Opiniile Maselor Sociale Si ale Specialistilor cu Privire la Acuala Situatie a Mentinerii pe Piata Muncii Prin Promovarea Conceptului de Imbatranire Activa

Raportul dintre persoanele în vârstă de muncă și persoanele vârstnice va fi de 1 la 2 în perspectiva anului 2060. Îmbătrânirea demografică în Europa presupune o serie de provocări pentru piața muncii, pentru sistemele de sănătate, dar și pentru calitatea vieții după pensionare. Conform opiniilor specialiștilor, ne putem aștepta fie la o deteriorare severă a calității vieții persoanelor aflate la pensie, fie la o preocupare a pensionarilor doar pentru propriile interese, fapt ce va lăsa o grea povară pe umerii generației tinere.

Oare toate aceste aspecte legate de viitorul nu foarte îndepărtat, sunt în măsură să ne înspăimânte?

Desigur că nu, în condițiile în care promovarea îmbătrânirii în condiții de sănătate favorabile, crearea unor noi oportunități persoanelor vârstnice pe piața muncii, viața socială activă precum și crearea unui mediu în care „a îmbătrâni” nu este sinonim cu „a fi dependent de ceilalți”, vor face să nu avem de ce să ne temem.

Pornind de aici, Uniunea Europeană indică mai multe arii de acțiune cu referire la îmbătrânirea activă:

munca și ocuparea forței de muncă, chiar și la vârste înaintate;

participarea socială și solidaritatea între generații;

sănătatea și păstrarea autonomiei.

Pe măsura creșterii speranței de viață la nivel european, crește și limita medie a vârstei de pensionare, dar în aceeași măsură și temerea oamenilor legată de pierderea locului de muncă sau imposibilitatea găsirii unui loc de muncă care să le asigure o pensie decentă. În consecință, este necesar ca persoanelor vârstnice să li se ofere noi oportunități pe piața muncii, precum ar fi:

asigurarea condițiilor necesare unei învățări continui pe întreg parcurs al vieții care să-i sprijine în însușirea de competențe noi;

oferirea unor condiții favorabile de muncă;

dezvoltarea unor strategii care să sprijine gestionarea piramidei vârstelor la nivel de instituție;;

servicii mai specializate de plasare a forței de muncă vârstnice;

promovarea unor măsuri de prevenire a diverselor tipuri de discriminari, în special pe criterii de vârstă;

oferirea unor beneficiide ordin social și fiscal care să influenșeze în mod favorabil nivelul de ocupare a forței de muncă;

asigurarea unei conjuncturi prielnice care să favorizeze transferul de experiență între generații.

Rezultatele unui Eurobarometru cu privire la îmbătrânirea activă, întreprins de Comisia Europeană, în perioada septembrie – noiembrie 2011, în statele membre UE precum și în alte țări precum Macedonia, Islanda, Norvegia și Turcia, au scos în evidență faptul că există o serie de bariere în privința participării pe piața muncii a persoanele vârstnice, iar dintre acestea putem enumera:

absența instruiri la un nivel corespunzător exigențelor pieței muncii;

inexistența unui program de muncă flexibil, în ceea ce privește posibilitatea diminuării treptate a numărului orelor lucrate de către persoanele în vârstă;

percepțiile greșite ale angajatorilor cu privire la capacitățile persoanelor aflate peste vârsta pensionării .

La nivel general, a existat opinia, potrivit căreia, ar trebui egalizată vârsta de pensionare pentru femei și bărbați, cu condiția de a nu fi exclusă posibilitatea participării indivizilor pe piața muncii și după această vârstă, în măsura în care există această disponibilitate.

Așteptările indivizilor chestionați cu privire la sfârșitul carierei sunt pentru aproximativ 70% dintre ei, acelea de a fi capabili să muncească până la vârsta de 60 de ani. Cei chestionați si-au exprimat în același timp un total dezacord cu privire la continuarea menținerii unei vârste diferite de pensionare în funcție de sex, dar au respins ideea prelungirii vârstei de pensinare pentru femei, ca rezultat al întreruperilor în carieră datorate creșterii copiilor (circa 81%) sau pentru faptul că acestea au o speranță de viață mai mare (83%). Cu toate cele menționate, 62% dintre persoanele respondente nu și-au exprimat acordul cu privire la stabilirea unei vârste mai mici de pensionare pentru femei.

Un rol deosebit de important în ceea ce privește consolidarea capacității factorilor de decizie în eliminarea discriminării femeilor pe piața muncii și a barierelor existente în calea extinderii gradului de participare a acestora la o viață activă, prin sporirea gradului de inserție profesională a lucrătorilor vârstnici, revine Fondului Social European (FSE).

În legătură cu răspunsul la întrebarea referitoare la existența posibilității de prelungire a vieții active, după vârsta oficială de pensionare, un procent de 61% dintre chestionați au împărtășit această idee, diferența însă nu a fost de acord cu ea. La nivel de state membre au existat mari diferențe de opinie pe această temă, astfel marea majoritate a respondenților din Olanda, Danemarca, Suedia sunt de acord cu posibilitatea oamenilor de a lucra și după vârsta legală a pensionării, la polul opus situându-se țări precum Grecia(71%) și Slovenia(66%) ale căror indivizi consideră că oamenii trebuie să renunțe la carieră în momentul ajungerii la vârsta pensionării, media acetsora la nivelul Uniunii Europene situându-se la un nivel de 54%.

De asemenea, 65% dintre respondenți, susțin ideea unui job part-time în paralel cu existența unei pensii parțiale, ca alternativă la ieșirea totală de pe piața muncii. Asfel, pensionarea nu trebuie neapărat să fie asociată cu o lipsă completă de activitate, ci trebuie să aibă la bază conceptul solidarității între generații, prin intermediul a două forme de manifestare, cea din cadrul familiei, și cea publică. Aceste două forme de solidaritate, trebuie să se afle într-o strânsă interdependență și să se completeze una pe cealaltă, astfel încât, solidaritatea familială să asigure transferul valorilor către viitoarele generații și resurselor de ordin financiar, în timp ce solidaritatea publică transferul financiar dintre persoanele apte de muncă către cele aflate la vârste înaintate.

Doarece, este cunoscut faptul că principala problemă nu o reprezintă procesul irversibil de îmbătrânire ci capacitatea persoanelor aflate în acest proces de a face față, din punct de vedere financiar, condițiilor economice și sociale din societate, devine tot mai necesară: asigurarea unei securități a veniturilor la vârsta pensionării; sprijinirea participării la viața socială și la activitățile de voluntariat; responsabilizarea față de persoanele aflate în grija lor; promovarea unui dialog deschis și a necesității depășirii diferențelor în ceea ce privește accesarea noilor tehnologii.

În paralel cu creșterea speranței de viață, scăderea natalității mărește presiunea exercitată asupra sistemelor de pensii și a celor de asigurări sociale, prin prisma faptului că tot mai puțini salariați trebuie să susțină pe o perioadă tot mai mare de timp, unul sau mai mulți pensionari.

Pe lângă creșterea speranței de viață, scăderea natalității pune o presiune suplimentară pe sistemele de pensii și asigurări sociale, deoarece din ce în ce mai puțini angajați trebuie să sprijine, pe o durată tot mai mare de timp, unulsau mai mulți pensionari. Acest motiv face necesară restructurarea sistemelor publice de pensii, sănătate și securitate socială, mai ales că frța de muncă în măsură să susțină financiar aceste sisteme este din ce în ce mai puțin numeroasă.

Reformarea acestor sisteme are la bază conceptul de economisire individuală în cazul pensiilor, fapt ce necesită un efort suplimentar pentru populația tânără, care are o dublă misiune, aceea de a finanța actualii pensionari dar și de a economisii pentru propria lor pensie. Soluția cea mai pozitivă pentru ameliorarea acestei situații este aceea de a se asigura îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice prin menținerea unei vieți cât mai sănătoase și active timp îndelungat.