Operatiuni de Import Export la O Firma de Comisionari Vamali
CUPRINS
INTRODUCERE
MOTIVAȚIA ȘI IMPORTANȚA TEMEI
Capitolul 1 INSTITUTI VAMALE. AUTORITATEA VAMALĂ ȘI COMISIONARII
VAMALI
ISTORICUL AUTORITĂȚII VAMALE
SISTEMUL VAMAL DIN ROMÂNIA
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A AUTORITĂȚII VAMALE
ATRIBUȚIILE AUTORITĂȚII VAMALE
BAZA LEGALĂ
SISTEMUL VAMAL DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
TARIFUL VAMAL COMUN
COMISIONARUL VAMAL
SPECIALIZAREA COMISIONARULUI
CONDIȚII DE FUNCȚIONARE A COMISIONARULUI VAMAL
AUTORIZAREA COMISIONARILOR VAMALI
ATRIBUȚIILE COMISIONARULUI VAMAL
Capitolul 2 IMPORTUL MĂRFURILOR
EFECTELE POZITIVE ALE IMPORTULUI
TAXELE VAMALE DE IMPORT
COMISION VAMAL
ACCIZE
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
EXCEPTĂRI DE LA PLATA TAXELOR VAMALE DE IMPORT
VALOAREA ÎN VAMĂ
OPERAȚIUNI PREALABILE VĂMUIRII
STABILIREA REGIMULUI VAMAL AL MĂRFURILOR
DOCUMENTELE NECESARE LA ÎNTOCMIREA DECLARAȚIEI VAMALE DE IMPORT
SCUTIRI DE TAXE VAMALE
ORIGINEA MĂRFURILOR LA IMPORT
DOCUMENTE NECESARE PENTRU OBȚINEREA LICENȚEI DE IMPORT
Capitolul 3 EXPORTUL MĂRFURILOR
POLITICA EXPORTULUI
PROCEDURI DE EXPORT EXISTENTE
DOCUMENTE NECESARE LA ÎNTOCMIREA DECLARAȚIEI VAMALE DE EXPORT
DECLARAȚIA VAMALĂ DE EXPORT
REGULI ȘI TERMENE PENTRU PREZENTAREA MĂRFURILOR LA EXPORT
CERTIFICAREA MĂRFURILOR ROMÂNEȘTI LA EXPORT
LICENȚE DE EXPORT
PROHIBIȚII ȘI RESTRICȚII LA EXPORT
CERTIFICAT FITOSANITAR..
Capitolul 4 TRANZITUL VAMAL
REGIMURILE DE PLASARE A TRANZITULUI VAMAL
NOUL SISTEM COMPUTERIZAT DE TRANZIT
PRINCIPII DE BAZĂ ALE NCTS
PROCEDURA DE LUCRU ÎN NCTS
AVANTAJELE NCTS
APLICAREA DE SIGILII VAMALE
ANTREPOZITUL VAMAL
CARNETUL TIR
COMPONENTA NCTS/TIR
PROCEDURA DE AUTORIZARE A ACCESULUI LA COMPONENTA NCTS/TIR
EXPEDIEREA MĂRFII PE CALE RUTIERĂ
EXPEDIEREA MĂRFII PE CALE AERIANĂ
CARNETUL ATA
4.8.1. SCOPUL ȘI UTILIZAREA CARNETULUI ATA
Capitolul 5 REGIMUL VAMAL
REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE
REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE SAU TEMPORARE
REGIMUL DE TRANZIT
REGIMUL DE PRELUCRARE ÎN LOHN
CONDIȚII DE LIVRARE (INCOTERMS 2000)
CATEGORII DE CONDIȚII DE LIVRARE
NOUTĂȚILE ADUSE DE INCOTERMS 2000
5.6. ÎNCADRARE TARIFARĂ
5.6.1 TIPURI DE NOMENCLATURI VAMALE
Capitolul 6Contravenții și infracțiuni vamale
Capitolul 7 STUDIU APLICATIV.
DERULAREA ȘI CONTROLUL UNEI OPERAȚIUNI VAMALE DE IMPORT
7.1ISTORICUL FIRMEI DE COMISIONARI VAMALI S.C.EXPERT TRANS S.R.L
DESCRIEREA OPERAȚIUNII DE IMPORT ÎN VAMA TIMIȘOARA AEROPORT ÎN REGIM DE CURIERAT RAPID UPS
7.2.1PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE A COLETELOR ȘIDOCUMENTELOR..
7.2.2PROCEDURA DE VĂMUIRE
7.2.3CONTROLUL AUTORITĂȚII VAMALE
CONCLUZIILE GENERALE ALE TEMEI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Lucrarea, structurată pe 7 capitole, își propune prezentarea operațiunilor specifice la o firmă de Comisionari Vamali și importanța pe care o au atât importurile cât și exporturile în Economia țării.
In primul capitol sunt prezentate Instituțiile Vamale :Autoritatea Vamală și Comisionarii Vamali.
Autoritatea Vamală, care face parte din structura organizatorică a statului român, fiind o instituție complexă care joacă un rol fundamental din punct de vedere al fiscalității, îndeplinind totodată și funcția de instrument de protecție a economiei naționale.
După cel de-al doilea război mondial, administrația vamală româna a intrat într-un amplu proces de reorganizare, aceasta cuprinzând înființarea în 1973 a Direcției Generale a Vămilor și, ulterior, a Direcțiilor Regionale Vamale.
Începând cu data de 13 octombrie 2003 Direcția Generală a Vămilor a devenit Autoritatea Națională a Vămilor (ANV), în prezent fiind organizată și funcționând în conformitate cu prevederile H.G. nr. 165/2005 având ca principală sarcină punerea în aplicare a politicii comerciale a României, în deplină înțelegere cu angajamentele asumate de țara noastră în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
In prezent, Autoritatea Națională a Vămilor funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în componență 10 direcții regionale vamale.
In esență, Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul vamal, îndeplinind în acest sens atribuțiile stabilite prin lege.
Comisionarul în vamă este persoana juridică română, constituită potrivit legii, care îndeplinește în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vamă a drepturilor de import și de export. De asemenea comisionarul în vamă are dreptul de a realiza operațiuni de import sau de export în nume propriu. Comisionarii în vamă pot avea în obiectul lor de activitate și operațiuni de expediții și transport internațional de mărfuri supuse vămuirii. Condițiile de autorizare și de funcționare se stabilesc prin regulamentul vamal.
Comisionarul în vamă se poate ocupa de transportul mărfurilor până la destinație în țara de origine a acestuia folosind mijloace de transport proprii sau angajate de la o companie de transport. El trebuie să păstreze în depozit bunurile care sunt sosite din import, precum și bunurile care urmează să fie exportate, în capitolul 2 este prezentat importul mărfurilor ca o activitate de mare importanță , contribuind totodată la dezvoltarea economiei naționle. Sunt prezentate efectele pozitive ale activității de import și anume:
activează exporturile(se constată că promovarea exportului oricărei țări poate fi stimulată de promovarea importurilor în țara respectivă); asigură economisirea de muncă vie (socială);
o țară trebuie să urmărească, cel puțin la nivel macroeconomic, ca pierderea de muncă socială la export să fie compensată de economia de muncă socială la import; contribuie la dezvoltarea economiilor naționale prin: accelerarea procesului de investiții;se urmărește să se importe tehnică și tehnologie de înaltă calitate; permite aprovizionarea cu materii prime și materiale.
Tot în acest capitol sunt prezentate taxele vamale de import:
comisionul vamal, reprezintă comisionul perceput pentru prestarea serviciilor vamale și care constituie venit cu destinație specială al bugetului de stat. Comisionul vamal este 0 pentru mărfurile importate din UE, CEFTA , Moldova sau Turcia. Iar pentru importul mărfurilor din celelalte țări este de 0,5%.
accize, sunt taxe speciale de consum,care se aplică la mărfuri ca: băuturi alcoolice, tutun, țigări, cafea, etc. Accizele se stabilesc pe produse sau pe grupe de produse.
TVA, taxa pe valoarea adăugată, reprezintă acel impozit indirect care se datorează bugetului de stat, inclusiv la importul de mărfuri.
Capitolul 3 prezintă exportul mărfurilor , necesar pentru țară, deoarece aceasta trebuie să-și realizeze mijloacele de plată necesare pentru efectuarea importului. Exportul reprezintă efortul, iar importul este rezultatul efortului. Prin export se ocrotește producția proprie, fără a se afecta relațiile economice internaționale prin introducerea unor bariere tarifare și netarifare la import. Exportul este și o sursă de venit, pentru că la baza oricărui export se află interesul pentru obținerea de venituri atât din partea producătorilor, cât și din partea comercianților care, dacă găsesc o posibilitate de a-și valorifica produsele, le îndreaptă spre export. Exportul se face în scopul adunării de bani străini (devize) necesari pentru plata importurilor. In capitolul 4 este prezentată o altă procedură de vămuire des utilizată și anume, tranzitul vamal. Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Cele mai frecvente modalități de regimuri de tranzit folosite sunt acelea în baza unui carnet TIR, a unui carnet ATA, fie conform regimului de tranzit comunitar. Este descrisă de asemenea procedura de lucru în NCTS, principiile de bază dar și avantajele utilizării NCTS. Tot în acest capitol se găsesc date despre antrepozit vamal, carnet TIR( ce este el și până în ce valoare pot fi transportate mărfurile în acest regim) , carnet ATA (fiind prezentate scopul și utilizarea lui) precum și informații despre expedierea mărfii pe cale aeriană și rutieră.
Capitolul 5 prezintă termenii vamali, termeni care sunt trecuți în declarația de import/export ; exemple ar fi : regimul vamal (tipuri de regimuri vamale, semnificația acestora), condiții de livrare (ce sunt ele și categorii de condiții de livrare existente),încadrare tarifară.
În capitolul 6 sunt înșirate articole privind infracțiunile si contravențile,respectarea legi vamale si pentru ca acțiunile Import/ Export sa se desfașoare fără probleme.
In capitolul 7 este prezentat Studiul de caz al unei declarații de import, precum și concluziile generale ale temei. In acest capitol este prezentată derularea și controlul unei operațiuni de import dar și actele care stau la baza întocmirii acesteia.
MOTIVAȚIA ȘI IMPORTANȚA TEMEI
Importanța operațiunilor de Import/Export mărfuri este de actualitate chiar și în epoca noastră, datorită faptului că nici o țară, indiferent de mărime sau bogățiile pe care le deține, nu își poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producția proprie.Ca urmare, fiecare țară este nevoită să desfășoare o activitate de comerț exterior. Activitatea de comerț exterior urmărește în general: vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile și expedițiile internaționale, consignația sau depozitul, reprezentarea și comisionul, operațiunile financiare, asigurările și turismul ,orice fapte sau acte de comerț.
Importul este o activitate care are o mare importanță pentru participarea unei țări la diviziunea mondiala a muncii și, în consecință, contribuie la dezvoltarea economiei naționale. Importul de mărfuri reprezintă totalitatea operațiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte țări si se aduc în țară pentru consumul productiv și neproductiv. Intr-un sens mai larg, în cadrul importului se include și așa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită țară din alte țări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licențelor etc. Exportul se face în scopul adunării de bani străini (devize), necesari pentru plata importurilor. Prin export se ocrotește producția proprie, fără a se afecta relațiile economice internaționale prin introducerea unor bariere tarifare și netarifare la import. Exportul reprezintă efortul, iar importul este rezultatul efortului.
Capitolu 1
INSTITUȚII VAMALE.AUTORITATEA VAMALĂ ȘI COMISIONARII VAMALI
1.1. ISTORICUL AUTORITĂȚII VAMALE
In cadrul structurii organizatorice a statului român, autoritatea vamală este o instituție complexă care joacă un rol fundamental atât din punct de vedere al fiscalității, îndeplinind totodată și funcția de instrument de protecție a economiei naționale cu un efect semnificativ asupra sistemului social și de apărare a națiunii. Din punct de vedere istoric, cea dintâi lege care a organizat într-un mod unitar vămile române a fost Legea generală a vămilor, elaborată la 1 iulie 1875. Atât sistemul vamal cât și organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificări, datorate în primul rând schimbărilor sociale survenite în România la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Astfel, s-a ajuns ca în perioada interbelică, vămile să fie administrate de Direcția Vămilor, ca parte integrantă a Ministerului de Finanțe, conform unei legi organice. Tot în aceeași perioadă a fost emisă o lege privind sistemul vamal și organizarea serviciilor vamale și a fost elaborat Tariful Vamal. După cel de-al doilea război mondial, administrația vamală româna a intrat într-un amplu proces de reorganizare, aceasta cuprinzân care are nevoie numai din producția proprie.Ca urmare, fiecare țară este nevoită să desfășoare o activitate de comerț exterior. Activitatea de comerț exterior urmărește în general: vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile și expedițiile internaționale, consignația sau depozitul, reprezentarea și comisionul, operațiunile financiare, asigurările și turismul ,orice fapte sau acte de comerț.
Importul este o activitate care are o mare importanță pentru participarea unei țări la diviziunea mondiala a muncii și, în consecință, contribuie la dezvoltarea economiei naționale. Importul de mărfuri reprezintă totalitatea operațiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte țări si se aduc în țară pentru consumul productiv și neproductiv. Intr-un sens mai larg, în cadrul importului se include și așa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită țară din alte țări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licențelor etc. Exportul se face în scopul adunării de bani străini (devize), necesari pentru plata importurilor. Prin export se ocrotește producția proprie, fără a se afecta relațiile economice internaționale prin introducerea unor bariere tarifare și netarifare la import. Exportul reprezintă efortul, iar importul este rezultatul efortului.
Capitolu 1
INSTITUȚII VAMALE.AUTORITATEA VAMALĂ ȘI COMISIONARII VAMALI
1.1. ISTORICUL AUTORITĂȚII VAMALE
In cadrul structurii organizatorice a statului român, autoritatea vamală este o instituție complexă care joacă un rol fundamental atât din punct de vedere al fiscalității, îndeplinind totodată și funcția de instrument de protecție a economiei naționale cu un efect semnificativ asupra sistemului social și de apărare a națiunii. Din punct de vedere istoric, cea dintâi lege care a organizat într-un mod unitar vămile române a fost Legea generală a vămilor, elaborată la 1 iulie 1875. Atât sistemul vamal cât și organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificări, datorate în primul rând schimbărilor sociale survenite în România la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Astfel, s-a ajuns ca în perioada interbelică, vămile să fie administrate de Direcția Vămilor, ca parte integrantă a Ministerului de Finanțe, conform unei legi organice. Tot în aceeași perioadă a fost emisă o lege privind sistemul vamal și organizarea serviciilor vamale și a fost elaborat Tariful Vamal. După cel de-al doilea război mondial, administrația vamală româna a intrat într-un amplu proces de reorganizare, aceasta cuprinzând înființarea în 1973 a Direcției Generale a Vămilor și, ulterior, a Direcțiilor Regionale Vamale. Din punct de vedere al relațiilor internaționale acestea s-au dezvoltat armonios, România aderând la Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 980/1968 și ulterior, devenind efectiv membră a Organizației Mondiale a Vămilor începând cu anul 1969. începând cu data de 13 octombrie 2003 Direcția Generală a Vămilor a devenit Autoritatea Națională a Vămilor, în prezent fiind organizată și funcționând în conformitate cu prevederile H.G. nr. 165/2005 având ca principală sarcină punerea în aplicare a politicii comerciale a României, în deplină înțelegere cu angajamentele asumate de țara noastră în procesul de aderare la Uniunea Europeană. In prezent, Autoritatea Națională a Vămilor funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în componență 10 direcții regionale vamale. In esență, Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea strategiei și programului de guvernare în domeniul vamal, îndeplinind în acest sens atribuțiile stabilite prin lege. Astfel, pentru realizarea obiectului său de activitate, Autoritatea Națională a Vămilor exercită în principal, următoarele atribuții:
– aplică în domeniul vamal măsurile specifice rezultate din programele
guvernamentale și din legislația în domeniul vamal;
controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export sau aflate în tranzit, precum și bagajele însoțite sau neinsoțite ale călătorilor care trec frontiera de stat a României și verifica legalitatea si regimul vamal al acestora, potrivit reglementărilor vamale în vigoare;
reține în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul unor abateri de la legislația vamală și pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;
coordonează și îndrumă activitatea direcțiilor regionale vamale și a birourilor vamale pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte din patrimoniul cultural național;
urmărește, în cooperare cu celelalte organe abilitate ale statului, cazurile de spălare a banilor prin operațiuni vamale;
– aplică masurile cu caracter vamal rezultate din acordurile de liber schimb sau comerț liber încheiate între România, pe de o parte, și Uniunea Europeană sau țările aflate în curs de integrare în Uniunea Europeană etc.
1.2. SISTEMUL VAMAL DIN ROMÂNIA
Măsurile pe care Guvernul României le va promova în ceea ce privește politica vamală a României pornesc de la funcțiile de bază pe care instituția vamală le îndeplinește în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeană. In timp ce funcția fiscală a vămii se redimensionează, funcțiile de facilitare a comerțului precum și de protejare a cetățenilor din spațiul comunitar, dată fiind poziționarea noastră la granița exterioară Uniunii Europene, își vor spori în mod semnificativ importanța.
1.2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A AUTORITĂȚII VAMALE
Activitatea autorității vamale se exercită prin:
Direcția Generală a Vămilor;
Direcțiile regionale vamale;
Birourile vamale.
Direcția Generală a Vămilor. Structura Direcției Generale a Vămilor se aprobă de către Ministerul Finanțelor, iar cea a direcțiilor regionale, a birourilor și a punctelor vamale, de către Direcția Generală a Vămilor. Direcția Generală a Vămilor are personalitate juridică. Organizarea și funcționarea acesteia se fac prin hotărâre a Guvernului. Salarizarea personalului din cadrul Direcției Generale a Vămilor se stabilește la nivelul prevăzut pentru Ministerul Finanțelor. Funcțiile specifice utilizate în Direcția Generală a Vămilor, în direcțiile regionale, în birourile și în punctele vamale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Autoritatea vamală va avea o siglă ale cărei caracteristici se stabilește de către Direcția Generală a Vămilor.
Direcțiile regionale vamale. Direcțiile regionale, birourile și punctele vamale sunt subordonate Direcției Generale a Vămilor. Direcțiile regionale și birourile vamale de interior se înființează prin decizia Direcției Generale a Vămilor. Autoritățile vamale își desfășoară activitatea în sedii proprii sau, atunci când acest lucru nu este posibil, în spații puse la dispoziție fără plată de către deținătorii legali, care, potrivit legii, sunt autorizați să funcționeze în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
Birourile vamale. Birourile vamale de frontieră se înființează prin hotărâre a Guvernului. In cadrul birourilor vamale se pot înființa puncte vamale.
1.2.2. ATRIBUȚIILE AUTORITĂȚII VAMALE
Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuțiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din tară. Operațiunea de vămuire se efectuează la birourile și punctele vamale de către personalul operativ al autorității vamale, sub îndrumarea și controlul direcțiilor regionale vamale și al Direcției Generale a Vămilor. Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport și al mărfurilor, precum și al bunurilor și valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tară.
în cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie inițiativă, fără acordul titularului. Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri excepționale, atunci când există informații sau prezumții că se încearcă încălcarea reglementărilor vamale. Cazurile, condițiile și procedurile se stabilesc prin regulamentul vamal. Autoritatea vamală, atunci când are informații cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta substanțe stupefiante ascunse în corpul lor, poate, pe baza consimțământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală.
In caz de refuz, agentul vamal va solicita parchetului în a cărui rază de competență se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală si reținerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului, în scopul aplicării procedurilor penale. Autoritatea vamală are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi utilizate, pentru imobilizare, și alte modalități prevăzute de lege.
Agentul vamal are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condițiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale. Comandantul sau, în absența sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat să primească autoritățile vamale, să le însoțească în timpul controlului și să le creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde bunuri sau valori supuse vămuirii. Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse vămuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul țării. In acest scop, autoritatea vamală poate:
verifica, în condițiile legii, clădiri, depozite, terenuri și orice alte obiective;
preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării și expertizării mărfurilor;
efectua investigații, supravegheri și verificări în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a reglementărilor vamale;
exercita controlul ulterior la sediul agenților economici asupra operațiunilor de comerț exterior, în scopul verificării,respectării reglementărilor vamale;
identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal.
La angajarea în serviciu, personalul vamal depune următorul jurământ: "Jur să respect Constituția si legile țării, să îndeplinesc cu devotament atribuțiile de serviciu și să aplic ferm și imparțial reglementările vamale." Direcția Generală a Vămilor va organiza cursuri de inițiere în vederea angajării personalului vamal, precum și cursuri de specializare și perfecționare pentru personalul vamal încadrat.
1.2.3. BAZA LEGALĂ
Tratatele de constituire a Comunității nu definesc uniunea vamală ca atare, dar evidențiază principalele sale elemente. Articolul 23 al Tratatului CE stipulează că uniunea vamală va cuprinde în totalitate comerțul cu bunuri și va implica eliminarea taxelor vamale asupra importurilor și exporturilor și a tuturor taxelor cu efect echivalent în comerțul dintre Statele Membre. Conform Tratatului, uniunea vamală implică și adoptarea unui Tarif Vamal Comun (TVC) în relațiile cu țările terțe. Articolele 24 – 31 ale Tratatului CE fac referire la alte aspecte privind libera circulație a bunurilor și uniunea vamală.
1.3. SISTEMUL VAMAL DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
In cazul sistemului vamal din Uniunea Europeană se întâlnesc două situații în ceea ce privește regimul vamal la importul de mărfuri:
A. punerea mărfurilor în liberă practică
B. punerea mărfurilor în consum
A. Punerea mărfurilor în liberă practică se realizează ca urmare a plății taxelor
vamale, conform tarifului vamal comun (TDC – Tarif DouanierCommun). Acest
regim vamal permite libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene,
dar nu permite libera dispoziție pe teritoriul național al unei țări membre. Regimul
vamal de punere în liberă practică presupune aplicarea măsurilor tarifare comunitare
(perceperea taxelor vamale) și a celor de politică comercială (de exemplu,
contingente, acorduri de autolimitare).
B. Punerea mărfurilor în consum înseamnă că marfa importată nu poate fi oferită
spre consum sau comercializată decât după plata diverselor taxe interne
caracteristice fiecărui stat membru, taxe indirecte și taxe parafiscale.
Taxele interioare și taxele indirecte sunt percepute de către autoritatea vamală – de exemplu, în cazul produselor petroliere și a băuturilor alcoolice – sau de către alte administrații – taxe aplicate producerii și consumului de băuturi alcoolice (contribuții indirecte); taxe de garanție în cazul metalelor prețioase. Taxele parafiscale au un nivel relativ scăzut, fiind, în general, taxe ad valorem percepute în beneficiul unor organisme profesionale.
1.4. TARIFUL VAMAL COMUN
De când cu finalizarea pieței interne, bunurile pot circula în mod liber între statele membre U.E. Această politică se aplică pe importul de bunuri peste granițele extreme ale U.E. Tariful este comun pentru toți membrii U.E, dar taxa de îndatorire diferă de la un fel de import la altul, în funcție de ce reprezintă lucrurile importate și de unde se află. Taxele depind de sensibilitatea economică a produselor. Tariful este prin urmare, numele dat combinației din nomenclator și taxele de îndatorire care se aplică pe fiecare clasă de bunuri în parte.
1.5. COMISIONARUL VAMAL
Comisionarul în vamă este persoana juridică română constituită potrivit legii, care îndeplinește în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vamă a drepturilor de import și de export. De asemenea comisionarul în vamă are dreptul de a realiza operațiuni de import sau de export în nume propriu.
Operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației vamale – sumară și în detaliu -, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vămilor, și de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vamă. Comisionarii în vamă pot avea în obiectul lor de activitate și operațiuni de expediții și transport internațional de mărfuri supuse vămuirii. Condițiile de autorizare și de funcționare se stabilesc prin regulamentul vamal.
1.6. SPECIALIZAREA COMISIONARULUI
Pregătirea agentului vamal se realizează prin cursuri de 2 ani la școala postliceală, perioadă în care beneficiază de o pregătire complexă, la standarde europene (legislație vamală, tehnici de vămuire, transporturi și expediții internaționale, limbi străine de circulație internațională, tehnologia informației etc). Parcurgerea acestor module facilitează accesul la cunoașterea domeniului vamal și formează competențe profesionale necesare ocupării unui loc de muncă în acest domeniu:
– utilizarea vocabularului uzual pentru o conversație situațională;
– reproducerea terminologiei specifice activității vamale și exemplificarea
modalității de întocmire a unor documente vamale;
asimilarea noțiunilor de bază din tehnologia informației;
utilizarea programului ASYCUDA;
distingerea principalelor clase de conturi;
– cunoașterea principalelor tendințe în politicile comerciale internaționale
contemporane;
negocierea comercială internațională;
explicarea noțiunilor de "leasing", "franchising";
tehnici de cooperare economică internațională;
prezentarea sistemului instituțional al autorității vamale;
prezentarea și caracterizarea operațiunii de vămuire;
prezentarea principalelor obligații pe care le au comisionarii în vamă;
identificarea principalelor categorii de regimuri vamale;
cunoașterea regulilor INCOTERMS;
norme tehnice de completare, redactare și utilizare a declarației vamale;
identificarea reglementărilor vamale;
cunoașterea conținutului contractului comercial în schimburile internaționale de mărfuri;
distingerea principalelor uzanțe de comerț exterior;
aplicarea etapelor operațiunii de vămuire;
cunoașterea elementelor de taxare vamală;
clasificarea tarifară a mărfurilor;
completarea declarației vamale de import;
cunoașterea normelor B.N.R.;
explicarea noțiunilor de calitate a produselor și serviciilor în economia de piață, standardizare, certificare, clasificarea și codificarea mărfurilor, protecția consumatorului;
utilizarea aparatelor și echipamentelor electronice profesionale de control vamal utilizat;
transport internațional rutier, aerian, maritim, feroviar;
teorie economică;
politici comerciale;
noțiuni de managementul calității produselor.
1.7. CONDIȚII DE FUNCȚIONARE A COMISIONARULUI VAMAL
Comisionarul în vamă poate să își exercite atribuțiile numai după obținerea autorizației emise de Direcția Generală a Vămilor. Numărul de societăți autorizate în calitate de comisionar în vamă pentru fiecare birou vamal se stabilește de Direcția Generală a Vămilor în funcție de volumul activității și de personalul acestuia, iar eliberarea autorizației de comisionar în vamă se face numai dacă solicitantul îndeplinește următoarele condiții:
a.) deține sau are închiriat un spațiu de depozitare de cel puțin 500 m2 , situat înzona de supraveghere a biroului vamal de interior, pentru care se solicită autorizarea;
b.) deține echipamente necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării,dezambalării și prezentării mărfurilor în vederea vămuirii, precum și personal specializat pentru efectuarea acestor operațiuni;
c.) are asigurat spațiul de birou și birotică necesară, situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior sau de frontieră, pentru care solicită autorizarea;
d.) este dotat cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, care să fie conectate la acesta;
e.) nu are în denumirea societății expresii similare cu cele ale autorității vamale, nici în limba română și nici în altă limbă străină. Pentru eliberarea autorizației de comisionar în vamă se depune la Direcția Generală a Vămilor o cerere care cuprinde următoarele date:
a.) denumirea persoanei juridice și sediul acesteia;
b.) codul fiscal;
c.) datele personale ale celor care reprezintă persoana juridică (numele și prenumele,data și locul nașterii, domiciliul);
d.) numărul contului bancar și banca la care acesta este deschis;
e.) denumirea biroului vamal pe lângă care solicită autorizația de funcționare în calitate de comisionar în vamă;
f.) perioada pentru care se solicită autorizarea;
g.) indicarea adreselor pentru spațiul de lucru și, după caz, pentru cel de depozit din localitatea în care funcționează biroul vamal pe lângă care își va desfășura activitatea. Datele din cererea de autorizare trebuie să fie susținute prin copii legalizate de pe următoarele acte:
a.) certificatul de înmatriculare emis de oficiul registrului comerțului;
b.) certificatul de înregistrare fiscală;
c.) statutul societății, contractul de societate sau actul constitutiv al societății și cererea de înscriere de mențiuni, după caz, cu rezoluția corespunzătoare emisă de oficiul registrului comerțului;
d.) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor fizice care angajează oficial societatea comercială și ale persoanelor care urmează să exercite activități legate de
vămuirea mărfurilor.
1.8. AUTORIZAREA COMISIONARILOR VAMALI
Autorizația de comisionar în vamă:
se acordă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete și a actelor prezentate mai sus.
se acordă pe o perioadă determinată sau nedeterminată, în funcție de durata de autorizare solicitată, care nu poate fi mai mare decât cea de funcționare a societății comerciale.
este valabilă pentru unul sau mai multe birouri vamale, în funcție de solicitarea societății comerciale și dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.
se semnează de către directorul general al Direcției Generale a Vămilor. Direcția Generală a Vămilor ține un registru special de evidență în care se menționează denumirea comisionarului în vamă, sediul acestuia și birourile vamale pentru care este autorizat. La eliberarea autorizației de funcționare pentru comisionarii în vamă care desfășoară activități de curierat rapid se cere numai îndeplinirea condițiilor specifice în care se derulează activitatea acestora. Autorizația de comisionar în vamă poate fi anulată de Direcția Generală a Vămilor în următoarele cazuri:
când se constată săvârșirea repetată a unei abateri de la legislația vamală;
dacă se dovedește că autorizația a fost acordată în urma furnizării unor informații inexacte pe care autoritatea – vamală nu a avut posibilitatea să le constate;
când comisionarul în vamă își încetează activitatea;
dacă comisionarul în vamă nu își execută atribuțiile pe o perioadă de un an;
dacă comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic – utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor;
când comisionarul în vamă are debite față de autoritatea vamală și refuză să le achite.
Odată cu dezvoltarea schimburilor internaționale de mărfuri, a diversificării structurii exporturilor și importurilor, transporturile internaționale au devenit din ce în ce mai importante în economia mondială. Importanța din ce în ce mai mare a transporturilor internaționale se datorează și participării unui număr mare de state la comerțul mondial. Expediția internațională de mărfuri este definită ca o activitate de comerț exterior care oferă o serie de prestări de serviciu puse în slujba derulării operațiunilor de import/export, având legături foarte strânse cu activitatea de transporturi internaționale.Aceasata constă într-un ansamblu de activități desfășurate de expeditor, persoană fizică sau juridică, pentru a asigura deplasarea mărfurilor de la locul de expediere la cel de destinație,puncte situate în țari diferite. Faptul că nici un exportator nu poate să realizeze singur deplasarea mărfurilor de la locul de producție la destinatarul final, îl face pe acesta să apeleze la serviciile unui comisionar vamal, acesta îi întocmește documentele necesare operațiunii și alegerea rutei de transport. In ultimele decenii, pe plan mondial a crescut numărul întreprinderilor de transport internaționale. Ca urmare, există și un număr foarte mare de case de expediție. Casele de expediție se deosebesc între ele, din mai multe puncte de vedere:
Mărime, cu un număr de angajați cuprins intre 10-12 persoane.
Obiectul de activitate (export – import – tranzit).
Zonele în care își desfășoară activitatea.
Expeditorul internațional este o persoană fizică sau juridică care în schimbul unei sume de bani (comision), se obligă față de aceștia să preia mărfurile încredințate și să efectueze operațiunile necesare,care îl ajută pe destinatar (importatorul sau beneficiarul importului) să intre în posesia bunurilor dobândite într-un termen cât mai scurt și cu cheltuieli minime. De cele mai multe ori, activitatea agentului de transport este efectuată de comisionarul în vamă. Rolul comisionarului în vamă este acela de a conecta cărăușul cu expeditorul ca agent al cărăușului sau al expeditorului.
Comisionarul în vamă nu are și funcția de cărăuș. Comisionarul în vamă se poate ocupa de transportul mărfurilor până la destinație în țara de origine a acestuia folosind mijloace de transport proprii sau angajate de la o companie de transport. El trebuie să păstreze în depozit bunurile care sunt sosite din import, precum și bunurile care urmează să fie exportate. Comisionarul în vamă poate avea depozitul lui propriu sau îl poate închiria de la alte companii specializate. Atunci când deține un depozit propriu poate efectua și alte activități, cum ar fi transportul mărfurilor la clienți.
1.9. ATRIBUȚIILE COMISIONARULUI VAMAL
Atribuțiile cele mai importante ale expeditorului internațional (comisionar vamal) sunt:
să ambaleze mărfurile care fac obiectul expediției ori să acorde asistența tehnică necesară celor care ambalează mărfurile, ținând cont de normele legale în materie din țara de destinație și din țările de tranzit;
preluarea mărfurilor ce urmează să fie expediate;
măsurarea și cântărirea mărfurilor preluate în sarcină;
atunci când este necesar să efectueze operațiuni de asigurare a mărfurilor;
întocmirea formalităților vamale;
emiterea și legalizarea facturilor;
livrarea mărfurilor către cărăușul ales, procurarea și remiterea documentului de transport exportatorului pentru a fi înaintat la banca plătitoare, de către expeditor împreună cu documentele comerciale convenite în contract cu importatorul;
efectuează plăți în numele și pe contul încărcătorului;
supraveghează expedierea printr-un contract permanent cu cărăușul.
Capitolu 2
IMPORTUL MĂRFURILOR
Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic. Importul este privit ca o activitate, care are o mare importanță pentru participarea unei țări la diviziunea mondială a muncii și, în consecință, contribuie la dezvoltarea economiei naționale. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsurile de politică comercială.
2.1. EFECTELE POZITIVE ALE IMPORTULUI
Efectele pozitive ale activității de import sunt: a.) activează exporturile – ca o regulă generală, se constată că promovarea exportului oricărei țări poate fi stimulată de promovarea importurilor în țara respectivă. In special țările în curs de dezvoltare (cu rezerve modeste de aur și devize) practică o politică de echilibrare a balanței lor comerciale pe țări, dar și pe ansamblul comerțului lor exterior;
b.) asigură economisirea de muncă vie (socială). In general, orice țară urmărește să dezvolte o activitate de import rentabilă, aceasta trebuind să urmărească să importe orice bun sau serviciu pe care poate să îl realizeze și în țară, dar acest lucru să ducă și la o economie de muncă socială, altfel importurile nu se justifică decât dacă au la bază alte motive, cum ar fi situația în care capacitatea de producție a bunului respectiv este încărcată, iar satisfacerea nu poate fi amânată.
In general, o țară trebuie să urmărească, cel puțin la nivel macroeconomic, ca pierderea de muncă socială la export să fie compensată de economia de muncă socială la import, c.) contribuie la dezvoltarea economiilor naționale prin:
accelerarea procesului de investiții;
se urmărește să se importe tehnică și tehnologie de înaltă calitate;
permite aprovizionarea cu materii prime și materiale;
asigură completarea necesarului de bunuri de consum pentru piața internă în vederea completării producției interne și pentru diversificarea gamei de bunuri de consum în cadrul politicii generale de creștere a nivelului civilizației.
In concluzie, trebuie reținut faptul că este necesar să se urmărească optimizarea importului. Principala cale de optimizare este aceea a necesității diversificării surselor de aprovizionare. In general, orice importator dorește să promoveze o politică comercială corectă (echilibrată) și atunci urmărește să-și diversifice sursele de aprovizionare cu bunuri și servicii din afară. Această diversificare îi oferă avantaje certe, cum ar fi:
îi reduce gradul de dependență de un furnizor sau de un grup redus de furnizori;
îi lărgește spațiul de mișcare în negocierea contractelor de import;
îi asigură creșterea gradul de dependență, de siguranță în aprovizionarea în flux continuu;
duce la evitarea dereglărilor de ritm, în afara celor determinate de cauze de forță majoră;
participarea la construirea de obiective industriale pentru extragerea și prelucrarea materiilor prime;
dezvoltarea importurilor de completare, mai ales în domeniile industriale. Importul de completare este foarte important și se face, de obicei, în baza unor contracte de cooperare, și dacă se reușește realizarea lui înseamnă că țara respectivă nu mai este în stare să își asigure anumite capacități de dezvoltare.Această diversificare trebuie și ea să aibă anumite limite pentru că un grad prea mare de diversificare duce la creșterea costurilor.
2.2. TAXELE VAMALE DE IMPORT
Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege. Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import. Ele sunt exprimate în procente și se aplică la valoarea în vamă, exprimată în lei, a mărfurilor importate. Taxele vamale procentuale care se aplică pentru a calcula valoarea taxei vamale datorate, pentru fiecare categorie de mărfuri și bunuri, se găsesc în Ghidul de Utilizare a Tarifului Vamal de Import al României. Acesta se aprobă anual prin hotărâre de guvern. In urma semnării acordului de la Marrakech, taxele vamale în Tariful Vamal de Import al României sunt mai mici sau cel mult egale cu nivelul celor din anexele la protocol.
Taxele vamale procentuale pot fi:
taxe vamale în vigoare pentru anul în curs;
taxe vamale preferențiale – care constau dintr-o reducere a taxelor vamale cu nivelul preferențial ce rezultă din acordurile internaționale.
Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor. Sunt situații în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferențiale; în acest caz titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autorității vamale aplicarea taxei vamale corespunzătoare regimului preferențial. Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte. Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar. Prin lege se stabilesc cazurile în care, din motive și împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri. Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri. Importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări. Regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României sunt cele din Convenția internațională a Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte. Direcția Generală a Vămilor stabilește regulile specifice aplicabile clasificării mărfurilor prevăzute în nomenclatura combinată. In vederea aplicării corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constată originea mărfurilor importate, pe baza următoarelor criterii:
mărfuri produse în întregime într-o tară;
mărfuri obținute printr-o prelucrare sau transformare substanțială într-o tară.
Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de reglementările vamale sau de acordurile ori de convențiile internaționale la care România este parte. In aplicarea regimului tarifar preferențial, regulile și
formalitățile necesare pentru determinarea originii mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte. In momentul depunerii unei declarații vamale de import (DVI) autoritatea vamală calculează și încasează, atunci cand este cazul, și alte drepturi cuvenite bugetului de stat. Acestea sunt formate din:
Comision vamal
Accize
Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
2.2.1.COMISION VAMAL
Comisionul vamal reprezintă, conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, comisionul perceput pentru prestarea serviciilor vamale și care constituie venit cu destinație specială al bugetului de stat, potrivit prevederilor Legale1. în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum și a celorlalte unități vamale se exceptează de la plata comisionului bunurile care fac obiectul importului în baza acordurilor de credit extern, a acordurilor privind programe de asistență economică nerambursabilă acordată României de către țările membre ale Grupului "Celor 24" și organismele economice internaționale, inclusiv ajutoare umanitare, încheiate între Guvernul României și guvernele altor țări. Comisionul vamal este 0 pentru mărfurile importate din UE, CEFTA, Moldova sau Turcia. Pentru importul mărfurilor din celelalte țări, comisionul vamal este de 0,5%.
2.2.2. ACCIZE
În această secțiune veți găsi informații utile privind operațiunile cu produse supuse accizelor, ce intră în competența administrației vamale, potrivit Hotărârii guvernului nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare.
Direcția de Autorizări și Tarif Vamal urmărește aplicarea strictă a reglementărilor vamale și fiscale din domeniul de competentă al direcției și îndrumă structurile autorității vamale în acest sens.
„Direcția de Autorizări și Tarif Vamal urmărește aplicarea strictă a reglementărilor vamale și fiscale, din domeniul de competență al direcției și îndrumă structurile autorității vamale în acest sens.
Direcția de Autorizări și Tarif Vamal funcționează în subordinea directă a vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Națională a Vămilor. Structura este următoarea:
1. Serviciul Autorizări: exercită în conformitate cu reglementările fiscale în vigoare competențele de autoritate fiscală teritorială în ceea ce privește autorizarea persoanelor juridice, mari contribuabili, în domeniul produselor supuse accizelor;
2. Serviciul Laboratoare Vamale: efectuează analiza fizico-chimică a probelor prelevate, în condițiile legii, de către autoritatea vamală sau de alte autorități, în vederea clasificării mărfurilor în Tariful vamal comun, a aplicării prevederilor Politicii Agricole Comune, a legislației în domeniul produselor accizate și a respectării dispozițiilor legale privind traficul și consumul ilicit de droguri;
3. Biroul Tarif Vamal: stabilește clasificarea tarifară a produselor accizabile pentru care este obligatorie procedura de autorizare, în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Normelor metodologice de aplicare a Legii privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.”.
Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale coordonează activitatea de supraveghere a operațiunilor cu produse accizabile, în baza prevederilor legale în domeniu, din punct de vedere al aplicării acesteia, utilizând aplicațiile sistemului informatic integrat vamal, aplicația EMCS-RO, aplicând măsuri operative de control și supraveghere și efectuând inspecții fiscale parțiale în domeniul accizelor.
Personalul din cadrul autorității vamale derulează, in domeniul produselor accizabile, activități care constau în:
• controlul produselor supuse reglementărilor fiscale în domeniul accizelor în orice loc pe teritoriul național;
• verificarea realității datelor și informațiilor prezentate de către operatorii cu produse accizabile cu ocazia autorizării;
• verificarea, în condițiile legii, a clădirilor, depozitelor, terenurilor, mijloacelor de transport susceptibile a transporta produse accizabile, precum și orice alte obiective;
• prelevarea, în condițiile legii, de probe în vederea identificării și expertizării produselor accizabile, care vor fi analizate în laboratoarele vamale în baza Ordinului vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de efectuare a analizelor cu modificările și completările ulterioare, sau în laboratoare agreate. În cazuri motivate, pentru prevenirea unor fraude, se poate dispune indisponibilizarea mărfurilor și interzicerea comercializării acestora până la stabilirea stării de fapt fiscale în caz. Se consideră agreate laboratoarele din cadrul instituțiilor din subordinea Guvernului României și laboratoarele acreditate conform standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005 în domeniul analizelor necesare analizării probelor;
• verificarea fluxului de producție al produselor accizabile în antrepozitele fiscale;
• verificarea modului de depozitare al produselor accizabile;
• verificarea utilizării produselor accizabile care beneficiază de scutiri sau exceptări de la plata accizelor;
• verificarea circulației produselor accizabile la nivel național și/sau intracomunitar;
• verificarea depunerii situațiilor lunare, a declarațiilor prevăzute de reglementările fiscale de către operatorii cu produse accizabile;
• supravegherea eliberării marcajelor în cazul importatorilor autorizați;
• verificarea operațiunilor de denaturare a alcoolului etilic;
• verificarea operațiunilor de marcare și colorare a produselor energetice, potrivit normelor în vigoare;
• verificarea operațiunilor de distrugere a produselor accizabile;
• verificarea oricăror alte operațiuni cu produse accizabile care pot fi supuse accizelor sau care pot face obiectul exigibilității și plății accizelor, potrivit reglementărilor fiscale, inclusiv celor care au făcut obiectul unor exceptari sau scutiri de la plata accizelor;
• acțiuni de verificare privind perceperea și plata accizelor pe circuitul de comercializare al produselor accizabile până la utilizarea finală a acestora, inclusiv;
• acțiuni de verificare privind stabilirea stării de fapt fiscale;
• solicitarea sau efectuarea controlului ulterior la sediul agenților economici în cazul operațiunilor de comerț exterior;
• solicitarea sau efectuarea inspecției fiscale în domeniul produselor accizabile la operatorul cu produse accizabile, în condițiile reglementate de Codul de procedură fiscală;
• instituirea de măsuri asigurătorii, conform procedurilor legale în vigoare;
• efectuarea de investigații, supravegheri și verificări în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare ale reglementărilor fiscale în domeniul accizelor;
• întocmirea actelor de control potrivit procedurilor reglementate pentru activitatea de inspecție fiscală sau de control ulterior, după caz, atunci când se constată și sancționează încălcarea prevederilor legale;
• instituirea, pe o perioada determinată, a supravegherii permanente a producției sau depozitării produselor accizabile în cazuri în care se constată abateri de la reglementările în vigoare;
• solicitarea de constituire a unor garanții, în condițiile legii;
• monitorizarea informatică prin aplicațiile dedicate de autorizare, producție, deținere, comercializare și circulație a produselor accizabile;
• emiterea de alerte, profile de risc;
• aplicarea de sigilii, în cazul în care există suspiciuni de fraudă, până la finalizarea verificărilor;
• monitorizarea transporturile rutiere de produse accizabile prin utilizarea „Sistemului de monitorizare și securitate a transporturilor rutiere de mărfuri” conform Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1339/11.06.2008 pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea Sistemului de monitorizare și securitate a transporturilor rutiere de mărfuri, cu modificările și completările ulterioare;
• însoțirea mijloacelor de transport rutiere cu produse accizabile pe teritoriul național;
• identificarea persoanelor care se află în raza de activitate a antrepozitului fiscal, a biroului vamal, a persoanelor care dețin sau transportă produse accizabile precum și a persoanelor care se află în locurile verificate;
• participarea, în conditiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate;
• culegerea, prelucrarea și utilizarea informațiilor specifice în condițiile legii, necesare pentru prevenirea și combaterea încãlcãrii reglementãrilor fiscale în domeniul accizelor, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind operațiunile cu produse accizabile;
• sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la reglementările fiscale în domeniul produselor accizabile.
2.2.3. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – reprezintă, potrivit Legii , acel impozit indirect care se datorează bugetului de stat, inclusiv la importul de mărfuri. Categoriile de bunuri și servicii scutite de la plata acestui impozit indirect sunt reglementate prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
2.2.4. EXCEPTĂRI DE LA PLATA TAXELOR VAMALE DE IMPORT
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
produsele de pescuit maritim și oceanic și alte produse extrase din marea teritorială a unei terțe țări de navele înmatriculate în România și care navighează sub pavilion român;
bunurile obținute din produsele prevăzute la lit. a) la bordul unei nave-fabrică ce îndeplinește condițiile de înmatriculare în România și de navigație sub pavilion român.
2.3. VALOAREA ÎN VAMĂ
Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal de import al României. Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzuta în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte. La valoarea în vamă se includ:
cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;
costul asigurării pe parcursul extern. Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României în fiecare zi de joi.
Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare, pentru declarațiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni. Atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiția să constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală. In cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vămuire fiind considerată încheiată. Valoarea în vamă se determina și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Când biroul vamal are îndoieli privind exactitatea informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidențe. Dacă informațiile și documentele prezentate nu sunt în măsură să dovedească exactitatea valorii în vamă declarate, biroul vamal are dreptul să refuze determinarea valorii în vamă pe baza prețului de tranzacție. înainte de a lua o decizie finală biroul vamal comunică importatorului în scris, la cerere, motivele refuzului. In același mod se procedează și în cazul în care importatorul nu prezintă documentele solicitate de autoritatea vamală. Valoarea în vamă cuprinde și următoarele cheltuieli efectuate pe parcursul extern, în măsura în care nu au fost cuprinse în prețul mărfii:
cheltuielile de transport al mărfurilor și cele de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe acestuia, până la portul sau locul de import care se află la frontieră;
costul asigurării externe, aferente acesteia.
Declarația de valoare în vamă poate fi depusă și prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară. In cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferențial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mărfurilor, titularul operațiunii are dreptul să solicite restituirea taxelor încasate în plus. Cererea de restituire este acceptată, dacă a fost depusă în termenul de valabilitate a certificatului de origine prevăzut în acordurile internaționale prin care s-a stabilit regimul tarifar preferențial la care România este parte. Certificatele de origine a mărfurilor, care sunt prezentate autorității vamale după expirarea termenului, pot fi acceptate, dacă titularul operațiunii dovedește că nerespectarea termenului este datorată unor circumstanțe excepționale. Autoritatea vamală poate accepta certificatele de origine a mărfurilor, dacă termenul de prescripție a datoriilor statului nu a fost împlinit, iar mărfurile respective au fost prezentate autorității vamale și au făcut obiectul unei declarații vamale înainte de expirarea termenului prevăzut.
1 Legea nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea
punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum și a celorlalte unități vamale, cu modificările și
completările ulterioare; în conformitate cu prevederile art.l alin.2.
2 Legea nr. 523/2002 modificată în urma O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor sau a taxelor
speciale de consum.
3 Legea 571/2003 privind taxa pe valoarea adăugată; scutirile de bunuri și servicii de la plata TVA sunt
reglementate pin Legea 571/2003.
2.4. OPERAȚIUNI PREALABILE VĂMUIRII
Mărfurile sosite la vama de destinație sau la locul stabilit de autoritatea vamală, se prezintă autorității vamale de către transportator sau de către titularul operațiunii comerciale ori de către reprezentantul acestuia. Mărfurile prezentate biroului sau punctului vamal se află sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal și intră în depozit necesar cu caracter temporar. Autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import. Mărfurile aflate în depozit ,necesar cu caracter temporar ,pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în starea inițială, iară să se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice și comerciale. In cazurile în care, conform legii, autoritățile competente hotărăsc distrugerea mărfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, această operațiune se va efectua pe cheltuiala titularului operațiunii comerciale, sub supravegherea autorității vamale. Mărfurile intră în depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declarații sumare. Declarația sumară se completează de către depozitar pe formulare-tip și se depune la autoritatea vamală care o înregistrează în registrul de evidență. Mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare pot fi transferate numai în cazurile și în locurile stabilite de autoritatea vamală. In caz fortuit sau de forță majoră, care impune de îndată transferul, în total sau în parte, al mărfii, operațiunea se poate face cu înștiințarea ulterioară, în aceeași zi, a autorității vamale. Autoritatea vamală poate, oricând și în orice împrejurare, să efectueze controlul mărfurilor sau al mijloacelor de transport, cerând descărcarea și dezambalarea mărfurilor. Titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declarației sumare, să solicite autorității vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
2.5. STABILIREA REGIMULUI VAMAL AL MĂRFURILOR
La introducerea sau la scoaterea din țară a mărfurilor prezentate la vamă, autoritatea vamală stabilește un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii. Regimurile vamale sunt:
definitive
suspensive
Regimurile vamale definitive:
importul, care constă în introducerea mărfurilor în circuitul economic;
exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din țară;
c) introducerea și scoaterea din țară de bunuri aparținând călătorilor sau altor
persoane fizice, necomercianți.
Regimurile vamale suspensive:
tranzitul mărfurilor;
antrepozitul mărfurilor;
perfecționarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal a mărfurilor;
admiterea temporară a mărfurilor;
perfecționarea pasivă a mărfurilor.
In funcție de felul mărfurilor și de regimul vamal care poate fi utilizat, Direcția Generală a Vămilor poate decide ca numai unele birouri vamale să fie competente să procedeze la efectuarea vămuirii. Decizia Direcției Generale a Vămilor se publică în Monitorul Oficial al României.
2.6. DOCUMENTE NECESARE LA ÎNTOCMIREA DECLARAȚIEI
VAMALE DE IMPORT (DVI)
Documente necesare sunt:
factura comercială externă – de la exportator
factura de transport (dacă acesta e plătit separat) – de la exportator
document de transport și asigurare marfa
actele firmei exportatoare – de la exportator
actele firmei importatoare
licența de import, dacă e cazul – de la Ministerul de Externe
certificat de origine a mărfii – de la biroul vamal sau camerele de comerț ale țării exportatoare
certificat de conformitate, de calitate – de la producător
certificat de garanție – de la producător
contract extern
packinglist – de la exportator
– alte avize, dacă e cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare,
certificate de abilitare etc.)
– declarația vamală de import.
2.7. SCUTIRI DE TAXE VAMALE
Prin lege se stabilesc cazurile în care, din motive și împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri. Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri. Este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:
ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de organizații sau asociații non-profit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau cluburi sportive, instituții de învățământ;
bunurile străine ce devin proprietatea statului;
mostre tara valoare comercială;
alte bunuri prevăzute de legi sau hotărâri ale guvernului;
bunuri care se înapoiază în țară ca urmare a unei expediții eronate;
bunuri reparate în străinătate;
bunuri de origine română. Bunurile scutite de taxe vamale pot fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate.
2.8. ORIGINEA MĂRFURILOR
Biroul vamal poate solicita autorității emitente a certificatului de origine a mărfurilor verificarea acestuia în următoarele cazuri:
a.) când se constată neconcordanțe între datele înscrise în dovada de origine și celelalte documente care însoțesc declarația vamală. In acest caz regimul preferențial se acordă numai după ce se primește rezultatul verificării, care atestă conformitatea;
b.) când se constată neconcordanțe formale care nu împietează asupra fondului. In aceste cazuri autoritatea vamală acordă regimul preferențial și ulterior solicită verificarea dovezii de origine;
c.) în orice alte situații decât cele prevăzute la lit. a) și b), în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realității datelor din dovada de origine. In acest caz regimul preferențial se acordă și ulterior se solicită verificarea dovezii de origine.
2.9. DOCUMENTE NECESARE PENTRU OBȚINEREA LICENȚEI DE
IMPORT
a.) Țiței și produse petroliere. Documente necesare:
cererea de licență de import;
certificat de abilitare, în fotocopie lizibilă, pentru efectuarea operațiunilor cu țiței și produse petroliere, emis de Comisia de abilitare din cadrul Ministerului Industriei și Resurselor4 .
declarația pe propria răspundere a importatorului privind originea și destinația finală a mărfii importate.
b.) Substanțe chimice esențiale și precursori. Documente necesare:
– cererea de licență de import;
– avizul, în fotocopie lizibilă, al Inspectoratului General al Poliției-Direcția de
combatere a crimei organizate
– declarație scrisă, pe propria răspundere, a importatorului, atestând faptul că avizul
Inspectoratului General al Poliției-Direcția de combatere a crimei organizate nu a
mai fost utilizat pentru obținerea unei alte licențe de import pentru produsul
respectiv.
c.) Metale radioactive, instalații nucleare, aparate cu raze X, alfa sau beta, altele decât cele considerate produse strategice. Documente necesare:
cererea de licență de import;
autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear, în fotocopie lizibilă, eliberată de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare ;
– declarația scrisă pe proprie răspundere, a importatorului, atestând faptul că
autorizația respectivă nu a mai fost utilizată pentru obținerea unei alte licențe de
import.
d.) Produse second-hand (îmbrăcăminte, produse de cauciuc și electrocasnice). Documente necesare:
cerere de licență;
aviz sanitar;
– declarația scrisă pe proprie răspundere, a importatorului, atestând faptul că
autorizația respectivă nu a mai fost utilizată pentru obținerea unei licențe de import.
Capitolu 3
EXPORTUL MĂRFURILOR
Regimul de export permite mărfurilor comunitare să iasă de pe teritoriul vamal al Comunității. Exportul presupune aplicarea formalităților de ieșire, inclusiv a măsurilor de politică comercială și, după caz, a drepturilor de export. Taxe la exportul de mărfuri:
nu se plătesc taxe vamale la export
comisionul vamal este 0 pentru mărfurile exportate în UE, CEFTA, Moldova și Turcia.
pentru exportul mărfurilor în celelalte țări comisionul vamal este 0,5%.
Sunt admise la export mărfurile produse în țară, precum și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau de restricție în cadrul politicii comerciale. Regulile de clasificare tarifară prevăzute la importul de mărfuri se aplică și la export. Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din țară este obligat să depună o declarație vamală de export (DVE) la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul unde mărfurile sunt ambalate ori încărcate pentru a fi exportate. In cazuri temeinic justificate, declarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră. Liberul de vamă la export se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceeași stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declarației vamale de export. Mărfurile românești, precum și cele străine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, în situația în care urmează a fi reintroduse în țară, tară a fi suferit o modificare, cu excepția uzurii lor normale. Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să primească o altă destinație vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să fie realizat. Autoritatea vamală, cu acordul titularului regimului de export, poate scurta sau, în cazuri excepționale, temeinic justificate, poate prelungi termenul inițial.
3.1. POLITICA EXPORTULUI
Exportul este necesar pentru ca orice țară trebuie să-și realizeze mijloacele de plată necesare pentru efectuarea importului. Preocuparea pentru achiziționarea de mijloace de plată străine prin care un stat să-și poată realiza importul îl determină pe acesta să sprijine intens promovarea și stimularea exportului. Exportul se realizează prin diverse căi care țin de politica comercială a statului respectiv. Una din problemele esențiale care face obiectul preocupărilor pentru export constă în a nu exporta bunuri și servici necesare economiei naționale, în afara împrejurărilor de excepție, când trebuie să fie sacrificate anumite necesități interne. Acest sacrificiu trebuie făcut, însă, într-o ordine selectivă și doar în scopul achiziționării de mijloace de plată care să permită realizarea importurilor ce sunt vitale economiei naționale.
Prin export se ocrotește producția proprie, fără a se afecta relațiile economice internaționale prin introducerea unor bariere tarifare și netarifare la import. Exportul este și o sursă de venit, pentru că la baza oricărui export se află interesul pentru obținerea de venituri atât din partea producătorilor, cât și din partea comercianților care, dacă găsesc o posibilitate de a-și valorifica produsele, le îndreaptă spre export. Prin export crește gradul de ocupare a forței de muncă națională pentru că una din problemele importante ale fiecărui stat, indiferent de nivelul acestuia de orientare politică sau socială, este integrarea și utilizarea forței de muncă naționale. Neutilizarea și neintegrarea corespunzătoare duce la șomaj, revolte, reducerea natalității, precum și alte efecte negative. Exportul asigură și creșterea calificării forței de muncă prin faptul că revoluția tehnico-calitativă de pe piața mondială impune formarea sistemului de organizare și de instruire permanentă a cadrelor, astfel încât forța de muncă să stăpânească tehnicile și tehnologiile avansate și să realizeze produse competitive. Exportul contribuie, tototadată, la creșterea și omogenizarea nivelului tehnic și calitativ al producției. Dezvoltarea substanțială a exportului presupune și dezvoltarea relațiilor de cooperare cu celelalte țări în perioada actuală. In acest sistem de specializare pe bază de de cooperare, sectoarele implicate sunt obligate să respecte anumite condiții tehnice și de calitate și atunci se produce acest proces de ocupare tehnico-calitativă. Acest proces pozitiv se polarizează și în celelalte sectoare și susține, astfel, dezvoltarea economiei mondiale. Exportul asigură valorificarea producției excedentare spontane, producție ce se crează, de obicei, în două moduri:
fie în mod conștient, pentru a crește exportul;
fie în mod spontan, sub influența unor factori, cum ar fi: saturarea pieței interne, depășirea producției, care a fost determinată în mod greșit, anumite bunuri de consum nu mai sunt la modă, scăderea puterii de cumpărare, descoperirea de noi zăcăminte de materii prime, producții agricole bune, etc.
In concluzie, exportul este necesar pentru că este și un factor important de dezvoltare a economiei unei țări, a economiei mondiale și pentru că el contribuie la creșterea rezervelor valutare și de aur, necesare realizării și consolidării convertibilității monedei naționale.
3.2. PROCEDURI DE EXPORT EXISTENTE
Export definitiv.
Export temporar în vederea unei returnări ulterioare în aceeași stare.
Export temporar cu carnet ATA .
Export temporar în regim de perfecționare pasivă .
– Export de produse compensatoare obținute din mărfuri echivalente în cadrul
regimului de perfecționare activă înainte ca mărfurile provenite din import să fie
plasate sub regim.
– Reexport.
Exportul definitiv – se încadrează la categoria regimului vamal definitiv. Regimul de
export definitiv constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul
României.
Exporturile temporale existente sunt:
a.) Export temporar în vederea unei returnări ulterioare în aceeași stare;
b.) Export temporar cu carnet ATA;
c.) Export temporar în regim de perfecționare pasivă. Exportul temporar este un
rezultat al unor acțiuni cum ar fi: expedierea bunurilor în vederea reparațiilor,
schimbărilor, expunerii la expoziții, etc.
Operațiunile de export temporar se încheie prin:
Reimportul mărfurilor trimise temporar;
Exportul definitiv al mărfurilor trimise temporar;
– Emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are
operațiunea în evidență când mărfurile nu se înnapoiază din considerente
economice. Atunci când mărfurile care fac obiectul regimului de export temporarsunt supuse licențierii, considerentele economice se confirmă de către Ministerul Industriei și Comerțului;
– Emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are
operațiunea în evidență când nu se respectă termenul stabilit.
Exporturi cu returnare în aceeași stare.
Export în regim de perfecționare pasivă.
Una dintre cele mai eficiente metode de derulare a exporturilor temporare, în vederea participării agenților economici la târguri și expoziții internaționale este cea de utilizare a carnetelor ATA. Carnetul ATA este un document eliberat pe teritoriul României, numai de Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București (CCIRMB).
Actele necesare pentru întocmirea carnetului ATA:
adresa cu antet din partea firmei, către CCIRMB, pentru emiterea carnetului ATA, la expoziția respectivă. Adresa trebuie să conțină scopul deplasării, mijlocul de transport, ruta, țara de ședere, localitatea de vamă și responsabilul de carnet.
lista produselor prezentate la expoziție (în română și engleză ) care va cuprinde denumirea produsului, cantitatea și valoarea.
Observații:
carnetul ATA este valabil 1 an de la data emiterii;
este posibilă suplimentarea carnetului cu alte file;
nu este posibilă modificarea listei de produse;
înainte de fiecare deplasare, în funcție de țara unde se desfășoară expoziția, agentul economic trebuie să depună la CCIRMB o garanție sub forma unei sume de bani, care va fi restituită la întoarcerea în țară.
Reexportul regimul de reexport permite mărfurilor necomunitare să iasă de pe teritoriul vamal al Comunității. Reexportul presupune aplicarea formalităților de ieșire, inclusiv a măsurilor de politică comercială. Declarația de reexport este însoțită de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export și a dispozițiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză. La prezentarea declarației, autoritatea vamală poate solicita documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior. In cazul în care în vamă se prezintă o singură marfa în mai multe ambalaje, autoritatea vamală poate solicita să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conținutul fiecărui ambalaj. Procedurile ce reglementează reexportul sunt stabilite în Regulamentul (CEE) al Consiliului3 de instituire a Codului Vamal Comunitar și în Regulamentul (CEE) al Comisiei6 privind dispoziții de aplicare a Regulamentului Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.
3.3. DOCUMENTE NECESARE LA ÎNTOCMIREA DECLARAȚIEI VAMALE EXPORT
factura comercială externă (se completează în cel puțin 3 exemplare în original nu se calculează TVA la export!)
factura de transport și asigurare marfa
document de transport și asigurare marfa
actele firmei exportatoare
licența, dacă e cazul
certificat de origine a mărfii
certificat de conformitate, de calitate
certificat de garanție
contract extern
declarație de încasare în valută
pachinglist
alte avize, dacă e cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare, certificate de abilitare etc.)
declarație vamală de export (DVE)
Unde se depune declarația de export?
la biroul vamal autorizat cu supravegherea locului în care se află sediul dvs. ca exportator;
la biroul vamal autorizat cu supravegherea locului în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru transportul de export;
la biroul vamal autorizat pentru locul în care este stabilit subcontractantul ;
la orice birou vamal din Comunitate, în situații excepționale;.
Cine poate depune declarația de export?
proprietarul mărfurilor ce se exportă, sau
subcontractorul,
o persoană investită cu drept de înstrăinare asupra mărfurilor în momentul în care este acceptată declarația.
3.4, DECLARAȚIA VAMALĂ DE EXPORT (DVE)
Declarația de export este însoțita de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export și a dispozițiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză. La prezentarea declarației, autoritatea vamală poate solicita documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior. In cazul în care în vamă se prezintă o singură marfa în mai multe ambalaje, autoritatea vamală poate solicita să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conținutul fiecărui ambalaj. Declarația de export trebuie depusă la biroul vamal autorizat cu supravegherea locului în care este stabilit exportatorul sau în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru transportul de export. Derogările se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului. Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiția ca mărfurile respective să iasă de pe teritoriul vamal al Comunității în aceeași stare ca atunci când a fost acceptată declarația de export. Dovada ieșirii fizice a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității se face în cadrul biroul vamal de ieșire din Comunitate, unde, mărfurile care au primit liber de vamă la export, trebuie prezentate împreună cu exemplarul 3 al declarației vamale de export (DVE) sau în cazul în care se utlizează Sistemul de Control al Exportului – ECS, documentul de însoțire la export – EAD. Biroul vamal de ieșire din Comunitate se asigură că mărfurile prezentate corespund celor declarate, certifică exemplarul 3 al declarației de export și supraveghează ieșirea fizică a mărfurilor din Comunitate. ECS – Sistemul de control al exportului este un sistem arhitectural dezvoltat de Comisia Europeană pentru schimbul de mesaje și de date referitoare la procedura de export. începând cu data de 02.07.2007 la nivelul Uniunii Europene a devenit obligatorie utilizarea fazei I a Sistemului de Control al Exportului, sistem bazat pe schimbul electronic de mesaje între biroul de export și biroul de ieșire din Comunitate. Baza Legală: Implementarea Sistemului de Control al Exportului pe teritoriul vamal al Comunității are ca bază legală următoarele regulamente comunitare:
Regulamentul (CE) nr. 648/20057
Regulamentul (CE) nr. 1875/20068
Începând cu data de 01.07.2009, devine obligatorie utilizarea fazei a Ii-a a Sistemului de Control al Exportului, care presupune instituirea unui nivel comun de protecție în cazul controalelor vamale efectuate asupra mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al Comunității, distribuirea rezultatelor analizei de risc efectuate între autoritățile vamale implicate și gestionarea declarațiilor sumare de ieșire -EXS. Legislația comunitară prevede ca toate mărfurile care se scot de pe teritoriul vamal al Comunității, indiferent de destinația lor finală, să fie supuse analizei de risc și
controlului vamal. Prin urmare se impune necesitatea instituirii unui nivel comun de protecție și asigurarea aplicării uniforme a controalelor vamale de către fiecare Stat Membru. Astfel, autoritățile vamale din Statele Membre au obligația de a face schimb de informații privind riscurile pe care le pot prezenta mărfurile exportate. In acest scop este necesară instituirea unui sistem securizat comun care să permită autorităților competente accesul la aceste informații, transferul și schimbul acestora într-un mod convenabil și eficient.
5 Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal
Comunitar, art. 182.
6 Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei de stabilire a unor dispoziții de aplicare a
Regulamentului (CEE) nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, art.841
7 Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de
modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal
Comunitar.
8 Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 din 18 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CEE) nr.
2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de
instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, www.customs.ro/ro/e-
customs/ics.aspx
3.5. REGULI ȘI TERMENE PENTRU PREZENTAREA MĂRFURILOR LA EXPORT
O altă noutate prevăzută de legislația vamală comunitară este introducerea obligației de a prezenta informații înainte de plecare pentru toate mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunității. Aceste informații trebuie să fie disponibile înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Comunității.
Sunt stabilite reguli si termene diferite în funcție de tipul de marfa, de modul de transport sau de tipul de agenți economici.
In cazul în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Comunității sunt acoperite fie de o declarație vamală, fie de o declarație sumară de ieșire, acestea trebuie să fie depuse la biroul vamal competent, în următoarele termene:
In cazul transportului aerian, cel puțin 30 de minute înaintea plecării de pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al Comunității;
In cazul transportului rutier, cel puțin o oră înaintea plecării din biroul vamal de ieșire;
In cazul transportului maritim:
pentru încărcături în containere,cel puțin 24 de ore înainte ca mărfurile să fie încărcate pe nava la bordul căreia acestea trebuie să părăsească teritoriul vamal al Comunității;
pentru încărcăturile în vrac / fracționate, cel puțin patru ore înaintea plecării din portul situat pe teritoriul vamal al Comunității;
pentru mișcările între teritoriul vamal al Comunității, cu excepția departamentelor franceze de peste mări, Insulele Azore, Madeira sau Canare și Groenlanda, insulele Feroe, Ceuta, Melilla, Norvegia, Islanda, porturile de la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră, Mediterană sau toate porturile din Maroc, cel puțin două ore înaintea plecării din portul situat pe teritoriul vamal al Comunității;
pentru mișcările efectuate în alte cazuri decât cele reglementate la punctul 3), între departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira, Insulele Canare și teritoriile situate în exteriorul teritoriului vamal al Comunității, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de douăzecisipatru de ore, cel puțin două ore înaintea plecării din portul situat pe teritoriul vamal al Comunității;
4. în cazul furnizorilor de piese de schimb, destinate a fi încorporate în nave și
aeronave în scopul reparării și întreținerii lor, al carburanților, lubrifianților și gazelor care sunt necesare funcționării mașinilor și aparatelor utilizate la bord și în cazul produselor alimentare destinate a fi consumate la bord, cel puțin 15 minute înaintea plecării mijlocului de transport din portul sau aeroportul situat pe teritoriul vamal al Comunității;
5. în cazul în care se aplică Regulamentul(CE) , în conformitate cu dispozițiile în vigoare ale acestuia. Aplicația informatică națională aferentă acestui sistem european este ECS-RO și gestionează operațiunile de:
export;
export temporar în cadrul regimului de perfecționare pasivă;
export temporar cu retur în aceeași stare și
reexport.
3.6. CERTIFICAREA MĂRFURILOR ROMÂNEȘTI LA EXPORT
Pentru a beneficia de un tratament tarifar preferențial, autoritățile din țara importatoare solicită, de regulă, un certificat de origine. Acesta este completat în mod uzual de exportator sau producător, deoarece reprezintă persoana cea mai calificată să cunoască originea mărfurilor.
Certificatele de origine pot fi:
A. Tip EUR 1: eliberate numai de biroul vamal. Aceste certificate de origine sunt
necesare exportatorilor pentru exportul în țările UE și CEFTA. In cazul în care
autoritățile din țara importatoare nu cer în mod expres acest document, eliberat de
biroul vamal al țării exportatoare, el poate fi înlocuit cu certificatul de origine
eliberat de Camera de Comerț.
B. Tip "formulare roz", eliberate de camerele de comerț . Aceste certificate sunt
necesare exportatorilor pentru exportul în țările SGPC, Moldova, Turcia și în toate
țările cu care România a încheiat acorduri internaționale. Actele necesare eliberării
certificatelor de origine:
copie după factura externă;
declarație pe propria răspundere ( formularul se obține de la Camera de Comerț);
– set de formulare de certificat de origine (4-5 formulare), completat de către
exportator (nu se admit greșeli sau corecturi pe certificatul de origine). Un exemplar
este semnat și ștampilat de firma exportatoare și este păstrat de Camera de Comerț și
sunt necesare apoi la biroul vamal în vederea efectuării exportului.
3.7. LICENȚE DE EXPORT
Licențele de export se acordă pentru:
A. Metale prețioase și pietre prețioase. Licența de export pentru metale și pietre
prețioase, precum și cele pentru obiectele confecționate din acestea, rezultate din
operațiuni de prelucrare activă în România, se poate acorda pentru o cantitate
globală, având ca termen de valabilitate, de regulă, 6 luni de la data eliberării
acesteia, cu avizul prealabil al Băncii Naționale a României.
B. Țiței și produse petroliere. In vederea eliberării licențelor de export pentru țiței și
produse petroliere, precum și pentru produsele siderurgice, pe copia pentru
Ministerul Afacerilor Externe a formularului albastru al cererii pentru licență va fi
înscris acordul producătorului mărfii. Documentele necesare:
formulare de licență export (3 ex.);
contract sau precontract cu partenerul străin;
actele firmei exportatoare.
C. Metale neferoase. Documente necesare:
– autorizația de achiziție, conform prevederilor în vigoare10, pentru deșeuri neferoase
reciclabile și aliajele acestora ;
– autorizația de valorificare, conform prevederilor în vigoare1 , pentru deșeuri
feroase reciclabile, metale neferoase și aliajele acestora obținute prin topire-turnare ;
formular de licență export (3 ex.);
contract sau precontract încheiat cu partenerul străin;
actele de firmă ale exportatorului.
D. Produse lemnoase. Documente necesare:
cererea pentru licență export;
documente în fotocopie lizibilă care să ateste proveniența mărfii;
factura fiscală sau borderoul de achiziție a masei lemnoase avizat de filiala silvică locală;
– declarație scrisă pe propria răspundere a exportatorului, atestând faptul că
documentul respectiv nu a mai fost utilizat pentru obținerea altei licențe de export;
contract sau precontract cu partenerul străin;
actele firmei exportatoare.
E. Substanțe chimice esențiale și precursori. Documente necesare:
cerere de licență de export;
avizul, în fotocopie lizibilă, al Inspectoratului General al Poliției-Direcția de arme, explozibil și substanțe toxice ;
declarația scrisă, pe propria răspundere, a exportatorului, atestând faptul că avizul Inspectoratului General al Poliției Direcția de combatere a crimei organizate nu a mai fost utilizat pentru obținerea unei alte licențe de export pentru produsul respectiv;
contract sau precontract cu partenerul străin;
actele firmei exportatoare.
3.8. PROHIBIȚII ȘI RESTRICȚII LA EXPORT
Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror export este, potrivit reglementărilor legale, interzis cu orice titlu. Sunt considerate ca restricționate mărfurile al căror export este supus unor condiții sau îndeplinirii unor formalități speciale. Atunci când exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizații speciale sau a unei licențe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoțite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu este valabil. Licențele de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor absolută.
3.9. CERTIFICAT FITOSANITAR
Certificatul Fitosanitar este un document constatator, utilizat la export sau reexport, prin care se certifică faptul că vegetalele, părțile de vegetale sau produse vegetale exportate descrise în document au fost examinate în mod detaliat, în totalitate sau pe eșantioane reprezentative și sunt, după cunoștința agenților competenți, considerate practic neatinse de dăunători și boli periculoase pentru culturi și că expediția este considerată conformă reglementărilor fitosanitare actualmente în vigoare în țara importatoare.
Importul plantelor, produselor vegetale sau al articolelor reglementate se face numai dacă acestea sunt însoțite de certificat fitosanitar și dacă în urma controlului fitosanitar au fost găsite libere de organisme de carantină. Certificatul fito-sanitar este emis conform Convenției Internaționale pentru Protecția vegetalelor încheiate la Roma la 6 decembrie 1951, și aprobată prin Decretul 316 din 15 septembrie 1971 al Republicii Socialiste România în Buletinul Oficial nr.l 17 din 20 octombrie 1971.
Capitolu 4
. TRANZITUL VAMAL
Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Mărfurile vămuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră. Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație. In cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o altă destinație vamală. Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare și sigilare aplicate potrivit art. 58, în termenul stabilit de autoritatea vamală. In cazul în care există documentele întocmite potrivit convențiilor și înțelegerilor internaționale la care România este parte, autoritatea vamală le acceptă fără să mai emită documente interne.
4.1. REGIMURILE DE PLASARE A TRANZITULUI VAMAL
Regimul de tranzit vamal permite transportul mărfurilor între două birouri vamale. Mărfurile pot fi plasate sub regimul de tranzit vamal în una din următoarele modalități:- fie conform regimului de tranzit comunitar, fie în baza unui carnet TIR (Convenția TIR) cu condiția ca aceste transporturi:
să fi început sau să se fi încheiat în afara Comunității sau
să privească transporturi de mărfuri care trebuie descărcate pe teritoriul vamal al Comunității și care sunt transportate împreună cu mărfuri care se descarcă într-o țară terță sau
să fie efectuate între două puncte din Comunitate folosind teritoriul unei țări terțe;
– în baza unui carnet ATA utilizat ca document de tranzit sau
– în baza formularului 302 prevăzut în Convenția dintre Părțile Tratatului
Atlanticului de Nord referitor la Statutul forțelor, semnat la Londra pe 19 iunie 1951
sau
– prin poștă (inclusiv colet poștal). începând cu 01 ianuarie 2007 România, în
calitate de stat membru, utilizează tranzitul comunitar.
Tranzitul comunitar este:
a.) extern
b.) intern
a.) Tranzitul extern permite circulația dintr-un punct într-altul pe teritoriul vamal al
Comunității:
a mărfurilor necomunitare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import și altor taxe sau măsuri de politică comercială;
a mărfurilor comunitare, în anumite cazuri, pentru a evita ca produsele care fac obiectul sau beneficiază de măsuri de export să poată fi sustrase acestor măsuri sau să beneficieze nejustificat de acestea.
b.) Tranzitul intern permite, în anumite condiții, circulația mărfurilor comunitare dintr-un punct într-altul pe teritoriul vamal al Comunității trecând pe teritoriul unei terțe țări fără vreo modificare a statutului lor vamal. Carnetul ATA poate fi utilizat ca document de tranzit în aplicarea Convenției privind admiterea temporară .
" Legea nr. 395/2002 pentru aderarea României la Convenția privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 2 iunie 1990.
4.2. NOUL SISTEM COMPUTERIZAT DE TRANZIT (NCTS)
NCTS este un sistem european, bazat pe depunerea declarației de tranzit în format electronic și pe schimburi electronice de date între birourile vamale implicate într-o operațiune de tranzit: biroul de plecare, biroul de tranzit și cel de destinație. Pentru a implementa acest nou sistem, țara noastră a dezvoltat o aplicație, care să fie compatibilă cu cerințele existente la nivelul Uniunii Europene. Noul Sistem Computerizat de Tranzit este utilizat pentru efectuarea și urmărirea încheierii operațiunilor de tranzit comun și tranzit comunitar. România utilizează NCTS începând cu 01 ianuarie 2006, pentru operațiunile de tranzit comun, în calitate de parte contractantă a Convenției de Tranzit Comun aprobată prin Lege . La această dată părțile contractante ale acestei Convenții sunt : Uniunea Europeană și țările AELS (Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein). începând cu 01.01.2007 NCTS se utilizează în România ,în calitate de stat membru, și pentru operațiunile de tranzit comunitar, în conformitate cu prevederile Codului Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr.2913/92) și Regulamentului Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr.2454/1993). NCTS se utilizează pentru mărfurile care se plasează în tranzit comun/comunitar care se transportă pe mijloace auto (atât în procedură simplificată cât și în procedură normală) precum și pentru cele care se transportă în procedură normală pe calea ferată, calea aeriană sau căi navigabile. NCTS nu se utilizează pentru operațiunile de tranzit care se efectuează în procedura simplificată pentru mărfurile transportate pe calea ferată, calea aeriană sau căi navigabile și nici pentru operațiunile de tranzit care se efectuează cu carnet TIR și carnet ATA.
4.2.1. PRINCIPII DE BAZĂ ALE NCTS
Completarea declarației de tranzit se face electronic de către principalii obligați folosind procedura DTI (Direct Trader Input). Declarația de tranzit completată se transmite electronic biroului vamal de plecare. La biroul vamal de plecare, declarația poate fi depusă în procedură normală sau în procedură simplificată. In procedura simplificată, declarația de tranzit se depune de către expeditorii agreați, conectați la sistem, direct de la sediul acestora, fără a mai fi necesară prezentarea la biroul vamal a mărfurilor și a documentelor aferente. Exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt înlocuite de documentul de însoțire. Atunci cînd sunt mai multe articole, exemplarele complementare sau lista de încărcătură sunt înlocuite cu lista articolelor. Aceste documente vor fi tipărite din NCTS după acordarea liberului de vamă, direct din sistemul informatic și vor însoți mărfurile pe tot parcursul transportului.
4.2.2. PROCEDURA DE LUCRU ÎN NCTS
La biroul vamal de plecare se aplică două proceduri de lucru în NCTS, și anume:
1. In procedură normală, principalul obligat se conectează la aplicație, pe baza unui username și a unei parole, completează declarația de tranzit și printr-un mesaj electronic care se generează automat trimite datele înregistrate la biroul vamal. Din aplicație se printează declarația și aceasta, împreună cu toate documentele
justificative se prezintă la biroul vamal. Aici, lucrătorul vamal caută declarația după
LRN (număr de identificare local- atribuit de principalul obligat) și, la fel ca și în procedura actuală, verifică garanția, stabilește termenul de tranzit, identifică marfa, efectuează controlul fizic și documentar și acordă liberul de vamă. In sistem, declarația de tranzit primește automat MRN (numărul de referință al operațiunii) și marfa pleacă spre destinație. In același timp este generat automat un mesaj electronic (IE01) de la biroul vamal de plecare la biroul vamal de destinație.
Acest mesaj conține toate datele din declarația de tranzit.
2. In procedură simplificată, expeditorul agreat se conectează la aplicație, completează declarația de tranzit și o acceptă, primind MRN. In acest moment, pornește automat un timer (stabilit în autorizația de vămuire la domiciliu) – în cadrul căruia lucrătorul vamal poate interveni să facă controlul. Dacă vama nu intervine până la expirarea timer-ului, mărfurile sunt libere să plece în tranzit.
|JLegea 22/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2005 pentru aderarea României la Convenția privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987.
4.2.3. A VANTAJELE NCTS
Procedura de lucru în NCTS prezintă următoarele avantaje:
– îmbunătățirea calității serviciilor oferite agenților economici prin reducerea
timpilor necesari efectuării formalităților vamale;
asigurarea unui grad ridicat de securitate a datelor;
confirmarea informatică a operațiunii de tranzit va înlocui confirmarea manuală, care se efectuează pe baza documentului pe hârtie;
– avantaje suplimentare pentru operatorii economici, utilizatori ai procedurilor
simplificate, autorizați în calitate de expeditori și destinatari agreați prin
posibilitatea efectuării operațiunilor de tranzit de la sediul acestora ;
reducerea costurilor și întârzierilor determinate de declararea bunurilor pe hârtie;
eliberarea mai rapidă a garanției ca urmare a confirmării informatice;
aplicarea uniformă a procedurii de tranzit în toate birourile vamale, regulile și condițiile de completare a declarației de tranzit fiind verificate automat de sistem;
reducerea fraudelor prin urmărirea electronică în timp real a derulării și încheierii operațiunii de tranzit;
creșterea eficienței operațiunilor vamale în general având în vedere faptul că biroul vamal poate aplica în timp util analiza de risc pe baza datelor deja existente în sistem;
– cunoscând MRN, agentul economic conectat la NCTS poate afla în fiecare
moment informații despre starea operațiunii de tranzit: acceptată, sub control, liber
de vamă în tranzit, sosit la biroul de destinație, confirmat, etc.
4.3. APLICAREA DE SIGILII VAMALE
Mărfurile și bunurile aflate sub supraveghere vamală se pun sub sigilii vamale, cu excepția transporturilor de mesagerie, a sacilor poștali în tranzit, a mărfurilor și bunurilor antrepozitate și a celor care fac obiectul operațiunilor de admitere temporară. Sigiliile aplicate de persoanele juridice române sau străine pot fi acceptate de Direcția Generală a Vămilor în locul sigiliilor vamale. Sigiliile vamale se aplică la uși, ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport. Pentru sigilarea coletelor, acestea trebuie să fie ambalate astfel încât să nu se poată pătrunde la conținutul lor fără ruperea sigiliului sau tară a lăsa urme vizibile. Mijloacele de transport și spațiile în care se află bunuri sub regim vamal pentru a fi sigilate trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a.) construcția să permită scoaterea sau introducerea de bunuri numai prin deschideri
care pot fi sigilate;
b.) construcția să fie suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereților,
podelelor sau acoperișului, fără a lasă urme de efracție;
c.) construcția să nu permită scoaterea, în întregime sau în parte, a pereților,
podelelor sau acoperișului și repunerea lor la loc, fără a lăsa urme de efracție;
d.) ușile, ferestrele și conductele pentru mărfurile lichide să fie prevăzute cu inele
sau alte dispozitive care să permită aplicarea cu ușurință a sigiliilor vamale.
4.4. ANTREPOZITUL VAMAL
Prin antrepozit vamal se înțelege locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. In aprobarea dată de autoritatea vamală se stabilește și termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal. In antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligației de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de politică comercială, precum și a mărfurilor românești vămuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate. Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.
Antrepozitul public este destinat depozitării de mărfuri de către orice persoană. Antrepozitarul este titularul declarației vamale prin care mărfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal.
Antrepozitul privat este destinat depozitării mărfurilor de către cel căruia îi aparține depozitul. Antrepozitele vamale pot fi înființate numai de persoane juridice române, pe baza aprobării date de autoritatea vamală. Autoritatea vamală stabilește, prin aprobare, și condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal autorizat.
Deținătorul antrepozitului vamal este administratorul și gestionarul mărfurilor depozitate în acesta și are, față de autoritatea vamală, următoarele obligații:
a.) să îndeplinească condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare;
b.) să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;
c.) să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate. Autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit.
Deținătorii de antrepozite și antrepozitarii sunt obligați să țină o evidență operativă, în forma stabilită de autoritatea vamală, a mărfurilor aflate în antrepozit, înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit. In antrepozitele vamale pot fi depozitate și mărfuri care sunt supuse operațiunilor specifice regimului de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal. Aceste mărfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare și nu al regimului de antrepozit vamal. In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală. Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile aflate într-un antrepozit vamal să fie transferate în alt antrepozit vamal. Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vama românești vămuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate. Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.
Antrepozitul public este destinat depozitării de mărfuri de către orice persoană. Antrepozitarul este titularul declarației vamale prin care mărfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal.
Antrepozitul privat este destinat depozitării mărfurilor de către cel căruia îi aparține depozitul. Antrepozitele vamale pot fi înființate numai de persoane juridice române, pe baza aprobării date de autoritatea vamală. Autoritatea vamală stabilește, prin aprobare, și condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal autorizat.
Deținătorul antrepozitului vamal este administratorul și gestionarul mărfurilor depozitate în acesta și are, față de autoritatea vamală, următoarele obligații:
a.) să îndeplinească condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare;
b.) să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;
c.) să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate. Autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit
.Deținătorii de antrepozite și antrepozitarii sunt obligați să țină o evidență operativă, în forma stabilită de autoritatea vamală, a mărfurilor aflate în antrepozit, înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit. In antrepozitele vamale pot fi depozitate și mărfuri care sunt supuse operațiunilor specifice regimului de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal. Aceste mărfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare și nu al regimului de antrepozit vamal. In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alt operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală. Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile aflate într-un antrepozit vamal să fie transferate în alt antrepozit vamal. Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vama.
4.5. CARNETUL TIR
Carnetul TIR este document cu valoare, care garantează plata taxelor vamale a mărfurilor transportate în regim TIR, până la suma de 60.000 EUR. Carnetul TIR poate fi deținut de orice societate care :
a fost admisă la regimul vamal TIR de către Asociația garantă și autorizată să folosească carnete TIR de către Autoritatea vamală națională;
a primit o copie a Manualului Titularului de Carnete TIR;
a semnat Declarația de angajament privind admiterea la regimul TIR;
a furnizat garanția solicitată de Asociație și de lanțul de garanții.Carnetele TIR sunt de mai multe tipuri: 4 – 6 – 14-20voleți.Valabilitatea carnetului TIR este de maxim 60 zile de la emitere. Transportul anumitor mărfuri este complet interzis sub acoperirea carnetului TIR (ex.: alcool și produse derivate, tutun și produse derivate).Garanțiile necesare admiterii la regimul TIR sunt:
5.000 $ pentru transportul mărfurilor obișnuite;
8.000 $ pentru transportul mărfurilor obișnuite în țările cu risc sporit suplimentar 50.000$ în cazul transporturilor de mărfuri cu risc sporit.
Pentru a putea fi utilizat, carnetul TIR trebuie completat, semnat și ștampilat de către titular la rubricile respective de pe copertă, manifestul mărfurilor (fila galbenă non-vamală), toate voletele alb-verde și procesul-verbal de constatare (ultima filă galbenă) cu Numele, adresa, țara și Codul unic de identificare. Autoritățile vamale ale țărilor de plecare și de destinație vor reține în sarcina titularului carnetului TIR eventualele nepotriviri între cantitatea indicată pe manifestul mărfurilor din carnetul TIR și conținutul efectiv al vehiculului rutier.
Carnetele TIR sunt eliberate de către Uniunea Internațională a Transportatorilor Rutieri (IRU) cu sediul la Geneva care le trimite țărilor membre ale asociației, contra unei garanții. Asociațiile naționale la rândul lor, le eliberează contracost societăților de transporturi fiind proprietatea IRU, trebuiesc returnate Asociației garantate.
4.5.1. COMPONENTA NCTS/TIR
Depunerea carnetului TIR prin mijloace electronice s-a aprobat prin ordin și a fost publicat în Monitorul Oficial . Prin acest ordin se aprobă Instrucțiunile privind accesul operatorilor economici la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO. Componenta NCTS/TIR, utilizată în toate statele membre ale Uniunii Europene, permite depunerea carnetului TIR prin mijloace electronice, urmărirea și gestionarea tuturor operațiunilor TIR de la nivelul Comunității, precum și terminarea / descărcarea operațiunilor TIR în cadrul Comunității. Depunerea carnetului TIR prin mijloace electronice și/sau terminarea, descărcarea acestuia prin intermediul clientului NCTS-RO se pot face de operatorii economici în calitate de:
transportatori autorizați la regimul TIR sau reprezentanții acestora, conform art. 5 din Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar;
destinatari agreați sau reprezentanții acestora, conform art. 5 din Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar.
4.5.2. PROCEDURA DE AUTORIZARE A ACCESULUI LA COMPONENTA NCTS/TIR
Accesul operatorilor economici la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO se realizează pe baza unei autorizații eliberate de Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția de tehnologia informației, comunicații și statistică vamală. Autorizația de acces al operatorilor economici la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO se acordă pe baza unei cereri scrise, care cuprinde:
denumirea societății comerciale;
sediul;
codul unic de înregistrare (CUI);
– numele, prenumele și funcțiile persoanelor care reprezintă legal societatea
comercială. Autorizația de acces al operatorilor economici la componenta
NCTS/TIR în procedură simplificată se solicită numai în cazul în care se utilizează procedura de vămuire la domiciliu. In acest caz, cererea de autorizare pentru acces
la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO se depune de destinatarul agreat
sau, după caz, de reprezentantul desemnat de operatorul economic să efectueze
formalitățile vamale în numele său. Cererea se transmite la Autoritatea Națională a
Vămilor – Direcția de tehnologia informației, comunicații și statistică vamală
împreună cu:
a.) formularul unic de înregistrare în aplicația NCTS-RO;
b.) lista cu Direcțiile Județene și a Municipiului București pentru accize și
operațiuni vamale (DJAOV), respectiv birourile vamale (BV), pe lângă care se solicită autorizarea și a persoanelor desemnate să depună carnete TIR încomponenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO la fiecare DJAOV/BV.
c.) o declarație (împuternicire), în cazul destinatarilor agreați, în care se specifică
dacă terminarea/descărcarea carnetului TIR se face apelându-se la serviciile unui
reprezentant;
d.) copie de pe autorizația de reprezentant sau cel puțin o împuternicire de la un
transportator autorizat la regimul TIR, în situația în care accesul este solicitat de un
reprezentant;
e.) copie de pe autorizația de destinatar agreat eliberată de DJAOV/BV, dacă este
cazul;
f.) o declarație-angajament completată .
4.6. EXPEDIEREA MĂRFII PE CALE RUTIERĂ
Se efectuează în conformitate cu prevederile INCOTERMS conform cărora părțile trebuie să prevadă prin contract cine va angaja mijlocul de transport și ce costuri trebuie să suporte fiecare din ele. La expedierea rutieră în condiția FCA se parcurg următoarele etape.
Avizarea importatorului de către exportator a datei la care autovehiculul trebuie să se prezinte pentru încărcare. Particularitatea livrării pe cale rutieră o constituie faptul că încărcarea se efectuează la locul de producție în care camionul trebuie să se prezinte. Această particularitate împreuna cu prevederile convenției vamale privind transportul sub acoperirea carnetului TIR impune ca operațiunile de vămuire să se efectueze concomitent cu încărcarea autovehiculului, ceea ce presupune ca organul vamal să se deplaseze la locul încărcării ca și o avizare corectă și la timp a datei la care autovehiculul trebuie să se prezinte la încărcare inclusivorganizarea detaliată a încărcării, vămuirii etc., pentru a se evita staționarea suplimentară a autovehiculului.
In condiția FCA, pe baza avizării exportatorului importatorul va închiria vehiculul necesar, îl va trimite la locul de încărcare, comunicând la rândul său exportatorului data sosirii camionului și numărul de înmatriculare al acestuia. După sosirea autovehiculului se trece la încărcarea acestuia care se face la capacitatea maximă fără a depăși greutatea admisă pe osie reglementată prin acte normative în fiecare țară. încărcătorul trebuie să-i comunice șoferului dimensiunile și caracteristicile mărfii pentru a se realiza o stivuire corectă care să excludă posibilitatea avarierii mărfii pe timpul transportului întrucât pagubele care apar datorită acestor avarieri sunt suportate de transportator. Este necesară încadrarea în termenul de încărcare acordat de transportator, depășirea lui ducând la penalizări, încărcarea mărfii se face de către vânzător, care pune la dispoziție mijloacele și personalul necesar.
Înainte de încărcare marfa este vămuită, completându-se declarația vamală de transport, semnată și ștampilată de organul vamal. După încărcare se trece la completarea scrisorii de trăsură CMR care este pusă la dispoziția exportatorului de către transportator.
Datele necesare completării scrisorii de trăsură se regăsesc în instrucțiunile pe care șoferul le primește de la cumpărătorul care 1-a angajat, completarea rubricilor facandu-se în comun de către exportator și șofer. Scrisoarea de trăsură CMR nu e un document negociabil și se întocmește în 5 exemplare din care: – unul rămâne la exportator, care îl va folosi pentru încasarea prețului mărfii; – alte 2 exemplare sunt preluate de șofer, din care unul pentru transportator și unul pentru destinatar; – iar restul de 2 exemplare sunt la dispoziția transportatorului. împreună cu scrisoarea de trăsură se întocmește și specificația mărfii de către vânzător într-o limbă de circulație internațională în minimum 3 exemplare, pentru formalitățile vamale și pentru recepția mărfii la destinație.
După plecarea camionului vânzătorul este obligat ca în maxim 24 de ore să anunțe pe cumpărător asupra expedierii mărfii. In cazul livrării mărfii în condițiile CPT, CIP, DDU și DDP se parcurg următoarele etape:
– primirea instrucțiunilor de expediere de la import; închirierea mijlocului de
transport de către transportator;
încărcarea mărfii și livrarea ei;
asigurarea mărfii pe parcurs extern, care la CIP se face pe numele cumpărătorului, iar la DDU și DDP pe numele vânzătorului;
predarea mărfii cumpărătorului la destinație.
Expedierea mărfii sub acoperirea carnetului TIR, este reglementată de convenția vamală din 1959, la care România a aderat în 1963.La încărcarea mărfii în camion se ștampilează de către vamă o foaie (un volet) din carnetul TIR, foaia respectivă se rupe și se aplică ștampila pe cotor. Când camionul ajunge la graniță, vama rupe a doua foaie și ștampilează cotorul. La intrarea în țara de tranzit, vama rupe un volet, iar la ieșire se rupe un alt volet care se trimite țării respective. Așa se procedează până la destinație, ultimul volet fiind rupt de vama din țara de destinație. Dacă pe parcurs, dintr-o cauză fortuită (accident, furt etc.) se întâmplă ca sigiliul aplicat de vamă să fie rupt iar marfa furată sau avariată, șoferul camionului trebuie să se adreseze autorității pentru un proces verbal de constatare și autorității vamale pentru completarea acestui proces verbal al cărui model tipizat se găsește în componența carnetului TIR, după care se sigilează camionul, continuându-și drumul până la destinație. Dacă la destinație se constată marfa lipsă, fără a putea fijustificată de șofer, se consideră că acesta a vândut marfa pe parcurs. în această situație se vămuieste restul de marfa, reclamându-se de către vama de la destinație la IRU Geneva folosirea frauduloasă a carnetului TIR. După folosirea carnetului, firma de transport e obligată să depună cotorul carnetului la Asociația Națională, care la rândul ei, îl trimite la Geneva. Netrimiterea la Geneva a cotoarelor carnetelor conduce la pierderea garanției depusă de Asociația Națională respectivă. In cazul folosirii frauduloase se plătesc amenzi și chiar se retrage dreptul de utilizare a carnetelor TIR de cei în culpă.In afara carnetului TIR, în cazul participărilor la târguri și expoziții, expedierea rutieră se poate realiza și cu carnetul ATA în loc de carnetul TIR. Procurarea carnetelor ATA și folosirea lor se face de Camerele de Comerț, acestea devenind garanții față de autoritățile vamale. Regimul vamal acceptat în astfel de cazuri este cel de admitere temporară tară depunerea de garanții, folosirea carnetului ATA fiind similară cu cea TIR.
Ordinul nr.7898/12 decembrie 2008 al vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Instrucțiunilor privind accesul operatorilor economici la componenta NCTS/TIR din aplicația NCTS-RO, publicat în Monitorul Oficial nr.851/18 decembrie 2008.
4.7. EXPEDIEREA MĂRFII PE CALE AERIANĂ
Se face prin intermediul scrisorii de transport aerian: AIR WAY BILL (AWB), care reprezintă dovada primirii mărfii de către compania aeriană ca și acceptarea de către beneficiar a condițiilor de transport. Condițiile din aceste documente se bazează pe protocolul încheiat la HAGA și pe Convenția de la Varșovia. Scrisoarea de transport aerian se întocmește în 3 exemplare originale, primul pentru transportator, semnat de expeditor și care rămâne la compania de transport aerian, al doilea pentru destinatar, semnat de expeditor și de transportator, însoțiind marfa până la destinație și predându-se destinatarului, iar al treilea pentru expeditor, semnat de transportator după preluarea mărfii, copiile sunt folosite pentru formalitățile vamale, pentru confirmarea primirii mărfii etc.
Pentru reducerea costurilor de transport pe calea aerului se folosesc tot mai mult transporturile consolidate, adică gruparea mai multor expedieri pe aeroportul de plecare pentru un singur aeroport de destinație pentru care se întocmește o scrisoare de transport consolidat MAȘTER AIR WAY BILL, care e însoțită de un manifest de livrare, adică o listă a mărfii transportate. Alături de această scrisoare, casa de expediție care consolidează marfa întocmește câte o scrisoare de casă: HOUSE AWB (HAWB) pentru fiecare expediere unde la rubrica expeditor se înscrie firma exportatoare, iar la destinatar numele și adresa beneficiarului. Casa de expediție destinatară preia marfa, o distribuie destinatarilor la sediul acestora. Răspunderea companiei aeriene pentru pierderea mărfii este de maxim 250 FR. Aur / Kg motiv pentru care se recomandă închieierea unei polițe separate de asigurare a mărfii.
4.8. CARNETUL ATA
Carnetul ATA este un document vamal în nouă exemplare care permite importul temporar de mărfuri, însoțite sau nu, fără plata taxelor vamale, tară necesitatea depunerii de garanții în vamă și fără a completa documente vamale în alte țări. Practic poate fi utilizat pentru orice tip de mărfuri și acoperă o unică intrare și ieșire într-o anumită țară, sau călătorii cu multiple destinații, pe perioada de valabilitate a carnetului. Perioada de valabilitate a unui carnet ATA nu poate depăși un an. Carnetul ATA este eliberat după completarea formularului oficial de cerere și a garanției ATA (emisă de o bancă sau de o companie de asigurări), dacă este cazul. Procedura de obținere a unui carnet ATA este următoarea:
se completează o cerere și se achită taxa de emitere;
se depune garanția necesară pentru a acoperi taxele vamale;
se completează carnetul ATA.
4.8.1. SCOPUL ȘI UTILIZAREA CARNETULUI ATA
Carnetele ATA sunt utilizate în mod curent de persoanele aflate în călătorii de afaceri, care transportă (sau expediază în avans) mostre, în timpul călătoriilor de promovare a vânzărilor sau pentru demonstrații, și de profesioniștii în domeniul educației, ingineriei sau divertismentului care îndeplinesc contracte în străinătate și transportă cu ei echipamentul necesar. Carnetele ATA sunt utilizate în special pentru mărfurile care urmează să fie expuse la târguri și expoziții internaționale, îngăduind adesea ca examinarea finală a mărfurilor să fie realizată la sediul expoziției și nu la frontieră. Sistemul este guvernat de o convenție internațională, prin care carnetele pot fi emise pentru mostre comerciale și filme publicitare (16 mm), mărfuri pentru expoziții internaționale și echipament profesional.
Capitolu5
REGIMUL VAMAL
Definește statutul juridic al mărfii și indică:
dacă și în ce condiții marfa va fi supusă controlului vamal;
dacă și unde vor fi plătite taxele vamale. La introducerea sau la scoaterea din țară a mărfurilor prezentate la vamă, autoritatea vamală stabilește un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii. Regimurile vamale sunt definitive și suspensive.
5.1. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE
Regimurile vamale definitive sau comune sunt:
A. Regimul vamal la export
B. Regimul vamal la import
A. Regimul vamal de export este cel mai simplu regim vamal solicitat de către o
firmă exportatoare în momentul în care această exportă definitiv mărfuri în afara
teritoriului vamal. Declarația vamală la export, completată de către declarantul
vamal – exportatorul sau un comisionar vamal – presupune stabilirea de către acesta
a valorii în vamă la export. La export, valoarea în vamă are de obicei importanță
statistică.
Valoarea în vamă la export:
prețul facturat importatorului servește ca bază pentru determinarea valorii în vamă; reducerile acordate importatorului nu sunt incluse în calculul valorii în vamă la export.
în funcție de condiția de livrare (Incoterms 2000)15, cheltuielile de transport trebuie adăugate sau deduse pentru a avea o valoare franco frontiera țării firmei exportatore;
onorariile și comisioanele plătite agenților, comisionarilor vamali și expeditorilor sunt luate în calculul valorii declarate dacă acestea sunt incluse în prețul facturat al bunurilor exportate.
B. Regimul vamal la import. In cazul importurilor, măsurile de politică comercială
vizează, în principal, protejarea pieței interne din punct de vedere economic
(sprijinirea producătorilor naționali în competiția cu concurenții externi) și socio
cultural (protejarea sănătății publice, a normelor culturale și morale din societatea
respectivă). In acest sens, se utilizează o gamă diversificată de instrumente de
politică comercială, care pot fi grupate în două categorii: tarifare (adică bazate pe
tariful vamal) și netarifare . La regimul de import definitiv:
– încadrarea, dacă este cazul, în contingente de import pentru țara exportatoare și
prezentarea în acest sens a licenței de import și a documentului de origine a mărfii;
respectarea altor restricții la import (de preț, cu caracter fito-sanitar etc), prezentându-se la vamă documentele respective;
declararea valorii vamale, încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale și plata acestora;
Incoterms 2000 – este un acronim pentru International comercial TERMS, ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional. Varianta cea mai recentă datează din 1999 fiind publicată în anul 2000 sub titulatura de Incoterms 2000.
plata altor taxe la care sunt supuse mărfurile care intră în circuitul comercial (de exemplu, taxa asupra valorii adăugate -TVA);
controlul efectiv al mărfii de către autoritățile vamale. Mărfurile care cad sub incidența regimului vamal definitiv vor fi supuse procedurii vamale, urmând să primească "liber de vamă" și să fie trecute în regimul de mărfuri aflate în circuitul comercial intern din țara importatoare.
5.2. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE SAU TEMPORARE
A. Tranzitul vamal
B. Antrepozitul vamal
C. Perfecționarea activă
D. Transformarea sub control vamal
E. Admiterea temporară
F. Perfecționarea pasivă.
A. Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la
alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de
politica comercială. Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile și
documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație. In acest
regim se pot încadra:
mărfurile nevămuite la intrarea în țară transportate în tranzit vamal pe teritoriul României, sub supraveghere vamală, cu garantarea taxelor vamale;
mărfurile vămui te la export în interiorul țării transportate până la frontieră.
B. Antrepozitul vamal reprezintă locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub
controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. In aprobarea dată de
autoritatea vamală se stabilește și termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit
este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal. In antrepozitul vamal se
permite intrarea:
mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligației de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de politică comercială;
mărfurilor românești vămuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate.
Deținătorul antrepozitului vamal este administratorul și gestionarul mărfurilor depozitate în acesta și are, față de autoritatea vamală, următoarele obligații:
să îndeplinească condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare;- să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;
să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate. In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală.
Regimul de antrepozit vamal se poate încheia de titularul regimului de antrepozit vamal prin:
importul mărfurilor;
plasarea mărfurilor sub alt regim vamal suspensiv;
reexportul mărfurilor antrepozitate;
exportul mărfurilor românești;
abandonarea mărfurilor în favoarea statului;
distrugerea mărfurilor sub control vamal.
C. Perfecționarea activă a mărfurilor constă în supunerea, pe teritoriul României, la
una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare a următoarelor
categorii de mărfuri:
mărfuri străine destinate a fi reexportate în afara teritoriului vamal al României, sub formă de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politică comercială;
mărfuri importate, introduse în circuitul economic, cu condiția ca acestea să fie exportate în afara teritoriului României sub formă de produse compensatoare. Pentru aceste mărfuri se încasează drepturile de import, dar se restituie la efectuarea exportului.
Prin perfecționarea activă se pot face următoarele operațiuni:
– prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea și adaptarea lor la alte
mărfuri;
transformarea mărfurilor;
repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;
utilizarea unor mărfuri, care, deși nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parțial în timpul folosirii lor. Este important de știut că mărfurile plasate sub regim de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import, care nu au fost exportate în cadrul termenului stabilit, pot fi importate cu respectarea dispozițiilor privind importul mărfurilor. In aceste cazuri, cuantumul taxelor și drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare a mărfurilor de import, în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import, la care se adaugă comisionul vamal.
D. Transformarea sub control vamal a mărfurilor permite folosirea, pe teritoriul
României, fără plata drepturilor de import și fără aplicarea de măsuri de politică
comercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor operațiuni care le transformă
felul sau starea inițială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se
introduc în circuitul economic, cu plata drepturilor de import. Plasarea mărfurilor
sub regim de transformare sub control vamal se poate face numai de persoanele
juridice române pe baza autorizației eliberate de direcția regională vamală
interjudețeană.
Pentru eliberarea autorizației este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– mărfurile plasate sub regimul de transformare sub control vamal să se regăsească
în produsele rezultate;
– felul sau starea mărfii din momentul plasării sub regim să nu mai poată fi
reconstituită, după ce a avut loc transformarea, în formele inițiale.
E. Admiterea temporară a mărfurilor permite utilizarea pe teritoriul României, cu
exonerare totală sau parțială de drepturi de import și rară aplicarea măsurilor de
politică comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeași stare.
Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie
reexportate sau să primească o nouă destinație vamală. Termenul aprobat trebuie să
permită ca scopul utilizării să poată fi realizat.
Exemple de bunuri admise în regim vamal temporar:
bunurile destinate să fie prezentate sau utilizate la expoziții, târguri, congrese sau la alte manifestări similare;
ambalajele de natura:
– ambalajelor utilizate sau destinate să fie utilizate în starea în care sunt prezentate,
pentru ambalarea exterioară sau interioară a mărfurilor;
– suporturilor utilizate sau destinate sa fie utilizate pentru rularea, plierea sau fixarea
mărfurilor.
tiparele, matrițele, clișeele, desenele, modelele și alte obiecte similare destinate unei persoane juridice române, dacă cel puțin 75% din producția rezultată din utilizarea lor este exportată;
instrumentele de măsură și control, de verificare și alte obiecte similare, destinate unei persoane juridice române pentru a fi utilizate într-un proces de fabricație, dacă cel puțin 75% din producția rezultată ca urmare a utilizării lor este exportată;
sculele și instrumentele speciale puse gratuit la dispoziție unei persoane juridice române pentru a fi utilizate la fabricarea mărfurilor care să fie exportate în totalitate, cu condiția ca astfel de instrumente și scule să rămână proprietatea unei persoane stabilite în străinătate;
bunurile de orice natură, ce urmează sa fie supuse încercărilor, experiențelor sau demonstrațiilor, inclusiv încercărilor și experiențelor necesare procedeelor de omologare, cu excepția încercărilor, experiențelor sau demonstrațiilor care constituie o activitate lucrativă;
mostrele care sunt destinate unei prezentări sau unei demonstrații în scopul obținerii de comenzi pentru mărfurile similare.
F. Perfecționarea pasivă a mărfurilor permite exportul temporar de mărfuri românești în afara teritoriului tării, în vederea supunerii acestora unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parțială de drepturi de import. Exportul temporar de mărfuri românești, în vederea perfecționării pasive, este supus acelorași măsuri de politică comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.
Este important de știut că nu pot fi plasate sub regim de perfecționare pasivă, mărfurile care:
prin exportul lor ar da naștere la rambursări sau restituiri de drepturi de import;
înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop. Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei autorizații prin care se stabilesc condițiile de derulare a regimului.
5.3. REGIMUL DE TRANZIT
Constă în transportul mărfurilor străine nevămuite de la un birou vamal la altul fără ca acestea să fie supuse plății taxelor vamale și a măsurilor de politică comercială, cu obligativitatea ca astfel de transporturi să se efectueze sub supraveghere vamală. Operațiunea de tranzit presupune depunerea unei declarații sumare, dar implică și constituirea unei garanții financiare (cauțiune); autoritățile vamale pot exercita, totodată, controale materiale (sigilarea mijloacelor de transport, controlul mărfurilor). Tranzitul comunitar se referă la circulația mărfurilor între două țări membre ale UE; există două situații diferite, după cum e vorba de mărfuri având originea extracomunitară și care se află în tranzit între două țări UE (trafic comunitar extern), sau de mărfuri comunitare care circulă între două țări UE (trafic comunitar intern).
Regimul TIR (Transit International par Route)- permite circulația mărfurilor de origine comunitară sau non-comunitară pe teritoriul țărilor semnatare ale Convenției de la Geneva (Convenția TIR), cu condiția ca transportul să se facă fără transbordări, iar cel puțin o parte a itinerarului să se realizeze pe cale rutieră.
5.4. REGIMUL DE PRELUCRARE IN LOHN
Regimurile de prelucrare răspund unei necesități economice: facilitarea operațiunilor de prelucrare pe teritoriul național a unor produse provenind din import (așa-numita ''perfecționare activă" sau lohn-ul activ) sau, simetric, de localizarea în străinătate, prin subcontractare, a prelucrării unor produse naționale ("perfecționarea pasivă" sau lohn-ul pasiv").
A. Regimul de perfecționare activă Lohn-ul activ:
Regimul cu suspendare pleacă de la ideea că materiile prime, materialele etc, importate pentru a fi încorporate într-un produs finit nu fac decât să tranziteze teritoriul național, neflind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; ele beneficiază, în consecință, de suspendarea plății taxelor legate de vămuire.
Regimul de rambursare presupune faptul că operatorul importator face plata taxelor vamale conform regimului comun, dar, după prelucrare, poate solicita și va primi rambursarea plății în proporția pe care o au materiile importate în valoarea produsului finit exportat.
B. Regimul de perfecționare pasivă Lohn-ul pasiv:
– privește pe agenții economici care exportă materiale în vederea prelucrării
lor în străinătate, urmând să reimporte produsul finit. La import, aceste produse nu
sunt impuse la valoarea lor integrală, întrucât aceasta include și valoarea materiilor
prime exportate anterior, ci numai la diferența de valoare corespunzătoare
prelucrării în străinătate (taxare diferențială). Practic, taxarea diferențială constă în
deducerea din taxele calculate pentru produsele finite a mărimii taxelor care s-ar fi
achitat asupra materiilor exportate pentru prelucrare, dacă acestea din urmă ar fi fost
importate din țara unde se realizează operațiunile de prelucrare.
5.5. CONDIȚII DE LIVRARE (INCOTERMS 2000 )
INCOTERMS este un acronim16 pentru International comercial TERMS ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional. In orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităților de livrare, a transferului riscurilor și a repartizării între vânzător și cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului). Complexitatea problemelor legate de orientarea și dirijarea părților implicate în negocierea și încheierea unui contract comercial extern de vânzare,cumpărare mărfuri presupune cunoașterea tehnicilor de negociere, a legislației și uzanțelor de comerț exterior a decontărilor internaționale, a expediției și asigurărilor internaționale, a legislației vamale, al efectuării calculelor de rentabilitate etc.În acest context, alegerea și includerea în contractele comerciale a celor mai favorabile clauze atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător prezintă o importanță deosebită. Condiția de livrare reprezintă una din clauzele esențiale ce se convin între partenerii unui contract comercial internațional, prin aceasta reglementându-se în fapt transferul mărfurilor și al riscurilor de la vânzător la cumpărător, inclusiv consecințele juridice și economice generat..Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situațiile cele mai uzuale. Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internațională de Comerț de la Paris , începând cu anul 1920 a avut inițiativa și a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali. Prima codificare a avut loc în anul 1936, a fost revizuită în anul 1953, completată în 1967, 1976, 1980 și 1990. Varianta cea mai recentă datează
5.5.1. CA TEGORII DE CONDIȚII DE LIVRARE
Categoria "E" – vânzătorul pune marfa în propriile depozite la dispoziția cumpărătorului: EXW (Ex Works) – Franco uzina: este condiția de livrare cea mai comodă pentru vânzător. Proprietatea și riscul trec la cumpărător, inclusiv plata costurilor de transport și asigurări, chiar de la ușa vânzătorului. Utilizat pentru orice mod de transport. Variante : Ex Warehouse, Ex Mill, Ex Plantation etc.
Categoria "F" – transportul principal nu este plătit de către vânzător, care remite marfa unui transportator desemnat:
FCA (FreeCarrier) – Franco la caraus: marfa, după ce a fost vândută este predată de exportator primului caraus, numit de cumpărător, la locul convenit. Indicat este să se stipuleze în contract obligația vânzătorului de a încarcă și stivui marfa în containere în mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rămânând în sarcina cumpărătorului cheltuielile cu transportul și de descărcare. Proprietatea și riscul sunt ale cumpărătorului, el trebuind să plătească costurile de transport și asigurări, în momentul din care vânzătorul livrează bunurile către transportator. Vânzătorul este obligat să încarce bunurile în vehiculele de transport, fiind obligația cumpărătorului aceea de a recepționa bunurile sosite.
FAS (FreeAlongsideShip) – Franco de-a lungul navei: se poate utiliza numai în cazul transporturilor maritime și fluviale, cumpărătorul angajează nava, iar vânzătorul aduce marfa în port și o plasează pe chei de-a lungul navei. Odată bunurile descărcate din vehiculele de transport de către vânzător, proprietatea și riscul trec către cumpărător împreună cu costurile de transport și asigurări. Folosit pentru transportul maritim și pentru cel pe apa continental. Taxele de export îi revin vânzătorului.
FOB (Free on Board) – Franco la bord: transferul de la vânzător la cumpărător al mărfii, cheltuielilor, formalităților și riscului se face în momentul când marfa a trecut balustrada (copastia) vasului. Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare a mărfii în momentul în care
16Acronim- adj., este un cuvânt format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
Legea nr. 8/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea
punctelor de control pentru trecerea frontierei, precum și a celorlalte unități vamale, cu modificările și
completările ulterioare; în conformitate cu prevederile art.l alin.2.
2 Legea nr. 523/2002 modificată în urma O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor sau a taxelor
speciale de consum.
3 Legea 571/2003 privind taxa pe valoarea adăugată; scutirile de bunuri și servicii de la plata TVA sunt
reglementate pin Legea 571/2003.
III. Categoria "C" – transportul principal este plătit de către vânzător, care suportă
cheltuielile, dar nu și riscurile pe timpul transportului:
CFR (Cost andFreight) – Cost și navlu: vânzătorul angajează nava, o încarcă și o duce în portul de destinație convenit.
CIF (Cosi Insurance andFreight) – Cost, asigurare și navlu: pe lângă CFR vânzătorul are obligația să procure pentru cumpărător, pe contul acestuia din urmă, un contract de asigurare împotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere a mărfii în timpul transportului. Vânzătorul încredințează marfa navei navlosita de el, achitând navlul până la portul de destinație convenit, inclusiv costul asigurării riscului de pierdere și avariere a mărfii pe timpul transportului maritim.
CPT (CarhagePaidTo) – Transport plătit până la: vânzătorul plătește transportul până la destinație. Condiția poate fi utilizată pentru toate felurile de transport. Proprietatea, riscul și costurile de asigurări trec către cumpărător în momentul livrării către transportator de către vânzător. Vânzătorul plătește transportul până la destinație. Utilizat pentru orice mod de transport.
CIP (Carriageand Insurance PaidTo) – Transport și asigurare plătite până la: pe lângă CPT vânzătorul asigură marfa, în numele și pe contul cumpărătorului, contra riscurilor minime de avariere și pierdere.
IV. Categoria "D" – vânzătorul suportă toate cheltuielile și riscurile pentru livrarea mărfii la locul de destinație convenit:
DAF (Delivered at Frontier) – Livrat la frontieră: vânzătorul pune marfa la dispoziția cumpărătorului la frontiera convenită și îndeplinește formalitățile de vămuire la import. Utilizat pentru orice mod de transport.
DES (Delivered Ex Ship) – Livrat franco nava: vânzătorul suportă cheltuielile și riscurile aducerii mărfii în portul de nevămuită pentru import. Utilizat numai pentru transport maritim și naval continental.
DEQ (Delivered Ex Quay) – Livrat franco chei: pe lângă DES, vânzătorul plătește vama în țara cumpărătorului.
DDU (DeliveredDutyUnpaid) – Livrat vama neplătită: vânzătorul nu plătește vama și celelalte taxe din țara cumpărătorului DDP – Livrat vama plătită: vânzătorul plătește toate taxele și riscurile care intervin, ducând marfa la destinație. Vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziția cumpărătorului, nedescărcată de pe mijlocul de transport și nevămuită la import, la locul de destinație convenit. Vânzătorul suportă costurile și riscurile legate de aducerea mărfii în locul convenit (mai puțin taxele vamale, taxele și alte speze oficiale necesare realizării importului), precum și cheltuielile și riscurile în legătură cu îndeplinirea formalităților vamale de export.
DDP(DeliveredDutyPaid) – Livrat, vama plătită (locul de destinație convenit): asemănător DDU, cu excepția faptului că vânzătorul va suporta și taxele vamale aferente mărfii destinație, punând-o la dispoziția cumpărătorului la bordul navei.
5.5.2. NOUTĂȚILE ADUSE DE INCOTERMS 2000
FCA: modificările privind obligațiile de încărcare și de descărcare: apare ca o obligație de specificare a unui loc. Anterior, specificarea unui loc nu era o obligație ci doar o obișnuință. EXW: Pentru acest termen se face recomandarea:" Termenul <fabrică> nu trebuie utilizat atunci când cumpărătorul nu poate efectua direct sau indirect formalitățile la export. In asemenea cazuri, trebuie utilizat termenul FCA sub rezerva că vânzătorul acceptă să încarce marfa pe cheltuielile și riscul său."
FAS: Beneficiază de aceeași precizare termenul FAS impune vânzătorului obligația de a suporta cheltuielile de export. Este vorba de o soluție total diferită față de versiunile anterioare când acestea reveneau cumpărătorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv pentru transportul pe mare sau pe căi navigabile interioare.
FOB: cunoaște și el o mențiune: Dacă părțile nu înțeleg că marfa este livrată la momentul în care trece peste balustrada vasului, termenul FCA trebuie utilizat. Observație: Pentru condițiile de livrare DDU/DDP nu mai este necesară întocmirea de formalități vamale, utilizarea lor în tranzacțiile comerciale capătă un singur sens, incluzând automat costurile operațiunilor de descărcare, vânzătorul trebuind în acest caz să ofere la destinație, în locul convenit, mărfurile libere de orice obligație și costuri.
5.6. ÎNCADRARE TARIFARA
încadrarea tarifară a mărfurilor presupune determinarea subpoziției tarifare la care se clasifică mărfurile în una din nomenclaturile vamale. Informațiile tarifare obligatorii (ITO) sunt informații asupra clasificării tarifare a mărfurilor, emise de către autoritățile vamale ale statelor membre. Anual statele membre emit peste 30.000 de informații tarifare obligatorii, iar în baza de date a Comisiei Europene se află circa 160.000 informații tarifare obligatorii valide. Comunitatea Europeană a creat un sistem informatic de gestionare la nivel comunitar a informațiilor tarifare obligatorii pentru ca operatorii economici să poată obține o clasificare corectă a mărfurilor care urmează a fi importate sau exportate. Principalul avantaj pentru titularul unei informații tarifare obligatorii este confirmarea din punct de vedere juridic în ceea ce privește clasificarea tarifară, aceasta fiind un element important pe baza căruia se stabilesc drepturile vamale de import sau de export datorate, taxele de restituții la export, precum și aplicarea altor dispoziții juridice conexe (de exemplu, certificate de import sau de export). Titularul de informații tarifare obligatorii le poate folosi pentru anumite mărfuri numai în cazul în care face dovada față de autoritățile vamale că mărfurile respective sunt conforme în toate privințele cu cele descrise în informațiile prezentate. Solicitarea unei Informații tarifare obligatorii se face în scris fie către autoritățile vamale competente din oricare din statele membre în care informația va fi utilizată, fie către autoritățile vamale competente din statul membru în care este stabilit solicitantul.
5.6.1. TIPURI DE NOMENCLATURI VAMALE
A. Nomenclatura Sistem Armonizat. Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura
Sistemului Armonizat presupune stabilirea subpozițiilor la nivel de maximum 6
cifre. Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor este prezentat în
anexa la Lege17, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și publicată în Monitorul
Oficial.
B. Nomenclatură Combinată. Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată
presupune stabilirea subpozițiilor la nivel de maximum 8 cifre. Nomenclatura
combinată este structurată pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a
mărfurilor.
Nomenclatura combinată este prezentată în Anexa I la Regulamentul CEE nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 care modifică Anexa I a Regulamentului CEE nr.2658/87 al Consiliului referitor la Nomenclatura tarifară și statistică și la Tariful Vamal Comun .
C. Nomenclatură TARIC. Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura TARIC (Tariful Integrat al Comunităților Europene) presupune stabilirea subpozițiilor la nivel de maximum 10 cifre. Nomenclatura TARIC este structurată pe Nomenclatura combinată. Nomenclatura combinată conține 97 capitole (identificate printr-un cod numeric de două cifre) grupate în 21 secțiuni. Fiecare capitol conține poziții tarifare (identificate printr-un cod numeric de patru cifre). Fiecare poziție tarifară poate să conțină subpoziții tarifare de diferite niveluri de subordonare, identificate printr-un cod numeric de maximum opt cifre în cazul Nomenclaturii combinate și, respectiv, de maximum 10 cifre în cazul Nomenclaturii TARIC. Nivelurile de subordonare sunt indicate prin liniuțe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii. Subpozițiile aflate pe același nivel de subordonare au același număr de liniuțe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii.
încadrarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se face conform Regulilor Generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate. Regulile Generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate sunt prezentate în Partea I titlul 1 din Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006. Orice persoană poate solicita autorității vamale atât informații privind aplicarea reglementărilor vamale în ceea ce privește clasificarea mărfurilor, cât și informații tarifare obligatorii. Solicitările de informații privind aplicarea reglementărilor vamale în ceea ce privește clasificarea mărfurilor se adresează birourilor vamale respectând prevederile articolului .
Capitolu 6
Contravenții și infracțiuni vamale
6.1.INFRACȚIUNI VAMALE
(Extras din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României,
TITLUL XII, Secțiunea a 1-a)
Art. 270. – Introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 271. – Introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Art. 272. – Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri, decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 273. – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 274. – Faptele prevăzute la art 270 – 273 săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 275. – Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepsește.
Art. 276. – Dacã faptele prevăzute la art. 270 – 274 sunt sãvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica și interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.
Art.277. – Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.
Art.278. – Dispozițiile prezentei secțiuni se completează cu prevederile Codului penal al României precum și cu dispozițiile penale prevăzute în alte legi speciale.
6.2.CONTRAVENȚII VAMALE
I. Extras din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, TITLUL XII, Secțiunea a 2-a
Art. 279. – Faptele care constituie contravenții la reglementările vamale, procedura de constatare și sancționare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 280.
(1) Contravențiile vamale săvârșite în incintele vamale și în locurile unde se desfășoară operațiuni sub supraveghere vamală se constată și se sancționează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală.
(2) În cazul în care contravențiile vamale sunt constatate de organele de poliție sau alte organe cu atribuții de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligația de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenției.
(3) După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică amenda și dispune, după caz, reținerea bunurilor în vederea confiscării.
(4) Sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanelor juridice.
Art. 281. – Dispozițiile art. 279 și 280 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 alin. (1) și (3) și art. 29.
II. Extras din Hotararea Guvernului nr. 707 din 7 iunie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei, PARTEA VI, CAPITOLUL X
ART. 651 Constituie contraventie si se sanctionează cu amenda de la 500 lei la 1500 lei următoarele fapte:
a) neindeplinirea de către transportator ori de reprezentantul acestuia a obligației de a depune la biroul vamal de frontieră documentele însoțitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internațional si a documentelor privind marfurile transportate cu acestea;
b) nedepunerea de catre comandantul, armatorul sau agentul navei a declaratiei proviziilor de bord, in termenele legale;
c) neindeplinirea de catre organele postale a obligatiei de a declara si prezenta autoritatii vamale coletele si trimiterile postale in vederea controlului vamal;
d) neindeplinirea de catre organele postale a obligatiei de a prezenta biroului vamal de frontiera lista sacilor postali;
e) neprezentarea de catre transportator, la solicitarea autoritatii vamale, a documentelor aferente mijlocului de transport pentru marfurile transportate, aflate in trafic international;
f) nerespectarea de catre orice persoana a obligatiei de a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamala;
g) transferarea marfurilor care au facut obiectul unei declaratii sumare, in alte cazuri si locuri decat cele stabilite de autoritatea vamala;
h) neindeplinirea de catre titularul operatiunii comerciale sau de catre reprezentantul acestuia a obligatiei de a solicita in termenul legal pentru marfurile inscrise in declaratia sumara, o destinatie vamala;
i) neindeplinirea de catre transportatorul sau gestionarul marfurilor nevamuite a obligatiei de a asigura integritatea sigiliilor sau marcajelor, cu exceptia cazului fortuit sau de forta majora;
j) nerespectarea de catre titularul unei informatii obligatorii a prev. art. 15 alin. (2);
k) neindeplinirea de catre titularul unei autorizatii emise de catre Autoritatea Nationala a Vamilor, a obligatiei de a anunta autoritatea vamala asupra oricarei modificari intervenite dupa acordarea acesteia;
l) depunerea declaratiei vamale continand date incomplete sau inexacte, in cazul in care aceasta fapta nu influenteaza stabilirea drepturilor de import si a altor drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe ce se stabilesc la punerea in libera circulatie a marfurilor dar produce efecte asupra aplicarii masurilor de politica comerciala ori a altor dispozitii stabilite prin reglementari speciale.
ART. 652 Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei urmatoarele fapte:
a) neindeplinirea de catre conducatorul mijlocului de transport a obligatiei de a opri la semnalul formal specific al personalului vamal abilitat;
b) acostarea navelor sau aterizarea aeronavelor in alte locuri decat in punctele de control unde functioneaza autoritatea vamala, cu exceptia cazului fortuit, de forta majora sau de boala grava la bord;
c) neprezentarea documentelor de orice natura si pe orice fel de suport, solicitate in cadrul controlului vamal, precum si nerespectarea termenului stabilit de autoritatea vamala, prezentarea documentelor;
d) neindeplinirea de catre persoanele fizice care intra sau ies din tara a obligatiei de a declara si de a prezenta in vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevazuta aceasta obligativitate;
e) furnizarea de catre un solicitant a unor informatii eronate sau incomplete in baza carora a fost adoptata de catre autoritatea vamala o decizie favorabila acestuia;
f) exercitarea oricarei activitati comerciale, industriale sau de servicii intr-o zona libera, antrepozit liber sau port liber, fara respectarea conditiilor stabilite in reglementarile vamale si fara notificarea prealabila a autoritatii vamale;
g) transferarea drepturilor si obligatiilor titularului unui regim vamal economic unor alte persoane care nu indeplinesc conditiile prevazute pentru a beneficia de regimul in cauza;
h) neindeplinirea de catre comisionarul in vama a obligatiilor prevazute la art. 578;
i) depunerea unei declaratii vamale care contine date eronate privind incadrarea tarifara a bunurilor sau marfurilor, in cazul in care este influentata stabilirea drepturilor de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe care se incaseaza de catre autoritatea vamala la punerea in libera circulatie a marfurilor;
j) parasirea porturilor sau aeroporturilor de catre navele sau aeronavele care pleaca in cursa externa, fara viza autoritatii vamale; in acest caz amenda se aplica capitaniei portului sau autoritatilor aeroportuare;
k) neindeplinirea de catre titularul regimului de punere in libera circulatie a marfurilor destinate unei anumite utilizari, a obligatiei de a instiinta autoritatea vamala despre schimbarea utilizarii acestora;
l) prezentarea de catre un solicitant a unor documente continand date inexacte sau eronate, in vederea obtinerii unei autorizatii sau a unui certificat de origine eliberat de catre autoritatea vamala;
m) neindeplinirea de catre titularul regimului vamal de tranzit sau a regimurilor vamale economice a termenelor, conditiilor si obligatiilor prevazute pentru derularea si incheierea acestor regimuri.
ART. 653 Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. In acest caz bunurile se confisca;
b) descarcarea, incarcarea sau transbordarea bunurilor sau marfurilor pe nave fara permis vamal sau fara acordul autoritatii vamale; in acest caz cantitatea de bunuri incarcate, descarcate sau transbordate se confisca;
c) instrainarea sub orice forma a marfurilor aflate in tranzit vamal; marfurile instrainate se confisca;
d) depunerea declaratiei vamale si a dovezii de origine, continand date eronate privind originea marfurilor;
e) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date eronate privind valoarea facturata a marfurilor;
f) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date eronate privind cantitatea marfurilor daca fapta nu constituie infractiune prevazuta de Codul vamal. In cazul in care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe care se incaseaza de catre autoritatea vamala la punerea in libera circulatie a marfurilor, marfurile constatate in plus fata de cele inscrise in declaratia vamala se confisca;
g) exercitarea activitatii de comisionare in vama fara autorizatie; veniturile realizate din activitatea neautorizata se confisca;
h) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date eronate privind felul marfurilor. In cazul in care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe care se incaseaza de catre autoritatea vamala la punerea in libera circulatie a marfurilor, marfurile constatate in plus fata de felul celor inscrise in declaratia vamala se confisca. Prin felul marfurilor se intelege varietatea, tipul sau acele caracteristici definitorii.
ART. 654 In cazul contraventiilor prevazute la art. 653 lit. a)-c), atunci cand marfurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata unei sume egala cu valoarea in vama a acestora, la care se adauga drepturile de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe ce se stabilesc la punerea in libera circulatie a marfurilor. Aceasta masura are acelasi efect juridic ca si confiscarea marfurilor in ceea ce priveste stingerea datoriei vamale.
ART. 655 Faptele prevazute la art. 651-653 constituie contraventii daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiune.
ART. 656 Contraventiile vamale se constata prin procese verbale de contraventie incheiate de personalul vamal care are atributii in acest sens.
ART. 657 Contraventiilor prevazute in acest capitol le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contravenientii pot sa conteste procesul verbal de contraventie potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
III. Extras din Hotãrârea Guvernului nr.946 din 22 august 2007 pentru modificarea si completarea unor hotãrâri din domeniul vamal
Art. II. – Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr.707/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.520 din 15 iunie 2006, cu completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:
………………………………………………………………………………………………………………..
44. Literele c) și j) ale articolului 651 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„c) neîndeplinirea de către organele poștale a obligației de a declara și de a prezenta autorității vamale coletele și trimiterile poștale care, potrivit legii, sunt supuse controlului vamal;
………………………………………………………………………………………………………………..
j) nerespectarea de către titularul unei informații obligatorii a obligației de a declara autorităților vamale, în momentul efectuării formalităților vamale, că este în posesia unei informații obligatorii care se referă la mărfurile în cauză;" .
45. Literele d) și j) ale articolului 652 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„d) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate;
………………………………………………………………………………………………………………..
j) părăsirea porturilor sau a aeroporturilor de către navele sau aeronavele care trec frontiera, fără viza autorității vamale; în acest caz amenda este aplicată căpităniei portului sau autorităților aeroportuare;"
46. Literele b) și e) ale articolului 653 se modifică și vor avea următorul cuprins:
„b) descărcarea de pe nave, încărcarea pe nave ori transbordarea bunurilor sau mărfurilor supuse vămuirii fără permis vamal sau fără acordul autorității vamale; în acest caz cantitatea de bunuri încărcate, descărcate sau transbordate se confiscă;
………………………………………………………………………………………………………………..
e) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date incomplete sau eronate privind valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor;"
47. După alineatul (1) al articolului 653 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționeazã cu amenda de la 5000 lei la 10000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii."
48. După articolul 653 se introduce un nou articol, articolul 6531 cu următorul cuprins:
„Art. 6531 – Dacă la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651 – 653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamală dispune, pe lângã celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate."
………………………………………………………………………………………………………………..
Art. IV. – Prevederile art. II pct. 48 și 49 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Capitolu 7
STUDIU ALIPCATIV. DERULAREA ȘI CONTROLUL UNEI OPERAȚIUNI VAMALEDE IMPORT
7.1. ISTORICUL FIRMEI DE COMISIONARI VAMALI S.C. EXPERT TRANS SRL TIMIȘOARA
Expert Trans S.R.L.(ET) a fost înființată în anul 1997 și este situată în Timișoara, județul Timiș; este o societate română cu răspundere limitată. Compania de transport Expert Trans S.R.L. pune la dispoziție servicii de calitate ca, transportul aerian de mărfuri generale. Firma are un personal de 80 angajați, fiind o companie recunoscută pe piața din România. Expert Trans S.R.L. este un subcontractor al UPS România (United Parcel Services) cu sediul în București. UPS este reprezentat în România prin Trans Courier Service S.R.L.(TCS), fiind agent autorizat exclusiv al UPS în România.
Expert Trans S.R.L asigură servicii integrate de logistică și transport internațional prin rețeaua operativă UPS. Expert Trans S.R.L pune la dispoziție servicii de curierat la cel mai înalt nivel, atât în transportul documentelor cât și al coletelor . Serviciile puse la dispoziția clienților de către Expert Trans S.R.L sunt următoarele:
1. Prin serviciul curierat express, pune la dispoziție următoarele servicii : ușă-la~ușă,
asigură expedierea documentelor și coletelor în regim ușă-la-ușă, ceea ce înseamnă
preluarea coletelor și documentelor de la ușa expeditorului și livrarea în cel mai scurt
timp la ușa destinatarului, în orice colț al lumii;
ridicarea comenzii în aceeași zi, având un program de lucru flexibil pentru răspunderea cerințelor clienților;
reprezentare vamală pe Aeroportul Timișoara, operând ca și comisionar vamal autorizat;
control deplin de la colectare până la livrare ;
tracking permanent al coletelor și documentelor.
Transporturi aeriene de marfă. In calitate de agent autorizat,ET pune la
dispoziție cele mai importante linii aeriene : Austrian Airlines, KLM, Air France,
British Airways, Alitalia, Tarom, Carpar Air, American Airlines.
Și în regim cargo de marfa, ( transport aerian prin intermediul companiilor aeriene) ET asigură reprezentare vamală atât la import cât și la export, asigurând plata taxelor vamale, a TVA și a altor taxe , în numele clienților.
3. Transporturi maritime de marfă , incluzând pe lângă asigurarea transportului,
întocmirea documentației , vămuire, depozitare .transport rutier la adresă și asigurarea
bunurilor exportate.
4. Servicii speciale ; în această categorie intră :
– transporturi aeriene de tip charter, acestea reprezintă soluția optimă pentru
transporturile ce nu se pot încadra în rutele, orarele și dimensiunile admise de
companiile aeriene, mai ales atunci când respectarea termenelor este vitală. Este un
serviciu disponibil oriunde în lume , ET asigurând în cadrul acestor servicii livrare
în 6 și până la 24 ore.
– depozitarea mărfurilor în regim de antrepozitare vamală , asigurând acces
supravegheat, siguranță deplină, controlul temperaturii, asigurare completă a mărfii.
Transporturi rutiere rapide ; ET pune la dispoziție o flotă proprie compusă din 30
autoutilitare și 135 camioane. Opțiunile puse la dispoziția acestui tip de transport
presupune: preluarea mărfii, vămuirea ei, livrarea la destinația finală sau doar până în
vama țării de destinație; ținându-se legătura permanent cu șoferii pe întreaga durată a
transportului până la destinație.
6. Reprezentare vamală, consultanță vamală și fiscală. Toate procedurile vamale sunt
computerizate și monitorizate constant în cadrul centrului operativ ET, amplasat în
incinta Aeroportului Timișoara.
Expert Trans S.R.L acoperă colectarea coletelor și documentelor din întreaga țară prinsediile deținute în toate județele.
17Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și publicată în Monitorul Oficial nr.234/27 septembrie 1996.
18Legea 301/31 octombrie 2006, pentru refacerea Acordului-cadru de împrumut între România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la București la 27 decembrie 2005 și la Paris la 10
H.G. nr.707/ 07 iunie 2006 , hotărâre pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal
ianuarie 2006 ; publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. H.G. nr.707/ 07 iunie 2006 , hotărâre pentru aproba: al României, cu respectarea prevederilor art. 18 si 19.
7.2. DESCRIEREA OPERAȚIUNI DE IMPORT ÎN VAMA TIMIȘOARA AEROPORT ÎN REGIM DE CURIERAT RAPID-UPS
Mărfurile și documentele care sosesc în regim de curierat rapid UPS sunt prealertate electronic , pe baza unui e-mail care conține date cu privire la importurile ce trebuie să sosească în ziua respectivă cu avionul UPS. Prceaierta se trimite de la UPS Germania din Aeroportul Koln, acolo unde se află centrul de sortare al UPS, cu 2 ore înaintea sosirii avionului UPS în Aeroportul Timișoara, pe baza unui Mașter AWB și al uniu borderou cu toate partidele de marfa care trebuie să sosească în ziua respectivă. Master-ul AWB este un AWB principal în care sunt trecute informații cu privire la marfa așteptată , care pe lângă datele expeditorului, destinatarului, aeroportul de plecare și cel de destinație, care sunt de obicei neschimbate , mai conține numărul de colete și greutatea acestora.
7.2.1. PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE A COLETELOR ȘI DOCUMENTELOR
Angajații UPS din cadrul biroului Timișoara Aeroport sortează acest borderou în forma electronică în două părți și anume :un borderou în care sunt trecute mărfurile comunitare și un borderou pentru mărfurile necomunitare (extracomunitare) , care se prezintă la vamă împreună cu Mașter AWB ( 406-3932 3524 prezentat în anexă) pentru a fi înregistrate în registrul vămii, primind un număr de (R2). Numărul de R2, este un număr de ordine obținut din registrul de evidență al vămii, ajutând vama la urmărirea partidelor de marfa extracomunitare la care se face vama , scazându-separtidele de marfa cu numărul declarației vamale de import ( număr de I). Mărfurile comunitare sunt acele mărfuri care sosesc din Uniunea Europeana(UE) și care nu necesită vămuire fiind libere pentru livrare la client, indiferent de valoarea acestora. Mărfurile necomunitare (extracomunitare) sunt mărfuri din afara Comunității și care necesită vămuire, fiind trecute în borderoul de import ca Cerere Magazie. Angajații UPS predau aceste două borderouri împreună cu Mașter AWB colegilor de la ET, aceștia trecândule în situațiile lor zilnice, pe baza un număr de ordine (Rl), urmând a le înregistra în vamă în registrul de evidență vamală, primind un alt număr de ordine al vămii (R2).
La documentele și coletele sosite în regim de curierat rapid , cu o valoare mai mică de 10 EUR, se întocmește o cerere tip (trecut în anexă) la care se anexează un borderou cu toate datele necesare dovedirii acestora.
In borderou (ex :Notificare nr.51/28.01.2010, prezentată în anexă) sunt trecute datele cele mai importante cu privire la expediție și anume : număr de AWB, țara de expediție, expeditor, destinatar, număr de colete, kilograme, valoare factură, denumirea comercială a mărfurilor.
După înregistrarea în vamă a coletelor și documentelor, mărfurile și documentele comunitare/necomunitare sub 10 EUR sunt trimise la livrare iar mărfurile necomunitare peste 10 EUR rămân în magazia ET ca și Cerere Magazie, la acestea urmând a se face vama .Nu se percep taxe de depozitare în primele 7 zile de la înregistrarea mărfii, urmând ca după depășirea celor 7 zile să se plătească o taxă de 2 USD colet/zi.
7.2.2. PROCEDURA DE VĂMUIRE
După înregistrarea documentelor în vamă, declarantul primește actele și pe baza acestora avizează clienții de sosirea mărfii.
Avizarea către client se face pe baza unui document FAX-AVIZARE (în anexă ) în care se trec datele cu privire la partida respectivă de marfa și anume:
numele expeditorului;
țara de expediție ;
numărul de AWB ;
număr de colete și kilogramele ;
sunt cerute de asemenea date și informații cu privire la regimul vamal ce urmează a fi solicitat, acest regim vamal este hotărât de către destinatarul mărfii. Avizarea (FAX-AVIZARE) se trimite împreună cu factura externă, solicitându-se traducerea facturii pentru întocmirea formalităților vamale și pentru a se putea calcula drepturile de import ce urmează a fi plătite de destinatarul mărfii.
Pe baza traducerii trimisă pe fax de către destinatarul mărfii, declarantul vamal va calcula drepturile vamale, aferente importului, ce trebuiesc plătite și va trimite o AVIZARE de plată (prezentată în anexă), în care va trece suma totală a drepturilor vamale aferente importului, sumă ce trebuie plătită în contul Biroului Vamal Timișoara Aeroport (nr.RO53TREZ6215005XXX000325), deschis la Trezoreria Timișoara ( cod de identificare fiscală : 5872159), cu mențiunea următoare: ev depozit anticipat pentru Expert Trans S.R.L
Declarația vamală se va depune în vamă doar după confirmarea plății, aceasta se face pe baza OP-ului( ordinului de plată) trimis pe fax și după intrarea banilor în cont.
Dacă, în timp de 14 zile de la înregistrarea mărfii în registrul de evidență vamală, destinatarul mărfii nu își îndeplinește obligațiile pentru ca marfa să fie vămuită, aceasta va fi returnată expeditorului.
După ce destinatarul mărfii a trimis pe fax toate actele necesare vămuirii și dovada de plată a taxelor vamale de import, declarantul pregătește toate actele și întocmește declarația de import pe baza traducerii primite de la destinatarul mărfii. Declarantul vamal se ocupă de întocmirea declarației de import, atașând toate actele necesare vămuirii:
– declarația vamală de import (formularele tip de declarații se primesc pe bază de
comandă, fiind folosite atât la import cât și la exportul de mărfuri,). Declarația vamală
se găsește în format tipizat în 4 exemplare consecutive : exemplarul 1 are o bandă de
Cererea tip se întocmeste conform Directivei CE 274/ 17 martie 2008 de amendare a Regulamentului CE 918/1983.
culoare verde, exemplarul 2 are banda roșie, exemplarul 3 are banda galbenă, iar
ultimul exemplar 4, rămâne la firma de comisionar vamal ET). Sunt două tipuri de
declarații utilizate în regim normal și anume :
a.) declarația vamală primară-formularul utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar,
b.) declarația vamala complementară – formularul utilizat împreună cu declarația vamală primară pentru declararea mai multor bunuri care se clasifică în coduri tarifare diferite.
factura care a însoțit marfa;
traducerea facturii;
copie după AWB-ul ( 1Z5674320401965425 , prezent în anexă) cu care a venit marfa la import.
7.2.3. CONTROLUL AUTORITĂȚII VAMALE
Declarația vamală împreună cu actele atașate se prezintă în vamă. Odată ajunsă în vamă, declarația se înregistrează la Serverul Vămii primind un număr de "I" ( I 471/01.02.2010 în cazul declarației vamale anexate) și este dată mai departe spre verificare, unui agent vamal (vameș). Acesta verifică corectitudinea întocmirii declarației vamale, urmărindu-se în special dacă datele de pe actele anexate la declarație sunt corect trecute în formularul tip de declarație vamală, dacă încadrarea tarifară este corect aplicată, dacă corespunde numărul de colete și kilograme, condiția de livrare, dacă e trecut numărul de R2 (acesta se trece în rubrica 40 a declarației vamale) , moneda și valoarea totală a facturii. Agentul vamal (vameșul) care a verificat declarația vamală se semnează și se ștampilează pe declarația de import (fiecare vameș are o ștampilă personală, pe aceasta este trecut un număr, nu există două ștampile cu același număr), neavând voie să facă și controlul fizic al mărfii. După controlul documentelor se trece la controlul mărfii, de către un alt agent vamal; acesta constă în controlul efectiv al mărfii, urmărindu-se dacă marfa declarată în declarația vamală de import corespunde cu cea prezentă în colet. Controlul mărfii se face de către agentul vamal în magazia comisionarului împreună cu declarantul vamal care a întocmit declarația și care răspunde pentru corectitudinea întocmirii ei. După controlul fizic al mărfii, vameșul care a făcut controlul semnează și ștampilează pe declarație și o dă mai departe la validare.
Următorul pas este acela al validării declarației de import; validarea constă în obținerea unui număr de validare din Serverul principal al Vămii și care se trece pe declarația vamală (la rubrica B : Informații contabile-numar validare). Odată ce declarația este validată, înseamnă că banii au fost trași și se află în contul vămii, acordându-se liberul de vamă, marfa putând fi livrată deținătorului de drept (destinatarului).
Declarantul separă declarația vamală și documentele atașate, lăsând primele două formulare ale declarației vamale (formularul verde și cel roșu) împreună cu factura, traducerea facturii și o copie după AWB în vamă. Formularul cu bandă galbenă (exemplarul 3) revine destinatarului împreună cu factura mărfii, o copie a AWB-ul ui și factura fiscală ( 0030559/02.02.2010-prezentă în anexă) pentru întocmirea declarației vamale de import și livrare marfa ; ultimul formular rămâne în evidența comisionarului vamal, care este obligat prin lege să păstreze declarațiile minim 5 ani de la întocmire.Se facturează dacă este cazul : magazinaj marfa și se predă spre livrare coletul, însoțit de toate actele atașate declarației vamale. Livrarea mărfii și predarea actelor se face de către curierii UPS, care au obligația livrării acestora, destinatarului final al mărfii. Toate actele prezentate mai sus sunt anexate exact în ordinea prezentării lor mai sus.
CONCLUZIILE GENERALE ALE TEMEI
Firmele sunt tot mai mult obligate să-și restructureze radical obiectivele și strategiile de piață. Dacă înainte ele operau în condițiile unei concurențe și clientele stabile, în prezent firmele activează în condițiile unui adevărat război, în care au loc schimbări rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariții de noi legi și politici comerciale și o scădere continuă a fidelității clientelei.
In zilele de glorie firmele puteau rezista concurenței prin aplicarea unei politici agresive de vânzări și reclamă a produselor și serviciilor prin strategii de marketing. Această viziune asupra conceptului de marketing rămâne valabil și astăzi.
Nu trebuie scăpat din vedere faptul că și în prezent, cumpărătorii sunt puși în fața unei game uriașe de produse și servicii. Fapt pentru care firmele ( de expediții ) trebuie sa iasă pe piață cu servicii noi și flexibile pentru păstrarea clienților fideli și atragerea celor noi. De asemenea se știe faptul că, aceștia au reacții și cerințe diferite față de prețul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite ; dar și cerințele lor în ceea ce privește calitatea nu se schimbă ci sunt în continuă creștere. Având posibilități nelimitate de a alege, ei se vor orienta către acele firme a căror oferte corespund cel mai bine așteptărilor, cerințelor și nevoilor lor. Firmele cele mai prospere sunt, acelea care reușesc să ofere clienților satisfacția scontată, înțelegând marketingul de piață, nu ca pe o funcție, ci ca pe o filosofic Acesta fiind tipul de firme care își canalizează eforturile în direcția satisfacerii la maximum a cerințelor pieței. Intenția lor nu este de a ocupa poziția a treia sau a patra pe piața; dacă nu reușesc să aducă ceva special pe piață, ele nu vor rezista prea mult. Ele acordă o atenție deosebită calității și serviciilor, înfruntă concurența și știu cum să coopereze cu partenerii interni și cei externi reușind să mențină relațiile de afaceri și parteneriat, prin buna cunoaștere a nevoilor acestora, venind în întâmpinarea lor cu soluțiile și ofertele potrivite.
Un factor inportant îl ocupă angajatul / angajații în firmă, aceștia pot să influențeze pozitiv sau negativ , prin modul de adresare , dar și datorită percepțiilor și preferințelor clientului. Pentru firmele de succes, clienții buni reprezintă un element-cheie; atunci când sunt bine serviți și tratați, ei devin o sursă de profit pe termen lung.
In condițiile unei concurențe din ce în ce mai acerbe, primul obiectiv al unei firme trebuie să fie acela de a câștiga fidelitatea clientului și de a-i satisface acestuia cerințele la un nivel superior. Firmele de succes au în vedere și stabilirea unor relații reciproc avantajoase cu partenerii lor interni și externi.
Rolul de lider pe o anumită piață se câștigă prin descoperirea și crearea unor noi produse, servicii, stiluri de viață și așteptări. Firmele trebuie să identifice modalități mai bune de distribuire și promovare a produselor și serviciilor, cu costuri mai scăzute.
BIBLIOGRAFIE
Alexa C. (1995), Transporturi și Expediții Internaționale, Editura AU, București.
Caraiani G.(1995), Transporturi și Expediții Internaționale, Editura Economică, București.
Curileanu R. (1996), Controlul propriu al agentului economic, Editura Economică, București.
Popa 1.(1992), Tranzacții Comerciale Internaționale, Editura Economică, București.
wavw.anaf.ro/public/wps/portal/autoritatea-naționala-a-vămilor.
vv\vw.clubafaceri.ro/info-articole/225-codul-vamal-reguli-aplicare/comisionari-în-vamă.
wv\w.customs.ro/ro/agenți-economici/încadrare-tarifarâ.aspx.
wwvv.dreptonline.ro/legislație/codul-vamal.
www.dreptonline.ro/utile/incoterms.php.
www.dsclex.ro/coduri/c-vam.htm.
wwvv.dsclex.ro/coduri/reg-vam 1 .htm.
www.dsclex.ro/coduri/reg-vam2.htm.
www.samexpo.ro/html/incotermeni.html.
www.9Q09.ro/table/codul-vamal.
w-w-w.9009.ro/table/regulament-vamal.
www. static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/ordineANAF/OANAF_6358_06.htm
http://ro.scribd.com/doc/80726556/HG-707-Cu-Modificarile-Si-rile-Aduse-Prin-HG-797-Si-HG-946.
http://legeaz.net/codul-vamal-legea-86-2006/.
http://www.customs.ro/ro/calatori/contraventii_si_infractiuni_vamale.aspx.
http://www.customs.ro/ro/agenti_economici/proceduri_vamale/plasarea_marfurilor_sub_un_regim_vamal/tranzitul_vamal/ncts.aspx
ANEXE
MAȘTER AWB UPS 406-3932 3524 ;
CERERE TIP (de eliberare a coletelor și documentelor sub 10 Eur și borderou);
NOTIFICARE (nr. 51/28.01.2010);
FAX-AVIZARE;
FACTURA EXTERNĂ INVOICE (nr. 30319212);
AWB (nr. 1Z5674320401965425 în formă electronică);
TRADUCERE LA FACTURA (nr. 30319212);
AVIZARE (de plată a drepturilor vamale);
DECLARAȚIA VAMALĂ DE IMPORT-IM4 (I 471/ 01.02.2010 – declarația primară și complementară);
AWB (în forma originală, copie după AWB-ul de pe colet);
FACTURA FISCALĂ ( de prestări servicii nr.0030559/02.02.2010).
BIBLIOGRAFIE
Alexa C. (1995), Transporturi și Expediții Internaționale, Editura AU, București.
Caraiani G.(1995), Transporturi și Expediții Internaționale, Editura Economică, București.
Curileanu R. (1996), Controlul propriu al agentului economic, Editura Economică, București.
Popa 1.(1992), Tranzacții Comerciale Internaționale, Editura Economică, București.
wavw.anaf.ro/public/wps/portal/autoritatea-naționala-a-vămilor.
vv\vw.clubafaceri.ro/info-articole/225-codul-vamal-reguli-aplicare/comisionari-în-vamă.
wv\w.customs.ro/ro/agenți-economici/încadrare-tarifarâ.aspx.
wwvv.dreptonline.ro/legislație/codul-vamal.
www.dreptonline.ro/utile/incoterms.php.
www.dsclex.ro/coduri/c-vam.htm.
wwvv.dsclex.ro/coduri/reg-vam 1 .htm.
www.dsclex.ro/coduri/reg-vam2.htm.
www.samexpo.ro/html/incotermeni.html.
www.9Q09.ro/table/codul-vamal.
w-w-w.9009.ro/table/regulament-vamal.
www. static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/ordineANAF/OANAF_6358_06.htm
http://ro.scribd.com/doc/80726556/HG-707-Cu-Modificarile-Si-rile-Aduse-Prin-HG-797-Si-HG-946.
http://legeaz.net/codul-vamal-legea-86-2006/.
http://www.customs.ro/ro/calatori/contraventii_si_infractiuni_vamale.aspx.
http://www.customs.ro/ro/agenti_economici/proceduri_vamale/plasarea_marfurilor_sub_un_regim_vamal/tranzitul_vamal/ncts.aspx
ANEXE
MAȘTER AWB UPS 406-3932 3524 ;
CERERE TIP (de eliberare a coletelor și documentelor sub 10 Eur și borderou);
NOTIFICARE (nr. 51/28.01.2010);
FAX-AVIZARE;
FACTURA EXTERNĂ INVOICE (nr. 30319212);
AWB (nr. 1Z5674320401965425 în formă electronică);
TRADUCERE LA FACTURA (nr. 30319212);
AVIZARE (de plată a drepturilor vamale);
DECLARAȚIA VAMALĂ DE IMPORT-IM4 (I 471/ 01.02.2010 – declarația primară și complementară);
AWB (în forma originală, copie după AWB-ul de pe colet);
FACTURA FISCALĂ ( de prestări servicii nr.0030559/02.02.2010).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Operatiuni de Import Export la O Firma de Comisionari Vamali (ID: 143637)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.