Oportunitatea Lansarii pe Piata a Unei Noi Game de Produse Ecologice
LUCRARE DE LICENȚĂ
Oportunitatea lansării pe piață a unei noi game de produse ecologice
CUPRINS
Introducere
Capitolul I Lansarea pe piață a produselor ecologice
1.1 Produsele ecologice
1.2 Etapele lansării pe piață a produselor ecologice
1.3 Strategii de lansare pe piață a produselor noi
Capitolul II Produsele ecologice și produsele convenționale
2.1 Prezentarea piețelor produselor ecologice vs. produselor convenționale
2.2 Cererea și oferta produselor ecologice
2.2.1 Exportul produselor ecologice
2.2.2 Cercetări privind cererea produselor ecologice
2.3 Prezentarea firmei
Capitolul III Etapele lansării pe piață a produselor de patiserie ecologice fără gluten
3.1 Evaluarea nevoilor pieței a unui produs de patiserie ecologic fără gluten
3.2 Evaluarea strategiilor lansării pe piață
3.2.1 Echipamente tehnologice corespunzătoare fluxurilor de producție
3.2.2 Costuri privind producția produsului
3.2.3 Promovarea produselor de patiserie ecologice fără gluten
3.2.4 Distribuția produselor de patiserie ecologice fără gluten
Capitolul IV Concluzii
Bibliografie
Introducere
Tema licentei se numește “Oportunitatea lansării pe piață a unei noi game de produse ecologice”, și este alcatuită din trei capitole. Lucrarea propune o analiză a etapelor lansării pe piață a unui produs de patiserie ecologic fără gluten, precum și strategiile care se folosesc în scopul obținerii succesului pentru acest nou produs. Am ales să vorbesc despre produsele de patiserie ecologice fără gluten deoarece numărul persoanelor care au intoleranță la gluten au crescut major în ultimi ani, iar acest lucru constituie un avantaj în privința definirii publicului țintă ales pentru acest tip produs.
În primul capitol m-am axat pe evidențierea definițiilor și caracteristicilor produselor ecologice, au fost clasificate funcțiile ecomarketingului și de asemenea am ținut să precizez faptul că acest concept de marketing a aparut pentru prima dată în Germania, în anul 1978, care s-a dezvoltat rapid. Am menționat care sunt etapele lansării unui produs ecologic, lansarea fiind un moment important din ciclul de viață al unui produs ecologic, și totodată strategiile de lansare pe piață a unui nou produs care sunt în funcție de preț, produs, distribuție și concurență, aceste produse fiind adresate tuturor categoriilor de clienți, indiferent de vârstă, sex sau origine.
În al doilea capitol am abordat diferențele dintre produsele ecologice și cele convenționale. În mare parte, consumatorii nu sunt informați cu privire la produsele ecologice și acesta reprezintă un prim motiv pentru care cererea nu este suficient de mare, iar un alt motiv ar fi că ecoprodusele dețin un preț mai ridicat decât cele convenționale. Conform unor studii menționate în acest capitol, consumatorii de produse ecologice sunt persoane cu studii superioare, cu vârsta cuprinsă între 25-50 ani, care provin din mediul urban și care au venituri mari și care sunt dispuși să plătescă mai mult pentru acestea. Capitolul se încheie cu prezentarea firmei SC Naturalia Comercial Trading SRL, care este o firmă înființată în 1995 și care deține în prezent cinci magazine mici, care comercializează o gamă largă de produse ecologice.
Ultimul capitol al licenței constituie partea practică, unde sunt elaborate etapele și strategiile lansării pe piață a noului produs de patiserie ecologic fără gluten, glutenul fiind un aliment care poate provoca o alergie care conduce la boala celiacă. Ca primă idee, este menționat publicul țintă căruia i se adresează noul produs, și este clasificat în trei categorii. Ca un avantaj ar putea fi considerat faptul că există puține magazine care comercializează acest tip de produs, el în mare parte fiind importat, la un preț mai ridicat. În continuare am prezentat etapele lansării produsului ecologic de patiserie care nu conține gluten privind producția, ambalarea, depozitarea materiilor primie și finite și echipamentele necesare acestui moment. Eventualele costuri au fost precizate, pentru ca la final să se faca un calcul aproximativ, pentru a ști ce sumă este necesară pentru a începe producția produsului, apoi promovarea și distribuția produsului, urmând apoi să se stabilească prețul acestuia.
Oportunitatea lansării pe piață a unei noi game de produse ecologice
Capitolul I Lansarea pe piață a produselor ecologice
Produsele ecologice
Creșterea rolului marketingului în activitatea economică a firmelor este posibilă numai prin buna fundamentare a deciziilor de marketing. Îmbunătățirea calității procesului decizional presupune utilizarea cercetărilor de marketing în mod eficace și eficient, pentru mai buna cunoaștere și întelegere a mediului intern și extern al organizației, pentru alegerea celor mai adecvate variante de produs, preț, distribuție și promovare, precum și pentru evaluarea rezultatelor politicii firmei. Cu ajutorul informațiilor obținute prin cercetării de marketing, se poate produce o mutație majoră la nivelul firmei, trecerea de la managementul reactiv la cel proactiv. În loc să astepte ca schimbările din mediul extern să aibă un impact major asupra firmei, înainte de a decide să acționeze, managerii proactivi efectuează modificări pe termen scurt în tacticile de marketing și elaborează strategii pe termen lung, care să integreze în noile evoluții ale micro și macromediului.
Conceptul de produs ecologic este perceput în mod diferit în funcție de interesele fiecăruia. Producătorii și comercianții pot considera ecologic, un produs care răspunde exigențelor minime ale legislației verzi, în timp ce consumatorii pot aprecia că un produs este ecologic dacă îndeplinește exigențele și așteptările lor referitoare la mediu și sănătate, chiar dacă acestea depăsesc cu mult reglementările legale.
Ottman definește produsul ecologic, în 1998, ca fiind unul durabil, netoxic, realizat din materiale reciclate și cu un ambalaj minim. În anul 2000, Jose Calormade spunea că un produs este ecologic când îndeplinește aceleași funcții ca și produsele echivalente, dar impactul sau asupra mediului ambient este mai redus pe parcursul ciclului său de viața.
Conceptul de ecomarketing a apărut în anul 1978, în Germania și poate fi considerat ca acel domeniu al marketingului care este preocupat de produse “curate”, din punct de vedere legal, excluzând produsele care circulă pe piața neagră și produsel de contrabandă (acestea fiind, evident, o abordare parțială a conceptului).
Ecomarketingul este definit ca un concept relativ nou, pentru care se utilizează mai mulți termeni sinonimi: marketingul “verde”, marketingul ecologic, marketingul durabil. Marketingul ecologic este generat de dezvoltarea economică rapidă în care nu s-a ținut seama de faptul că anumite activități distrug mediul înconjurător. Activitățile economice, chiar și cele care sunt proiectate și realizate cu responsabilitate socială, vor genera, mai mult sau mai puțin, efecte negative asupra mediului, iar acest lucru va determina o presiune care crește asupra tuturor tipurilor de organizații pentru a-și îmbunătăți performanțele ecologice.
Funcțiile ecormaketingului sunt următoarele:
Funcții generale, commune cu cele ale marketingului sunt:
Investigarea pieței, a necesităților de consum;
Conectarea dinamică a activității firmei la mediul economic-social;
Satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum;
Maximizrea profitului;
Funcțiile specifice:
Educarea consumatorilor;
Realizarea unui echilibru între principiile generale ale marketingului; și cele ale protecției mediului înconjurător;
Promovarea unei noi imagini a firmei și a produselor sale.
Marketingul ecologic se concretizează în crearea unor produse noi și sigure, a căror ambalaje sunt reciclabile și biodegradabile, deține un control mai riguros asupra poluării, desfășurarea unor activități cu un consum redus de energie, care în final va ajuta la protejarea mediului înconjurator. Practicile de marketing ecologic trebuie susținute prin:
Evaluarea în ansamblu a performanțelor actuale ale firmelor în raport cu mediul înconjurator;
Implicarea reală în activitatea de urmărire, analiza, raportare a rezultatelor și detrminare a îmbunătațirii performanțelor în această direcție;
Elaborarea unei politici de mediu viabile, cu obiective clare, și a unui program de acțiune;
Actualizarea permanenta a informațiilor cu privire la modificările legislative survenite în acest domeniu;
Investiții în pregatirea și educarea personalului, în însușirea cunoștințelor și a tehnologiilor ecologice;
Abordarea de asistența consumatorilor și derularea unor programe de educare a acestora, în scopul întăririi responsabilității lor față de mediul înconjurător prin furnizarea de informații, servicii de recuperare a produselor
Programe de educare a furnizorilor;
Colaborarea la programele de protectie a mediului;
Aderarea, într-o măsură mai mare, la valorile marketingului: vânzarea avantajelor, nu a produselor, și apararea valorilor firmei, nu doar a produselor.
Agricultura ecologică este un sistem dinamic în România cu un ritm mediu ponderat de creștere anuală de 23 %. În anul 2007, suprafața totală cultivată după metoda de producție ecologică a fost de 131.448 ha, din care 46.865 suprafață în conversie și 84.585 suprafață certificată ecologic. La nivelul anului 2012, suprafața cultivată în sistem ecologic este de 450.000 ha, în timp ce culturile din flora spontana sunt colectate de pe o suprafață de cca. 520.000 ha. În anul 2012, suprafețele în sistemul ecologic au crescut cu 45% față de anul 2011, reprezentând cca. 3,38% din totalul suprafeței agricole utilizate a României.
Sursa: colectare date statistice MADR
(http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pdf accesat: 11.05.2014, 15:15)
Sursa: colectare date statistice MADR
(http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pdf accesat: 11.05.2014, 15:15
Dinamica suprafețelor cultivate cu principalele culturi
Sursa: colectare date statistice MADR
(http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pdf accesat: 11.05.2014, 15:15)
Din analiza suprafețelor cultivate, în anul 2007, se constată că 32.222 ha sunt suprafețe ocupate cu cerealele și cca. 27.713 ha oleaginoase și proteice. Pășunile și fânețele dețin o suprafață de 57.600 ha, iar in anul 2012, suprafețele de pășuni și plante furajere dețin cea mai mare pondere în totalul suprafețelor 44% (cca. 165.000 ha) urmate de cereale 29% (cca. 130.000 ha), 2% oleaginoase și proteice 22%, (105.000 ha ). Suprafețele cultivate cu pomi fructiferi, viță de vie și legume dețin ponderea cea mai scazută, 2%, respectiv 1%.
Etapele lansării pe piață a produselor ecologice
Lansarea este acel moment în care are loc introducerea ca atare a produsului pe piață, fiind precedat de generarea ideilor și conceptelor de produs, de testarea conceptului și de dezvoltarea, testarea și omologarea prototipului și a seriilor pilot.
Etapa de lansare (introducere) pe piață a produsului sau etapa de naștere a acestuia, presupune manifestarea cererii pentru produsul în cauză, purtatorii acesteia fiind, în acest caz, consumatorii de tip inovator, “curioșii” dispuși să încerce produsul. Caracteristicile acestei etape sunt:
Profiturile scăzute, datorate, în principal, costurilor ridicate de producție și comercializare;
Prețurile mari;
Distribuția selectivă;
Publicitatea intensa îndreptată catre inovatori.
Alimentele ecologice se obțin în circa 260 de ferme care practică agricultura ecologică, potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii. Suprafețele cultivate ecologic se ridică la circa 74.000 de hectare, în timp ce efectivele se ridică la peste 7.000 de bovine, 20.000 de ovine și aproximativ 5.000 de găini. Eforturile în domeniul producției agricole cu caracter ecologic se fac pe suprafețe care reprezintă sub 1% din potențialul agricol al țării. Aceasta în ciuda faptului că, potrivit unor studii, țara noastră ar putea produce în sistem ecologic în jur de 10-15% din sup produsului sau etapa de naștere a acestuia, presupune manifestarea cererii pentru produsul în cauză, purtatorii acesteia fiind, în acest caz, consumatorii de tip inovator, “curioșii” dispuși să încerce produsul. Caracteristicile acestei etape sunt:
Profiturile scăzute, datorate, în principal, costurilor ridicate de producție și comercializare;
Prețurile mari;
Distribuția selectivă;
Publicitatea intensa îndreptată catre inovatori.
Alimentele ecologice se obțin în circa 260 de ferme care practică agricultura ecologică, potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii. Suprafețele cultivate ecologic se ridică la circa 74.000 de hectare, în timp ce efectivele se ridică la peste 7.000 de bovine, 20.000 de ovine și aproximativ 5.000 de găini. Eforturile în domeniul producției agricole cu caracter ecologic se fac pe suprafețe care reprezintă sub 1% din potențialul agricol al țării. Aceasta în ciuda faptului că, potrivit unor studii, țara noastră ar putea produce în sistem ecologic în jur de 10-15% din suprafața agricolă. Produsele verzi realizate sunt cerealele, lactatele, ouăle, legumele, mierea și plantele medicinale.
Elaborarea produsului ecologic constituie ca unul din cele mai importante instrumente al politicii de protejare a mediului și trebuie să aibă în vedere efectele produsului asupra mediului. Efectele ambientale probabile trebuie incluse în planificarea produsului văzut ca produs nou sau îmbunătățit.
Produsele noi aduc o infuzie de vitalitate în organizație, ajutând-o nu numai să supraviețuiască, ci și să crească dar și să-și diversifice gama de produse. Principalele avantaje realizate în urma lansării de produse noi sunt:
Se constituie într-o sursă de venituri pe termen lung;
Contribuie la reducerea dependenței față de un singur produs;
Contribuie la îmbunătățirea imaginii firmei, aducându-i o aura de “inovator”
Se pot constitui în soluții de valorificare superioară a actualelor produse secundare;
Contribuie la creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție existente în intervalele fără cerere. Rețelele de restaurante fast-food au introdus și meniuri de mic dejun pentru a-și atrage clienții și dimineața;
Pot exploata din plin un sistem de distribuție deja bine pus la punct.
În momentul lansarii noului produs pe piata, firma poate opta pentru urmatoarele posibilitati: sa lanseze prima produsul, beneficiind de “avantajele primului venit” (atragerea clientilor principali si a intermediarilor; capata un bun renume); sa lanseze produsul in acelasi moment cu cel al concurentului sau fie sa amane lanasarea pana dupa intrarea concurentului pe piata, beneficiind de aceasta data de “avantajele ultimului venit” (acoperirea costului “educarii” de catre concurent, evitarea unor erori de lansre, dimensionarea mai precisa a pietei).
Cât despre locul lansării firma va decide lansarea produsului pe un anumit segment georgrafic în funcție de caracteristicile cumpărătorilor potențiali și de adaptabilitatea produsului la cerințe noi. Decizia referitoare la momentul lansării pe piața a produsului nou trebuie să țină seama și de o serie de considerente:
Dacă produsul nou înlocuiește unul vechi, firma va amâna lansarea până la epuizarea stocului;
Dacă produsul are caracter sezonier, lansarea se va face înaintea sezonului care îl solicită;
Dacă sunt programate jocuri sportive, manifestări cultural-științifice, târguri și expoziții, ele pot constitui bune ocazii pentru lansare.
Fiind vorba de o strategie de lansare graduală, firmele vor trebui să evaluaze piețele și în funcție de atractivitatea lor să le descompună în piețe-țintă sau “vectori”, orientate către consumatori și definite prin raportul cost/beneficiu. Cu alte cuvinte, strategia poate fi o reușită numai în masura în care firma va realiza și o analiză vectorială, care sa stabilească cine sunt cei care au nevoie de produs și să permită acțiunile sale de marketing să fie direcționate riguros către oportunitățile reale ale pieței.
Introducerea unui nou produs ecologic pe piață presupune parcurgerea următoarelor etape:
Ideea de produs, care poate avea surse interne (top management, department de cercetare-dezvoltare, department de vânzări) sau externe (concurența, distribuitori, furnizori, clienti, universități și centre de cercetare). Metodele de generare a ideilor include: brainstormingul, analiza valorii, analiza morfologică și sondajele.
În această etapă, firma producatoare stabilește produsul care va fi creat, dacă va fi un produs nou sau va fi o îmbunătățire sau o modificare a unui produs mai vechi pe piață. Se vor analiza concurenții și piața pe care va fi lansat produsul ecologic. Firma producatoare urmarește să scoată în evidență caracteristicile produsului ecologic și totodată avantajele acestui produs, în fața consumatorilor. Tot în această etapă, întreprinderea va trebui sa ia legatura cu potențiali distribuitori și furnizori pentru a se interesa de disponibilitatea acestora și a încheia contracte cu ei, in ceea ce privește noul produs ecologic.
Analiza preliminară, etapă în care se urmărește:
Oportunitatea de dezvoltare a produsului pe o piață nouă sau de penetrare pe o piață existent;
Compatibilitatea ideii de produs nou cu obiectivele întreprinderii și resursele de care dispune.
Privit din unghiul producătorilor și al comercianților, un produs poate fi considerat ecologic dacă răspunde exigențelor minime ale legislaților verzi. Consumatorii pot aprecia un produs ca fiind ecologic daca îndeplinește exigențele și așteptările lor referitoare la mediu și sanatate, ceea ce poate depăși uneori destul de mult reglementările și disponibilitatea producătorilor referitoare la însușirile ambientale ale produselor.
Produsul este un vehicul al unui serviciu, afirmă profesorul american Philip Kotler. Ecoprodusul este produsul care răspunde cererii consumatorilor și în același timp armonizează interesele acestora, pe temen scurt mediu si lung. Ecoprodusele sunt:
Produse care sunt obținute prin intermediul unei utilizări eficiente a resurselor implicate în producerea și realizarea lor;
Produse care permit, într-o proporție mai mare sau mai mica, reciclarea lor;
Produse care utilizează resurse sau materii prime disponibile în locul celor rare sau deficitare;
Produse care datorită caracteristicilor lor conduc la reducerea cantităților de deșeuri rezultate în urma fie a producerii sau fie a consumului.
Crearea și testarea conceptului de produs. Un concept de produs este format dintr-o descriere mai precisa a produsului, a poziționării urmărite, a caracterizării avantajelor față de alte produse similare, a identificării segmentelor-țintă și a situației de utilizare. Prin testarea/ verificarea conceptului de produs se urmareste:
Dacă ideea, respectiv utilitatea este ușor de înțeles pentru consumatori;
Dacă prezentarea produsului și avantajele oferite sunt credibile;
Performanțele produsului comparativ cu produsele similare pe care consumatorii deja le utilizează;
Cât de des ar fi utilizat produsul;
Cine il utilizează cel mai des;
Cât sunt dispuși consumatorii să plătească pentru un asemenea produs;
Câți consumatori sunt convinși că ar putea cumpara produsul.
Testarea conceptului de produs trebuie realizată nu doar cu consumatorii finali, ci și cu diverse categorii de intermediari care pot oferi o imagine realistă a șanselor de reușită a noului produs. Multe produse, după această testare internă, se intorc în laboratoare, unde sunt modificate (îmbunătățite) și se amână lansarea lor sau chiar sunt abandonate.
După cum se observă, consumatorii au un rol important în lansarea unui nou produs ecologic, iar aceștia trebuie informați corect cu privire la calitățile produsului. Întreprinderea trebuie să reușească să stârnească interesul lor și să procedeze în așa fel încât clientul să fie convins de acest produs ecologic și de avantajele acestuia.
Informațiile referitoare la avantajele produsului ecologic sunt comunicate clienților potențiali și publicului. Apoi, produsul ajunge în canalele de distribuție. Acest segment al activității de marketing are conotații ecologice prin efectele reziduurilor ce apar în procesul logisitic (transport, depozitare, manipulare) asupra mediului.
Estimarea costurilor și profiturilor (analiza financiară) urmărește determinarea profiturilor potențiale ale noului produs și estimează pentru o perioadă de trei-cinci ani, urmatorii indicatori: venituri din vânzări; costuri de producție; cheltuieli de marketing, profituri estimate, durata de recuperare a investiției.
Prețurile au tendința de fi ridicate, costurile sunt mari iar nivelul producției este scăzut. Dificultățile de ordin tehnic și tehnologic se adaugă costurilor curente. Cheltuielile de promovare și marjele acordate distribuitorilor sunt mari și trebuie, și ele, suportate tot din valoarea vânzărilor.
Crearea produsului care presupune transpunerea ideii într-o formă concretă, fizică și are loc doar dacă ideea de produs a trecut cu bine de analiza economiă anterioară. Deciziile referitoare la dezvoltarea produsului vizează tipul și calitatea materialelor folosite, tehnologiile de producție, capacitatea de producție, variantele constructive și alternativele de culoare, dotările opționale. Verificarea produsului presupune testarea acestuia din punct de vedere funcțional și al satisfacerii consumatorilor. Produsul va fi analizat atât ca intreg, cât si pe element/trasături distinctive, urmărindu-se diferite aspect precum: calitatea, prețul, marca.
Produsele care au un impact scăzut asupra mediului sunt marcate corespunzator cu o marcă ecologică, dovedind astfel faptul că potențialul lor poluant este scăzut. Înainte de a fi marcate, produsele sunt supuse unor operațiuni de testare, de monitorizare a proprietaților lor. Analiza produselor se face pentru întreg ciclul de viață al acestora. Pentru utilizarea mărcii ecologice, firmele trebuie să plătească o taxă ce le acordă dreptul utilizării acesteia. În legătură cu prețul produselor ecologice, pot fi precizate următoarele aspecte:
În majoritatea cazurilor, prețurile produselor ecologice sunt mai mari decât prețurile produselor obținute prin metode clasice și industriale;
În unele cazuri, utilizarea pe scară largă a unor produse sau subproduse obținute de către fermieri în propriile exploatații, contribuie la formarea unor prețuri avantajoase pentru cumparatori;
Chiar de la prima vedere prețul unui produs ecologic este mai mare decât al unui produs similar obișnuit, cheltuiala respectivă poate fi abordată și ca o investiție în sănătatea omului și a mediului ambiant.
Testarea de piață care constă în verificarea vânzării produselor într-o zonă de testare, cu angajarea întregului instrumentar al marketingului. După ce au fost parcurse celelalte etape și s-a obținut avizul favorabil al marketerilor, produsul primește un nume, ambalaj, și cu o strategie preliminara va fi testat la locul utilizării sale reale, la consumatori. Produsele noi necesită efectuarea unui test de piață mai amanunțit decat produsele modificate, un proces decizional mult mai complex, mai ales dacă este vorba de o întreprindere necunoscută pe piața respectivă.
Un alt mod prin care produsul ecologic se va diferenția de unul normal va fi prin ambalajul, eticheta și calitatea acestuia, deoarece acesta se va adresa atât clienților fideli produselor ecologice, cât și consumatorilor care nu le-au testat până acum și vor trebui convinși de avantajele și calitățile pe care le prezintă ecoprodusul.
În România, procedura de acordare a etichetei ecologice este prevazută în Hotararea de Guvern nr. 189 din anul 2002. Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului ciclu de viață, în comparație cu altele aparținând aceluiați grup de produse.
Aceste etichete nu semnifică faptul că respectivele produse nu au niciun impact negativ asupra mediului, ci doar atestă că acele produse marcate au un impact mai redus asupra mediului decât altele din categoria lor. În acest sens, toate categoriile de produse , cu excepția celor farmaceutice, a tutunului și a băuturilor, sunt potențial eligibile pentru etichetarea ecologică.
Produsele ecologice trebuie transportate în ambalaje care să împiedice orice posibilă substituire a conținutului. Aceste ambalaje conțin, de obicei, indicații cu numele și adresa producătorului sau transformatorului, numele produsului și indicațiile referitoare la modul de producție ecologică. Multe țări au adoptat programe de ecoetichetare, care permit consumatorilor să aleagă produsele care respectă mediul. Ecoetichetarea este o activitate voluntară, însă ea se afirmă din ce în ce mai mult ca o exigență pe diverse piețe. Consumatorii care dispun de venituri ridicate aleg produsele ecoetichetate în detrimetul celorlalte, chiar în condițiile în care trebuie să plătească, evident, un preț mai mare pentru acestea. În acest contex, produsele care nu sunt etichetate corespunzător fac față greu concurenței.
Comercializarea este etapa care se realizează după ce produsul a primit avizul de lansare pe piață, luând în considerare următorii factori: gradul de acceptare a noului produs de către consumatori și distribuitori, prețuri practicate, intensitatea distribuției, mixul promoțional, concurența precum și costurile comercilizării.
Dacă lansarea produsului a fost un succes și este perceput de către consumatori ca fiind un produs care trebuia lansat pe piață, firma producatoare se va axa pe viitor pe promovarea acestuia. Consumatorul trebuie informat corect despre noul produs ecologic și trebuie îndrumat pentru a-l alege, iar pe viitor acesta să devină un client fidel.
Ecopromovarea poate fi definită ca o politică de comunicare orientată spre cerințele ecologice. Tendința de creștere a conștiinței ecologice a consumatorilor trebuie preluată ofensiv și întarită prin activități de promovare și relații publice. Promovarea vizează îmbunătățirea propriei imagini în sensul acceptării competenței ecologice (a firmei sau a produsului) de către grupurile vizate. Argumentele ecologice și textele reclamelor trebuie să influențeze pozitiv gradul de cunoaștere a produselor și imaginea firmei.
Însă textele și argumentele folosite în publicitatea ecologică trebuie să fie in totalitate adevarate pentru a stârni interes clientului și pentru a putea verifica informația. Trebuie să iasă în evidență, de la început, toate calitățile și avantajele pe care le deține un ecoprodus, deoarece clientul trebuie convins ca atunci când alege un produs ecologic beneficiază de un bine pentru el, ca persoană, dar și în acelați timp ajută protejarea mediului.
Publicitatea ecologică este formată din acțiuni menite să informeze, să influențeze și să convingă consumatorii produselor verzi. Publicitatea produselor verzi trebuie să aducă în prim plan caracterul ecologic credibil al acestora ca argument pentru a-i convinge pe clienți. Acțiunile publicitare nu trebuie să se înscrie doar în “curentul la modă”, fără a fi rezultatulul unei strategii ecologice. Activitățile pe termen scurt sunt rareori folosite în marketingul ecologic, inclusiv în domeniul comunicării și promovării, deoarecce complexitatea temelor ecologice solicită o abordare cuprinzatoare și pe termen lung.
În scopul informării corecte a consumatorului, produsele ecologice trebuie etichetate în conformitate cu Ordinele Comune nr. 417/13.09.2002 și 110/07.10.2002 ale Ministerului Agriculturii și ale Președintelui ANPC. Astfel, pe eticheta produselor ecologice certificate sunt obligatorii următorele mențiuni: referirea la modul de producție ecologic, sigla, numele și codul organismului de inspecție și certificare, iar, începand din anul 2006, sigla “AE”.
Indicarea prețurilor sau tarifelor rezultă tot din dreptul la informare, ca și etichetarea produselor. Ordonanta Guvernului 21/1992, art.25: “prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivoca, ușor de citit”. Dreptul la informare, împreuna cu dreptul la educare, au fost recunoscute pentru prima dată prin Ordonanța Guvernului 22/1992, apoi prin Legea 296/2004 privind Codul consumului. Necesitatea informării consumatorului provine din definiția economiei de piață, care înseamna concurența și oferta bogată, iar consumatorul poate alege numai pe baza informațiilor primite. Informarea consumatorului înseamnă, în esență, informații complete, corecte și clare despre produsul sau serviciul resprectiv, despre preț sau tarif precum și publicitatea corectă.
În general, prețurile produselor se stabilesc în funcție de costurile de producție, distribuție și comercializare aferente dar și în funcție de client și de concurență. Aceste principii sunt valabile și în cazul ecoproduselor. Problema care se ridică în cazul ecoproduselor este aceea acceptării unor prețuri mai mari de către un număr tot mai mare de consumatori. Soluția acestei probleme este găsirea acelor segmente de consumatori dispuși să plătească un pret mai mare. Altfel spus, consumatorii trebuie să fie de acord și să accepte prețurile mai mari. Acceptarea prețurilor mai mari de către consumatori poate fi influențată de următoarele:
Prezentarea avantajelor consumului produselor respective;
Aducerea la cunostință publicului a gradului de sănătate și siguranța oferită;
Prezentarea produselor la cele mai favorabile piețe;
O imagine favorabilă a firmei în rândul consumatorilor;
Creșterea veniturilor populației.
Strategii de lansare pe piață a produselor noi
Strategiile de marketing reprezintă metodele prin care întreprinzătorii vor atinge obictivele de marketing. Ele descriu mijloacele de atingere a obiectivelor în intervalul de timp necesar, dar nu includ detaliile individuale care vor fi derulate zilnic.
Deoarece aceste strategii vizează obținerea unor poziții avantajoase în cadrul pieței de referință, ele vor fi adoptate cu ajutorul unor cercetări de marketing riguroase, în urma cărora se va realiza segmentarea pieței, apoi poziționarea în cadrul unor segmente țintite și schițarea mixului de marketing corespunzator fiecarui segment de piață ales. Prin urmare, strategia de marketing se concretizează în strategia de piață a întreprinderii, precum și în strategiile corespunzătoare mixului de marketing. Așadar, strategia de piață va fi adoptată în urma unei analize atente a pieței care va avea în vedere identificarea segmentelor de piață și apoi poziționarea în cadrul pieței. Aceste concepte sunt specifice marketingului strategic, iar tacticile care sunt avute în vedere pentru stabilirea produselor, prețului, distribuției și a promovării formează marketingul operațional.
Strategia de piață se referă la planul de acțiune conceput pentru lansare, în care scop se utilizează un set de strategii, fiecare implicand un buget distinct, privind cheltuielile pentru organizarea activității comerciale; pentru mijloacele de promovare și distribuire, pentru organizarea service-ului post vanzare.
Ciclul de viață al produsului reprezintă un model de identificare a diferitelor faze în viața unui produs. După teoria ciclui de viață, care face obiectul unei literaturi bogate de marketing, orice produs are o durată a vietii sale pe piață (în raport cu celelalte produse concurente) și traversează în cursul existenței sale patru faze principale, în decursul cărora clientela, volumul vânzărilor și rentabilitatea variază apreciabil. Aceste patru faze sunt: lansarea (introducerea), creșterea (dezvoltatarea, adolescența), maturitatea (vârsta adultă) și faza de declin (batrânețea și moartea). Lansarea pe piață a produsului constituie adevaratul examen, reprezintă momentul confruntării decisive cu publicul. Întreaga evolutie a produsului va fi marcată de acest moment. Pentru diminuarea riscului (nevânzarea produsului), lansarea se recomandă a se face în tranșe și în anumite zone teritoriale, urmând să fie generalizată în funcție de gradul de acceptare a produsului. În această fază, de regulă, produsul se adresează “inovatorilor” și, ca urmare, accentul trebuie pus cu deosebire pe calitatea produsului și pe mijloacele de comunicație.
De altfel, la lansarea noului produs, conducerea de marketing poate stabili un nivel ridicat sau scăzut pentru fiecare variabilă de marketing, respectiv: preț, promovare, distribuție și calitatea produsului. Dacă se au în vedere prețul și promovarea, conducerea de marketing poate alege una dintre urmatoarele strategii:
Strategia de fructificare rapidă a avantajului de piață. Ea presupune că lansarea noului produs să se facă la un preț mare și cu un efort promoțional susținut. Se recomandă atunci când: produsul este foarte putin cunoscut pe piață; imediat ce este cunoscut este cumparat rapid, chiar și la prețuri ridicate (datorită performantelor sale); firma se confruntă cu o concurență potențială, motiv pentru care dorește sa creeze, în rândul consumatorilor, preferință pentru marca sa.
Strategia de fructificare lentă a avantajului de piață care presupune ca lansarea noului produs să se facă: la un preț ridicat, capabil să asigure un profit brut consistent și cu un efort redus de promovare, în masură să mențină cheltuielile de promovare la un nivel redus. O asemenea strategie se recomandă în urmatoarele situații:
Piața are dimensiuni limitate, iar produsul este bine cunoscut de consumator;
Consumatorii sunt dispuși sa plătească un preț ridicat;
Concurența potențială este slabă.
Strategia de patrundere rapidă pe piață preuspune lansarea produsului la un preț scăzut și cu cheltuieli mari de promovare. De regulă, o astfel de strategie se recomandă în cazul:
Piețelor suficient de extinse și a produselor necunoscute;
Când majoritatea consumatorilor sunt sensibili la preț;
Când concurența potentială este puternică, iar costurile unitare de fabricație ale firmei scad, pe masura creșterii volumului producției.
Strategia de patrundere lentă pe piață presupune ca lansarea noului produs să se realizeze la un preț scazut și cu cheltuieli mici de promovare. Acest tip de strategie se folosește când:
Produsul este relativ bine cunoscut, iar piața produsului este largă;
Consumatorii sunt sensibili la preț;
Concurența potențială este limitată.
Pentru un produs ce urmează a fi lansat pe piață sunt posibile patru strategii de stabilire a prețului:
Strategia prețului de excepție, pentru produse de înaltă calitate. De regulă, consumatorul atribuie cea mai bună calitate produsului cu prețul cel mai mare.
Strategia prețurilor minime se aplică produselor de calitate inferioară și se bazează pe presupunerea că elasticitatea cererii la preț este ridicată.
Strategia bazată pe valoarea produsului care este o modalitate de a ataca prețurile in cazul unei oferte de calitate superioara; prețul în acest caz, reprezintă, pentru consumator, obiectul unei alegeri bune, care să aducă satisfacția așteptată.
Strategia supraprețului, când firma stabilește un pret mare (mult prea mare) produsului în comparație cu nivelul de excelență oferit, ceea ce va duce , treptat, la îndepărtarea consumatorului.
O inovare eficientă este condiționată de existența, la nivelul firmei, a unei strategii de produse noi, care are ca principale obictive:
Concentrarea efortului de concepere a produsului nou la nivelul echipei de proiectare;
Identificarea segmentelor de client-destinatari pentru noul produs;
Poziționarea produsului față de concurență;
Schițarea strategiilor de preț și de ditribuție.
După definirea conceptului de produs, urmează elaborarea strategiei de marketing, cu privire la:
Piața țintă, reprezentată de segmentul de consumatori ce au nevoie de noul produs, care urmeaza a fi lansat;
Poziționarea produsului și estimarea reacțiilor concurenților;
Potențialul comercial, nivelul prețului și cota de piață pe termen scurt și lung
Canalele de distribuție și necesitățile comerciale.
În cazul distribuției se disting următoarele strategii:
Distribuția intensivă: care presupune ca producătorul să aleagă un număr mare de intermediari care fac comerțul cu marfa sa. Ea se folosește pentru mărfurile de larg consum și pentru mărfurile primare pentru care este obligatorie facilitatea de loc.
Distribuția extensivă are loc când producătorul își retrage numărul intermediarilor care comercializează marfa sa, acordând drept de exclusivitate în distribuție, producatorul sperând în organizarea unei desfaceri mai agresive și într-un control mai deplin asupra acțiunilor intermediarului, în problemele prețului, stimulării operațiunilor de credit și a prestării diferitelor servicii.
Distribuția selectivă este plasată între distribuția intensivă și cea exclusivă. În această situație , numărul intermediarilor este mai mare ca unul, dar mai mic decat numărul total al celor dispuși să se ocupe de vânzarea mărfii.
Altfel, etapa de lansare a unui nou produs pe piață se caracterizează prin prezența unor profituri reduse sau negative, vânzările sunt reduse, înregistrându-se cheltuieli mari cu distribuția și promovarea.
În mare parte, producatorii se vor axa pe stabilirea unui preț a noului produs, în așa fel încât acesta să fie acceptat de piața pe care va patrunde. Totodată se va pune accent pe promovarea produsului într-un mod cât mai eficient. Mesajele utilizate pentru publicitate, trebuie să fie adevarate și să ajungă cât mai clar și des în fața consumatorilor.
Capitolul II Produsele ecologice și produsele convenționale
Prezentarea piețelor produselor ecologice vs. produselor convenționale
În practică, există multe confunzii de termeni în ceea ce privește marketingul ecologic. De la început trebuie să facem diferența dintre piața produselor naturale și piața produselor ecologice. Nu tot ceea ce este în natură este și ecologic și nici vice-versa nu este adevarată.
Produsul ecologic, așa cum apare definit în literatura de specialitate romanească, poate fi considerat “acel produs care raspunde cererii consumatorilor și, în același timp, armonizează interesele acestora pe termen scurt, mediu și lung”. Această conceptualizare este foarte apropiată de cea a specialiștilor străini în domeniu. Spre exemplu, Ken Peattie spune despre produsul ecologic că este “acel produs sau serviciu ale carui performanțe de mediu și societate, în general, sunt în mod semnificativ mai bune decat în cazul unui produs convențional.
Un studiu privind valorificarea produselor ecologice, realizat în cadrul proiectului “Extensie pentru ecoprofit”, finanțat de Banca Mondială și Guvernul României, a identificat principalele motive ale lipsei succesului produselor ecologice pe piața internă. În prim plan este consumatorul, care este prea puțin informat despre produsele ecologice și nu reușește să facă o deosebire între un produs ecologic și unul convențional. Consumatorii au o putere de cumparare scăzută, iar produsele ecologice au prețuri mai mari decat produsele convenționale. “Un produs bio este în medie cu 20% mai scump decât unul convențional și, cum oamenii nu au bani, preferă să cumpere mai ieftin”, a declarat Lucian Pavel, director de proiect. În ceea ce privește producția pieței interne, în ultima perioada a fost consemnat un trend crescător, deși consumatorii nu sunt pregătiți încă pentru produsele verzi. Strategia Națională de Export arată că piața produselor ecologice crește cu aproximativ 20 de procente anual, în timp ce în țările Uniunii Europene, după 1998, agricultura ecologică a avut un ritm de creștere de circa 30% pe an.
Se vorbește adesea despre agricultura care nu atacă mediul, o agricultură facută ca la începuturi, aceasta este agricultura organică. În pofida faptului că agricultura organică este încă o activitate restrânsă, într-un număr însemnat de țări cu un nivel de dezvoltare diferit, importanta ei în sectorul agricol este în continuă creștere. În unele țări dezvoltate, agricultura organică reprezintă un segment important al sistemului agroalimentar (de exemplu: 10% în Austria, 7.8% în Elveția), iar în multe alte țări agricultura organică înregistrează o creștere de peste 20% anual (de exemplu în SUA, Franța, Japonia, Singapore). Unele din tările în curs de dezvoltare au piețe mici, locale de produse ecologice pure (Egiptul), iar altele au început să exploreze oportunitățile de export ce le ofera agricultura organică (cafea mexicană).
Conform articolului de pe site-ul http://www.ecomagazin.ro/piata-produselor-ecologice/ (accesat: 11.05.2014, 14:15), rezultă că agricultura ecologică este într-o continuă dezvoltare, în ultimii 10 ani înregistrându-se o dublare a suprafețelor cultivate. România are o istorie relativ nouă pe piața produselor ecologice, dar creșterea de operatori înscrisi în sistem este una spectaculoasă. Numărul lor a crescut de la 2000 de operatori în 2008 la aproape 26.000 în 2012, acest lucru fiind posibil și datorită subvențiilor acordate de statul român.
Pe piețele consumatorilor finali, orientarea către produsele ecologice se sprijină în primul rând pe educarea preocupării pentru mediu înconjurător, pentru protecția și conservarea naturii. Evident, educația în direcția interesului pentru mediu poate fi considerată ca fiind la baza modificărilor profunde, reale de comportament la nivelul întregii societăți, a întelegerii necesitătii acțiunilor care să țină seamă de impactul asupra mediului. În România există în prezent produse ecologice, în special importate, dar și autohtone, în mai multe domenii. Sunt oferite, îndeosebi, produse ecologice alimentare, produse din domeniul lacurilor și vopselelor, hârtie și produse din hârtie, lămpi și corpuri de iluminat, produse din lemn, chiar și produse ale industriei grele.
Pornind de la modalitățile în care sunt clasificate produsele în general, se pot evidenția o serie de elemente care să susțină dezvoltarea produselor “verzi”. Există criterii ce pot fi legate în mod particular de problemele durabilității, managementului deșeurilor și a prevenirii poluării. Multitudinea acestor criterii surprinde complexitatea și importanța problemei.
Există cateva modalități de clasificare a produselor convenționale aplicate produselor ecologice:
Durabilitatea care se bazează pe durata de folosire anticipată a produsului în cadrul ciclului inițial de utilizare. Pentru produsele durabile se va urmări maximizarea duratei de folosire prin realizarea lor, astfel încât să răspundă rigorilor de utilizare pe termen lung ale consumatorilor. Ambalajele reutilizabile, de asemenea, trebuie să corespunda rigorilor manipulării și reîncărcării repetate. Ele vor trebui să aibă o construcție mai solidă și pentru ele vor trebui dezvoltate sistemele de distribuție inversă pentru recuperare. Din punct de vedere ecologic, creșterea duratei de folosire este un aspect pozitiv, dar acest lucru nu trebuie privit în mod absolut. Se vor pune în balanță fluxurile de deșeuri generate pe timpul utilizării și consumul de energie, se vor lua în considerare și parametrii de funcționare, astfel încât utilizarea produsului în timp mai îndelungat să nu fie mai poluantă decât deșeurile pe care le-ar genera iesirea lui din uz. Pentru produsele non-durabile, produse de unică folosință se va pune problema fluxurilor de deșeuri rezultate în urma consumului. Aspecte majore sunt, în acest context, “deintensificarea” materialelor utilizate pentru ambalarea, simplificarea mixului de materiale, standardizarea materialelor din care sunt făcute pentru facilitarea reciclării (colectarea și procesarea).
Gradul de complexitate este un alt criteriu, reflectat în forma si funcțiile cerute pentru satisfacerea cerințelor consumatorilor. Produsele cu o concepție avansată, produsele complexe sunt realizate dintr-un număr mare de materii prime, materiale și component, iar acest lucru poate îngreuna managementul deșeurilor. Totuși, deseori aceste produse sunt realizate cu o tehnologie avansată, ceea ce sugerează că pot fi obținute câștiguri ecologce prin intermediul acestora și al îmbunătățirii proceselor de producție. Complexitatea este asociată unei durate mari de folosire, prin urmare, considerațiile de mai sus referitoare la produsele durabile trebuie avute în vedere, deci trebuie acordată o atenție specială reciclabilității. Produsele proiectate la un nivel scăzut sunt simple în ceea ce privește mixul de material și construcția, cele mai multe sunt non-durabile. Ca urmare, trebuie acordată atenție specială reciclării și “deintensificării” ambalajelor. De multe ori modificările acestor produse, în sensul de a adauga atribute ecologice, necesită uneori modificări importante ale modului de producere, ceea ce nu este văzut ca eficient, evident de către producatori.
Faptul că produsele sunt naturale sau sintetice are două implicații ecologice principale. În primul rând, necesitatea de a examina consecințele ecologice ale exploatării necontrolate a resurselor naturale, ce poate conduce la epuizarea rapidă. Condițiile în care produsele naturale sunt recoltate/obținute reprezintă o importantă distincție ce reflectă atribute ecologice. În al doilea rând, distincția între materiile prime și materialele naturale și sintetice (ne-naturale) în fabricarea produselor ofera informații cu privire la nedoritele consecințe asupra mediului.
Începând cu anul 1990, piața europeană a produselor ecologice a crescut constant cu 16% în fiecare an. Conform Eurostat, în 2007, din totalul suprafețelor folosite pentru agricultura, 3.9% erau destinate culturilor ecologice. Țările cu cea mai mare suprafață de acest fel sunt: Austria, Italia, Cehia, Grecia, iar la polul opus se află Malta, Polonia, Irlanda. În 2005, cehii consumau produse ecologice în valoare de 1.8 euro/locuitor, în timp ce în Austria, Germania, Danemarca aveau un consum de 50-60 euro/locuitor.
Germania este cea mai mare piața de desfacere a produselor ecologice. Aici primele magazine pentru produse ecologice au fost deschise acum 25 ani. Acum produsele ecologice sunt comercializate în magazine specializate atât în produse naturiste, cât și în produse ecologice (95%), în supermarketuri ecologice care vând numai astfel de produse și în magazine specializate de tip “Reformhaus” (70% ecologice, 30% naturiste). În țările cu nivel de trai ridicat, produsele ecologice se bucură de un succes foarte mare. De exemplu, în Marea Britanie, Italia, Germania, Olanda, 10% din produsele alimentare de pe piață sunt ecologice. În Germania mâncarea pentru bebeluși este exclusiv ecologică, iar în Italia mesele din instituțiile de învățământ sunt organice, conform legii. În schimb, în România, produsele ecologice acopereau doar 0.1% din piața alimentară în 2006, dar, conform Departamentului de Comerț Exterior, România se situează între primii 20 exportatori de produse ecologice la nivel mondial. Astfel, piața românească a produselor ecologice se ridica la 5 milioane de euro în 2007 (produse autohtone și de import), dar exporturile ajung la 30-40 de milioane de euro.
Conform acestor date statistice produsele ecologice se dezvoltă rapid, mai ales în țările cu potențial economic ridicat, cum ar fi: Marea Britanie, Germania, Olanda, iar în Germania deja se vorbeste de un lanț stabil de magazine specializate cu produse de acest gen, locuitorii căutând să consume produsele ecologice atât pentru ei cât și pentru copii lor. Se întâlnește din ce în ce mai des conceptul de produs ecologic, luându-se măsuri pentru promovarea agriculturii ecologice, având ca scop principal protejarea mediului inconjurator, iar România reușește să exporte aceste produse în cantități mari în ultimi ani.
Datele statistice arată că peste 50% din exporturile de produse ecologice reprezintă producția de nuci, fructe de pădure, ciuperci și cereale, însă România produce și exportă și plante oleaginoase, legume și fructe, ceaiuri medicinal și miere. Principalele țări spre care pleacă aceste produse sunt Italia, Germania, Elveția și Olanda. Produsele ecologice părăsesc țara ca materii prime, iar o parte din ele se întorc sub formă de produse finite. Această situatie se datorează în principal faptului că nu există decât 15 procesatori de produse ecologice certificați în România, mulți dintre ei fiind comapanii mici și aceasta deoarece investițiile în procesarea produselor ecologice sunt cu 30-40% mai mari decat în cazul produselor convenționale.
Datorită noutății lor pe piața romanească, consumatorii fac adesea confuzie între produsele naturale/naturiste și cele ecologice, iar aceste două concepte nu definesc în niciun caz același tip de produse. În timp ce produsul natural nu conține aditici alimentari (E-uri), dar poate să provină dintr-o cultură tratată cu pesticide sau îngrășăminte chimice, un aliment ecologic exclude orice fel de tratament chimic de la cultivare până la desfacere. Această confuzie este alimentată și de unii producători care pun eticheta “produs natural” pentru produsele convenționale.
Prețurile produselor ecologice sunt în medie cu 30-40% mai mari față de produsele convenționale. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că se utilizează îngrășăminte naturale și tratamente speciale, dar și costuri mai mari cu forța de muncă și faptul că producția la hectar este mai mică. Cercetările au arătat însă că, în general, consumatorii români asociază un preț mai ridicat cu o calitate mai bună, așa că vânzarea acestor produse la un preț apropiat de cel al produselor convenționale ar face ca produsele ecologice să nu fie percepute ca niște produse de calitate superioară celor convenționale.
Jose Calormade a identificat cinci tipuri de consumatori, luând în considerare componentele atitudinii ecologice: cunoștiința ecologică-este partea cognitivă ce reprezintă convingerea și cunoștințele în ceea ce privește ecologia, ecopostura-dimensiunea afectivă legată de preferința față de acțiuni, produse sau servicii ecologice, ecoactivitatea manifestată prin tendința de a desfașura acțiuni ecologiste. Astfel, tipurile de consumator sunt:
Consumatori eco-activi: actionează pentru a rezolva problemele de natură ecologică;
Consumatori eco-pasivi: care cred ca ceilalți vor rezolva problemele de mediu;
Consumatori eco-opozanți: consideră că nu trebuie să se acționeze în sensul protecției mediului;
Consumatori eco-sceptici: cred că nimic nu va rezolva problema;
Consumatori eco-constienți: au o opinie favorabilă față de cei care acționează pentru a rezolva problema, dar ei nu acționează în acest sens.
Agricultura convențională este intensiv mecanizată, cu produse competitive, dar care se bazează în mod deosebit pe concentrarea și specializarea producției. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, în mod regulat afânarea solului este efectuată doar prin arătura cu întoarcerea brazdei, fiind urmată de numeroase lucrări secundare de pregătire a patului germinativ și întreținere în perioada de vegetație. Se practică fertilizarea minerală cu doze mari și foarte mari, monocultura sau cel mult rotații scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor. Acest tip de agricultură a fost larg răspândit în România până în 1989. Astăzi, este unanim acceptat ca acest tip de agricultură poate afecta mediului înconjurător, mai ales dacă diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fără a se lua în considerare specificul local: climat, sol, relief, condițiile sociale și economice, care determină nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate față de diferitele procese de degradare chimice, biologice, fizice a mediului.
În magazinele din România, produsele ecologice nu se diferențiează de cele convenționale, nu au spații special destinate, chiar dacă se adresează unui segment aparte de consumatori care doresc și își pot permite să le consume. Dar cu toate acestea, încep să apară și la noi magazine specializate în comercializarea produselor ecologice. Primul magazin de acest tip a fost deschis în Timișoara, numit BioMarkt.
Cererea și oferta produselor ecologice
Nu se poate afirma că, în cele mai multe domenii, acolo unde există produse ecologice sunt și comercializate, în România, producerea și intrarea lor pe piață a fost rezultatul unei cereri explicite, puternice, clar conturată din partea unor consumatori anume. Piața produselor ecologice este în formare în România și chiar am putea spune că este o piață generată în primul rând de ofertă, prezența produselor pe piață trezind, de fapt, interesul consumatorilor. În special dacă ne referim la piața bunurilor de consum, având în vedere că este vorba de produse noi pentru români, produse cu un caracter special, formarea pieței presupune de fapt schimbarea unor mentalități și stiluri de viață, eforturi în direcția educării și informării.
Cererea de produse agricole ecologice implică existența ofertei. Trăsăturile ofertei de produse agricole ecologice cuprind produse sezoniere, produse persibile, prezintă o oferta instabilă și puțin elastic și de asemenea o ofertă incertă, deoarece depinde și de factorii naturali. Oferta de produse agricole ecologice apare pe piață sub cele două componente ale sale:
a) oferta activă care reprezintă totalitatea produselor agricole ecologice într-o anumită perioadă de timp;
b) oferta pasivă, reprezintă stocurile de produse ecologice existente în rețeaua comercială.
Între cele două categorii de oferte există o strânsă legătură, deoarece dinamica ofertei exprimă trecerea de la oferta reală la oferta potențială. Cererea și oferta se găsesc în relații de coordonare, cauzalitate și ajustare reciprocă. Pe piață, întâlnim tendința de echilibrare a ofertei cu cererea, însă în funcție de raportul dintre aceste două categorii, deosebim trei situații: abundență, penurie și echilibru.
Cererea de produse certificate ecologic este într-o continuă creștere. În prezent, piața internă de produse ecologice este în extindere. Produsele ecologice sunt comercializate direct de la poarta fermei ori, prin magazine specializate, cât și prin rețeaua de supermarketuri. Pe piața internă în anul 2011 s-au comercializat: legume și fructe proaspete, produse procesate din fructe și legume, ceaiuri de plante, pâine, paste făinoase, făină, produse procesate din lapte de vacă și oaie (unt, telemea de oaie) ouă, ulei, vin obținut din struguri certificați ecologic, produse procesate din soia, miere etc.
Alături de produsele tradiționale și produsele cu denumiri de origine, produsele ecologice sunt produse cu un înalt nivel de valorizare. Produsele ecologice sunt produse cu avantaj competitiv. În România, competitivitatea produselor ecologice este determinată de următorii factori:
Numărul de operatori înregistrați în acest sector este în continuă creștere și se remarcă și creșterea numărului procesatorilor. Suprafața cultivată în agricultura ecologică înregistrează o creștere de la an la an.
Piața produselor ecologice este în extindere și se caracterizează prin diversificarea ofertei de produse pe piață, de la an la an.
Din ce în ce mai mult, consumatorii conștientizează că alături de calitatea și valoarea produselor ecologice pentru sănătate, agricultura ecologică are o contribuția majoră la dezvoltarea durabilă. Conștientizarea de către populație a importanței practicării agriculturii ecologice în mediul rural, poate fi o soluție de revitalizare a spațiului rural. Modul de producție ecologic, bazat pe neutilizarea de substanțe chimice de sinteză și respectarea bunăstării animalelor este o soluție de durabilitate.
Având în vedere competitivitatea produselor ecologice, potențialul agricol și cererea de produse ecologice în ce în ce mai mare în România, un factor important îl reprezintă continuarea susținerii sectorului în direcția acordării sprijinului financiar îndreptat către susținerea producției ecologice și totodată a sectorului de procesare.
Importul de produse ecologice a crescut anual, prin implicarea hipermarket-urilor în distribuția cu amănuntul a acestora. Astfel în anul 2007 valoarea importurilor era de circa 5 milioane, iar la nivelul anului 2011, a ajuns la o valoare de circa 75 milioane euro (estimări – conform datelor existente).
Exportul produselor ecologice
România exportă 90 % din produsele sale ecologice sub formă de materii prime în țările din Europa. În 2011 exporturile au ajuns la aproximativ 200 de milioane de euro. Tratativele privind acordul liberalizării piețelor a început în 2003, urmând să fie reluat în 2010.
În ceea ce privește consumul pe cap de locuitor, acesta este cel mai mic din Europa, cu 1,2 euro pe cap de locuitor. În prezent, doar 2% din suprafața agricolă din România este cultivată în sistem ecologic certificat.
Destinația produselor ecologice alimentare romanești
(Sursa: MAPAM-datele sunt exprimate ca realizări pentru 2003 și estimări pentru perioada 2004-2007- Coord: Științific. Prof. univ. Adăscăliței, Virgil, op. citată, pg. 197)
Mari cantități din produsele ecologice autohtone sunt exportate. Conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, reiese ca 95% din produsele ecologice vegetale și 20% din cele de origine animal au fost livrate în anul 2004 la export. Vânzările ecologice la export (15 milioane de euro) reprezintă mult mai mult decât vânzările interne (1 milion de euro,în care sunt incluse și mărfurile importate).
Chiar dacă piața românească a produselor bio, este la început, nu poate avea o creștere spectaculoasă ca volum, dar totuși se fac pași importanți în direcția unei dezvoltări durabile în agricultură. Neexistând o cerere suficient de mare în România, dar putându-se câștiga semnificativ mai mult din exportul unor produse ecologice în locul unora convenționale, multe ferme au optat pentru producția ecologică.
Producția alimentară realizată în România merge în proporție de 70% la export, “Ponderea mare detinuta de export se explică, în primul rând, prin faptul că românii nu sunt informați cu privire la existența acestor produse. Pe de altă parte, produsele ecologice sunt mai scumpe decât cele convenționale, iar românii au o putere de cumpărare scăzută”, a declarat Lucian Pavel, consultant în cadrul Expert Group. Principalele produse ecologice exportate sunt cerealele, lactatele, legumele, fructele, mierea și plantele medicinale. Dacă cerealele merg aproape în totalitate către piețele din UE, mierea și planetele ecologice ajung pe mesele olandezilor, germanilor și polonezilor, dar și ale americanilor. Agricultorii români se orientează către export din momentul în care decid să cultive ecologic. Astfel, ei își certifică produsele la firma recunoscută de clientul care vrea să cumpere.
Cercetări privind cererea produselor ecologice
În anul 2002 Institutul de Bioresurse Alimentare în colaborare cu ASE București a realizat un studiu de piață privind cererea de produse agroalimentare ecologice romanești. În rândul consumatorilor, din punct de vedere al vârstei, sunt bine reprezentate segmentele de vârstă cuprinse între 20-35 și 36-50 ani, cu 47%, respectiv 32%. Din perspectiva stării civile, persoanele căsătorite sunt mai bine reprezentate comparativ cu cele necăsătorite: 55% față de 45%, o pondere însemnată este deținută de familiile alcătuite din patru și mai multe persoane, 50%. În ceea ce privește locul de aprovizionare cu legume, piața este de departe de primul loc în preferințe, urmată de varianta “altă sursă”. Pentru această ultimă variantă, repondenții au indicat, de cele mai multe ori, autoconsumul și mai puțin supermarketul.
Persoanele intervievate cunosc produsele ecologice, mai mult de trei sferturi dintre cei intervievați declarând fie că se informează în legatură cu acest subiect, fie că sunt, efectiv, interesate de acest domeniu. Cei neinteresați dețin o pondere nesemnificativă în eșantionul total. 70% din totalul consumatorilor ar cumpara legume ecologice românești, aceștia fiind considerați potențiali consumatori. Niciun consumator nu respinge ideea de a cumpara legume ecologice românești. Pronunțându-se asupra caracteristicilor dorite pentru legumele ecologice, cele mai multe răspunsuri vizează gustul plăcut. Raspunsurile referitoare la prețul pe care consumatorii sunt dispuși să-l plătească pentru legumele ecologice este sensibil influențat de veniturile obținute de repondenți.
Un studiu comandat de compania NaturaLand în 2005 arată că românii vor să mănânce sănătos. Cei mai mulți dintre consumatori de produse ecologice au studii superioare, sunt bine educați și au acces la informație, sunt în accesciune socială, au venituri medii spre mari, sunt din mediul urban, tineri între 26-39 de ani și sunt în proporție de 70% femei. 66% din persoanele chestionate au cumpărat cel puțin o dată un produs ecologic. Cei care cumpără astfel de produse și au studii superioare o fac pentru că sunt mai gustoase și pentru că ajută la îmbunătățirea calității vieții, iar cei cu studii medii le-au testat din curiozitate. În plus, studiul arată că persoanele mature nu au încredere fie în producători, fie în vânzători, iar 50% dintre cei care cumpara produse ecologice și au între 26 și 39 ani fac acest lucru pentru că aceste produse sunt la modă.
În 2007, Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, a publicat un studiu care a avut ca scop principal comportamentul de cumpărare și consum al consumatorului de produse ecologice care a confirmat faptul că românii apelează tot mai des la produsele bio, alături de gospodăriile particulare, mari consumatori ai acestor produse fiind și armata, autoritățile, ONG-urile și instituțiile. Din cei intervievați 31% declară că aleg produsele mai ieftine indiferent dacă acestea sunt ecologice sau nu, în timp ce 48% aleg produsele ecologice chiar dacă sunt mai scumpe. 78% dintre participanții la studiu cred că mai multe boli apar din cauza aimentelor necorespunzătoare și același procent preferă legumele românești, fiind mai sănătoase. 38,7% dintre cei care consumă produse ecologice fac acest lucru săptămânal, 22,7% zilnic, 12,1% o dată pe lună, 8,2% mai rar iar 14% dintre cei care aleg să consume aceste produse spun că fac aceasta pentru că sunt mai bine informați. Dintre cei care nu consumă, 16,2% au motivat că sunt prea scumpe, 4,2% au declarat că nu le plac, 2,3% nu sunt interesați, iar 77,3% nu au dat niciciun răspuns. Față de studiul realizat de NaturaLand, se observă o creștere a încrederii în aceste produse, 60% dintre cei chestionați spun că nu au încredere în produsele ecologice, motivând că acestea sunt testate.
După aceste studii, Radu Panait, reprezentant al comaniei NaturaLand, a ajuns la concluzia că, în general, cei care cer produse ecologice în România sunt cei care lucrează sau merg în străinatate unde văd și testează aceste produse. Ciprian Lazarovici, director de vânzări pentru compania Biosens, consumatorul de produse ecologice este o persoană educată care vrea să facă mai mult pentru sănătatea sa, vrea un nou stil de viață, civilizat, dinamic care să îi ofere un confort fizic și psihic sporit și este conștient de responsabilitatea pe care o are față de mediu. În general, acestea fiind persoane din mediu urban, cu studii superioare, între 25 și 45 de ani, cu venituri mari.
Tehnologiile se perfecționează, se dezvoltă din ce în ce mai rapid, apar altele noi, gusturile și atitudinile consumatorilor evoluează. Legile și strategiile de marketing sunt rescrise, ca o consecință la toate presiunile ecologice. Această evoluție dinamică a necesităților ecologice și capacității de a găsi soluții „verzi” pentru a le satisface transformă conceptul de ecologic într-o țintă în mișcare. Ceea ce astăzi este acceptat ca „verde” poate fi considerat „maro”, adica neecologic, mâine. Pentru firme, acest adevăr impune o strategie de produs, care să le permită să țină pasul, aceasta devenind o provocare pentru firmă. În același timp, dinamica obictivului verde obligă firmele să efectueze o planificare care devine tot mai dificilă și riscantă. Sectoarele economice și firmele trebuie să fie în măsură să reacționeze rapid la cererile pieței, în ceea ce privește soluțiile ecologice. Urmarea acestor reacții rapide se poate regăsi în aducerea rapidă a produselor care satisfac cererile și așteptările consumatorilor influenți, inclusiv verzi, în timp ce majoritatea consumatorilor poate să nu sesizeze necesitatea unei schimbări. Dificultățile referitoare la definirea precisă a produsului ecologic, cuplată cu sindromul obictivului verde cu caracter mobil, tind să descurajeze sectoarele economice și chiar firmele pentru a efectua investițiile pe termen lung necesare în scopul dezvoltării unor tehnologii noi și al comercializării produselor mai verzi care pot fi asrfel obținute. istoria recentă a tehnologiilor verzi este plină de cazuri în care incertitudinile piețelor, costurilor și rezultatelor au stopat intenșiile și evolușia unor sectoare. Energia solară, cea eoliană. Răspandirea produselor alimentare organice întâmpină dificultăți în a câștiga teren. Pe de o parte, resursele energetice existente relativ ieftine nu au stimulat dezvoltarea energiei obșinute din soare și vânt. Costurile mari și limitele tehnologice au contribuit și ele la lipsa de insistență asupra energiilor alternative, cu excepția celei nucleare. Pe de altă parte, acceptarea produselor alimentare organice este puternic limitată de randamentele mai scăzute și costurile ridicate ale culturilor ecologice, suplimentate de contradicția acestor factori cu nevoile în creștere ale unu număr tot mai mare de consumatori. Toate acestea arată că este nevoie de curaj, resurse și determinare managerială și politică pentru a trece peste controversele teoretice și a găsi soluțiile adecvate problemelor referitoare la obținerea produselor ecologice.
Prezentarea firmei
Naturalia a fost înființată încă din anul 1995 când avea în activitate doar prestările de servicii medicale și realizarea în farmacia proprie a remediilor naturiste. Ulterior, prin anul 2001, a fost deschis primul magazin mic de produse naturiste și ecologice, ca apoi din anul 2005 activitatea să se diversifice mult mai mult. Până în anul 2009, Naturalia s-a dezvoltat prin creșterea numărului de magazine mici de cartier, până la cinci. Apoi, datorită rentabilizării activității de producție și de comerț cu propriile produse, Naturalia în anul 2010 își va desprinde aceste activități principale de prestăriile de servicii medicale, devenind o firmă distinctă. Inființată din martie 2010, SC Naturalia Comercial Trading SRL se dezvoltă pe activitățile comerciale de producție proprie de produse ecologice și naturiste, și pornind din anul înfințării pe strategia deschiderii unor magazine mari, tip supermarket, specializate pe aceste produse și închiderea magazinelor mici. Se dovedeste în plină criză economico-financiară o strategie bună de dezvoltare, deoarece cifra de afaceri a început să crească foarte mult în fiecare an.
În prezent rețeaua Naturalia are dezvoltate magazine proprii în următoarele zone ale capitalei:
bd Unirii nr. 69
cal Mosilor nr. 209
Stirbei Vodă nr. 107
Cal Floreasca nr. 25A
Str Erou Mircea Marinescu nr. 8 – Voluntari (zona Pipera-Voluntari)
Fabrică peste 30 de sortimente de produse de patiserie și cofetărie ecologice, aproximativ 10 feluri de pâine din făină integrală ecologică din multe cereale și semințe de toate felurile.
Grupul Naturalia este format din cele două societați comerciale descrise mai sus, una de producție-comerț și cealaltă de prestări servicii medicale naturiste, dar asociații au dezvoltat și o fundație filantropică care îngrijește bolnavii de cancer având un spital propriu și o organizație de cercetare care derulează un amplu proiect de realizare a primei Clinici de Recuperare Oncologică din România.
În prezent activitatea principală a SC Naturalia Comercial Trading SRL se desfăsoară în Orașul Voluntari, str Erou Mircea Marinescu nr. 8, Județ Ilfov. Are mai multe clădiri unde își desfăsoară activitatea, toate însumând o suprafață desfăsurată de peste 400 metrii pătrați.
Întreprinderea SC Naturalia Comercial Trading SRL deține o gamă largă și deversificată de produse ecologice, cuprinzând: sare, sucuri, siropuri, legume, cafea, mezeluri, uleiuri, cereale, creme tartinabile, brânzeturi, carne, produse de patiserie, etc. și de asemenea prezintă și o ramură a produselor ecologice fără gluten.
Date și Indicatori financiari în RON – NATURALIA COMERCIAL – TRADING SRL (http://firme.efin.ro/naturalia-comercial–trading-srl-cui-26493115 accesat: 13.05.2014, 16:45)
Din acest tabel putem observa că cifra de afaceri crește de la 1575563 din anul 2010 la 5213843 în anul 2012, în timp ce profitul revine pe plus în 2012 cu 4854 dupa ce în anul 2011 a fost în pierdere cu 72279, demonstrând astfel că în ultimul an, vânzările au crescut, iar pentru a putea mări producția acestor produse a crescut semnificativ numărul angajaților în 2011, de la 10 angajați în anul 2010, la 33 angajați, urmând ca în 2012 numarul acestora sa fie de 35.
SC Naturalia Comercial Trading SRL se confruntă cu o concurență acerbă, deoarce în ultima perioadă piața produselor ecologice este într-o continuă creștere și și-au făcut apariția multe magazine specializate pentru achiziționarea acestor produse curate.
Competitor al SC Naturalia Comercial Trading SRL, pe piața produselor ecologice, este magazinul BioMarkt. Este primul magazin apărut în România care comercializează ecoproduse, apărut în 2007, în Timișoara. Acesta s-a dezvoltat în ultimii ani, extinzându-se și în orașul București, cu două magazine de acest gen. Tocmai de aceea, BioMarkt, este clasificat ca fiind principalul concurent al întreprinderii Naturalia, consumatorii deja au testat produsele lor, iar o majoritatea din aceștia probabil au devenint clienți fideli.
Un alt concurent este BioMania, un magazin online, care a aparut pe piață în anul 2008 și prezintă o gamă largă și diversificată de produse ecologice, chiar și de produse fără gluten. De asemenea, tot în categoria concurenței intră și BioBunătăți, care se caracterizează în principal prin producerea de produse tradiționale românești ecologice. Biogood s-a făcut remarcat prin lansarea primului lanț de magazine cu produse ecologice, în anul 2009, în București. Gama de produse pe care o deține este diversă (fructe, legume, mezeluri, etc.), majoritatea acestor produse fiind importate. Bioportal se ocupă atât cu alimente ecologice, adresate tuturor categoriilor de persoane, dar și produse naturiste (cosmetice, produse pentru îngrijirea bebelușilor, îngrijire corporală, vitamine).
Alti competitor pe piața produselor curate sunt: Băcănia Veche, Pukka Food, Târgul Domnesc precum și rețeaua de plafare care se gasesc în București.
Întreprinderile menționate mai sus comercializează diferite produse ecologice și reprezintă concurenții SC. Naturalia Comercial Trading SRL. Aceste întreprinderi dețin posibilitatea comandării online a produselor dorite de către consumatori, ceea ce constituie un avantaj, deoarece multe persoane sunt de partea cumpărăturilor online. Acest lucru fiind un beneficiu pentru creșterea profiturilor firmelor de mai sus.
Capitolul III Etapele lansării pe piață a produselor de patiserie ecologice fără gluten
3.1 Evaluarea nevoilor pieței a unui produs de patiserie ecologic fără gluten
În capitolul al treilea voi aborda lansarea unui produs de patiserie ecologic fără gluten. Aceste produse sunt rar întalnite pe piața Romaniei, ele fiind importate la un preț ridicat. Având în vedere acest lucru, putem considera lansarea acestui produs, pe piața României, ca fiind un avantaj.
Produsele din cereale sunt alimente importante care trebuie să fie prezente în dieta omului . Cu toate acestea , digestia proteinei gluten (prezentă în cererale- grâu, orz, secară) se poate manifesta ca o alergie la persoansle sensibile genetic, numită boala celiacă. La nivel mondial, 0,6-1,0 % din populație este afectată de această boală care distruge mucoasa intestinală, prin urmare, se deteriorează capacitatea de a absorbi nutrienții. În prezent, singurul tratament disponibil este evitarea completă a produselor care conțin gluten.
Persoanele care sunt alergice la gluten suferă de Celiachia, numită și boală celiacă, afecțiune care apare sub formele de celiachie a copilului și celiachie a adultului (sau spre indigenă). Este o afecțiune/boală autoimună cu atingere în special a aparatului digestiv, mai exact a intestinului subțire. Nu este o boală contagioasă, dar este ereditară și constǎ într-o intoleranță alimentară la gluten. Glutenul este, în sens medical, denumirea cumulativă pentru proteinele din următoarele cereale cu spic: grâu, orz,secară și hibrizii lor sau cerealele mamă. Proteinele acestor cereale sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranță alimentară. Ovăzul este îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz și secară, iar terenul în care este cultivat nu conține urme din niciuna din acestea. De asemenea cerealele precum meiul, orezul, porumbul, precum și pseudocerealele teff, hrișcă, quinoa, nu sunt toxice pentru organismul uman afectat. Glutenul este acel liant alimentar din grâu care îi dă pâinii capacitatea de dospire. Organismul persoanei celiace se apǎră de gluten prin formare de anticorpi. Aceștia pot fi determinați în laboratorul de analize. Celiachia nu se vindecă, boala odată apărută rămâne pe toată durata vieții. Pot dispărea în timp doar anticorpii și simptomele bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu spic, care sunt interzise.
Produsele ecologice s-au dezvoltat rapid în ultima perioadă, pe piața României, dar, în continuare acestea sunt percepute în mod diferit de către consumatori. Mulți clienți încearcă produsele ecologice din curioazitate și se întamplă ca aceștia să devină într-un final clienți fideli ai acestor produse. Există și potențiali clienți care consumă aceste produse din două motive: primul ar fi pentru trecerea la un stil de viață sănătos, consumând produse care îi ajută pentru menținerea lor, iar al doilea ar fi pentru protejarea mediului înconjurator, deoarece produsele ecologice pot fi reciclabile.
Pentru produsele de patiserie ecologice fără gluten am partajat potențiali consumatori în 3 categorii:
În acest capitol m-am axat pe lansarea produselor de patiserie ecologice fără gluten care se adresează în principal persoanelor care au intoleranță la gluten și trebuie să evite acest aliment, iar aceste produse îi vor veni de ajutor. Aceste persoane vor fi prima categorie de consumatori cărora i se adresează noul produs.
O a doua categorie de persoane care pot face parte din publicul tință pentru produsele de patiserie ecologice fără gluten sunt consumatorii de produse ecologice, sunt acei clienți care sunt fideli produselor ecologice iar aceste produse fac parte din alimentația lor zilnică. Aceste persoane pot apela la produsul fara gluten deoarece ei pot evita o eventuală alergie care poate aparea pe viitor.
Ultima categorie se adresează persoanelor de sex feminin, mamele, care încearca să-și protejeze copii de boala celiaca, încă de mici, evitând produsele care conțin gluten.
Aceste trei categorii vor forma în principal publicul țintă pentru produsele de patiserie ecologice fără gluten și ne vom adresa în principal lor. Dar vom avea grijă ca de aceste produse să afle și persoanele care nu știu încă de existența acestora sau acele persoane care nu sunt încă convinse de calitățile produselor ecologice și în special celor fără gluten.
Prin lansarea acestor produse fără gluten, piața produselor ecologice se va diversifica, iar piața produselor fără gluten va fi în creștere, deoarece tot mai mulți oameni suferă de intoleranța la gluten, care conduce la boala celică. Cum am menționat mai sus mamele fac parte din consumatorii de aceste produse, iar ele beneficiază de două avantaje: primul este protejarea copiilor încă de la început prin consumarea acestora, iar al doilea este că se protejazeaza și pe ele, constituind astfel un stil de viață sănătos în familie.
Pentru aceste tipuri de consumatori (cele trei categorii menționate mai sus) se va introduce pe piata aceste produse fără gluten, cererea acestora va fi din ce în ce mai mare și din motivul că acestea nu erau prezente pe piața României cu puțin timp în urmă, ele fiind importate la un preț ridicat.
Evaluarea strategiilor lansării pe piață
Reamintim faptul că lansarea unui produs nou constituie un pas important și totodata un risc pe care întreprinzatorul și-l asumă. Această etapă poate beneficia de un adevarat success, unde consumatorii primesc produsul într-un mod în care cererea va crește, dar în acelasi timp producatorul se poate confrunta cu un eșec profesional, care constă în respingerea produsului de către consumatori.
Așa cum am stabilit, produsul care va fi lansat va fi unul de patiserie ecologic care nu conține gluten, care va ajuta în special persoanele care prezintă intoleranță la gluten.
Prima etapă pentru constituirea acestui produs este depozitarea materiilor prime congelate, refrigerate și nerefrigerate care vor ajuta la inovarea produsului vor fi depozitate astfel:
Produsele materii prime congelate, care vor fi depozitate la temperatura de -18º C, din această categorie vor face parte: fructele ecologice de sezon și extrasezon; legumele ecologice de sezon și extrasezon; precum și alte produse perisabile proaspete ecologice, cum ar fi: produsele lactate ecologice, produsele sau semipreparatele din pește sau carne ecologice.
Produsele materii prime refrigerate, care se vor menține la temperaturi între 4-8°C, iar aici ne referim la: fructele de sezon ecologice; legumele de sezon ecologice; lactatele ecologice; drojdie și ouă ecologice.
Produsele păstrate la temperaturi controlate, în încăperi condiționate speciale la temperaturi cuprinse între 18-23°C: cacao ecologică; ciocolată, unt de ciocolată, uleiuri ecologice; semințe încolțite, plante medicinale și aromatice proaspete, substanțe sensibile la caldură de tipul superalimentelor; produse zaharoase (miere, siropuri de palmier, agave).
Produsele păstrate la temperatura camerei. În această categorie sunt clasificate produsele uscate, dezhidratate de tipul semințelor și plantelor medicinale și aromatice uscate ecologice; fructele și legumele uscate– dezhidratate ecologice și cerealele, zaharuri, făinuri, și alte ingrediente.
A doua etapă va fi producția produsului de patiserie ecologic fără gluten care va cuprinde urmatoarele două faze de realizare:
În primă fază de producție se vor realiza produsele intermediare având în vedere următoarele aspecte:
Se vor folosi materiile prime în cantitățile minime necesare pentru rentabilizarea echipamentelor de producție, surplusul de produse intermediare se păstrează la frigider;
Rețetele tehnologice folosite presupun utilizarea unor aluaturi care vor sta la temperaturi controlate pentru dospire, fragezire, maturare, etc., special realizate aceste faze intermediare pentru înlocuirea unor ingrediente convenționale imposibil de utilizat în astfel de producții (la aceste tehnologii nu se folosesc stabilizatori, emulgatori, edulcoranti, coloranți, etc.);
Unele produse finite se pot realiza dintr-o singură fază de producție.
În următoarea fază de producție se vor realiza produsele finite, fie utilizându-se materiile prime în combinație cu produsele intermediare rezultate din prima fază de producție, fie doar prin combinarea materiilor prime. Procesul de realizare propriu-zis se termină dupa coacerea produselor.
După etapa producției, va urma ambalarea noului produs, care de asemenea, va avea două faze:
Ambalarea primară – la ambalaj unitar (corespunzător unui produs) și apoi în cutie, se realizează având în vedere două mărimi de produse finite:
De până la 5 cm diametru, care se pot ambala cu ajutorul mașinii de ambalat verticale
Peste 5 cm diametru, se ambalează cu mașinile orizontale.
Produsele astfel ambalate sunt transportate pe o bandă unde sunt introduse manual în cutia de carton. Cutiile sunt depozitate în magazia de produse finite, astfel pentru comenzile mici, cutiile vor putea fi livrate ca atare, iar pentru comenzile mari cutiile vor suporta încă o ambalare, la palet.
Ambalarea secundară – la palet cutiile fiind paletate și înfoliate, care se va face în funcție de fiecare comandă, fiind puse pe palet cutiile de carton cu produsele finite pe categorii de produse, se închide paletul cu o folie transparentă după care se depoziteaza în magazia de livrare.
Urmatoarea etapă va fi depozitarea produselor finite, acestea vor fi depozitate la cutie în magazia de produse finite cu temperatura controlată între 18-25°C, depozit care va avea un raft orizontal dublu care va suporta greutate medie de aproximativ 50 kg/mp, iar produsele finite paletate vor fi depozitate în zona magaziei de livrare, comenzi care vor avea o perioadă de staționare de maxim 48 de ore, fiind depozit fara temperatură controlată.
Fluxul tehnologic pentru produsele de patiserie ecologice fără gluten este identic cu cel cu gluten cu anumite specificații:
Fluxurile tehnologice nu au voie să se intersecteze datorită probabilității destul de mari de impregnare cu gluten a produselor de patiserie care nu trebuie să aibă această substanță alergică.
Depozitele de frig – refrigerare-congelare pot fi comune pentru cele două fluxuri de producție, dar este obligatoriu a se utiliza spații separate în cadrul camerelor respective.
Există produse de patiserie ecologice foarte sensibile (nefiind realizate cu făinuri cu gluten care leagă aluaturile) și care unele produse sunt realizate “la rece” fiind pregătite doar pe masa de lucru și nu în cuptor. De aceea, chiar dacă fluxurile corespund, activitatea corespunzătoare fiecărei etape este uneori diferită.
Depozitele de produse finite vor fi identice deoarece după ambalare produsele pot fi depozitate împreuna nemaiexistând acest pericol de combinare a glutenului.
Echipamente tehnologice corespunzătoare fluxurilor de producție
Depozitarea materiilor prime se stochează într-un depozit cu trei camere din care două cu temperaturi controlate. Echipamentele necesare depozitării ingredientelor în camerele cu temperaturi controlate:
Camera frigorifică cu temperatura de -18°C (congelate) și una identică cu temperatura cuprinsă între 4-8° C (refrigerate), fiecare va avea o suprafață utilă de 17mp (dimensiunile fiind de L/l/h: 420/407/410) fiind dispusă fiecare cameră. Fiecare cameră va avea ca dotări:
Agregat frigorific cu două afisaje exteriore, unul în dreptul camerei și altul la camera de receptive;
Pereți, ușă, izolare termică;
Două rafturi dispuse pe lungimea camerei: unul pe stânga și celălalt pe partea dreaptă având dimensiunile de L/l/h: 420/160/300cm fiind ramforsate pentru a ține pe polița superioară o greutate de 1000kg/mp, fiind realizat pentru a permite dispunerea europaletilor pe lungimea lor;
Usa camerelor de frig va fi blocată pentru a nu putea fi deschisă decât ori cu cheie ori electromecanic de la o comanda din camera de recepție.
Camera cu temperaturi controlate cuprinse între 18-23° C, care va avea același format și dimensiuni, precum și dotări interioare fiind izolata termic, având nevoie doar de un agregat de climatizare de 12000 BTU pentru a menține temperatura constantă indiferent de numărul de intrări/ieșiri din această cameră.
Depozitul de ingrediente în care vor fi depozitate mărfuri la temperatura camerei va avea un raft de 5 metri lungime cu polițe stânga/dreapta, cu lațimea fiecărei polițe de 120cm putând ține o greutate de 100kg/mp.
Pentru depozitarea materiilor prime și manipularea lor va fi nevoie de un stivuitor electric cu catarg (depozitare pe înălțime) minim 1500kg și înălțimea de 4000mm. Pentru depozitul de ingrediente cu temperatura normală (temperatura camerei) este necesar un raft pentru depozitare din material rezistent la apă (nu ruginește in timp) raft format din:
Corp de mijloc tip gondolă de 180cm înălțime și 5 metrii lungime și alte două rafturi laterale având aceiași lungime și 200cm înălțime. Rafturile vor avea o lățime de 100-120cm și vor avea prima poliță montată la 100 cm deasupra pardoselii.
Cântar de precizie de 2500kg montabil în pardoseală pentru cântărirea paleților și a produselor baxabile.
Pentru prima și a doua fază de producție pentru realizarea produselor fără gluten se vor utiliza următoarele echipamente:
Un malaxor de 80 de litri cu schnak spirală și cuvă care se mișcă separat, având temporizator și cel puțin două viteze de lucru;
Un mixer planetar de 30 de litri amplasat pe un stativ cu role blocabile având viteza variabilă;
Dozator volumetric pentru formatarea de produse cu diferite diametre;
Un cuptor tip tunel cu bandă transportoare și temperatura reglabilă în funcție de produsele realizate;
Un mixer planetar de 40 de litri amplasat pe un stativ cu role având 2-3 viteze minim și montat pe un stativ cu role blocabile;
Mobilierul de lucru format din:
Două mese de lucru de inox tip dulap cu uși glisante de 100/70cm
O masă cu role 100/70cm;
O mașină de prăjit semințele fără gluten care urmează a intra în cilul tehnologic;
O masină de mărunțit și tocat semințele produselor fără gluten proaspete, uscate și prăjite;
Un frigider de minim 700 litri în camera de lucru pentru păstrarea ingredientelor și a produselor intermediare fără gluten cu care se lucrează în ziua respectivă (nu se pastrează în frigiderul cu produsele cu gluten pentru a nu se intersecta fluxurile de producție);
Un congelator de capacitate mare de peste 700 litri în care se pastrează produsele intermediare fără gluten de pe o zi pe alta (nu se pastrează în congelatorul cu produsele cu gluten pentru a nu se intersecta fluxurile de producție);
Unitate de răcire pentru reglarea temperaturii și umidității produsului înainte de ambalare.
În ceea ce privește ambalarea se va avea nevoie de o unitate de ambalare a produselor sensibile fără gluten, care să adauge un suport de carton produsului finit, ca apoi să fie ambalat în folie personalizată și de o mașină de ambalat automată cu banda transportoare.
Costuri privind producția produsului
Pentru depozitarea materiilor prime nefrigerate și regrigerate vor fi necesare:
Sistem integrat monolit de rafturi amplasabile în camera depozit de materii prime păstrabile la temperatura camerei pentru depozitarea paleților și a cutiilor de carton înfoliate – 1142 euro (Fresco*)
Camera frigorifică 70 mc pentru produsele congelate compusă din: incinta camerei cu izolații, agregat de răcire, raft interior dublu – 18094 euro (Fresco*);
Cameră frigorifică 70 mc pentru produsele refrigerate compusă din incinta camerei cu izolașii, agregat de răcire, raft interior dublu – 13075 euro (Fresco*);
Cameră cu temperatură controlată cu raft interior dublu
Instalație frigorifică pentru menținerea temperaturii constante într-o camera de depozit prin agregat frigorific; total =4398 euro (Fresco*).
În ceea ce priveste producția produsului de patiserie ecologic fără gluten se vor aproxima următoarele costuri:
Un malaxor de 80 de kg aluat cu schnak spirală și cuva care se mișcă separat, având temporizator și cel putin două viteze de lucru – 5450 euro (NovaPan).
Un mixer planetar de 40 de litrii amplasat pe un stativ cu role având 3 viteze minim și montat pe stativ cu role blocabile – 3305 euro (Fresco*).
Dozator volumetric pentru formatare de produse cu diferite diametre – 5400 euro (Micropack).
Un cuptor tip tunel cu banda transportoare și temperatura reglabilă în funcție de produsele realizate – 9140 euro (Micropack).
Mobilierul de lucru – 1144 euro (Fresco*) format din:
Două mese de lucru de inox tip dulap cu uși glisante de 100/70cm
O masă cu role 100/70cm
O mașină de prăjit semințele fără gluten de capacitate de 50 kg – 1580 euro(Mecatex).
O mașină de mărunțit și tocat semințele produselor fără gluten proaspete, uscate și prajite – 4832 euro (Fresco*).
Un frigider de minim 700 litrii în camera de lucru pentru păstrarea ingredientelor și a produselor intermediare fără gluten cu care se lucrează în ziua respectivă – 1071 euro (Fresco*).
Un congelator vertical de capacitate mare de peste 700 litrii în care se păstrează produsele intermediare fără gluten de pe o zi pe alta (nu se păstrează în congelatorul cu produsele cu gluten pentru a nu se intersecta fluxurile de producție) – 1272 euro (Fresco*).
Unitate de răcire pentru reglarea temperaturii și umidității produsului ieșit din cuptorul tunel înainte de ambalare – 5560 euro (Micropack).
Pentru ambalarea produselor finite:
Unitate de ambalare a produselor sensibile (produsele ecologice fără gluten) care trebuie ambalate în suport carton și apoi în folie de plastic 28400 euro (Micropack).
4 benzi transportoare pentru aducerea produselor de la mașinile de ambalat la depozite 1000 euro x 4 = 4000 euro (Micropack).
Mașina-tunel de baxare prin termoformare a foliei în mai multe unități de produse finite fiind grupate separat – 8600 euro (Micropack).
Mașina înfoliat palet – 3828 euro (Fresco*).
Costurile pentru depozitarea produselor finite vor fi următoarele:
Echipament de depozitare -Transpalet electric cu catarg = 7950 euro (cemps)
Raft rezistent la greutate pentru depozitarea paleților, care poate susține maxim 300kg (lungime 4935 x 2, și reglabil h=3200 mm) 2 x 571 = 1142 euro (Fresco*).
Raft rezistent la greutate pentru depozitarea paleților, care poate adăposti maxim 700 kg (lungime 3145 x 2, și reglabil h=2200 mm) 2 x 391 = 782 euro (Fresco*).
Pozițiile cu * de la Fresco beneficiază, conform ofertei, de un disccount suplimentar de 3%, care este luat în considerare la calculul final, de mai jos.
Subtotal – flux tehnologic patiserie ecologica fără gluten = 11624 euro (fresco fără disccount) – 348,72 euro (disccount Fresco) + 55530 euro (restul echipamentelor) = 66805,28 euro.
Echipamente comune celor două fluxuri de producție = 42461 euro (fresco fără disccount) – 1273,83 euro (disccount Fresco) + 20550 euro (restul echipamentelor) = 61737,17 euro.
În general, prețurile produselor se stabilesc în funcție de costurile de producție , distribuție și comercializare aferente dar și în functie de concurență. Însă pentru produsele ecologice, prețul va fi unul mai mare, comparativ cu prețurile produselor normale, deoarece ecoprodusele prezintă calități și beneficii în plus, cum ar fi: reciclarea, în mare parte prezintă ingrediente naturale, ajută la protejarea mediului înconjurător. În ceea ce privește prețurile produselor ecologice fără gluten vor fi ușor mărite, dar în același timp vor fi mai mici decât prețurile produselor ecologice fără gluten importate.
În ultima perioadă întreprinderile românești care comercializează produse ecologice și-au diversificat și o ramură a produselor ecologice fără gluten. În mare parte acest lucru se datorează faptului că persoanele care prezintă intolerență la gluten sunt din ce în ce mai numeroase, aceste produse venindu-le de ajutor, iar alte persoane își crează un stil de alimentație sănătos în care lipsește glutenul.
Conform articolului http://www.rompan.ro/news/238/ (accesat 7.06.2014, 22.05), vânzările produselor care nu conțin gluten, au crescut cu peste 30%, în perioada 2008-2010, iar acest lucru se explică prin faptul că mulți consumatori au început să conștientizeze că acest aliment poate provoca o alergie, care conduce la boala celiacă. Din păcate, nu există prea multe statistici care să arate exact câte persoane suferă de intoleranța la gluten, dar se estimează că 40% din populație sunt sensibili la acest aliment. (estimări publicate în articolul http://nutritie.restomania.ro/sanatate/intoleranta-la-gluten-alimentatie/, accesat 8.06.2014, 17.30).
Produsul care va fi lansat de către SC Naturalia Comercial Trading SRL va fi reprezentat de biscuiții ecologici fără gluten cu fructe de pădure, cu un gramaj de 200 grame și care va conține următoarele ingrediente făină de orez, ouă, sirop de orez, zahăr de trestie, ulei de floarea-soarelui nehidrogenat, amidon de porumb, agent de îngroșare: făină din semințe de roșcove, agent de creștere: carbonat acid de sodiu(bicarbonat de sodiu), fructe de pădure. Toate ingredientele vor fi ecologice. Acest produs va fi etichetat ecologic și se va menționa că acesta nu conține gluten. Pentru a stabili prețul acestuia se vor lua în considerare costurile, cererea estimată pentru produsele fără gluten, precum și prețurile produselor asemanatoare pe care le deține concurența.
BioMarkt, comercializează produse fără gluten, dar doar pentru copii, acest lucru fiind un benefiu pentru produsul nostru care va fi lansat, deoarece noi biscuiți se adresează tuturor categoriilor de persoane. Următorul concurent analizat este Bioportal, care se ocupă și cu fabricarea de produse ecologice fără gluten, din care fac parte biscuiții cu lămâie (150 gr.), cu ovăz și ghimbir (150 gr.) și din ovăz cu fructe (200gr.). Prețul acestora este cuprins între 10,29 și 11,79 lei. BioMania prezintă prețuri puțin mai ridicate, decât Bioportal, și deține doar două tipuri de biscuiți, aceștia fiind biscuiți din orez cu nucă de cocos și biscuiți din orez cu migdale, ambele având un gramaj de 175 gr., la prețul de 26 lei. BioBunătăți s-a dezvoltat și în cadrul produselor de patiserie ecologice fără gluten. Biscuiții pe care îi comercializează sunt biscuții din orez cu migdale (175 gr.) și biscuiții Crackers (200 gr.), cu prețuri de 27,50 și respectiv 25,40 lei.
Luând în considerare toate cele de mai sus, și faptul că până de curând produsele ecologice fără gluten erau importate și comercializate la un preț mai ridicat, deoarece ele nu erau des întâlnite pe piața României, prețul biscuiților fără gluten cu fructe de pădure, de la SC Naturalia Comercial Trading SRL, va avea un preț care se va clasifica între prețurile concurenței cu produse asemănătoare și cu un preț mai scăzut față de prețul unui produs fără gluten importat. Ținând cont de aceste lucruri pentru a putea stabili prețul produsului trebuie luat în calcul și obținerea profitului, așadar biscuiții fără gluten cu fructe de pădure se vor putea achiziționa la prețul de 21 lei.
Promovarea produselor de patiserie ecologice fără gluten
Promovarea, privită ca o componentă a mixului de marketing, cuprinde activitățile de promovare a vânzărilor, de advertising, de publicitate și de vânzări directe, elemente care interacționează în cadrul marketingului promoțional, în scopul asigurării succesului activității de vânzări.
Promovarea se ocupă să informeze consumatorul cu privire la lansarea noului produs, în acest caz, biscuiții cu fructe de pădure fără gluten. Cu ajutorul promovării consumatorul află în ce constă produsul, de ce calități dispune, la ce preț il poate achiziționa precum și modul în care poate fi comandat. Orice tip de promovare folosit va avea vizibil datele de contact ale firmei și site-ul oficial pentru ca persoanele interesate să poată verifica certitudinea produsului în orice moment.
În cazul produselor și serviciilor ecologice, două caracteristici de bază ale componentelor marketingului promoțional față de situația mixului clasic de marketing: imapctul publicității este mai mare decât cel al activității de advertising și mixul promoțional capătă o nouă dimensiune esențială, și anume cea de relații publice.
Este firesc ca, în cazul marketingului ecologic, care se adresează încă, în cele mai multe țări, unui segment de consumatori în formare, impactul publicității să fie mai mare decât al advertisingului, din mai multe motive, enumerate în studiul comparativ din tabelul de mai jos.
Mixul de marketing ecologic: publicitate și advertising (Dumitru, Camelia, op. citată, pg.)
Promovarea vânzărilor de produse verzi adresată consumatorilor finali cu conștiința ecologică utilizează în special:
Publicitatea la locul vânzării care include prezentări și demonstrații cu produsul în magazine, evenimente la care pot fi utilizate materiale cum sunt pliantele și afișele care conțin informații cu caracter ecologic.
Mostrele sau eșantioanele distribuite gratuit oferă prilejul celor care le utilizează să se convingă asupra însușirilor ecologice ale produselor, înainte de a le achiziționa pe acestea din urmă.
Concursurile dotate cu premii pot juca, de asemenea, un rol în promovarea vânzărilor de produse verzi, dacă premiile sunt suficient de stimulative și au drept scop recompensarea fidelității cumpărătorilor.
În ceea ce privește promovarea produsului de patiserie fără gluten, vom face cunoscut, în primul rând, consumatorilor care sunt alergici la gluten și celor care încearcă să evite acest aliment.
Deoarece suntem într-o perioadă în care tehnologia evoluează rapid, iar internetul este un mijloc de comunicare, de care multe persoane beneficiază, ne vom axa în principal pe promovarea online și vom posta pe pagina oficială, www.naturaliabio.ro, noul produs, această pagină va fi mereu actualizată cu privire la noile oferte ale produsului. Pentru a avea un impact mai mare asupra tuturor consumatorilor, se va face în paralele pe acest site un tabel unde vor fi menționate toate calitățile unui produs fără gluten și câteva trăsături despre boala celiacă. Acest produs va fi postat și pe pagina oficială de facebook, pentru a fi la îndemâna oricărei persoane care are cont de facebook pentru a putea să vizioneze aceste produse.
Vom utiliza pentru publicitatea ecologică,la început, componente precum:
Pliante care vor fi distribuite în diverse locuri ale orașului București. Aceste pliante se vor realiza prin folosirea unei imagini cu un bebeluș, care alege ecoprodusul fără gluten, deoarece copii au un impact mai puternic, asupra consumatorilor, decât o persoană matură, și acest mod vom trezi interesul clienților.
Televiziunea care se adresează unor grupuri mari de peroane, mesajul folosit va fi unul scurt, adevarat și cât se poate de direct, pentru ca acesta să fie credibil.
După ce vânzările vor crește vom folosi componente ca:
Sigle și afișe mari pentru a putea fi vizualizate oricând în trecere. (la fel ca la pliante se va folosi ca drept model bebeluși.
Se va încerca și publicitatea la locul vânzării, atunci când produsul va fi dsitribuit și în magazine aflate în București, nu numai în cele cinci magazine pe care le deține firma, vor putea gusta produsul și i se va explica calitățile acestuia.
Pentru a avea un impact mai puternic lansarea acestui produs, vom atașa de eticheta, un bilețel în care se menționează toate beneficiile care le are acest produs.
Pentru a încuraja clienți să cumpere ecoprodusul fără gluten, li se va oferi un card de fidelitate după ce aceștia au achiziționat online. Acest card le oferă o reducere de 10% la produsele cumpărate, în plus cine alege să comande produse de ziua de naștere reducerea va fi de 15%. Dacă un client va cumpăra online de minim cinci ori biscuiții cu fructe de pădure fără gluten, îi vom trimite mail cu mulțumiri pentru alegerea făcută.
Distribuția produselor de patiserie ecologice fără gluten
Distribuția produselor ecologice prezintă o serie de specificații. În țările dezvoltate sunt organizate și funcționează filiere ale acestor produse: grupuri de producători care sunt în relații permanente cu intermediari specializați, magazine specializate în vânzarea acestor produse sau raioane specializate în marile magazine. În genral, există rețele de distribuție separate: în Uniunea Europeană există norme care precizează faptul că ambalarea, depozitarea transportul, manipularea produselor ecologice trebuie să se facă într-un circuit care să nu se suprapună cu circuitul produselor de tip industrial.
Distribuția reprezintă o etapă importantă pentru noul produs ecologic fără gluten. În ultima perioadă distribuția produselor a cunoscut o evoluție majoră, internetul reprezentând o cauză pentru acest lucru, deoarece mulți consumatori preferă să achizioționeze produse comandând online. Este important ca produsul nou să ajungă la consumatori rapid și sigur și să fie dispoinibil oricând pentru acesta.
În ceea ce privește noul produs ecologic fără gluten care urmează a fi lansat pe piață, va beneficia de mai multe tipuri de distribuție.
În primul rând, ecoprodusul va putea fi găsit în cele cinci magazine pe care le deține SC Naturalia Comercial Trading SRL. Fiecare magazin va fi alimentat cu aceste tip de produs în permanență, în funcție de cererea produsului. Vor avea rafturi special amenajate, menționându-se că nu conțin gluten. În acest fel, magazinele își va diversifica gama de produse ecologice și poate atrage și mai mulți clienți.
De asemenea, produsul poate fi achiziționat online, în urma accesării paginii oficiale www.naturaliabio.ro sau pagina de facebook. Produsele pot fi comandate online cu ajutorul coșului de cumpărături, în urma acestei comenzi clientul va primi un mail, în care i se va confirma produsele cerute. Dar înainte de a finaliza comanda, consumatorul este informat de prețul pe care trebuie să-l plătească în schimbul produselor și pentru taxa transportului acestora (dacă este cazul) și totodata va ști în cât timp poate intra în posesia produselor. În urma acestui tip de distribuție vom profita de faptul că vom avea datele clientului, în special mail-ul, unde de fiecare dată îl vom informa cu ofertele noului produs.
Produsele pot fi comandate și telefonic, de asemenea clientul află înainte să încheie comanda, în câte zile produsul va ajunge la destinație precum și perceperea tarifului pentru livrare (dacă este cazul).
Pentru o comandă online sau telefonic de o sumă mai considerabilă (mai mare de 200 lei), produsul va fi livrat gratuit în țară, iar în București, acesta va fi gratuit pentru o sumă mai mare de 100 lei. În acest mod, ecoprodusul va fi disponibil tuturor clienților care doresc achiziționarea acestuia.
Produsele pot fi comandate online cu ajutorul cosului de cumparaturi, in urma acestei comenzi clientul va primi un mail, in care I se confirma produsele cerute. Dar inainte de a finalize comanda consumatorul este informat de pretul pe care trebuie sa-l plateasca in schimbul produselor si pentru taxa livrarii acestora (daca este cazul) si totodata va sti in cat timp poate intra in posesia produselor. In urma acestui timp de distributie vom profita de faptul ca vom avea datele clientului, in special mail-ul, unde de fiecare data il vom informa cu ofertele la noul produs.
Pe viitor se va lua în considerare amenajarea unor rafturi speciale ecoproduselor fără gluten în magazine (supermaketuri, hipermarketuri) și în plafarele aflate în București. Vor fi depozitate în cantități mari pe rafturi, pentru a atrage atenția consumatorilor, și totodată pe părțile rafturilor unde sunt acestea aflate va fi menționat faptul că aceste produse nu conțin gluten.
Vom încerca ca distribuția să fie accesibilă tuturor, în acest mod încurajam consumatorii să achiziționeze noul produs ecologic fără gluten, devenind în scurt timp clienți fideli. În plus, pentru aceștia se vor crea carduri de fideliatate, cu care vor putea beneficia de o reducere de 10% pentru produsele achiziționate.
Cu noul produs ecologic de patiserie fără gluten ne vom adresa în special persoanelor care au intoleranță la gluten, persoanelor care vor să aibă grijă de alimentația lor și să evite acest aliment (în această categorie intrând, în principal, mamele care vor să-și protejeze copii), dar și persoanelor care vor să consume produse ecologice pentru a-și schimba stilul de viață într-unul sănătos.
Capitolul IV Concluzii
Lucrarea de licență a fost alcatuită din trei capitole, primele două au fost teoretice.Ele au cuprins analiza conceptului de produs ecologic, funcțiile acestuia, diferențele existente între produse ecologice și cele convenționale. Am abordat etapele lansării pe piață a unui produs ecologic precum și strategiile cu care acesta ar trebui lansat pe piață, urmând ca în ultimul capitol al licenței să pun în practică aceste ide, lansând un nou produs de patiserie ecologic fără gluten. În urma celor trei capitole pot sublinia următoarele concluzii:
Termenul de ecomarketing a apărut pentru prima dată în Germania, în anul 1978, și s-a dezvoltat rapid printr-un lanț de magazine specializat produselor ecologice.
Consumatorii nu sunt indeajuns de informati cu privire la produsele ecologice, și acesta reprezintă un motiv pentru care cererea nu este și mai mare.
Prețurile produselor ecologice sunt mai mari decat pretul produselor convenționale, cu aproximaiv 30-40%, tocmai de aceea consumatorii care preferă ecoprodusele sunt persoane cu studii superioare, cu vârsta cuprinsă între 25-50 ani, care provin din mediul urban, cu venituri mari și care sunt dispuși să plătescă mai mult pentru ele.
Cercetările au arătat însă că, în general, consumatorii români asociază un preț mai ridicat cu o calitate mai bună, așa că vânzarea acestor produs ecologicee la un preț apropiat de cel al produselor convenționale ar face ca produsele ecologice să nu fie percepute ca niște produse de calitate superioară celor convenționale.
Începând cu anul 1990, piața europeană a produselor ecologice a crescut constant cu 16% în fiecare an.
Conform Departamentului de Comerț Exterior, România se situează între primii 20 exportatori de produse ecologice la nivel mondial, România exportă în proporție de 90 % din produsele sale ecologice sub formă de materii prime în țările din Europa, în anul 2011 exporturile au ajuns la aproximativ 200 de milioane de euro.
Agricultura ecologică a avut un ritm de creștere de aproximativ 30% pe an.
Cererea de produse ecologice fără gluten a crescut cu 30% în perioada 2008-2010, din ce în ce mai mulți consumatori au conștientizat că suferă de alergie la gluten, alergie care conduce la boala celiacă, iar la nivel mondial, 0,6-1,0 % din populație este afectată de această boală
Persoanele care prezintă intoleranță la gluten și mamele sunt principali consumatori de produse ecologice fără gluten.
Datorită faptului că produsele ecologice fără gluten nu au rafturi special amenjate, o parte din consumatori nu stiu de existența acestora în magazinele respective.
Când noul produs de patiserie ecologic fără gluten va fi lansat prețurile vor fi ridicate, costurile vor fi mari iar nivelul producției va fi scăzut.
După ce noul produs va fi cunoscut de către consumatori, și va avea o cerere semnificativă, întreprinderea va pune mai mult accent pe promovarea lui.
Pentru a introduce noul produs pe piață se vor folosi pe rând toate strategiile referitoare la preț, distribuție, promovare, produs dar și în funcție de concurență.
Bibliografie
Cătoiu, Iacob, Tratat Cercetări de marketing, Editura Uranus, București;
Coordonator științific prof. univ. Adăscăliței,Virgil, Teză de doctorat: Marketingul ecologic- O nouă perspectivă în dezvoltarea activitații firmelor de afaceri, București 2007
Coordonator științific prof. univ. dr. Cătoiu, Iacob, Teză de doctorat: Impactul marketingului ecologic asupra întreprinderilor românești, București, 2007
Coordonator Deleanu, Alina, Cercetarea științifică studențească, Editura ASE, București 2009
Coordonator Munteanu,Corneliu, Marketing- Principii, practici, orizonturi, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași 2008
Coordonator Niculescu, Elena, Marketing modern-Concepte, Tehnici, Strategii, Editura Polirom, Iași, 2000
Cruceru, Anca-Francisca, Marketing-strategii concurențiale, Editura Universitară, București, 2006
Danciu,Victor, Marketing ecologic. Etica verde a producției și consumului, Editura Economică, București 2006
Dumitru, Camelia, Management și Marketing ecologic. O abordare strategic, Editura Tehnopress, Iași 2001
Manole, Victor, Marketing, Editura ASE, București 2011
Stoian, Mirela, Ecomarketing, Editura ASE, București 2003
Toma, Andrei, Protecția consumatorului, Editura Cetatea de Scaun, Targoviște, 2009
Westwood, John, Cum să concepi un plan de marketing, Editura Rentrop&Straton, București, 2007, trad: Mihai, Mânăstireanu
Art. “International Journal of Food Microbiology”
http://www.recolta.eu/arhiva/sistemele-de-agricultura-agricultura-conventionala-agricultura-biologica-agricultura-durabila-agricultura-de-precizie-9460.html
http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pdf
http://www.univagro-iasi.ro/PT/Centru_pilot/ro/materiale%20publicate/brosura.pdf
http://www.eco-ferma.ro/romania-exporta-produse-ecologice-pe-piata-din-sua-2
http://firme.efin.ro/naturalia-comercial–trading-srl-cui-26493115
http://ro.wikipedia.org/wiki/Celiachie
www.naturaliabio.ro
Bibliografie
Cătoiu, Iacob, Tratat Cercetări de marketing, Editura Uranus, București;
Coordonator științific prof. univ. Adăscăliței,Virgil, Teză de doctorat: Marketingul ecologic- O nouă perspectivă în dezvoltarea activitații firmelor de afaceri, București 2007
Coordonator științific prof. univ. dr. Cătoiu, Iacob, Teză de doctorat: Impactul marketingului ecologic asupra întreprinderilor românești, București, 2007
Coordonator Deleanu, Alina, Cercetarea științifică studențească, Editura ASE, București 2009
Coordonator Munteanu,Corneliu, Marketing- Principii, practici, orizonturi, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași 2008
Coordonator Niculescu, Elena, Marketing modern-Concepte, Tehnici, Strategii, Editura Polirom, Iași, 2000
Cruceru, Anca-Francisca, Marketing-strategii concurențiale, Editura Universitară, București, 2006
Danciu,Victor, Marketing ecologic. Etica verde a producției și consumului, Editura Economică, București 2006
Dumitru, Camelia, Management și Marketing ecologic. O abordare strategic, Editura Tehnopress, Iași 2001
Manole, Victor, Marketing, Editura ASE, București 2011
Stoian, Mirela, Ecomarketing, Editura ASE, București 2003
Toma, Andrei, Protecția consumatorului, Editura Cetatea de Scaun, Targoviște, 2009
Westwood, John, Cum să concepi un plan de marketing, Editura Rentrop&Straton, București, 2007, trad: Mihai, Mânăstireanu
Art. “International Journal of Food Microbiology”
http://www.recolta.eu/arhiva/sistemele-de-agricultura-agricultura-conventionala-agricultura-biologica-agricultura-durabila-agricultura-de-precizie-9460.html
http://old.madr.ro/biofach2013/Anexa_sector_ecologic_romana.pdf
http://www.univagro-iasi.ro/PT/Centru_pilot/ro/materiale%20publicate/brosura.pdf
http://www.eco-ferma.ro/romania-exporta-produse-ecologice-pe-piata-din-sua-2
http://firme.efin.ro/naturalia-comercial–trading-srl-cui-26493115
http://ro.wikipedia.org/wiki/Celiachie
www.naturaliabio.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Oportunitatea Lansarii pe Piata a Unei Noi Game de Produse Ecologice (ID: 143654)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.