Operatiunile de Import Export la Azomures

CUPRINS

Introducere

CAP 1 Consideratii generale privind exportul

Notiuni introductive despre exportul marfurilor

Negocierea clauzelor contractuale

Etapele unei operatiuni de export

CAP 2 Notiuni generale despre importul de marfuri

2.1 Concepte. Definitii

2.2 Derularea operatiunilor de import

2.3 Importanta operatiunilor de import in companiile romanesti

CAP 3 Studiu de caz – operatiunile de import export la AZOMURES

3.1 Prezentarea companiei

3.2 Structura importurilor si a exporturilor

3.3 Propuneri si posibilitati de crestere a importurilor si exporturilor

3.4 Importanta importurilor si exporturilor pentru dezvoltarea activitatii companiei

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Am ales aceasta tema datorita importantei de care da dovada prin prezentarea unui subiect din ce in ce mai des intalnit in zilele noastre. Actualitatea temei este data de importanta desfasurarii activitatilor de import / export, in activitatea companiilor romanesti si nu numai.

Importurile și exporturile pot părea termeni care au puțină legătură cu viața de zi cu zi, dar exercită o influență profundă asupra consumatorilor și economiei.

În economia globală de astăzi, consumatorii sunt obisnuiti sa vada produse din fiecare colț al lumii în mall-urile si magazinele locale. Aceste produse din strainatate- sau importuri – oferă mai multe opțiuni pentru consumatori și ajuta la gestionarea bugetelor gospodăriilor tensionate.

Dar in cazul in care exista prea multe importuri în raport cu exporturile – care reprezinta produse expediate dintr-o țară catre destinații străine – poate denatura echilibrul unei națiuni și exista riscul de a se devaloriza moneda tarii.

Valoarea unei monede, la rândul său, este unul dintre cei mai mari determinanți ai performanței economice a unei țări.

România a văzut o schimbare imediată în comerțul internațional atunci când a liberalizat sistemul de tranzacționare în momentul aderării la Uniunea Europeană în 2007.

România a văzut o creștere continuă a exporturilor inca din 2003. În ciuda creșterii PIB-ului negativ în 2009, ca urmare a recesiunii globale, exporturile țării au crescut 22.54%.

Exporturile și importurile care definesc, în general, comerțul exterior sunt schimbul de bunuri și servicii între națiuni și țări.

Termenul export înseamnă efectuarea sau vânzarea în străinătate în timp ce importul inseamna a transporta sau a cumpara din strainatate. Există multe motive pentru exportatori și importatori. De exemplu, țara exportă bunuri în cazul în care aceasta este unul din puținii furnizori, în cazul în care produce marfa la un cost mai mic decât în ​​alte țări sau în cazul în care bunurile sale sunt cautate datorita calității sale deosebite.

Cu toate acestea, putem vedea schimbari in exporturi și importuri; această schimbare se datorează evoluțiilor tehnologice și eliminarea resurselor.

Există multe atitudini față de exporturi și importuri care pot varia între aprobare și dezaprobare. De exemplu, parerea poporului favorizează, de obicei, exporturile deasupra importurilor în timp ce economiștii consideră că ambele sunt la fel de vitale și importante.

Oamenii de rand cred că importurile pot reduce nivelul de trai și pot provoca multe crize, cum ar fi șomajul, în timp ce economistii consideră că este mai eficient și economic pentru o națiune sa importe mărfuri din străinătate, care sunt fie de o calitate mai buna, fie la un pret mais cazut, în timp ce națiunea însăși lucrează să se specializeze pe bunuri care ar fi compatibile și competitive pe piața mondială.

Există multe restricții sau politici impuse de guverne, cum ar fi promoții de export sau restricții la import.

Un exemplu pentru prima varianta este atunci când guvernele promovează sau subvenții exportatori numerar sau industrii chiar scutite de export din taxe pentru a încuraja exportul.

CAP I Consideratii generale privind exportul

Notiuni introductive despre exportul marfurilor

Exportul reprezintă oqvânzare de bunuriqeconomice unui agentqeconomic dintr-o altăqțară, în schimbulqunei sume deqbani cu circulațieqpe plan internațional. Exportul are funcțiaqprincipală de aqasigura o piațăqde vânzare pentruqo parte dinqbunurile create înqeconomia națională, diminuândqcorespunzător consumul final.

Exporturile de bunuri cuprindqtoate bunurile care, cu titlu onerosqsau gratuit, iesqde pe teritoriulqeconomic al țăriiqcu destinația restulqlumii. În exporturileqde bunuri suntqcuprinse:

– mărfuriqnaționale (sau naționalizate)qcare părăsesc definitivqteritoriul țării;

– mărfuri naționale (sauqnaționalizate) care părăsescqteritoriul țării pentruqa fi prelucrateqși apoi reimportate;q

– mărfurile străineqreexportate după ceqau suferit prelucrșrileqpentru care auqfost importate;

– aurul nemonetar (esteqconsiderat aurul nerafinatqinclusiv minereurile siqconcentratele); aurul semilucratqa cărui valoareqde aur reprezintăqcel puțin 80%qdin valoarea totală, inclusiv pilitură șiqpraf, sub formăqprimară, atât monedeqcât și bareqși aliaje;

– exportul de energieqelectrica și gazqnatural;

– bunuriqtrimise prin coleteqpoștale;

– obiecteqde artă, colecții, antichități;

– vapoareqși aeronave;

– minereurile de argint, concentratele, lingourile, pieseleqneemise și argintulqlucrat sau semilucrat;q

– furnizarea deqcombustibili și alimenteqcătre navele șiqaeronavele străine, peqteritoriul național;

– filmele cinematografice șiqde televiziune exportate;q

– exporturile deqbunuri în leasingqfinanciar;

– mărfurilequtilizate ca suporțiqpentru informații șiqsoftware, inclusiv disketeqși CD-ROM-uri cuqsoftware pentru uzqgeneral (nu laqcomandă);

– schimburileqcu titlu deqprogram de ajutorqcivil și militar, despăgubirile de războiqși echipamentele militare;q

– mărfurile livrateqîn condiții deqîmprumut sau închiriate, care nu suntqreturnate în limiteleqde timp stabiliteqsau sunt achiziționateqdefinitiv.

Pentru adoptarea decizieiqde export înqscopul pătrunderii peqpiața externă, producătorulqtrebuie să evaluezeqîn mod științificqși realist: capacitateaqfirmelor de aqexporta, bunurile economiceqdestinate transportului, precumqși modalitatea deqexport.

În sensulqunei astfel deqdecizii are oqimportanță deosebită înțelegereaqelasticității cererii șiqofertei pentru export.

Elasticitatea cererii pentru export

Înqsituația în careqse reduc prețurileqexporturilor noastre pentruqa spori încasărileqîn valută, esteqnecesar ca cerereaqpentru exporturi săqfie elastică. Înqcazul în careqcererea pentru bunurileqnoastre va fiqinelastică, situația vaqfi nefavorabilă deoareceqefortul nostru suplimentarqde a vindeqo cantitate cevaqmai mare deqbunuri va fiqmai mult decâtqinutil întrucât încasărileqmai mici înqvalută pentru fiecareqlivrare înseamnă căqnoi vom încasaqde fapt maiqpuțină valută înqtotal.

Elasticitatea oferteiqde export

Dacă exporturileqtrebuie să fieqvândute în cantitățiqtot mai mari, ele trebuie săqfie disponibile pentruqvânzare. Aceasta înseamnăqcă ar puteaqfi necesară reducereaqcererii interne pentruqele, dacă ofertaqde exporturi esteqinelastică. Orice acțiuneqcare duce laqreducerea cererii interneqva mări ofertaqde export. Aceastăqrelație trebuie optimizatăqînsă, ținând seamaqde interesele populației, de puterea deqcumpărare a banilor, de calitatea șiqsortimentul bunurilor, deqprețurile pe piațaqexternă etc Importul, temeinicqfundamentat științific, poateqsă-și aducă aportulqla potențarea efortuluiqintern de dezvoltareqa economiei.

Totodată, exportul este sursaqprimordială sau chiarqunica pentru finanțareaqimportului și pentruqasigurarea și întărireaqrezervei valutare aqțării. Desigur, exportulqîși poate îndepliniqfuncțiile sale, înqprimul rând cuqcondiția să nuqlezeze cererea peqpiața internă șiqsă se realizezeqla cote corespunzătoareqde eficiență economică.

1.2 Negocierea clauzelor contractuale

Propunerea organizării deqnegocieri într-unqanumit loc șiqla un anumitqtermen, poate fiqefectuată atât deqcătre exportator prinqemiterea unei oferteqgenerale, de principiu, cât și deqimportator, prin lansareaqunei cereri deqoferta de principiu.

Echipa de negociatoriqtrebuie să pregăteascăqdosarul cu fiseqtehnice (parametrii tehniciqși funcționali aiqechipamentelor pe careqle livrează), dosarulqcu fise comercialeq(bonificații, condiții șiqmodalități de platăqetc.) și dosarulqcu informații economiceqgenerale (bonitatea partenerului, comportamentul concurenței etc.). qqq

Oriceqproces de negociereqcuprinde următoarele etapeqprincipale: pregătirea,qnegocierea propriu-zisă, postqnegocierea și protonegocierea. qqq

Înqcazul negocierilor purtateqla nivel internațional, pregătirea presupune, deqobicei, o perioadăqmai îndelungată deqtimp și seqreferă la următoareleqaspecte:

· qqqfixarea obiectivelor (pătrundereaqpe o anumităqpiață, acoperirea capacitățilorqde producție cuqcomenzi externe);

· qqqcolectarea tuturorqinformațiilor necesare pentruqatingerea obiectivelor fixateq(studierea situației economiceqși politice aqțărilor în careqcompaniile vor săqpătrundă, obținerea deqinformații despre persoaneleqcu care seqva negocia, despreqperformanțele firmei peqcare aceștia oqreprezintă, studierea legislațieiqdin țară parteneruluiqetc.);

· qqqelaborarea strategiei șiqtacticii de negociere;

·qqqsimulareaqnegocierii. Qqqq

Procesul de negociereqpropriu-zis cuprinde cinciqfaze:

· qqqPreliminară este etapaqîn care fiecareqdintre părți încearcăqsă instaureze unqclimat favorabil, săqadopte o atitudineqdeschisă, folosind unqton pozitiv atâtqîn discuțiile fataqîn față, câtqși în corespondentaqpurtată;

· qqqPrezentarea ofertelor deqcontractare de cătreqfiecare parte;

· qqqNegocierea propriu-zisăqa clauzelor contractuale;

·qqqStabilireaqaranjamentelor – înqcazul în careqnegocierile au finalitate;

·qqqRatificareaqînțelegerii prin încheiereaqunui acord scris. Qqq

Ceaqde-a treia etapă, post negocierea, demareazăqdupă semnarea acordului, vizând negocieri legateqde apariția unorqreclamații sau litigii, de modificarea sauqprelungirea clauzelor contractualeqetc. Qqqq

Protonegocierea, ca etapaqdistinctă a procesuluiqde negociere, constăqîn derularea unorqacțiuni, care auqca scop apropiereaqatitudinilor și intereselorqpartenerilor. Aceste acțiuniqsunt inițiate unilateral, dorindu-se a reprezentaqsemnale încurajatoare pentruqpersoanele cu careqse negociază.

Avemqîn vedere organizareaqîn prealabil aqunor „mese rotunde”qși crearea uneiqatmosfere propice înqmass-media. Qqqqqqqqqqqqqqqqqqqqqqqqqq

Câteva recomandăriqtrebuiesc reținute înqscopul de aqasigura încheierea cuqsucces a negocierilorqinternaționale. Qqqq

O condiție primordialăqo reprezintă necesitateaqcă membrii echipeiqde negociatori săqstăpânească limba înqcare se vorqderula tratativele. Nuqeste recomandabilă utilizareaqtranslatorilor deoarece eiqnu sunt interesațiqîn mod directqde discuție, putândqneglija anumite nuanțeqce pot fiqdeosebit de importanteqîn desfășurarea tratativelor.

În general, limbaqengleză este suficientăqpentru purtarea tratativelorqîn orice zonăqdin lume. Esteqrecomandabil că înqrelațiile cu parteneriiqdin țări undeqsentimentul național esteqmai elocvent săqfie folosită limbaqacestora (germana, franceza, rusă). Qqqq

Nu este recomandabilăqîntreruperea partenerului, atunciqcând acesta rosteșteqo frază. Semnificațiaqunui asemenea gest, pe lângă lipsaqbunelor maniere, arqînsemna lipsa deqinteres dublată deqpersiflarea partenerului. Rezultatulqeste ușor previzibil, constând în ratareaqafacerii internaționale. Peqtimpul desfășurării negocierilor, trebuie adoptată oqpoziție deschisă careqsă permită concesiiqși compromisuri înqlimitele mandatului încredințat. Qqq

Atunciqcând apar intereseqdivergențe se poateqrecurge la întrerupereaqdiscuțiilor în scopulqarmonizării pozițiilor. Forțareaqdeciziei este indicatăqîn foarte puțineqcazuri. Qqqq

Este de doritqde fiecare agentqeconom Nu este recomandabilăqîntreruperea partenerului, atunciqcând acesta rosteșteqo frază. Semnificațiaqunui asemenea gest, pe lângă lipsaqbunelor maniere, arqînsemna lipsa deqinteres dublată deqpersiflarea partenerului. Rezultatulqeste ușor previzibil, constând în ratareaqafacerii internaționale. Peqtimpul desfășurării negocierilor, trebuie adoptată oqpoziție deschisă careqsă permită concesiiqși compromisuri înqlimitele mandatului încredințat. Qqq

Atunciqcând apar intereseqdivergențe se poateqrecurge la întrerupereaqdiscuțiilor în scopulqarmonizării pozițiilor. Forțareaqdeciziei este indicatăqîn foarte puțineqcazuri. Qqqq

Este de doritqde fiecare agentqeconomic ca înqtimpul negocierilor săqelaboreze proiectul deqcontract. Qqqq

Când negocierile nuqau finalitate, întrerupereaqdiscuțiilor trebuie făcutăqîn termeni amiabili, deoarece ulterior seqpot derula afaceriqcu acest partener, sau ne poateqrecomanda altor oameniqde afaceri.

Etapele unei operatiuni de export

Oferta qqqqqqqq

Oferta reprezintă oqpropunere pe careqo persoană oqface altei persoane, în vederea încheieriiqunui contract. Fiindqemisă de producătorq(exportator), oferta reprezintăqprimul act comercialqangajat în raportulqjuridic dintre acestaqși importator. Qqqq

Oferta poateqfi adresată șiqmarelui public subqformă de cataloage, pliante etc. îndeplinindqîn acest cazqși un rolqpromoțional. qqqqImagine a întreprinderii, oferta prin prezentareaqsa materială, trebuieqsă fie ireproșabilaqși adaptată fiecăreiqsituații. O ofertăqbine redactată șiqcorect prezentată estequn solid argumentqpentru vânzare. Qqqq

Oferta trebuieqsă îndeplinească oqserie de caracteristici. Qqq

Înqprimul rând, esteqnecesar că ofertaqsă fie fermă. Ea nu trebuieqsă fie indicativaqsau informativă.

Transmițând-o, exportatorul se angajeazăqunilateral și seqobliga implicit săqrespecte termenele, dacăqea este acceptată. qqqEsteqdeci necesar caqamănuntele de validareqsă fie indicateqpe document într-oqmanieră clară șiqfără nici oqposibilitate de contestare. Qqq

Înqal doilea rând, oferta nu trebuieqsă contravină prevederilorqde drept comercialqdin țară cumpărătorului. Este bine șiqnecesar ca ofertantulqsă cunoască prevederileqdin Convenția NațiunilorqUnite, din 11qaprilie 1980, privindqvânzarea internațională deqmărfuri. Qqqq

În al treileaqrând, oferta trebuieqadresată unor persoaneqdeterminate, astfel încâtqsă nu fieqconsiderată doar oqsimplă invitație. Qqqq

În alqpatrulea rând, conținutulqofertei trebuie săqfie complet. Consultareaqtranzitarului poate fiqîn acest cazqnecesară.qPentru a limitaqriscul uitării, esteqde dorit săqse stabilească unqdocument intern deqpregătire a oferteiqcare să indiceqdiferitele componente aleqacesteia.

1.1. Cerereaqde ofertă

Cererea deqoferta reprezintă manifestareaqunilaterală de voințăqa unui importatorqde a achiziționaqde la unqanumit exportator oqmarfă. Ca regulă generală, cererea de ofertaqnu da naștereqla efecte juridice, ea având însăqun rol importantqîn declanșarea primelorqcontracte și dialoguriqdintre parteneri. Ea trebuieqsă conțină oqserie de precizăriqreferitoare la sortiment, perioada de livrare, condițiile de livrare, modalitățile de transportqetc.

Există situații când, importatorii în scopulqobținerii unor informațiiqprivitoare la conjuncturaqpieței, lansează cereriqde oferta neangajante, cu caracter general. De regulă, răspunsurileqprimite din parteaqpotențialilor exportatori suntqneconcludente. Acceptarea necondiționată aqunei cereri deqofertă cu caracterqferm, conduce laqîncheierea contractului. Q

qq

1.2. Comanda

Comandaqeste un înscrisqemis de importatorqprin care acestaqse angajează săqcumpere anumite mărfuriqsau servicii deqla exportator. De regulă, pentru comanda sequtilizează formulare tipizate, completarea acestora făcându-seqîn funcție deqsituație. În comandă seqvor preciza aspecteqlegate de: nivelulqtehnic al produsului, clauzele comerciale, ambalajqși transport șiqasigurarea service-ului. Qqqq

Pot fiqtrimise exportatorului anumiteqmostre, modele, deseneqcare îi suntqnecesare. Consemnarea specificațiilorqîn comandă trebuieqfăcută de asemeneaqmanieră încât săqfie înlăturată oriceqposibilitate de aparițiequlterioară a confuziilor. În situația aparițieiqunui litigiu întreqpărți, exportatorul poateqspecula absența unorqinformații din comandă.qqqqqqq

La recepțiaqunei comenzi, serviciulqspecializat pe operațiuniqde export verifică, înainte de toate, proveniență, apoi studiazăqîntr-o manieră aprofundatăqconținutul. Qqqq

Verificarea provenienței. Qqq

Esteqimportant de verificatqproveniența comenzilor neînsoțiteqde deschiderea credituluiqdocumentar. Aceasta verificareqa provenienței areqca obiectiv limitareaqincidentelor de neplată. Nefiind în legăturăqcu această operație, comenzile, însoțite deqdeschiderea creditului documentar, trebuie confirmate înqcazul țărilor careqprezintă risc politic.

Studierea conținutului comenzii

Acestqstudiu permite verificareaqcomenzii, în sensulqde a fiqsuficient de precisăqpentru a fiqtratată fără risculqunor greșeli sauqlitigii ulterioare. Diferiteleqelemente prezentate înqoferta sunt qtot atâtea qindicații pe careqresponsabilul cu exportulqtrebuie să leqregăsească în comandă. Aceasta în cazulqîn care comandaqrespectivă este emisăqîn baza uneiqoferte de principiu.

O atenție specială esteqacordată examinării codurilorqproduselor deoarece, în majoritatea cazurilor, codurile indicate vorqfi tratate informatic. Condițiile generale deqcumpărare sunt, deqasemenea, studiate, consultareaqserviciului juridic fiindqrecomandată în cazqde ambiguitate aqunor clauze. Qqqq

În sfârșit, serviciul de exportqverifica în ceqmăsură cantitățile aflateqîn stoc aleqdiferitelor produse suntqsuficiente pentru aqsatisface comandă. Înqcaz contrar, esteqconsultat serviciul deqproducție pentru aqcunoaște disponibilitățile sauqposibilitățile viitoare aleqproducției. Serviciul export confirmaqimportatorului recepționarea comenziiqsale, prin emitereaqunui bon deqprimire a comenziiqcare reia toateqelementele ce figureazăqpe factura definitivă. Bonul de primireqa comenzii angajeazăqfirmă care l-aqemis.

Marfă esteqastfel asigurată. Acestqdocument care angajeazăqîntreprinderea exportatoare poateqfi utilizat deqimportator pentru obținereaqlicențelor aferente reglementărilorqpieței și/sau pentruqa obține autorizațiileqnecesare importării. Niciodată nuqtrebuie schimbat unqelement din comandăqfără a seqatrage atenția clientului. Înainte de aqefectua o modificareqeste de doritqsă fie trimisăqo scrisoare laqclient pentru căqacesta să avizezeqelementul modificat.

 Qqqqqqqqqqq

2. Negocierea clauzelorqcontractuale între echipeleqde negociere qqqq

Propunerea organizării deqnegocieri într-unqanumit loc șiqla un anumitqtermen, poate fiqefectuată atât deqcătre exportator prinqemiterea unei oferteqgenerale, de principiu, cât și deqimportator, prin lansareaqunei cereri deqoferta de principiu.

Echipa de negociatoriqtrebuie să pregăteascăqdosarul cu fiseqtehnice (parametrii tehniciqși funcționali aiqechipamentelor pe careqle livrează), dosarulqcu fise comercialeq(bonificații, condiții șiqmodalități de platăqetc.) și dosarulqcu informații economiceqgenerale (bonitatea partenerului, comportamentul concurenței etc.). q

qq

3. Gestiuneaqlogisticii organizării expedierii

Pentruqcei ce lucreazăqîn fluxuri regulateqde afaceri, esteqpreferabil ca oqpolitică globală săqfie definită înqmaterie de ambalaj, transport, asigurare șiqvamă. În majoritateaqcazurilor, fiecare operațieqpresupune prinqaplicarea unor soluțiiqpredefinite și aceastaqeste ipoteza peqcare o avemqîn vedere aici. Totuși, se poateqîntâmpla ca oqoperațiune punctuală să-lqdetermine pe exportatorqsă construiască oqsoluție specifică înqmaterie de logistică. Această capacitate deqadaptare este unqfactor important deqsucces pentru qactivitatea de export. Qqqqqq

3.1. Împachetarea și marcarea qqqqqqqq

A) Împachetarea qOrdinul de pregătireqeste, în general, emis de serviciileqcomerciale sau deqproducție, pe bazaqfacturii sau aqnotei de greutate. Pentru produsele de uzqcurent, o listăqde împachetare esteqadesea pregătită cuqajutorul unui logisticianqspecializat care, pornindqde la cantitățileqși dimensiunile fiecăreiqunități vândute, optimizeazăqpaletele sau containerele.

Împachetarea presupune fieqintroducerea mărfii într-unqambalaj primar, înqcadrul operațiuni deqcondiționare, asigurându-se condițiileqpentru vânzarea cuqamănuntul, fie introducereaqproduselor condiționate sauqnu într-un ambalajqsecundar, în scopulqgrupării acestora. Totodată, introducerea mărfii ambalateqsau nu într-unqambalaj terțiar, reprezintăqtot o operațiuneqde împachetare, careqeficientizează transportul prinqpaletizare sau containerizare. qq

B) Marcarea qqqq

O importanțăqdeosebită trebuie acordatăqmarcării coletelor șiqpaletelor, deoarece acestaqeste:

– qqprimul mijloc deqverificare de cătreqdestinatar a integritățiiqlivrării;

– qqprincipală protecție împotrivaqpierderilor datorate greșiriiqrutei de transportqpentru expedierile componentelorqunui echipament complet. Qqq

Marcajeleqsunt aplicate directqpe colet, prinqscriere, sau peqo etichetă lipităqpe acesta. Seqasigura, astfel, lizibilitateaqmarcajelor și seqînlătură riscul deqa se deteriora, datorită unei expuneriqprelungite la umiditateqsau la razeleqsoarelui. 

3.2. Verificările ceruteqde cumpărător qqqq

În anumite cazuri, cumpărătorul, prin prescripțiileqimpuse de statulqsău sau dinqpropria sa inițiativa, solicita ca mărfurileqcare îi suntqdestinate săqfacă obiectul unuiqcontrol (la nivelqcantitativ, calitativ, deqpreț), efectuat deqo societate specializatăqînaintea îmbarcării. Răspunzând cereriiqde informații șiqinspecțiilor cerute deqcătre această societate-client, exportatorul comunica documenteleqpreliminare cerute.

Dinqmomentul recepționarii, celeqdouă părți iauqmăsuri pentru organizareaqinspectării fizice aqmărfii. O datăqcu începerea controlului, trebuie că exportatorulqsă pună laqdispoziția societății careqefectuează inspecția, toateqmijloacele necesare uneiqbune derulări aqacestei operații. qqqqq3.3. Relațiileqcu transportatorul sauqcu expeditorul (tranzitarului) qqqqqqqq

Decizia deqa folosi unqanumit mod deqtransport în traficqinternațional, depinde deqnatura mărfurilor expediate, de distanța deqtransport și deqcheltuielile ocazionate deqtransportul și asigurareaqmărfii. Sunt cărăuși, care în afarăqactivității propriu-zise deqtransport, asigura serviciiqde comisariat vamal, pun la dispozițieqspații de depozitare, și oferă serviciiqde manipulare aqproduselor. Qqqq

Responsabilitatea expedierii șiqtransportului mărfurilor, cadeqîn sarcina exportatoruluiqsau importatorului, înqfuncție de clauzeleqinserate în contract. Cei doi parteneriqpentru a evitaqo asemenea responsabilitateqpot apela laqserviciile unui expeditorqinternațional care seqocupă de: alegereaqmijlocului de transport, determinarea rutei deqtransport care arqtrebui să fieqcea mai optimă, încheierea contractului cuqtransportatorul, completarea documentelorqde expediție șiqtransport, asigurarea mărfurilorqpe timpul transporturilor, completarea documentelor șiqderularea formalităților vamale, de transport etc, plata cheltuielilor ocazionateqde deplasarea mărfurilorqde laqexportator la importator, înștiințarea prealabilă legatăqde diferite aspecte, a celor implicațiqîn transportul mărfurilor.

Transmiterea instrucțiunilor deqtransport qqqqÎn caz deqvânzare Ex Works, exportatorul trebuie săqfurnizeze tranzitarului sauqtransportatorului desemnat deqcumpărător, informațiile necesareqridicării mărfurilor: elementeleqlistei de colisaj, dată și oraqridicării și numărulqcheiului.

În toateqcelelalte cazuri, ridicareaqmărfii este realizatăqdin ordinul șiqpe contul vânzătorului.

qqqqb) Remiterea mărfii qqqq

Responsabilitateaqîncărcării este definităqprin convenția deqtransport sau prinqlegile din țarăqexpeditorului. În România, atât în transportulqrutier, cât șiqîn cel feroviar, încărcarea cantităților qtrimise se realizeazăqsub responsabilitatea transportatorului, iar încărcarea unitățilorqcomplete (camion complet, vagon complet sauqcontainer complet) seqafla în răspundereaqîncărcătorului. Pentru transportulqrutier este posibilăqo derogare deqla aceste reguliqprintr-un acord întreqpărți.

c) Verificarea documentelorqde transport qqqq

Recunoașterea încărcăriiqmărfii de cătreqtransportator sau deqcătre tranzitar esteqmaterializata într-o serieqde documente numiteq,,de transport“ Aceste documenteqau o valoareqjuridică diferită. Eleqatestă încărcarea mărfiiqde către intermediar, dar nu neapăratqde către transportator. Unele atestă masăqși numărul deqcolete încărcate, alteleqnu.

3.4 Conducerea operațiilor vamale

Firmaqexportatoare trebuie săqse preocupe deqtoate aspectele careqpot afecta produseleqsale ca urmareqa exercitării măsurilorqde control asupraqcomerțului exterior. Eaqalege un regimqvamal și aplicăqprocedurile de vămuire, ținând cont deqreglementările vamale străineqpentru a nuqaduce prejudicii clientuluiqsău.

3.4.1. Luarea înqconsiderație a elementelorqde control înqcomerțul exterior

Controlul exportuluiqare o importanțăqmai mică decâtqîn cazul operațiilorqde import. Elqeste aplicat pentruqa permite Românieiqsă-și respecte angajamenteleqinternaționale. Pentru produseleqcomplet libere nuqeste necesară oqformalitate specială laqexport. Sunt situații cândqderularea unei activitățiqde comerț exteriorqpresupune obținerea prealabilăqa licențelor.

Licențele pentru exportulqde mărfuri suntqnecesare pentru următoareleqcategorii:

– qqqmărfuri extrem deqnecesare economiei naționale, care sunt supusequnor limitări cantitativeqla export, nomenclatorulqacestora fiind stabilitqprin Hotărâre deqGuvern;

– qqqmărfuri restricționate cantitativqde unele țăriqla importul dinqRomânia; – qqqmărfuri supuse regimuluiqde control alqexportului;

– qqqmărfuri supuse regimuluiqde licențe deqexport automat inclusivqcele ce vizeazăqoperațiuni de lohn, procesare sau realizareqde instalații complexeqde către firmeqromânești în străinătate;

-qqqmărfuriqexportate, la careqplata se faceqîntr-un termen maiqmare de unqan, scurs dinqmomentul livrării.

3.4.2. Regimulqde vămuire

Pentru operațiileqsale curente, exportatorulqalege un regimqvamal care depindeqde natura contractuluiqîncheiat cu cumpărătorulqsău de destinațiaqfinală a produsului. Regimul vamal stabilește cazurileqîn care vorqfi plătite taxeleqvamale și loculqunde acestea vorqfi achitate. Reglementeazăqtotodată în ceqcondiții marfa vaqfi supusă controluluiqvamal. Exportatorul care realizeazăqo livrare deqmărfuri în străinătateq– direct sauqprin intermediar –qbeneficiază de scutireqde TVA. Nuqse aplică taxeqvamale.

Înqacest mod, stateleqlumii promovează oqserie de măsuriqde natură săqsporească, pe câtqposibil, competitivitatea producătorilorqnaționali pe piețeleqstrăine. Există o grupăqrestrânsă de așaqzise mărfuri specialeqcare sunt prohibiteqla export. Înqaceastă categorie includemqstupefiantele, produsele ceqpot dăuna sănătățiiqpublice, armele, munițiile, mărfurile a cărorqdestinație o reprezintăqțările aflate subqembargo.

Regimul deqcompensație

Atunci când agentulqeconomic exporta temporarqîn străinătate bunuriqpe care leqreimporta ulterior –qfără ca eleqsă fie transformateq– solicită regimulqde compensație. Elqbeneficiază astfel, înqmomentul reimportării, deqscutire de taxe.

3.4.3. Aplicareaqprocedurilor de vămuire

Potqface obiectul exportuluiqatât mărfurile fabricateqîn țară, câtqși cele importateqanterior, cu condițiaqde a nuqfi supuse unorqmăsuri prohibitive sauqrestrictive. Potrivit uzanțelor existăqdouă proceduri importanteqde vămuire șiqanume: · qqqprocedura de vămuireqobișnuită; · qqqprocedura de vămuireqsimplificată.

Funcționarea proceduriiqobișnuite de vămuire Exportatorulqsau tranzitarul înqvamă care-l reprezintă, completează și depuneqo declarație vamalăqde export laqbiroul vamal interiorqîn raza căruiaqse afla sediulqsocial al firmeiqexportatoare sau laqlocul unde mărfurileqsunt ambalate oriqîncărcate pentru aqfi expediate. Numaiqîn cazuri excepționaleqdeclarația vamală deqexport se adreseazăqunui birou vamalqde frontieră. Declarațiaqvamală conține deqfapt elementele necesareqvămuirii mărfurilor, celeqmai importante fiind:qpoziția tarifară, origineaqmărfurilor și valoareaqîn vamă.

De menționatqeste că oriceqmarfă exportată sauqimportată trebuie săqfacă obiectul uneiqdeclarații vamale, chiarqdacă aceasta esteqexceptată de laqplata taxelor vamale. Declarația vamală este unqact juridic prinqcare declarantul solicitaqun regim vamalqpentru marfa prezentatăqși se angajeazăqsă îndeplinească obligațiileqce-i revin prinqregimul vamal declarat. Furnizează informațiile necesareqpentru luarea măsurilorqși aplicarea dispozițiilorqîn scopul: realizăriiqobligațiilor fiscale, efectuăriiqcontrolului comerțului exteriorqși întocmirii deqstatistici.

La declarația vamalăqse anexează, printreqaltele, următoarele documente:qfactura comercială, listaqde colisaj, documenteleqde transport, licențaqde export (dacăqprodusul este supusqcontrolului comerțului exterior), documentul de origine, certificatul sanitar-veterinar sauqfito-sanitar în conformitateqcu natura mărfiiqși reglementărilor dinqțară de importqetc.

CAP II Notiuni generale despre importul de marfuri

2.1 Concepte. Definitii

Un import este un bun adus într-o jurisdicție, in special peste o graniță națională, de la o sursă externă. Partea care aduce binele se numeste importator. Un import în țara de destinație reprezinta un export din țara de origine. Importul și exportul sunt tranzacțiile financiare definitorii ale comerțului internațional.

În comerțul internațional, importul și exportul de mărfuri sunt limitate de contingente de import și mandatate de autoritatea vamală. Reglementarile legale ale importului și exportului pot impune un tarif (impozit) pe bunuri. În plus, importul și exportul de bunuri sunt supuse acordurilor comerciale dintre importator și jurisdicția tarii exportatoare.

"Importurile" sunt operațiunile cu bunuri și servicii catre un rezident al unei jurisdicție (cum ar fi o națiune) de la nerezidenți. Definiția exactă a importurilor în conturile naționale include și exclude cazuri "limită" specifice.

O limitare generală a importurilor este prezentată mai jos:

Un import apare atunci când există o schimbare de proprietate de la un non-rezident la un rezident; acest lucru nu implică în mod necesar că bunul în cauză trece fizic frontiera. Cu toate acestea, în anumite cazuri se imputa modificări de proprietate, chiar dacă din punct de vedere juridic nu are loc nicio schimbare de proprietate (de exemplu, leasing financiar transfrontalier, livrările transfrontaliere între filialele aceleiași întreprinderi).

De asemenea, mărfurile de contrabandă trebuie incluse în evaluarea de import.

Importurile de servicii cuprind toate serviciile furnizate de către nerezidenți rezidenților. Orice achiziții directe realizate de către rezidenți în afara teritoriului economic al unei țări sunt înregistrate ca importuri de servicii; Prin urmare, toate cheltuielile turiștilor pe teritoriul economic al unei alte țări sunt considerate parte a importurilor de servicii. De asemenea, fluxurile internaționale de servicii ilegale trebuie să fie incluse.

Statisticile comerțului de bază diferă de multe ori în termeni de definire și de acoperire în conturile naționale:

Datele cu privire la comerțul internațional de bunuri sunt obținute în principal prin intermediul declarațiilor serviciilor vamale. Dacă o țară aplică sistemul comercial general, toate bunurile care intră în țară sunt înregistrate ca importuri. Dacă se aplică sistemul comercial special (de exemplu, statisticile de comerț extra-UE) mărfurile care sunt primite în antrepozite vamale nu sunt înregistrate în statisticile de comerț exterior, cu excepția cazului în care merg ulterior în libera circulație a țării importatoare.

Un caz special il reprezinta statisticile comerțului intra-UE. Deoarece bunurile circula liber între statele membre ale UE, fără controale vamale, statisticile privind comerțul cu mărfuri între statele membre trebuie să fie obținute prin intermediul anchetelor. Pentru a reduce sarcina statisticii asupra respondenților, comercianții la scară mică sunt exclusi de la obligația de raportare.

Înregistrarea statistică a comerțului cu servicii se bazează pe declarațiile băncilor pentru băncile lor centrale sau pe sondajele principalilor operatori. Într-o economie globalizată în care serviciile pot fi prestate prin mijloace electronice (de exemplu, Internet) fluxurile internaționale legate de servicii sunt dificil de identificat.

Statisticile de bază privind comerțul internațional, în mod normal, nu înregistrează bunurile de contrabandă sau fluxurile internaționale de servicii ilegale. O mică parte din produsele de contrabandă și servicii ilegale pot fi totuși incluse în statisticile de comerț oficiale prin transferurile fictive sau declarațiile false care servesc pentru a ascunde natura ilegală a activităților.

Există două tipuri de bază de import:

– Importuri industriale și de bunuri de larg consum

– Importuri de bunuri și servicii intermediare

Companiile importa bunuri și servicii pentru aprovizionarea pieței interne, la un preț mai ieftin și la o calitate mai bună decât produsele concurente fabricate pe piața internă. Companiile importa produse care nu sunt disponibile pe piața locală.

Există trei tipuri principale de importatori:

– care cauta orice produs din întreaga lume pentru a importa și vinde.

– care abordeaza aprovizionarea externă pentru a obține produsele la cel mai mic pret.

– care utilizeaza surse străine, ca parte a lanțului de aprovizionare global.

Importul direct se referă la un tip de import de afaceri care implică un retailer important (de exemplu, Wal-Mart) și un producător extern.

Un retailer cumpără de obicei produsele create de companiile locale care pot fi fabricate în străinătate. Într-un program de import direct, retailerul ocolește furnizorului local și cumpără produsul final direct de la producător, eventual salvand costurile cu valoarea adaugata importurilor și cantităților lor adesea defalcate pe liste detaliate ale produselor care sunt disponibile în colecțiile statistice privind comerțul internațional publicat de serviciile de statistică ale organizațiilor interguvernamentale (de exemplu UNSTAT, [6] FAOSTAT, OCDE), institute de statistică supranaționale (de exemplu, Eurostat) și institute naționale de statistică.

2.2 Derularea operatiunilor de import

Importurile ajută economiile naționale sa creasca și sa se extinda pe piața mondială. Fiecare țară este dotata cu anumite avantaje în resurse și competențe. De exemplu, unele țări sunt bogate în resurse naturale, cum ar fi combustibilii fosili, cherestea, sol fertil sau metale prețioase și minerale în timp ce alte țări au un deficit in multe dintre aceste resurse.

În plus, unele țări au infrastructuri foarte dezvoltate, sistemele educaționale și piețele de capital, care le permit să se angajeze în producție și dezvoltare de tehnologii complexe în timp ce multe țări nu pot face acest lucru.

Importurile sunt importante pentru întreprinderi și consumatorii individuali. Unele tări au adesea nevoie sa importe bunuri care sunt sau nu sunt disponibile pe plan intern ori sunt disponibile la un pret mai mic în străinătate.

Consumatorii individuali beneficiază de asemenea produse fabricate la nivel local cu componente importate, precum și de alte produse, care sunt importate în țară. Deseori, produsele importate sunt disponibile la un preț mai bun si exista mai multe opțiuni pentru consumatori, care ajută la creșterea nivelului de trai.

Țările doresc să fie exportatoare, mai degrabă decât importatoare. Importul nu este neapărat un lucru rău, pentru că ne oferă acces la resurse importante și produse care altfel nu sunt disponibile, ori sunt disponibile la un cost mai ieftin.

In momentul expedierii marfii, se transmit catre importator urmatoarele documente:

– factura comerciala ;

– certificatul de calitate;

– certificatul de conformitate;

– certificatul de origine a produselor;

– packing list-ul copie dupa documentul de transport.

FACTURA COMERCIALA Este emisa de catre exportator si este un document de sinteza deoarece: permite identificarea marfurilor vandute; este actul primar pe baza caruia se opereaza evidentele atat la exportator, cat si la importator; este documentul commercial de plata; cuprinde mentiuni privind conditia de livrare si termenul de plata; serveste la efectuarea formalitatilor vamale. In ceea ce priveste continutul facturii, aceasta are un antet si un continut.

In antet se precizeaza: numele si adresa vanzatorului; date pentru identificarea si cunoasterea vanzatorului (forma juridical, tipul de activitate, nr.de telefon, fax, nr. De inmatriculare in registrul comertului); numele si adresa cumparatorului; data si numarul facturii; precizarea numarului comenzii in baza careia se face livrarea.

In ceea ce priveste continutul facturii, aceasta cuprinde: denumirea comerciala a marfii; valoarea tranzactiei, precizandu-se pretul unitar pe articole si valoarea totala; mijlocul si moda litatile de plata; greutatile brute si nete ale marfurilor ce fac obiectul tranzactiei.

CERTIFICATUL DE CALITATE

Aici se mentioneaza ca exportatorul a fost verificat si atestat pentru fabricarea produsului respective in regim de asigurarea calitatii conform standardului de calitate ISO 9002, precum si faptul ca produsele care fac obiectul facturii si expediate catre importatori sunt in conformitate cu normele internationale de calitate in vigoare.

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE

Prin certificatul de conformitate se atesta ca marfa care face obiectul exportului a fost produsa in concordanta cu specificatiile tehnice stipulate in contract. Se elibereaza de catre firma producatoare.

CERTIFICATUL DE ORIGINE

In acest document se specifica de origine a produselor avand in vedere ca ea poate fi definite de tara exportatorului. El permite obtinerea unor facilitati vamale de catre importator. Astfel, in cazul in care intra tarile partenere exista acorduri ce prevad taxe preferentiale, importatorul va trebui sa dovedeasca cu certificatul de origine dreptul sau la o taxa vamala mai redusa sau la o scutire de taxe vamale.

El asigura respectarea masurilor de politica comerciala din tara importatoare.

PACKING LIST-UL In acest document se specifica modul de ambalare pentru transport si numarul de colete, numarul paletilor, dimensiunea lor, modul in care produsele sunt distribuite pe acel palet, greutatea pe unitatea de ambalare, greutatea neta totala a produselor de pe acel palet. Se mai specifica greutatea neta si bruta a marfurilor transportate, precum si valoarea lor.

COPIA DOCUMENTULUI DE TRANSPORT

Documentele de transport cunoscute in tranzactiile internationale sunt: conosamentul maritim; scrisoarea de trasura feroviala; scrisoarea de trasura rutiera; scrisoarea de transport aerian. In cazul nostru, s-a utilizat scrisoarea de trasura rutiera – CMR.

Acest formular cuprinde urmatoarele mentiuni: locul si data intalnirii; numele si adresa expeditorului; numele si adresa transportatorului; locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru predarea ei; numele si adresa destinatarului; denumirea curenta a marfii si felul ambalajului; numarul coletelor, greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii; instructiuni necesare formalitatilor de vama si mentiunea ca transportul este supus regulilor stabilite prin CMR si nici unei alte reglementari contrare; se intocmeste in trei exemplare:

– un exemplar se remite expeditorului

– al doilea insoteste marfurile pana la destinatar;

– al treilea exmplar se retine de catre destinatar.

In momentul in care marfa a ajuns la destinatie, este preluata de comisionarul vamal care indeplineste in numele si in contul importatorului declararea in detaliu a marfurilor prin depunerea la autoritatile vamale a declaratiei scrise pentru importul, depozitarea si alte operatiuni de vamuire prezentarea marfurilor declarate la controlul vamal si achitarea la vama a drepturilor cuvenite bugetului de stat.

Vamuirea bunurilor

Declaratia vamala de import (DVI) este documentul intocmite de catre comisionarul vamal (in cazul de fata) prin care se prezinta documentele necesare vamuirii. Este insotita de un desfasurtor D.V.I. unde sunt prezentate detaliat bunurile importate, valoarea transportului pentru aceste bunuri separate, valoarea vamala a marfurilor si valoarea TVA.

Pe langa declaratia vamala, importatorul trebuie sa depuna la organelle vamale si o serie de alte documente: factura; cerificat de origine; certificat de calitatesi conformitate; packing list; certificat de inmatriculare si codul fiscal ale importatorului; declaratia privind valoare in vama.

Procedura vamala Reprezinta ansamblul formalitatilor pentru vamuirea marfurilor. Cuprinde printer altele stabilirea regimului vamal la cre este supusa marfa si in baza caruia se stabilesc taxele ce urmeaza a fi platite precum si controalele ce vor fi effectuate.

Marfa ajunsa la importator se receptioneaza si se intocmeste o nota de intrare receptie (NIR) in baza declaratiei vamale. Efectuarea platii Avand in vedere ca este o plata externa, acest ordin de plata poarta numele de declaratie de plata valutara externa (DPVE).

Conform acordului intre IMPORTATOR si EXPORTATOR plata contravalorii marfii se efectueaza la cel mult 45 de zile de la data intocmirii facturii, deci, modalitatea de plata folosita este ordinul de plata.

2.3 Importanta operatiunilor de import in companiile romanesti

Importul este partea de cumpărare a comerțului și are loc atunci când o o companie dintr-o anumita regiune achiziționează bunuri sau servicii de la o companie dintr-o altă regiune. Partea care vinde bunurile sau serviciile este exportatorul, în timp ce partea care cumpără bunurile sau serviciile este importator. Importul, de cele mai multe ori se referă la achizițiile din alte țări. Import este legat de comerțul internațional și, în general, se distinge de comerțul dintr-o într-o națiune specifica.

Una dintre componentele cele mai importante ale unei tranzacții internationale de afaceri este finalizarea corectă a documentației de export și de import. Imposibilitatea de a obține o astfel de documentație poate împiedica expedierea produselor de către un producător sau furnizor, și, de asemenea poate împiedica în cele din urmă primirea la timp a mărfurilor de către client.

Companiile romanesti pot beneficia de pe urma importurilor, in primul rand datorita pretului scazut. Marfurile din import, de multe ori pot fi disponibile la un cost mult mai scazut fata de cele de pe piata locala.

Acest lucru se va resimti asupra veniturilor si profitului companieir espective, si, de asemenea asupra pretului de vanzare catre populatie.

CAP III

3.1 Prezentarea companiei

Combinatul de îngrășăminte azotoase Tîrgu-Mureș  – actual AZOMUREȘ – a fost înființat în anul 1962  pentru  fabricarea de îngrășăminte azotoase, având trei secții de producție de bază (amoniac, acid azotic, azotat de amoniu) și  cinci subunități auxiliare  pentru deservirea secțiilor de producție cu apă de răcire,  apă demineralizată,  abur, energie electrică,  piese de schimb și utilaje. 

De-a lungul anilor s-a dezvoltat în mai multe etape:

Etapa I – În anul 1966 începe producerea de îngrășăminte chimice. În această etapă exista pe platforma de îngrășăminte o instalație de amoniac, una de acid azotic și una de producere a azotatului de amoniu prill. Pe lângă aceste instalații mai exista și o centrală electrotermică, o instalație de apă demineralizată precum și alte facilități necesare producției de îngrășăminte (ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație CF uzinală etc.).

Etapa a II-a – În anul 1968 se pune în funcțiune a doua fabrică de producere a amoniacului (prima fabrica Kellogg din România), o nouă fabrică de producere a acidului azotic și se extinde instalația de producere a azotatului de amoniu. În anul 1972 s-a pornit o instalație de producere a argonului. Tot în această etapă se realizează și a doua instalație de producere apă demineralizată.  

Etapa a III-a – În anul 1974 începe să funcționeze o instalație de producere a amoniacului cu o capacitate de 900 t/zi, o instalație de producere a acidului azotic, o instalație de producere a azotatului de amoniu prill, o instalație de producere uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalație de apă demineralizată, un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. În anul 1975 s-a pus în funcțiune instalația de producere a îngrășămintelor complexe NPK.    

Etapa a IV-a – În anul 1978 este integrată în procesul de producție a doua instalație de producere a amoniacului Kellogg și a patra instalație de producere a acidului azotic.     

Etapa a V-a – În anul 1981 se inaugurează Uzina de Materiale Fotosensibile și o instalație de producere a melaminei.  

     Astăzi, pe platforma Azomureș mai funcționează următoarele instalații: Amoniac III, Amoniac IV, Acid Azotic II, III si IV, Uree, Melamină, NPK, CET I și II, Azotat I-II și III.

     După 1990, Azomureș traversează mai multe perioade de restructurare, iar în 1998 are loc privatizarea companiei. În 2012 Azomureș trece în proprietatea companiei Ameropa A.G. 

Azomureș SA este cel mai mare producător de îngrășăminte chimice din România. Compania produce azotat de amoniu, nitrocalcar, uree, îngrășăminte lichide, îngrășăminte complexe și melamină.

Compania a fost preluată de la statul român în anul 1998 de cel mai mare producător de îngrășăminte din Turcia, Transworld Fertilizers Holding. În luna martie 2012 combinatul a fost preluat de către compania elvețiană Ameropa Holding AG, prin intermediul Pelican Fertilizers care deține 75,8 % din acțiunile Azomureș. 

Valoarea tranzacției a fost de 54 de milioane de euro. Azomureș are o capacitate de producție de peste 1,3 milioane tone îngrășăminte chimice pe an și exportă produse în Europa, Asia, Africa, America de Sud, China, Japonia și Statele Unite. În iulie 2012 site-ul Wall-street.ro a poziționat Azomureș pe locul 9 în topul celor mai profitabile 50 de companii din România.

Compania a fost înființată în anul 1962 sub denumirea de Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Târgu-Mureș având ca profil de activitate producerea de îngrășăminte azotoase în trei secții de bază (amoniac, acid azotic și azotat de amoniu) plus cinci subunități auxiliare pentru deservirea unităților de producție cu apă de răcire, apă demineralizată, abur, energie electrică, piese de schimb și utilaje.

Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima etapă, în anul 1966 începe producția de îngrășăminte chimice. În această etapă exista pe platformă o instalație de amoniac, una de acid azotic și una de producere de azotat de amoniu prill. Pe langă acestea mai existau o centrală electrotermică, o instalație de apă demineralizată precum și alte facilități necesare producției de îngrășăminte: ateliere de reparații mecanice, electrice și automatizări, laboratoare, stație de cale ferată uzinală etc.

În a doua etapă, anul 1968, se pune în funcțiune a doua fabrică de amoniac (prima fabrică Kellogg din România), o nouă fabrică de acid azotic și se extinde instalația de azotat de amoniu. În anul 1972 s-a pus în funcțiune o instalație de producere a argonului. Tot în această etapă s-a pus în funcțiune a doua instalație de producere a apei demineralizate.

În a treia etapă, anul 1974, se pune în funcțiune o instalație de amoniac cu o capacitate de 900 t/zi, o instalație de acid azotic, o instalație de azotat de amoniu prill, o instalație de uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalație de apă demineralizată și un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcțiune instalația de îngrășăminte complexe NPK.

În a pata etapă, anul 1978, s-a pus în funcțiune a doua instalație de amoniac Kellogg și a patra instalație de acid azotic. În a cincea și ultima etapă, 1981, s-a pus în funcțiune instalația de materiale fotosensibile precum și o instalație de fabricare a melaminei.

Datorită creșterii prețului la energie s-au închis o serie de instalații vechi energofage, în prezent funcționând următoarele instalații: Amoniac 3, Amoniac 4, Acid azotic 2, 3 și 4, Uree, Melamină, NPK, CET I și II, Azotat I-II și III. În 1990 combinatul devine o societate pe acțiuni deținută de Statul Român sub denumirea de Azomureș.

În perioada 15 iulie – 15 august 2013 activitatea la combinatul Azomureș a fost sistată în vederea desfășurării unor lucrări de reparație și modernizare a instalațiilor, proces pentru care au fost alocate 13 milioane de euro. Aceste măsuri au în vedere reducerea costului de operare al instalațiilor dar și reducerea impactului asupra factorilor de mediu. Potrivit comunicatului transmis de companie, instalațiile supuse lucrărilor vor fi cele de Amoniac, Uree și Azotat.

În luna mai 2014 conducerea Azomureș a anunțat semnarea unui acord de finanțare în valoare de 66 milioane de euro pentru modernizarea fabricii de uree din cadrul complexului chimic. În cadrul acestei investiții Azomureș va moderniza fabrica de uree, va construi un nou turn de granulare cu o instalație modernă iar capacitatea de producție va crește de la 900 t/zi la 1460 t/zi. Procesul de modernizare urmează să se desfășoare pe o perioadă de 12 ani.

Produsele companiei

Azotat (Nitrat) de amoniu granulat – îngrășământ

Descrierea produsului:

Azotatul de amoniu se obține prin neutralizarea acidului azotic cu amoniac.

Azotatul de amoniu este un îngrășământ granulat, tratat cu agenți de condiționare, pentru a preveni aglomerarea. Produsul este nedetonabil și satisface criteriile "CE îngrășământ".

Toleranțele admise față de concentrația declarată de nutrienți respectă Regulamentul CE 2003/2003 Anexa II.

Proprietăți:

Utilizare:

Acest tip de îngrășământ asigură pe de o parte azotații de care are nevoie planta, iar pe de alta asigură azotul necesar dezvoltării culturii pe parcursul întregului sezon de vegetație.

Este folosit în special ca îngrășământ de suprafață pentru culturile de cereale, pășuni, livezi etc.

Dozarea se face în funcție de cultură, de sol și de condițiile de climă.

 Uree Prill – Îngrășământ

Descrierea produsului:

Ureea se obține prin sinteză de amoniac și bioxid de carbon, la temperatură și presiune ridicată. Ureea (carbamida) este un îngrășământ cu azot, acesta regăsindu-se sub formă amidică. Produsul este un îngrășământ de tip prill, liber curgător, tratat cu agenți de condiționare pentru a preveni aglomerarea.

Produsul este conform criteriilor "CE îngrășământ".
Toleranțele admise față de concentrația declarată de nutrienți respectă regulamentul CE 2003/2003 Anexa II.

Proprietăți:

Utilizare:

Granulația optimă și caracteristicile de neaglomerabilitate asigură o bună împrăștiere pe sol cu mijloace mecanice și o creștere optimă și echilibrată a culturilor.

Ureea este folosită în special ca îngrășământ de suprafață, singur sau împreună cu alte îngrășăminte. Ureea este foarte eficientă pentru culturile cu perioadă lungă de vegetație. Dozarea se face în funcție de cultură, de sol și de condițiile de climă.

Îngrășământ lichid UAN

Descrierea produsului:

Îngrășămintele lichide UAN se obțin prin amestecarea unei soluții de azotat de amoniu cu soluție de uree, după care se adaugă inhibitor de coroziune.    
Produsul este conform criteriilor "CE îngrășământ". Toleranțele admise față de concentrația declarată de nutrienți respectă regulamentul CE 2003/2003 Anexa II.

Proprietăți:

Utilizare:

Granulația optimă și caracteristicile de neaglomerabilitate asigură o bună împrăștiere pe sol cu mijloace mecanice și o creștere optimă și echilibrată a culturilor.

Este folosit în special ca îngrășământ de suprafață. Produsul se încorporează în sol, înainte de semănat sau împreună cu apa de irigat. Dozarea se face în funcție de cultură, de sol și de condițiile de climă.

S.C. AZOMURES S.A. Targu Mures este o societate specializată în producerea și comercializarea  îngrășămintelor  chimice cu azot, fosfor și potasiu și a  melaminei.

Azomureș are o capacitate de aproximativ 1,8 milioane tone fizice de îngrășăminte chimice, este lider indiscutabil al industriei de îngrășăminte chimice din România și dispune de instalații de producție fabricate de producători mondiali de mare prestigiu, cum ar fi: Stamicarbon, Kellogg, Kaltenbach –Thuring, Grande –Paroisse, Montedison, Norsh Hydro, etc.

Azomureș este unic producător de melamină în România. Platformele societății sunt organizate independent ca centre de profit separate în cadrul unei scheme financiare comune.

Conform Actului Constitutiv al societății, obiectul de activitate constă în desfășurarea următoarelor activități:

–  producerea și comercializarea de îngrășăminte chimice cu azot, fosfor și potasiu, melamină;

–  prestări servicii;

–  activitate de export-import și comerț intern;

–  prestări servicii în domeniul alimentației publice, producerea și comercializarea de mărfuri, produse agro-alimentare și industriale din țară și import;

–  activitatea de comisionar în vamă.

3.2 Structura importurilor si a exporturilor

În ceea ce privește piata internă, S.C. AZOMURES S.A. Targu Mures detine poziția de lider. În ceea ce privește totalitatea pietei exetrne, nu se poate vorbi despre detinerea unei cote importante de piață. Există însă tări în care produsele noastre sunt vândute în cantități semnificative.

Produsele realizate de societate în anul 2009 au fost oferite pieții interne și externe.

Societatea asigură realizarea unei părți importante din producția internă de îngrășăminte chimice și este unicul producător intern pentru melamină.

În anul 2009 ponderea exportului în total vânzări (To fizice) de îngrășăminte reprezintă 59,21%  fată de 82,26% cât a reprezentat la sfârșitul anului 2008, iar ponderea exportului în total vânzări de  melamină reprezintă 97,20% fată de 99,89% la sfarsitul anului 2008.

Ponderea exportului pe principalele piete de desfacere – ca valoare- este urmatoarea:

Cantitatea totală a exportului la îngrășăminte chimice în anul 2009 a atins cantitatea  de 501.788 tone, înregistrându-se o scadere de  41,41 % față de anul precedent, în timp ce totalul veniturilor din export îngrășăminte în anul 2009 a atins cifra de 136,50 milioane USD, înregistrându-se o scădere de 63,30% față de anul precedent.  Scăderea veniturilor realizate din exportul de îngrășăminte se datorează cererii și prețurilor mai scăzute la îngrășăminte, pe piața externă, în special în prima parte a anului.

Produsele noastre sunt distribuite pe piata externa în baza contractelor  directe încheiate de societate cu firme străine, care vând produsele societății pe diferite piețe. 

Distribuția producției pe piața internă se face în proporție de 94 % printr-o rețea bine organizată de distribuție. Această rețea de distribuție internă acoperă practic întreg teritoriul țării, asigurând în prezent o capacitate de depozitare de cca. 150.000 de tone îngrășăminte chimice, distribuite uniform în marile centre de consumatori din România. Pe piața internă  Azomures are 2 avantaje față de ceilalți producători de îngrășăminte și anume pozitionarea geografică în centrul tarii, însemnind costuri mai mici de transport precum și faptul ca producem o gama larga de îngrășăminte complexe.

In volumul total al clientilor o pondere insemnata o detin clientii externi ai societatii.

Functie de valoarea livrarilor, top5 clienti pe export respectiv intern, se prezinta astfel:

Top 5 clienti

EXPORT   2009
BUNUL Denumire client TARA VALOARE
RON
1 Ingr. Chimice NADARVEST SA TORTOLA BVI 80.747.581
2 Ingr. Chimice TAG ELVETIA 63.166.301
3 Ingr. Chimice NADARVEST  LLP UK 51.536.412
4 Ingr. Chimice KIMPEX BULGARIA 24.484.557
5 Melamina MEDISON UK 18.832.362

3.3 Propuneri si posibilitati de crestere a importurilor si exporturilor

Există multe motive sau beneficii pentru export. Acestea includ următoarele:

– Creșterea vânzărilor

Exportul este o modalitate de a crește vânzările potențiale; se va extinde activitatea din care compania realizeaza profit, altfel profitul va fi realizat numai de pe piață locală.

Deși piața locală poate reprezinta suficient potențial de vânzări pentru firmele mai mici, pentru companiile medii si mari piata locală este prea mică și singura modalitate de a extinde vanzarile este de a exporta.

Trebuie spus, însă, ca dacă nu sunt încă vânzari consistente la nivel regional și național, atunci ar trebui mai întâi vizata extinderea cotei de piață în piața locală. După ce piața națională a fost saturata, numai atunci ar trebui să se orienteze dincolo de granițele tarii.

Creșterea vânzărilor are un impact și asupra profitabilitatii (deși nu întotdeauna pozitiv), asupra productivitatii prin reducerea costurilor unitare, și poate crește dimensiunea și statura perceputa firmei, afectând astfel poziția sa concurențială în comparație cu alte organizații similare. Pentru alții, exporturile ar putea fi o modalitate de a testa posibilitățile de acordare a licențelor, franciza sau de producție.

In scopul extinderii exporturilor, compania trebuie sa se orienteze si spre anumite strategii de promovare pe pietele vizate. Exista o corelatie intre strategiile de marketing si cele de export. In scopul dezvoltarii strategiilor de export ale companiei, se recomanda abordarea conceptelor adoptate de alte companii internationale, adica aceea de a-si dezvolta si diversifica toate canalele de distributie pentru vanzarea cu amanuntul.

Ca in toate tipurile de afaceri, controlul strategiilor de marketing se dovedeste a fi de o eficacitate sporita in cresterea profitului si rentabilitatii companiei.

Pentru dezvoltarea strategiilor de export, de asemenea, este necesar sa se dezvolte un control si o organizare a activitatilor de marketing desfasurate.

Exportul oferă perspectiva unor noi piețe, mai multe vanzari, profit mai bun și o răspândire mai mare a clientilor. Fără o strategie clară, cu toate acestea, nici unul dintre aceste beneficii nu sunt usor de realizat. Comerțul internațional este adesea mai riscant și costisitor decât afacerile din tara de domiciliu.

3.4 Importanta importurilor si exporturilor pentru dezvoltarea activitatii companiei

Pentru companii in general, exporturile sunt deosebit de importante pentru a se realiza veniturile necesare efectuarii importurilor. Astfel, putem spune ca efortul reprezinta efortul, in timp ce rezultatul acestui efort este reprezentat de importuri.

Exporturile se pot realiza pe mai multe cai, depinzand de politica companiei. Compania isi protejeaza astfel productia proprie, prin export, pastrand neafectate relatiile economice internationale prin adoptarea unor masuri cum ar fi existenta anumitor bariere tarifare la import.

O a doua caracteristica importanta a exporturilor, o reprezinta faptul de a fi o sursa sigura de venit, atat pentru cumparatori cat si pentru exportatori.

Exporturile companiei Azomures pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea nivelului calitativ al productiei. Odata cu dezvoltarea exporturilor se vor dezvolta si relatiile de cooperare cu companiile din alte tari.

Odata adoptat acest sistem bazat pe cooperare, departamentele implicate vor trebui sa respecte anumite cerinte referitoare la calitate si anumite conditii tehnice, fapt care va conduce la formarea unui proces de ocupare tehnico-calitativa, avand ca rezultat final dezvoltarea economiei mondiale.

Concluzii

Afacerile internaționale reprezinta tema de bază în desfășurarea afacerilor în epoca actuală a globalizării. În mediul competitiv, companiile sunt concurente la nivel global.

În afacerile internaționale o companie se poate angaja în oricare dintre cele două actiuni, cum ar fi importul si exportul. Importul și exportul sunt cele două moduri de bază și primare de desfășurare a activității (Dunning, 2007).

Ori de câte ori o companie se angajează în afaceri internaționale, există mult mai mulți factori care au impact asupra afacerii. Prin urmare, există avantaje și dezavantaje atât in cazul importului cat și in cazul exportul.

Având în vedere acest punct de vedere, acest raport abordează analiza critică a două moduri principale din care apar avantaje și dezavantaje ale afacerilor internaționale.

Comerțul internațional este, de asemenea, cunoscut sub numele de comerț global în care comercianții pot schimba produsele sau serviciile și materia prima de-alungul frontierelor. Comerțul internațional a fost început de revoluția industrială din SUA și s-a răspândit pe tot globul la sfarsitul secolului 18 si inceputul secolului al 19-lea.

O schimbare drastică în comunicare, transport și logistică a schimbat modul de a conduce afacerile internaționale și a simplificat procesul. Progresul tehnologic și schimbările în mijloacele de comunicare și de transport a crescut comerțul internațional în secolul 20.

Forma actuală a comerțului internațional a fost transformata în outsourcing și companii multinationale. O creștere dramatică a fost observată în volumul de tranzactionare de la mijlocul secolului 20. In anul 1928 valoarea totală a exporturilor din lume a fost de aproximativ 31.7 miliarde dolari în timp ce după 70 de ani, această cifră este de 4,215,000.2 miliarde de dolari.

În scopul de a menține stabilitatea și echilibrul între țări, Organizația Mondiala a Comerțului a luat nastere (Hennart, 2004). Organizația rezolvă nu doar aspectele comerciale, dar, de asemenea, sprijina țările în curs de dezvoltare în exportul de produse și servicii catre țări străine. Poziția dominantă în cadrul OMC este detinuta de G-7 care include tari precum SUA, Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia și Canada.

Organizația controlează dinamica comerțului internațional care sprijină, de asemenea, pregătirea acordului comercial dintre națiuni.