții constructive să se poată alege cea mai economicoasă.

Reducerea cheltuielilor de producție se poate realiza prin: corectarea normelor de timp de lucru, reorganizându-se locurile de muncă și raționalizându-se producția; combaterea risipei de energie prin controlul consumului în principalele locuri de utilizare; reducerea rebuturilor; reducerea lucrărilor de remediere prin eliminarea cauzelor care le generează.

Reducerea cheltuielilor de exploatare a utilajelor se realizează prin: încredințarea tuturor lucrărilor de întreținere și reparații unei secții principale a întreprinderii; întocmirea unui plan de „întreținere preventivă” a fiecărei instalații la anumite intervale de timp.

Reducerea cheltuielilor administrative se realizează prin: efec-tuarea numai a acelor lucrări administrative care contribuie la men-ținerea și dezvoltarea întreprinderii; menținerea cheltuielilor admi-nistrative sub nivelul normal corespunzător cifrei de afaceri; raportarea lunară a sumei fiecărei categorii de cheltuieli administrative și com-pararea cu media anului anterior.

CONCLUZII

b#%l!^+a?

În prezent la societatea comercială CONPET INDUSTRY SA contabilitatea de gestiune și calculația costurilor este organizată prin metoda standard cost.

Metoda standard-cost este o metodă de tip total, iar esența metodei constă în: calcularea costurilor standard, organizarea sistemului de evidență a abaterilor, analiza abaterilor în vederea luării unor decizii cât mai bune și permite controlul costurilor.

Lucrările de elaborare a standardelor de costuri pe nomenclatura articolelor de calculație se vor încheia cu completarea documentului „fișa de costuri standard de investiție”. Acesta se va elabora pentru fiecare investiție în parte. Deasemenea va trebui trecut volumul de activitate standard. Totodată acest document va cuprinde denumi-rea articolelor de calculație, detaliat pe materiale, manoperă, respectiv cheltuielile efectuate.

Fișa de costuri standard se va finaliza cu determinarea costului unitar standard al investiției respective.

In cazul SC CONPET INDUSTRY SA nomeclatorul de produse fabricate este bogat și de aceea trebuie să se aibă în vedere o anumită structurare a producției și a desfacerii. Orice modificare în aceasta structura are importanță în modificarea structurii indicatorilor.

Cheltuielile indirecte de producție au un caracter complex, iar comportamentul lor în raport cu volumul activității este diferit.

Utilizarea prelucrarii automate a datelor, în condiților metodei de calculatie standard –cost, acest proces de prelucrare a datelor presupune folosirea datelor din documentele primare în vederea obținerii situațiilor ce servesc la determinarea costului efectiv și la analiza operativă a abaterilor.

Știut fiind faptul că eficiența intreprinderii depinde de modul în care , sistemul informatic creat pentru contabilitatea de gestiune și calculatia costurilor prin metoda standard cost trebuie să indeplineasca o serie de cerințe.

Conceperea și funcționarea sistemului informatic trebuie să fie în concordanță cu obiectivele conducerii societății , existența unei corelații între structura organizatorică și sistemul decizional, concentrarea sistemului informatic asupra furnizării informațiilor privind abaterile de la standarde, asigurarea unui timp corespunzător de reacție decizională și operațională ,obținerea unui maxim de date finale pornind de la fondul de date inițiale b#%l!^+a?cuprinse în documentele primare.

Baza informationala trebuie să cuprindă entități informaționale și atribute care să evidențieze evoluția și dinamica costurilor în cadrul SC CONPET INDUSTRY SA . Entitățile componente ale bazei de date se pot împărți în principal în trei categorii:entități referitoare la standardele pentru cheltuieli materiale,pentru manopera și pentru cheltuieli de regie.

Atributele definirii fiecărei entități trebuie să reflecte atât nivelul standardelor pe cele trei categorii cât și nivelul real al cheltuielilor materiale, al cheltuielilor cu manopera și pentru chletulielile de regie. Vor exista entități distincte în cadrul fiecărei secții, funcție de produsele fabricate.

În cadrul bazei informaționale va trebui să existe o entitate centralizatoare a tuturor cheltuielilor deschise la nivelul secțiilor, astfel încât nivelul cheltuielilor standard să se regăsească în bugetele privind activitatea de producție, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de desfacere.

În realizarea unui astfel de sistem informațional trebuie ținut cont de principiul eficienței ,ceea ce presupune o permanentă evaluare și comparare a efectelor cantitative și calitative a sistemului, costurile realizarii și funcționarii lui.

O alta propunere pe care o avem s-ar referi la documentele primare și circuitul acestora ,aferente consumului de materii prime și materiale. Motivația propunerii rezidă din faptul că consumul de materii prime și materiale are o importanță deosebită. Astfel înainte de eliberarea materialelor în consum tehnologic va trebui să se stabilească consumurile standard pentru materii prime și materiale necesare, informații pe care le va transmite oficiului de calcul.

BIBLIOGRAFIE b#%l!^+a?

1. Briciu, S., Contabilitatea managerială. Aspecte teoretice și practice, Editura Economică, București, 2006;

2. Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

3. Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001

4. Budugan, D., Georgescu, I., Bazele Contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003;

5. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

6. Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006;

7. Căpușeanu S., Contabilitate de gestiune – instrument de evaluare a performanței, Ed. Universitară 2013;

8. Darie, V., Drehuță, E., Gorbănescu, C., Pătruț, V., Rotilă, A., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Editura Agora, Bacău, 1995;

9. Dumitru, C.G., Ioanăș, C., Contabilitatea de gestiune și evaluarea performanțelor, Editura Universitară, București, 2005;

10. Dobrin, M., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor în industria textilă, Editura Bren, București, 2004

11. Horomnea, E., Tabară, N., Budugan, D., Georgescu, I., Bețianu, L., Bazele contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

12. Hlaciuc. E., Metode moderne de calculație a costurilor, Editura Polirom, Iași, 1999;

13. Iacob, C., Contabilitatea gestiunii interne a unităților economice, Editura Certi, Craiova, 1994;

14. Jaba, O., Managementul producției industriale, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

15. Ketz, E. J., Management accounting, Publishers Toronto, 1991, p.10, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

16.Keiser, A.M., Comptabilité analitique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 1994, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007 b#%l!^+a?

17. Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006;

18. Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare;
19. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare;

20. Nica, P., Iftimescu, A., Management. Concepte și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004;

21. Oprea, C., Man, M., Manolescu, M., Călin, C.F., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Tribuna Economică, București, 2005;

22. Oprea, C., Cârstea, G., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura GERICOD, București, 2002;

23. Olariu, C., Costul și calculația costurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977;

24. OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune;

25. O.M.F.P. nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare; b#%l!^+a?

26. Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 1993;

27. Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în Gestiunea și contabilitatea firmei, Nr. 9/09. 2004;

28. Toma, M., Mărgărit, N., Management în construcții. Planificarea și organizarea execuției lucrărilor de construcții, Editura Economică, București;

29.Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006 ; b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE b#%l!^+a?

1. Briciu, S., Contabilitatea managerială. Aspecte teoretice și practice, Editura Economică, București, 2006;

2. Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

3. Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001

4. Budugan, D., Georgescu, I., Bazele Contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003;

5. Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

6. Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006;

7. Căpușeanu S., Contabilitate de gestiune – instrument de evaluare a performanței, Ed. Universitară 2013;

8. Darie, V., Drehuță, E., Gorbănescu, C., Pătruț, V., Rotilă, A., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Editura Agora, Bacău, 1995;

9. Dumitru, C.G., Ioanăș, C., Contabilitatea de gestiune și evaluarea performanțelor, Editura Universitară, București, 2005;

10. Dobrin, M., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor în industria textilă, Editura Bren, București, 2004

11. Horomnea, E., Tabară, N., Budugan, D., Georgescu, I., Bețianu, L., Bazele contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

12. Hlaciuc. E., Metode moderne de calculație a costurilor, Editura Polirom, Iași, 1999;

13. Iacob, C., Contabilitatea gestiunii interne a unităților economice, Editura Certi, Craiova, 1994;

14. Jaba, O., Managementul producției industriale, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

15. Ketz, E. J., Management accounting, Publishers Toronto, 1991, p.10, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

16.Keiser, A.M., Comptabilité analitique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 1994, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007 b#%l!^+a?

17. Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006;

18. Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare;
19. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare;

20. Nica, P., Iftimescu, A., Management. Concepte și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004;

21. Oprea, C., Man, M., Manolescu, M., Călin, C.F., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Tribuna Economică, București, 2005;

22. Oprea, C., Cârstea, G., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura GERICOD, București, 2002;

23. Olariu, C., Costul și calculația costurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977;

24. OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune;

25. O.M.F.P. nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare; b#%l!^+a?

26. Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 1993;

27. Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în Gestiunea și contabilitatea firmei, Nr. 9/09. 2004;

28. Toma, M., Mărgărit, N., Management în construcții. Planificarea și organizarea execuției lucrărilor de construcții, Editura Economică, București;

29.Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006 ; b#%l!^+a?