Optimizarea Performantelor Bancare In Conditiile Actuale ale Republicii Moldova
„Optimizarea performanțelor bancare în condițiile actuale ale Republicii Moldova”
CUPRINS:
ADNOTARE
INTRODUCERE
Capitolul I. ANALIZA SISTEMULUI BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
1.1. Evoluția sistemului bancar din Republica Moldova
1.2. Rolul Băncii Naționale în evoluția sistemului bancar din Republica Moldova
1.3.Stabilitatea sectorului bancar din Republica Moldova
Capitolul II. ANALIZA EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII BANCARE DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA INDICATORILOR.
2.1. Analiza indicatorilor de performanță financiară ai băncii
2.2.Evaluarea performanțelor bancare
2.3. Analiza structurii și situației financiare a sistemului bancar din Republica Moldova
Capitolul III. PROBLEME ȘI CĂI DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI BANCAR DIN REPUBLICA MOLDOVA.
3.1. Riscul în activitatea bancară din Republica Moldova
3.2. Problemele și lacunele sistemului bancar moldovenesc
3.3. Propuneri și recomandări de perfecționare a sistemului bancar din Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Rolul băncilor comerciale a început să crescă odată cu trecerea la economia de piață și tind să își mențină poziția și în continuare, chiar mai mult rolul acestora devenind din ce în ce mai mare.
De aceea, această teza se concentrează în mod special asupra sectorului bancar, care este segment indispensabil al ansamblului economic, fără de care economia modernă nu poate să își exercite rolul și funcțiile pe care le are, fiecare țara, cât și Republica Moldova, este interesată în crearea unui sistem bancar solid, care să permită asigurarea unui cadru organizatoric care să corespundă extinderii relațiilor din economie.
Instituțiile bancare dețin un rol foarte important în cadrul sectorului financiar al țării, de asemenea contribuie la o funcționare mai bună a unităților economice și a economiei în ansamblu, astfel că pe parcursul a mai multor ani s-au depus foarte multe eforturi pentru a se crea un sistem bancar funcțional care să ofere o gamă largă de produse și servicii, care să satisfacă exigențele tuturor clienți și de asemenea să fie apte de a-și menține stabilitatea și eficiența în situații care sunt neprevazute și să genereze stimulente și informații credibile tuturor participanților financiari.
Am ales această temă pentru teza de licență ținând cont de faptul că o economie de piață nu poate să funcționeze fără bănci care aduc un profit și sunt bine consolidate și impactul sistemului bancar al Republicii Moldova asupra întregii economiei naționale.
Actualitatea lucrării de față rezidă în necesitatea de a crea unui sistem bancar eficient care să presteze niște servicii de o înaltă calitate și să fie cât mai diverse posibil, de asemenea să furnizeze informații, argumente dar și soluții necesare pentru a evita declanșarea anumitor fenomene care să ducă la vulnerabilitate în sectorul bancar.
Obiectul cercetării îl constituie sistemul bancar al Republicii Moldova și în deosebi, mecanismele performanțelor bancare actuale, precum și evoluția acestora în timp, problemele cu care se confruntă sistemul bancar din Rrepublica Moldova, riscurile ce le întâmpină o bancă pe parcursul activității sale, precum și evaluarea performanțelor băncilor comerciale din Republica Moldova prin intermediul indicatorilor de preformanță.
Scopul lucrării constă în aprecierea din punct de vedere conceptual și teoretic a evoluției sistemului bancar din Republica Moldova, precum și din punct de vedere practic pentru anii 2009-2014 pentru a se putea stabili starea sistemului bancar,e vidențierea rolului și influenței pe care o are Banca Națională a Moldovei asupra acestuia în condițiile trecerii la economia de piață și elaborarea unor propuneri relevante privind perfecționarea și eficientizarea sistemului bancar al Republicii Moldova în scopul de a minimize riscurile bancare.
Pentru a putea fi realizat scopul propus s-au trasat mai multe sarcini, cum ar fi:
Cercetarea perioadei de formare și dezvoltare al sistemului bancar din Republica Moldova.
Determinarea rolului și influenței Băncii Naționale a Moldovei asupra sistemului bancar din țară și asupra rezultatelor obținute de acesta.
Caracterizarea situației financiare din cadrul sectorului bancar și analiza problemelor cu care acesta se confruntă.
Evaluarea performanțelor din cadrul sistemului bancar în baza indicatorilor de performanță din Republica Moldova.
Determinarea și caracterizarea riscurilor ce pun în pericol activitatea băncilor moldovenești.
Elaborarea unor propuneri pentru o mai buna valorificare a potențialului băncilor comerciale din Republica Moldova.
Nivelul cercetării temei în literature de specialitate. Literatura de specialitate apărută în ultimii ani în domeniul financiar și bancar, subliniază principale direcții ale sistemului bancar, o atenție tot mai mare fiind acordată eficienței sistemului bancar în condiții trecerii la economia de piață.
Astfel, au loc cercetări privind evaluarea tendințelor de dezvoltare a eficienței sistemului bancar sunt efectuate de către autoritățile competente în domeniu și de instituțiile de cercetare științifică, cum ar fi IEFS, USM, ASEM.
De asemenea, pe parcursul ultimilor 10 ani au fost susținute un șir de teze de doctor habilitat și de doctor cu teme care au tangență mai mult sau mai puțin cu tematica abordată în această lucrare.
Această temă este abordată foarte frecvent și în cadrul presei naționale, cum ar fi în cadrul revistei “Timpul”, “Flux”, “Jurnal de Chișinău”, “Logos-Pres”, “Economist”,” Экономическое обозрение” si altele.
Reieșind din actualitatea temei, putem considera că atât aspectul metodologic, cât și cel practic al domeniului ce ține de performanțele sistemului bancar necesită o studiere mai aprofundată. Utilizarea corespunzătoare a tuturor principiilor se va duce la dezvoltarea rețelei instituționale, diversificarea portofoliului de credite și depozite, diversificarea produselor oferite atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, formarea unui cadru juridic adecvat, creșterea nivelului profesional al funcționarilor din sistemul bancat, dezvoltarea sistemului informațional și altele, ceea ce va favoriza eficientizarea activității bancilor din Republica Moldova .
Metodele de cercetare utilizate. În ceea ce privește metodologia de cercetare, autorul s-a concentrat mai mult pe analiza performanțelor sistemului bancar și a metodelor de perfecționare a acestuia. Pe parcursul întregii lucrări se întâlnesc aspecte teoretice și practice, analize cantitative și calitative, toate având scopul de a identifica și analiza performanțele bancare din Republica Moldova și nu în ultimul rând, de a propune căi de înbunătățire al sistemului bancar.
În procesul cercetării au fost supuse analizei un bogat material statistic, cât și teoretic din cadrul băncilor comerciale, Băncii Naționale, Departamentul de Statistică, Institutul Național de Cercetări economice, Institutul de Economie, Finanțe și Statistică și date și lectură de specialitate editate de diverși autori.
Structura și conținutul tezei. Ținând cont de scopul, obiectivele și metodologia cercetării a fost determinată următoarea structură a tezei: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.
În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesitatea și obiectul cercetarii. De asemenea este formulat scopul, sarcinile cercetării și metodele de cercetare utilizate.
În capitolul I denumit „Analiza sectorului bancar în Republica Moldova” este structurat în patru subcapitole, în care se va descrie evoluția sistemului bancar din Republica Moldova și rolul pe care l-a avut Banca Națională a Moldovei în evoluția acestora. De asemenea vor fi efectuate analize în ceea ce privește sectorul bancar, și anume structura acesteia, sunt calculați diverși indicatori pentru a stabili situația financiară din cadrul sistemului bancar al Republicii Moldova.Tot aici sunt determinate cotele de piață deținute de bănci pe parcursul ultimilor ani, evoluția capitalului și a activelor bancare, repartizarea creditelor și ponderea fiecăreia dintre acestea în total credite în funcție de calitatea acestuia: performante sau neperformante, este expusă și repartizarea depozitelor și mulți alți indicatori calculați cu scopul de a stabili situația financiară actuală din cadrul sistemului bancar autohton.
În ultimul subcapitol este analizat sistemul bancar din punct de vedere al stabilității acestuia și care sunt organele care asigură efectuarea unei coordonări adecvate în ce priveste stabilitatea sistemului bancar autohton, precum și cadrul normativ care reglementează acestui sistem.
Aici sunt efectuate diverse calcule pentru a determina așa indicatori ca: suficiența capitalului, calitatea activelor, rentabilitatea capitalului și cea al activelor, indicele de eficiență, lichiditatea pe termen lung și cea curentă, care caracterizează nivelul stabilității sistemului bancar din Republica Moldova.
Capitolul II “Analiza eficienței activității bancare din Republica Moldova în baza indicatorilor” presupune o analiză mai amplă în ce privește eficiența activității sistemului bancar moldovenesc. Această analiză se efectuează în baza unui șir de indicatori cum ar fi: capitalul normativ total, rata profitului, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalului, gradul de suficiență a capitalului, gradul de utilizare al activelor, marja dobînzii si alți indicatori în baza cărora vor fi efectuate concluzii privind poziția pe care o ocupă fiecare dintre bănci în cadrul sistemului bancar din Republica Moldova.
Tot în cadrul acestui capitol se va vorbi despre riscul la care se supun băncile în desfășurarea activității lor și tipurile de risc ce afectează activitatea băncilor din Republica Moldova.
În capitolul III “Perfecționarea sistemului bancar din Republica Moldova” se vorbește despre riscurile care au influențat performanțele băncilor comerciale din Republica Moldova, sunt descrise problemele cu care se confruntă sistemul bancar național și se mai vorbește despre căile de perfecționare al sistemului bancar din țară.
În Concluzii și recomandări sunt prezentate niște idei generale individuale în ce privește situația actuală a sistemului bancar din Republica Moldova, și recomandări pentru soluționarea problemelor care împiedică dezvoltarea sistemului bancar.
Capitolul I. ANALIZA SISTEMULUI BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
Evoluția sistemului bancar din Republica Moldova
În perioada de tranziție de la capitalism la socialism, au fost naționalizate băncile particulare prin crearea unui mecanism unic, centralizat de gestionare a resurselor financiare preluate de stat. În decursul anilor 1944-1991 sistemul monetar și cel bancar al RSSM era o componentă a sistemului bancar și a celui monetar al URSS. Acest sistem se caracteriza prin acomodarea la regimul sovietic administrativ de cva.
Capitolul II “Analiza eficienței activității bancare din Republica Moldova în baza indicatorilor” presupune o analiză mai amplă în ce privește eficiența activității sistemului bancar moldovenesc. Această analiză se efectuează în baza unui șir de indicatori cum ar fi: capitalul normativ total, rata profitului, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalului, gradul de suficiență a capitalului, gradul de utilizare al activelor, marja dobînzii si alți indicatori în baza cărora vor fi efectuate concluzii privind poziția pe care o ocupă fiecare dintre bănci în cadrul sistemului bancar din Republica Moldova.
Tot în cadrul acestui capitol se va vorbi despre riscul la care se supun băncile în desfășurarea activității lor și tipurile de risc ce afectează activitatea băncilor din Republica Moldova.
În capitolul III “Perfecționarea sistemului bancar din Republica Moldova” se vorbește despre riscurile care au influențat performanțele băncilor comerciale din Republica Moldova, sunt descrise problemele cu care se confruntă sistemul bancar național și se mai vorbește despre căile de perfecționare al sistemului bancar din țară.
În Concluzii și recomandări sunt prezentate niște idei generale individuale în ce privește situația actuală a sistemului bancar din Republica Moldova, și recomandări pentru soluționarea problemelor care împiedică dezvoltarea sistemului bancar.
Capitolul I. ANALIZA SISTEMULUI BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
Evoluția sistemului bancar din Republica Moldova
În perioada de tranziție de la capitalism la socialism, au fost naționalizate băncile particulare prin crearea unui mecanism unic, centralizat de gestionare a resurselor financiare preluate de stat. În decursul anilor 1944-1991 sistemul monetar și cel bancar al RSSM era o componentă a sistemului bancar și a celui monetar al URSS. Acest sistem se caracteriza prin acomodarea la regimul sovietic administrativ de comandă în scopul deservirii necesităților bancare ale economiei sovietice.
Băncile în această perioadă erau subordonate planificării centralizate și erau utilizate pentru diverse interese, cum ar fi: propunerea planurilor de credit necesare implementării obiectivelor centrale de producție industrială; orientarea subvențiilor de stat către anumite sectoare de activitate sau alte domenii de investiție; menținerea evidențelor financiare ale întreprinderilor de stat; transferarea fondurilor între agenții economici sau organizațiile guvernamentale.
În cadrul acestui sistem, structurile bancare funcționau în sistemul de „monobancă”. Aici nu exista concurența bancară și nici nu se admitea necesitatea ei. Activitățile bancare erau limitate și destinate exclusiv obiectivelor stabilite prin planul centralizat. Funcțiile sistemului de tip monobancă erau repartizate pe anumite bănci destinate a servi necesitățile anumitor sectoare.
În anii 1944-1987 sistemul bancar al Moldovei, făcea parte din sistemul bancar al URSS, era format din Banca de Stat a URSS, care era orientată în special spre emisiunea monetară, avea funcții de control și supraveghere a sistemului bancar și a circulației monetare, acorda credite pe termen scurt băncilor și statului. Tot din componența sistemului bancar făceau parte Casele de Economii ale URSS, Banca de Construcții a URSS, instituții care aveau drept scop deservirea sferei de construcții și a celei industriale, având o rețea largă de filiale în toate fostele republici sovietice, inclusiv în Moldova.
Ca urmare a reformei bancare din 1987, sistemul bancar sovietic a fost divizat în următoarele bănci de stat: Banca Centrală de Stat, Banca Socială și a Fondului Locativ, Banca Agroindustrială, Banca Industrială și de Construcții, Banca de Economii și Banca de Relații și Comerț Extern, bănci ce erau specializate în diferite domenii de activitate, aveau în fostele republici sovietice filiale care implementau politica bancară centralizată de stat pe teritoriul republicilor URSS, inclusiv în RSSM.
În perioada 1990-1991, după puciul militar din Rusia, care a marcat începutul dezintegrării URSS, s-a declanșat un proces care a condus la deteriorarea sistemului bancar-monetar, de finanțe publice și la dezechilibrarea totală a comerțului exterior. În Republica Moldova, cât și în celelalte foste republici sovietice în această perioadă a început procesul de adaptare a băncilor la noile principii de activitate comercială, orientate spre economia de piață, este marcat de faptul că celelalte sfere ale economiei naționale nu erau pregătite pentru această modificare.
Afară de factorii politici de destabilizare a URSS, care au generat criza politică profundă a sistemului administrativ de comandă, la prăbușirea și destrămarea completă a URSS a contribuit și falimentul sistemului monetar-creditor centralizat, care a cauzat o stagnare totală a sistemului economic sovietic. Astfel, procesul de formare a noului sistem bancar a coincis cu procesul de depășire a crizei economice și politice.
Sistemul bancar reprezintă o sferă dintre cele mai importante ale economiei naționale, căpătând o importanță și mai mare odată cu trecerea la economia de piață.
Trecerea de la un sistem administrativ de comandă spre unul bazat pe principiile economiei de piața a dus la crearea unui sistem financiar-bancar nou, având alte obiective de bază, cum ar fi: determinarea ratelor de schimb și ratei dobânzii, administrarea lichidității sistemului bancar prin intermediul operațiunilor de piață, asigurarea stabilității etc.
Sistemul bancar din Republica Moldova a fost creat la începutul anilor ’90, când de fapt Republica Moldova a devenit stat independent.
Sistemul bancar moldovenesc este format din douâ niveluri:
-Banca Națională a Moldovei, a fost reorganizată din Filiala RSSM a Băncii de stat URSS.
-Băncile comerciale, unele din ele fiind reorganizate din fostele bănci, astfel ca Promstroibank, Sberbank, Agroprombank, iar altele fiind create noi.
La sfârșitul anilor 1991 operau 15 bănci comerciale, numărul cărora pe parcursul anilor viitori a crescut, constituind 22 de bănci în 1993, în 1999- 20 bănci comerciale. Aceste modificări având loc ca consecință al procesului de restructurare și consolidare bancară. În 2005 au fost înregistrate 16 bănci, celelalte încetându-și existența pe parcursul anilor, așa bănci precum: Basarabia, Intreprinzbank, Bancosind, Bucuria, Sucursala Băncii Române “Dacia Felix”, Guineea,Vias, ICB (Moldova), Banca Turco-Română.
Dintre aceste 16 bănci una era în proces de lichidare, 11 erau noi create, iar 5 au fost formate ca urmare a reorganizării vechilor bănci. La momentul actual în Republica Moldova activează 14 bănci comerciale, cum sunt: Banca de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALA” S.A., BC „MOLDOVA – AGROINDBANK” S.A., BC „Moldindconbank” S.A., B.C. „VICTORIABANK” S.A., BC „MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale” S.A., B.C. “EXIMBANK – Gruppo Veneto Banca” S.A., B.C. „UNIBANK” S.A., B.C. „ProCredit Bank” S.A., B.C. „ENERGBANK” S.A., „FinComBank” S.A., BCR Chisinau S.A., B.C. „COMERȚBANK” S.A. și BC „EuroCreditBank” S.A.
Legislația bancară a fost adoptată în 1991 de Parlamentul Republicii Moldova, și anume Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei și Legea cu privire la bănci și activitatea bancară.[41]
În anii 1991-1995 în Republica Moldova în legătură cu schimbările produse, și anume obligațiile asumate de țară în calitate de mebru al Fondului Monetar Internațional, Banca Mondială și alte organisme financiare internaționale din Convenții Internaționale legislația bancară moldovenească a fost modificată esențial.[1]
Noua legislație conține elemente noi ,care sunt îndreptate mai mult spre întărirea rolului Băncii Naționale în reglementarea piețelor monetare, de credit , valutare. De asemenea noua legislație creează condiții favorabile pentru menținerea concurenței libere între bănci și asigură independența juridică, operațională, financiară și administrativă a acestora .
Cadrul legislativ de baza al activității băncilor pe teritoriul Republicii Moldova îl reprezintă Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, care a intrat în vigoare pe 01.01.1996.
Conform art.3 al prezentei legi banca este definită ca instituție financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, și care utilizează aceste mijloace total sau parțial pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc. [2]
Potrivit Legii instituțiilor financiare, băncile sunt organizate ca societăți pe acțiuni, conform Legii cu privire la societățile pe acțiuni nr. 1134-XIII din 21 aprilie 1997.[3]
Începând cu 1 iulie 1996, toate băncile din Republica Moldova au fost înregistrate la Banca Națională a Moldovei și au primit autorizații cu privire la efectuare operațiunilor financiare din categoria “A”, ”B” sau “C”. Categoria autorizației eliberată de Banca Națională a Moldovei este în funcție de capitalul minim al băncii.
În baza legii instituțiilor financiare , cuantumul capitalului minim necesar pe care banca trebuie să îl dețină și să îl mențină pentru a efectua activități financiare a fost modificat de mai multe ori pe parcursul anilor, astfel în 2003 modificându-se de la 32 la 50 milioane lei, în 2009-100 milioane lei, iar în 2014 este de 200 milioane lei.
În Republica Moldova sectorul bancar s-a dezvoltat rapid luând în considerație condițiile unei inflații mari și a unei instabilități generate de mediul macroeconomic. A avansat cel mai mult în ceea ce privește reformarea sa, în prelucrarea și aplicarea standardelor internaționale și europene. În evoluția sistemului bancar din Republica Moldova se evidențiaza câteva etape, și anume:
Prima etapă cuprinde anii 1990-1993 când multe bănci erau create de întreprinderi de proporții, în primul rând, pentru a-și acoperi necesitățile proprii. La acestă etapă principiile bazei legislative, cât și a celei bancare abia se intemeiau.
În această perioadă întreprinderile de talie mică nu prezentau un interes pentru bănci în calitate de client, deoarece practic pentru tot spectrul de produse și servicii bancare generau un risc major. La acel moment nu băncile se luptau pentru client, ci mai mult clienții concurau între ei pentru a avea acces la serviciile și produsele bancare și în mod special în cadrul resurselor de creditare.
A doua etapă cuprinde anii 1994-1995. La această etapă crearea sistemului bancar în general luase sfârșit. Între bănci apăruse primele simptome ale concurenței. Baza legislativă ce privește activitatea bancară, în general, era deja elaborată. De asemenea la această etapă băncile au început să conlucreze și cu întreprinderile mai mici din unele sectoare ale economiei care erau mai profitabile, în special conlucrau cu întreprinderile din comerț și servicii.
Cea de a treia etapă cuprinde anii de după anii 1995 până în prezent. În această etapă crește brusc concurența dintre băncile comerciale, ceea ce a contribuit la intensificarea procesului de dezvoltare a sectorului bancar din Republica Moldova.
Astfel, avea loc specializarea băncilor și sporirea spectrului de servicii bancare, ceea ce a dus la schimbări importante între relațiile dintre bănci și întreprinderi. Stabilirea unor astfel de relații între întreprinderi și bănci au dus la concentrarea și specializarea capitalului bancar ce a favorizat condiții necesare pentru creditare.
Băncile comerciale efectuează operațiunile de servire a clientelei, oferind diverse servicii bancare. Activitatea lor este axată pe atragerea depozitelor și acordarea creditelor, acceptarea de depuneri de la populație, agenți economici sau bănci, operațiuni de schimburi valutare pentru persoanele fizice și juridice, plasamentul fondurilor, finanțarea schimburilor comerciale externe, gestionarea titlurilor financiare ale clienților, activități de consultanță etc. Pe lângă operațiunile și serviciile tradiționale, băncile comerciale din țară încearcă să-și extindă portofoliul serviciilor prestând servicii de leasing financiar, servicii investiționa-le, fiduciare, de factoring, bancă-client, emiterea diverselor tipuri de carduri bancare ș.a.
Până în prezent au fost elaborate și implementate un șir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar și de credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulație la 29 noiembrie monedei naționale – leul moldovenesc – cu promovarea ulterioară a unei politici monetare și de credit antiinflaționiste.
Pe parcursul anilor sistemul bancar din Republica Moldova a evoluat, și acum putem vorbi despre o gamă largă de servicii și produse pe care băncile comerciale le prestează clienților săi. Banca Națională a Moldovei se implică mai mult în viața sectorului bancar prin implimentarea a noi regulamente, efectuarea unui control minuțios asupra tuturor operațiunilor bancare.
În anul 2014 observăm că situația sectorului bancar din Republica Moldova s-a înrăutățit considerabil din cauza activității ineficiente a 3 bănci comerciale din țară( Banca de Economii S.A., B.C. „UNIBANK” S.A., BC „BANCA SOCIALA” S.A.) , în urma cărora a avut de suferit întregul sector bancar național.
1.2.Rolul Băncii Naționale în evoluția sistemului bancar din Republica Moldova.
Banca Națională a Moldovei a fost înființată prin Decretul Președintelui Republicii Moldova la 4 iunie 1991, cu desemnarea guvernatorului – Leonid Talmaci.
Banca Națională a Moldovei este o persoană publică autonomă, independentă de autoritățile executive ale statului și este responsabilă față de Parlament.
Fiind unicul organ de emisie în stat, obiectivul fundamental al Băncii Naționale a Moldovei este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Națională a Moldovei promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței și sprijină politica generală a statului.
Banca Națională a Moldovei are un rol important în procesul de tranziție la economia de piață. Din 1991 și până în prezent au fost elaborate și implementate un șir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar și de credit. Cel mai important pas constituind introducerea în circulație la 29.11.1993 a monedei naționale – leul moldovenesc – cu promovarea ulterioară a unei politici monetare și de credit antiinflaționiste., reușind stoparea inflației galopante din ‘90.
Reformele structurale au generat creșterea rolului și extinderea funcțiilor Băncii Naționale a Moldovei și ale băncilor comerciale în economia națională, ceea ce a impus necesitatea unor completări și modificări esențiale în legislația bancară.
Astfel în anul 1995, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei și Legea instituțiilor financiare. Conform primei legi, BNM este independentă în exercitarea atribuțiilor sale, fiind responsabilă față de Parlament. Cea de-a doua lege are drept scop crearea unui sector financiar puternic și competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest sistem și protejarea intereselor deponenților[1].
La 30 iunie 2006 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat modificările la Legea cu privire a Moldovei prin care a fost prevăzut un nou obiectiv fundamental – asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
În urma modificărilor efectuate atribuțiile Bancii Naționale a Moldovei sunt similare majorității băncilor centrale, cele de bază fiind:
stabilirea și implementarea politicii monetare și valutare în stat;
activitatea de bancher și agent fiscal al statului;
licențierea, supravegherea și reglementarea activității instituțiilor financiare;
supravegherea sistemului de plăți în Republica Moldova și facilitarea funcționării eficiente a sistemului de plăți interbancare;
emisiunea monedei naționale;
stabilirea, prin consultări cu Guvernul,a regimului cursului de schimb al MDL;
păstrarea și gestionarea rezervelor valutare ale statului;
întocmirea balanței de plăți a statului;
reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a.[41]
Începând cu anul 1998, Banca Națională a renunțat la practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei naționale față de dolarul SUA valutară și a procedat la determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate a cursurilor de cumparare și vînzare a dolarului SUA contra lei moldovenești pe piața inter- și intrabancară. Acest fapt a permis descentralizarea pieței valutare interne în corespundere cu practicile țărilor dezvoltate.
Pentru exercitarea atribuțiilor sale privind politica monetară, de credit și valutară, Banca Națională a Moldovei ia diverse măsuri, inclusiv: efectuează pe piețele financiare tranzacții cu creanțe emise de stat, de către Banca Națională a Moldovei sau cu orice alte creanțe prin cumpărarea, păstrarea și vînzarea lor; efectuează operațiuni valutare; acordă credite băncilor; stabilește cerințe minime față de rezervele obligatorii ale instituțiilor financiare etc.
Politica monetară, de credit și valutară fiind parte a politicii economice a statului,este ansamblu al acțiunilor întreprinse de BNM în vederea creării condițiilor monetare favorabile pentru menținerea stabilității macroeconomice și încurajarea creșterii economice durabile.
În acest scop, BNM utilizează un spectru larg de instrumente monetare în vederea dirijării ofertei de bani, prin influențarea volumului de lichiditate din sistemul bancar.În scopul implimentării acestor politici BNM elaborează statistica sectorului extern al economiei naționale.
BNM elaborează balanța de plăți a Moldovei, iar începând cu anul 1995 și poziția investițională internațională a țării – document statistic ce conține stocurile acumulate la pozițiile financiare ale balanței până la o anumită dată.
Pe parcursul anului 2007 piața monetară a continuat să fie caracterizată prin intrări de valută străină și efectuarea emisiei în cazul procurării acesteia de către Banca Națională a Moldovei.
În scopul îndeplinirii obiectivului său fundamental – menținerea stabilității prețurilor, Banca Națională a Moldovei pe parcursul activității sale a utilizat instrumente de politică monetară.
Pe parcursul anului gestionar Banca Națională a Moldovei a efectuat următoarele modificări în aplicarea principalelor instrumente de gestionare a lichidităților:
a fost suspendată începând cu trimestrul II, 2007 atragerea de depozite de la bănci;
sterilizarea excesului de lichiditate s-a realizat preponderent prin intermediul licitațiilor de vânzare a Certificatelor Băncii Naționale a Moldovei;
la licitațiile de vânzare a Certificatelor Băncii Naționale a Moldovei au fost acceptate și băncile care nu sunt dealeri primari pe piața valorilor mobiliare de stat;
BNM a încetat să anunțe volumele licitațiilor, fiind anunțat numai prețul minim acceptat;
au fost acceptate integral cererile băncilor; scadența operațiunilor de sterilizare a fost redusă, fiind intensificată frecvența operațiunilor.
Ca urmare a schimbărilor în continuu a mediului economic intern și extern, acțiunile și instrumentele politicii monetare și valutare au necesitat ajustări operative menite să sporească eficiența măsurilor implementate.
Politica echilibrată a Băncii Naționale a Moldovei de injectare sau de absorbție a lichidității din sistemul bancar prin intermediul instrumentelor politicii monetare a demonstrat eficiența și flexibilitatea acestora.
Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci și creării condițiilor necesare pentru menținerea stabilității financiare a acestora, în iulie fost înființat sistemul de garantare a depozitelor, prin lansarea activității Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
De asemenea, în anul 2006, BNM a implementat un sistem automatizat de plăți interbancare (SAPI) ,realizîndu-se o infrastructură modernă de plăți, care a creat premise pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate și facilitarea efectuării plăților fără numerar în țară.
Componentele de bază ale sistemului de plăți al Republicii Moldova sunt instrumentele de plată fără numerar și sistemul automatizat de plăți interbancare.
Pe teritoriul Republicii Moldova sunt utilizate următoarele instrumente de plată fără numerar: transferul de credit, cardurile bancare, debitarea directă și perceperea în mod incontestabil.
Sistemul automatizat de plăți interbancare (SAPI) este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real, care este destinat procesării plăților urgente și de mare valoare și sistemul de compensare cu decontare pe bază netă, care este destinat prelucrării plăților de mică valoare.
Participanți sunt Banca Națională a Moldovei, băncile autorizate, Centrul de casă și decontări din or. Tiraspol, Trezoreria Centrală din cadrul Ministerului Finanțelor.[12,pag.2-12]
Băncile comerciale din Republica Moldova emit carduri bancare în cadrul a 2 sisteme internaționale de plăți cu carduri (Visa International și MasterCard Worldwide) și 2 sisteme locale de plăți cu carduri (MoldCardSystem și UNICARD).
Majoritatea cardurilor bancare din circulație sunt emise în cadrul sistemelor internaționale de plăți cu carduri, datorită caracterului universal de acceptare atât în rețele specializate din Republica Moldova, cât și în cele din străinătate.
În ultimii ani BNM a implimentat și un nou regim de politică monetară ce prevede stabilirea unui obiectiv cantitativ pentru rata inflației pe termen mediu,cu un interval acceptabil de variație și întreprinderea măsurilor necesare de autoritatea monetară pentru realizarea acestui obiectiv în condițiile presiunilor inflaționiste apărute în urma diverselor șocuri economice interne și externe.
De asemenea, BNM acționând ca agent fiscal al statului, în colaborare cu Ministerul Finanțelor – emitentul valorilor mobiliare de stat, a întreprins măsuri necesare pentru crearea condițiilor dezvoltării dinamice a pieței titlurilor de stat lichide și sigure.Astfel, în perioada 2000-2007 asigurînd creșterea capacitații pieței primare a valorilor mobiliare de stat cu circa 4,3 ori.
În scopul dezvoltării în continuare a pieței interbancare și alinierii la practicile internaționale, BNM a inițiat determinarea ratelor de referință ale pieței interbancare din Republica Moldova CHIBOR și CHIBID. Ratele de referință CHIBOR și CHIBID se calculează, începând cu 1 decembrie 2005, de către sistemul REUTERS în baza cotațiilor afișate de către băncile selectate de BNM și sunt plasate zilnic pe pagina WEB a BNM. Pe parcursul perioadei decembrie 2005 –2008 ratele de referință interbancare s-au manifestat adecvat situației pieței monetare.[41]
Politica valutară ce a fost promovată de BNM a avut drept scop menținerea stabilității prețurilor și evitarea fluctuațiilor excesive ale ratei de schimb, o importanță deosebită revenind regimului și instrumentelor politicii valutare în realizarea acestui obiectiv. Începând cu 2 noiembrie 1998 regimul flotării libere a monedei naționale a fost implimentat, conform căruia rata de schimb se determină în funcție de cererea și oferta pe piața valutară. Totodată, politica valutară a fost orientată spre neadmiterea fluctuațiilor excesive ale cursului oficial nominal al monedei naționale în raport cu dolarul SUA.
Astfel, Banca Națională a Moldovei a contribuit la evoluția pieței valutare din Republica Moldova și s-a caracterizat prin sporirea esențială a fluxurilor de valută străină, în special a volumului transferurilor din munca de peste hotare.
În anul fost îmbunătățit cadrul legal ce reglementează activitatea băncilor,avînd ca scop fortificarea posibilităților de rezolvare a problemelor băncilor aflate în dificultate prin instituirea unui nou instrument de supraveghere a băncilor – administrarea specială.
În vederea minimizării riscurilor aferente activității sistemului financiar la 2 iunie 2010, Guvernul Republicii Moldova a aprobat crearea Comitetului Național de Stabilitate Financiară. În componența acestuia au întrat reprezentanți cu putere de decizie ai autorităților publice implicate în gestionarea situațiilor de criză, inclusiv Guvernatorul BNM.
Totodată, conform celor mai bune practici internaționale, Banca Națională a Moldovei întreprinde măsuri în vederea modernizării infrastructurii aferente plăților retail (de mică valoare) prin orientarea spre universalitatea procesării instrumentelor de plată, precum și prin implementarea codului IBAN (International Bank Account Number) pentru transferurile internaționale și naționale. În 2012 a fost format lista identificatoarelor băncilor utilizate la formarea codurilor IBAN.
Obiectivul fundamental al Băncii Naționale a Moldovei este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Națională a Moldovei promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței și sprijină politica economică generală a statului.
Banca Națională a Moldovei a întreprins măsuri orientate cu prioritate spre creșterea gradului de siguranță în activitatea băncilor, spre sporirea capacității acestora de a satisface necesitățile economiei naționale. Promovând continuu consolidarea sistemului bancar prin perfecționarea mecanismului de supraveghere, Banca Națională a Moldovei a ținut cont de practica internațională general acceptată, de principiile Comitetului Basel pentru o supraveghere bancară eficientă, de starea actuală a sectorului bancar, precum și de alți factori cu impact direct.
În vederea neadmiterii vulnerabilității excesive în sistemul bancar moldovenesc și în scopul administrării eficiente de către bănci a riscurilor de credit, lichidității, ratei de schimb, ratei dobânzii, precum și a riscului de țară, Banca Națională a Moldovei promovează și în continuare perfecționarea metodelor de dirijare a activelor și pasivelor în bănci, contribuind astfel la protejarea adecvată a acestora.
În anul 2014, Banca Națională a Moldovei a intervenit pe piața valutară internă preponderent în calitate de vânzător de valută străină, în contextul politicii monetare promovate de BNM, precum și în scopul atenuării fluctuațiilor excesive ale cursului de schimb al monedei naționale în raport cu dolarul SUA și Euro. Pe parcursul perioadei de referință, Banca Națională a Moldovei a efectuat vânzări nete pe piața valutară interbancară contra lei moldovenețti la data valutei în sumă de 697.97 milioane dolari SUA, inclusiv intervenții speciale sub formă de vânzări de valută la Banca de Economii S.A. și B.C. ”BANCA SOCIALĂ” S.A. în sumă de 284.66 milioane dolari SUA.
Banca Națională a Moldovei, pentru a-și realiza rolul, funcțiile și activitățile în modul în care va servi cel mai bine intereselor cetățenilor Republicii Moldova, are un plan strategic prin care
este trasată direcția pe care o va avea in următorii cinci ani. Planul strategic al Băncii Naționale a Moldovei este stabilit pentru perioada 2013-2017. Planul strategic are drept scop consolidarea rolului BNM în societate, prin îndeplinirea sarcinilor asumate, asigurarea utilizării eficiente a resurselor și reducerea expunerii la riscuri. Prioritățile setate prin intermediul obiectivelor din plan au menirea să asigure un nivel sporit de eficiență, transparență și performanță, prin alinierea la cele mai bune practici internaționale de comunicare, credibilitate și guvernanță corporativă. Planul strategic cuprinde mai multe elemente esențiale, cum ar fi: misiunea, viziunea, valorile, domeniile de activitate de bază, obiectivele strategice etc.
Anul 2014 este al doilea an de implementare a Planului strategic, eforturile pentru indeplinirea obiectivelor strategice fiind depuse în mod continuu. Cele mai importante realizări aferente obiectivelor strategice ale BNM în anul 2014 sunt expuse în continuare:
1. Asigurarea stabilității prețurilor;
2. Sporirea credibilității monedei naționale;
3. Dezvoltarea funcției de supraveghere a BNM;
4. Promovarea plăților fără numerar și reducerea numerarului in circulație;
5. Consolidarea funcției de stabilitate financiară;
6. Imbunătățirea comunicării externe;
7. Consolidarea imaginii și credibilității BNM;
8. Sporirea eficienței activității operaționale a BNM;
9. Optimizarea gestionării resurselor umane.
Putem concluziona că Banca Națională a Moldovei depune un efort de a dezvolta sectorul bancar moldovenesc. Aceasta a întreprins un set de măsuri pentru menținerea stabilității financiare din republică. Banca Naț ională a Moldovei își orientează eforturile în continuare spre realizarea obiectivului de menținere a stabilității financiare a sistemului bancar din Republica Moldova. În acest context, pe parcursul anului 2014, Banca Națională a beneficiat de asistență tehnică din partea Trezoreriei Statelor Unite în ceea ce privește asigurarea continuității activităților aferente supravegherii bancare, modul de elaborare a planurilor de soluționare a băncilor sistemic importante și practicile internaționale aferente planurilor de contingență.
Stabilitatea sectorului bancar din Republica Moldova
Sectorul bancar are o importanță deosebită pentru stabilitatea sistemelor financiare.
Stabilitatea financiară a căpătat o importanță din ce în ce mai mare în mediu economic și financiar actual, devenind un deziderat pe care băncile centrale ale statelor lumii trebuie să îl realizeze și să îl mențină.
Din lucrările savantul F. Mishkin reiese că, stabilitatea financiară constă în menținerea unui sistem financiar capabil să asigure o bază durabilă, fără dezechilibre majore în alocarea eficientă a oportunităților de economii și investiții. Aceasta idee fiind susținută și în lucrările altor autori – T.Padoa Schioppa, A. Heldane, G.Hoggart și V.Saporta.[16, pag.9-11]
Un sistem bancar stabil, eficient și viabil asigură mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei naționale, orientîndu-le spre desfășurarea activităților financiare eficiente,contribuind la realizarea obiectivului stabilității prețurilor pe termen lung și la dezvoltarea economică a statului. De aici se naște complementaritatea între stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară, cu toate că realizarea stabilității prețurilor nu implică neapărat asigurarea stabilității financiare în cadrul sectorului bancar.
Băncile centrale dispun de o serie de instrumente ce le permit să acționeze pentru îndeplinirea atât a obiectivului de stabilitate a prețurilor, cât și a celui de stabilitate a sectorului financiar.
Din cauza nevoii pe care o creează injectarea de lichidități suplimentare în sistemul bancar, o criză a sectorului bancar poate afecta direct și stabilitatea monetară. Stabilitatea monetară și stabilitatea financiară sunt strâns legate între ele. Astfel, că una din cauzele frecvente ale crizelor financiare constă în creșterea excesivă a ofertei de monedă.
Stabilitatea sistemului financiar face necesar faptul ca principalele componente ale acestuia, respectiv, piețele, infrastructurile corespondente și instituțiile financiare să fie capabile, împreună să absoarbă perturbațiile. Stabilitatea cere și ca sistemul financiar să faciliteze o realocare suplă și eficace a resurselor financiare ale celor care economisesc către investitori, ca riscul financiar să fie analizat și valorizat cu precizie și ca el să fie gestionat în mod eficient.
Importanța stabilității sistemului bancar este mult mai vizibilă în condițiile instabilității financiare, iar imperfecțiunile sistemului financiar, vulnerabilitatea băncilor la schimbările mediului economic și crizele bancare constituie factorii principali ce trezesc un interes major față de studierea și realizarea în practică a stabilității bancare.
Încrederea deponenților este pilonul de bază pe care se bazează activitatea bancară a oricărei țări, inclusiv și în Republica Moldova. Perceperea de public a slăbiciunilor chiar și a unei singure bănci din sistem, poate determina diverse reacții, cum ar fi: panică, retragerea depunerilor. Aceste evenimente pot afecta stabilitatea întregului sistem, întrucât este greu de știut exact care anume dintre bănci are probleme proprii și care au probleme „aduse”de băncile slabe din sistem.
Banca Națională a Moldovei are un rol important în menținerea stabilității financiare, date fiind responsabilitățile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară și prudențială. Atribuțiile subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, cât și prin formularea și transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară și supravegherea funcționării în condiții optime a sistemelor de plăți și decontări de importanță sistemică. Totodată, este necesară identificarea riscurilor și vulnerabilităților întregului sistem financiar, în ansamblul său și pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilității financiare este preventivă.
Apariția și dezvoltarea unor disfuncționalități, precum evaluarea incorectă a riscurilor și ineficiența alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar și stabilitatea economică
Funcțiile băncii centrale care pot contribui la realizarea stabilității financiare sunt următoarele:
– reglementarea și supravegherea sectorului bancar;
– gestionarea și monitorizarea sistemelor de plăți;
– garantarea depozitelor;
– funcția de împrumutător în ultimă instanță,banca centrală a trebuit să îndeplinească o funcție de reglementare și de refinanțare a băncilor de rangul doi aflate în situația de a nu putea face față cu rezervele și activele lor obișnuite unor mari cereri de retragere a depozitelor. Dacă banca centrală nu și-ar fi asumat acest rol, nu ar fi avut cine să o facă, iar clienții ar fi suferit importante pierderi în urma nerecuperării integrale a depozitelor. Și, de fapt, chiar și prin implicarea băncii centrale, în multe cazuri, aceste pierderi nu au putut fi evitate.[20, pag 164-180]
Rezultă că, din punct de vedere istoric, funcția de creditor de ultimă instanță a băncii centrale a apărut ca un mijloc de garantare a lichidității și solvabilității sistemice.
Această funcție a fost completată prin rolul băncii centrale de autoritate de elaborare și aplicare a reglementărilor prudențiale. Utilitatea acestor funcții este, însă, discutabilă, deoarece însăși banca centrală se confruntă aici cu o problemă de informare. Într-adevăr, banca centrală nu dispune de toate informațiile necesare pentru a stabili dacă o bancă comercială este insovabilă sau dacă are doar probleme de lipsă temporară de lichiditate.
Cu toate acestea, este cert că stabilitatea sistemului bancar trebuie asigurată mai presus de orice altceva. De aici, ideea de a crea organisme de supraveghere separate de banca centrală, care să impună băncilor comerciale reguli prudențiale riguroase.
Astfel, în scopul asigurării unei coordonări adecvate între autoritățile publice, delimitării clare a responsabilităților, precum și în scopul realizării unor acțiuni prompte în caz de șocuri financiare extraordinare, se creează Comitetul Național de Stabilitate Financiară, având următoarele atribuții:
a) gestionează crizele financiare extraordinare;
b) definește crizele sistemice;
c) prezintă Guvernului propunerile de politici și măsuri în scopul protejării depozitelor, capitalizarea și recapitalizarea băncilor etc.;
d) stabilește căi unice de comunicare între autoritățile publice implicate în gestionarea crizelor sistemice din sectorul financiar;
e) emite periodic declarații oficiale pentru evitarea situațiilor de dezinformare;
f) restabilește credibilitatea în securitatea sistemului bancar;
g) convine asupra tuturor aspectelor strategice ale viitorului Memorandum de Înțelegere, care va delimita responsabilitățile autorităților publice implicate în gestionarea situațiilor de criză din sectorul financiar;
h) propune măsuri adiționale și imediate în caz de producere a crizelor extraordinare în sistemul financiar.[4]
Relevante pentru cercetare sunt și implicațiile pe care concentrarea și competiția din sectorul bancar le pot avea asupra stabilității sistemului bancar. Studiile econometrice aprofundate indică existența unei corelații pozitive între stabilitatea și concentrarea sau puterea pieței în sectorul bancar. În același timp, se pare că, deși concentrarea are un efect stabilizator, constrângerile instituționale asupra competiției au un efect destabilizator.
Pentru a analiza mai detaliat nivelul stabilității Republicii Moldova urmează a se analiza o serie de indicatori. Indicatorii de stabilitate financiară reprezintă parametrii ce reflectă stabilitatea curentă a instituțiilor financiare din țara examinată. Indicatorii de stabilitate financiară reflectă starea sănătății financiare curente și siguranța instituțiilor financiare dintr-o țară, fapt prin care și se explică rolul major al acestora în estimarea stabilității pieței financiare dintr-o țară. Indicatorii de stabilitate financiară sînt calculați cu scopul utilizării lor în supravegherea macroprudențială.
Indicatorii de stabilitate financiară ce țin de sectorul bancar pot fi divizați în 6 grupe de indicatori: suficiența capitalului, calitatea activelor, siguranța managementului, venituri și profitabilitatea, lichiditatea, sensibilitatea la riscul de piață.
Tabelul 1.3.1.Indicatorii stabilității financiare din sistemului bancar moldovenesc,%.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate de Banca Națională a Moldovei în rapoartele financiare pentru anii 2009-2014.
Analiza indicatorilor stabilității financiare în Republica Moldova atestă existența unui sistem robust și sănătos, deși încă mic și neechilibrat în dezvoltarea componentelor sale. Prin această prismă, se simte nevoia unei vigilențe față de dezvoltările pe termen mediu, căci păstrarea dezechilibrelor structurale la valori substanțiar ridicate poate conduce la creșterea gradului de vulnerabilitate a întregului sistem.
Situația în sistemul bancar este evaluată reieșind din criteriul siguranței băncilor, profitabilitatea reală a acestora, din gradul lor de pregătire în prestarea serviciilor comunității. Performanțele în domeniile menționate pot fi atinse doar prin reglementare și supraveghere adecvată a sistemului bancar.
Stabilitatea sistemului bancar și încrederea investitorilor în mare măsură depinde de cadrul legal în baza căruia își desfășoară activitatea. Reglementarea și supravegherea sistemului bancar reprezintă singura modalitate de a transpune în viață politici monetare și valutare ale băncii centrale. Principalele reglementări bancare ale Republicii Moldova sunt reflectate în Anexa 1.
Reglementarea bancară include toate aspectele activității bancare: intrarea pe piață a băncilor, managementul capitalului minim necesar, alocarea activelor, deschiderea filialelor etc.
Importanța supravegherii și reglementării bancare este evidentă, deoarece examinarea situației fiecărei bănci în parte îi permite organului de supraveghere să joace un rol important în asigurarea unui sistem bancar stabil și sigur. Supraveghetorii bancari se angajează nu doar în analize la distanță ale performanțelor băncilor,ci efectuează inspecții pe teren, fapt care amplifică monitorizarea pentru menținerea siguranței sectorului bancar și prevenirea falimentelor bancare.
Normele sistemului de reglementare și supraveghere a Băncii Naționale a Moldovei au la bază “Principiile de bază ale Comitetului Basel I pentru o supraveghere bancară mai efectivă”, însă în unele privințe, mai ales în ceea ce se referă la suficiența capitalului și provizioanele pentru pierderi la credite, sunt chiar mai stricte.
Pentru următorii 5-7 ani este preconizată implimentarea reglementării Basel III, având ca scop consolidarea și asigurarea stabilității financiare atât la nivel național, cât și internațional.
Un pas important în cadrul activității de supraveghere a băncilor din Republica Moldova, s-a efectuat în anul 2012, cînd instituțiile financiare au fost obligate să se conformeze cerințelor Standardelor Internaționale de Raportare Financiare (SIRF). Trecerea la SIRF reprezintă o premisă obligatorie de implimentare atât a principiilor Basel II, cât și Basel III. Până în anul 2011, băncile au raportat rezultate financiare după standardele sistemului moldovenesc de contabilitate. Această trecere poate fi considerată drept o reformă importantă în dezvoltarea economiei țării, sporind gradul de transparență a activității instituțiilor bancare și sporind accesul la piețele financiare internaționale.
În ultimii ani observăm că nu se mai poate vorbi despre o stabilitate a sistemului bancar din Republica Moldova. Au apărut un șir de probleme pentru care încă nu s-au găsit niște soluții optime pentru rezolvarea lor. O mare problem în ultimul an este deprecierea leului moldovenesc în raport cu dolarul SUA și Euro, Aceasta duce la o instabilitate a sistemulului financiar din țară, economia națională împiedicându-se cu noi bariere de dezvoltare. Sectorul bancar se confruntă cu noi riscuri ce afectează mult dezvoltarea acestuiua.
Având în vedere situația financiară precară creată la Banca de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. “UNIBANK” S.A., precum și faptul că aceste bănci nu respectau indicatorii prudențiali stabiliți prin actele normative ale BNM: cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc; coeficientului lichidității curente; cuantumul capitalului de gradul I, precum și faptul că băncile vizate impiedicau sistematic exercitarea atribuției de supraveghere bancară prin neprezentarea la BNM a informațiilor solicitate, Banca Națională a Moldovei în temeiul Legii instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, prin Hotărarile Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.248 din 27 noiembrie 2014, nr.253 din 30 noiembrie 2014 și nr.296 din 30 decembrie 2014 a instituit regimul de administrare specială asupra Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. “UNIBANK” S.A.
Pe parcursul anului 2014, au fost întreprinse un ș ir de acțiuni în vederea menținerii stabilității sistemului bancar și asigurării dezvoltării acestuia. În acest scop, au fost perfecționate reglementările prudențiale și metodele de supraveghere, ținând cont de cadrul normativ existent, aquis-ul comunitar, precum și de standardele general acceptate de supraveghere bancară.
În concluzie putem menționa că asigurarea și menținere stabilității și siguranței sistemului bancar presupune o reglementare și o supraveghere prudențială corespunzătoare, un management al riscurilor caracteristice activității instituțiilor financiare, un nivel înalt de transparență, promovarea principiilor de guvernare corporativă, precum și neimplicarea statului în activitatea băncilor.
Capitolul II. ANALIZA EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII BANCARE DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZA INDICATORILOR.
2.1 Analiza indicatorilor de performanță financiară a băncii.
Indicatorii de performanță sunt indicatorii care ajută la evaluarea stării economice și financiare a unei banci. În baza bilanțului pentru perioada analizată și în baza raportului de profit și pierderi al băncilor din cadrul sistemului bancar din Republica Moldova se determină elementele necesare pentru a exprima indicatorii de performanță principali, și anume:
Profitul este obiectivul esențial al întreprinzătorului bancar. Acesta reprezintă principala sursă în baza cărora băncile își constituie fonduri de rezervă, astfel protejându-le față de eventualele pierderi înregistrate în exercițiile financiare.[28, pag.71-85]
Profitul poate fi de două tipuri: brut și net.Se determină astfel:
Profitul brut = Venituri Totale – Cheltuieli Totale (2.1.1)
Profitul net = Profitul Brut – Impozitul pe Profit (2.1.2)
Indicatorul ce exprimă nivelul profitabilității băncii este rata profitului, care este unul din indicatorii de bază. Se determină astfel:
Rata profitului brut și rata profitului net reflectă gradul în care veniturile obținute de bancă reprezintă profit și nu sunt utilizate doar pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru obținerea acestor venituri . Acești indicatori sunt mai favorabili cu cât sunt mai mari.
Rentabilitatea activelor (ROA) reprezintă un indicator de apreciere a performanțelor unei bănci ce are capaciatea de a măsura profitabilitatea activelor acesteia.
Rentabilitatea activelor reprezintă cea mai bună măsură a eficienței bancare. Tendința descrescătoare a acestui indicator arată că centrul de profit are dificultăți în realizarea veniturilor. O rată de creștere reflectă un efect pozitiv ca urmare a creșterii veniturilor din alte servicii. [13,pag. 374-375]
Rentabilitatea activelor (ROA) sau rata rentabilitatii economice se determină conform raleției:
Limitele de variații ale indicator ului este, în general, între 0,5-1,6%. Pentru băncile mari este valoarea mai mica (< 1%), în timp ce la băncile mici și mijlocii este caracteristică o dimensiune de unitate suplimentar de indicator.
Rentabilitatea capitalului propriu (ROE) măsoară profitabilitatea din perspectiva acționarului.
ROE măsoară profiturile băncii din punct de vedere contabil pe unitate monetară a capitalului propriu subscris. Se calculează conform relației de mai jos:
Rentabilitatea capitalului (ROE) oferă o imagine a rentabilității băncii comparativ cu baza sa de capital. Acest indicator variază între 10-20%. Băncile care se bazează foarte mult pe împrumuturi spre a-și constitui activele vor avea un ROE mai mare. Un indicator ROE care este prea mare poate indica faptul că baza de capital a băncii este prea mică și capacitatea sa de a se împrumuta este limitată.
Maximizarea ROE-ului este consecința utilizării eficiente a tuturor resurselor băncii (proprii și atrase) prin realizarea unor investiții de calitate.[17,pag.120-121]
Multiplicarea capitalului(efectul de pârghie) reflectă gradul de dezvoltare al afacerilor unei banci pornind de la un anumit volum al capitalurilor proprii și variază invers proporțional cu ponderea capitalurilor proprii în ansamblul pasivelor bancare. De aici reiese că cu cât ponderea acestora este mai mare, cu atât efectul de parghie este mai mic și invers, o pondere mai mică a capitalurilor proprii în totalul pasivelor bancare determină un efect de pârghie mai mare al băncii respective.[
Efectul de pârghie se determină conform relației:
Deasemenea poate fi calculat după relația:
Acest indicator arată de câte ori s-au multiplicat capitalurile proprii prin intermediul operațiunilor active ale băncii.
Gradul de suficiență a capitalului sau adecvarea lui. Gradul de suficiență a capitalului presupune stabilirea a unui nivel minim de capital, în funcție de anumiți parametri, în funcție de dimensiunea activității băncii, a riscurilor asociate, care pot să asigure o corelație între beneficiile obținute și pierderile potențiale, ca urmare a asumării unui anumit nivel de risc.
Capitalul Normativ Total reprezintă baza de capital pentru băncile comerciale din Republica Moldova.
Capitalul Normativ Total = Capitalul de gradul I + Capitalul de gradul II – Cotele de participare în alte bănci. (2.1.10)
Marja dobânzii măsoară eficiența funcției de intermediar bancar, atragerea și introducerea de bani. Este un indicator ce depinde de costul resurselor atrase și utilizarea lor în investiții de mare interes. Marja dobânzii se determină conform relației:
Concurența este foarte mare pe piață, aceasta obligând conducerea să găsească căi și mijloace pentru a crește veniturile din servicii bancare și de a reduce costurile de operare. Astfel, cu cât acest indicator are o valoare mai mare cu atât activitatea este mai profitabilă, demonstrând un bun management al activelor și pasivelor. Însă, trebuie să se desfășoare un management prudent al riscurilor bancare, concomitent cu urmărirea unei marje a dobânzii cât mai mari, știind că activele cu un grad de risc mare dau și dobânzi mari.[17,pag.118-120]
Gradul de utilizare al activelor (GUA) este indicator al performanței bancare ce reflectă fructificarea optimă a activelor băncii. Acest indicator reflectă capacitatea activelor bilanțiere de a genera venituri pentru bancă. Mărimea acestui indicator depinde de mărimea ratei dobânzii pe piață și de structura activelor bancare. Maximizarea acestui indicator se poate realiza prin creșterea ponderii activelor ce aduc cele mai mari venituri. Însă, trebuie de luat în considerație și faptul că aceste active sunt și cele mai riscante, respectiv creșterea ponderii lor implică și o creștere a nivelului de risc bancar. [21, pag.179-180]Se determină conform relației:
Rentabilitatea capitalului social exprimă gradul de remunerare prin intermediul profitului net a capitalului social subscris și în consecință a acțiunilor emise de bancă. Rentabilitatea capitalului social se determină astfel:
Costul activitatății exprimă ponderea cheltuielilor efectuate de bancă în volumul total al veniturilor obținute sau gradul în care veniturile realizate sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor băncii. Acest indicator se calculează conform relației:
Acest indicator trebuie să aibă o valoare cât mai mică pentru o activitate bancară eficientă.
Productivitatea muncii se utilizează pentru evaluarea performanței financiare a băncii.
Acest indicator exprimă volumul cifrei de afaceri pe salariat realizată intr-o anumită perioadă și se calculează astfel :
Indicatorul de lichiditate reprezintă indicatorul ce exprimă capacitatea băncii de a plasa în active și de a asigura în orice moment onorarea la scadență a obligațiilor sale de plată.[5]
Se determină conform relației de mai jos:
În dependență de perioada pentru care se calculează acest indicator, deosebim:
Lichiditate pe termen lung .În acest caz dacă indicatorul este supraunitar, acesta reflectă o creștere a lichidității băncii prin creșterea îndatorării față de piața monetară. O valoare subunitară presupune o scădere a lichidității bancare.
Lichiditate pe termen scurt conform regulamntului cu privire la lichiditatea bancară nr.265 din 17.12.2009 trebuie să înregistreze o valoare de pînă la 20%.[5]
Gradul de îndatorare al băncii arată măsura în care banca a atras resurse sub formă de depozite, din care apoi s-au acordat credite. În țările dezvoltate băncile practică un nivel de îndatorare de la 15 până la 20 ori capitalul propriu.
Indicele eficienței reprezintă indicatorul ce exprimă nivelul eficienței activității desfășurate de către bănci. Băncile urmăresc o rată cât mai înaltă al acestui indicator, ceea ce presupune o afacere eficientă și în consecință un profit mai mare, presupune atractivitate pentru investitorii potențiali, extinderea cotei deținute pe piața bancară. Se determină conform relației:
2.2.Evaluarea performanțelor bancare.
Conducerea unei bănci are drept scop de a folosi rentabil capitalul actionarilor, aplicând principiile prudenței bancare , protejând depozitele clienților, oferind servicii bancare de calitate cu ajutorul personalului bine calificat, care are responsabilitatea îndeplinirii celor enumerate.
Realizarea acestui obiectiv are loc prin monitorizarea permanentă a indicatorilor de performanță bancară, indicatorii care ajută la evaluarea stării economice și financiare a unei banci.
Monitorizarea permanentă a indicatorilor de performanță în strânsă interdependență cu expunerea băncii la riscurile existente și potențiale care ii pot afecta activitatea.
Capitalul normativ total reprezintă capitalul de bază pentru băncile comerciale din Republica Moldova, este totalitatea de capital de care banca poate dispune în orice moment critic de activitate și care este utilizat de obicei pentru acoperirea activității riscante a băncii. Este compus din: capital de gradul I și capital de gradul II.
Tabelul 2.2.1.Capitalul normativ al băncilor din Republica Moldova, MDL.
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Conform Băncii Naționale a Moldovei, băncile trebuie să-și mențină nivelul capitalului normativ total nu mai puțin de minimul necesar de capital în valoare de 150 milioane de lei, incepând cu data de 31 decembrie 2011. Toate băncile listate mai jos satisfac cerințele stabilite de Banca Națională a Moldovei. Însă din 31 decembrie 2012 minimum capitalului normativ a fost stabilit de 200 milioane de lei, nu au corespuns cerinței legislației două bănci, iar în 2013 doar una, și anume Eurocreditbank, pe când în anul 2014 toate băncile satisfac cerințele legii.
Prin capitalul social al unei societăți comerciale se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor asociaților care participă la constituirea societății.
În cadrul băncilor din Republica Moldova, care se constituie ca societăți pe acțiuni au loc anual emisiuni de acțiuni, ce au drept scop majorarea capitalului social al băncilor respective.
Capitalul social al băncii poate fi modificat în procesul de activitate a băncii prin emisii suplimentare sau răscumpărări de acțiuni.
Tabelul 2.2.2.Acțiunile noi emise pe parcursul anilor 2009-2013 în cadrul sistemului bancar din Republica Moldova, MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate de Comisia Națională a Piaței Financiare.
Avantajele emisiunii de acțiuni sunt :
– pentru o bancă, care a ajuns la o anumită dimensiune și are o reputație puternică, aceasta poate fi un traseu bun pentru a ridica o sumă mare de capital care îi va permite să se extindă sau să investească în active, care îi vor permite să crească în viitor;
– Societatea nu trebuie să ramburseze aceast capital, dar în schimb este de acord să distribuie profiturile viitoare la acționari în schimbul acestor investiții;
– Pot fi oferite la vânzare la valori mai mari decât obligațiunile datorită rentabilităților mai mari;
– periodic pot fi emise acțiuni suplimentare.
Dezavantajele misiunii de acțiuni sunt :
extinde dreptul de vot și controlul către deținătorii de noi acțiuni. Astfel, proprietarii băncilor nu mai au control complet asupra afacerii. Acționarii pot bloca planuri în cazul în care consideră că acestea prezintă un risc prea mare pentru investițiile lor.
În cazul creșterii profiturilor noii proprietari au dreptul asupra lui la fel ca cei vechi;
Costurile de subscriere și distribuție pentru acțiuni sunt mai mari decât pentru obligațiuni.
Băncilor li se impune o măsură restrictivă privind suficiența sau adecvarea capitalului, ceea ce presupune de fapt stabilirea convențională a mărimii capitalului în funcție de anumite criterii care au fost propuse și acceptate de parteneri.
Gradul de suficiență a capitalului se determină ca raport între capitalul normativ total și activele ponderate la risc. Activele sunt expuse în mod diferit la risc. Activele cele mai puțin riscante sunt cele existente la bancă sub formă de bani în casierie sau pe cont , sub formă de bonuri de trezorerie, iar cele ma riscante sunt creditele acordate clientelei, care au o probabilitate mai mare de a nu fi rambursate. Activele se ponderează cu coeficienții de risc 0%, 20%, 50%, și 100% :
1. Categoria 0 procente
– Numerar
– Conturile inclusiv rezervele obligatorii
– Cambii de trezorerie
– Partea creditelor asigurate cu depozite bănești consemnate la banca care a acordat creditul
2. Categoria 20 procente
– Numerar – instrumente în proces de încasare
– Hârtii de valoare de stat
– Creditele garantate de către Guvernul Republicii Moldova sau asigurate prin Hârtii de valoare de stat
– Depozitele în băncile Moldovei și ale țărilor membre ale Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică
– Plasamentele la termen mai mare de un an în băncile Moldovei.
3. Categoria 50 procente
– Activele asigurate prin prima ipotecă rezidențială, în stare de acumulare a dobânzii
– Depozitele și plasările pe termen scurt în băncile altor țări.
Figura 2.2.1.Gradul de suficiență a capitalului al băncilor din Republica Moldova,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Analizând datele prezentate în figura de mai sus putem deduce că acest indicator pe parcursul anilor 2009-2013 corespunde normelor de stabilite implimentate de BNM, de a fi mai mare de 12% pentru toate băncile sistemului bancar moldovenesc.
Începând cu anul 2011 BNM a stabilit un alt nivel al suficianței a capitalului, stabilind norma de 16% .[7]
Astfel, pe parcursul următorilor patru ani analizați băncile sistemului bancar din Republica Moldova au corespuns normelor stabilite de BNM, excepție făcând Banca de Economii , care a înregistrat un nivel al indicatorului de 5,92% în anul 2012, iar în anul 2014 aceasta a înregistrat un nivel și mai scăzut de doar 3,32%, deasemenea și Banca Socială a înregistrat un nivel de 2,56%, aceasta apreciindu-se negativ.
Astfel, ca urmare a nivelului inferior al acestui indicator Banca de Economii și Banca Socială nu vor efectua plata dividendelor sau oricare alte distribuiri de capital. Pentru a determina gradul de remunerare prin intermediul profitului net a capitalului social subscris, adică a acțiunilor emise vom elabora un tabel (tabelul 2.2.3).
Conform datelor prezentate mai jos putem concluziona că băncile al căror acționari sunt cei mai bine remunerați prin intermediul profitului net în 2009 este Victoriabank, care și-a recompensat acționerii cu 204,8% din investiția făcută. Pe parcursul următorilor ani venitul acordat acționarilor drept recompensă pentru investiția făcută tinde să se diminueze.
În anul 2014 locul cei mai remunerați sunt acționarii Moldova Agroindbank -172,3%, urmată de Mobiasbanca -103,47%, Victoriabank cu 82,18%, Moldindconbank cu 80,02%. Însă un rezultat cel mai rău a înregistrat Banca de Economii cu o valoare de -102,49%.
Tabelul 2.2.3.Rentabilitatea capitalului social al băncilor din Republica Moldova,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
În ceea ce privește multipicatorul capitalului dacă raportul este mai mare banca se bazează pe obligații mai mult pentru finanțarea baza de active. În cazul în care o bancă este complet finanțată de capital indicatorul de multiplicare a capitalului va fi egal cu 1,00.
Multiplicatorul măsoară efectul de levier financiar și reprezintă atât profit, cât și risc. Multiplicatorul afectează profitul băncii, deoarece are un impact de multiplicare a rentabilității activelor (ROA) pentru determina de către bancă a rentabilității capitalului (ROE).
De asemenea este o măsură de risc, deoarece reflectă situația băncii înainte de a deveni insolvabilă.
În funcție de datele prezentate în figura 2.2.2 putem evalua câte active au fost create de capital propriu în MDL, folosirea mai eficientă a activelor este realizat de "Banca Socială ", care înregistrează coeficientul de 27,89 în anul 2014.
Acest indicator avea un nivel mai mic în anul 2009 ca urmare a crizei economice și a început să crească pe parcursul anilor următori analizați. Nivelul optim al acestui indicator este considerat atunci când acesta este egal cu 10, un nivel care nu a fost atins de multe bănci din sistemul bancar moldovenesc.
Figura 2.2.2.Pîrghia financiară pentru băncile sistemului bancar moldovenesc pentru perioada 2009-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Figura 2.2.3.Media pîrghiei financiare pentru băncile sistemului bancar moldovenesc din perioada 2009-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Gradul de utilizare al activelor este definit ca un raport între total venituri operaționale și activele totale, care ilustrează total veniturilor obținute din utilizarea activelor (veniturile din interese, comisioane, taxe).
Figura 2.2.4.Gradul de utilizare al activelor pentru băncile sistemului bancar moldovenesc din perioada 2009-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Din figura 2.2.4. deducem că venituri mai mari din activele utilizate pe parcursul anilor analizați obțin EuroCreditBank și ProCreditBank ca urmare a gestionării eficiente a activelor. Aceste bănci sunt mici, deci și informațiile oferite de indicator nu sunt foarte obiective.
Eficient își gestionează activele și asa bănci ca Moldindconbank, VictoriaBank, Moldova Agroindbank, Energbank înregistrând un nivel al indicatorului de circa 9%.
Figura 2.2.5.Evoluția indicatorului- gradul de utilizare al activelor pentru băncile sistemului bancar moldovenesc în ansamblu în perioada 2009-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Raportul mediu al tuturor celor 14 banci în anul 2009 este de 17,07 %, cea mai mare din toți acesti 6 ani analizați. Rata minimă pentru acești ani a fost înregistrată în anul 2014 de 9,66%. Astfel, observăm o diminuare al eficienței utilizării activelor în timp.
Pentru a determina eficiența funcției de intermediar al băncilor din sistemul bancar din Republica Moldova vom analiza marja netă a dobânzii.
Marja netă a dobânzii arată cât de eficient au fost utilizate activele aducătoare de dobânzi din portofoliul unei banci. Indicatorul trebuie să aibă o valoare pozitivă pentru a se putea vorbi despre o utilizare eficientă a resurselor atrase de bancă.
Figura 2.2.6.Marja netă a dobînzii pentru băncile sistemului bancar moldovenesc din perioada 2010-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Conform figurii 2.2.6. deducem că activele aducătoare de dobânzi din portofoliul băncilor au fost utilizate eficient, însă în proporții diferite în dependență de bancă. Cel mai eficient și-a utilizat activele aducatoare de dobânzi din portofoliu pe parcursul anilor 2010-2014 EuroCreditBank, Moldova Agroindbank, Mobiasbanca, ProCreditBank, Moldindconbank.
Cel mai înalt nivel al acestui indicator a fost înregistrat în 2013 de EuroCreditBank, aceasta apreciindu-se pozitiv.
În general acest indicator pe parcursul ultimilor ani analizați are o tendință de descreștere, ceea ce presupune că activele aducatoare de dobânzi din portofoliul băncilor sunt utilizate mai puțin eficient comparativ cu anii precedenți.
Figura 2.2.7.Evoluția marjei nete a dobînzii pentru băncile sistemului bancar moldovenesc din perioada 2010-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Rentabilitatea capitalului propriu(ROE) măsoară utilizarea eficientă a capitalului, din punct de vedere a investițiilor. Este folosit ca o indicație generală a unei bănci eficiente, cu alte cuvinte, cât de mult de profit este capabilă de a genera în schimul resurselor oferite de acționari săi.
Figura 2.2.8. Rentabilitatea capitalului propriu(ROE) al băncilor comerciale din Republica Moldova pentru perioada 2009-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
În conformitate cu figura 2.2.9. cel mai eficient management al capitalului băncii pe parcursul celor 6 ani analizați au fost efectuate la Victoriabank S.A. Cea mai ridicată rată a fost înregistrată la Victoriabank S.A. în 2013 cu o valoare de 27,38%. O rată comparabilă cu cea a țărilor dezvoltate unde este de 10-12% o are și Moldindconbank și Moldova Agroindbank.
Pe când dacă vorbim descpre cea mai joasă rată, a înregistrat-o BCR în anul 2011 cu valoarea de -117,74%. Rate negative au fost înregistrate pe toți cei 6 ani de Eximbank.
Rentabilitatea activelor (ROA) este un indicator de apreciere a performanțelor unei bănci, măsurând profitabilitatea activelor acesteia.
Figura 2.2.9.Rentabilitatea activelor în cadrul sistemului bancar moldovenesc în anii 2010-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Bazându-ne pe datele prezentate în figura 2.2.9. cea mai eficientă gestionare a resurselor deținute de către toate băncile a fost făcută în anul 2011 cu o rată medie de 1,27%, comparativ cu anul 2012 când rata a avut o valoare negativă, -0,11% ca urmare a promovării a unui management al activelor ineficient și pierderile obținute în cursul exercițiului financiar. Management mai bun pe parcursul acestor 5 ani a fost făcut , Moldindconbank și Moldova Agroindbank.
Scopul de bază al celor ce investesc capital este de a obține profit.(a se vedea Anexa 3)
În baza datelor din tabelul 2 din Anexa 3 sesizăm că profitul net al sectorului bancar din Republica Moldova, la finele anului 2014, a însumat 778 mil. lei, din care circa 76% a fost asigurată de trei bănci: ”Moldova-Agroindbank”, ”Moldindconbank” și ”Victoriabank”.
Aceste trei bănci și-au menținut această poziție pe parcursul tuturor anilor analizați.De asemenea se observă o creștere în ansamblu al profitului pe parcursul anilor analizați.
Potrivit datelor prezentate cel mai mare profit din cele 14 bănci din Moldova, la finele lui 2014, l-a înregistrat ”Moldincombank” – 397,5 mil. lei. Locul doi și trei la acest capitol este deținut de ”Moldova Agroindbank” și ”Victoriabank”, care au avut un profit de 375,6 mil. lei și 205,4
mil. lei, respectiv. Celelalte bănci au înregistrat profituri, însă mai mici, cu excepția a trei bănci ”Banca de Economii”, care a înregistrat pierderi în mărime de 202,5 mil. Lei, “Eximbank” -217,8 mil.lei, “BCR Chișinău “S.A. – 3,7 mil.lei.
Figura 2.2.10. Evoluția profitului bancar în anii 2009-2014,MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Analizând figura prezentată mai sus deducem că profitul bancar net pentru întreg sistem bancar are o evoluție pozitivă pe parcursul anilor analizați, aceasta apreciindu-se pozitiv
Indicatorul ce exprimă nivelul profitabilității băncii este rata profitului, fiind indicator de bază.
Figura 2.2.11.Rata profitului pentru băncile din Republica Moldova în perioada 2010-2014,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Analizând datele prezentate mai sus deducem că băncile generează atâția bani câte procente sunt prezentate în tabel pentru fiecare leu din vânzări al produselor băncii.Astfel, spre exemplu Moldindconbank în 2010 a înregistrat 2,82 bani profit pentru fiecare leu din vânzări și pe parcursul anilor viitori analizați tinde să-și mărească profiturile pînă la 25,58 bani pentru un leu din vânzări. Băncile ce au înregistrat cel mai înalt nivel al ratei profitului pe parcursul anului 2014 sunt: Moldova Agroindbank cu 28,54 bani, Moldindconbank cu 25,58 bani și Victoriabank cu 21,51 bani pentru fiecare leu din vînzarea produselor băncii.
Unele bănci înregistrează și rezultate negative, ceea ce presupune pierderi. Spre exemplu în 2014 Banca de economii și Eximbank a înregistrat pierderi în mărime de 48,3 bani și respectiv 31,3 bani la fiecare leu din vînzări.
Un alt indicator ce exprimă performanța bancară este lichiditatea bancară.
Tabelul 2.2.4. Lichiditatea băncilor din Republica Moldova,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Analizând calculele efectuate mai sus putem deduce că în ceea ce privește lichiditatea curentă și pe termen lung băncile au corespuns normelor stabilite de Banca Națională a Moldovei.[5]
Astfel, pe parcursul anilor 2009-2014 majoritatea băncilor din Republica Moldova în ce privește lichiditatea pe termen lung au înregistrat valori de pînă la o unitate, iar în ce priveste lichiditatea curentă s-au înregistrat valori de peste 20%, excepție făcând Banca Socială care în anul 2014 a înregistrat o valoare a lichidității curente mai mică de 19,4%, iar pe termen lung a înregistrat o valoare de peste 5 ori mai mare decât norma stabilită. Iar Banca de Economii a înregistrat o valoare negativă a lichidității curente.
Aceste valori denotă că bancile sistemului bancar moldovenesc au capacitatea de a face față în orice moment atît obligațiilor asumate în numele clienților, cît și în nume propriu.
Factorul esențial de gestiune al lichidității și implicit al riscului de lichiditate pe termen lung sau scurt îl reprezintă accesul oricărei bănci la diferite piețe de capital care permit ajustări rapide și la un cost minim la scadența activelor și pasivelor. Acest lucru depinde de o serie de elemente, cum ar fi: notorietatea băncii, notațiile agențiilor de rating, talia, rentabilitatea și calitatea acționariatului.
Un alt indicator important este și gradul de îndatorare al băncii, care arată măsura în care banca a atras resurse sub formă de depozite, din care apoi s-au acordat credite.
Figura 2.2.12. Gradul de îndatorare al băncilor din Republica Moldova,%.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial al acestora.
Analizând datele prezentate mai sus deducem că cea mai înaltă rată în ceea ce privește utilizarea resurselor provenite din depozite pentru creditare o înregistrează EuroCreditBank pe parcursul anilor analizați și Banca de Economii în 2014.
Băncile ce utilizează aceste resurse în cea mai mică măsură pe parcursul anilor analizați sunt Victoriabank și Moldindconbank, cu o rată de 9% și respectiv 13,4%.
Pe parcursul anilor analizați utilizarea resurselor provenite din depozite pentru creditare pentru întregul sistem bancar moldovenesc a fost utilizat în cea mai mare măsură în 2014, atingînd nivelul de 51,96%, iar cel mai mic nivel a fost atins în 2010, cu o rată de 34,64%.
Analizând datele prezentate mai jos în figura 2.2.3. deducem că activitatea băncilor din Republica Moldova este una eficientă. Cel mai înalt nivel al eficienței fiind înregistrat în cadrul Băncii de economii în 2011, atingind nivelul de 295,5%. Desfășoară o activitate eficientă pe parcursul anilor analizați așa bănci, precum Victoriabank, Moldova Agroindbank, Moldindconbank. Rata minimă pe parcursul anilor analizați o înregistrează Banca de economii în 2012 în mărime de 56,19%, ceea ce presupune ca activitatea băncii a devenit mai puțin eficientă comparativ cu anii trecuți.
În principiu acest indicator pe parcursul anilor analizați înregistrează o dinamică pozitivă pentru toate băncile, excepție Unibank, Fincombank, ProCreditBank care prezintă mici variații al acetui indicator și Banca de economii care înregistrează o diferentă considerabilă, ca urmare a promovării unui management necorespunzător, precum și ca urmare a influenței factorilor externi, care a afectat și activitatea sectorului bancar moldovenesc în întregime.
Figura 2.2.3. Indicele de eficiență al băncilor din Republica Moldova, %.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Pe ansamblu, sistemul bancar, pe parcursul anilor analizați a înregistrat o serie de tendințe pozitive, comparativ cu începutul acestei perioade, susținute de îmbunătățirea situației și acceptărilor macroeconomice. Astfel, s-a reușit la obținerea unui profit de 778 mil. lei pe întreg sistem bancar în 2014, comparativ cu valoarea negativă înregistrată în 2009.
Sistemului bancar din Republica Moldova este însă, încă în curs de dezvoltare, așa cum se arată în analiza indicatorilor de performanță cu istoricul ei putem menționa că băncile se pot dezvolta la nivelul anului 2013.(Anexa 3)
Toate cele 14 bănci licențiate din Republica Moldova respectă nivel minim necesar de indicatori stipulate în actele normative locale. Limitele stabilite în actele normative corespund limitelor stabilite în acordul Basel.
2.3. Analiza structurii și situației financiare sistemului lui bancar din Republica Moldova
Sistemul bancar reprezintă un domeniu-cheie în cadrul economiilor contemporane. Locul și rolul în economie, structura lor, sunt determinate și de creația monetară, factor specific al funcționalității băncilor în economie. Avînd în vedere rolul și importanța pe care o au băncile la buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada de tranziție la economia de piață, să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de agenți economici din economia de piață.
Sectorul bancar reprezintă componenta de bază a pieței financiare din Republicii Moldova, în condițiile în care alte elemente sunt slab dezvoltate (piața de capital), au o pondere redusă (instituțiile de microfinanțare și creditare nebancară, leasing), sau sunt virtual inexistente (fondurile de investiții și capitalul de risc).
Sectorul bancar din Republica Moldova este constituit din 2 nivele, reprezentate de Banca Națională a Moldovei (BNM) și 14 bănci comerciale.
Nivelul I Nivelul II
Figura 2.3.1 Structura sistemului bancar al Republicii Moldova
Sursa: elaborat de autor în baza informației prezentate pe bnm.md
Banca Națională a Moldovei este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea și supravegherea activității instituțiilor bancare, precum și pentru elaborarea și promovarea politicii monetare a statului. Normele sistemului de reglementare bancară al Bancii Naționale a Moldovei au la bază principiile de bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară (Basel I), iar în unele privințe, mai ales în ceea ce se referă la suficiența capitalului și provizioanele pentru pierderi la credite, sunt chiar mai stricte.
Conform datelor statistice bancare, circa 70% din activele sistemului bancar sunt concentrate în capitala Republicii Moldova, precum și în municipiile Bălți, Orhei, Hîncești, Cahul, Ungheni etc. Astfel, o dezvoltare mai rapidă a business-ului are loc în orașe mari.
Dacă e să ne referim și la cooperarea sistemului bancar cu alte instituții, putem menționa că băncile mari dispun de o posibilitate mai mare de conlucrare cu întreprinderile mici și mijlocii comparativ cu organizațiile de microfinanțare, deoarece băncile spre exemplu pot economisi la cheltuieli administrative și de asemenea prezintă și o mai mare siguranță în finanțarea de lungă durată. Băncile au o posibilitate mai larga în menținerea lichidității împrumutaților și oferă condiții mai flexibile în realizarea contractelor de credit.
În Republica Moldova se pledează pentru o dezvoltare continuă a sistemului bancar din două puncte de vedere, și anume: atît din punct de vedere cantitativ al volumului activelor ce le dețin, care comparativ cu cel al băncilor din Uniunea Europeană este mult mai mic și din punct de vedere calitativ și susținînd ideea fuziunii unor bănci cu scopul întăririi pozițiilor lor pe piață.
Sistemul bancar autohton se confruntă cu o criză de capital, iar numărul de bănci este corespunzător, acesta fiind motivul pentru care au loc încurajările privind fuziunea băncilor, în vederea creșterii rezistenței întregului sistem bancar din republică la diverse șocuri macroeconomice și la influențe din afară.
Acest proces de performanță este lent și susținut de Banca Națională a Moldovei, având ca obiectiv menținerea,creșterea stabilității și încrederii în sistemul bancar și moneda națională.
De asemenea odată cu trecerea la etapa de tranziție a devenit obligatoriu și informarea populației privind procesele ce au loc în bănci și burse în limitele stabilite, constituind o condiție.
În ceea ce privește încrederea în sistemul bancar moldovenesc depinde de calitatea serviciilor prestate de fiecare bancă în parte. Astfel, dacă instituțiile financiare nu vor avea grijă de proprii clienți, atunci aceasta o vor face concurenții lor. În asemenea condiții banca trebuie să înteleagă necesitățile clienților și cauzele luării anumitor decizii.
Calitatea serviciilor și grija față de clienți reprezintă o caracteristică foarte importantă ce asigură performanța și succesul băncilor, le putem considera chiar elemente cheie, aceastea fiind condiționate de ofertele totale de servicii, de constrângerile impuse de controlul costurilor și menținerea competitivității din punct de vedere al prețurilor.
Astfel, conform datelor tabelului din anexa nr.2 piața bancară autohtonă este destul de concentrată înregistrându-se o tendință de oligopolizare a pieței de către cele mai mari 4 bănci.(Anexa 2)
Evoluția a activelor bancare a fost determinată de creșterea accentuată a activelor generatoare de profit ,cea mai mare pondere revenindu-i portofoliului de credite, și anume 62,3%.Aceasta evoluție a activelor poate fi observată reieșind din tabelul de mai jos.
Figura.2.3.2. Evoluția capitalului sistemului bancar, mil. MDL.
Sursa: elaborată de autor conform datelor Băncii Naționale a Moldovei.
În ceea ce privește analiza capitalului normativ total, determinant al solvabilității băncilor, în anul 2014 pe întreg sector bancar, a constituit 9031,83 mil. MDL și a crescut cu 2011,6 mil. MDL față 2012.
Capitalul de gradul I, în 2014, a scazut cu pînă la 2388,9 mil. MDL față de 2012.Valoarea negativă a indicatorului confirm că nu există o rezistență și siguranță a sistemului în cazul șocurilor financiare. Prin urmare, toate băncile comerciale din Republica Moldova dispun de un capital bancar de gradul I corespunzător capitalului minim necesar 200 mil. MDL.
Capitalul protejează băncile de pierderi imprevizibile prin asigurarea solvabilității și lichidității, micșorând costurile de îndatorare și reduce posibilitatea survenirii falimentelor bancare.
Dintre cele 14 bănci comerciale, 9 sunt cu capital majoritar străin. Sistemul bancar din Republica Moldova este caracterizat printr-o pondere mică a capitalului de stat – 2,5% din totalul capitalului bancar, sau 12,4% din totalul activelor deținute de băncile cu capital majoritar de stat.
În 2013,cota investițiilor străine în capitalul social al băncilor a constituit 75,1%, fiind în creștere cu 4 p.p., situația fiind explicată prin majorarea capitalului social din contul investițiilor acționarilor nerezidenți cu 15,5%, micșorarea investițiilor acționarilor autohtoni cu 3,2%.
Figura.2.3.3.Repartizarea creditelor în economia Republicii Moldova în 2014, %.
Sursa: elaborată de autor conform datelor Bancii Naționale a Moldovei.
În 2014 majorarea soldului creditelor în MDL s-a produs ca urmare a creșterii soldurilor creditelor acordate pentru toate sectoarele din economie.
Majorarea soldului creditelor a fost influențat în mare parte de faptul că în ultimii ani se evidențiază o creștere a nivelului creditelor noi acordate de către bănci și nu în ultimul rînd și de creșterea calității creditelor acordate de băncile din Republica Moldova.
Astfel, putem observa în figura de mai jos nivelul calității creditelor bancare oferite.
credite neperformante credite performane
Figura 2.3.4. Evoluția calității creditelor bancare, %.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate de BNM.
Este de menționat faptul că în ultimii ani s-a îmbunătățit calitatea portofoliului de credite , însă totuși, în pofida tendințelor pozitive de dezvoltare, problema accesului la credite rămîne una dintre cele mai importante constrîngeri pentru mediul de afaceri .Această constrîngere este cauzată în mare măsură și de rata înaltă a dobânzii impusă de sistemul bancar din Moldova.
Finele anului 2014, se soldează cu o îmbunătățire a calității portofoliului de credite în sectorul bancar, valoarea creditelor neperformante a scăzut cu 2% față de începutul anului. În ceea ce privește ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor la 31.12.2014, aceasta a crescut cu 0,17 % față de data 31 decembrie 2013, constituind 11,73%.
Un alt produs de bază oferit de sistemul bancar și care îi asigură și o bună funcționare constituie depozitele.
Situația sistemului bancar din Republica Moldova este analizată și prin intermediul evoluției profitului bancar.
Figura 3.2.6. Ponderea profitului generat de fiecare bancă în cadrul sectorului bancar,%.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate de BNM.
Potrivit informației privind contul de profit sau pierdere al sectorului bancar, în anului 2014 sistemul bancar al Republicii Moldova a generat un profit de 778,2 mil. de lei. Liderul după la capitolul profit este Moldincombank, înregistrând un câștig de 397,5 mil. de lei. Următoarele în clasament sunt Moldova Agroindbank, cu un profit de 357,6 mil. de lei și Victoriabank – 205,4 mil. de lei.Top cinci bănci la capitolul profit este completat de către Mobiasbanca Groupe Societe Generale ( 103,5 mil. lei) și Energbank (37,6 mil. lei).
În același timp, dintre cele 14 bănci comerciale prezente pe piață, trei au înregistrat un rezultat financiar negativ : Banca de Economii ( -202,5) , BCR Chișinău (-3,7 mil lei) și Eximbank (-217,8 mil. lei).
Ponderea profitului generat de fiecare bancă în parte în cadrul sectorului bancar moldovenesc este prezentat in figura 3.2.6.
Un alt indicator sugestiv care reflectă situația financiară din cadrul sistemului bancar din Republica Moldova este și lichiditatea bancară. Evoluția acesteia pe parcursul anilor 2012-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.3.2.Tendințele lichidității bancare,%.
Sursa: elaborată de autor în baza datelor prezentate de Banca Națională a Moldovei.
Lichiditatea bancară poate fi privită prin prisma ponderii activelor lichide în total active, cît și prin prisma obligațiunilor, pe care banca este obligată să le onoreze. Lichiditatea pe termen lung, pe întreg sistemul bancar a înregistrat 1,54% în 2014 ,cu 0,74%, mai mult față de 2013, ți cu 0,84% mai mult decât în 2012. Aceste valori ale indicatorilor lichidității relevă existența surselor adecvate pentru susținerea plăților aferente obligațiunilor.
Indicatorii de lichiditate arată că sistemul bancar al Republicii Moldova continuă să fie unul super-lichid. Se menționează că limitele prudențiale impuse de Banca Națională pentru acest indicator este de minim 20%.Potrivit reprezentanților BNM, valorile indicatorilor lichidității relevă existența surselor adecvate pentru susținerea plăților aferente obligațiunilor și determină soliditatea băncilor în cazul eventualelor șocuri externe.
Indicatorul de suficiență a capitalului ponderat la risc a înregistrat 13,21% la finalul anului 2014, fiind în scădere față de 2013. Totuși, indicatorul nu a ajuns la nivelul minim reglementat, de 16%. Un nivel mai scăzut al suficienței capitalului arată că băncile în 2014 nu au capacitatea de a gestiona și redistribui fluxurile de mijloace bănești disponibile.
Gradul de eficiență în 2014 se menține la un nivel înalt conform datelor prezentate de Banca Națională a Moldovei, aflându-se peste nivelul minim necesar de 16%
Luând în considerație cele menționate mai sus, precum și faptul că capitalul băncilor asigură stabilitatea și siguranța băncilor putem deduce că sistemul actual din Republica Moldova conform datelor prezentate de Banca Națională a Moldovei este un sistem bancar stabil.
De asemenea, putem menționa că sistemul bancar al Republicii Moldova consemnsează tendințe pozitive de dezvoltare, înregistrând performanțe bune.
Capitolul III. PROBLEME ȘI CĂI DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI BANCAR DIN REPUBLICA MOLDOVA.
3.1. Riscul în activitatea bancară din Republica Moldova
În prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc, deoarece un astfel de demers este extrem de complicat și complex. În plus, în timp, apar noi expuneri la riscuri sau unele riscuri, anterior neglijate, sunt trecute în revistă, în categoria celor care necesită o atenție deosebită (de ex. este vorba despre ultimele preocupări în materie de gestiune a riscurilor și ultimele evenimente din lume care au impus un tratament special al acestor categorii: riscul de război, riscul de terorism, riscul operațional, riscul climateric sau al stării vremii etc.).
Noi în această lucrare intenționăm să analizăm riscurile din sistemul bancar. Deci, prin expunere la risc, în cazul dat, se înțelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituția financiară în cauză.
În literatura de specialitate întâlnim numeroase abordări ale conceptului de risc bancar.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii romane, prin noțiunea de risc se înțelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe nedorite pentru subiect.
Riscul bancar este prezentat în Dictionary of Banking Terms ca incertitudinea ca un activ să înregistreze o rată așteptată de profitabilitate sau să se producă o pierdere. Riscul bancar poate fi provocat de cauze interne sau din cauza mediului bancar concurențial. Riscul bancar are două componente: incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor și expunerea la pierdere. Dacă nu se manifestă ambele componente nu se poate vorbi despre risc[33, pag.261-281].
Atunci când definesc riscul, cei mai mulți autori pun accent pe funcția clasică a băncilor, cea de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute din activele bancare, pierderi cauzate de riscurile de piață, de credit sau cel de lichiditate.
Din perspectiva specificului teoretic de analiză și modelare a riscurilor bancare, reflectat în lucrarea respectivă, deducem o noțiune generalizatoare a riscului bancar.
Riscul bancar este un fenomen prezent în ansamblul sferei de activitate a societăților bancare și reprezintă incertitudinea realizării unui anumit nivel de încasare a unor câștiguri viitoare sau chiar probabilitatea apariției unei pierderi.[33,pag.289-295] Totodată, riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere; acesta poate fi definit ca un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine. Riscul este păgubitor, efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate; apare în procesul activității umane, sociale, economice, politice și în raportul dintre om și natură.
Cercetătorii, care s-au pronunțat asupra acestei probleme, au aplicat diferite metode și procedee de analiză a riscurilor bancare, și, in funcție de acestea, au formulat criteriile de clasificare.
Un studiu al Băncii Mondiale arată că, în general, riscurile bancare se încadrează în patru mari categorii: [32, pag.211-213]
– riscuri financiare, ce cuprind riscuri pure (riscul de lichiditate, riscul de credit, riscul de solvabilitate) și riscuri speculative (riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul prețului sau poziției de piață);
– riscuri operaționale, asociate organizării și funcționării sistemelor interne ale băncii, incluzând sistemele computerizate și alte tehnologii, ce privesc stabilirea de către autoritățile de reglementare a unor norme pe care băncile trebuie să le respecte;
– riscurile afacerii sunt asociate mediului în care activează o bancă, inclusiv preocupărilor macroeconomice și de politici, factorilor legali și de reglementare, precum și infrastructurii și sistemului de plăți existente la nivelul întregului sector financiar. Această grupă de riscuri este adesea cunoscută sub denumirea de risc de țară;
– riscurile apariției de evenimente cuprind toate tipurile de riscuri exogene care, dacă s-ar materializa, ar putea pune în pericol operațiunile unei bănci sau ar putea dăuna condiției financiare și gradului de adecvare a capitalului respectivei bănci. Astfel de riscuri include evenimente politice (căderea unui guvern), crize bancare, dezastre naturale și războaie civile, băncile neputându-le face față decât prin menținerea unui nivel adecvat de protecție a capitalului.
Referitor la riscurile apariției de evenimente, autoritățile de supraveghere au un rol critic și important în evaluarea impactului unor astfel de evenimente asupra statului și condiției sistemului bancar și ale piețelor și servesc la garantarea faptului că sunt stabilite acorduri corespunzătoare în vederea minimizării impactului și dimensiunii întreruperii activității și mobilizării altor autorități care să se ocupe, în mod eficient de consecințele anumitor evenimente și, în final, supraveghează ieșirea sistematică de pe piață a instituțiilor falimentare.
În conformitate cu recomandările Băncii Naționale a Moldovei, în activitatea băncilor comerciale se identifică următoarele grupuri de riscuri: riscul de creditare, riscul de piață (inclusiv riscul valutar), riscul operațional (inclusiv riscul juridic), riscul dirijării activelor și pasivelor (inclusiv riscul lichidității și riscul ratei dobânzii), riscul de solvabilitate, riscul de contrapartidă, riscul asupra patrimoniului, riscul de administrare, riscul informatic, riscul evenimentelor externe și riscul strategic. [41]
Riscul de credit este unul din principalele riscuri bancare cu care se confruntă o instituție bancară. Riscul de credit atenționează asupra faptului că împrumutații sau emitenții de titluri ar putea să nu-și onoreze obligațiile față de bancă la scadență. Așadar, riscul de credit exprimă pierderile cauzate de imposibilitatea clienților de a-și achita obligațiile față de bancă. Acest risc este considerat în general un risc comercial, care rezultă din alegerea piețelor și a clienților.
Pentru împrumutați, riscul de credit exprimă într-o formă mai largă degradarea situației financiare a acestora, drept motive servind situația generală a economiei, condițiile afacerii debitorului și alte condiții imprevizibile interne sau externe, ce afectează situația financiară a acestuia.
În scopul minimizării riscului de credit sunt utilizate diverse metode în stabilirea deciziei de creditare.[24,pag.51-57]
Una din metodele de luare a deciziei de creditare este adaptarea metodelor informatice, care în activitatea bancară necesită rezolvarea a două probleme distincte:
constituirea unui sistem de cuantificare și ierarhizare a condițiilor și premiselor de acordare a creditului (credit scoring);
implementarea unui sistem informatic și de prelucrare electronică a datelor care să asigure o ierarhizare obiectivă a fiecărei solicitări.
Rezultatele acestor acțiuni reprezintă o singură bază a procesului de stabilire a deciziei. În marea majoritate a cazurilor decizia îi revine omului, adică inspectorilor de credite, care vor efectua:
analiza și evaluarea aspectelor financiare și nefinanciare ale debitorului;
analiza efectivă a solicitantului de credit (scopul și valoarea creditului necesar; identificarea surselor de rambursare a creditului; identificarea garanțiilor);
adoptarea deciziei de credit etc.
O altă metodă de minimizare a riscului de credit sunt garanțiile și clauzele contractuale.
Garanțiile și clauzele contractuale micșorează riscul de credit și acoperă pierderile. O recuperare a creditului este posibilă și din valorile garanțiilor. Garanțiile creditului sunt de mai multe tipuri și au ca scop reducerea pierderilor în cazul riscului de creditare. De bănci sunt acceptate garanții reale (gajul, ipoteca, depozitul bancar) și personale (garanția bancară, cauțiunea, cesiunea de creanță, garanții de stat). Clauzele contractuale asigură o protecție suplimentară a creditorului prin fixarea unor condiții în contractul de credit, prin respectarea lor ulterioară sau prin limitarea tuturor operațiunilor debitorului la care se degradează situația financiară.
Pentru micșorarea riscului de credit, Banca Națională a Moldovei stabilește următoarele restricții pe care băncile comerciale trebuie să le respecte:
limitarea acordării creditelor „mari”: datoria creditului mare acordat unei persoane sau unui grup de persoane nu trebuie să depășească 25% din capitalul normativ total al băncii; suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv grupurilor de persoane în interconexiune, care au cele mai mari datorii, nu trebuie sa depășească 50% din portofoliul total al creditelor băncii;datoria totală a creditelor mari ale băncii nu trebuie să depășească de 5 ori capitalul normativ al băncii;
limitarea acordării creditelor persoanelor afiliate: datoria creditului acordat unei persoane afiliate sau unui grup de persoane afiliate ce acționează în comun nu trebuie să depășească 20% din capitalul normativ total; datoria totală a creditelor acordate persoanelor afiliate băncii nu trebuie să depășească capitalul de gradul I;
limitarea acordării creditelor funcționarilor bancari: suma pentru acordarea creditelor curente unei persoane (funcționar al băncii) nu trebuie să depășească 10 salarii de funcție ale persoanei respective; suma pentru acordarea creditelor imobiliare unei persoane (funcționar al băncii) nu trebuie să depășească 100 de salarii de funcție ale persoanei respective; datoria totală a creditelor acordate funcționarilor bancari nu trebuie să depășească 10% din capitalul normativ total.
Un important element al politicii de creditare este și revizuirea internă a portofoliului de credite. Revizuirea internă a creditelor presupune reexaminarea sistematică a politicii de credite ale băncii în scopul detectării timpurii a riscului mărit și determinarea măsurilor necesare de lucru cu creditele dubioase și cu cele compromise, inclusiv formarea rezervelor. Obiectivele revizuirii interne a creditelor sunt: informarea orientativă referitor la situația curentă a portofoliului de credite; evaluarea tendințelor pozitive sau negative ale portofoliului de credite; identificarea creditelor problematice; analiza riguroasă a creditelor problematice; asigurarea creării rezervelor adecvate; identificarea neîndeplinirii instrucțiunilor interne și externe privind activitatea de credit.
În scopul acoperirii pierderilor cauzate băncii de creditele neperformante, băncile trebuie să-și formeze fondul de risc. Din veniturile băncii se trec la cheltuieli mijloacele constituite ca rezerve pentru pierderi la credite (fondul de risc). În acest scop băncile, în mod obligatoriu, clasifică toate creditele din portofoliul său în cinci categorii și, conform categoriei, banca rezervă mijloacele bănești în scopul formării fondului de risc.[36]
Riscul de piață este legat de incertitudinea cu privire la veniturile viitoare care se datorează schimbărilor adverse ale prețurilor și ratelor din diverse piețe.
O altă definiție a riscului de piață ar putea fi următoarea: riscul cu privire la profit și capital care apare datorită modificării valorii portofoliilor de instrumente financiare. Acest risc apare din activitatea de formator de piață (market-making), de tranzacționare (dealing), și de luare de poziții în legatură cu rata dobânzii, valute, acțiuni, și instrumente derivate.[37] Riscul de piață cu privire la instrumente financiare individuale și portofolii de instrumente poate fi o funcție de unul sau mai mulți din acești factori de bază, și de multe ori poate fi foarte complex. Nivelul riscului de piață depinde de sensibilitatea prețului instrumentului și timpul necesar lichidării sau închiderii poziției. Sensitivitatea prețului este în general mai mare pentru instrumente care au în structura leverage, care au maturități mai îndepărtate, și care au caracteristici de opțiuni. Pe piete lichide se presupune ca timpul necesar închiderii unei pozițiieste de o zi, în general. Pe piețe mai puțin lichide este nevoie de mai mult de o zi pentru închiderea unei pozitii.
Factorii de risc de piață includ ratele dobânzii, cursurile de schimb valutar, prețul acțiunilor, prețul mărfurilor (commoditites), precum și volatilitatea acestora (care influențează valoarea optiunilor și derivativelor) și corelațiile dintre acestea.
Riscurile de piață sunt prezente atât în portofoliile de tranzacționare, cât și in banking book. Riscul de piață poate fi exprimat în : valori absolute sau valori relative .
Scopul măsurării riscului de piață Sistemul de masurare al riscului de piață trebuie să arate senzitivitatea expunerii la sfârșit de zi la schimbările potențiale adverse a factorilor care influențează valoarea pozițiilor firmei. De aceea, se poate spune că în general reflectă expunerea la condiții normale de piață. Centrala Băncii poate modifica modelele de măsurare a riscului de piață în scopul alocării capitalului. De exemplu, o banca poate utiliza o perioadă mai lunga de deținere a pozițiilor în scopul alocării capitalului decât în scopul administrării zilnice a riscurilor, deoarece capitalul trebuie să fie folosit pentru acoperirea pierderilor neașteptate. De aceea, în cazul estimării riscului de piață pentru modelele de alocare a capitalului Centrala Băncii poate utiliza premise mai conservatoare care să reflecte modificări mai mari din piață.
BNM definește riscul operațional ca fiind riscul că deficiențele în sistemele informaționale sau procedurile interne, erorile umane, deciziile administrative inadecvate sau intreruperile cauzate de evenimente externe vor periclita procesul de decontare și înregistrare a tranzacțiilor cu valorile mobiliare[41].
Riscul operațional este riscul de pierderi directe sau indirecte cauzate de unele procese interne inadecvate sau defectuoase, de persoane sau sisteme interne sau evenimente externe. Riscul juridic, riscul de conformitate și riscul de personal sunt tratate ca componente ale riscului operațional. Riscul de securitate a informației este tratat distinct, prin politicile și procedurile de securitate aprobate, inclusiv la nivelul planului de asigurare a continuității sistemelor informatice.
Următoarele tipuri de evenimente generează riscuri operaționale:
frauda internă (spre exemplu: raportarea cu rea-credință a pozițiilor,, furtul, încheierea de către angajați de tranzacții în cont propriu);
frauda externă (spre exemplu: tâlhăria, falsificarea, psargerea unor coduri aferente sistemelor informatice);
condițiile aferente efectuării angajărilor de personal și măsuri de siguranță adoptate la fiecare loc de muncă (spre exemplu: cererile compensatorii ale personalului, promovarea unor practici discriminatorii);
practici defectuoase legate de clientelă, produse și activități (spre exemplu: utilizarea necorespunzătoare a infomațiilor confidențiale deținute în legătură cu clientela, spălarea banilor, vânzarea unor produse/servicii neautorizate);
pagube asupra activelor corporale;
întreruperea activității și funcționarea neadecvată a sistemelor (spre exemplu: defecțiuni ale componentelor hardware și software, probleme legate de telecomunicații, proiectarea, implementarea și întreținerea defectuoasă a sistemului „internet-banking”);
tratamentul aplicat clienților și contractanților, precum și procesarea defectuoasă a datelor legate de aceștia (spre exemplu: înregistrarea eronată a datelor de intrare, administrarea defectuoasă a garanțiilor reale, documentația legală incompletă, accesul neautorizat la conturile clienților, litigii);
executarea, livrarea și gestionarea proceselor.
În sensul unei evaluări profunde, implicit mai corecte și a unei monitorizări atente a evenimentelor de risc operațional la nivelul Băncii, elementele de risc operațional sunt delimitate pe tipuri de activități (business lines). Criteriul de alocare al activităților în aceste categorii standard este cel al produselor/serviciilor bancare.
Principiile administrării riscurilor operaționale, aplicate de Bancă sunt:
Banca operează cu un nivel înalt de simplitate, transparență și diversificare. Un accent deosebit este pus pe comunicarea deschisă, valori și loialitatea personalului;
segregarea sarcinilor și ”principiul celor patru ochi” sunt aplicate în toate cazurile, când este posibil;
procesele sunt definite clar și documentate;
Secția audit intern efectuează controale regulate;
o atenție deosebită este acordată culturii corporative și instruirii personalului;
Banca implementează continuu standarde tehnice înalte în ceea ce privește hardware, software și sistemele tehnice de backup.
Banca utilizează următoarele metodologii pentru administrarea riscului operațional: raportarea evenimentelor generatoare de riscuri; monitorizarea indicatorilor de risc operațional; autoevaluarea.
Pierderile operaționale sunt urmărite și înregistrate cu utilizarea principiului „cauză și efect”. Procesul de analiză a pierderilor operaționale se finalizează în măsuri preventive menite să reducă sau chiar să excludă aceste pierderi.
Componentele riscului operațional, identificarea surselor de risc operațional, instrumentele de evaluare, precum și metodele de gestionare și control ale riscului operațional sunt descrise în Regulamentul privind managementul riscurilor operaționale.
Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți, ca urmare a devierii proporției dintre creditele pe termen lung și pe termen scurt și a necorelării cu structura pasivelor băncii. Deci, noțiunea de lichiditate a băncii se explică prin capacitatea băncii comerciale de a-și asigura îndeplinirea obligațiilor și datoriilor față de toți clienții (creditorii). Acest fapt se caracterizează prin menținerea capitalului minim necesar, plasarea maximală a mijloacelo bănești (activelor) conform mărimii și termenului în concordanță cu termenele mijloacelor bănești (pasivelor).
Această capacitate depinde de doi factori:
lichiditatea pieței (tensiuni conjuncturale ale pieței);
lichiditatea instituției (nevoile de capital, calitatea gestionării, regularitatea etc.).
Gestiunea lichidității implică gestionarea corectă a activelor cu pasivele existente la momentul calculului. în acest caz se ia în considerare termenul resurselor atrase pentru o anumită perioadă și volumul resurselor plasate pentru perioada respectivă. În scopul minimizării riscului de lichiditate, managementul bancar trebuie să abordeze trei aspecte ale riscului de lichidități: protejarea împotriva riscului de lichiditate, evaluarea riscului de lichiditate și gestionarea riscului de lichiditate.
Confruntată cu riscul lichidității, o bancă se poate vedea nevoită să împrumute fonduri de urgență la costuri excesive (apelarea la credite de la băncile comerciale și de la Banca Națională) pentru a-și acoperi nevoile imediate de numerar, fie prin atragerea deponenților, plătind în schimb dobânzi mai mari decât cele practicate.
Majorarea capitalului social și, implicit, a fondurilor proprii determină băncile să-și mărească lichiditățile și puterea financiară, având posibilitatea de a face investiții pe termen lung din fondurile proprii.
Banca Națională a Moldovei stabilește regulile de menținere a lichidității, care au scopul de a crea o legătură adecvată dintre suma fondurilor investite (active) și suma resurselor financiare (pasive), și ca rezultat neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, protejarea intereselor deponenților și menținerea de către instituțiile financiare a unui nivel adecvat de lichiditate.
Principiul 1 prevede ca suma activelor băncii cu termenul de rambursare de peste 2 ani să nu depășească sumele resurselor ei financiare (P1<1), coeficient care nu trebuie să fie mai mare decât 1.
Principiul 2 al lichidității prevede lichiditatea curentă a unei bănci, exprimată cu coeficientul format prin raportul dintre activele lichide (numerar și metale prețioase; depozitele băncilor la BNM; valori mobiliare lichide (la vedere pe termen scurt); credite și împrumuturi cu termene de rambursat de până la o lună) și activele totale (exclusiv reducerile pentru pierderi la credite), coeficient care nu trebuie să fie mai mic decât 20%.[5]
În scopul menținerii lichidității băncilor comerciale și dirijării masei monetare, Banca Națională a Moldovei obligă băncile comerciale să-și formeze o cotă a rezervelor obligatorii, care actualmente este de 10%. Aceste rezerve sunt formate din totalul resurselor atrase de bancă si sunt detinuțe la BNM în contul corespondent al băncii atât în moneda națională, cât și în valută.
Nivelul prevăzut al rezervelor obligatorii nu este purtător de dobândă. Excedentul de rezerve (ceea ce depășește nivelul prevăzut) este purtător de dobândă. Pentru deficitul de rezerve (dacă este cazul) se calculează și se percepe o dobândă penalizatoare specială pe durata perioadei calendaristice respective. Ratele rezervelor obligatorii, ratele dobânzilor rezervelor obligatorii sunt stabilite de Banca Națională în conformitate cu obiectivele politicii monetare.
Băncile prezintă periodic la Banca Națională darea de seamă privind formarea și menținerea rezervelor obligatorii. Perioadele de dare de seamă pe parcursul lunii sunt stabilite în felul următor: prima perioadă – de la data de 1 până la data de 15 inclusiv, și a doua perioadă – de la data de 16 până la ultima zi a lunii curente inclusiv. Banca va efectua zilnic rezervarea mijloacelor bănești în conformitate cu normele în vigoare. Se admite ca pe parcursul zilei banca să efectueze operațiuni care să micșoreze rezervele obligatorii la finele acestei zile, fiind mai mici decât norma stabilită. în acest caz, până la finele perioadei.
Riscul de solvabilitate este o consecință a manifestării unuia sau a mai multor riscuri, pe care banca nu le-a prevenit, și anume a riscului de credit, de lichiditate etc.[15, pag.74-79]. Acest risc demonstrează că banca nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbția pierderilor eventuale. Riscul de solvabilitate rezultă din suma totală a fondurilor proprii disponibile și din riscurile ce se produc (de credit, de piață, de rată, de schimb etc.).
În scopul minimizării riscului de solvabilitate, băncile comerciale din Moldova, conform legislației și actelor normative bancare, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe impuse de Banca Națională a Moldovei:
calcularea și menținerea capitalului minim al băncii stabilit prin lege și conform categoriei autorizației deținute;
băncile comerciale mai sunt obligate să-și mențină coeficientul minim al suficienței capitalului, care trebuie să constituie cel puțin 12%.[7]
Societățile bancare pot intra în stare de faliment ca urmare a unei administrări proaste a activelor și pasivelor, a inabilității manageriale și a altor riscuri cu care se confruntă acestea. în scopul diminuării riscului de solvabilitate se poate recurge la diverse metode de reorganizare bancară ca asocieri, fuziuni etc.
În contextul alinierii la standardele și practicile internaționale, Banca Națională a Moldovei, în calitate de autoritate de supraveghere, urmărește promovarea unui sistem financiar puternic și competitiv cu cât mai puține riscuri posibile. În același timp, activitatea bancară din Republica Moldova este supusă unui spectru larg de riscuri, printre care riscul de credit avand cea mai mare pondere.
Pentru a minimiza expunerea băncilor la risc și pentru a întreprinde măsuri de diminuare a acestui risc este foarte important ca autoritatea de supraveghere să dispună de informație veridică și operativă cu privire la expunerea băncilor la riscul de credit. În acest context, autoritatea de supraveghere va avea posibilitatea să utilizeze un sistem informatic complex care să-i permită să identifice în termene restrinse riscurile majore aferente.
Riscurile specifice mediului bancar moldovenesc sunt mai pronunțate în prezent decât în alte țări, deoarece:
sistemul de norme și reglementări bancare încă nu acoperă toate zonele activității bancare;
nu este asigurată transparența activității bancare: băncile oferă acces la informație când se află în postura de creditori, dar nu furnizează informații în aceeași măsură atunci când ele devin debitori, cu excepția comunicărilor restrânse ale BNM.
Având în vedere importanța majoră a administrării riscurilor bancare, Banca Națională a Moldovei a elaborat și a pus în aplicare un șir de acte normative menite să asigure o abordare prudentă din partea băncilor din Republica Moldova a riscurilor inerente activității lor. Astfel, în corespundere cu actele normative ale Băncii Naționale a Moldovei, băncile comerciale trebuie să îndeplinească cu strictețe toate cerințele înaintate, și anume: formarea fondului rezervelor obligatorii pentru depozitele atrase, formarea rezervelor pentru reduceri pentru pierderi la credite, menținerea structurii portofoliului de credite în corespundere cu politica de creditare, menținerea mărimii capitalului normativ total și suficienței capitalului ponderat la risc în limitele stabilite de Banca Națională a Moldovei, respectarea limitelor fața de poziția valutară deschisă, lichiditatea băncii, credite acordate etc.
3.2. Problemele și lacunele sistemului bancar moldovenesc
În urma efectuării cercetărilor anterioare putem observa că sistemul bancar moldovenesc este unul ce este destul de stabil pe piață în perioada analizată, adică anii 2008-2013. Dar totodată se confruntă cu o varietate de probleme care influențează negative asupra performanțelor bancare obținute de o singură bancă comercială, cât și întreg ansamblu de bănci din Republica Moldova.
Sectorul bancar reprezintă componentă de bază a pieței financiare din Republicii Moldova, în condițiile în care alte elemente sunt slab dezvoltate așa cum este de exemplu piața de capital, și au o pondere redusă (instituțiile de microfinanțare și creditare nebancară, leasing), sau sunt virtual inexistente (fondurile de investiții și capitalul de risc).
Sistemul bancar din Republica Moldova este caracterizat printr-o pondere mică a capitalului de stat – 2,5% din totalul capitalului bancar, sau 12,4% din totalul activelor deținute de băncile cu capital majoritar de stat. În același timp, ponderea băncilor cu capital majoritar străin este de 41.1%. Aceasta este mai puțin decât media general pe regiune. [33,pag.262-263]
În perioada analizată se observă o evoluție a sectorului bancar, astfel a avut loc o reflectare a îmbunătățirii a majorității indicatorilor de performanță pe sectorul bancar. Indicatorul de suficiență al capitalului ponderat la risc și-a păstrat valori foarte înalte chiar și în perioada de criză. Conform raportului FMI Global Financial Stability Report, Moldova a înregistrat în anii 2008 și 2009 cel mai înalt nivel al suficienței capitalului ponderat la risc printre toate cele 97 de țări ale lumii cuprinse în raport, cu excepția unei singure țări[34].
Deși se cunoaște că sistemul bancar din Republica Moldova este considerat a fi unul dintre cele mai sigure printre sistemele bancare dint țările fostei URSS. Caracterizându-se după nivelul și ritmurile sale de dezvoltare a întrecut nivelul economiei moldovenești per ansamblu, acesta nu se poate detașa de deficiențele unei economii mici și relativ slabe în care funcționează.
Printre probleme principale ale sistemului bancar moldovenesc care influențează mărimea performanțelor bancare se pot evidenția :
– Sistemul bancar înregistrează un nivel redus de intermediere financiară. După profunzimea sistemului bancar (ponderea creditelor acordate sectorului privat în PIB) Moldova se afla în anul 2010 pe unul din ultimele locuri printre țările ECE, cu 37,2%, depășind doar Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Kosovo[53];
– În Republica Moldova se înregistrează ratele dobânzilor aferente creditelor ca fiind relativ înalte. Se cunoaște că în ultima perioadă de timp ratele dobânzilor aferente creditelor s-au redus până la un nivel istoric, după mărimea ratei reale a dobânzii în perioada 2009-2014, conform datelor Băncii Mondiale, Republica Moldova a fost întrecută în regiune doar de Albania și Georgia;
– O altă problemă este că băncile comerciale din țară au niște cerințe foarte severe în ceea ce privește gajul pentru credite. Instabilitatea relativ înaltă a economiei, cadrul legal imperfect și sistemul judecătoresc ineficient, lipsa unor alternative pentru comercializarea pe piața secundară a unui șir de bunuri acceptate ca garanții (utilaje, terenuri agricole, etc.), fac ca cerințele referitoare la gaj ale băncilor moldovenești să fie destul de înalte și rigide. Conform unui sondaj al Băncii Mondiale din 2009, valoarea medie a gajului raportat la credit era la nivelul de 138,6%, depășind media pe regiune de 134%. Din această cauză, precum și datorită ratelor înalte ale dobânzii, conform aceluiași sondaj, Republica Moldova era lider în regiune după numărul companiilor care identifică accesul la finanțare ca constrangere majoră;
– Nivelul scăzut al concurenței de piața bancară, din motivul ca băncile se axează mai mult pe propria activitate. După cum am amintit deja, Republica Moldova are unul dintre cele mai înalte grade de concentrare a activelor aparținând celor mai mari 5 bănci, precum și un nivel redus al ponderii băncilor cu capital majoritar străin în totalul activelor bancare, factori care determină un nivel relativ redus de concurență pe piață;
– Oferta limitată de resurse financiare pe termen lung, pe care băncile le pot acorda clienților săi, ceea ce face ca termenele de rambursare a creditelor acordate de bănci deseori să nu corespundă cu termenele de realizare a proiectelor finanțate și cu fluxurile de mijloace bănești ale companiilor creditate (circa 87% din depozite sunt cu termen de pană la 1 an, în timp ce circa 63% din credite au maturitatea mai mare de 1 an);
– Infrastructura informațională slab dezvoltată. Această problem este destul de importanță deoarece publicul larg nu are accesul la informații certe și de calitate în ceea ce privește date despre credite pentru a putea realize o simpla analiză asupra creditării, potențialii clienți nu au posibilitatea de a cerceta rapoartele financiare pentru a putea face o analiză comparativă asupra tipurilor de credite, sau despre situația băncii în general. Aici se mai poate de menționat și faptul că băncile comerciale întocmesc niște rapoarte financiare de o calitate joasă, și greu de descifrat pentru public;
– Procedurile de exercitare a gajului de către bănci sunt complicate și au o durată lungă de timp, aceasta se întâmplă din cauză ca legislația din Republica Moldova este imperfect, în ceea ce ține de activitatea bancară, din cauza legislației imperfecte și a funcționării defectuoase a sistemului de executare judecătoresc;
Așa cum susțin mai mulți experți, actualmente sistemul bancar este bine capitalizat cu excepția băncilor unde sunt probleme, există lichidități, mai degrabă sunt probleme legate de riscurile financiare adică cu gajurile, în condițiile în care băncile cer gajuri foarte mari pentru a se asigura de rambursarea creditelor. Problemele sistemului bancar vin din justiție, care este ineficientă. Un exemplu este că noi în prezent avem atacuri raiduri, care este o problem gravă a sistemului bancar moldovenesc.
O problemă cu aspect structural care caracterizează sistemul bancar autohton este excesul lichidităților pe termen scurt și un deficit al resurselor financiare pe termen lung, necesare pentru finanțarea creditelor investiționale.
În prezent sistemul bancar se confruntă cu lipsa de predictibilitate, deoarece se adoptă multe proiecte de lege care sunt dăunătoare sistemului bancar, aceasta este din cauza guvernanței de la puterea Republicii Moldova. Această problemă duce la instabilitatea sistemului financiar din țară.
Transparența redusă a capitalului bancar moldovenesc este o altă problemă ce caracterizează sistemul bancar autohton. Necătând la eforturile depuse de BNM în această direcție, există încă incertitudini privind structura acționarilor băncilor comerciale, din care cauză este destul de greu de apreciat care este situația reală la capitolul investitori străini.
Sistemul bancar este constrâns de anumite mecanisme și ineficiență de gestiune și o concurență redusă interbancară, băncile nu au un potențial foarte mare, iar de multe ori ele se axează în mare parte pe prestarea de servicii cu comisioane majorate în defavoarea anumitor programe de dezvoltare și creditarea sectorului real al economiei, pe care băncile îl văd mai puțin interesant și neprioritar. Toate aceste lucruri duc la eficiență redusă, competitivitate slabă și de multe ori nu se pliază rigorilor pieței. Pe de altă parte, în Republica Moldova nu sunt prezente, ori dacă sunt mai mult sunt prin mecanisme indirecte, ceea ce reduce din credibilitatea sistemului bancar și reduce din potențialul investitorilor. Mulți investitori, care vin în Republica Moldova vor să aibă și o deservire bancară cunoscută de ei, ceea ce nu se întâmplă și este o barieră pentru investitorii străini.
În anul 2014, situația pe piața valutară a fost una tensionată. De la începutul anului, moneda națională a tot pierdut teren în raport cu principalele valute de referință. O cotație aparte a fost înregistrată față de euro și dolarul american, care a atins nivelul maxim de la introducerea sa pe piața autohtonă. Banca Națională a Moldovei a prezentat mai multe motive ale creșterii amețitoare a cursului valutar, însă nu a întreprins măsurile necesare pentru a opri această problemă. Până în prezent nu s-a gasit încă nici o soluționare pentru această problemă .
Din anul 2013 conduita politicii monetare a fost afectată de persistența presiunilor dezinflaționiste. În anul 2014 climatul dezinflaționist s-a consolidat, având ca bază deprecierea monedelor naționale ale principalilor parteneri comerciali, scăderea pe piețele internaționale a prețurilor la petrol și la produsele alimentare și diminuarea cererii agregate interne.
Până în luna noiembrie 2014 BNM a promovat o politică monetară stimulativă, menținând rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt la nivelul minim istoric de 3.5% anual. În luna decembrie 2014 riscurile de intensificare a presiunilor inflaționiste au început să se materializeze. Diminuarea veniturilor valutare ale populației și ale exportatorilor autohtoni au creat așteptări puternice de depreciere a monedei naționale atât la persoanele fizice, cât și la agenții economici. Deprecierea bruscă a rublei rusești și introducerea la sfârșitul anului 2014 a administrării speciale la Banca de Economii S.A., B.C. ”BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. „UNIBANK” S.A. au amplificat și mai mult aceste așteptări.
Accelerarea deprecierii monedei naționale a accentuat riscul de majorare a tarifelor pentru serviciile reglementate în anul 2015. Astfel, Consiliul de administrație al BNM a decis în luna decembrie, în cadrul a doua ședințe, majorarea ratei de bază până la nivelul de 6.5 la sută.
Pe parcursul anului 2014, cursul de schimb oficial nominal al monedei naționale s-a depreciat cu 19.6 % în raport cu dolarul SUA, iar față de euro – cu 5.7 %, comparativ cu finele anului 2013. Deprecierea monedei naționale s-a produs, într-o oarecare măsură și pe fondul deciziei BNM de a institui administrare specială asupra Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. “UNIBANK” S.A. Această situație a creat premise de anticipări și percepț ii negative asociate dinamicii viitoare a cursului de schimb al leului moldovenesc.
Problemele grave de guvernare corporativă din sistemul bancar constituie în continuare un risc pentru stabilitatea financiară a Republicii Moldova. Este vitală sporirea transparenței proprietarilor beneficiari finali ai băncilor. Pentru acest an, Fondul Monetar Internațional prognozează o reducere a ritmului creșterii economice în Republică până la circa 2%. Factorii care provoacă această reducere sunt evoluția moderată a volumului producției agricole, activitatea economică mai redusă a principalilor parteneri comerciali ai Republicii Moldova, dar și impactul restricțiilor impuse de Rusia.
3.3. Propuneri și recomandări de perfecționare a sistemului bancar din Republica Moldova.
Sistemul bancar al Republicii Moldova rămâne a fi unul destul de stabil, necătând la urmările crizei din zona euro, care au temperat avântul economic din țară. Dar analizând mai detaliat indicatorii de performanță bancară observăm că asupra sistemului bancar al Republicii Moldova mai este mult de lucrat pentru a atinge un nivel cel puțin european. Totuși, considerăm în urma analizei efectuate că toate băncile și instituțiile financiare trebuie sa-și îmbunătățească înțelegerea și practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-și putea gestiona cu succes diferite game de produse. Orice sistem bancar tinde de a obține o performanță în activitatea pe care o realizează.
În cadrul sectorului bancar, caracterizat printr-o concurență intensivă, băncile moderne nu își permit sa ofere servicii lipsite de profitabilitate, astfel că trebuie să-și organizeze funcțiile lor de o manieră care să le permită stabilirea contribuției exacte la rezultate a părților componente. Pentru rezolvarea acestor nevoi, în ultima perioadă s-au dezvoltat sisteme mai rafinate pentru evaluarea performanțelor bancare, care contribuie la formularea deciziilor băncilor privind intrarea și ieșirea anumitor produse sau servicii.
Pentru a putea fi soluționate problemele pe care le întâlnește în cale sistemul bancar din Republica Moldova, în continuare se vor înainta câteva propuneri pentru ca sistemul bancar să activeze mai eficient pe piața financiară.
În primul rând este necesar să fie făcute reforme sectoriale, care să nu împiedice dezvoltarea sistemului bancar. Dar cel mai important pe moment este protejarea investitorilor în sistemul bancar din Republica Moldova, dar și pentru securitatea economică a Republicii Moldova. Dacă vor fi realizate reforme structurale pentru îmbunătățirea activității sistemului bancar, atunci ne-am putea aștepta la îmbunătățirea factorilor economici fundamentali în urma creșterii împrumuturilor în sectorul economic.
Anterior s-a vorbit despre problemele cu care sectorul bancar din țară se confruntă, ar fi bine ca pentru fiecare din ele să se gasească măcar o propunere pentru depășirea acestora. Deci o soluție pentru perfecționarea acestui sector ar fi diminuarea ratelor dobânzilor la credite până la un nivel efectiv atractiv pentru potențialii clienți. Astfel se v-a mări numărul de credite acordate, ducând la dezvoltarea sectorului de creditare atât pentru persoanele fizice cât și pentru cele juridice. Dar rata dobânzilor necesită redusă parallel cu simplificarea procesului de gajare.
Ciclul unei politici monetare relaxate pare să ajungă la sfârșit. Prelungirea inoportună a acestuia ar putea duce la acumularea vulnerabilităților în sistemul bancar, în principal prin expunerea la riscul discrepanței scadențelor, având în vedere expansiunea robustă a creditării pe fondul încrederii scăzute în sistemul bancar. Banca Națională trebuie în acest context să îmbunătățească politica de comunicare și să monitorizeze minuțios poziția fiecărei bănci.
Câteva priorități care ar trebui puse în acțiune pentru menținerea stabilității sistemului bancar și prevenirea crizelor financiare ar fi:
– identificarea și operarea cu active calitative, prin îmbunătățirea sistemului de management a activității de creditare ,
– asigurarea faptului că instituțiile financiare au acces la lichidități,
– recapitalizarea instituțiilor aflate în dificultate.
Recuperările la credite au înregistrat un nivel scăzut astfel denotă necesitatea îmbunătățirii activității băncilor cu privire la rambursarea creditelor, care au fost anterior trecute la pierderi. O soluție privind asigurarea sistemului bancar cu resurse financiare pe termen lung ar fi sporirea siguranței deponenților, prin crearea cadrului legal și instituțional în vederea majorării graduale a plafonului de garantare a depozitelor.
Pe termen scurt este absolut necesar de asigurat securitatea investițiilor în sectorul financiar. În acest sens, este necesar de sporit transparența privind acționariatului băncilor, iar importanța protejării drepturilor de proprietate este crucială. Aceasta ar exclude speculațiile referitor la grupele de interese și ar reduce la minim stimulentele de preluări pseudo-legale sau chiar ilicite a importante pachete de acțiuni în cadrul instituțiilor bancare actuale.
O soluție privind asigurarea sistemului bancar cu resurse financiare pe termen lung ar fi sporirea siguranței deponenților, prin crearea cadrului legal și instituțional în vederea majorării graduale a plafonului de garantare a depozitelor.
Crearea unui sistem comprehensiv de evaluare a riscurilor este o direcție importantă pe viitor, a cărei realizare va contribui la stabilizarea și sporirea în continuare a siguranței sistemului bancar autohton. Eforturile băncilor în elaborarea și menținerea funcțiilor de management al riscurilor va avea ca rezultat stabilizarea întregului sistem bancar. Rolul activ al supraveghetorilor va încuraja în continuare funcțiile de management al riscurilor în bănci, participanții pe piață având în același timp informația amplă pentru evaluarea adecvată a riscurilor, performanțelor și suficienței de capital ale instituțiilor.
Venirea pe piața moldovenească a unei bănci renumite din străinătate ar soluționa problema sistemului bancar, eu cred că noi în prezent avem un număr mai mare de bănci decât are nevoie economia țării. Venirea unei bănci mari ar duce la coagularea instituțiilor financiare și o structurare mai bună a sistemului. În plus, o bancă cu standarde și competitivă ar crește competitivitatea sistemului bancar per ansamblu. Specializarea băncilor pe anumite tipuri de produse nu există: nu avem o bancă exclusiv agricolă, cu toate că există o anumită specializare convențională, dar instituțiile financiare se lansează în activități mai profitabile inclusiv prin comisioane ascunse pentru a avea profit, în loc să sporească volumul creditelor acordate.
Mulți experți consideră că cea mai bună soluție pentru băncile aflate sub administrație special (Băncii de Economii S.A., BC „BANCA SOCIALĂ” S.A. și B.C. “UNIBANK” S.A.) ar fi lichidarea acestor instituții financiar-bancare și transferarea depozitelor și altor garanții către alte instituții, astfel ca nici un client să nu aibă de suferit.
Implementarea unor sisteme interne de evaluare și management a riscurilor mai eficiente în conformitate cu cerințele Comitetului Basel III, asigurarea sistemului bancar cu resurse financiare pe termen lung și sporirea încrederii populației în sistemul bancar, ar duce la dezvoltarea acestuia până la un nivel european.
Toate aceste propuneri menționate mai sus pot îmbunătăți considerabil performanțele sistemului bancar în condițiile actuale ale pieței din Republica Moldova, astfel încât ar duce la dezvoltarea tuturor serviciilor prestate de băncile din țară, care în final ar duce la dezvoltarea întregului sistem financiar din țară, dar mai ales a economiei Republicii Moldova.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma studiului efectuat asupra temei “Optimizarea performanțelor bancare în condițiile actuale ale Republicii Moldova” putem menționa că sectorul bancar are o importanță deosebită pentru stabilitatea sistemelor financiare din țară. Sistemul bancar moldovenesc rămâne suficient de capitalizat și stabil. Analiza indicatorilor de performanță a sistemului bancar reflectă un nivel înalt al suficienței capitalului ponderat la risc și al lichidității, grație cărora băncile pot face față dificultăților macroeconomice curente.
Rezultatele teoretice și practice pe care le-am obținut în urma cercetărilor efectuate au permis de a formula unele concluzii și recomandări care vor contribui la sporirea eficienței performanțelor bancare din Republica Moldova odată cu minimizarea riscurilor care împiedică dezvoltarea mai rapidă și eficientă a sistemului bancar.
Studierea și analiza performanțelor bancare în cadrul băncilor comerciale din Republica Moldova cu scopul minimizării riscurilor bancare, au condus la obținerea unor rezultate relevante și elaborarea unor propuneri privind perfecționarea sistemului bancar din țară.
Putem menționa că situația din sistemul bancar este evaluată reieșind din criteriul siguranței băncilor, profitabilitatea reală a acestora, din gradul lor de pregătire în prestarea serviciilor comunității. Performanțele în domeniile menționate pot fi atinse doar prin reglementare și supraveghere adecvată a sistemului bancar. În Moldova de supravegherea și reglementarea sectorului bancar se ocupă banca centrală, adica Banca Națională a Moldovei, care emite regulamente cărora sunt obligate să se supună toate băncile din țară, de asemenea acestea oferă și careva dări de seamă băncii centrale, cu ajutorul cărora are loc exercitarea supravegherii.
Sistemul bancar autohton în prezent se confruntă cu o criză de capital, iar numărul de bănci este corespunzător, acesta fiind motivul pentru care au loc încurajările privind fuziunea băncilor, în vederea creșterii rezistenței întregului sistem bancar din republică la diverse șocuri macroeconomice și la influențe din afară.
Gama largă de produse și servicii bancare existente în prezent pe piață, precum și numeroasele schimbări care apar de la un an la altul în societate, impun necesitatea continuării procesului de elaborare a unor noi produse și servicii, specifice așteptărilor clienților. Totodată, băncile au continuat să aplice și să respecte condițiile și cerințele economiei de piață, orientîndu-se spre utilizarea cît mai eficientă a produselelor și serviciilor de bază, cum ar fi creditele, depozitele, etc.
Este de menționat faptul că în ultimii ani s-a îmbunătățit calitatea portofoliului de credite , însă totuși, în pofida tendințelor pozitive de dezvoltare, problema accesului la credite rămîne una dintre cele mai importante constrângeri pentru mediul de afaceri. Această constrîngere este cauzată în mare măsură și de rata înaltă a dobânzii impusă de sistemul bancar din Moldova.
Pentru optimizarea performanțelor din sectorul bancar au fost propuse câteva recomandări, care după părerea autorului ar putea duce la dezvoltarea activității bancare. Printre acestea putem menționa: diminuarea mărimii ratei dobânzilor, selectarea cu atenție a clientele bancare, reducerea din cerințele severe aferente gajului, punerea accentului pe concurența bancară, deoarece în acest caz băncile se vor axa pe o calitate mai înaltă a serviciilor prestate, evaluarea cu mare atenție a riscurilor, necesitatea supravegherii stricte a operațiunilor bancare,transparența în conducerea băncilor, etc.
Câteva priorități care ar trebui puse în acțiune pentru menținerea stabilității sistemului bancar și prevenirea crizelor financiare ar fi:
– identificarea și operarea cu active calitative, prin îmbunătățirea sistemului de management a activității de creditare ,
– asigurarea faptului că instituțiile financiare au acces la lichidități,
– recapitalizarea instituțiilor aflate în dificultate,
– implementarea unor sisteme interne de evaluare și management a riscurilor mai eficiente în conformitate cu cerințele Comitetului Basel III,
– asigurarea sistemului bancar cu resurse financiare pe termen lung,
– sporirea încrederii populației în sistemul bancar,
– protejarea investitorilor în sistemul bancar din Republica Moldova, etc.
Cu toate că sectorul bancar din Republica Moldova se împiedică cu o varietate de probleme ce împiedică creșterea performanțelor, totuși acesta se menține stabil pe piață, grație nivelului înalt de lichiditate și a suficienței capitalului ponderat la risc. Dar pentru a-și menține în continuare stabilitatea și a preveni eventualele crize financiare, acesta trebuie să valorifice câteva acțiuni. În primul rând să identifice și să opereze cu active calitative, apoi să-și îmbunătățească managementul de creditare. De asemenea, sistemul bancar trebuie să-și recapitalizeze instituțiile aflate în dificultate.
Luând în considerație cele menționate mai sus, precum și faptul că capitalul băncilor asigură stabilitatea și siguranța băncilor putem deduce că sistemul actual din Republica Moldova conform datelor prezentate de Banca Națională a Moldovei este un sistem bancar stabil însă se mai recomandă sporirea calității guvernării corporative în sectorul bancar, inclusiv prin sporirea transparenței proprietarilor beneficiari finali ai băncilor.
De asemenea, putem menționa că sistemul bancar al Republicii Moldova consemnsează tendințe pozitive de dezvoltare, înregistrând performanțe bune.
BIBLIOGRAFIE
I. Actele legislative, Hotărîrile Parlamentului, Hotărîrile Guvernului:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Națională a Moldovei, nr 548-XIII din 21.07.95, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.56-57 din 12.11.1995 (cu modificările și completările ulterioare).
2. Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare, nr.550-XIII din 21.07.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 112 din 01.01.1996 (cu modificările și completările ulterioare).
3. Legea Republicii Moldova cu privire la Societățile pe Acțiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.38-39-332 din 12.06.1997 (cu modificările și completările ulterioare).
4. Hotărârea Guvernului nr.449 din 02.06.2010 cu privire la crearea Comitetului Național de Stabilitate Financiară, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.87-90 din 04.06.2010.
II. Actele normative, regulamentele BNM, instrucțiunile și normele interne:
5. Regulamentul BNM cu privirela lichiditatea băncii din 08.08.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 64-65/105 din 02.10.1997 (cu modificările și completările ulterioare).
6. Regulamentul BNM cu privire la modul de formare și menținere a rezervelor obligatorii de către băncile comerciale ale Republicii Moldova, nr.5/08 din 26.12.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.8-9/11 din 08.02.1996 (cu modificările și completările ulterioare).
7. Regulamentul BNM cu privire la suficiența capitalului pongerat la risc nr.161 din 25.12.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.130 din 26.10.2001 (cu modificările și completările ulterioare).
8. Regulamentul BNM cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 392 din 21.12.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu modificările și completările ulterioare).
9. Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale, nr.231 din 27.11.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.216-221 din 09.12.2011.
10. Regulament cu privire la operațiunile de piață deschisă ale Băncii Naționale a Moldovei Nr.57 din 11.09.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/103 din 18.09.1997.
11. Regulament cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii ,Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 180-181 din 3.10.2008 (cu modificările și completările din: 1 septembrie 2008, HCA nr.171).
III. Sursele literare și statistice:
12. Antonescu C. “Rolul băncilor în dezvoltarea economiei naționale basarabene”, în Basarbia economic, social și financiară, nr.1, 1992, pag.2-12.
13. Batrâncea I., Trenca I., Bejenaru A., Borlea S.N., “Analiza performanțelor și riscurilor bancare”, Editura Risoprint, Clij-Napoca, 2008, pag. 374-375.
14. Bosno C., Darlac N. “Management bancar”, Editura Economică, București 2002.
15. Basno C. , Dardac N. , “ Operațiuni bancare”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1995, pag. 74- 79.
16. Cobzari L., Cucu M.,”Aspecte privind stabilitatea sistemului bancar”, Editura ASEM, 17. Chișinău, 2008, pag 9-11.
17. Cociug V., Cinic L., Timofei O., “Management bancar”, Editura ASEM, Chișinău 2008, pag. 111-128.
18. Constantinescu D., “Management Bancar”, Editura Expert , București 2012, pag. 91 -126.
19. Crîncei E., „Constituirea societăților comerciale pe acțiuni”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1995, pp. 158- 246.
20. Dardac N., Barbu T. “Monedă, bănci și politici monetare” ,Editura Didactica și Pedagogica, București 2005, pag.164-240.
21. Dedu V. “ Gestiune bancară”, Editura Didactica și Pedagogica R.A., București 2003, pag 167-212.
22. Dedu V., Enciu A. “Contabilitatea Bancară”, Editura Economică, București 2001, pag. 88-98.
23. Enicov I. “Orientări în managementul riscurilor bancare”, Editura ASEM, Chișinău 2001, pag.78-84.
24. Gițu M. “Problemele riscurilor creditării bancare” , Editura Cartier Educațional, Chișinău 2001, pag. 38-178.
25. Gorobeț I. “Monedă și credit”, Editura Cartier Educațional, Chișinău 2002, pag. 72-95.
26. Grigorița C. “Activitate bancară”, Editura Cartier Educațional, Chișinău 2005, pag. 373-402.
27. Iliadi Gh. “Abordări teoretice și practice privind evaluarea și modelarea echilibrului financiar în economia națională”, revista Economie și sociologie, nr. 2 ediție suplimentară, IEFS, Chișinău, 2011.
28. Iliade Gh., Cociug V.., Cinic L., Timofei O., “Management Bancar”, Editura ASM , Chișinău 2008, pag. 53-138.
29. Ionescu L. “Băncile și operațiunile bancare”, Editura Economica, București 1996, pag.17-218.
30. Ionescu L. “Economia și rolul băncilor”, Institutul Bancar Român vol.I, Editura Economică, București 1997.
31. Oprițescu M. “Managementul riscurilor și performanțelor bancare”, Editura Universitaria, Craiova 2006.
32. Miller R., VanHoose D., “Modern money and banking”, MC Graw-Hill International Editions, Singapore 1993.
33. Patraș M., Patraș C. “Dicționar economic și financiar bancar englez-român”, Editura Litera, Chișinău 2002, pag 261-300.
34. Republic of Moldova: Competitiveness and Private Sector Development, OECD, 2011
35. Rotaru C. “Managementul performanței bancare”, Editura Expert, București 2001, pag 51-54
36. Roxin L. “Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactica și Pedagogica, București 2000, pag. 300-305.
37. Trenca I., Mutu S. “Managementul riscurilor bancare – Soluții econometrice”, Editura Casa cărții de știință, București 2012, pag 98-145.
IV. Surse electronice
38. http://bancasociala.md / Banca socială (accesat la data 19.04.2015)
39. http://bem.md/strategic-directions/Banca de Economii S.A. (accesat la data 10.04.2015)
40. http://bcr.md/ Banca Comercială Română (accesat la data 29.04.2015)
41. http://bnm.md/ Banca Națională a Moldovei (accesat la data 18.04.2015)
42. http://www.cnpf.md/ Comisia Națională a Pieței Financiare (accesat la data 08.05.2015)
43. http://comertbank.md/ ComerțBank (accesat la data 05.05.2015)
44. http://ecb.md/Euro Credit Bank (accesat la data 21.04.2015)
45. http://energbank.md/ EnergBank (accesat la data 24.04.2015)
46. http://eximbank.md/EximBank (accesat la 19.04.2015)
47. http://fincombank.md/FinComBank (accesat la data 10.04.2015)
48. http://maib.md/ Moldova Agroindbank (accesat la data 29.04.2015)
49. http://micb.md/Moldincombank (accesat la data 18.04.2015)
50. http://mobiasbanca.md/ Mobias Banca (accesat la data 05.05.2015)
51. http://procreditbank.md/ProCreditBank (accesat la data 21.04.2015)
52. http://unibank.md /Unibank (accesat la data 24.04.2015)
53. http://victoriabank.md/ Victoriabank (accesat la data 19.04.2015)
54. http://data.worldbank.org/indicator /Banca Mondială (accesat la data 12.05.2015)
ANEXE
Anexa 1
Principalele reglementări bancare ale Republicii Moldova sunt :
Regulamentului nr.23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor;
Regulamentul nr. 37/09-01 cu privire la deschiderea filialelor de către bănci;
Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc;
Regulamentului nr.3/09 cu privire la expunerile mari;
Regulamentul nr.1/09 privind încheierea acordurilor cu persoanele afiliate băncilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor;
Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi;
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite;
Regulamentul cu privire la investițiile băncilor în active materiale pe termen lung;
Regulamentului nr.42/09-01 cu privire la deținerea cotei substanțiale în capitalul băncii;
Regulamentul nr.53/09-01 cu privire la exigențele față de administratorii băncii;
Recomandări cu privire la sistemele de control intern în băncile din Republica Moldova;
Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii;
Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbția băncilor din Republica Moldova;
Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile comerciale din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară;
Instrucțiunea cu privire la modulde întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare.
Anexa 2
Tabelul 1. Gruparea băncilor din Republica Moldova și cota de piață deținută de acestea după active, credite și depozite,%.
Sursa: elaborat în baza datelor „Tendințe în Economia Moldovei”, Nr. 9, 2013, IEFS
Anexa 3
Tabelul 2. Profitul net al băncilor comerciale din Republica Moldova în perioada anilor 2009-2014 , MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
BIBLIOGRAFIE
I. Actele legislative, Hotărîrile Parlamentului, Hotărîrile Guvernului:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Națională a Moldovei, nr 548-XIII din 21.07.95, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.56-57 din 12.11.1995 (cu modificările și completările ulterioare).
2. Legea Republicii Moldova cu privire la instituțiile financiare, nr.550-XIII din 21.07.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 112 din 01.01.1996 (cu modificările și completările ulterioare).
3. Legea Republicii Moldova cu privire la Societățile pe Acțiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.38-39-332 din 12.06.1997 (cu modificările și completările ulterioare).
4. Hotărârea Guvernului nr.449 din 02.06.2010 cu privire la crearea Comitetului Național de Stabilitate Financiară, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.87-90 din 04.06.2010.
II. Actele normative, regulamentele BNM, instrucțiunile și normele interne:
5. Regulamentul BNM cu privirela lichiditatea băncii din 08.08.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 64-65/105 din 02.10.1997 (cu modificările și completările ulterioare).
6. Regulamentul BNM cu privire la modul de formare și menținere a rezervelor obligatorii de către băncile comerciale ale Republicii Moldova, nr.5/08 din 26.12.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.8-9/11 din 08.02.1996 (cu modificările și completările ulterioare).
7. Regulamentul BNM cu privire la suficiența capitalului pongerat la risc nr.161 din 25.12.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.130 din 26.10.2001 (cu modificările și completările ulterioare).
8. Regulamentul BNM cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 392 din 21.12.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.163-165/446 din 29.12.2000 (cu modificările și completările ulterioare).
9. Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale, nr.231 din 27.11.2011, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.216-221 din 09.12.2011.
10. Regulament cu privire la operațiunile de piață deschisă ale Băncii Naționale a Moldovei Nr.57 din 11.09.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/103 din 18.09.1997.
11. Regulament cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii ,Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 180-181 din 3.10.2008 (cu modificările și completările din: 1 septembrie 2008, HCA nr.171).
III. Sursele literare și statistice:
12. Antonescu C. “Rolul băncilor în dezvoltarea economiei naționale basarabene”, în Basarbia economic, social și financiară, nr.1, 1992, pag.2-12.
13. Batrâncea I., Trenca I., Bejenaru A., Borlea S.N., “Analiza performanțelor și riscurilor bancare”, Editura Risoprint, Clij-Napoca, 2008, pag. 374-375.
14. Bosno C., Darlac N. “Management bancar”, Editura Economică, București 2002.
15. Basno C. , Dardac N. , “ Operațiuni bancare”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1995, pag. 74- 79.
16. Cobzari L., Cucu M.,”Aspecte privind stabilitatea sistemului bancar”, Editura ASEM, 17. Chișinău, 2008, pag 9-11.
17. Cociug V., Cinic L., Timofei O., “Management bancar”, Editura ASEM, Chișinău 2008, pag. 111-128.
18. Constantinescu D., “Management Bancar”, Editura Expert , București 2012, pag. 91 -126.
19. Crîncei E., „Constituirea societăților comerciale pe acțiuni”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1995, pp. 158- 246.
20. Dardac N., Barbu T. “Monedă, bănci și politici monetare” ,Editura Didactica și Pedagogica, București 2005, pag.164-240.
21. Dedu V. “ Gestiune bancară”, Editura Didactica și Pedagogica R.A., București 2003, pag 167-212.
22. Dedu V., Enciu A. “Contabilitatea Bancară”, Editura Economică, București 2001, pag. 88-98.
23. Enicov I. “Orientări în managementul riscurilor bancare”, Editura ASEM, Chișinău 2001, pag.78-84.
24. Gițu M. “Problemele riscurilor creditării bancare” , Editura Cartier Educațional, Chișinău 2001, pag. 38-178.
25. Gorobeț I. “Monedă și credit”, Editura Cartier Educațional, Chișinău 2002, pag. 72-95.
26. Grigorița C. “Activitate bancară”, Editura Cartier Educațional, Chișinău 2005, pag. 373-402.
27. Iliadi Gh. “Abordări teoretice și practice privind evaluarea și modelarea echilibrului financiar în economia națională”, revista Economie și sociologie, nr. 2 ediție suplimentară, IEFS, Chișinău, 2011.
28. Iliade Gh., Cociug V.., Cinic L., Timofei O., “Management Bancar”, Editura ASM , Chișinău 2008, pag. 53-138.
29. Ionescu L. “Băncile și operațiunile bancare”, Editura Economica, București 1996, pag.17-218.
30. Ionescu L. “Economia și rolul băncilor”, Institutul Bancar Român vol.I, Editura Economică, București 1997.
31. Oprițescu M. “Managementul riscurilor și performanțelor bancare”, Editura Universitaria, Craiova 2006.
32. Miller R., VanHoose D., “Modern money and banking”, MC Graw-Hill International Editions, Singapore 1993.
33. Patraș M., Patraș C. “Dicționar economic și financiar bancar englez-român”, Editura Litera, Chișinău 2002, pag 261-300.
34. Republic of Moldova: Competitiveness and Private Sector Development, OECD, 2011
35. Rotaru C. “Managementul performanței bancare”, Editura Expert, București 2001, pag 51-54
36. Roxin L. “Gestiunea riscurilor bancare”, Editura Didactica și Pedagogica, București 2000, pag. 300-305.
37. Trenca I., Mutu S. “Managementul riscurilor bancare – Soluții econometrice”, Editura Casa cărții de știință, București 2012, pag 98-145.
IV. Surse electronice
38. http://bancasociala.md / Banca socială (accesat la data 19.04.2015)
39. http://bem.md/strategic-directions/Banca de Economii S.A. (accesat la data 10.04.2015)
40. http://bcr.md/ Banca Comercială Română (accesat la data 29.04.2015)
41. http://bnm.md/ Banca Națională a Moldovei (accesat la data 18.04.2015)
42. http://www.cnpf.md/ Comisia Națională a Pieței Financiare (accesat la data 08.05.2015)
43. http://comertbank.md/ ComerțBank (accesat la data 05.05.2015)
44. http://ecb.md/Euro Credit Bank (accesat la data 21.04.2015)
45. http://energbank.md/ EnergBank (accesat la data 24.04.2015)
46. http://eximbank.md/EximBank (accesat la 19.04.2015)
47. http://fincombank.md/FinComBank (accesat la data 10.04.2015)
48. http://maib.md/ Moldova Agroindbank (accesat la data 29.04.2015)
49. http://micb.md/Moldincombank (accesat la data 18.04.2015)
50. http://mobiasbanca.md/ Mobias Banca (accesat la data 05.05.2015)
51. http://procreditbank.md/ProCreditBank (accesat la data 21.04.2015)
52. http://unibank.md /Unibank (accesat la data 24.04.2015)
53. http://victoriabank.md/ Victoriabank (accesat la data 19.04.2015)
54. http://data.worldbank.org/indicator /Banca Mondială (accesat la data 12.05.2015)
ANEXE
Anexa 1
Principalele reglementări bancare ale Republicii Moldova sunt :
Regulamentului nr.23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor;
Regulamentul nr. 37/09-01 cu privire la deschiderea filialelor de către bănci;
Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc;
Regulamentului nr.3/09 cu privire la expunerile mari;
Regulamentul nr.1/09 privind încheierea acordurilor cu persoanele afiliate băncilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor;
Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi;
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite;
Regulamentul cu privire la investițiile băncilor în active materiale pe termen lung;
Regulamentului nr.42/09-01 cu privire la deținerea cotei substanțiale în capitalul băncii;
Regulamentul nr.53/09-01 cu privire la exigențele față de administratorii băncii;
Recomandări cu privire la sistemele de control intern în băncile din Republica Moldova;
Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii;
Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbția băncilor din Republica Moldova;
Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile comerciale din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară;
Instrucțiunea cu privire la modulde întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare.
Anexa 2
Tabelul 1. Gruparea băncilor din Republica Moldova și cota de piață deținută de acestea după active, credite și depozite,%.
Sursa: elaborat în baza datelor „Tendințe în Economia Moldovei”, Nr. 9, 2013, IEFS
Anexa 3
Tabelul 2. Profitul net al băncilor comerciale din Republica Moldova în perioada anilor 2009-2014 , MDL.
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor financiare postate de bănci pe site-ul oficial.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Optimizarea Performantelor Bancare In Conditiile Actuale ale Republicii Moldova (ID: 143675)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.