Obiectivele Auditului Si Managementului, Responsabilitati Si Decizii

Economie

Obiectivele Auditului Si Managementului, Responsabilitati Si Decizii

Byadmin ianuarie 1, 2024

OBIECTIVELE AUDITULUI ȘI MANAGEMENTULUI, RESPONSABILITĂȚI ȘI DECIZII

C U P R I N S

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – AUDIT INTERN – NOȚIUNI TEORETICE

1.1. Definirea conceptului de audit intern

1.2. Tipuri de audit intern

1.3. Domeniul de aplicare al auditului intern

1.4. Obiectivele auditului intern

1.5. Organizarea și atribuțiile structurilor de audit intern

1.5.1. Comitetul pentru Audit public Intern

1.5.2. Unitatea centrală de Amortizare pentru Auditul Public Intern

1.5.3. Comitetele de audit public intern

1.6. Funcția de audit intern

1.7. Relația între auditul intern și guvernanța corporativa

1.8. Planificarea unei misiunii de audit intern

1.8.1. Conceptul misiunii de audit intern

1.8.2. Obiectivele planificării misiunii de audit intern

1.8.3. Aria de aplicabilitate a misiunii de audit public

1.8.4. Resurse alocate misiunii de audit intern

1.8.5. Planul de audit. Programul de audit

1.9. Concluzii

CAPITOLUL II – Studiu de caz: ’’Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului de Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013’’..27

2.1. Detalierea auditului public intern cu parcurgerea etapelor unei misiuni

2.2. Organizarea structurii de audit public intern

2.3. Inițierea auditului public intern

2.4. Analiza riscurilor

2.5. Elaborarea programului de audit

2.6. Colectarea informațiilor

2.7. Raport de audit public intern

2.8. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

I N T R O D U C E R E

Activitatea auditului intern la nivel internațional a fost inițiată prin înființarea Institutului Auditorilor Interni – IIA în anul 1941 în SUA, cu sediul în Orlando, Florida. Auditul intern se realizează în diferite entități, având diferite mărimi, structuri și obiective, precum și specialiști care sunt formați de școli diferite, cu practici diferite.

La nivelul țării noastre a fost înființată Asociația Auditorilor Interni din România-AAIR, care se află în proces de afiliere la Institutul Internațional al Auditorilor Interni-IIA din SUA. Membrii întemeietori ai AAIR au stabilit mai multe obiective care vor fi luate în vedere la prima adunare generală, printre care și adoptarea Standardelor internaționale de audit intern și a celor de bună practică recunoscute în domeniu, ca standarde naționale.

În țara noastră, auditul intern a fost preluat ca un termen la modă în domeniul controlului financiar, însă odată cu trecerea timpului s-a reușit “decantarea conceptelor de control intern și audit intern”. La momentul actual există o problemă legată de înțelegerea sistemului de control intern, care înglobează toate activitățile de control intern realizate în interiorul unei entități și riscurile asociate acestora. Totodată trebuie înțelese corect și conceptele de control extern și audit extern, care funcționează într-o economie de piață concurențială, ca cea românească.

Din anul 1999, în economia românească s-a introdus, prin lege, auditul intern pentru entitățile publice. Acest fenomen a produs multe dezbateri de idei, multe reorganizări ale controlului și separarea acestuia de audit. Conturarea auditului intern a impus și o definire a auditului extern.

Pe baza celor amintite mai sus doresc să aduc în discuție și să dezvolt reglementarea și coordonarea auditului intern în România.

Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern și Ordonanța Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind auditul intern a fost stabilit auditul intern la entitățile publice, în ceea ce privește formarea și utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public, ca activitate funcțional independentă și obiectivă. Legea conține următoarele categorii de entități publice: autoritatea publică, instituția publică, regia autonomă, societatea națională, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ – teritorială este acționar majoritar și are personalitate juridică.

CAPITOLUL I – AUDITUL INTERN – NOȚIUNI TEORETICE

1.1 Definirea conceptului de audit intern

Pentru înțelegerea auditului intern trebuie să se clarifice o serie de elemente de substanță care constituie baza acestui domeniu de activitate sau funcții a unei entități. În acest sens se pot aduce in discuție trei argumente majore susținute de realitate:

un prim argument este că auditul intern reprezintă o funcție de asistență acordată managementului, ceea ce înseamnă ca munca auditorului este una de consultanță pe care o asigură tuturor celor cu care acesta vine în contact.

Auditorul intern are la bază metode și utilizează instrumente specifice pentru a emite o judecată asupra dispozițiilor din cadrul entității: reguli, proceduri, organizare, sistem de informare, adică asupra întregului sistemului de control intern.

auditul intern nu are legătură cu personalul entității decât dacă acesta este părtaș la furturi, fraude pentru care trebuie să dea socoteală, în rest auditul se adresează modului în care structurile entității îndeplinesc regulile proprii din entitate.

Un auditor intern urmărește obiective, realizări și responsabilități, care sunt atașate unor oameni, unor angajați, dar scopul lui nu este angajatul, ci modul de aplicare și reflectare în rezultatele entității.

auditorul intern este independent, adică funcția profesată de acesta nu suportă nici o influență, nici o presiune care ar putea fi contrare obiectivelor pe care le are stabilite.

În acest sens se cere evidențiat caracterul dublu al independenței, reliefat de independența serviciului în cadrul entității, dar și a auditorului intern prin practica obiectivității.

Pornind de la aceste argumente, definiția auditului intern este în mai multe accepțiuni legat de definiția oficială, cuprinsă în toate normele și literatura de specialitate fiind criticată de unii, considerată prea restrictivă de alții, ori insuficient explicată de grupuri de profesioniști aplecați spre o cercetare și o poziționare cât mai exactă a auditului intern.

Consiliul de Administrație al IFACI, definește auditul intern ca fiind o activitate independentă și obiectivă care oferă unei organizații asigurarea cu privire la gradul de control asupra operațiunilor, o ghidează pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută organizația să își atingă obiectivele apreciind, printr-o abordare mecanică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, și de guvernare a întreprinderii, și făcând propuneri pentru a le consolida eficiența.

Și în legislația românească auditul intern este definit ca fiind o activitatea de analiză obiectivă a totalității activităților entității economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului și proceselor de conducere a acestuia.

1.2. Tipuri de audit intern

Conform normelor naționale și în literaturi de specialitate auditul intern poate fi:

a) Auditul de regularitate cuprinde dovada responsabilității financiare a entităților presupunând analiza și aprecierea înregistrărilor financiare și expunerea opiniilor asupra situațiilor financiare și anume :

atestarea responsabilității financiare a administrației guvernamentale în ansamblu;

auditul sistemelor și tranzacțiilor financiare;

auditul onestității și al caracterului adecvat al deciziilor administrative luate în cadrul entității auditate;

auditul controlului intern și a funcțiilor acestuia;

raportarea oricăror altor probleme decurgând din audit sau în legate cu auditul.

b) Auditul de performanță se referă la auditul economicității, eficacității și eficienței :

auditul economicității activităților administrative în concordanță cu principiile și practicile sănătoase și cu politice manageriale;

auditul eficacității realizărilor în raport cu atingerea obiectivelor entității auditate și auditul impactului real al activităților comparativ cu impactul dorit;

auditul eficienței – constă în verificarea eficienței utilizării resurselor umane, financiare sau de altă natură și examinarea sistemelor de informare, de măsurare a rezultatelor și de control, analiza procedurilor utilizate de unitate, controlate pentru remedierea dezavantajelor constatate.

c) Auditul de sistem presupune o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere și control intern , cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru cercetarea acestora.

1.3. Domeniul de aplicare al auditului intern

Datorita evoluției auditului intern se impune o abordarea a acestuia din punctul de vedere al întrebuințării sale efective, al metodologilor, instrumentelor folosite și rezultatelor obținute.

Ca urmare a evoluției funcției de audit intern , se pot constata o serie de elemente care se regăsesc în complexitatea realităților. Astfel constatăm că între întreprinderi există diferențe de dezvoltare, de cultură managerială, de priorități, ca și introducerea într-un grad mai mare sau mai mic a auditului intern, dar toate au înțeles că auditul intern este necesar, iar specializarea acestuia are efect asupra entității.

Potrivit legii române auditorul intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar, iar prin procedee specifice analizează și prezintă opinii cu privire la audituri operaționale, cum ar fi auditul de regularitate sau conformitate și de eficacitate, și cele legate de management și de strategie.

1.4. Obiectivele auditului intern

Obiectivele auditului public intern, conform legislației în vigoare, sunt următoarele:

asigurarea obiectivă și consilierea, menite să îmbunătățească sistemele și activitățile entității publice;

susținerea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se măsoară și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere având baza în gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

Sfera auditului public intern cuprinde:

activitățile financiare efectuate de entitatea publică din momentul stabilirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali;

stabilirea veniturilor publice;

conducerea patrimoniului public, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

sistemele de management financiar și control.

Evaluarea managementului riscurilor și evaluarea sistemelor de control reprezintă obiective ale activității de audit public intern.

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitățile economice din sectorul sau domeniul public au la bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanțelor Publice și Camera Auditorilor Financiari din România.

1.5. Organizarea și atribuțiile structurilor de audit intern

În România auditul intern are o organizare piramidală. Acesta are o coordonare unitară la nivel național, iar la nivelul entităților publice are compartimente de audit mai mici sau mai mari.

Auditul public intern la nivel național are următoarele structuri:

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);

b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);

c) compartimentele de audit public intern din entitățile publice.

1.5.1. Comitetul pentru Audit Public Intern

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI), funcționând pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), este un organism cu caracter consultativ și are rolul de a acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public intern, în sectoruanciar și control.

Evaluarea managementului riscurilor și evaluarea sistemelor de control reprezintă obiective ale activității de audit public intern.

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitățile economice din sectorul sau domeniul public au la bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanțelor Publice și Camera Auditorilor Financiari din România.

1.5. Organizarea și atribuțiile structurilor de audit intern

În România auditul intern are o organizare piramidală. Acesta are o coordonare unitară la nivel național, iar la nivelul entităților publice are compartimente de audit mai mici sau mai mari.

Auditul public intern la nivel național are următoarele structuri:

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);

b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);

c) compartimentele de audit public intern din entitățile publice.

1.5.1. Comitetul pentru Audit Public Intern

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI), funcționând pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), este un organism cu caracter consultativ și are rolul de a acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public intern, în sectorul public.

CAPI a fost format din 11 membrii aleși pe viață, în urma unui proces de selecție pe baza ordinului ministrului finanțelor publice, structura acestuia fiind următoarea:

1 persoana – președinte al Camerei Auditorilor Financiari din România;

2 persoane – profesorii universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern;

3 persoane – specialiștii cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern;

1 persoana – director general al UCAAPI;

4 persoane – experții din alte domenii de activitate, cum ar fi contabilitatea publică, juridic, sisteme informatice.

Membrii CAPI, cu excepția directorului general al UCAAPI nu pot face parte din structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora este stabilit prin norme aprobate prin hotărârea Guvernului.

Președintele CAPI este ales dintre membrii comitetului cu majoritate simplă de voturi, pentru o perioada de trei ani. Acesta are rolul de a convoaca întâlnirile CAPI.

Regulamentul de organizare și funcționare al CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu o majoritate de jumătate plus unu din voturi. Din lege reiese că secretariatul tehnic al CAPI va fi asigurat de UCAAPI.

Pentru realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuții principale:

a) tratează planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și emite o opinie cu priviere la direcțiile de dezvoltare ale acestuia;

b) tratează și emite o opinie cu priviere la actul normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern;

c) tratează și avizează raportul anual cu priviere la activitatea de audit public intern și îl prezintă Guvernului;

d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

e) tratează și emite o opinie cu priviere la rapoartele de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

f) cercetează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, elaborând o opinie asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia;

g) cercetează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu;

h) avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.

1.5.2. Uniunea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern

Uniunea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) este înființată în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, aflându-se în subordinea directă a ministrului, și este organizată pe departamente de specialitate. UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanțelor publice, cu recomandarea CAPI.

Directorul general al UCAAPI este funcționar public având o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil sau al auditului, o capacitate profesională corespunzătoare, și îndeplinește cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern.

Principalele atribuțiile ale UCAAPI sunt următoarele:

emite, conduce și aplică o strategie omogenă în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național această activitate;

realizează cadrul normativ în domeniul auditului public intern;

realizează și implementează proceduri și metodologii constante;

realizează metodologiile în domeniul riscului managerial;

emite Codul privind conduita etică a auditorului intern;

avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern;

realizează sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public intern și elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;

desfășoară misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

verifică respectarea normelor, instrucțiunilor și a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern;

conduce sistemul de recrutare și pregătire profesională în domeniul auditului public intern;

avizează numirea sau destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din entitățile publice;

colaborează cu Curtea de Conturi și cu alte instituții și autorități publice din România;

colaborează cu autoritățile și organizațiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

1.5.3. Compartimentul de audit public intern

Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:

conducătorul instituției publice sau organul de conducere, în cazul altor entități publice, colectivă are obligația constituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern;

la instituțiile publice mici auditul public intern se limitează la auditul de regularitate și este efectuat de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanțelor Publice;

conducătorul entității publice subordonate poate fixa și menține un compartiment funcțional de audit public intern, cu înțelegerea entității publice de la nivelul ierarhic imediat superior.

Compartimentul de audit public intern se formează în subordinea directă a conducerii entității publice, iar datorită îndatoririle sale, nu trebuie să fie implicat în crearea procedurilor de control intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit sau destituit de către conducătorul entității publice, cu propunerea UCAAPI; pentru entitățile publice subordonate numirea sau destituirea se face cu avizul organului ierarhic superior.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este răspunzător pentru organizarea și desfășurarea activităților de audit.

Funcția de auditor intern este incompatibilă cu profesarea acestei funcții ca activitate profesională orientată spre profit sau recompensă.

Atribuțiile compartimentului de audit public intern sunt următoarele:

a) emite norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea, cu recomandarea UCAAPI sau al organului ierarhic superior, în cazul entităților publice subordonate;

b) emite proiectul planului anual de audit public intern;

c) desfășoară activități de audit public intern pentru a aprecia dacă sistemele de management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt identice cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

d) anunță UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre efectele acestora;

e) relatează periodic cu privier la constatările, concluziile și propunerile rezultate din activitățile sale de audit;

f) emite raportul anual al activității de audit public intern;

g) în cazul identificării unor neregularități sau posibile pierderi, raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate.

h) revizuie respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică în cadrul compartimentelor de audit intern din entitățile publice subordonate, aflate în coordonare sau sub autoritate, și poate introduce măsuri de corecție necesare, în colaborare cu conducătorul entității publice în cauză.

1.6. Funcția de audit intern

Ca urmare a dezvoltăriii sale permanente, functia de audit a obținut o serie de valențe pe care un profesionist este bine să le cunoască, chiar și numai la un nivel superficial, dar care au rolul de a trezi interesul de a învăța mai mult și de a prelua cunoștințe legate de auditul intern.

Auditorii interni trebuie să ofere o imagine diversificată asupra acestuia, diversificarea fiind încă destul de prezentă, din cauza faptului că entitățile sunt foarte diferite, dar mai ales au culturi și tradiții organizaționale uneori chiar contrare.

Este necesar sa fie luat în seamă faptul că unificarea practicilor nu are nici o legătură cu uniformitatea, fiind obligatoriu ca specialiștii să aibă aceleași înțelesuri asupra termenilor de legatură, drept pentru care o aplecare a organismelor profesionale către acest drum devine imperioasă.

Cu trcerea anilor evoluția auditul intern a căpătat un caracter preventiv, iar experiența a presupus renunțarea la partea de sancționare, câștigând teren tot mai mult latura de consiliere și de consultanță.

Autorii au căzut de acord că auditul intern reprezintă o funcție universală deoarece se aplică tuturor entităților, dar și tuturor funcțiilor oricărei entități.

S-a ajuns la concluzia că o entitate are nevoie să aibă organizat auditul intern, acesta fiind o funcție care aduce un plus de valoare prin auditul de eficacitate.

Organizațiile au înțeles că auditul intern le permite să aibă un bun control asupra activităților și să realizeze mai sigur obiectivele stabilite. Obiectivele și metodologia auditului intern sunt universale, acestea aplicandu-se tuturor activităților, ceea ce va asigura un control asupra acestora.

Plecând de la aceasta afirmație se poate afirma că auditorul intern aduce beneficii tuturor. Astfel, auditorul intern va aplica normele sale profesionale asupra tuturor funcțiilor: financiară și contabilă, comercială și logistică, fabricare sau producție, informatică, gestiune managerială.

Este bine de știut faptul că funcția de audit intern este o funcție periodică pentru cei care sunt auditați, funcția având caracter permanent în cadrul entității.

Entitățile auditate au legătură cu auditorii interni o dată pe an sau o dată la doi ani, atunci când activitatea lor intră în planul de audit și pentru o perioadă scurtă de timp care nu va depăși trei luni într-un an.

Funcția de audit intern are, deci, trei caracteristici importante: noutate, universalitate și periodicitate, care astăzi sunt recunoscute și acceptate, dar și însușite.

1.7. Relația dintre auditul intern și guvernanța corporativă

Standardele de practică profesională a auditului intern apărute pe plan internațional sunt recomandate auditorilor interni, indiferent de zona în care își desfășoară activitatea. Pe baza acestora auditorilor interni li se cere să-și întocmească propriile standarde de aplicare a auditului intern.

Parteneriatul manager-auditor determină activitatea de audit intern, aceasta fiind bazată pe profesionalismul și obiectivitatea auditorilor, Aceasta începe să devină din ce în ce mai interesantă atât pentru management, cât și pentru consiliile de administrație. Acest lucru se datorează creșterii importanței acordate guvernanței corporative, aceasta fiind elementul cheie pentru îmbunătățirea eficienței economice a unei entități. Guvernanța corporativă arată o problemă-cheie atât pentru entitățile economice, cât și pentru societate în ansamblu. Funcțiile și rolul entităților în societate sunt stabilite de modul în care entitățile sunt gestionate, de deciziile luate și de valorile pe care le dețin. „Guvernanța corporativă se referă la promovarea corectitudinii, transparenței și responsabilității la nivel de companie” și se poate spune ca este ramura care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente folosind structuri instituționale cum ar fi actele constitutive, organigramele și cadrul legislativ. Prin activitatea de guvernanța corporativă se studiază felul în care actionarii pot să asigure și să motiveze managerii companiilor, pentru ca aceștia să obțină beneficiile dorite de pe urma investițiilor lor. Putem defini guvernanța corporativă ca fiind un ansamblu de acțiuni, cutume, proceduri, politici și alte reglementări cu ajutorul cărora este administrată o entitate.

Relațiile dintre mai multe părți implicate, interesate de modul în care entitatea este condusă definesc guvernanța corporativă. Principalele părți interesate sunt acționarii, managementul și Consiliului de administrație. Importanța guvernanței corporative are un rol însemnat în prezentarea și raportarea situațiilor financiare pentru a lua decizii eficiente, de către managementul entității, cu scopul creșterii profitului investitorilor și a bunăstării acționarilor.

Consiliile de administrație pot exercita tot mai multă influență, investitorii sunt mai pretențioși, managerii doresc o mai bună înțelegere a aspectelor reale din cadrul entității lor. Acestea sunt tendințe ce rezultă din accentul pus pe guvernanța corporativă în lumea afacerilor.

În ceea ce privește dorința investitorilor avem în vedere faptul că, „acționarii sunt cei care furnizează fondurile de care managerul nu dispune, iar acționarii au nevoie de capital uman specializat, prin persoana managerului care să le utilizeze eficient fondurile și să genereze profituri prin activitatea desfășurată.”

Avand calitatea de proprietari, acționarii răspund de modul de utilizare a resurselor și de rezultatele obținute în cadrul afacerii, de aceea este necesar să supravegheze și să controleze tot ceea ce se întâmplă în entitate.

Prezentarea de informații suficiente determină atragerea de capital și menține încrederea în piața de capital, dar poate recâștiga și încrederea publicului și a investitorilor în practicile de guvernare ale entităților. În sens opus, prezentarea de informații insuficiente sau eronate, influențează negativ atât entitatea și acționarii săi, cât și economia, rezultând o creștere a costului capitalului cu efect negativ asupra alocării resurselor. Consiliul de Administrație are un rol important, aflându-se în centrul Sistemului de guvernanță corporativă a unei entități publice reprezentând legătura dintre acționarii și managementul entității.

Structurile de guvernanță corporativă determină funcțiile membrilor Consiliului de administrație și conducerii executive, precum și competențele și responsabilitățile acestora. Consiliului de administrație are responsabilitatea de a administr afacerii și acționează în interesul entității, protejând interesele financiare ale acționarilor în vederea maximizării profitului lor. Acesta funcționează ca un organism colectiv, pe baza unei informări totale și corecte.

Consiliul de Administrație are rolul de a monitoriza și controla acțiunile entității cu scopul de a evita situațiile în care membrii sau angajații săi s-ar putea afla în situația de conflict de interese, situație care ar submina încrederea în entitate. Responsabilitățile Consiliului de administrație sunt, printre altele, cele de verificare și aprobare a planului strategic, operațional și financiar al entității, de evaluare a adecvării structurii organizaționale, administrative și contabile a entității, cu relevanță strategică asupra activității acesteia, de evaluare a performanței generale a entității, de verificare și aprobare a contractelor încheiate de entitate cu impact asupra profitabilității, activelor și pasivelor sau situațiilor financiare ale societății, de evaluare a structurii și performanței Consiliului de Administrație, în sensul păstrării unui echilibru între membrii executivi și cei ne-executivi independenți.

Numărul membrilor Consiliului de administrație urmează să fie suficient pentru a garanta eficiența capacității sale de a supraveghea, analiza și evalua activitatea directorilor, precum și tratamentul acționarilor.

Membrii Consiliului de Administrație urmează să emită proceduri de aprobare și introducere pentru tranzacțiile încheiate de entitate, după consultarea cu membrii compartimentului de audit intern.

O dată cu creșterea responsabilităților Consiliilor de administrație, acestea devin mai puternice și își arată atenția pentru manageri competenți, de cea mai bună calitate, care sunt tot mai greu și mai costisitor de recrutat. Managerii consideră că procedurile de guvernanță au un impact pozitiv asupra potențialului entităților de a forma parteneriate, acestea fiind mai transparente în furnizarea de informații. Neglijarea unui management performant, duce la o bună parte din necazurile și eșecurile entităților. Lipsa unor structuri cu atribuții și competențe clare, bine definite, și a unor proceduri interne complete poate duce la dezorganizare, ceea ce ar putea avea consecințe neplacute pentru entitate.

Sistemul de guvernanță corporativă poate să asigure evitarea conflictului de interese între entitate și afacerile personale ale managementului, eliminând orice bănuială care ar putea plana asupra acestuia și stabilește ca transparența și încrederea să constituie bază a relației dintre management și acționari.

Comitetul de Audit asistă Consiliul de administrație în materie de control intern și raportare financiară, analizează și pregătește elaborarea situațiilor financiare anuale și propune distribuirea profitului. Tot Comitetul de Audit supervizează și strategia companiei de management al riscurilor și rezultatele financiare, monitorizează raportările auditorilor interni.

1.8. Planificarea unei misiunii de audit intern

1.8.1. Conceptul misiunii de auditului intern

În Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern din România auditul public intern este definit astfel: “activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor de guvernanță” .

Realizarea unei misiuni de audit intern presupune parcurgerea unei metodologii structurate pe 4 etape, care sunt formate din mai multe proceduri care se finalizează cu documente specifice:

1. etapa de pregatire a misiunii;

2. etapa de interventie la fata locului;

3. etapa de elaborare a raportului de audit intern;

4. etapa de urmarire a implementării recomandarilor.

Etapa de realizare a misiunii de audit intern durează aproximativ 50% din durata misiunii și se realizează la sediul auditorului.

Stabilirea riscurilor rămâne la latitudinea auditorilor interni și numărul riscurilor, profunzimea lor depinde de expertiza acestora.

Pentru stabilirea factorilor de risc există 3 factori și 3 nivele de apreciere:

aprecierea controlului intern: 40% – 60%

aprecierea cantitativă: 20% – 30%

aprecierea calitativă: 20% – 30%

Auditul public intern se aplică pentru toate activităților desfășurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, cu referire la formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o data la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) angajamentele bugetare și legale ;

b) plățile asumate prin angajamente bugetare și legale;

c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului;

e) constituirea veniturilor publice;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil ;

h) sistemul de luare a deciziilor;

i) sistemele de conducere și control;

j) sistemele informatice.

Proiectul planului de audit public intern este elaborat de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe sau operațiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin consultarea cu entitățile publice ierarhic superioare, ținând seama de recomandările Curții de Conturi. Șeful entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern. Auditorul intern efectuează audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter excepțional, necuprinse în planul anual de audit public intern.

Pentru efectuarea misiunilor de audit auditorii interni își realizează activitatea pe bază de ordin de serviciu, emis de șeful compartimentului de audit public intern, care prevede scopul, obiectivele, tipu, durata auditului public intern și nominalizarea echipei de auditare.

Planul anual de audit intern este grupat în:

scopul acțiunii de auditare;

obiectivele acțiunii de auditare;

identificarea activității supuse auditului public intern;

identificarea entității sau a structurilor organizatorice la care se va desfășura acțiunea de auditare;

durata acțiunii de auditare;

perioada supusă auditării;

numărul auditorilor proprii antrenați în acțiunea de auditare;

precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunoștințe de specialitate;

numărul de auditori care urmează să fie atrași în acțiunile de audit public intern din cadrul structurilor descentralizate.

Planificarea auditului de către auditor trebuie făcută astfel încât să se asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiții de economicitate, eficiență și la termenul stabilit.

În etapa planificării, auditorul emite Planul general de audit și Programele de audit. Auditorul trebuie să emită și să documenteze un program de audit care să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit planificate și cerute, pentru implementarea planului general de audit.

Pentru realizarea programului de audit, auditorul va lua în considerare evaluările specifice ale riscurilor inerente și de control. Atât planul general de audit cât și programul de audit sunt responsabilitatea auditorului care poate discuta elemente ale planului general de audit și anumite proceduri de audit cu managerul și personalul entității în scopul îmbunătățirii eficienței și calității auditului. Planul general de audit și programul de audit suferă modificări și completări, acestea trebuie verificate ori de câte ori este necesar în timpul auditului. Planificarea este continuă pe parcursul angajamentului, datorită schimbării auditorilor sau rezultatelor neașteptate ale procedurilor de audit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale și abordări detaliate cu privire la natura, durata și gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Principalele caracteristici ale activității de planificare a auditului sunt următoarele:

Raționalitatea. Cu ajutorul procesului de planificare și rezultatele acestuia auditorului poate evalua logic sarcinile îndeplinirii, precum și stabilirea de obiective clare;

Anticiparea. Cu ajutorul procesului de planificare se permite dimensionarea sarcinilor în timp, în așa fel încât prioritățile să fie scoase în evidență;

Coordonarea. Cu ajutorul planificării se permite coordonarea atât a politicilor de audit cu auditurile realizate efectiv, cât și a activității desfășurate de alți auditori.

1.8.2. Obiectivele planificării misiunii de audit intern

Obiective ale planificării auditului:

definirea modalităților prin care obligațiile legale ale auditorului și alte priorități de audit sunt respectate;

recunoașterea întinderii atribuțiilor și rezultatelor prevazute ale auditorilor;

stabilirea modului în care vor fi obținute și analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

recunoașterea resurselor necesare, utilizarea lor efectivă și stabilirea bugetului de timp și a costurilor;

verificarea și supravegherea de către conducerea entității auditate a auditurilor individuali, iar de către instituțiile supreme de audit realizarea unui control și a unei supravegheri totale.

Auditorul trebuie să emită un plan al misiunii de audit descriind felul și întinderea misiunii de audit și modul în care aceasta va fi realizată.

Conceptul misiuni de audit reprezintă o sarcină separată, care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declarație sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare și bine determinate, aferente unei entități. Obiectivul principal al misiuni de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate sau conformitate, auditul performanței ori combinații între acestea.

1.8.3. Aria de aplicabilitate a misiunii de audit intern

Aria de aplicabilitate, pentru planificarea misiunii de audit intern, trebuie să fie suficientă, astfel încât să îndeplinească obiectivele misiunii. Aria de aplicabilitate a misiunii include luarea în considerare a sistemelor, înregistrărilor, personalului și activelor relevante inclusiv a celor aflate sub controlul unor terțe părți.

Dacă pe parcursul unei misiuni de audit apar oportunități semnificative de consultanță, se încheie în scris o înțelegere în legătură cu obiectivele, aria de aplicabilitate, responsabilitățile fiecărei părți și alte așteptări, iar rezultatele misiunii de consultanță se comunică în concordanta cu standardele de consultanță. Atunci când realizează o misiune de consultanță, auditorii interni se asigură că aria de aplicabilitate a misiunii permite îndeplinirea obiectivelor convenite. Dacă, în cursul misiunii, auditorii interni manifestă rezerve privind aria de aplicabilitate, aceste rezerve se discută cu clientul pentru a decide dacă misiunea poate fi continuată.

1.8.4. Resurse alocate misiunii de audit intern

Auditorii interni stabilesc resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii. Selectarea personalului din cadrul departamentului de audit intern se bazează pe o evaluare a naturii și polivalenței fiecărei misiuni, a constrângerilor de timp și a resurselor disponibile.

Documentele necesare misiunii de audit:

Ordinul de serviciu – se întocmește de șeful compartimentului de audit public intern

Declarația de independență

Notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern

In etapa de colectare și prelucrare a informatiilor auditorii interni solicită și colectează informații cu caracter general despre entitatea auditată. Aceste informații trebuie să fie adecvate și utile pentru a atinge următoarele scopuri:

a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional și socio-economic în care entitatea auditată își desfășoară activitatea;

b) cunoașterea organizării entității auditate, a tehnicilor sale de lucru si a diferitelor nivele de administrare, conform organigramei;

c) identificarea punctelor cheie ale funcționării entității auditate și ale sistemelor ei de control, pentru o evaluare anticipată a punctelor tari și slabe;

d) identificarea și evaluarea riscurilor cu incidență semnificativă;

e) identificarea informațiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului și selecționării tehnicilor de investigare adecvatepotrivite

Prelucrarea informațiilor constă în :

a) analiza entității auditate și activității sale;

b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entității auditate;

c) analiza factorilor pasibili de a împiedica buna desfășurare a misiunii de audit public intern;

d) analiza rezultatelor controalelor precedente;

e) analiza informațiilor externe referitoare la entitatea auditată.

Identificarea obiectelor auditabile se realizează în 3 etape:

a) detalierea fiecărei activități în operații succesive descriind procesul de la realizarea acestei activități până la înregistrarea ei;

b) definirea pentru fiecare operațiune în parte a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice și al riscurilor aferente ;

c) determinarea modalităților de funcționare necesare pentru ca entitatea sa atingă obiectivul și sa elimine riscul.

Fazele analizei riscurilor sunt următoarele :

a) analiza activității entității auditate;

b) identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de eroare semnificativa a activităților entității auditate, cu incidență asupra operațiilor financiare;

c) verificarea existenței controalelor interne, a procedurilor de control intern, precum si evaluarea acestora;

d) evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si împărțirea lor pe clase de risc.

Auditorii interni trebuie să introducă în procesul de identificare și evaluare a riscurilor semnificative și pe cele depistate în cursul altor misiuni.

Programul de audit public intern este un document intern de lucru al compartimentului de audit public intern, care se efectuează în baza tematicii detaliate. Acesta cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliată acțiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum și repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.

Auditorul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea de probe care să susțină opinia de audit și probe care să arate că auditul a fost realizat prin respectarea normelor. Documentarea înseamnă materialele pregătite de către și pentru auditor, sau obținute și reținute de către auditor în cursul efectuării misiunii de audit.

Documentele de lucru pot fi prezentate sub mai multe forme, cum ar fi: înscrisuri pe suport de hârtie, pe film, pe medii de înregistrare electronice.

Documentele:

– ajută la planificarea și realizarea auditului;

– ajută la urmărirea și verificarea activității de audit;

– înregistrează probele de audit care rezultă din activitatea de audit realizată pentru ca auditorul să-și poată susține opinia.

Auditorul trebuie să realizeze documente de lucru complete și detaliate pentru a ușura înțelegerea auditului.

Auditorul trebuie să precizeze în documentele de lucru informații cu privire la planificarea activității de audit, la natura, durata și întinderea procedurilor de audit efectuate, la rezultatele acestei activități și la concluziile care rezultă din probele de audit obținute. Documentele de lucru trebuie să cuprindă raționamentul auditorului privitor la aspectele semnificative care necesită exercitarea raționamentului profesional, împreună cu concluziile asupra problemei analizate. În domeniile care presupun chestiuni dificile de principiu sau raționament, documentele de lucru vor sublinia faptele relevante care erau cunoscute de auditor în momentul evidențierii concluziilor.

Forma și conținutul documentelor de lucru sunt influențate de factori ca:

Natura angajamentului.

Forma raportului auditorului.

Natura și complexitatea afacerii clientului.

Natura și particularitățile sistemelor contabile și de control intern ale entității.

Necesitățile de direcționare, supraveghere și revizuire a lucrărilor realizate de asistenți.

Metodologia și tehnologia de audit specifice utilizate în cursul auditului.

1.8.5. Planul de audit. Programul de audit

Auditorul trebuie să elaboreze un plan al misiuni de audit care este document cheie. ,,În elaborarea lui este esențială eșalonarea activităților în timp, urmărindu-se cuprinderea tuturor informațiilor necesare, dar trebuie să rămână sintetic, clar și concis’’.

Un plan al misiuni de audit trebuie să cuprindă următoarele elemente:

cadrul legal al auditului;

o scurtă descriere a entității auditate;

motivul auditării efectuate;

factorii care influențează auditul;

aprecierea riscurilor și pragul de semnificatie;

obiectivele auditului;

întinderea și modul de abordare al auditului, probele de audit ce trebuie obținute pentru a atinge obiectivele auditului;

resursele necesare efectuării misiunii;

estimarea taxei pentru audit;

detalii privind persoanele din interiorul entității auditate, care asigură legătura cu auditorul;

programul de desfășurare al auditului și data la care proiectul de raport va fi disponibil pentru discutarea lui preliminară;

forma, conținutul și utilizatorii raportului final.

Planificarea auditului este un proces activ. Pentru atingerea obiectivelor auditului este posibilă impunerea efectuării unor modificări asupra planului inițial, realizat în activitatea preliminară, întrucât concluziile cheie apărute în această activitate furnizează bazele planului de audit.

Auditorul întocmește un program de audit care să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit stabilite, necesare pentru aplicarea planului de audit.

Programul de audit este constituit dintr-un set de instrucțiuni adresate membrilor echipei de audit și dintr-un mijloc de control și evidență privind desfășurarea activității de audit. El cuprinde și obiectivele auditului pentru fiecare domeniu și un grafic de timp pentru fiecare domeniu de procedură de audit.

La realizarea programului de audit se iau în calcul atât evaluările riscurilor inerente și de control cât și nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond. Auditorul mai ia în considerare si durata efectuării testelor de control și a procedurilor de fond, existența din partea entității și implicarea altor auditori sau experți.

Pentru dezvoltarea unui plan general de audit, auditorul trebuie să aibă în vedere cateva aspecte importante:

Cunoașterea activității entității;

Înțelegerea sistemului contabil și de control intern;

Natura, durata și întinderea procedurilor;

Coordonarea, îndrumarea, supervizarea și revizuirea.

Auditorii trebuie să emită și să documenteze programe de audit pe domenii de activitate astfel încât să stabilească natura, durata și întinderea procedurilor de audit planificate, cerute pentru introducerea planului general de audit.

Planul general de audit și programele de audit pe domenii de activitate trebuie revizuite ori de câte ori este necesar în timpul derulării misiunii de audit.

1.9. Concluzii

Principalele concluzii care pot fi trase în urma parcurgerii acestui capitol, sunt:

– Auditorul intern și managerul trebuie priviți ca parteneri nu ca adversari, având aceleași obiective. Obiectivul principal fiind acela de eficacitate a managementului și atingerea țintelor propuse. Managerii trebuie să fie conștienți de recomandările auditorului și să perceapă ajutorul pe care i-l oferă în condițiile în care riscurile apar și evoluează continuu.

– Auditul intern adaugă valoare prin evaluarea sistemului de control intern și analiza riscurilor și prin recomandările facute în raportul întocmit cu scopul atingerii obiectivelor entității.

– Auditorii interni evaluează sistemul de control intern al entității și asigură managerul de funcționalitatea acestuia.

– Este necesar ca auditorii interni să cunoasc standardele și normele profesionale, iar în cazul în care nu au competența necesară pentru realizarea unei misiuni aceștia să nu o accepte.

– Cadrul legal al auditului public intern îl reprezintă Legea 672/19.12.2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 953/24.12.2002.

– Auditul intern are rolul de a asigura o entitate că activitatea ei se desfășoară eficace și economic, legal și transparent.

– Auditul intern evaluază controlul intern, dând asigurarea că este funcțional, iar în cazul apariției unor deficiențe formulează recomandări privind corectarea și eliminare cauzelor acestora.

– Managementul organizează controlul intern și se asigură că acesta funcționează corespunzător.

– Managementul aprobă planul de audit anual, rapoartele de audit și raportul anual al activității de audit ce se transmite UCCAPI.

CAPITOLUL II – Studiu de caz: " Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013"

2.1. Detalierea auditului public intern cu parcurgerea etapelor misiunii de audit

În acest capitol voi prezenta un model practic de desfășurare a unei misiuni de audit public intern, prin parcurgerea unor proceduri și documente relevante pentru a demonstra importanța auditului public intern în desfășurarea în bune condiții a activității unei entități.

Serviciul Audit Public Intern al Primăriei Sector 4, în conformitate cu prevederile Legii 672/2002 și cu Planul anual de audit public intern, în baza Ordinului de serviciu, efectuează o misiune de audit , misiunea având ca scop auditul de regularitate al activității desfășurate de acest serviciu în anul 2013. Obiectivele auditului sunt:

Întocmirea și gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire ;

– Eliberarea documentelor de urbanism.

2.2. Organizarea structurii de audit public intern în cadrul Consiliului Local Sector 4

În cadrul Consiliului local al Sectorului 4, în conformitate cu legislația în vigoare privind auditul public intern și cu Normele metodologice pentru organizarea și funcționarea auditului public intern în cadrul Consiliului Local Sector 4, auditul public intern reprezintă o activitate funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice.

Direcția Audit Public Intern a fost organizată în cadrul Primăriei Sector 4 în anul 2003, fiind formată din trei servicii, astfel:

Serviciul Audit Public Intern al Primăriei, exercită auditul public intern în cadrul aparatului propriu al Primăriei;

Serviciul Auditare Instituții și Servicii Publice, exercită auditul public intern în cadrul unităților subordonate de interes local;

Serviciul Auditare Instituții Socio-Educaționale, exercită auditul public intern în cadrul unităților subordonate cu profil socio-educațional.

Auditul public intern din cadrul Primăriei ajută entitatea să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare.

În cursul misiunilor, auditorii interni identifică riscurile asociate, inclusiv cele care exced perimetrului misiunii, în cazul în care acestea sunt semnificative.

Auditul public intern ajută Primăria și unitățile subordonate să mențină un sistem de control adecvat prin evaluarea eficacității și eficienței acestuia, contribuind la îmbunătățirea lui continuă.

Evaluarea pertinenței și eficacității sistemului de control intern se face pe baza rezultatelor evaluării riscurilor și sunt vizate operațiile și sistemele informatice ale entității publice.

În cursul misiunilor, auditorul intern trebuie să examineze procedurile de control intern în acord cu obiectivele misiunii în vederea identificării tuturor deficiențelor semnificative ale acestora.

Obiectivele, drepturile și obligațiile auditului public intern sunt definite prin Carta auditului public intern elaborată de către Directorul Direcției Audit Public Intern și aprobată de către Primar. Carta auditului public intern informează despre obiectivele și metodele de audit, clarifică misiunea de audit, fixează regulile de lucru între auditor și auditat și promovează regulile de conduită.

2.3. Inițierea auditului public intern

Ordinul de serviciu, prezentat în Anexa nr. 1: Ordin de serviciu,este întocmit de către șeful compartimentului de audit public intern. Acesta este întocmit pe baza planului anual de audit public intern aprobat de către directorul entității.

În ordinul de serviciu se regăsesc domeniile și obiectivele misiunii de audit public intern, componența auditorilor interni și ierarhia acestora în cadrul echipei de audit public intern.

Cuantificarea resurselor corespunzătoare pentru atingerea obiectivelor misiunii are la bază cunoașterea gradului de complexitate al misiunii, a timpului afectat și a persoanelor desemnate. Nu trebuie neglijate experiența, aptitudinile și abilitățile acestora din urmă, deoarece influențează direct timpul și numărul de auditori alocate misiunii.

Nealocarea unor resurse financiare și de personal suficiente misiunilor planificate pot afecta serios calitatea auditului, de aceea este necesară susținerea în fața conducerii organizației, de către șeful structurii de audit, punctual și bine fundamentat, a fiecărui element cuprins în plan.

Declarația de independență se completează de către membrii echipei de audit, inclusiv experții și consultanții. Aceasta reprezintă o atestare a independenței auditorilor interni care participă la realizarea unei misiuni de audit public intern.

În cadrul acestui studiu de caz declarațiile de independență se regăsesc în Anexa nr.2: Declarație de independență 1 și Anexa nr.3: Declarație de independență 2.

Notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern este întocmită de către comitetul de audit public intern prin care anunță entitatea că urmează declanșarea misiunii de audit public intern peste 15 zile.

În această notificare se regăsesc date cu privire la domeniul auditat, principalele obiective, durata misiunii de audit public intern, precum și informația conform careia pe parcursul misiunii vor avea loc intervenții la fața locului, al caror program se va stabili ulterior, cu acordul ambelor parți.

Această notificare privind declanșarea misiunii de audit public intern se regasește în Anexa nr.4: Notificare privind declanșarea misunii de audit public intern.

În documentul de colectare a informațiilor, regasit în anexa nr.5: Colectarea informațiilor, auditorii interni solicită informații despre entitatea auditată. Acestea trebuie să fie utile și pertinente pentru a putea fi folosite în misiunea de audit public intern.

Auditorii interni trebuie să aibă acces nelimitat la toate datele și informațiile pe care le consideră relevante pentru a ajunge la scopul și obiectivele precizate în ordinul de serviciu.

Personalul entității auditate are obligația să ofere documentele și informațiile solicitate de către auditorii interni în termenele solicitate.

2.4. Analiza riscurilor

Primul document din cadrul etapei de analiză a riscurilor, este Lista centralizatoare a obiectelor auditabile. Ca o completare a acesteia se completează documentul Identificarea riscurilor, care cuprinde aceleași informații și coloane din Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, la care se atașează coloana „Riscuri semnificative”.

Identificarea riscurilor este cel de-al doilea document care se elaborează în cadrul procedurii de analiză a riscurilor și presupune asocierea riscurilor semnificative la operațiile stabilite în Lista centralizatoare a obiectelor auditabile. Se asociază unul sau mai multe riscuri teoretice, determinate de auditorii interni din documentele colectate.

Coloana din document, atribuită observațiilor, este utilizată pentru consemnarea legislației din care se extrag referințele privitoare la obiectivele auditabile pentru a justifica alegerea acestora, dar și pentru a se actualiza permanent, funcție de modificările legislative, pentru a fi utilizate într-o misiune viitoare, cu aceeași tematică.

Auditorul intern este atent la riscurile importante, acestea putând afecta obiectivele, operațiunile sau resursele.

Etapa de analiză a riscurilor este una foarte importantă pentru procesul de audit public intern. Aceasta are ca scopuri: identificarea pericolelor din entitate, identificarea controalelor interne care pot preveni pericolele și evaluarea controlului intern al entității.

În acest studiu de caz, au fost identificate 17 de obiecte auditabile, cărora le-au fost asociate mai multe riscuri considerate semnificative de către auditor.

În continuare se întocmește documentul prin care se stabilesc factorii de risc, ponderea acestora și se apreciază nivelurile riscurilor, în funcție de importanța și greutatea lor.

Cei trei factori de risc sunt stabiliți prin normele generale și sunt acoperitori pentru entitate, a se vedea Anexa nr.6: Stabilirea factorilor de risc, ponderile acestora și aprecierea nivelurilor riscurilor.

Punctajul total al riscului s-a realizat prin înmulțirea, pe fiecare risc identificat, a nivelului și ponderilor factorilor de risc și însumarea acestora pe baza formulei de calcul prezentate în normele generale, și anume:

Pt = Σ Pi x Ni

unde:

Pt – punctaj total;

Pi – ponderea riscurilor pentru fiecare factor;

Ni – nivelul de apreciere a riscului pentru fiecare factor utilizat.

În continuare s-a intocmit documentul pentru stabilirea nivelului riscului și al punctajului total al riscului, urmat de cel pentru clasarea riscurilor pe baza punctajelor totale.

Pe baza punctajelor totale obținute anterior, riscul este clasificat pe baza unei scări de valori predeterminate în: risc mic, risc mediu, risc mare.

Auditorii interni au împărțit riscurile în următoarele trei categorii :

– riscuri mici 1,00 – 1,75;

– riscuri medii 1,80 – 2,25;

– riscuri mari 2,30 – 3,00.

Obiectele auditabile clasate ca fiind cu riscuri mici, nu intră în etapa de ierarhizare, respectiv nu sunt cuprinse în documentul Tabelul puncte tari și puncte slabe. Riscurile prezintă un nivel scăzut, iar importanța lor este considerată redusă pentru moment.

Obiectele auditabile clasate ca fiind cu riscuri semnificative mari și medii, intră în auditare și sunt preluate spre a fi ierarhizate în documentul Tabelul puncte tari și puncte slabe.

Etapa de analiză a riscurilor s-a finalizat cu tematica în detaliu a operațiilor auditabile evidențiată în Anexa nr.7: Tematica în detaliu a operațiilor auditabile.

2.4. Elaborarea programului de audit

Elaborarea programului de audit s-a inceput prin întocmirea documentului de stabilire a programului de audit în care sunt specificate activitățile, durata, persoanele implicare și locul de desfășurare a obiectivelor misiunii de audit public intern. A se vedea Anexa nr.8: Programul de audit.

Stabilirea programului de audit este urmată de stabilirea programului de intervenție la fața locului în care s-a specificat tipul verificării, locul testării, durata acesteia și auditorii care participă la îndeplinirea obiectivelor auditabile. A se vedea Anexa nr.9: Programul intervenției la fața locului.

2.5. Colectarea informațiilor

Etapa de colectare a informațiilor începe cu întocmirea minutei ședinței de deschidere reprezentată în nexa nr. 10: Minuta ședinței de deschidere.

În cadrul etapei de colectare a informațiilor am ales să evidențiez efectuarea unor testări și a unei fișe de identificare și analiză a unei probleme.

Obiectul Testului nr.1 indentificat în Anexa nr.11: Test nr.1 este definit de procedurile de lucru scrise, privind întocmirea sși gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire. Scopul principal al acestui test este de verificare a existenței unor proceduri de lucru scrise, eventuala actualizare a acestora și modul în care aceste sunt probate. În urma testării s-a constatat existența unor proceduri de lucru sumar întocmite, iar actualizarea acestora nu este efectuată.

Obiectul Testului nr.2 indentificat în Anexa nr.12: Test nr. 2 este definit de procedurile de lucru scrise, privind eliberarea certificatelor de urbanism. Scopul acestui test este de a verifica dacă aceste proceduri există, dacă acestea stabilesc informații cu privire la etapele de derulare a activității și dacă acestea sunt actualizate. În urma testării s-a constatat existența acestor proceduri, conținutul acestora precizează pașii care trebuie urmați în derularea activității, iar actualizarea acestora este efectuată.

Problema de inexistență a procedurilor de lucru scrise pentru unele activități desfășurate de structura auditată, cuprinse în ROF- ul instituției, precum și întocmirea sumară și neactualizarea celor existente este prezentată în Anexa nr.13: Fișa de identificare și analiză a problemei nr. 1. Cauza acestei probleme, identificate în cadrul misiunii de audit public intern, este cea a controlului intern insuficient, manifestat print-o importanță redusă acordată elaborarii proceduriloe de lucru scrise.

Prezentarea testelor nr.1 și nr.2 și fișei de identificare a unei probleme am realizat-o cu scopul de a demonstra importanța unui control intern de o bună calitate și ajutorul pe care îl oferă auditul intern în cadrul unei entități.

Etapa de colectare a informațiilor de incheie prin întomire minutei ședinței de închidere prezentată în Anexa nr.14: Minuta ședinței de închidere.

În cadrul ședinței au fost prezentate obiectivele auditate și constatările pentru fiecare obiect auditat. De asemenea, au fost discutate deficiențele, au fost analizate cauzele care au contribuit la realizarea disfuncționalităților și au fost comentate recomandările care urmează a fi implementate pentru eliminarea deficiențelor constatate.

2.6. Raport de audit public intern

Pentru constatările prezentate nu au fost formulate obiecții, fiind însușite în totalitate.

În consecință, Proiectul Raportului de audit intern devine Raport de audit intern final care va fi pregătit pentru aprobare și transmitere structurii auditate. Raportul de audit intern va fi însoțit de o sinteză care va conține concluziile echipei de auditori interni cu prezentarea principalelor recomandări și opinia generală a acesteia.

Principalele recomandări facute sunt :

– Elaborarea, completarea și actualizarea în funcție de modificările survenite în plan legislativ și în organizarea internă a structurii auditate, a procedurilor de lucru scrise pentru fiecare acțiune și eveniment semnificativ din activitatea desfășurată de către acesta și verificate de către auditori în cadrul prezentei misiuni de audit, stabilirea responsabilului pentru fiecare procedură în parte și însușirea lor de către întregul personal;

– Întocmirea și completarea Registrului de evidență a autorizațiilor de construire/desființare în conformitate cu prevederile art. 48 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, actualizată, aprobate prin OMTCT nr. 1430/2005, precum și desemnarea unei persoane responsabile cu înregistrarea.

– Actualizarea ROF-lui, astfel încât acesta să cuprindă activitățile desfășurate în mod real;

– Eliberarea certificatelor de urbanism în termenul de maximum 30 zile calendaristice de la data înregistrării cererii, în conformitate cu prevederile art. 34 (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, actualizată, aprobate prin OMTCT nr. 1430/2005.

2.7. Concluzii

Principalele concluzii pe care le putem trage în urma acestui studiu de caz efectuat pe baza auditului de regularitate privind activitatea Serviciului de Urbanism sunt:

– controlul intern desfășurat în cadrul entității auditate este insuficient, aceasta fiind cauza principală a disfuncționalităților semnalate;

– auditul public intern ajută entitatea auditată să depisteze problemele existente, iar în urma recomandărilor facute le poate elimina;

– în general procedurile de lucru din cadrul entității auditate sunt întocmite sumar și neactualizate conform legislației;

– inexistenta unei comunicari eficiente intre Primaria Sectorului 4 si Primaria Municipiului Bucuresti;

– intocmirea unor documente fara aprobari;

– lipsa aprobarilor si avizelor oficiale;

– personalul implicat in intocmirea documentelor nu este instruit in legatura cu proceturile de lucru din cadrul instirutiei.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

1. Boulescu Mircea, Bârnea Corneliu, Controlul financiar intern și audit intern la entitățile publice, Ed. Economică, București, 2004

2. Boulescu Mircea, Ghiță M., Fundamentele auditului, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005

3. Brezeanu Petre, Brașoveanu Iulian, Audit și control financiar, Editura A.S.E., București 2007

4. Crăciun Stefan, Audit financiar și audit intern, Editura Economică, București, 2006

5. Dragotă, M – Decizia de investire pe piața de capital, Editura ASE, București 2006. Criterii de selecție bazate pe politica de fi nanțare. Guvernanță Corporativă. Factorii determinanți ai structurii capitalului

6. Munteanu Ghiță ,Auditul intern, Ed. Economică, București, 2007;

7. Munteanu Ghiță, Sprânceană, M., Auditul intern al instituțiilor publice – ghid profesional, Ed.Tribuna economică, București, 2006;

8. Munteanu Victor – Control și Audit Financiar Contabil, Editura Luminatex, 2005, București.

9. Popeangă Petre – Auditul Financiar Contabil, Editura Tribuna Economică, București,2006

10. Stoian Ana, Țurlea E., Auditul Financiar Contabil, Editura Economică, București, 2006.

11. Wolfensohn, James D„Statement”, Sunday, April 16, 2000, citat de Financial Times

Surse legislative și de normalizare

Legea 672/19.12.2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 953/24.12.2002;

Legea contabilității nr.82 din 24 decembrie, publicată în Monitorul Oficial nr.265 din 27 decembrie 1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial nr.953 din 13 august 2002.

OMFP nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, Monitorul Oficial Nr.130 bis/2003;

Legea nr. 133/2002 pentru aprobarea OUG nr.75/1999-republicată, privind activitatea de audit financiar, Monitorul Oficial 598/2003;

OMFP nr.252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern, Monitorul Oficial Nr.128/2004;

H.G. nr. 591/2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor din România, publicată în Monitorul Oficial 349/26.07.2000.

O.G. nr. 119/31 august 1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/31 august 1999.

Legea 301/2002 privind aprobarea O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial nr. 339/2002

Hotărârea Nr.88 din 19 aprilie 2007 pentru aprobarea normelor de audit intern

Ordonanța Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind auditul intern, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 91, din 31 ianuarie 2004

Surse internet

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2010/A3_ro%203_2010.pdf

http://www.rasfoiesc.com/legal/contabilitate/AUDITUL-PUBLIC-INTERN42.php

http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Macarie-Audit-public-intern-ro.pdf

http://www.acuz.net/html/Planificarea_auditului_financiar-contabil.html

http://studyx.blogspot.ro/2010/01/audit-intern-intrebari-si-raspunsuri.html

ANEXE:

Anexa nr.1: Ordinul de serviciu

Anexa nr.2: Declarație de independență 1

Anexa nr.3: Declarație de independență 2

Anexa nr.4: Notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern

Anexa nr.5: Colectarea informațiilor

Anexa nr.6: Stabilirea factorilor de risc, in functie de importanta si greutatea lor

Anexa nr.7: Tematica in detaliu a operatiilor auditabile

Anexa nr.8: Programul de audit

Anexa nr.9: Programul interventiei la fata locului

Anexa nr.10: Minuta sedintei de deschidere

Anexa nr.11: Test nr.1

Anexa nr.12: Test nr.2

Anexa nr.13: Fisa de identificare si analiza a problemei nr.1

Anexa nr.14: Minuta sedintei de inchidere

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.1

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

ORDIN DE SERVICIU

În conformitate cu prevederile Legii 672/2002 și cu Planul anual de audit public intern, în perioada 17.07.2014 / 30.09.2014 se va efectua o misiune de audit public intern cu tema: " Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism desfășurată în cursul anului 2013".

Scopul misiunii de audit este sprijinirea conducerii în menținerea unui sistem de control intern adecvat, contribuind la îmbunătățirea permanentă a acestuia, iar obiectivele sunt :

Intocmirea si gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire ;

Eliberarea documentelor de urbanism.

Menționăm că se va efectua un audit de regularitate.

Echipa de audit public intern este formată din următorii auditori:

– Dragomir Mirela – șef serviciu

– Constantinescu Elena

– Popescu Ioana

DIRECTOR

Alan Lucian

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.2

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ

Numele: Constantinescu Elena

Data : 02.07.2014

Misiunea de audit public intern : " Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013"

LUAT LA CUNOȘTINȚĂ,

DIRECTOR

Auditor,

Constantinescu Elena

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.3

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ

Numele: Popescu Ioana

Data : 02.07.2014

Misiunea de audit public intern : " Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013"

LUAT ,

DIRECTOR

Auditor,

Popescu Ioana

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.4

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

Nr. 3689 / 02.07.2014

NOTIFICARE PRIVIND DECLANȘAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN

Către: Direcția Urbanism

DENUMIREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN : Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2007, având ca obiective :

Intocmirea si gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire ;

Eliberarea documentelor de urbanism.

Domnule Director,

În conformitate cu Planul anual de audit public intern, urmează ca în perioada de 17.07.2014 / 30.09.2014 să efectuăm o misiune de audit public intern cu tema : "Auditul de regularitate vizând activitatea Serviciului Urbanism desfășurată în cursul anului 2013 "

Auditul va determina măsura în care rezultatele obținute corespund obiectivelor stabilite și activitățile desfășurate sunt realizate conform reglementărilor și prevederilor legale în vigoare.

Vă informăm că în data de 17.07.2014 (locul și ora vor fi stabilite de comun acord), va avea loc Ședința de Deschidere a misiunii în vederea discutării diverselor aspecte ale misiunii de audit, cuprinzând:

– prezentarea auditorilor;

– prezentarea principalelor obiective ale misiunii de audit public intern;

– programul intervenției la fața locului;

– scopul misiunii de audit public intern;

– alte aspecte.

Pentru o mai bună înțelegere a activității dumneavoastră, până la data menționată mai sus, vă rugăm să ne puneți la dispoziție următoarea documentație necesară:

fișele de post aferente anului 2013 pentru salariatii Serviciului Urbanism; procedurile de lucru scrise aferente activității desfășurate de serviciile auditate ;

legislația în baza căreia își desfășoară activitatea aceste servicii;

alte documente având legătură cu activitatea desfășurată de Serviciul Urbanism si Amenajare Teritoriu, Serviciul Documentații, Avize, Acorduri si Biroul Date si Informații Urbane.

Dacă aveți unele întrebări privind această acțiune, vă rog să contactați Seful Serviciului Audit Public Intern al Primăriei Sector 4 sau pe Doamna Dragomir Mirela – șef serviciu.

DIRECTOR

Alan Lucian

ANEXA NR.5

PRIMARIA SECTORULUI 4

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

COLECTAREA INFORMATIILOR

Denumirea misiunii de audit: Auditul de regularitate privind activitatea ServiciuluiUrbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada supusă auditului: 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit: Auditori: – Constantinescu Elena

– Popescu Ioana Data: 18.07.2014

Avizat: Dragomor Mirela

ANEXA NR.6

PRIMĂRIA SECTORULUI 4

DIRECȚIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMĂRIEI

STABILIREA FACTORILOR DE RISC, PONDERILE ACESTORA

ȘI APRECIEREA NIVELURILOR RISCURILOR

Misiunea de audit : Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată: 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit de: Auditor : Data: 11.07.2014

Popescu Ioana

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.7

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

TEMATICA IN DETALIU A OPERAȚIILOR AUDITABILE

Misiunea de audit: Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism și Gestionare Teritoriu, a Serviciului Documentații, Avize, Acorduri și a Biroului Date și Informații Urbane din cadrul Direcției Urbanism și Gestionare Teritoriu, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată: 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit de: Auditori: Constantinescu Elena Data: 15.07.2014

Aprobat de: Director: Dragomir Mirela

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.8

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

PROGRAMUL DE AUDIT

DENUMIREA MISIUNII DE AUDIT: " Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013"

PERIOADA SUPUSĂ AUDITĂRII : anul 2013

ÎNTOCMIT DE : Popescu Ioana DATA : 16.07.2014

APROBAT DE : Dragomir Mirela DATA : 16.07.2014

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.9

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

PROGRAMUL INTERVENȚIEI

Misiunea de audit: Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată: 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit de: Auditor : Popescu Ioana Data: 16.07.2014

Supervizat: Șef Serviciu : Dragomir Mirela Data: 16.07.2014

PRIMARIA SECTORULUI 4

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN ANEXA NR.10

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

MINUTA ȘEDINȚEI DE DESCHIDERE

Mențiuni generale

Tema misiunii de audit : ″ Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013″

Perioada auditată: anul 2013

Întocmit de : Constantinescu Elena Data :17.08.2014

Verificat de : Dragomir Mirela Data :17.08.2014

LISTA PARTICIPANȚILOR:

B. STENOGRAMA ȘEDINȚEI DE DESCIDERE:

În cadrul Ședinței de deschidere a intervenției la fața locului desfășurată Public Intern, a fost prezentată echipa de auditori și obiectivele misiunii de audit public intern, tematica în detaliu a operațiilor auditabile, programul intervenției la fața locului. Conducerea structurii auditate a prezentat salariații cu responsabilități privind obiectivele misiunii. În același timp, au fost stabilite modalitățile concrete de desfășurare a misiunii, respectiv prin analiza și verificarea documentelor solicitate în cadrul Direcției Audit Public Intern.

În condițiile în care la această structură au mai fost efectuate alte misiuni de audit, auditorii nu au mai prezentat Carta auditului, aceasta nefiind modificată până la momentul actual.

PRIMĂRIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.11

DIRECȚIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMĂRIEI

TEST NR. 1.

Misiunea de audit :

Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată : 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit : Constantinescu Elena

Avizat : Dragomir Mirela

Obiectivul testării:

Întocmirea și gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire.

Obiectul testului:

Procedurile de lucru scrise, privind întocmirea și gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire.

Descrierea testării: S-au solicitat structurii auditate procedurile de lucru scrise, privind întocmirea și gestionarea bazei de date referitoare la autorizațiile de construire, pentru a se verifica următoarele aspecte:

dacă există proceduri de lucru scrise;

dacă sunt însușite prin semnătură de către conducerea serviciului;

dacă sunt aprobate de conducerea instituției;

dacă acestea stabilesc pașii ce trebuie urmați în derularea activității, sunt precise, ușor de examinat, disponibile și accesibile celor implicați în activitatea respectivă;

dacă procedurile sunt actualizate.

Concluzii:

Din analiza efectuată s-a constatat că:

există un document numit impropriu procedura de lucru nr. 1 „Actualizare REAC”, deoarece descrierea procedurii cuprinde două rânduri, respectiv:

" – autorizația de construire/desființare, semnată de către primar, se înregistrează în REAC;

– înregistrările din REAC se trec pe suport magnetic" ;

procedura de lucru este însușită prin semnătură de către conducerea biroului;

procedura de lucru este aprobată de conducerea instituției;

procedura de lucru este sumar întocmită iar unele responsabilități nu au legătură cu aceasta ( „urmărește evidența terenurilor concesionate…, monitorizează certificatele de urbanism… etc.” );

procedura de lucru nu este actualizată, fiind elaborată în baza unei legislații abrogate (Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 1.943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, abrogat la data de 13.09.2005 de art. 3 al OMTCT nr.1430/26.08.2005).

PRIMĂRIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.12

DIRECȚIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMĂRIEI

TEST NR. 2.

Misiunea de audit :

Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată : 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit : Popescu Ioana

Avizat : Dragomir Mirela

Obiectivul testării: Eliberarea documentelor de urbanism.

Obiectul testului: Procedurile de lucru scrise, privind eliberarea certificatelor de urbanism.

Descrierea testării:

S-au solicitat structurii auditate procedurile de lucru scrise, privind eliberarea certificatelor de urbanism, pentru a se verifica următoarele aspecte:

dacă există proceduri de lucru scrise;

dacă sunt însușite prin semnătură de către conducerea serviciului;

dacă sunt aprobate de conducerea instituției;

dacă acestea stabilesc pașii ce trebuie urmați în derularea activității, sunt precise, ușor de examinat, disponibile și accesibile celor implicați în activitatea respectivă;

dacă procedurile sunt actualizate.

Concluzii: Din analiza efectuată s-a constatat că:

în cadrul structurii auditate există procedura de lucru nr. 1 „certificatul de urbanism de construire/desființare” , elaborată la data de 12.11.2013;

procedura de lucru este însușită prin semnătură de către conducerea serviciului;

procedura de lucru este aprobată de conducerea instituției;

procedura de lucru stabilește pașii ce trebuie urmați în derularea activității, este precisă, ușor de examinat, disponibilă și accesibilă celor implicați în această activitate respectivă;

procedura de lucru este actualizată.

PRIMĂRIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.13

DIRECȚIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMĂRIEI

Tema misiunii de audit public intern:

Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Numele auditorilor : Constantinescu Elena

Data realizării : 07.08.2014

PRIMARIA SECTORULUI 4 ANEXA NR.14

DIRECTIA AUDIT PUBLIC INTERN

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN AL PRIMARIEI

MINUTA ȘEDINȚEI DE ÎNCHIDERE

Mențiuni generale

Tema misiunii de audit : Auditul de regularitate privind activitatea Serviciului Urbanism, desfășurată în cursul anului 2013.

Perioada auditată : 01.01.2013 – 31.12.2013

Întocmit de : Popescu Ioana Data : 25.08.2014

Verificat de : Dragomir Mirela Data : 25.08.2014

Lista Participanților :