Notiunea de Imprumut Public

Imprumutul public reprezinta imprumutul contractat de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala . Cea mai utilizata forma a imprumutului public o reprezinta imprumuturile de stat contractate de la cetateni autohtoni respectiv de la alte state sau organizatii financiare si bancare internationale .

Imprumutul public se imparte in doua categorii imprumut public intern si imprumut public extern .

Imprumutul public intern este acel imprumut care este contractat de stat de la cetateni autohtoni sau de la detinatorii interni de disponibilitati banesti .

Imprumutul public extern reprezinta acel imprumut care este contractat de stat de la alte state sau organizatii financiare internationale precum si de la grupuri de banci .

Imprumuturile publice reprezinta atat avantaje cat si dezavantaje.

Din randul avantajelor enumeram :

creditul public consolideaza patrimoniul statului prin valorile viitoare reale create ca urmare a intrebuintarii in folos public a sumelor de bani imprumutate;

sunt un mijloc de incurajare a economiilor banesti si de activare a unor capitaluri particulare usurand plasarea de capital autohton in economia nationala ;

angajeaza creditorii in dezvoltarea si rentabilizarea economiilor statelor debitoare pentru rambursarea imprumuturilor de stat acordate.

Cu toate ca imprumuturile de stat au anumite avantaje imprumuturile publice au si dezavantaje dintre care enumeram :

reduc capitalul particular circulant din economia nationala cu consecinte de impiedicare a procesului normal de dezvoltare a productiei , influenteaza cresterea si micsorarea capacitatii contributive cetatenilor ;

angajeaza generatiile viitoare obligandu-le sa suporte cheltuielile de rambursare contractate pe un termen mai lung .

1.2 Trasaturile imprumutului public

Caracterizarea juridica a imprumutului de stat determina urmatoarele trasaturi particulare ale acestuia :

caracterul legal al imprumutului de stat . In toate tarile cu regim constitutional democratic , imprumutul de stat necesita o autorizatie prealabila a puterii legislative , intrucat da nastere unei obligatii juridice in care subiectul pasiv este statul . Lipsa unei astfel de poate constitui o cauza de nulitate a imprumutului de stat . In Romania , aceasta particularitate a imprumutului de stat este reglementata atat de Legea finantelor publice , cat si de legea privind datoria publica , dispozitiile legale care conditioneaza lansarea imprumutului de existenta unei legi ( Legea bugetara anuala ) care sa autorizeze efectuarea lui ;

natura juridica de contract , incheiat prin acordul de vointa al partilor . Aceasta caracterizare juridica deosebeste fundamental imprumuturile de stat de veniturile ordinare , permanente , ale bugetelor publice ( impozitele si taxele ) care sunt stabilite in mod unilateral de catre stat , pe baza dreptului regalian al statului ( particularitate care rezida din Legea finantelor publice si Legea datoriei publice ) ;

caracterul rambursabil al imprumutului . Imprumutul de stat reprezinta astfel un mijloc de mobilizare temporara la dispozitia statului a unor sume de bani pe care aceasta le va restitui creditorilor respectivi dupa o anumita perioada .

caracterul oneros al imprumutului . Imprumutul se acorda in schimbul unei plati suplimentare , separat de rambursarea acestuia , care se poate stabili sub forma dobanzii , a castigului sau a dobanzii si a castigului . Asa cum prevad Legea finantelor publice si cele ale legilor de autorizare a imprumuturilor de stat pentru finantarea deficitului bugetar , in general rezulta ca s-a adoptat forma dobanzii .

1.3 Clasificarea imprumuturilor publice

Imprumuturile publice se emit si se contracteaza in diverse forme, atat pe piata interna, cat si pe cea externa si sunt insotite de o serie de conditii, care, practic, le individualizeaza.

De aceea, este necesara clasificarea acestora prin luarea in considerare atat a caracteristicilor comune, cat si a celor operationale.

Prin urmare, imprumuturile de stat se clasifica astfel:

dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt:

in natura;

in bani

in functie de moneda in care se exprima distingem:

imprumuturi publice in moneda nationala;

imprumuturi publice in moneda straina, care poate fi a statului creditor sau o terta moneda straina (D.T.S., EURO, etc.);

in functie de garantiile acordate de state subscriitorilor la imprumuturi,exista:

imprumuturi publice cu garantii personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea asiguratorie a altui stat);

imprumuturi publice cu garantii reale (implica angajamentul garantarii printr-un venit bugetar sigur si permanent, proportional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

dupa clauza rambursarii, imprumuturile publice sunt:

amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a rambursarii se stabilesc in prealabil);

imprumuturi neamortizabile (cand statul se obliga sa plateasca, anual, dobanzile datorate, fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii imprumutului)

dupa forma titlurilor emise de stat, distingem:

imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit cand numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente doar catre titulari);

imprumuturi cu titlu "la purtator' (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului);

imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar dobanzile se platesc pe baza cupoanelor "la purtator').

in functie de natura raporturilor juridice dintre parti, imprumuturile publice sunt:

voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara, fara nici o constrangere directa);

fortate(in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie, iar aceste imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

in functie de perioada de timp pentru care se contracteaza, deosebim:

imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pana la 1 an);

imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);

imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);

imprumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere).

in functie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public, deosebim:

imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vandute/cumparate la bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);

imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot fi vandute la valoarea lor nominala);

imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de credit).

in functie de avantajele acordate de stat creditorilor sai, imprumuturile publice pot fi:

cu dobanda (in acest caz rata dobanzii este stabilita de emitent, putand fi fixa sau variabila si este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit inmanate subscriitorilor);

cu castiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la tragerile la sorti periodice, iar suma totala a castigurilor sau premiilor se stabileste in functie de rata dobanzii aferenta unor imprumuturi similare si se repartizeaza, cu titlu de castig, doar posesorilor titlurilor iesite castigatoare);

cu dobanda si castiguri (in cazul carora dobanda se stabileste si se plateste la fel ca la imprumuturile cu dobanda, iar castigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/si a primelor de rambursare);

cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si sunt lansate de stat in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru creditul public, datorate inflatiei).

in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public, imprumuturile lansate si angajate de autoritatile statale se grupeaza in:

imprumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine);

imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in EURO, in D.S.T. etc.).

1.4 Formele imprumuturilor publice externe

In principal creditul public extern se acorda fie din fondurile unor institutii bancare specializate in derularea capitalului de imprumut , fie prin intermediul acestora .

Bancile straine , contribuie in mare masura la facilitatea transferurilor capitalurilor spre valorificare , dintr-o tara in alta ; totodata , serviciile acestor banci sunt solicitate de catre societatile transnationale care isi pot propaga , in modul cel mai eficient – interesele prin intermediul acestora .

Sistemul financiar-bancar international ,este ansamblul coerent de banci si alte instituii financiare prin intermediul careia se desfasoara pe baza regulilor unitare , fiind utilizate tehnici si instrumente specifice – operatiunile de credit international .

Din categoria larga a institutiilor care compun acest sistem international enumeram : Fondul Monetar International si Grupul Bancii Mondiale , Banca Europeana de Investitii si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare .

Alaturi de F.M.I. si B.I.R.T., mai sunt cunoscute in acest sens Banca Africana de Dezvoltare, Banca Asiatica de Dezvoltare, Banca Inter-Americana de Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii, Banca Internationala de Cooperare Economica etc.

            Aceste institutii bancare internationale (in special, BIRD si FMI) acorda credite statelor membre pe termen lung, de pana la 20 de ani, cu o dobanda in general mai mica decat cea curenta pe piata internationala, insa numai dupa investigarea situatiei monetare si economice a acestora de catre expertii proprii. Aceste investigatii au natura unor garantii pentru rambursarea imprumuturilor respective.

            Intrucat, principalele obiective strategice ale acestor institutii financiar-bancare internationale sunt reprezentate de finantarea cresterii economice si stabilitatea financiara, ele nu acorda imprumuturi pentru obiective militare sau politice. Cu toate acestea, sfera politicului are o anumita influenta in acordarea imprumuturilor, cunoscut fiind faptul ca de acestea nu beneficiaza tarile insolvabile, starea de insolvabilitate fiind data, in opinia raportorilor bancilor, de instabilitatea politica, razboaie, erori si omisiuni sau lipsa de concizie. In acest sens, F.M.I. aplica principiul cunoscut sub denumirea de „conditionalitate”, prin care se intelege obligatia unei tari care solicita acces la resursele Fondului de a pune in aplicare un program de politica economica menit sa redreseze balanta sa de plati intr-o perioada corespunzatoare.

            Intreaga procedura de contractate a imprumuturilor de la aceste banci internationale se completeaza cu dispozitiile legii tarilor contractante privind datoria publica, in special in ce priveste organele si bancile acestor tari care participa la contractari si care sunt indrituite sa urmareasca utilizarea si rambursarea creditelor externe.

            De credite externe mai pot beneficia si alte entitati interne, respectiv regii autonome, societati comerciale cu capital de stat sau privat etc.

            Pentru riscurile financiare care decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor externe contractate de catre astfel de entitati, se constituie fondul de risc, care se gestioneaza in regim extrabugetar de catre Ministerul Finantelor Publice. Fondul de risc se constituie din sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate, din dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate in depozite, din majorarile de intarziere aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate in acest scop, precum si din alte surse legal constituite.

          De exemplu in Romania  potrivit dispozitiilor legii privind datoria publica, dupa obtinerea imprumuturilor externe de stat si a celor garantate de stat, Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa urmareasca atat intrebuintarea imprumuturilor in scopul pentru care au fost contractate, cat si formarea resurselor de rambursare a acestor imprumuturi. In acest sens, utilizarea fondurilor, in lei si in valuta, provenite din datoria publica externa in alte scopuri  decat cele pentru care s-a aprobat contractarea sau garantarea acestora, este calificata infractiune.

            Evolutia datoriei de stat externe sau garantate de stat se urmareste in contextul elaborarii si executiei balantei de plati externe elaborata anual de Ministerul Finantelor Publice in colaborare cu Banca Nationala a Romaniei. Guvernul este informat semestrial despre executia curenta a acestei balante, iar acesta, la randul sau, o prezinta spre aprobare Parlamentul.

Toate aceste institutii sunt foarte importante la nivel international ,deoarece statele isi consolideaza astfel patrimoniul prin contractarea unor astfel de imprumuturi si se refac economic prin crearea de locuri de munca, dar daca cei care le contracteaza dau gres aceste imprumuturi pot avea un efect negativ cum ar fi angajarea de garantii viitoare pe care celalte generatii sunt obligate sa le plateasca ducand astfel uneori la falimentul unor state ,chiar unele state de marimea Argentinei care a intrat in faliment pentru a doua oara in istoria sa.

De aceea este important ca statele sa fie foarte precaute atunci cand contracteaza astfel de imprumuturi si sa isi concentreze activitatea in crearea de locuri de munca pentru ca numai asa statul se poate reface economic si in acelasi timp sa isi plateasca datoriile contractate, pentru ca un stat care traieste din imprumuturi este un stat falimentar care pana la urma va claca.

Capitolul II Fondul Monetar International

2.1 Cauzele care au determinat crearea Fondului Monetar International

Dupa 1918 tarile europene au intampinat mari dificultati la trecerea de la un sistem monetar in regim de razboi la un sistem monetar in regim de pace.

Dupa terminarea primei mari conflagratii mondiale statele continentului european si-au vazut performantele macroeconomice caracterizate prin divergenta( variatii mari intre nivelurile inflatiei),mecanismele de formare a preturilor si a veniturilor au fost puternic transformate,iar repartitia stocului mondial de aur a devenit asimetrica in favoarea Statelor Unite. Primul mare razboi mondial a ruinat fundamentul etalonului aur deoarece convertabilitatea monedei de hartie in aur a fost suprimata ( curs fortat ).

Conferinta de la Geneva asupra reconstructiei ecnomice a Europei,cauta sa restabiliseasca unsistem monetar international fondat pe etalonul de schimb aur(Gold Exchange Standard).

Participantii cereau ca monedele sa fie garantate prin aur sau prin rezerve de devize,ele insele convertibile in aur . Se face o distinctie intre devizele cheie pe de o parte, direct convertibile in aurul statului si pe de alta parte devizele periferice ale tarilor care nu se pot raporta in mod direct la moneda lor in aur.

Hiperinflatia de dupa razboi conduce la prabusirea mondei de ex un dolar ajunge la 4,2 miliarde de marci in 1923, aceasta situatie se modifica in anul urmator prin crearea marcii (Reichmark) de catre Hjalmar Schacht,moneda a carei valoare in aur este aceeiasi cu a vechii marci.Marca este grantata in proportie de 40% prin rezervele de devize si aur lae Bancii Centrale.Astfel Germania este una din primele tari europene ce se intoarce la etalonul de aur.

In 1918 un grup de experti, Comitetul Cunliffe cere ca lira sa-si redobandeasca pe plan extern puterea de cumparare din 1914.Era vorba de a sustine activitatea bancherilor britanici:operatiunile financiare bazate pe incredre,expertii fiind de parere ca sporirea detinatorilor straini de lire sterline semnifica condamnarea la moarte a pozitiei Londrei in folosul Nework-ului.

Aceasta pozitie se explica si prin faptul ca in balanta platilor veniturile capitalurilor in strainatate acopereau deficitul balantei comerciale; astfel guvernul englez nu avea interesul sa reduca o parte a acestor creante prin devalorizare.

Lira sterlina redevine convertibila in anul 1925, cu o paritate identica cu cea dinainte de razboi. Atunci cand preturile erau cu 70% mai ridicate ca in 1914. Desi satisfacea amorul propiu al englezilor aceasta masura a fost sinucigasa pe plan economic.Caracterul supraevaluat al lirei a afectat puternic exporturile engleze si a impiedicat Marea Britanie sa profite de pe urma expansiunii economice mondiale din anii 1925-1929.

In Franta ca urmare a execului Cartelului stangii,confruntat cu o inflatie foarte puternica, mostenita din timpul razboiului si cu o grava criza a finantelor publice,francul atinge paroxismul in iulie 1924,cand o lira valoreaza 25 de franci inainte de 1914.Raymond Poincare s-a angajat atunci intr-o politica de stabilizare financiara.El incredinteaza amortizarea si consolidarea bonurilor Apararii Nationale Casei autonome de amortizare,doatata cu resurse propii (taxele de tutun in mod special) ce au pus-o la adapost de criza de incredere a purtatorilor.

Guvernul japonez a cautat mai intai sa mentina Gold Exchange Standard.Ministrul finantelor Inoue Junnosuke a ales o politica de deflatie (scaderea salariilor,reducerea creditelor acordate intreprinderilor) pentru a apara anumite parti din piata japoneza.Aceasta politica a condus la o criza financiara si la importante scurgeri de metal pretios.

Abandonarea etalonului aur si devalorizarea lirei straine cu(30%) in septembrie 1931 reprezinta punctul de plecare al unui razboii monetar (devalorizari in lant in incercarea de a castiga parti din piata).Aceasta decizie engleza marcheaza prabusirea sistemului monetar international. Tarile care erau ;egate din punct de vedere economic de Anglia si-au depreciat moneda.

Astfel ,in 1923 Japonia abandoneaza etalonul de aur si declanseaza flotatia yenului. Foarte rapid se profileaza o crestere a exporturilor nipone de matase si bumbac.

Progrsiv lumea se divizeaza in zone monetare (zona franc, zona dolar).

Esecul conferintei monetare de la Londra din iunie 1933 ,marcheaza sfarsitul tentativelor de cooperare, extinderea devalorizarilor competitive si intarirea masurilor de protectie unilaterale. Trei remedii sunt propuse insa in zadar:

Oprirea prabusiri monedelor printr-o reintoarcere la paritati stabile;

demolarea barierelor tarifare;

scaderea ratei dobanzilor si suscitarea unei oferte abundente de credit .

Avand in vedere aceste precizari de natura istorica am observat faptul ca statele lumii au incercat diverse masuri pentru a se redresa economic , in continuarea lucrari voi vorbi despre contextul economic in care s-a creat Fondul Monetar International.

Fondul Monetar International este cel mai important organism care acorda imprumuturi publice el a fost creat la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial la Conferinta Monetara Internationala a Natiunilor Unite de la Bretton Woods din 1944.

Principala cauza care a determinat crearea acestui organism a fost dificultatiile financiare prin care treceau statele lumii in urma celui de al doilea razboi mondial astfel se simtea nevoia instaurarii unui nou sistem monetar, dar si pentru a se crea o sursa de finantare pentru reconstructia statelor implicate in razboi.

Fondul Monetar International s-a bazat la inceput pe refacerea economiilor statelor distruse de razboi, la vremea aceea Statele Unite ale Americii erau membru cel mai influent al Fondului aceiasi situatie se intampla si astazi numai ca statele au renuntat la blazonul de aur care a reprezentat reperul de raportare al acestora.

Fondul Monetar International a fost creat in scopul regularizari sistemului de rate de schimb fixe de a pune capat frecventelor devalorizari competitive folosite in scopul in anii ’30.

Fondul Monetar International a devenit un instrument de control in curs de dezvoltare insarcinat sa ajute tarile sa depaseasca unele crize temporare de finantare a deficitului balantei lor de plati.Aceasta actiune consta in acordarea de imprumuturi in bani tarilor cu astfel de probleme cu conditia ca acestea sa puna in practica politici adecvate pentru a ajunge la un echilibru al balantelor de plati.

In F.M.I au intrat automat natiunile unite reprezentate la conferinta de la Bretton -Woods din 1944 cu exceptia URSS Liberiei si Noii Zeelande care nu au ratificat atunci tratatul . In anul 2000 FMI avea deja 182 de state membre,iar dupa majorarea din 22 ianuarie 1999,totalul cotelor parti ce constituie capitalul sau ajunge la 212 miliarde drepturi speciale de tragere sau DST echivalentul a 300 miliarde USD.

Romania este membra a F.M.I din data de 7 decembrie 1972.

In privinta tarilor sarace FMI si-a fixat doua obiective:

-restaurarea sau consolidarea marilor echilibre macroeconomice

– promovarea reformelor structurale ce intaresc potentialul de crestere economica.

In ceea ce priveste tarile care ies din criza FMI si-a fixat trei preocupari care sunt:

-stabilizarea ratei de schimb

-consolidarea investitiilor private

-punerea in practica a reformelor structurale

Din aceste consideratii observam faptul ca F.M.I incearca sa ajute tarile care au dificultati financiare sa treaca peste ele propunandu-le solutii atunci cand acestea sunt in dificultatea de a gasi propile lor solutii.

De asemenea trebuie mentionat faptul ca aceasta redutabila organizatie financiara a luat nastere prin intocmirea proiectului elaborat de catre departamentul Trezoreriei SUA publicat in anul 1943 sub denumirea de planul White,preconiza crearea unui fond de stabilizare a natiunilor unite asociate in vederea sprijinirii altor tari member care inregistrau deficite externesi utilizarea etalonului aur valuta.

Nu numai SUA au avut aceasta idee a intocmirii unei organizatii care sa acorde imprumuturi tarilor care trec prin astfel de dificultati de exemplu canadieni doreau formarea unei Uniuni valutare internationale; iar planul delegatiei franceze se numea Sugestii referitoare la relatiile monetare internationale.

Planul White preconiza organizarea relatiilor valutar-financiare internationale pe baza mecanismelor pietei si limitarea influentei interguvernamrntale,iar planul delegatiei engleze sustinea functionarea economiei mondiale prin intermediul mecanismelor interguvernamentale.

Hary White sustinea formarea resurselor necesare asistentei prin contributia statelor member,iar John Maynard Keynes propunea ca sa se înfiinteze o institutie internationala care sa creeze masa monetara necesara relatiilor economice internationale.

Conferinta monetara si financiara a Natiunilor Unite si associate a inceput la data de 1 iulie 1944 la Bretton Woods din statul New Hemsphire cu participarea a 45 de state si s-a incheiat la 22 iulie 1944 prin aprobarea Declaratiei commune a expertilor privind crearea Fondului International al Natiunilor Unite si Asociate.

Fondul Monetar International a devenit o institutie internationala care asigura cooperarea interguvernamentala in domeniul monetar si financiar, reglementarea comportamentului statelor membre, sprijinirea tarilor membre care se confrunta cu deficite ale balantelor de plati, promovarea unor politici si strategii prin care membri actioneaza in directia sustinerii cresterii economice si a stabilitatii sistemului monetar international.

Fondul Monetar International a fost infiintat oficial la data de 27 decembrie 1945, in momentul in care 29 de tari au semnat si ratificat acordul de la Bretton Woods si a inceput sa functioneze la 1 martie 1947.

Avand in vedere toate aceste situatii pe care le-am mentionat mai sus in prezenta lucrare ,observam faptul ca acest vast organism international care acorda imprumuturi publice a parcurs multe etape pana a fi realizat,dar acesta a ajutat statele greu incercate de al doilea razboi mondial prin acordarea de imprumuturi publice externe sa se refaca economic, in special statele din Europa de Vest, dar si alte state care au devenit membre ale Fondului Monetar International printre care si Romania, ea este membra din data de 7 decembrie 1972.

De mentionat mai este faptul ca la aderarea in F.M.I fiecare tara membra contribuie cu o anumita suma de bani numita cota de subscriptie. Ea nu determina doar importanta votului in cadrul structurilor de conducere F.M.I ci si acesul la facilitatiile de creditare ale F.M.I..

Dupa 1990 politica de acordare de imprumuturi desfasurata de F.M.I. a trebuit sa capete noi nuantari, astfel lansarea unui program, care implica finantare, dar si conditionari pentru care populatia acelei tari nu este pregatita a condus frecvent la o scadere a popularitati Fondului Monetar International.

Creditele acordate de F.M.I. s-a constatat ca nu intotdeauna reprezinta o solutie suficienta pentru redresarea statelor beneficiare,de altfel se constata ca guvernele care solicita trebuie sa acorde o importanta recomandarilor formulate de F.M.I..

2.2 Organizarea Fondului Monetar International

 Fondul Monetar International a fost creat prin acordurile Conferintei monetare si financiare a Natiunilor Unite si asociate de la BrettonWoods(iulie1944) si constituie cel mai important organism international decooperare in domeniul valutar –financiar.

Alaturi de F.M.I in 1944 a fost creata BIRD ea fiind realizata pentru dezvoltarea economica a statelor pe termen lung, incluzand finantarea proiectelor de infrastructura.

În cadrul prevederilor art.IX, sect.2 din Statut, Fondului Monetar Internațional este caracterizat ca un organism cu personalitate juridică deplină, cu capacitate de a contracta și de a dispune de bunuri mobile și imobile, a încheia acorduri cu țările membre și de a institui dispoziții legale. Statutul FMI asigură imunitatea în procesele juridice, privilegii pentru comunicații, imunitatea arhivelor, imunitate și privilegii ale funcționarilor. 

Statutul FMI a intrat în vigoare din decembrie 1945 și definește cadrul în care operează instituția: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Executiv, Directorul general, și așa-numitul staff. Consiliul Guvernatorilor (Board of Governors). Reprezintă organul conducător și decizional al FMI alcătuit din reprezentanții țărilor membre, respectiv un guvernator (poate fi ministrul finanțelor sau președintele băncii centrale) și un supleant, și este numit de țara membră pe o perioadă de cinci ani, având rolul unei adunări generale ale acționarilor. Motivația pentru această alegere a fost caracterul monetar al FMI, care implică crearea de masa monetară în vederea finanțării creditelor pe care Fondul la acordă. Guvernatorii decid asupra problemelor importante cum ar fi: fundamentarea și revizuirea cotelor de participare, admiterea și retragerea membrilor, modificarea statutului, cooperarea cu alte instituții internaționale și de asemenea poate decide înființarea unor comisii formate din guvernatori și supleanți pentru a examina fenomenele economico-financiare și impactul lor asupra schimburilor internaționale.
Cel puțin o dată pe an, de obicei în septembrie, guvernatori se reunesc în ședințe, concomitent cu ședințele Consiliului Guvernatorilor BIRD. Consiliul Guvernatorilor se poate întruni în ședințe, ori de către ori se solicită de către cel puțin 15 țări membre ce dețin în total un sfert din puterea totală de vot.

Consililul Guvernatorilor are dreptul de a aproba:

-admiterea de noi membri

-retragerea membrilor

-marimea cotelor de participare

-alocarile de drepturi speciale de tragere

-amendamentele Acordurilor si legilor.

De asemenea, acesta adopta decizii in ceea ce priveste modificarea statutului,incheierea unor aranjamente de cooperare cu alte organizatii internationale si nu in ultimul rand numeste sau alege directorii executivi si este arbitrul final in ceea ce priveste aspectele legate de interpretarea articolelor F.M.I.

Cu toate ca acest,Consiliul al Guvernatorilor conduce F.M.I.-ul,decizile curente sunt luate de catre Consiliul Executiv compus din 24 de directori executivi si care se intruneste cel putin de trei ori pe saptamana. S.U.A, Marea Britaniei, Germanie,Franta,Japonia, Arabia Saudita, China si Rusia au fiecare propiul director executiv membru al Consiliului.

Ministri ai acelorasi 24 de tari reprezentate in Consiliul Executiv compun Comitetul Interimar si sunt alesi in mod egal din tarile industrializate si in curs de dezvoltare. Comitetul Interimar este organismul care traseaza politica F.M.I. si se intruneste de doua ori pe an.

Deciziile in cazul acestor structuri sunt laute prin vot proportional in raport de marimea cotei de participare la resursele F.M.I.

Pe langa Consiliul Guvernatorilor si Consiliul Executiv un rol important il are de asemenea directorul FMI care totusi nu poate fi guvernator sau administrator el fiind ales de catre Consiliul Executiv fiind si presedintele acestuia, el este de asemenea si seful servicilor Fondului Monetar International si gestioneaza afacerile curente sub indrumarea Consiliului. Mandatul sau are o durata de 5 ani si se poate prelungi.

Membrii serviciilor FMI sunt functionari internationali responsabili in fata FMI si nu in fata autoritatii nationale doua treimi din functionari fondului sunt economisti. Cle 22 de departamente ale Fondului Monetar International sunt conduse de directori subordonati Directorului general.

Functiile Fondului Monetar International se concentreaza pe doua mari directii:

Organizarea, supravegherea si coordonarea sistemului monetar

Acordarea de asistenta financiara statelor membre

La aderarea in acest organism fiecare tara membra contribuie cu o anumita suma de bani numita cota de subscriptie cu ajutorul acesteia se determina proportia votului, dar si accesul la facilitatiile de creditare.

Avand in vedere aceste considerente observam faptul ca Organizarea Fondului International are la baza statutul acestei prestigioase organizatii care defineste cadrul legal in care se desfasoara activitatea F.M.I,dar si organele de conducere ale organizatiei cu atributiile lor specifice si anume Consiliul Guvernatorilor care reprezinta organul conducator si decizional al F.M.I,dar si Consiliul Executiv care ia deciziile curente in cadrul F.M.I.

Organizarea Fondului Monetar International este importanta si din alt aspect cum ar fi faptul ca se stabileste cu ajutorul Comitetului Interimar modul in care se realizeaza politica F.M.I aici ne referim la mijlocul prin care sunt luate deciziile in aceasta structura de conducere si anume prin vot proportional in raport de marimea cotei de participare a fiecarei tari membre la resursele F.M.I.

Rolul cel mai important al F.M.I nu il constituie insa acordarea de imprumuturi tarilor membre ci acela de maneger al sistemului monetar international care trebuie sa fie ordonat previzibil si stabil oferind cadrul necesar al cresteri comertului mondial si a economiilor nationale ale tarilor membre.

Din prezenta lucrare observam faptul ca F.M.I este un organism foarte bine organizat care se bazeaza in special pe operatiunile manegeriale si mai putin pe acordarea de imprumuturi statelor membre.

De asemenea Fondul Monetar International si-a propus pe langa acordarea de imprumuturi si atributii manegeriale si importante scopuri pe care trebuie sa le indeplineasca pentru buna functionare a sa.

Dintre aceste scopuri enumeram urmatoarele:

-promovarea cooperarii internationale prin intermediul unei institutii de credit permanente care sa ofere cadrul adecvat pentru consultare si colaborare in probleme monetare internationale.

-sa faciliteze extinderea si cresterea echilibrata a comertului international,contribuind astfel la promovarea si mentinerea unui nivel inalt al angajerilor si al venitului real in toate tarile membre prin mobilizarea resurselor productive, ca obiectiv principal al politicii economice

-sa asigure stabilitatea cursului de schimb si mentinerea disciplinei in acordurile de schimb intre tarile membre, evitand deprecierea schimbului competitiv;

-sa asigure asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plati pentru tranzactiile curente din tarile membre si in eliminarea restrictiilor care stanjenesc dezvoltarea comertului mondial

-disponibilizarea temporara a resurselor fondului in scopul folosirii lor de catre tarile membre cu anumite masuri de precautie pentru a le da posibilitatea sa faca in mod corect ajustarile in balantele de plati fara a recurge la masuri distructive pentru prosperitatea nationala sau internationala

-sa micsoreze durata si intensitatea dezechilibrului din balante de plati la nivel international ale statelor membre.

Scopurile pe care si le-a propus acest prestigios organism interntional sunt importante,deoarece ne arata inca o data faptul ca Fondul Monetar International nu se ocupa numai cu acordarea de imprumuturi statelor membre,dare el are si un important rol managerial in administrarea propilor resurse financiare de care dispune.

2.3 Drepturile speciale de tragere

Drepturile speciale de tragere sunt moneda virtuala a Fondului Monetar International conceput ca inlocuitor al standardului aurului.Tranzactiile in interiorul F.M.I sunt calculate in DST.

Acordul de creare a DST-ului a fost adoptat in 1978,iar acest moment a marcat incetarea sistemului financiar de la Breton Woods,creandu-se un sistem nou si stabil al ratelor de schimb.La momentul creari sale DST-ul era compus din urmatoarele valute convertibile:

-39%-dolarul american

-21%marca germana

-18%-yenul japonez

-11%francul francez

-11%lira strelina

Desi SUA au dorit promovarea si generalizarea sistemului D.S.T ca moneda unica nationala in contextual globalizari,acest lucru nu s-a putut realiza din cauza opozitiei statelor europene care participau prin monedele lor de schimb la compunerea cosului monetar.

Astazio serie de valute nationale sunt fixate la un anumit raport in relatie cu DST.

Valoarea sa se calculeaza in functie de dolarul american 44%,euro34% ,yenul japonez 11%,si lira sterlina 11%,conform cotatiilor de la bursa londoneza.

DST este o moneda de cont emisa de FMI si se utilizeaza ca:

-etalon monetar

-instrument de rezerva

-mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membri sai

-mijloc de procurare de monede nationale convertibile.

Utilizarea unora din aceste functii este conditionata de volumul alocarilor DST,decizia de emisiune bazandu-se pe nevoile de crestere de lichiditati la nivel international pe termen lung.O tara care primeste DST le poate utiliza pentru marirea corespunzator a cotei alocate, a rezervei ei monetare oficiale;procurarea directa, indirect prin intemediul FMI si la indicatia acestuia a unei monede convertibile emisa de o alta tara membra la fond;plata de dobanzi si comisioane; emiterea de valori mobiliare pe termen lung si garantarea unor obligatii financiare etc.

Utilizarile practice ale DST sunt folosite in urmatoarele operatiuni:

-obtinerea de valute prin tranzactii bazate pe accord direct intre membri,chiar si atunci cand nu este necesara finantarea balantei de plati.Orice valuta se poate obtine contra DST schimbul efectundu-se la cursulzilnic al acestuia.

-incheierea de acorduri SWAT prin care un membru poate transfera altuia DST in schimbul altei active de rezerva,cu exceptia aurului,cu obligatia de a

restitui valuta la o data ulterior si la un curs stabilit de comun accord.

-efectuarea de operatiuni forward prin care o tara membra FMI poate vinde sau cumpara DST cu obligatia platii la o data ulterioara in schimbul oricaror active monetare cu exceptia aurului la un termen previzionat in momentul incheieri tranzactiei

Extinderea in viitor a operatiunilor DST porneste de la necesitatea cresterii rolului lor in cadrul sistemului monetar international si a inlocuirii treptate a monedelor nationale din functiile lor internationale.

O asemenea perspectiva este posibila daca avem in vedere avantajele care le ofera calitatea sa de instrument monetar si anumegrad de stabilitate mult mai ridicat decat cel al monedelor nationale,emisiunea lui nu conduce la aparitia deficitelor de balanta de plati nici la propagarea fenomenelor monetare negative de pe pietele nationale la nivel international;nu are ca efect imobilizari de active monetare comparativ cu alte tipuri de rezerve aur monede nationale DST atribuindu-se gratuit.

Cu toate ca drepturile speciale de tragere prezinta avantaje acestea au si dezavantaje cum ar fi:

-nu indeplineste toate functiile monetare si nu circula decat intre autoritatile monetare

-repartizarea alocarilor de DST se face in functie de cotele de participare astfel putand fi supus unor presiuni inflationistesau deflationiste daca unele criteri ale FMI se bazeaza pe unele evaluari eronate.

2.4 Instrumentele de imprumut ale F.M.I

Activitatea F.M.I este de trei tipuri: supravegherea ,imprumut si asistenta tehnica.Supravegherea implica monitorizarea evolutiilor economice si furnizarea de consiliere in special in scopul prevenirii crizelor.

Fondul imprumuta de asemenea tarile cu dificultati in balanta de plati pentru a asigura   finantare temporara si pentru a sprijini politicile ce tintesc corectarea problemelor. Imprumuturile pentru tarile cu venituri mici sunt destinate reduceri saraciei.

A treia atributie a fondului este asistenta tehnica pe care o furnizeaza tarilor si formarea de personal in aceasta arie de expertiza.

In ultimi ani ,ca parte a eforturilor de a consolida sistemul finaciar international si pentru a-si spori eficenta in prevenirea si combaterea crizelor,FMI a intreprins atat activitati de monitorizare cat si de asistenta tehnica pentru a dezvolta standard si coduri de buna practica in aria sa de responsabilitate precum si pentru a consolida sectoarele financiare.

F.M.I are de asemenea un rol important in lupta impotriva spalari banilor si contraterorism.

Imprumutul este acordat la cererea statului respectiv, dupa o evaluare a situatiei in care se afla, iar conditiile de creditare se discuta intre Fond si Guvern. FMI spune ca vrea astfel sa "restabileasca acele conditii pentru o crestere economica durabila.

Aceasta "conditionalitate" a facut obiectul dezbaterilor de cateva zeci de ani. Intr-adevar, ea vrea sa dea un caracter exceptional asistentei FMI, care numara 185 de state membre.

Presupune in general asanarea finantelor tarii, in virtutea unor principii de inspiratie liberala si de politica monetara – reducerea drastica a deficitului bugetar si a dezechilibrelor externe, reconstituirea rezervelor valutare si eventual cresterea ratei dobanzii, pentru reducerea atacurilor impotriva monedei nationale.

Aceste remedii sunt dureroase pe timp de criza. In unele tari din Africa, America Latina si Asia, recomandarile FMI au avut consecinte sociale care au atras pe termen indelungat ostilitatea opiniei publice.

Procedura de durata

Imprumuturile urmeaza o procedura destul de lunga: solicitarea ajutorului, un acord intre conducerea FMI si Guvern in care sunt specificate masurile de politica economica ce sunt de intreprins, aprobarea imprumutului de catre Consiliul de Administratie al Fondului (din care fac parte 24 de membri – cinci tari si 19 grupuri de tari) catre care se adreseaza o "scrisoare de intentie" si apoi aplicarea acordului.Suma si durata imprumutului se stabilesc in functie de situatia particulara a tarii respective.

Facilitati de imprumut

F.M.I a definit multiplele facilitati de imprumut in functie de obiectivele urmarite. De exemplu tarile cu venituri mici pot imprumuta la o dobanda preferentiala .

Aceasta dobanda preferentiala ajuta aceste tari pentru evitarea saraciei si imbunatatirea nivelului de trai.

Fondul asigura si asistenta de urgenta pentru a sprijini refacerea economiilor in urma unor dezastre naturale sau conflicte in unele cazuri practicand dobanzi preferentiale.

In concluzie Fondul Monetar International asigura statelor membre imprumuturi in momente critice asigurand o dobanda avantajoasa pentru ca aceste state sa se refaca intr-un mod cat mai rapid.

Destinatia imprumutului public extern ajunge la Banca Nationala a tarilor care l-au contractat.

In Romania acesta ajunge la BNR care ii acorda alte doua destinatii specifice.

Prima din ele consta in interventii pe piata valutara pentru a stopa un eventual trend de depreciere a leului si pentru a se putea elibera o parte din rezerva minima obligatorie detinuta de banci la BNR.

Motivarea acestei destinatiieste faptul ca nivelul rezervei valutare detinuta de BNR constituie un indicator de baza luat in calcul la analizele de risc ale Romaniei.

Romania a incheiat si ea un accord de imprumut cu Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Mondiala la data de 4 mai 2009 care s-a justificat prin necesitatea cresterii rezervei valutare a romaniei cu scopul ameliorarii increderii mediului de afceri extern si pentru a sprijini reformele mult intarziate ale Romaniei.

Consiliul Director al FMI a aprobat prezentul accord stand –by pe 24 de luni in valoare de 11,44 miliarde DST(12,95 miliarde de euro), ca parte a unui pachet financiar international care include 5 miliarde euro prin facilitate UE de sprijinire a balantei de plati.

Conditiile de angajare a imprumutului pot fi apreciate ca positive, cu costuri relative modeste comparative cu cele la care Romania se putea imprumuta de pe pietele externe.Astfel dobanda aferenta imprumutului acordat de Comisia Europeana este de 3% pe an, in timp ce de la FMI sumele sunt accesate cu 3.5% pe an.Imprumutul acordat de FMI va fi tras in transe pana la sfarsitul anului 2010,iar rambursarea se va face pana in anul 2015.

Conditionarea acordului

In raport cu sumele imprumutate, sunt importante de urmarit conditionarile impuse autoritatiilor romane la semnarea acordului.In acest sens, conditionarea acordului prevede ca:

Autoritatile romane trebuie sa revizuiasca , intr-un interval de doi ani ,cu asistenta internationala , sistemul de salarii si pensii din sectorul public , precum si procedurile de monitorizare si control pentru companiile de stat . Motivul vine din faptul ca salarile in sistemul public s-au dublat intr-o perioada de trei ani.

Fondul public de salarii ar fi trebuit sa scada ca procent din PIB in perioada urmatoare , in conditiile in care acesta reprezinta 8 % din PIB .

Executivul s-a angajat de asemenea sa aplice in acelas interval de doi ani si o legea a responsabilitatii fiscale prin care sa evite noi cresteri ale deficitului bugetar . In ceea ce priveste pensile s-a convenit asupra reformarii sistemului de pensii pentru a se asigura sustenabilitatea acestora pe termen lung.

In concluzie , daca privim conditionarea acordului invederam faptul ca FMI a impus executivului conditii care afecteaza atat pe lucratorii din sistemul bugetar cat si pe pensionari prin reformele acceptate. Consider ca aceste masuri au fost gresite si au avut efecte negative prin reducerea salarilor cu 25 % si a pensiilor cu 15 % , nerezolvand golul bugetar , acesta s-ar fi rezolvat prin adoptarea de masuri care sa asigure crearea de locuri de munca pentru tineri in special , deoarece numai asa se poate reface economia nationala si sustinerea in acelas timp a sistemului public de pensii .

Intarirea sistemului monetar si financiar extern

Globalizarea a creat o noua incercare pentru FMI. Doua dintre cele mai importante si mai dificile incercari sunt :

cum sa intaresti sistemul financiar global, ( pentru a fi mai putin vulnerabil la crize financiare si cum sa se descurce cand crizele apar)

cum sa avansezi in lupta impotriva indatorarii tarilor slab dezvoltate.

Globalizarea a demonstrat ca poate aduce mari beneficii pentru multe tari din intreaga lume.

Pentru cresterea nivelului de trai tarile trebuie sa se integreze in economia globala. Dar globalizarea pe langa cresterea volumului si vizitezei capitalurilor internationale a crescut si riscul unor crize financiare si in acelas timp tarile slab dezvoltate care nu beneficiaza de globalizare se pot derapa si mai mult de nivelul celorlalte tari.

In 1997-1998 a avut loc criza asiatica si ea nu a lovit doar slabiciunile in tarilor respective, dar ea s-a propagat in tot sistemul financiar international si a avut doar doua urmari majore:

-investitorii se pot retrage rapid daca sesizeaza anomalii in politiciile economice ale tarilor respective, astfel se pierde increderea si se declanseaza o criza;

– o criza intr-o tara se poate raspandi si in alte tari datorita legaturilor din acele tari.

Pentru a reduce riscul aparitiei crizelor FMI a promovat masurii impreuna cu membrii guvernelor ,dar si pentru a intari sistemul monetar si financiar international. O tara poate fi vulnerabila la o criza economica daca institutiile sale sunt insolvente sau au tendinta de a deveni.

Pentru a face un sistem mai robust ,bancile si alte institutii financiare trewbuie sa imbunatateasca controlul si managmentul riscului pentru tara respectiva.

FMI si Banca Mondiala in 1999 au inceput sa aprecieze slabiciunile actuale si potentiale ale sistemului finaciar international.

FMI a incercat publicarea de date cu situatia fianciara a fiecarei tari si sa incurajeze promovarea de politici ecnomice stabile prin colaborarea cu guvernul acelei tari.

FMI colaboreaza activ cu BM bancile regionale de dezvoltare, Organizatia Mondiala de Comert, cu agentiile natiunilor Unite si cu alte institutii internationale pentru a asigura buna functionare a sistemului financiar international.

2.6 ROLUL FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL SI AL BANCII MONDIALE

Rolul F.M.I este acela de a supraveghea bunafunctionare a sistemului ; a stopa revenirea catastrofelor din anii 1930 (scaderea brusca a activitatii economice , inchiderea frontierelor , manipularilor monetare , venirea la putere a regimurilor dictatoriale ) prin liberalismul organizat , la care statele sunt obligate sa ajute .

Un alt scop ar fi acordarea de imprumuturi pentru statele care au dificultati cauzate de balanta de plati oferind acestora posibilitatea refacerii stocului de reserve internationale , de stabilizare a cursului valutar , de continuare a platii importurilor , ptr asigurarea conditiilor de reluare a cresterii economice . Spre deosebire de bancile de dezvoltare , F.M.I nu acorda imprumuturi pentru finantarea unor proiecte specifice.

FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit numite si facilitati concepute pentru a raspunde nevoilor specifice fiecarui stat membru .Astfel , statele cu venituri reduse pot lua imprumuturi cu dobanda preferentiala , prin Facilitarea de Crestere Economica si Reducerea saraciei si prin Facilitarea privind Socurile Externe.

In privinta acordarii de imprumuturi cu dobanda preferentiala statelor cu venituri reduse ne-am mai referit in prezenta lucrare in sectiunea privind instrumentele de imprumut ale FMI , consider ca este o masura foarte eficienta asigurand refacerea economica si cresterea de locuri de munca a acestor tari .

FMI ofera si asistenta financiara de urgenta pentru a sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si conflictelor , uneori la dobanda preferentiala . In cadrul strategiei pe termen mediu FMI analizeaza posibilitatea introducerii unui nou instrument de finantare pentru economiile emergente , care raman vulnerabile la socurile externe , in ciuda politiciilor interne solide . Acest instrument urmeaza a fi destinat finantarii necesare mentinerii increderii si reducerii riscului de criza .

Pentru Romania asistenta financiara s-a materializat in programe de imprumut de tipul Acord Stand-By . Incepand cu 1972 , Romania a folosit resursele FMI in 11 ocazii , ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului .

Daca FMI am observat ca are un rol important in economia mondiala in continuare vom vorbi despre rolul Bancii Mondiale . Ca si FMI aceasta organizatie acorda imprumuturi guvernelor si agentiilor guvernamentale ;acorda asistenta si consultanta financiara statelor care contracteaza astfel de imprumuturi si de asemenea are un rol important in intermedierea financiara ( in sensul in care aceasta actioneaza pentru gasirea de noi resurse ) . Din considerentele expuse in prezenta sectiune observam faptul ca atat FMI cat si Banca Mondiala au un rol important in economia mondiala ajutand statele care trec prin momente economice dificile sa se refaca economic prin acordarea de imprumuturi cu dobanzi mai reduse.

De asemenea Fondul Monetar International incearca atunci cand statele nu au o strategie bine conturata sa le ajute oferindu-le asistenta economico-financiara ceea ce in opinia mea este un lucru foarte util si benefic pentru ca sunt multe state care au astfel de probleme fie datorita razboaielor ,fie datorita crizelor politice.

Nu numai Fondul Monetar international are astfel de preocupari si Banca Mondiala ofera consultanta statelor membre, dar aceasta le ajuta si in crearea de proiecte care sa asigure refacerea economica, cum ar fi proiecte pentru dezvoltarea infrastructuri, proiecte pentru dezvoltarea industriei sau a agriculturi.Cu toate ca s- a sustinut ca aceste proiecte nu sunt benefice deoarece implica mari costuri eu cred ca ar trebui pus mult mai mult accent pe astfel de proiecte.

In principal FMI face doua lucruri in Romania acorda asistenta financiara (prin imprumuturi) si exercita supraveghere si control de tip financiar, ca si Banca Mondiala asa cum am mai mentioant in lucrarea de fata FMI isi bazeaza activitatiile de asistenta financiara pe cercetarile intreprinse.Elementul fundamental al acestor cercetari este articolul IV din statut privind consultarile.

Cu ajutorul prevederilor articolului IV, FMI a elaborat un plan de asistenta financiara acordata Romaniei. Planul acesta a fost dezbatut impreuna cu guvernul roaman si din aceste negocieri a rezultat o scrisoare de intentie.Aceasta scrisoare contine in general conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca Romania pentru a obtine bani de la FMI.aceste conditii se numesc in general criterii de performanta.Pe scurt FMI si guvernul Romaniei incheie o intelegere:FMI imprumuta bani guvernului, cu conditia ca guvernul sa se invoiasca si sa indeplineasca anumite lucruri si criterii de performanta.

2.7 Relatia dintre Romania si Fondul Monetar International

Romania a devenit membra FMI la 15 decembrie 1972.Participarea Romaniei la FMI se ridica 1030,2 miliuone dst sau 0,48 % din cota totala.Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi sau 0,49% din total.

Romania a aceptat obligatiile prevazute in articolul VIII ale statutului FMI privitoare la convertabilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

In privinta reprezentari tari noastre la FMI ,trebuie sa cunoastem faptul ca aceasta este reprezentata de domnul Mugur Isarescu care este de asemenea guvernator al BNR.

Incepand cu anul 1972 Romania a folosit resursele FMI in 9 ocazii ca suport financiar al programelor economice ale Guvernului ,sase acorduri fiind incheiate dupa 1990 in valoare totala de 2015,5 milioane DST,din care au mai fost trase numai 1234,45 milioane DST.Totalul creditelor si imprumuturilor nerambursate la sfarsitul lunii iunie 2004 s-a ridicat la 337 milioane DST respectiv 32,71% din cota.

Acordul stand-by incheiat pe perioada 2001-2003 al noulea in valoare de 300 milioane DST a fost singurul finalizat cu succes de catre Romania dupa 1990.

In urma analizarii raportului de evaluare a eficientei programelor economice derulate de Romania in ultimi 14 ani Board-ul FMI a decis incheierra unui nou acord.

In anul 2004 s-a incheiat cel de al zecelea acord stand-by de tip preventiv pe 24 de luni acordul continea angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru ani 2004-2006 si a permis accesul tari noastre la fonduri de circa 367 milioane de dolari, care erau destinati evitari unor crize economice neprevazute.

Cu toate ca acest imprumut a fost acordat pentru evitarea unor astfel de crize tara noastra a trebuit sa se imprumute din nou la data de 24 martie 2009 semanand un acord de imprumut cu FMI Comisia Europeana si Banca Mondiala. Acest ultim imprumut al Romaniei are ca obiectiv in principal reducerea deficitului bugetar.

Din totalul de circa 12 miliarde de euro primite de Romania de la FMI ,UE si BM pana in mai 2010, 7,1 miliarde euro au mers direct la BNR pentru consolidarea rezervei, iar 4,9 miliarde euro au mers la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului bugetar.

Din toate aceste considerente observam faptul ca Romania s- a imprumutat de 11 ori in ultimi 25 de ani ,aceste imprumuturi nu sunt intotdeauna cea mai buna solutie pentru rezolvarea problemelor economice ale unui stat , dar sunt o necesitate atunci cand acesta doreste acordarea lor pentru a creea noi locuri de munca sau pentru a atrage noi investitii care sa revitalizeze economia.

Din imprumuturile pe care statul roman le-a contractat de la fond nici unul nu a fost pentru a crea noi locuri de munca s-au pentru a revitaliza mediul de afaceri s- a urmarit fie acoperirea deficitului bugetar fie prevenirea unor eventuale crize economice.Chiar si aceste obiective care s-au urmarit nu au fost duse la bun sfarsit,deoarece dupa cum bine stim in anul 2009 a avut loc criza economica.

.

Capitolul III Banca Mondiala

3.1 Infiintare si structura

Concomitent cu înființarea în 1944 a Fondul Monetar Internațional, s-a decis și crearea unei bănci internaționale a cărei activitate să se axeze pe finanțarea și reconstrucția economiilor europene prăbușite economic după al II-lea război mondial: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare este în general cunoscută sub denumirea de Banca Mondială și include și instituțiile înrudite, înființate ulterior și având funcții specifice: Corporația Financiară Internațională, Asociația Internațională pentru Dezvoltare, Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor și Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din domeniul Investițiilor .

Fiecare țară membră contribuie cu capital la fondurile Băncii Mondiale, acesta fiind majorat la intervale regulate. Capitalul achitat direct băncii este estimat la 6 % din contribuția totală. Cu toate acestea banca își rezervă dreptul de a cere oricând guvernelor să facă noi subscripții, astfel încât să-și poată onora obligațiile, ceea ce este un factor de credibilitate alături de regula conform căreia împrumuturile restante nu pot depăși capitalul subscris plus rezervele.

Unele țări optează pentru varianta capitalului achitat substanțial deoarece este discutabil dacă în caz de urgență toate țările își pot îndeplini obligațiile.

Deși este convertit în DST-uri evaluarea capitalului se face în dolari deoarece există o raportare a fiecărei monede naționale la acesta. Ca urmare, banca este afectată de fluctuațiile substanțiale ale ratei de schimb a dolarului.

Banca se autofinanțează în principal prin obținerea de capital de pe piețele financiare internaționale – această sursă de finanțare acoperă 85 % din resurse – în special sub formă de obligațiuni pe termen mediu și lung și prin plasarea particulară de titluri la guverne, bănci centrale și comerciale. Domeniul vast de activități și credibilitatea excelentă conferă Băncii Mondiale o poziție importantă în lumea bancară. Astfel Banca Mondială prin activul său, politica financiară agresivă și cotația triplu A permit să păstreze un nivel redus al ratei dobânzii iar băncile comerciale nu cer garanții de solvabilitate pentru banii împrumutați Băncii Mondiale.

Circa 50 % din creditul total obținut de Banca Mondială este format din hârtii de valoare pe termen scurt. Împrumuturile însă se acordă pe o perioadă de 15-20 ani, cu scutire de plată, în primii 3-5 ani, iar rata de împrumut a băncii este stabilită semestrial pe baza costului finanțării obținute, plus o suprataxă de 0,5 %.

Pentru a putea adera la Banca Mondiala orice stat trebuie sa fie mai intai membru al FMI . Devenind membru al Bancii Mondiale , implicit statul solicitant devine membru si al Corporatiei Financiare Internationale si al Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare .

Conducerea efectiva a Bancii Mondiale se exercita de catre Consiliul Directorilor Executivi .El , este consiliul de Administratie care exercita conducerea operative a tuturor institutiilor care compun Grupul Bancii Mondiale ( B.I.R.D. , C.F.I , A.I.D ) . Acesta este compus din 24 de directori executivi. S.U.A. , Japonia , Marea Britaniei , Germania si Franta au cate un reprezentant in consiliul de administratie , iar ceilalti 19 directori reprezinta cate un grup de tari .

Drepturile de vot sunt proportionale cu capitalul investit de catre statele pe care le reprezinta fiecare director .

Comitetul de Dezvoltare a fost organismul ministerial din care faceau parte guvernatorii FMI si cei ai Bancii Mondiale si care stabilea politica financiara a Bancii Mondiale . Data fiind identitateade atributii cu Comitetul Interimar al FMI si politica comuna a celor doua organizatii financiare a avut loc fuzionarea Comitetului de Dezvoltare cu Comitetul Interimar .

Activitatea de creditare a B.I.R.D se diferentiaza conceptual de activitatile financiare ale FMI. Astfel Banca Mondiala finanteaza , de regula proiecte specific de reconstructive si dezvoltare foarte bine precizate , considerate prioritare si numai a caror eficienta poate fi demonstrata . De asemenea atat statutul B.I.R.D , cat sic el al A.I.D stipuleaza ca nu se poate schimba destinatia fondurilor allocate pentru anumite proiecte .

Desi imprumuturile B.I.R.D si creditele A.I.D se acorda in conditii financiare diferite , evaluarea proiectelor se face dupa aceleasi criterii .

Stabilirea tipului de finantare , respective B.I.R.D sau A.I.D depinde de solvabilitatea tarii solicitante , intrucat A.I.D a fost create in vederea sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare mai sarace pentru care accesul la creditele B.I.R.D , nu este posibil .

Astfel , criteriul de selectionare este venitul pe cap de locuitor dar si solvabilitatea tarii respective care sa creeze premisele ca ea va fi capabila sa restituie imprumutul . Proiectele finantate prin A.I.D au ca obiectiv combaterea saraciei , controlul nasterilor , imbunatatirea conditiei femeii in societate , ori imbunatatirea conditiilor de mediu din tarile solicitante .

Spre deosebire de A.I.D , Corporatia Financiara Internationala a fost create in scopul sprijinirii sectoarelor private din tarile in curs de dezvoltare . In felul acesta , activitatea C.F.I completeaza activitatile B.I.R.D , intrucat cele din urma se desfasoara cu precadere la nivel guvernamental .

C.F.I , prin activitatea sa , asigura realizarea a doua obiective majore ; realizarea investitiilor ce nu beneficiaza de garantii guvernamentale si furnizarea catre statele interesate de capital sub forma de participatii si imprumuturi pe termen lung , in scopul finantarii unor proiecte industrial initiate in tarile lumii a treia .

Data fiind , experienta acumulata de Banca Mondiala in activitatea sa de creditare , pe de o parte , iar pe de alta parte evolutiile concrete cunoscute de societatea contemporana , Banca Mondiala a progresat in activitatea sa de creditare , de la proiecte specifice catre asa numita activitate de creditare , de la proiectele specifice de creditare catre asa-numitele non-proiecte care au scopul nu doar de a sustine procesul de dezvoltare , ci si o imbunatatire a sistemului economic in ansamblul sai .

Datorita faptului ca 85% din resursele financiare ale Bancii Mondiale , sunt realizate prin obtinerea de capital de pe pietele international , se poate spune ca activitatea bancii este autofinantata , motiv pentru care contributia statelor membre , la ora actual , se pozitioneaza pe un plan secundar . Pentru acest motiv , activitatea de finantare a Bancii Mondiale a suferit o larga extindere , la ora actuala Banca Mondiala dezvoltand proiecte importante pentru sectoarele private .

Pentru a complete activitatile desfasurate de Grupul Bancii Mondiale au fost create structuri destinate sprijinirii investitilor ce se impuneau a fi facute in tarile de curs de dezvoltare si in tarile sarace .

Astfel , Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor a fost fondata ; pentru asigurarea riscurilor ce revin firmelor care revin firmelor care investesc in tarile in curs de dezvoltare . Aceasta agentie a fost constituita prin contributia statelor membre ale Bancii Mondiale . Ea ofera in acelasi timp si consultant membrilor sai despre modul in care se poate crea un climat favorabil investitiilor generand o punte de legatura intre tarile membre beneficiare a serviciilor agentiei si investitorii interesati de aceste tari .

3.2 Obiectivele Bancii Mondiale

Principalul obiectiv a Băncii Mondiale este de a facilita împrumuturi destinate finanțării proiectelor de dezvoltare economică. Banca Mondiala, printr-o analiză solidă a rezultatelor proiectului trebuie să aibă certitudinea returnării creditului la termenele stabilite. În acest sens, Banca Mondiala funcționează ca o bancă de investiții, oferă valuta necesară proiectului cu condiția unei analize solide a rezultatelor prognozate în proiect astfel încât să se asigure certitudinea returnării creditului la termenele stabilite.

Un al doilea obiectiv este aceea de a ajuta țările în curs de dezvoltare în elaborarea programelor de investiții și în alcătuirea unor proiecte specifice. Deoarece împrumutul se acordă în valută, se analizează cu atenție statutul de datornic al țării respective, pentru a stabili dacă aceasta poate face față obligațiilor ce-i revin. Astfel, proiectele de dezvoltare evoluează mai greu în cazul în care piețele interne nu funcționează corespunzător și nu există o stimulare economică adecvată. În astfel de cazuri, Banca Mondiala joacă un rol activ în acordarea de consultanță, mai ales pentru țările care au dificultăți din cauza datoriilor.

Un al treilea obiectiv vizează rolul de catalizator în găsirea de noi resurse de finanțare prin încurajarea instituțiilor oficiale și a băncilor comerciale în ceea ce privește cofinanțarea împrumuturilor băncii.

În momentul în care o țară devine capabilă să-și asigure nevoile financiare prin resurse proprii, ea nu mai intră în atenția Banci Mondiale .Există aproximativ 20 de țări care în trecut s-au împrumutat de la Banca Mondiala și care în prezent nu mai apelează la fondurile acesteia. Japonia a avut timp de 14 ani împrumuturi substanțiale (ultimul fiind achitat în 1989) iar în prezent este una dintre cele mai importante surse de capital.

În primii 20 de ani, 2/3 din împrumuturi au fost destinate aprovizionării cu energie electrică și proiectelor din domeniul transporturilor, pornind de la premisa că existența unei infrastructuri bune este esențială pentru investițiile în afaceri. Deși proiectele de acest gen dețin în continuare un loc important, pe măsură ce au apărut idei noi de dezvoltare și în alte domenii, activitățile băncii s-au diversificat.

Robert McNamara în timpul mandatului său de președinte al Băncii Mondiale a pus un accent deosebit pe proiectele care vizau în special combaterea sărăciei și o mai bună distribuție a venitului social în defavoarea proiectelor privind infrastructura pe scară largă care erau materializate în „enclave” de modernism cu un impact redus asupra nivelului de trai al populației.

Ca rezultat al noii orientări, cea mai mare parte din împrumuturi au fost acordate proiectelor din agricultură și dezvoltare rurală, celor din domeniul social privind educația, controlul natalității, sănătatea și alimentația.

În anul 1981 când majoritatea țărilor industrializate erau confruntate cu o puternică recesiune, în timp ce țările în curs de dezvoltare se luptau cu datorii tot mai mari acumulate în mare măsură datorită creșterii rapide a ratei dobânzii la nivel internațional, Banca Mondială a impus o politică de ajustare și adaptare la situația nou creată prin emiterea a două noi tipuri de împrumut: împrumut pentru ajustare structurală și împrumut pentru ajustare sectorială.

Conform programului de ajustare structurală împrumuturile au ca scop îmbunătățirea modului de funcționare a economiei și întăririi exportului. Aceste împrumuturi sunt acordate în cooperare cu Fondul Monetar Internațional și vizează clauze speciale pentru țările cu un mare deficit al balanței de plăți.

Împrumuturile pentru ajustare sectorială au ca scop aprovizionarea promptă cu resurse iar pentru acest tip de împrumut s-a repartizat 25 % din plafonul anual de împrumut.

Pentru prima dată, în timpul președinției lui Conable, Banca Mondiala a acordat împrumuturi pentru a reduce datoria unei țări față de creditorii săi (bănci comerciale). Condiția pentru acordarea unei astfel de asistențe financiare este ca, prin reducerea datoriei să se elibereze resurse pentru investiții și dezvoltare. Teoretic, Banca Mondială nu se implică în negocierile dintre țările în curs de dezvoltare și băncile comerciale pe marginea reducerii datoriei, dar acordă asistență de specialitate, deoarece nu poate rămâne pe o poziție total neutră.

Banca Mondială acordă țărilor în curs de dezvoltare împrumuturi pentru că au nevoie de capital, asistență tehnică și consultanță în materie de strategie. Banca acordă două tipuri de împrumuturi. Primul tip se acordă țărilor în curs de dezvoltare care pot plăti rate ale dobânzilor mai scăzute, dar apropiate de cele practicate pe piață, banii pentru aceste împrumuturi provenind de la investitori din întreaga lume. Acești investitori cumpără obligațiunile emise de Banca Mondială, care, prin politicile sale, reușește să-și mențină cel mai scăzut grad de risc posibil – AAA – pentru ca aceste obligațiuni să fie rentabile și pentru a se menține un cost scăzut al împrumuturilor. Împrumuturile Băncii Mondiale au o dobândă de aproximativ 6,5 – 7 % , o perioadă de maturitate de 15 – 20 de ani, și o perioada de grație de 5 ani. Al doilea tip de împrumuturi se acordă celor mai sărace țări, cu un venit pe cap de locuitor mai redus, de aproximativ 1000 dolari, cărora de obicei nu li se acordă credite pe piețele financiare internaționale și care nu au posibilitatea să plătească rate ale dobânzii apropiate de cele practicate pe piață. Așadar, Banca Mondială nu poate emite obligațiuni pentru obținerea banilor necesari finanțării împrumuturilor pentru aceste țări.

După 1990 s-a pus un accent deosebit pe calitatea proiectelor Băncii Mondiale și pe impactul asupra mediului înconjurător. Astfel, într-o perioadă foarte scurtă a crescut numărul experților de mediu, pentru a putea face față problemelor de creștere a poluării și distrugerilor ecologice și s-a lansat un nou tip de proiect ecologic: Facilitatea Ecologică Globală. Pentru a se aproba un astfel de proiect este necesar un procedeu de voturi dublu majoritar prin care proiectul să acumuleze majoritatea voturilor țărilor în curs de dezvoltare și majoritatea țărilor donatoare.

Banca Mondială are un rol important și în reformele prin care trec țările din Europa de Est, care au devenit membre ale Băncii Mondiale, prin crearea unui departament nou care coordonează împrumuturile și consultanța de specialitate acordate acestor țări, punând un accent deosebit pe dezvoltarea sectorului privat.

Observam faptul ca Banca mondiala este un organism diversificat care acorda imprumuturi atat pentru reconstructie si dezvoltarea tarilor in curs de dezvoltare ,dar si a tarilor sarace. De asemenea Banca Mondiala acorda imprumuturi pentru infrastructura bazandu-se in special pe intocmirea de proiecte a guvernelor tarilor care solicita astfel de imprumuturi.

Romania a beneficiat si ea de imprumuturi nerambursabile pentru pregătirea proiectelor sau pentru operațiuni de asistență tehnică și dezvoltare instituțională.

De mentionat mai este faptul ca Banca Mondiala are o stransa legatura cu F.M.I ,deoarece statele care doresc sa adere la aceasta institutie financiara trebuie sa adere mai intai la F.M.I, aceasta ipoteza a fost valabila si pentru tara noastra care a aderat mai intai la F.M.I si apoi la Banca Mondiala.

Fiecare tara membra contribuie cu capital la Fondurile Banci Mondiale acesta fiind majorat regulat . Capitalul achitat direct bancii este estimat la 6% din contributia totala.Cu toate acestea banca isi rezerva dreptul de a cere oricand guvernelor sa faca noi subscriptii, astfel incat sa-si poata onora obligatiile, ceea ce este un factor de credibilitate alaturi de regula conform careia imprumuturile restante nu pot depasi capitalul subscris plus rezervele.

Unele tari opteaza pentru varianta capitalului achitat substantial deoarece este discutabil daca in caz de urgent toate tarile isi pot indeplini obligatiile.

Desi este convertit in DST-uri evaluarea capitalului se face in dolari deoarece exista o raportare a fiecarei monede nationale la acesta.Ca urmare,banca este afectata de fluctuatiile substantiale ale ratei de schimb a dolarului.

Activitatea de asistenta dintre Banca Mondiala si clientul sau, guvernul tarii membre, se bazeaza pe o strategie adoptata de ambele parti,care se elaboreaza pentru o perioada de 3-5 ani concretizata intr-un document numit Strategia de Asistenta.Acest document prevede liniile majore pentru care guvernul solicita asistenta si se preconizeaza eventuale imprumuturi sau domeniile in care este necesara asistenta tehnica sau consultanta. Pe baza aestui document strategic, guvernul, cu sau fara asistenta bancii, trece la elaborarea Programelor de Reforma Structurala si a Proiectelor de Investitii. Pentru a fi sprijinit financiar in aceste operatiuni, Guvernul solicita Banci Mondiale un imprumut care poate fi de ajustare structural, respective de investitii.

Documentatia care fundamenteaza acest imprumut se elaboreaza de catre personalul Banci Mondiale si Guvern si este evaluat de specialistii bancii, negociat de cele doua parti si este supus aprobarii Consiliului Directorilor Executivi.

In urma acestei aprobari,acordul de imprumut este semnat de reprezentantii celor doua parti.Ulterior,Guvernul sa obtina la randul sau rectificarea acordului.Acesta se obtine prin supunerea Acordului de imprumut aprobarii Parlamentului pentru fiecare operatiune care implica indatorarea statului.Acordul de imprumut implica si garantia guvernamentala, care reprezinta obligatia pe care si-o asuma tara respective ca va returna imprumutul in terminii specificati. Numai din acel moment un imprumut devine efectiv.

In functie de durata necesara fazei de pregatire, acest process poate dura de la trei luni pana la doi anis au mai mult atunci cand un proiect se bazeaza pe efectuarea unor studii de fezabilitate si cercetari ce necesita un timp indelungat.

In continuarea lucrari vom discuta despre cerintele efectuari proiectelor finantate de Banca Mondiala.

Un prim criteriu ca un proiect sa fie considerat reusit este ca acesta sa aiba o rata de profit economic de cel putin 10%.Aceasta rata este mult mai ridicata decat cea minima ceruta de multi donator bilaterali care cer ca investitiile lor in proiectele de dezvoltare sa prezinte o rata de profit intre 5-6%.Dezvoltarea economica si riscul sunt adeseori doua fatete ale aceleasi monede. Daca investitiile destinate cresterii nivelului de trai din tarile in curs de dezvoltare ar fi intotdeauna lipsite de problem nu ar mai necesara o Banca de acest tip sau de alte agentii international.

O alta dovada a criterilor stricte ale Banci Mondiale in acordarea imprumuturilor este aceea ca toate imprumuturilie acordate de banca sunt evaluate dupa ce se incheie livrarea transelor de imprumut.

Aceasta evaluare contribuie la cresterea responsabilitatii interne si externe a banci precum si a transparentei sale.Ea ofera posibilitatea unei urmariri sistematice, obiective si accesibile si ocazia de a se invata din experienta.

3.3 Conditiile pentru acordarea imprumuturilor de catre Banca Mondiala

Asa cum am inceput prezentul capitol m-am referit la inceput la faptul ca exista o legatura intre Banca Mondiala si FMI si anume aceea care se refera la faptul ca pentru a semna un accord de imprumut cu Banca Mondiala trebuie sa fi membru al FMI si mai apoi al Banci Mondiale.Aceasta ar fi dupa mine prima conditie ca o tara sa primeasca un imprumut de la Banca Mndiala.

O a doua conditie pentru ca Banca Mondiala sa acorde un imprumut unui stat membru este aceea ca statul membru al organizatiei sa intocmeasca un proiect fie in domeniul infrastructurii, fie in domeniul industrial sau in orice alt domeniu.

In privinta domeniului infrastructurii constatam faptul ca finantarea proiectelor de investitii in acest domeniu a fost specifica primilor 20 de ani de activitate ai banci, pornindu-se de la idea ca dezvoltarea acestor sectoare economice este benefica pentru dezvoltarea afacerilor in general.

Finantarea unor proiecte de combatere a saraciei si de realizare a unei bune distributii a venitului nationalau avut efecte benefice pentru tarile care le-au accesat, deoarece s-au relensat economic in domenii ca infrastructura, industria si agricultura.

Dupa reusita exceptional din aceste domenii spectrul social a fost largit spre alte domeni cum ar fi sectorul social care cuprinde educatia, sanatatea, controlul natalitati, alimentatia,cu alte cuvinte creditarea unor proiecte cu efecte directe asupra populatiei.

Cu toate ca aceste proiecte au avut avantaje, ajutand domeniul social economic, asigurand protectia sociala a persoanelor sarace care nu beneficiau de medicamente carti sau alte necesitati cotidiene cum ar fi internarea in spitale si a persoanelor care nu au asigurare si nu au venituri, sistemul de creditare a avut parte si de critici cum ar fi aceea prin care se sustinea ca sunt costisitoare ,componenta valutara este majoritara si nu se avantajeaza sectorul particular.

Din punctual meu de vedere aceste proiecte care protejeaza sistemul social sunt foarte utile si trebuie continuate si in prezent, deoarece nu toti oameni beneficiaza de educatie gratuita, acces in spitale sau medicamente.

In privinta sectorului particular trebuie sa spun faptul ca nici acesta nu trebuie neglijat in totalitate trebuind sa se asigure ajutor financiar prin crearea de proiecte care sa asigure crearea de noi locuri de munca.Acest sector este important mai ales datorita faptului ca particulari asigura cele mai multe locuri de munca,asigurand locuri de munca persoanele pot sa-si creasca copii,pot sa-si incheie asigurari medicale se pot interna in spitale.

Din toate aceste considerente expuse in prezenta sectiune observam faptul ca,aceste doua sectoare interactioneaza intre ele din mai multe puncte de vedere unul din ele ar fi acela ca setorul particular asigura crearea de locuri de munca ,iar prin acestea este ajutata si societatea deoarece asa cum am mentionat oameni pot sa-si dea copiii la scoala, pot sa incheie asigurari de sanatate si isi pot procura mai usor medicamente atunci cand au nevoie.

In primi ani de existenta Banca Mondiala acorda imprumuturi doar catorva state cum ar fi: Franta ,Olanda ,Danemarca si Japoniei pentru a le ajuta la finantarea si refacerea lor economica.

Capitalul Banci asa cum am mai mentionat in prezenta lucrare este compus din subscriptiile statelor membre ,80% din acesta poate fi cerut oricand de Banca Mondiala pentru a face fata la rambursare de imprumuturi sau garantii.

Banca Mondiala trebuie sa se asigure de rentabilitatea proiectului finantat si de capacitatea celui care imprumuta de a rambursa imprumutul acordat.

Structura financiara prevazuta pentru Banca Mondiala este in mod singular diferita de cea al FMI-ului, fondul functioneaza prin punerea in comun a devizelor pe care statele membre le pot imprumuta temporar, in timp ce Banca Mondiala are o structura mai clasica de intermediar financiar insarcinat cu acordarea de imprumuturi obtinut pe piata de capital.

Statele care contracteaza imprumuturi de la Banca Mondiala au o serie de drepturi si obligatii cum ar fi:

-dreptul de a contracta imprumuturi pentru investitii

– dreptul de a contracta imprumuturi pentru finantarea pe baza de program

-participarea la licitatiile internationale organizate de Banca Mondiala, pentru adjudecarea lucrarilor finantate de aceasta

-obtinerea de asistenta tehnica pentru anumite lucrari de specialitate

-termene maxime de restituire de pana la 20 de ani

Obligatiile pe care trebuie sa si le asume statele membre sunt:

-aderarea prealabila la FMI

-participarea la capitolul pe actiuni al Bancii

– furnizarea de informatii si date privind situatia economica si financiara a tarii,in vederea fundamentarii politicii de imprumuturi a banci fata de tara respectiva.

Romania a aderat la Banca Mondiala la 15 decembrie 1972, iar pana acum a obtinut imprumuturi pentru realizarea unor investiti importante in agricultura, industrie ,transporturi, energie, transporturi.

Banca Mondiala sprijina economia romaneasca din mai multe puncte de vedere, cateva proiecte pe care Banca Mondiala si-a propus sa le promoveze in Romania prin credite de asistenta tehnica si care au fost implementate cum ar fi:

-proiectul de cadastru

-proiectul de reabilitare a scolilor

– reforma si privatizarea in telecomunicatii

Dintre toate aceste proiecte cel mai de succes a fost proiectul de cadastru care a asigurat crearea unui sistem de asigurarea a dreptului de propietate asupra pamantului si extins la intregul nivel al tari ,stabilirea unor proceduri simple, sigure si eficiente de tranzactionare a terenurilor,crearea unei modalitati simple de acces la informatiile referitoare la dreptul de propietate asupra terenurilor. Acest proiect a costat tara noastra 37 de milioane de dolari.

Proiectul de reabilitare a scolilor nu a fost atat de bun pe cat a fost proiectul privind cadastru, deoarece desi au fost reabilitate multe scoli tot atat de multe au nevoie de o reabilitare foarte serioasa.Costul proiectului a costat 44 milioane dolari, din care Banca Mondiala asigura o finantare in valoare totala de 40 milioane de dolari.Cofinantatori ai proiectului au fost Guvernul Romaniei,UE si IGT Proiectul a fost semnat la 28 aprilie 1998.

In privinta proiectului de privatizare a telecomunicatiilor consider ca aceasta privatizare nu trebuia totusi facuta ,deoarece statul obtinea importante sume de bani la buget anual,acestea trebuiau doar modernizate chiar daca aceste costuri ale modernizari costau mult pe termen mediu si lung Romania ar fi avut de castigat.

O a treia conditie pe care trebuie sa o indeplineasca statele membre care apartin Banci Mondiale este accea ca acestea trebuie sa acorde garantii solide adica sa poata restitui suma imprumutata.

Imprumuturile sunt destinate finantari unor proiecte asa cum am mai mentionat in prezenta lucrare ce duc la dezvoltarea economica, rezultatele proiectelor duc la rambursarea creditelor atunci cand acestea sunt realizate corect.

Important de precizat este faptul ca banca ofera valuta doar pentru finantarea proiectului, componenta interna a investitiei fiind finantata din resursele tarii beneficiare adica salariile si consumurile intermediare.

Asa cum am mai mentionat in prezenta lucrare destinatia imprumuturilor acordate de Banca Mondiala este urmatoarea: finantarea proiectelor din domeniul infrastructurii transporturilor,distribuiri energiei electrice aceste proiecte de investiti au fost specifice anilor de inceput ai acestui organism in prezent se pune mai mult accentul pe proiectele avantajeaza sectorul particular.

3.4.Relatiile Romaniei cu Banca Mondiala

Banca Mondiala reprezinta o sursa vitala de finantare pentru tarile in curs de dezvoltare la nivel mondial.

Din aceasta cauza Banca Mondiala are o legatura foarte stransa cu Romania deoarece aceasta a fiinantat multe proiecte care au avut un impact semnificativ pentru dezvoltarea Romaniei.Aceste proiecte le-am mai amintit in prezenta lucrare cum ar fi:

-proiectul de cadastru

-proiectul de reabilitare a scolilor

– reforma si privatizarea in telecomunicatii

Pe langa aceste proiecte pe care le-a realizat Romania impreuna cu Banca Mondiala , aceasta a sustinut de asemenea tara noastra in contractarea efectelor crizei economice.

In continuarea lucrari de fata vom expune relatiile Romaniei cu Grupul Banci Mondiale care s-au realizat prin intermediul mai multor parteneriate.

Activitățile instituțiilor parte ale grupului Băncii Mondiale sunt conforme cu Strategia de parteneriat de țară (Country Partnership Strategy – CPS) agreată cu Guvernul, strategie valabilă pentru o perioadă de patru ani, reprezentând un instrument esențial pentru analiza și revizuirea de către Banca Mondială a programului său de sprijin (reflectând competențele specifice acesteia) a obiectivelor de dezvoltare ale României. Strategia de parteneriat de țară pentru perioada 2009-2013 a fost construită în jurul a trei piloni: reformarea sectorului public, impulsionarea creșterii economice și a competitivității și promovarea incluziunii sociale.

Noua strategie de parteneriat de tara aprobata pentru perioada 2014-2017 aprobata in mai 2014 propune urmatoarele directii de actiune in cadrul a trei piloni:

Pilonul 1. Crearea unei administrații eficiente 
Obiectivul 1. Imbunătățirea administrației publice:
– îmbunătățirea procesului de administrare a datoriei publice și a calității cheltuielilor publice;
– consolidarea funcțiilor guvernamentale (la nivelul centrului Guvernului – SGG/ Cancelarie)
Obiectivul 2. Imbunătățirea serviciilor din sectorul sanitar

Pilonul 2. Creștere economică și ocupare fortei de munca
Obiectivul 3. Imbunatățirea mediului de afaceri
Obiectivul 4. Piețe de muncă eficiente și cuprinzătoare (inclusive) 
Obiectivul 5. Imbunatățirea acesului la finanțare (a sectorului privat) 

Pilonul 3. Incluziune socială
Obiectivul 6. Servicii cuprinzatoare (inclusive) pentru comunitatile marginalizate
Obiectivul 7. Imbunătățirea sistemului de protecție sociala

În conformitate cu angajamentele asumate în cadrul pachetului financiar 2009-2011, respectiv în baza prevederilor Memorandumului de înțelegere încheiat de România cu Uniunea Europeană în luna iunie 2009  prin care a fost agreată demararea unei evaluări strategice pe baza unei analize funcționale independente conduse de Banca Mondială în vederea reformării strategice a administrației publice centrale.

Aceasta a evaluat structura generală și eficacitatea administrației publice în special cu privire la structurile decizionale, împărțirea responsabilităților între instituții, organizarea internă a principalelor ministere, sfera și responsabilizarea legată de implementare și adecvarea nivelelor de personal și administrare a resurselor umane. Analiza s-a desfășurat în două etape: în perioada martie-octombrie 2010 și respectiv octombrie 2010 – martie 2011. Rezultatele acestei analize au fost transpuse într-un plan de acțiuni, aprobat de Comisie, care sunt monitorizate trimestrial la nivelul  Secretariatului General al Guvernului.

În conformitate cu prevederile Memorandumului de înțelegere aprobat prin HG. Nr. 240/2012, Banca Mondială acordă autorităților române asistență tehnică pe bază de contracte de servicii contra cost (RAS). În baza acestui Memorandum, au fost semnate o serie de contracte în următoarele domenii: finanțe publice, întărirea capacității administrative și instituționale, îmbunătățirea mediului de afaceri, dezvoltare regională, transport, dezvoltare durabilă, educatie si ocuparea fortei de munca, agricultură, asistență și incluziune socială. Un exemplu privind activățile desfășurate în cadrul unui astfel de contract sunt disponibile la adresa: http://www.worldbank.org/ro/country/romania/brief/romania-climate-change-and-low-carbon-green-growth-program. 

MFP beneficiază de contracte de asistență tehnică în următoarele domenii: îmbunătățirea procesului de administrare a datoriei publice, consolidarea capacității instituționale în elaborarea politicilor fiscale și nefiscale, îmbunătățirea comunicării soluția problematicii fiscale, îmbunătățirea mecanismelor și instrumentelor în domeniul resurselor umane în vederea întăririi capacității instituționale a MFP. De asemenea, este în implementare o asistență tehnică pentru îmbunătățirea managementului investițiilor publice.  . 
Rolul IFC în România s-a adaptat ulterior aderării la UE, IFC diversificându-și sectoarele de intervenție prin finanțarea sectorului privat în următoarele domenii: sănătate, agricultură, producție și comerț, și în special România este membră a IFC din anul 1991în ultima perioadă pe sprijinirea piețelor financiare și facilitarea accesului la finanțare pentru întreprinderile mici din România. De asemenea, IFC a finanțat proiecte de infrastructură municipală, prin acordarea a două împrumuturi unităților administrativ teritoriale în valoare de 137 mil. lei.
Investițiile IFC în România au totalizat peste 2,07 mld. dolari, inclusiv 521 mil. dolari în împrumuturi sindicalizate, în peste 84 de proiecte în diverse sectoare.

Valoarea finanțărilor în perioada 2009-2014 a depășit 1,1 mld. dolari, IFC reușind atragerea suplimentără a unor contribuții în valoare de 277 mil. dolari ce au finanțat un număr total de 36 de proiecte.

Soldul operațiunilor IFC era de 562 mil. dolari la 31 august 2014.
Calitatea de membru al IDA contribuie la consolidarea poziției României în cadrul instituțiilor financiare internaționale din cadrul Grupului Băncii Mondiale și la sprijinirea acțiunilor de asistență pentru dezvoltare asumate de România prin intermediul unei asistențe de tip multilateral derulată de o instituție cu o vastă experiență în acest domeniu.

Din aceste considerente observam faptul ca Romania a capatat o pozitie importanta in cadrul Grupului Banci Mondiale,deoarece aceasta este membra in toate domenile de activitate ale acestui grup.

Acest lucru inseamna ca Romania are o stransa legatura atat cu Banca Mondiala cat si cu Fondul Monetar International.

CAPITOLUL IV BANCA EUROPEANA DE INVESTITII

4.1 Aparitia Bancii Europene de Investitii

Este institutia financiara a U.E . infiintata prin Tratatul de la Roma , care a avut loc in 1958 , cu scopul de a se implica alaturi de celelalte institutii financiare apartinand Uniunii Europene in infiintarea de programe noi de investitii conform obiectivelor economice stabilite de U.E si care servesc intereselor europene commune ; cu sediul principal la Luxemburg .

In urma apelului lansat la Consiliul European de la Lisabona , pentru a sprijini IMM-urile a fost infiintat grupul bancar EIB ( alcatuit din EIB si Fondul European de Investitii – FEI ) cu scopul cresterii competivitatii economiei europene . In cadrul initiative INOVATIA 2000 ; banca promoveaza spiritul antreprenorial si inventiv si dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor , garantii bancare si disponibilizarea capitalului de risc.

In afara U.E aceasta sustine strategiile de aderare ale tarilor candidate si ale celor din vestul peninsulei balcanice . De asemenea aplica aspecte de natura financiara prevazute in tratatele incheiate in cadrul politicii europene de colaborare cu tarile in curs de dezvoltare .Privind din acest context banca desfasoara activitati in spatiul mediteranean si in tarile din Africa , Caraibe si Pacific ( statele ACP ) .

Banca Europeana de Investitii apartine celor 27 de state membre ale U.E ; sarcina sa principala fiind capacitatea de a lua bani cu imprumut de pe pietele de capital si de a acorda credite cu dobanda scazuta pentru proiecte privind imbunatatirea infrastructurii ; furnizarea de electricitate sau ameliorarea normelor de mediu atat in tari U.E. cat si in tarile vecine sau in cele in curs de dezvoltare .

4.2 OBIECTIVELE BEI

Obiectivul BEI este acela de a asigura posibilitatea fiecarei tari membre U.E sau a uneia in curs de dezvoltare sa beneficieze de posibilitatile oferite pe piata comuna . Principalul obiectiv este acela de a finanta proiecte de investii de importanta deosebita pentru U.E .

Pozitia indepenta BEI in cadrul UE in raport cu institutiile comunitare poate fi comparata cu pozitia similara a institutiilor de la Bretton Woods in raport cu O.N.U . Toate statele membre U.E participa la BEI cu un capital proportional cu puterea lor economica ; spre exemplu capitalul BEI a fost unul progresiv :

1958 – 1 miliard ECU

1971 – 1,5 miliarde ECU

1973 –2 miliarde ECU

1976 – 3,5 miliarde ECU

1979 – 7 miliarde ECU

1981 – 14,4 miliarde ECU

1986 – 28,8 miliarde ECU

1991 – 56,6 miliarde ECU

1995 – 62 miliarde ECU

1999 – 100 miliarde EURO

Imprumuturile acordate de BEI pot depasi cu 250% capitalul subscris , limita creditului fiind de 155 miliarde euro . Aceste imprumuturi sunt acordate in principal statelor U.E ( care reprezinta 95% ) si statelor associate , dar in situatiile exceptionale pot finanta si alte tari .

Obiectivele BEI sunt divizate in doua categorii :

In cadrul Uniunii Europene

In afara Uniunii Europene

In cadrul Uniunii Europene principalele obiective sunt :

Coeziunea economica – misiunea de baza a acestei banci este sprijinirea dezvoltarii echilibrate a Uniunii .Astfel , peste 2/3 din creditele acesteia contribuie la finantarea de proiecte/ investitii situate in zonele periferice UE sau investitii in domeniile cu dificultati structural ;

Sustinerea cresterii economice si scaderea somajului – in special dupa cazul anului 1997 , aceasta sustine proiecte cu mare consum de forta de munca in sectoare precum cel de retele de transport trans-european sau cel al reamenajarii urbane . Tot in acest sens s-a investit si in capital uman , finantand sectoarele educatiei si a sanatatii . Este asociata la investii care reprezinta 5% din investitiile total comunitare.Procentajul creste la 10% in regiunile mai putin dezvoltate. Se poate considera ca activitatea BEI genereaza 380.000 de noi locuri de munca in infrastructura si 40.000 in intreprinderi mici si mijlocii .

Sustinerea cercetarii si inovatiei – reprezinta un nou obiectiv , promovat in special in urma Consiliului European de la Lisabona din martie 2000 cand a fost formulat INOVATION 2000 INITIATIVE . In acest sens , BEI si-a orientat o mare parte din fonduri spre sectorul

Educatiei

Sanatatii

Cercetarii

Dezvoltarii

Retelelor si mijloacelor de promovare a informatiei

Impactul economic al acestui rol a fost calculate la suma de 40 miliarde euro in 3 ani dupa aparitia acestui program

-promovarea monedei europene – incepand din 1996 , strategia BEI pe pietele de capital a fost crearea unei lichiditati in domeniul instrumentelor financiare in euro pentru a permite buna functionare a monedei europene incepand din 1999 .

-mentinerea parteneriatului cu institutiile U.E – conlucrarea cu Consiliul Europei ; Parlamentul European ; Comisia Europeana . In sens invers BEI a beneficiat de fonduri bugetare comunitare si a fost supusa controlului Curtii de conturi .

protejarea mediului ambiant – începând cu anul 1995, investițiile în favoarea mediului, inclusiv cel urban, au reprezentat o treime din activitatea totală a BEI.

îmbunătățirea calității vieții urbane – ținând cont de faptul că două treimi dintre europeni trăiesc în mediul urban, apare ca o necesitate intervenția Băncii în acest domeniu.

promovarea dinamismului întreprinderilor – BEI susține întărirea competitivității internaționale a industriei europene, în special în zone de dezvoltare regională. Pe de altă parte, în mod direct sau prin intermediul Fondului european de investiții au fost susținute câteva zeci de mi de întreprinderi mici și mijlocii, având un mare potențial de creștere economică.

promovarea rețelelor transeuropene – rețelele europene de comunicații, transport și transfer de energie reprezintă infrastructura necesară realizării integrării economice și monetare, dar și procesului de extindere a Uniunii. BEI reprezintă principala sursă de finanțare bancară a acestor mari proiecte de investiții. După anul 1993, Banca a angajat peste 65 miliarde euro în proiecte a căror valoare globală este estimată la 206 miliarde euro.

În afara Uniunii Europene – BEI susține politicile comunitare de cooperare și ajutor în dezvoltarea a peste 120 de state. Aceste activități realizate în strânsă cooperare cu Comisia europeană sunt destinate a favoriza o dezvoltare durabilă și a susține eforturile îndreptate spre menținerea păcii și a stabilității în aceste regiuni.

BEI funcționează pe bază non-profit și acordă împrumuturi și garanții care facilitează finanțarea următoarelor proiecte în toate sectoarele economice:

proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai sărace;

proiecte pentru modernizarea sau reprofilarea unor obiective sau pentru dezvoltarea unor activități noi, cerute de instaurarea progresivă a pieței comune, în care aceste proiecte sunt de o astfel de amploare sau natură, încât nu pot fi finanțate integral cu ajutorul diferitelor mijloace la dispoziție în fiecare stat membru;

proiecte de interes comun pentru mai multe state membre, care sunt de o asemenea amploare sau natură, încât nu pot fi finanțate în întregime cu mijloace disponibile în fiecare stat membru în parte.

BEI oferă diferite facilități de finanțare:

Credite pentru investiții mici și mijlocii prin intermediari (credite globale) – linii de credit destinate băncilor comerciale sau altor instituții financiare pentru susținerea unor proiecte de investiții micii și mijlocii

Beneficiari: autoritățile locale sau firmele cu mai puțin de 500 de angajați și mijloace fixe sub 75 milioane EUR

Valoarea creditului: maxim 12,5 milioane EUR, maxim 50% din valoarea proiectului

–Termen: 5-12 ani

Credite directe (individuale)

Facilitatea de finanțare structurală

Pentru BEI nu are nici o importanță dacă proiectele sunt propuse aprobării de către companii particulare sau instituții guvernamentale.

Proiectele din cadrul UE trebuie să îndeplinească una din următoarele condiții:

să contribuie la dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate;

să faciliteze modernizarea întreprinderilor;

să fie de interes comun pentru două sau mai multe țări membre.

Împrumuturile băncii pot acoperi doar o parte din costurile totale ale proiectului: maxim 50%, dar practica a demonstrat că banca nu a depășit, în medie, 25% pentru cofinanțare.

BEI esteo sursă financiară suplimentară și cooperează intens cu alte instituții financiare publice (BERD) și private.

Împrumutul este furnizat în rate și valute la dispoziția băncii la momentul respectiv, rambursarea făcându-se în aceleași valute.

Rata dobânziieste fixată pe baza condițiilor în care banca poate obține fonduri pe piețele de capital.

Durata împrumutuluieste condiționată de perioada de devalorizare (depreciere) a proiectului, adesea cu o perioadă fără amortizare și este în general de la 10 la 15 ani.

BEI este implicată în cofinanțarea a peste 4% din investițiile globale de capital din Europa, în unele regiuni ale UE, mai puțin dezvoltate, ponderea BEI ajungând până la 12%. Aceasta include, de asemenea, activitate mai intensă în Europa Centrală și de Est, parțial cofinanțată de BERD, în care BEI este coacționar printr-un aranjament unic.

BEI finanțează proiecte de: infrastructură,

energie nucleară

, protecție a mediului.

BEI se deosebește de Banca Mondială și celelalte bănci regionale de dezvoltare, care au un raport de manevră maxim de 1:1 (raportul dintre împrumuturile acordate și capital).

Motivul acestei posibilități financiare mai largi rezidă în faptul că proiectele finanțate de către BEI sunt amplasate, în principal, în țările industrializate, în timp ce capitalul de garanție este, de asemenea, deținut exclusiv de aceste țări puternice din punct de vedere financiar.

BEI se deosebește de celelalte bănci regionale de dezvoltare în ceea ce privește rapiditatea cu care sunt executate proiectele odată ce au fost începute. Perioada dintre angajarea împrumutului și achitarea fondurilor este, de regulă, scurtă pentru țările în curs de dezvoltare care contractează astfel de împrumuturi.

În Europa, BEI funcționează ca un important mijloc de canalizare a capitalului furnizat de țările cu surplus în balanța de plăți țărilor cu resurse de capital deficitare.

4.3 Structura organizatorica a Bancii Europene de Investitii

Banca Europeana de Investitii este dotata cu personalitate distincta de cea a Comunitatii , fiind administrate de propriile organe , conform statutului sau ce face obiectul unui protocol anexat la tratatul CE , astfel incat sa poata actiona in deplina independenta pe pietele financiare ca orice alta banca .

Independent , in ce priveste gestiunea , Banca ramane strans legata de Comunitate prin obiectivele pe care le promoveaza. In Tratatul de la Maastricht dispozitiile care dirijeaza BEI nu au fost modificate , ci s-au adaugat unui aliniat potrivit caruia in executarea misiunii sale de finantare a programelor de investitii in legatura cu investitiile fondurilor structurale si ale altor instrumente financiare ale Comunitatii .

Actionarii sunt cele 27 de state membre ale UE , condusa de Consiliul Guvernatorilor , care este alcatuit din cei 27 de ministrii de finante. Comitetul de Audit verifica operatiunile si contabilitatea Bancii , pe baza activitatii desfasurate atat de organele interne de control si audit cat si de auditorii externi .

Structura de care dispune BEI este o structura a controalelor interne si externe , acoperind ansamblul operatiunilor sale si aplicand metodologiile sale in vigoare in sectorul financiar si bancar . Organul supreme al acestei structuri este Comitetul de Verificare , care verifica regularitatea operatiunilor si livrariile Bancii pe baza lucrarilor organelor de control si de audit intern , la fel ca avizarea celor externe . El coopereaza si cu Curtea Europeana de Conturi in ceea ce priveste controlul extern al operatiunilor efectuate de BEI pe fonduri bugetate sau cele ale statelor membre.

CONSILIUL GUVERNATORILOR– este principalul organism de conducere al bancii. Reuneste ministrii desemnati de fiecare dintre statele membre UE , in general pe cei de finante. El defineste directivele generale ale politicii de credit , aproba bilantul si raportul annual , angajeaza Banca pentru finantari in afara Uniunii si decide cresteri de capital . Numeste membrii Consiliului de Administratie , al Consiliului Director si Comitetului de Verificare ;

CONSILIUL DIRECTOR–prezidat de presedintele BEI , are drept misiune aprobarea creditelor si garantiilor sau contractarea de imprumuturi si conditiile realizarii acesteia asigura conducerea in bune conditii a bancii. Din consiliul director fac parte 28 de administrator ( cate unul din fiecare stat membru si unul desemnat de Comisia Europeana ) , 18 supleanti , numiti pentru 5 ani de catre Consiliul Guvernatorilor , cu posibilitatea mandatului si 6 experti ( trei directori si trei supleanti ) ;

COMITETUL DE DIRECTIE – este format dintr-un presedinte si 8 vicepresedinti numiti de Consiliul Guvernatorilor pentru 6 ani ( cu posibilitatea reinnoirii mandatului ) , la propunerea Consiliului Directorilor . Rolul sau este de a asigura administrarea ordinara ( zilnica ) a bancii , pregatind deciziile Consiliului Directorilor si formuland avize ,in cadrul acordarii de credite si garantii sau al proiectelor de imprumut .

Pe langa aceste organe de conducere , articolul 14 din statutul Bancii Europene de Inveestitii face referire la un comitet de audit , format din trei membri si trei observatori , numiti de Consiliul Guvernatorilor pe o perioada de trei ani , care verifica annual regularitatea operatiunilor si registrelor bancii , confirmand bilantul si contul de profit si pierderi .

Procesul de finantare si rolul BEI

Principalele caracteristici ale creditelor sunt :

Volumul creditului – in functie de tipul creditului. BEI nu finanteaza direct proiecte cu o suma mai mica de 25 milioane euro. Proiectele de mai mici dimensiuni fac obiectul unor credite globale , ce sunt intermediate in banci locale. In acest caz nivelul finantarilor coboara des sub un milion euro. Astfel , credem ca aceste institutii dispun de instrumentele necesare pentru implicarea in spectrul larg al proceselor economice nationale sau regionale , fie prin finantari importante in sprijinul si in directia unor politici de restructurare , fie la nivel de macrointreprindere prin credite de ordinal zecilor de mii de euro.

Complementaritate – BEI nu se implica in finantarea de mai mult de 50% din valoarea investitiei. Restul reprezinta fonduri proprii ale imprumutatorului sau alte surse de finantare.

Durata – creditele sunt pe termen mediu si lung ( maxim 20 ani ) cu scadente si modalitati de rambursare in functie de tipul si viata tehnica a proiectului finantat.

Perioada de gratie – 1-3 ani , in functie de natura proiectului. Sunt cazuri in care pentru a permite construirea unui capital circulant la nivelul investitiei se prelungeste perioada de gratie. Astfel , primele profituri obtinute nu folosesc la rambursare.

Moneda – in functie de disponibilitati si de dorintele imprumutatorului s-a utilizat sau se utilizeaza mai multe monede ale U.E. , ecu sau euro sau orice alta moneda acceptata de banca.

Rata dobanzii – datorita cotei de imprumatator de prim ordin ( AAA) , BEI imprumuta pe pietele de capital in cele mai bune conditii ale momentului. Fiind intermediar financiar , fara scop lucrativ , ea acorda finantari din fonduri astfel obtinute la o rata a dobanzii ce reflecta dobanda pasiva , la care se adauga o marja redusa pentru acoperirea cheltuielilor de functionare si comisioane.

Intalnim :

Creditele directe simple – acestea se acorda direct investitorului , fara intermediari si reprezinta forma clasica a creditelor de investitii si principala forma de creditare a proiectelor. Creditele directe simple se pot acorda dintr-o data sau pe transe , in functie de tipul proiectului finantat si de executie.

Credite subordonate – aceste credite sunt si credite A/B si sunt frecvent utilizate de aceste institutii financiare. Creditele subordonate sunt derulate prin acordarea lor de catre doua institutii financiare. In acest caz , BEI negociaza conditiile de creditare si acorda o parte din credit ( A ). Cealalta parte ( B ) este acordata de o alta banca , dar in aceleasi conditii negociate. Astfel , banca partenera prefer sa obtina o buna garantare a investitiei , chiar daca marja de dobanda este mai redusa. In caz de nerambursare a creditului , partea A are prioritatea fata de B , iar aceasta din urma are prioritatea fata de alti creditori. O astfel de forma de creditare ar trebui intensificata , pentru ca reuseste sa mobilizeze capitaluri private importante , la preturi de finante de banci multilaterale de dezvoltare. Aceste resurse creeaza un effect de levier important in rezultatele politicilor de finantare ale BEI si raspund unor nevoi care altfel nu s-ar afla in sfera de interes a creditorilor private.

Credit revolving – se prezinta sub forma unei sume avansate de banca , la dispozitia debitorului si care se poate utiliza si rambursa de mai multe ori. Se folosesc pentru a elimina discontinuitatile in furnizarea de resurse necesare finantarii proiectului.

Credite stand by – sunt credite fara o destinatie precisa in cadrul proiectului , avand un caracter de finantare generala. Sunt de fapt niste credite de trezorerie , ce au ca scop sprijinirea proiectului pentru o perioada mai scurta de timp ( de obicei un an ). Sunt mult utilizate in perioadele post privatizare in scopul consolidarii si mai putin al extinderii ei. Concret, sunt folosite pentru cresterea capitalului circulant, capitalizarea societatilor , cresterea capacitatii de plata , cumparari de titluri , operatiuni la bursa. De multe ori , un astfel de credit se acorda conditionat in functie de indeplinirea anumitor parametric tehnici sau economic-financiari.

Creditele globale – conditiile ce se cer intreprinderilor pentru a putea beneficia de finantare printr-un astfel de credit intermediate sunt differentiate , in functie de situatia economica a tarii , de dezvoltarea sistemului bancar si potentialul bancii locale. Experienta BEI in acordare de credite globale este mult mai mare , dar remarcam faptul ca aceasta experienta tine de banci partenere si de beneficiari din zona Uniunii Europene , zona considerata cu risc minim. Un element nou aparut in proiectul finantarii de catre BEI este finantarea portofoliului. Prin acest instrument proiectele nu sunt finantate pe o baza individualizata ci se acorda resurse suplimentare pentru portofoliul de credite al bancii comerciale. Primele astfel de credite au fost acordate in Germania si Franta in 1996.

OPERATIUNI DE CO-FINANTARE

Prin activitatea desfasurata BEI joaca rolul unui catalizator in atragerea investitiilor in tarile care opereaza. Aceasta se realizeaza prin girul pe care il da prin implicarea in anumite domenii considerate cu un anumit risc , pe de-o parte si prin co-finantari , cu alte banci sau investitori, pe de alta parte.

BEI utilizeaza relatii de parteneriat , avand mai multa experienta in relatiile cu bancile comerciale si beficiind de relatii mult mai stranse cu UE si institutiile acesteia.

Principalii parteneri de co-finantare :

Bancile comerciale

Institutiile oficiale de co-finantare – organism publice sau institutii de finantare bilateral

Organism de credit pentru export – finanteaza direct si garanteaza creditele la export si asigura investitiile

Institutii financiare international – au acordat credite in sectorul privat pentru infrastructura economica si financiara si credite pentru proiecte importante din diferite domenii

Principalele cai prin care se realizeaza co-finantarea sunt creditele paralele si creditele sindicalizate.

Creditele paralele – o astfel de creditare presupune acordarea a doua sau mai multe credite independente , negociate separat. Asta nu inseamna ca unele conditii stabilite la unul dintre credite nu se pot extinde si la celalalt credit. Este o forma flexibila de creditare , deoarece poate duce la o multitudine de aranjamente fara o conditionalitate intre contracte. Exista o speta de co-finantare atunci cand co-finantatorul este un organism de garantare a creditelor de export. Aceste organisme participa la un astfel de aranjament numai cu conditia ca achizitiile debitorului sa se faca in tarile lor.

Creditele sindicalizate – atunci cand au loc creditari pentru investitii de valori mari bancile se unesc in sindicate sau pool-uri bancare si participa impreuna la finantare , impartindu-si trezoreria , dobanda si riscurile. Negocierile pentru un astfel de credit sunt facute de o banca numita sef de fila sau aranjor. Seful de fila , este de obicei, co-finantatorul principal si este bine cotat in piata europeana.

MECANISME DE FINANTARE SPECIFICE PRACTICATE DE BEI

In functie de nevoile aparute in zona sa de actiune si politicile urmarite de UE, BEI a primit diverse sarcini in cadrul unor programe specifice. In continuare aceste riscuri vor fi prezentate :

Riscul facilitatilor de finantare – este o facilitate inovatoare de indatorare , conceputa de CE si BEI , care creeaza o capacitate aditionala de finantare de miliarde de euro in domeniul cercetarii , dezvoltarea tehnologica si proiecte investitionale inovatoare. Un nou ciclu prevazut la Agenda Lisabona reprezinta dezvoltarea surselor private de finantare RDI. RSFF se adreseaza in special constrangerilor permitand accesul la termini acceptabili de finantare pentru importanti promotori de risc sau proiecte. Astazi investitiile in RDI cresc in importanta ca procentajul in bugetul unei companii , si in plus sunt vitale pentru multe companii pe termen lung. Oricand o companie are un deficit , exista o nevoie pentru finantari externe de a continua RDI. UE printr-o noua unealta in cadrul programului 7 , alaturi de Banca Europeana de Investitii , vor contribui fiecare cu 1 miliard de euro la RSFF , care va acorda capitalul necesar sprijinirii pentru sustinerea garantiilor si imprumuturilor. RSFF va creste capacitatea BEI de a finanta mai multe proiecte investitionale si va face posibila acordarea de imprumuturi cu grad ridicat de risc decat cele pe piata europeana. Reintroducand capacitatea de finantare a Bancii Europene de Investitii in domeniul cercetarii si inovatiei , RSFF va facilita eforturile unui numar mare de institutii europene decat finantarile RDI , crescand pietele bancare si de capital in acel sector. Obiectivele RSFF au fost identificate ca factori cheie pentru imbunatatirea competitivitatii si asigurarea pe termen lung a cresterii economice si o rata a populatiei ocupate in Europa. Este destul de greu sa se gaseasca surse de finantare pentru proiectele RDI , datorita naturii lor :

Produse si tehnologii complexe

Piete nedescoperite

Bunuri intangibile

Informatii greu de evaluat de sectorul financiar

Programul special de actiune de la Amsterdam –a fost creat in 1997 avand ca obiectiv principal sustinerea financiara a sectoarelor ce permit crearea de noi locuri de munca , in special in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii , educatiei si sanatatii , mediului si retelelor de transport transeuropene. Suma aprobata pentru acest program este aditionala finantarilor curente ale BEI si se ridica la 10 miliarde euro. Avand in vedere si cooperarile BEI cu sectorul bancar , s-a mizat obtinerea unui efect de levier capabil sa mobilizeze in jur de 20 miliarde euro pe an.

Program de parteneriat publicprivat( PPP) – succesul crearii si consolidarii Uniunii Economice si monetare depinde de investitiile care vor intari integrarea statelor membre. Aceste investitii vor urmari si intarirea legaturilor psihice cu regiunile periferice sau aflate in vecinatate UEM, in special cu candidatii la aderare. Pe de alta parte au impus o mai mare rigoare si disciplina bugetara in sectorul public. Trebuie mentionat , de asemenea ca prin liberalizarea transporturilor, telecomunicatiilor si pietei energiei, statul va fi din ce in ce mai putin implicat in astfel de proiecte. Pentru a compensa o astfel de restrangere a finantarilor s-a creat mecanismul Parteneriatului public – privat prin care sunt atrase la co-finantarea marilor investitii societati private , care astfel nu numai ca aduc un aport suplimentar de resurselor de finantare , dar contribuie si sunt implicate pe planul gestiunii si exploatarii obiectivelor , ceea ce conduce la aspecte pozitive in cresterea eficientei investitiei si exploatarii lor si la nivelul calitatii serviciilor.

Mecanismul de pre-aderare – un fapt important s-a petrecut in anul 1998 cand BEI a creat un mechanism additional de sustinere a statelor candidate la UE. In prima faza , care a expirat la 31 ianuarie 2000 , acestui mechanism i-a fost alocat un capital de 3,5 miliarde euro. Un al doilea mandate a stabilit suma mecanismului pentru 2000-2003 la 8,5 miliarde euro. Mecanismul poate functiona fara garantia comunitara a operatiunilor din exteriorul Uniunii , ceea ce il face mai flexibil si mai usor de aplicat. Actiunea bancii in aceasta regiune este strans coordonata de programul Phare , ce reprezinta a doua sursa financiara a tarilor candidate la aderare. De asemenea, BEI are relatii apropiate cu alte doua institutii financiare internationale: Banca Mondiala si Banca Europena pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Mecanisme de finantare prin capital de risc si de garantare – finantarea in cadrul acestor doua programe se realizeaza prin Fondul Monetar de Investitii. Aici se incadreaza trei mecanisme si programe:

Mecanismul European pentru tehnologie ( MET) – are in vedere finantarea intreprinderilor mici si mijlocii din sfera tehnologiilor noi. A existar MET 1 in valoare de 85 miliarde euro si MET 2 de 125 miliarde euro.

Programul plurianual pentru intreprinderi – urmareste participatii si garantii din domeniul tehnologiei informatiilor

Programul “ Crestere si mediu “ – permite garantarea investitiilor realizate de intreprinderile mici si mijlocii in domeniul mediului si eco-bussines-ului.

Capitolul V Banca Centrala Europeana

5.1 INFIINȚARE ȘI STRUCTURĂ

Idea inființării unui Sistem European al Băncilor Centrale a apărut in contextual in care nu se dorea admnistrarea euro să fie realizată de către băncile centrale naționale , care ar fi acționat independent unele de altele. Astfel a fost realizat SEBC – Sistemul Băncii Central Europene ; conceput și organizat după modelul federal din Germania și SUA al bancii central.

În prezent acest sistem este format din Banca Central Europenă și Băncile Naționale ale statelor membre UE indifferent daca au adoptat sau nu moneda unică. In interiorul acestui sistem , BCE si Bancile Central Nationale formeaza Eurosistemul.

Principiile generale ale Sistemului Bancii Central Eurpene:

Prin tratatul de la Maastricht s-a hotarat ca după instituirea Uniunii Montare Europene , politica monetară va fi condusă de către SEBC , al cărui obiectiv este mentinerea stabilitătii preturilor.

Principiul in conformitate cu care actionează SEBC este acela al unei economii de piață deschisă , une concurența este liberă , favorizâand alocarea de resurse.

Principile SEBC sunt:

Federalismul – conform căruia SEBC este un sistem in care deciziile sunt luate in mod colegial si central in cadrul Bancii Central Europene;

Independenta – conform căreia SEBC este independent fată de puterea politică. Aceasta independent are loc in 4 ipostaze:

Independenta institutionala – care interzice instructiunile care nu fac parte din sfera SEBC

Independenta personala – care decurge din statutul conducatorilor sai , din reguli de numire ale acestora

Independenta functionala – de unde decurge obligatia de a stapani inflatia

Independenta financiara – ce provine din capitalul si resursele proprii ale SEBC

Obiectivul de stabilitate a preturilor

Subsidiaritate – de unde rezulta metoda de partitie a competentelor intre Uniunea Europeana si statele membre ale acesteia

Uniunea Europeana si statele membre ale acesteia;

Transparenta – care arata independent SEBC. In acelasi timp acest principiu ii confera o obligatie de transparenta fata de statele membre ale Uniunii Europene

Responsabilitatea – ce presupune atingerea obiectivului principal de stabilitate a preturilor

Cooperarea in cadrul Uniunii Europene

Comunicarea spre exterior a Bancilor Centrale ale statelor europene

BCE reprezinta autoritatea cea mai inalta in zona europeana , aceasta fiind paznicul si emitentul constitutional al monedei euro.

Creat la 1 iunie 1998 , poate inlocui Institutul European Monetar , infiintat in 1994 , care a lucrat timp de patru ani pentru a deveni in final o banca central europeana , BCE fiind una din bancile europene recent create in lume. BCE isi are sediul la Frankfurt pe Main , in Turnul Europei.

BCE este o institutie singulara si complexa ; de asemenea are character juridic , bucurandu-se printer statele membre ale UE de capacitate juridica , poate sa instraineze si sa dobandeasca bunuri mobile si immobile.

BCE urmareste ca sarcinile SEBC sa fie indeplinite prin propriile activitati , in conformitate cu statutul sau , sau de catre Bancile Centrale Nationale.

Aceastaa implementeaza politica monetara europeana , detine si administreaza rezervele oficiale ale statelor membre , autorizeaza emiterea bancnotelor in zona euro , urmareste evolutia sectorului bancar si favorizeaza schimburile de informatii intre SEBC si autoritatile de control bancar.

In afara celor mentionate mai sus , BCE mai indeplineste functii consultative, colecteaza informatii statistice si detine un rol important in cooperarea internationala.

Rolul sau consultativ se manifesta asupra oricarei actiuni comunitare care intra in componenta sa. In vederea colectarii informatiilor statistice BCE coopereaza cu institutiile si organismele din fiecare tara , precum si organismele internationale.

SRUCTURA BANCII CENTRAL EUROPENE

Consiliul guvernatorilor – este organul de decizie supreme al BCE. Acesta este compus din sase membri ai Consiliului Executiv si guvernatorii bancilor centrale care au adoptat moneda euro.Misiunea fundamentala a Consiliului Guvernatorilor este elaborarea politicii monetare a Comunitatii inclusiv , daca este cazul , luarea hotararilor privind obiectivele monetare intermediare , principalele rate ale dobanzii si asigurarea rezervelor in cadrul Eurosistemului , stabilind totodata orientarile necesare pentru implementarea acestora.

Directoratul / Consiliul Executiv – cuprinde presedintele BCE , vicepresedintele si alti patru membri.Acestia sunt numiti de bun accord de catre sefii de stat sau de guvernul tarilor care constituie zona euro.Principala responsabilitate a Directoratului este a pune in practica politica monetara definit de Consiliul de Guvernatori.In acest scop , Consiliul Executiv da instructiunile necesare Bancilor Centrale Nationale.In plus , Consiliul Guvernatorilor poate decide delegarea anumitor atributii ale sale catre Consiliul Executiv.

Consiliul General – se compune din presedintele, vicepresedinte si guvernatorii Bancilor Centrale Nationale ale statelor membre UE.Consiliul General contribuie la functiile consultative si de coordonare ale BCE , consolidarea regulilor necesare pentru nominalizarea procedurilor , luarea masurilor alte decat cele prevazute deja in tratat , cu privire la definirea cheii de repartitie pentru subscrierea de capital al BCE , definitia conditiilor angajarii de personal la BCE.

Presedinte BCE si vicepresedintele – prezideaza Consiliul Guvernatorilor si Consiliul Exterior , avand rolul de a reprezenta BCE in exterior.

Comitetul Economic si Financiar – care desi nu este un organism al SEBC , indeplineste functii importante in cadrul politicii monetare europene ; formeaza propriile initiative in fata Consiliului Ecofin si a Comisiei Europene , organizeaza situatia in materie de miscare de capital si libertatii platilor , contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului Ecofin in domenii precum afacerile bugetare , financiare si platile internationale.

Alte comitete – in procesul de luare a deciziilor la nivelul organelor de conducere a BCE un rol important il joaca comitatele SEBC:

Comitetul de contabilitate si venituri monetare

Comitetul de supraveghere bancara

Comitetul pentru banknote

Comitetul pentru comunicare externa

Comitetul pentru sisteme informationale

Comitetul auditorilor externi

Comitetul relatiilor international

Comitetul juridic

Comitetul pentru operatiuni de piata

Comitetul de politica monetara

Comitetul pentru sisteme de plata si decontare

Comitetul pentru statistici

5.2 CAPITALUL BANCII CENTRALE EUROPENE

La infiintare , capitalul BCE a fost de cinci miliarde euro.

Bancile Central Nationale sunt singurele care pot sa subscrie si sa detina capital BCE.

Subscrierea capitaului se realizeaza dupa o grila de repartitie care ia in calcul produsul intern brut (PIB) la preturile si populatia fiecarei tari membre UE.Aceste ponderi sunt adaptate la fiecare 5 ani.

La 1 ianuarie 2007 , grila de repartitie pentru capitalul BCE a fost modificata datorita aderarii Bancii Nationale a Bulgariei si a Bancii Nationale a Romaniei la Sistemul Bancii Centrale Europene.

Capitalul BCE se majoreaza atunci cand un nou stat membru adera la UE, iar BCN a acestuia adera la SEBC. Cresterea se calculeaza prin inmultirea valorii curente a capitalului subscris (5 565 000 000 EURO ) cu raportul , in cadrul grilei extinse de repartitie pentru capital , dintre ponderile BCN recent aderate si ponderile BCN care erau deja membre ale SEBC.In consecinta capitalul BCE a fost majorat la 5 760 652 402,58 EURO.

De asemenea la 1 ianuarie 2007 , Slovenia a adoptat moneda euro , iar Banca Slovenie a aderat la Eurosistem.Conform articolului 49 din statut, Banca Slovenie a varsat restul contributiei sale la capitalul BCE la 1 ianuarie 2007.BCN din Eurosistem trebuie sa verse integral capitalul subscris.Cele 14 BCN ale statelor neparticipante la zona euro trebuie sa verse un procentaj minim ( 7% la 1 ianuarie 2007 ) din capitalul subscris de catre acestea , ca o contributie la costurile de functionare ale BCE.

Bancile Centrale nationale

Ansamblul Bancilor Centrale Nationale reprezinta ce-a de a doua componenta a SEBC.Acestea actioneaza conform orientarilor si intructiunilor primite de la BCE.

Bancile Centrale Nationale sunt organe de drept national care se conduc atat dupa legislatia statului , cat si dupa prevederile Tratutului Uniunii Europene ( Tratatul de la Maastricht).Astfel , ele sunt obligate sa furnizeze Consiliul Guvernatorilor toate informatiile solicitate.

Statele membre ale UE trebuie sa asigure compatibilitatea legislatiei nationale cu prevederile statutului BCE.De asemenea , statutele BCN trebuie sa prevada ca durata mandatului de guvernator al BCN sa fie de cel putin 5 ani.

BCN pot indeplini si alte functii , cu exceptia cazului in care Consiliul Guvernatorilor decide cu o majoritate de doua treimi din voturi ca unele functii nu sunt compatibile cu obiectivele si sarcinile SEBC.De asemenea , unele functii pot fi exercitate pe proprie raspundere si pe propriul risc si se considera ca nu fac parte din obiectivele SEBC.

Politica monetara a Bancii Centrale Europene este responsabila pentru politica monetara a zonei euro incepand din luna ianuarie a anului 1999 , odata cu transferul acestei responsabilitati de la Bancile Centrale Nationale a 11 state membre UE.Doi ani mai tarziu , Grecia a adoptat moneda euro , iar la data de 1 ianuarie 2007 Slovenia a devenit al treisprezecelea stat membru al monedei unice europene.Cele 13 state membre au trebuit sa indeplineasca criteriile de convergenta , asa cum toate statele membre UE vor trebui sa le indeplineasca inainte de adoptarea euro.

Baza legala pentru politica monetara unica o constituie Tratatul Uniunii Europene si Statutul Sistemului European al Banciilor Centrale si al Bancii Central Europene.

In conformitate cu articolul 105 din Tratatul Uniunii Europene , obiectivul principal la BCE este mentinerea stabilitatii preturilor in zona euro. Acesta va fi atins printr-o politica monetara adecvata insotita de o politica financiara de evitare a deficitelor bugetare , dar si de evitare a deficitelor balantelor de plati externe.

Strategia politicii monetare a BCE se bazeaza pe trei elemente esentiale:

Definirea cantitativa a stabilitatii preturilor

Doi piloni pusi in practica pentru atingerea acestui obiectiv:

Agregatul monetar M3 – care contine moneda aflata in circulatie , depozitele pe termen scurt la diverse institutii financiare , precum si titluri de creanta pe termen scurt emise de acestea ; valoarea de referinta pentru rata anuala de crestere a acestui agregat a fost fixata in 1999 la 4,5% , aceasta valoare ducand la furnizarea unei noi orientari coerente si credibile pentru politica monetara a BCE;

Evaluarea axata pe o gama de indicatori de perspective de evolutie ai pretului si a riscurilor pentru stabilitatea preturilor in zona euro.

In mai 2003 , Consiliul Director al BCE a reconfirmat definitia stabilitatii preturilor adaugand o nuanta.Astfel , Consiliul a decis ca pentru a fi atinsa stabilitatea preturilor e nevoie ca rata inflatiei sa se mentina la aproape 2% pe termen mediu.

Prin combatarea celor doua elemente BCE garanteaza faptul ca evolutiile monetare , financiare si economice fac obiectul unei urmariri atente si a unei analize profunde , care permite fixarea ratelor dobanziilor la un nivel care serveste cel mai bine la mentinearea stabilitatii preturilor.Urmarind puterea de cumparare a euro BCE sprijina in egala masura valoarea externa euro.

Stabilitatea preturilor si controlul inflatiei reprezinta obiectivul cel mai important al institutiei , deoarece inflatia este amenintarea permanenta cea mai mare pentru stabilitatea si cresterea economica.Principalul mijloc prin care BCE controleaza inflatia il reprezinta influentarea nivelului ratelor dobanzilor interbancare , BCE raspunzand de stabilitatea preturilor in zona euro.

A urmari stabilitatea preturilor in zona euro este un obiectiv extreme de neclar , deoarece pentru BCE nou infiintata , ca o prima sarcina a fost sa-si stabileasca politica monetara care eventual abordata , respectiv condusa.In acest context , bancile centrale trebuie sa dispuna de un set de strategii economice care sa le orienteze politica monetara.

In prezent lumea industrializata avansata este caracterizata de doua tipuri de strategii: urmarirea inflatiei si urmarirea cantitatii de moneda , BCE avand o combinatie a acestor doua strategii.

Urmarirea cantitatii de moneda se refera la tehnica prin care oficialii de la banca centrala estimeaza viitoarele presiuni inflationiste , supraveghind masa monetara actuala dintr-o economie.

Pentru a atinge acest obiectiv , BCE are o gama variata de instrumente utilizate in politica monetara:

Operatiuni de open-market – prin intermediul acestor operatiuni se realizeaza manevrarea ratelor dobanziilor , gestiunea lichiditatilor bancare si orientarea politicii monetare.In functie de obiectivul lor, frecventa lor si procedurile utilizate , operatiunile pot fi impartite in patru categorii:

Operatiuni principale de refinantare – sunt operatiuni de cedare temporare ,destinate furnizarii de lichiditati in mod regulat, cu o frecventa saptamanala si cu o scadenta la doua saptamani.Aceste operatiuni constituie principala forma de finantare in domeniul financiar.Ele sunt exercitate de BCN pe cale de apel de oferte normale si dupa un calendar prestabilit.In functie de solicitarile BCN pot fi acordate creditate, in mod diferentiat , cu dobanda fixa sau variabila

Operatiuni de refinantare pe termen lung- reprezinta operatiuni desfasurate lunar , care asigura obtinerea unor credite pe 3 luni.Acestea sunt destinate pentru a furniza o refinantare suplimentara pe un termen mai lung.Beneficiarii acestor credite sunt bancile de mai mici dimensiuni , iar nivelul dobanzii practicate , este unul variabil.De asemenea , ca si operatiunile precedente si acestea sunt exercitate de BCN pe cale de apel de oferte normale si dupa un calendar prestabilit.

Operatiunile cu reglaj fin – spre deosebire de cele precedente , sunt effectuate intr-un cerc restrans de parteneri selectati , reprezentand bancile cele mai active pe piata europeana.Aceste operatiuni se realizeaza in maniera ad-hoc si constau in operatiuni de pensiune , operatiuni swap in valuta , garantarea de credite.Scopul acestor operatiuni este de a gestiona lichiditatile pe piata si pentru protejarea ratelor dobanzilor de fluctuatiile neprevazute ale lichiditatilor bancare.Aceste operatiuni sunt executate in general de catre BCN pe cale de apel de oferte rapide sau de proceduri bilaterale

Operatiuni structurale – sunt realizate prin: emiterea de certificate de datorii, operatiuni de cedare temporara si operatiuni ferme ( definitive , insemnand dupa caz achizitii sau vanzari definitive de titluri).Operatiunile de cedare temporara sau prin emisiunea de certificate de datorii sunt realizate de BCN pe cale de apel de oferta normala,iar operatiunile ferme sunt executate cu ajutorul procedurilor bilaterale.

Facilitatile permanente – au rolul de a furniza sau a permite retragerea de lichiditati de la zi de zi; a indica orientarea generala a politicii monetare si a controla ratele de piata de la zi la zi.Exista doua tipuri de facilitati permanent disponibile, ambele administrate de catre BCN gestionate de o maniera descentralizata: facilitatea imprumutului marginal si facilitate depozitului.Facilitate imprumutului marginal reprezinta o modalitate de imprumut de urgent pe care BCE ii ofera oricarei banci, care are nevoie urgenta de lichiditati.Aceasta este disponibila pe termen foarte scurt.Rata dobanzii a facilitatii de imprumut marginal constituie un plafon pentru ratele dobanzilor interbancare.Facilitatea depozitului permite efectuarea unor depozite pe termen scurt al BCN la BCE , atunci cand acestea dispun de lichiditati excedentare , iar rate dobanzii practicate reprezinta baza pentru rata de piata de la zi la zi.

Rezervele obligatorii – BCE este imputernicita sa impuna institutiilor de credit stabilite in statele membre UE constituirea de rezerve obligatorii la BCE si BCN , in conformitate cu obiectivul din domeniul politicii monetare.Metode de calcul si stabilire a sumei sunt stabilite de Consiliul Guvernatorilor.Orice incalcare constatata in aceasta privinta de BCE dreptul sa perceapa dobanzi penalizatoare sau sa impuna alte sanctiuni cu efect asemanator.Obiectivul rezervelor obligatorii este: stabilirea ratelor de dobanda si a pietelor monetare , crearea de necesitati structurale pentru a obtine refinantari si contribuirea eventuala la controlarea cresterii monetare.Totalul rezervelor obligatorii pe care fiecare institutie este constituit in functie de elementele bilantului.Pentru inceput , rata a fost perceputa la 2% din elementele de pasiv exigibile pe termen mai mic de doi ani , in moneda nationala si in valuta , pentru toate institutiile rezidente si nerezidente.De asemenea s-a stabilit ca la intrarea lor in functiune , rezervele obligatorii sa fie renumerate la nivelul ratei medii ai dobanzii pentru operatiunile principale de refinantare ale SEBC.

Contrapartidele si activele eligibile – doar institutiile obligate la constituirea rezervelor obligatorii pot avea acces la facilitatile permanente si participarea la operatiuni de open market pe cale de apel de oferte normale.Eurosistemul poate selecta un numar limitat de compensatii susceptibile de participare la operatii de reglaj.In ceea ce priveste operatiile ferme , nu exista nici o restrictie a priori in legatura cu compensatiile autorizate.Activele eligibile reprezinta toate operatiunile de creditare ale Eurosistemului care sunt insotite de garantii corespunzatoare , iar activele eligibile din cadrul operatiunilor se impart in:

Active de nivel 1 – acestea cuprind titluri negociabile pe piata, care indeplinesc criteriile de uniformitate si eligibilitate stabilite in intreaga zona euro.Lista acestor titluri este indeplinita de catre BCE si BCN.

Active de nivel 2 – cuprind active negociabile pe piata sau nenegociabile,care satisfac criteriile minime de eligibilitate fixate de BCN cu acordul BCE.

Sistemul de transfer – TARGET – acest instrument este considerat pivotul pietei monetare in zona euro.Sistemul de transfer reuneste toate cele 15 sisteme de plata nationale ale statelor ce au adoptat moneda unica euro,RTGS ( National Real Time Gross Settlement System ) si mecanismul de plata al BCE . EPM ( European Central Bank Payment Mechanism).Sistemul TARGET este un sistem de plati si compensare integrat care permite derularea operative si in siguranta a platilor in tarile membre UE.Acest sistem asigura transferul expres , automatizat , in timp real si functioneaza sub supravegherea BCE.Sistemul TARGET implica existenta la nivelul fiecarei tari a unor sisteme de compensari brute in timp real.

5.3 BANCA NATIONALA A ROMANIEI IN CADRUL SISTEMULUI EUROPEAN AL BANCILOR CENTRALE

La 1 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana.Incepand cu aceasta data , Banca Nationala a Romaniei este parte integrata a Sistemului European al Bancilor Centrale , iar guvernatorul BNR a devenit membru consiliu al Consiliului General al Bancilor Centrale Europene.In plus,expertii BNR, in Comitetele SEBC au statut de membru ori de cate ori acestea se intrunesc in structura respectiva.

Inainte de a adopta moneda unica euro, Romania va trebui sa indeplineasca criteriile de convergenta prevazute in Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.Spre deosebire de Danemarca si Marea Britanie, Romania nu are dreptul de a recurge la clauza de exceptare, de la adoptarea monedei euro.

Atat BCE , cat si Comisia Europeana vor elabora rapoarte de convergenta odata la doi ani sau la solicitarea unui stat membru cu derogare.Aceste rapoarte stau la baza hotararii Consiliului UE cu privire la indeplinirea sau nu de catre respectivul stat membru al conditiilor necesare adoptarii euro.

In ceea ce priveste procesul de pregatire pentru aderarea la UE , Banca Nationala a Romaniei a actionat in concordanta cu demersurile sustinute ale Romaniei privind adoptarea institutionala , structurala si operationala a economiei romanesti la cerintele comunitare.

Astfel obiectivele BNR au fost:

Armonizarea legislatiei bancare romanesti cu cea comunitara

Intarirea capacitatii sale institutionale prin:

Dezvoltarea si cresterea eficientei instrumentelor de politica monetara

Eficientizarea activitatii de supraveghere bancara

Intarirea cadrului legislativ si de reglementare

Infiintarea unui department special pentru coordonarea procesului de pregatire la aderare la UE(Directia Integrare Europeana si Relatii Externe)

De asemenea statutul BNR a fost armonizat cu prevederile Tratatutului privind infiintarea Comunitatii Europene , cu cele ale Protocolului privind statutul SEBC si al BCE, precum si cu cele ale celorlalte reglementari comunitare privind activitatea bancilor centrale din statele membre UE.

Astfel , principalele modificari aduse Statutului BNR prin legea nr 312/2004 au avut in vedere:

Stabilirea unicitatii obiectivului fundamental al BNR de asigurare si mentinere a stabilitatii preturilor;

Consolidarea independentei BNR sub aspect:

Institutional , prin : definirea BNR ca institutie publica independent , precizarea faptului ca sprijinirea de catre BNR a politicii economice generale a statului se face fara prejudicierea obiectivului sau fundamental; precizarea independentei membrilor organelor sale de conducere fata de autoritatile publice sau fata de orice alta institutie sau autoritate, in indeplinirea atributiilor.

Personal , prin : aplicarea legii intregii durate a mandatului tuturor membrilor Consiliului de Administratie al BNR, inclusive celor numitiin locuri ramase vacante ca urmare a decompletari acestuia posibilitatea revocarii din functie a unui membru al Consiliului de Administratie al BNR numai in cazul in care acesta inceteaza sa indeplineasca conditiile necesare pentru exercitarea atributiilor sale sau de a se face vinovat pentru abateri grave ,extinderea prevederilor privind conflictul de interese aspupra tuturor membrilor Consiliului de Administratie si asupra salariatiilor BNR cu functii de conducere precum si trimiterea la regimul incompatibilitatiilor si conflictelor de interese prevazut de lege;

financiar prin prevederile referitoare la elaborarea modelelor situatiilor financiare anuale si emiterea de catre BNR a reglementarilor propii de organizare si conducere a contabilitatii ,precum si la contabilizarea operatiunilor economic-financiare ale BNR, care se realizeaza cu avizul consultative al Ministerului Finantelor Publice;

interzicerea oricarei posibilitati de finantare directa de catre Banca Centrala a institutiilor publice;

eliminarea accesului privilegiat al institutiilor publice la resursele financiare,prin largirea sferei de cuprindere a activelor eligibile pentru garantarea creditelor acordate de BNR institutiilor de credit, inlaturandu-se astfel obligatia indirect de a furniza titluri de stat drept garantie, care ar putea atrage dupa sine obligatia institutiilor de credit de a achizitiona titluri de stat.

Pregatirea BNR pentru aderarea la SBC a reprezentat o prioritate in pentru conducerea acesteia.

Imediat dupa semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei la UE BNR a fost implicata activ (cu statut de observator) in activitatiile tuturor structurilor si substructurilor aferente SEBC precum si structurilor instittutilor comunitare.

Ca urmare,colaborarea dintre BCE si BNR a capatat noi dimensiuni,prin abordari concrete si pragmatice de pregatire a participarii la reuniunile Consiului General,comitetelor,grupurilor de lucru special din structura SEBC.

5.4 Rolul BNR in pregatirea participarii la Eurosistem

In aceasta etapa BNR va avea in vedere insusirea recomandarilor legislative ale Banci Centrale Europene CE de respectare a criterilor de convergenta juridical care se regasesc in rapoartele, respective in programele de convergenta.

In acest sens Consiliul de administratie al BNR a decis demararea procesului de modificare a Legii nr .312/2014 privind statutul BNR in vederea adoptarii euro.

Principalele modificari vizeaza:

preluarea, transpunerea si implementarea in legislatia nationala a aquis-ului afferent domeniului bancar;

criteri de convergenta juridical in vederea adoptari euro;

cuprinderea in cadrul prevederilor Statutului BNR a evolutiilor inregistrate in cadrul legislative national in domeniu;

experienta si practica altor Banci Centrale Nationale, in special a acelor state din ultimul val de aderare care au demarat deja procesul de modificare a statutelor in vederea adoptarii monedei euro.

propunerile de modificare prezentate de directiile de specialitate BNR.

5.5 Participarea BNR la structurile sistemului european al bancilor Centrale :

Directia Integrare Europeana si Relatii Externe reprezinta singura structura internationala responsabila de coordonarea activitatii de participare la reuniuniile Consiliului general precum si ale substructurilor SBC.

Atributiile DIERE sunt;

pregatirea participarii guvernatorului BNR la reuniunile Consiliului General;

managmentul tuturor documentelor aferente Consiliului General:

asigurarea unui schimb de informatii fluid pe orizontala si pe verticala intre toti reprezentantii BNR la reuniunile structurilor SEBC;

pregatirea reuniunilor periodice de coordonare intre toti cei 12+1 reprezentanti la comitetele SEBC.

Din anul 2007 Guvernatorul BNR, participa trimestrial ca membru cu drepturi depline la lucrarile Consiliului General al SEBC, alaturi de ceilalti 26 de guvernatori ai bancilor centrale din statele membre. De asemenea reprezentantii BNR primesc invitatii succesive de a participa la cele 12+1 comitete al SEBC, structuri mandatori clar definite pe cele mai importante domenii de activitate.

Capitolul VI Banca Asiatica de Dezvoltare

In continuarea prezentei lucrari voi incerca sa vorbesc si despre alte institutii financiare care acorda imprumuturi publice statelor lumi in afara de cele care sunt pe continentul European despre care am vorbit BCE si BEI sau despre cele care sunt cunoscute la nivel mondial FMI si Banca Mondiala.

6.1 Scurt istoric

Banca Asiatica de Dezvoltare a fost conceputa dupa razboi ca mijloc de reabilitare si reconstructie in ani “ 60 in aceea perioada s-a urmarit a se realiza o institutie financiara pentru a stimula cresterea economica si de cooperare in regiunea asiatica si regiunea pacific care in acea perioada istorica era una din cele mai sarace din lume.

Sediul acestei noi institutii financiare a fost stabilit in capitala statului Filipine si anume Manila, acesta deschizandu-se in data de 19 decembrie 1966, cu 31 de membri pentru a deservi o populatie predominant agricola.

Primul presedinte al aestui nou organism a fost Takaeshi Watanabe care la jumatatea anilor “60 s-a axat mai mult pe asistenta in productia de alimente si de dezvoltare rurala. In urmatori trei ani ADB s-a bazat pe asistenta tehnica, imprumuturi(inclusiv o prima concesiune, in 1969) si emiterea de obligatiuni in Germania) .Aceasta asistenta s-a extins in special in anii 1970 in educatie si sanatate si apoi in infrastructura si industrie.

Evolutia treptata a economiei asiatice la sfarsitul anilor 1970 a stimulat cererea pentru crearea unei infrastructuri mai bune ,avand ca obiectiv principal cresterea economica.

In aceste conditii ADB s-a axat pentru:

imbunatatirea drumurilor si furnizarea de energie electrica

pe sprijinirea proiectelor de energie

promovarea dezvoltarii interne cu resursele tarilor membre

a promovat dezvoltarea de noi surse interne de energie

Progresele pe care le-a facut acest nou organism s-au vazut in Asia,deoarece economiile unor tari membre au inceput sa se imbunatateasca si au continuat sa evolueze gradat,sectorul privat a fost un important aliat in cresterea economica. Astfel ADB a facut in ani 1980 prima sa investitie directa de capital, de asemenea ADB a continuat sa se foloseasca de rezultate pentru a mobiliza resurse suplimentare pentru dezvoltarea sectorului privat.In urma celei de a doua criza a petrolului ADB a continuat la dezvoltarea infrastructurii ,in special in proiectele din energie.

In anul 1982 ADB a deschis primul birou in Bangladesh pentru a aduce operatiunile mai aproape de beneficiari, mai tarziu in zece ani ,ADB a promovat o politica de colaborare cu organizatiile non guvernamentale pentru a redresa nevoile de baza ale grupurilor dezavantajate, ale tarilor membre in curs de dezvoltare.

La inceputul aniilor 1990 ABD a devenit prima organizatie care a inceput promovarea cooperarii regionale crearea de legaturi stranse intre tarile vecine printr-un program de cooperare economica in Greater Mekong Subregion.

In 1995 ABD a devenit prima organizatie care avea o politica de guvernare pentru a se asigura ca asistenta pentru dezvoltare ii avantajeaza pe deplin pe cei saraci.Politicile privind controlul inflatiei,reinstalarea involuntara si a populatilor indigene,proiectate pentru a proteja drepturile personelor afectate de un proiect de asemenea au fost aprobate.

Banca Asiatica de dezvoltarea are drept misiuni principale:

extinderea creditelor si a investitilor in vederea dezvoltari economice si sociale a tarilor membre din regiune;

acordarea asistentei tehnice in pregatirea si executarea programelor si proiectelor de dezvoltare ale unor servicii consultative;

sustinerea si facilitarea investitiilor in sectorul public si privat, in scopul dezvoltarii economice a tarilor din regiune

furnizarea de asistenta in coordonarea planurilor si politicilor de dezvoltare ale tarilor membre din zona Asiei.

6.2.Obiective strategice de dezvoltare

Obiectivele strategice ale ABD sunt:

promovarea cresterii economice

reducerea saraciei

evolutia populatiei

imbunatatirea statutului femeii

protectia mediului

Din toate aceste obiective cel mai important este lupta impotriva saraciei,ABD continua sa desfasoare activitati de promovare a cresterii economice,dezvoltarea resurselor umane,imbunatatirea statutului femeii si protectia mediului.

Promovarea cresterii economice

In promovarea cresterii economice Banca Asiatica de Dezvoltare s-a axat pe realizarea unor proiecte economice in ramuri precum energie,transport si telecomunicatii,industrie, finante si agricultura ce au fost urmarite de catre aceasta inca din 1999.

Interventile acesteia au combinat si servicii de sustinere a sectorului agricol,imbunatatirea infrastructurii de drumuri, gestionarea resurselor naturale, protectia mediului si participarea la proiectarea si implementarea de programe care implica organizatii nonguvernamentale (ONG-uri), si alte grupuri de participant.

Proiectele din agricultura axate pe productie sunt elemente-cheie pentru reducerea saraciei.Investitiile din agricultura tind sa creeze mai multe locuri de munca decat celelalte investitii echivalente in alte sectoare.

In 1999,ABD a imprumutat 2,9 miliarde dolari pentru 23 de proiecte de finantare publica( cu exceptia asistentei tehnice de creditare) avand ca principal obiectiv de dezvoltare cresterea economica.Acest imprumut a reprezentat 50% din toate proiectele aprobate in cursul anului si 60% din volumul total de imprumuturi din sectorul public.

Politica de creditare pe baza de program a reprezentat 41,7% din resursele ordinare de capital Bancii Asiatice de Dezvoltare.

6.4Promovarea reducerii saraciei

Crestera economica si investitiile in dezvoltarea umana nu sunt suficiente pentru a eradica saracia in regiune. Ca raspuns la aceasta ordine de idei Presedintele ABD a anuntat ca reducerea saraciei reprezinta obiectivul principal in continuare, iar in noiembrie 1999 Banca Asiatica de Dezvoltare a adoptat o noua strategie care se bazeaza pe trei piloni care sunt:

pro –saraci, o crestere economica durabila pe baza politicilor si a programelor de ocupare a fortei munca si care faciliteaza generarea de venituri pentru cei saraci;

dezvoltarea sociala care poate permite saracilor sa beneficieze pe de plin de oportunitatiile de a-si imbunatati standardul de viata ,precum si de programe ce se adreseaza direct reducerii saraciei;

o buna guvernare pentru a se asigura ca cei saraci au un acces mai bun la servicii de baza si o mai mare participare la luarea decizilor care ii afecteaza.

Strategia prevede ca toate operatiunile ABD si anume: de creditare, asistenta tehnica, consolidarea capacitatiilor economice si sectorul de lucru, coordonarea donatorilor precum si politica de dialog contribuie la reducerea saraciei din fiecare sector de activitate.

Ca si orientari principale in reducerea saraciei se vizeaza:

echitatea in accesul la si de utilizare al factorilor de productie cum ar fi terenurile, de capital, de cunostiinte de munca, si a altor factori ai pietei;

promovarea dezvoltarii economice care genereaza venituri si ocupare a fortei de munca pentru saraci;

luarea in calcul a constrangerilor macroeconomice care ii afecteza pe cei saraci, cum ar fi inflatia, tarifele si preturile , precum si politicile de la nivel national privind comertul extern;

accelerarea dezvoltarii socio-economica prin cooperare regionala si subregionala

Sprijinirea dezvoltarii populatiei

Aceasta se poate realiza prin consolidarea institutiilor, reforma politica,precum si furnizarea de imprumuturi si asistenta tehnica in educatie,sanatate,alimentare cu apa si canalizare a sectorului urban.

Nici o tara sau regiune nu a putut reduce saracia fara a se axa in primul rand pe furnizarea pe scara larga a invatamantului de baza si a serviciului de sanatate.

Fara invatamant de baza ,fara competente si cunostiinte de baza saracii vor duce lipsa de instrumentele esentiale pentru reducerea ,pentru intreruperea ciclului saraciei. Persoanele cu educatie de baza sunt mai productive si au sanse mai mari de a castiga venituri mai bune.

In situatia in care atentia a fost directionata spre educarea femeilor de pe urma aceasta s-au obtinut nenumarate beneficii precum reducerea ratei natalitatii si a ratei privind mortalitatea infantila.

Copiii din familile sarace nu numai ca nu au posibilitatea de a urma cursurile de baza in educarea lor,dar sunt afectatii si din punct de vedere nutritional inregistrand si deficiente cronice mintale diminuand capacitatea de invatare a acestora.

De mentionat ar mai fi faptul ca Banca Asiatica de Dezvoltare s-a bazat si pe imbunatatirea statutului femei ca o noua latura a reduceri saraciei prin intermediul muncii lor remunerate precum si neachitate de lucru la domiciliu si in comunitate.

In acest mod s-a asigurat politica egalitatii intre sexe in domenii ca : agricultura;infrastructura;silvicultura gestionarea resureselor naturale precum si sectoare sociale ca invatamantul si sanatatea.

In privinta protectiei mediului s-a observat faptul ca aceasta dezvoltare a avut un impact nu tocmai dorit mediul fiind afectat prin poluare.

In zonele rurale sarace cetateni sunt adesea nevoitii sa traiasca pe terenurile fragile si in apropierea apelor care necesita un management al resurselor ce sunt din ce in ce mai degradante.Zonele urbane sarace sunt expuse la boli care rezulta din supraaglomerarea, inadecvarea servicilor de baza, precum si conditiile de viata poluante.

Pentru a redresa saracia este important sa fie imputerniciti cei saraci si sa le acorde o miza in gestionarea mediului si a resurselor naturale.

Printre cele mai intalnite probleme de mediu cu care se confrunta Banca Asiatica de dezvoltare sunt :schimbarile climatice;ploile acide din Asia de nord-est si impactul atmosferic adus de catre incendierea padurilor din tarile membre ale asociatiei natiunilor din Asia de sud-est.

Managementul si resursele ABD

Conducerea Bancii Asiatice de dezvoltare analizeaza evolutiile economiilor tarilor membre si identifica proiectele si misiunile, selecteaza proiectele prioritare care contribuie la dezvoltarea economico-sociala a unei tari si care sunt in conformitate cu strategia bancii si a tarii.

Banca Asiatica de dezvoltare este condusa de Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Executiv, presedinte, trei vicpresedinti, care raspund de anumite departamente:agricultura si sectorul social, sectorul grupurilor private, economie si dezvoltare,infrastructura energie, buget ,management,strategii si politici ,mediul si dezvoltarea sociala.

Resursele Bancii Asiatice de dezvoltare sunt formate din capitalul subscris de tarile membre, rezerve si imprumuturi contractate de pe pietele de capital.Principalele domenii de activitate sustinute de politica de credit a Bancii Asiatice de Dezvoltare sunt:agricultura si resursele naturale, energia,industria,transporturile si telecomunicatiile,infrastructura sociala.

Banca Asiatica de Dezvoltare administreaza Fondul Asiatic de Dezvoltare si Fondul Special de Asistenta Tehnica.Institutii financiar- bancare internationale creditele din Fondul Asiatic de Dezvoltare sunt acordate tarilor membre cu un pib /locuitor redus si capacitatea de rambursare limitata.Banca Asiatica de dezvoltare urmareste ca prin proiectele pe care le finanteaza in tarile din regiune sa stimuleze reformele politice,sa reduca presiunea fiscala,sa imbunatateasca capacitatea de realizare a proiectelor, accesul pe pietele financiare.

Asistenta tehnica acordata de catre Banca Asiatica de dezvoltare se refera la realizarea proiectului de investitie, la implementarea proiectului, consultatie si asistenta tehnica regionala pe planul dezvoltarii economice si sociale.

Politica de cofinantare si de garantare a banci urmareste sa completeze resursele bancii si sa stimuleze imbunatatirea fluxurilor financiare catre tarile din regiune.ABD cofinanteaza si garanteaza proiecte de investitii impreuna cu agentii oficiale,organisme de creditare a exporturilor.

Politica de creditare

Banca Asiatica de Dezvoltare are ca scop acordarea de asistenta tehnica si de mijloace de finantarea tarilor membre din regiune in vederea rezolvarii problemelor lor de dezvoltare. ABD acorda finantare numai pentru proiectele care se incadreaza programele generale de dezvoltare economica regionala, banca nu se limiteaza la studierea proiectelor prezentate de tarile membre sau initiate de ea, ci se angajeaza in elaborarea unei strategii mai largi a dezvoltarii regionale, in domenii cum sunt: comertul exterior, transportul,politica productiei etc.

Principiile fundamentale care stau la baza politicii de creditare a Bancii Asiatice de dezvoltare sunt urmatoarele:

-credite limitate

-angajamentele ordinare imprumutate

-investitiile de capital

-garantii care nu pot depasi suma totala de capital

La data de 31 decembrie ABD a inregistrat angajamente restante la imprumuturile acordate si investitiile de capital la echivalentul de 76,9% din plafonul acordat.

Obiectivul principal al Banci Asiatice de Dezvoltare este imbunatatirea strategiei de investitii prin asigurarea unui nivel optim de lichiditate si de capital conservat, se urmareste astfel maximizarea randamentului investitiilor.

Banca Asiatica de Dezvoltare isi mentine cea mai mare reputatie ca imprumutator de pe pietele financiare ca urmare a unui management puternic guvernat financiar.

In decursul ultimilor 40 de ani ,ABD a sprijinit proiecte din domeniul agriculturi, resurselor naturale,energiei, finantelor infrastructura precum si transport si telecomunicatii.

Pana in 2020 Banca Asiatica de Dezvoltare si-a propus dezvoltarea urmatoarelor 5 domenii: domeniul infrastructurii ,mediului, schimbarii climatice, dezvoltarea sectorului financiar educatie, cooperare si dezvoltare regional.

In anul 2008 Banca Asiatica de Dezvoltare a aprobat imprumuturi in valoare de 10,49 miliarde de dolari pentru 86 de proiecte.India a fost cel mai mare debitor , urmata de China, Pakistan, Indonezia si Filipine .Asistenta tehnica folosita in aplicarea proiectelor regionale s-a ridicat la 274,5 milioane dolari.

Operatiunile ABD sunt finantate prin emiterea de obligatiuni, rambursari de imprumuturi si contributiile membrilor, aproape 74% din resursele cumulate prin creditare provin din resursele ordinare ale bancii.

Capitolul VII Banca Africana de dezvoltare

7.1 Scurt istoric. Grupul Bancii Africane de Dezvoltare a fost creat in 1964 pentru a sustine dezvoltarea economica si progresul social in tarile membre din regiunea africana.Acestea reprezinta o grupare Bancii Africane de dezvoltare a Fondului African de Dezvoltare si a fondului Special Nigerian.

In Liberia in anul 1961 a avut loc Conferinta de la Monrovia, care s-a bazat pe dezbaterea a doua planuri de proiect: OAU(acum Uniunea Africana) si Banca Africana de Dezvoltare.

Ideea de instituire a Bancii Africane de Dezvoltare a fost sustinuta de catre o comisie condusa de A.Romeo Horton( Presedintele Bancii Centrale din Liberia la acea vreme) impreuna cu majoritatea presedintilor si liderilor din vest.O alta personalitate in acest proiect de fondare a fost Mamoun Beheiry( la acea vreme fiind Guvernator al Bancii Centrale din Sudan, care mai tarziu a fost presedintele Bancii Africane de Dezvoltare).

La data de 4 august 1963, in Khartoum-Suedia, 23 de tari din Africa au semnat Conventia privind constituirea Bancii africane de Dezvoltare, alte 8 tari semnand in decembrie, urmand ca in urmatorul an de pe data de 10 decembrie, 20 dintre tarile membre sa subscrie 65 % din capitalul propiu.

Desi infiintata in 1964 sub auspiciile Comisie Economice Africane,Banca Africana de Dezvoltare a inceput sa functioneze in 1966 cu sediul in Abidjan,Coasta de Fildej.In anul 1964 ,cuprindea 29 de tari africane,urmand ca in anul 1982 sa se alature si alte state non-africane, in urma modificarii acordului de instituire al Bancii.

Banca Africana de Dezvoltare este o banca de dezvoltare regionala multilaterala angajata in promovarea si dezvoltarea progresului social in cadrul tarilor membre din Africa.

Banca Africana de Dezvoltare cuprindea 77 de membri, dintre care 53 de tari sunt din Africa si 24 de pe continentul european, american si asiatic.Fiecare membru detine 625 de voturi la care se mai adauga cate un vot pentru fiecare parte din capital detinuta.Tarile cu cea mai mare putere de vot la sfarsitul anului 2005 erau :Republica Federala Nigeriana -9%;USA-6,6%; Japonia -5,4 %; Republica Africii de Sud-4%;Algeria -3,8%;Canada -3,7%.Pentru ca o tara sa devina membra a Bancii Africane de Dezvoltare, mai intai,trebuie sa fie membra a Fondului African de Dezvoltare.

Banca Africana de Dezvoltare este o banca de dezvoltare multilaterala regionala ai carei membri cuprind 53 de tari africane si 24 de tari non-africane din America,Asia,Europa.Statele Unite reprezinta al doilea membru non-regional ca dimensiune si putere, detinand aproximativ 6,62 din totalul bancii.

In cadrul Bancii isi desfasoara isi desfasoara activitatea Fondul African de Dezvoltare si Fondul Special Nigerian.

Fondul African de Dezvoltare a fost creat in 1973 si a functionat din 1974.Principalul sau obiectiv este de a reduce saracia din tarile membre.

Fondul African de Dezvoltare isi formeaza resursele din contributiile si reconstituirele periodice de sume de la statele participante .Din Fondul African de Dezvoltare se efectueaza studii asupra economiei tarilor din zona , se acorda subventii pentru proiecte si programe, se acorda asistenta tehnica pentru studii. Creditele din Fondul African de Dezvoltare se acorda fara dobanda si sunt rambursabile in 50 de ani, cu o durata de gratie de 10 ani.

Fondul Special Nigerian este creat in 1976 in urma unui acord intre Grupul Bancii si Guvernul Republici Federale din Nigeria .Obiectivul fondului este de a sprijini dezvoltarea tarilor membre ale Bancii Africane de Dezvoltare cu venituri mici.

In acordul de instituire se precizeaza ca orice tara africana,care are statutul de stat independent poate deveni membru regional al Bancii. Zona geografica in care activitatiile Bancii se pot extinde prin aderarea noilor membri cuprinde continentul Africa si insulele africane.

Tarile din alte regiuni pot deveni membri ai Fondului African de Dezvoltare,daca au facut sau fac contributii la acesta in conformitatecu termenii si conditiile din acordul de instituire a Fondului African de Dezvoltare.Astfel de conditii pot fi modificate numai prin decizia consiliului guvernatorilor cu o majoritate de doua treimi din numarul total de guvernatori, inclusiv doua treimi dintre guvernatorii tarilor non-regionale reprezentand cel putin trei patrimi din numarul total din puterea de vot a tarilor membre.

Pentru a deveni membru al Bancii Africane de Dezvoltare , tarile non –regionale, trebuie mai intai sa fie membre ale Fondului African de Dezvoltare. Doar un singur membru al fondului si anume Emiratele Arabe Unite, trebuie sa adere la statutul de membru al Banci Africane de Dezvoltare.Turcia a carei aderare a fost aprobata de catre Consiliul Guvernatorilor in Maputo,Mozambic,in mai 2008 este in procesul de completare a cerintelor pentru participarea la statutul Fondului African de Dezvoltare.

7.2 Activitatea Banci Africane de Dezvoltare

Principalul obiectiv al Grupului Bancii Africane de Dezvoltare este de a stimula dezvoltarea economica durabila si progesul social in tarile membre regionale, contribuind la reducerea saraciei.

Banca Africana de dezvoltare actioneaza in urmatoarele directii:

Acordarea de credite in vederea sustinerii dezvoltarii economice si sociale a tarilor membre din regiune;

Furnizarea de asistenta tehnica in pregatirea si executarea proiectelor si a programelor de dezvoltare economico-sociala;

Promovarea investitiilor din fonduri publice si private destinate dezvoltarii economice a tarilor din regiune;

Coordonarea planurilor si politicilor de dezvoltare, si indeosebi a proiectelor si programelor care contribuie la promovarea integrarii regionale;

In anul 2000 mai multe Institutii multilaterale de dezvoltare au stabilit un set de obiective numite si obiective ale mileniului, dintre acestea mentionam:

Eradicarea saraciei si a foamei;

Imbunatatirea sanatatii materne;

Asigurarea educatiei primare;

Combaterea HIV/SIDA, malarii si alte boli;

Promovarea egalitatii intre sexe;

Asigurarea sustenabilitatii mediului;

Reducerea mortalitatii infantile;

Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare;

Obiective principale ale politici de credit a Bancii Africane de Dezvoltare sunt:

Sustine realizarea unor programe in vederea dezvoltarii intreprinderilor mici, in domeniul sanatatii ,educatiei,dezvoltarii urbane si a locuintelor;

Sprijinirea statelor regionale in consolidarea democratiei, in sistemul juridic si legislativ si in cresterea rolului organizatiilor si asociatiilor societatii civile;

Promovarea sectorului privat ,realizarea unor proiecte privind modernizarea surselor de energie, a sistemului de telecomunicatii, a transporturilor;

Evaluarea performantelor tarilor membre pe planul reducerii cresterii demografice, largirea posibilitatiilor de educare si formare a populatiei luptand astfel impotriva saraciei;

Protectia mediului inconjurator, gestiunea resurselor forestiere, eficienta utilizarii si conservarii energiei.

7.3 Resursele

Resursele financiare ale Bancii Africane de Dezvoltare sunt constituite din capitalul subscris de catre membri, fonduri speciale, rezerve si venitul net cumulat.

Capitalul initial al bancii a fost de 250 milioane USD.Acesta poate fi majorat in conformitate cu prevederile Acordului bancii si daca decide cu o majoritate din totalul voturilor de catre Consiliul Guvernatorilor.Banca Africana de Dezvoltare contracteaza imprumuturi de pe pietele financiare pentru realizarea operatiilor sale in suplimentarea deciziilor.

Capitalul propiu al Bancii Africane de Dezvoltare provine din contributiile facute de catre statele membre.Cotele de participare ale tarilor membre sunt parametri de baza in adoptarea deciziilor de catre conducerea Bancii Africane de Dezvoltare, marimea cotei determinand puterea de vot a fiecarei tari in adoptarea deciziilor in cadrul Bancii Africane de Dezvoltare.

La data de 31 decembrie 2009 capitalul social autorizat era de 22,12 miliarde unitati de cont. Banca poate sa administreze fonduri speciale ce trebuie pastrate separat de resuesele ordinare ale bancii.

Imprumuturile completeaza resursele banci in cazul in care cerintele de finantare ale tarilor membre sunt mai mari.Consiliul Guvernatorilor decide asupra marimii,conditiilor si termenelor pentru contractarea unor imprumuturi din orice surse si pe baza consimtamantului emitentului monedei imprumutate.

Resursele bancii provin si din venituri nete realizate ,respectiv din diferenta dintre veniturile din plasamente,veniturile din imprumuturi,dobanzi si comisioane si cheltuieli privind dobanzile platite la imprumuturile contractate de banca,cheltuielile privind emisiunea si plasarea titlurilor si cheltuielilor administrative ale bancii.

7.4 Conducerea Bancii Africane de Dezvoltare

Banca Africana de dezvoltare este condusa de catre Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de Administratie si un presedinte.

Consiliul Guvernatorilor este organul suprem al Bancii,fiind format din reprezentantii tarilor membre, acesta defineste directiile generale ale politicilor operationale,aproba: modificarea statutului, cresterea capitalului si aderarea unor noi membri.Reprezentantii tarilor membre au fiecare cate un supleant,iar puterea de vot este diferentiata in functie de participarea fiecarui membru la capitalul bancii.

Consiliul de Administratie al Bancii Africane de Dezvoltare este format din 18 membri, 12 dintre membri sunt alesi de catre guvernatorii tarilor regionale si 6 de catre guvernatorii din tarile care nu sunt in regiune .Directorii sunt alesi pentru un mandat de trei ani, reinoit o singura data.

Consiliul de Administratie aproba creditele,garantiile, directiile operatiilor,politicile operationale si financiare si programele de imprumut. Acest consiliu a creat creat o serie de comisii care au ca scop analiza si discutarea politicilor si programelor care le sunt prezentate, precum si sa faca recomandari consiliului .

Consiliul de Administratie al Fondului Special Nigerian. Banca de Dezvoltare Africana gestioneaza Fondul special Nigerian pe baza de delegatie, prin organizatia propie,prin serviciile,facilitatiile, personalul si alti experti si consultanti in functie de necesitati. In gestionarea fondului Banca consulta in mod regulat guvernatorul ales din partea Nigeriei, obtinand acordul cu privire la diferite proiecte.

Fiecare imprumut sau alta forma de finantare din resursele fondului este aprobat de catre consiliul de administratie al Bancii, in conformitate cu regulile de vot prevazute de Acordul de instituire al Bancii africane de Dezvoltare, in ceea ce priveste operatiunile de capital obisnuite.

Presedintele Bancii Africane de Dezvoltare este ales de catre Consiliul Guvernatorilor pentru un mandat de 5 ani . Presedintele este un rezident al tarilor din regiune care conduce Fondul African de Dezvoltare, Consiliul de Administratie si activitatea bancii. Acesta este ajutat in activitatea sa de catre trei vicepresedinti desemnati de Consiliul de Administratie.Presedintele actual al Banci Africane de Dezvoltare este Donald Kaberuka.

7.5 Finantarea proiectelor din sectorul privat

Banca Africana de Dezvoltare acorda finantare pentru proiecte ce urmaresc stabilitate , expansiune ,diversitate ,modernizarea mijloacelor de productie in sectoare precum :energie , industrie , agricultura ,transport, infrastructura ,banci si finante ,turism si alte servici industriale. Pana in prezent, majoritatea proiectelor din sectorul privat, Banca Africana de Dezvoltare urmareste :

asigurarea unui numar de locuri de munca si imbunatatirea fortei de munca;

tranfeser de echipamente, tehnologii, documentatie tehnica si manageriala, cunostinte specifice;

valorificarea mai eficienta a factorilor de productie interni;

dezvoltarea si extinderea pietelor locale;

sporirea capacitatii de productie;

asigurarea unui mediu de afaceri;

atragerea investitiilor straine in regiunile din Africa.

La evaluarea proiectelor, Banca Africana de Dezvoltare urmareste respectarea unor criterii:

-proiectul supus evaluarii trebuie sa fie realizat intr-o tara africana;

-compania care solicita finantarea si inainteaza proiectul trebuie sa fie privata;

-contributia bancii la totalul costurilor proiectului trebuie sa fie de cel putin 3 milioane dolari;contributii mai mici sunt posibile pentru proiecte sociale (sanatate si educatie) si pentru servicii financiare. Banca poate contribui la peste o treime din costurile totale ale unui proiect;

– proiectul trebuie sa respecte conditiile si sa se supuna principiilor si reglementarilor impuse de tara respectiva.

In privinta cooperarii si cooofinantarii Banca Africana de Dezvoltare promoveaza si cooordoneaza relatiile de cooperare non-statuare,precum si parteneriate strategice cu agentii bilaterale,institutii de dezvoltare multilaterale,organizatii si institutii africane si alte agentii de asistenta.

Coofinantarea reprezinta o metoda prin care Banca Africana de Dezvoltare completeaza prin resursele propii fondurile provenite din alte surse in vederea finantarii unor programe de dezvoltare economica in tarile membre .

Parteneri in aceste operatiuni pot fi guvernele ,banci comerciale si alte institutii financiare .

Pe parcusul anului 2009 Banca a aprobat 36 de proiecte de cofinantare,in crestere fata de 31 in 2008.

7.6 Operariunile Grupului Bancii Africane de Dezvoltare

Operatiunile Bancii se impart in oeratiuni ordinare si operatiuni speciale .In Acordul de Instituire al Bancii Africane de Dezvoltare se stipuleaza faptul ca operatiunile ordinare sa fie finantate din resursele ordinare ale bancii(capitalul autorizat,fondurile constituite din imprumuturi,profituri realizate sau din orice alte fonduri care nu formeaza fonduri speciale),iar operatiunile speciale,iar operatiunile speciale sa fie finantate din resursele speciale.

In desfasurarea activitatii sale, Banca Africana de Dezvoltare poate oferi finantare oricarei tari membre regionale, sau oricarei institutii internationale care vizeaza prin operatiunile desfasurate dezvoltarea Africii.

Banca acorda sau participa la acordarea de imprumuturi,garanteaza total sau partial imprumuturilor membrilor sai regionali prin respectarea unor principii:

1.Operatiunile bancii trebuie ,cu exceptia celor speciale sa asigure finantarea pentru proiecte specifice sau grupuri de proiecte pentru ce sunt absolut necesare in vederea dezvoltarii nationale sau regionale ale membrilor regionali.

2.Banca nu trebuie sa ofere finantare proiectelor in teritoriile tarilor care nu sunt de acord.

3 .Banca acorda imprumuturi doar daca imprumutatul nu poate obtine din alte surse imprumuturi in conditii mai favorabile.

4.Orice imprumut, investitie sau finantare din fondurile ordinare ale bancii va fi folosit pentru procurarea de bunuri sau servicii in tarile membre originare tot din tarile membre,cu exceptia cazurilor in care Consiliul de Administratie permite procurarea din alte tari terte,circumstantele facand aceste achizitii mai adecvate.

5.La efectuarea sau garantarea unui imprumut,Banca tine seama de perspectivele ca imprumutatul si garantul,daca este cazul,vor fi in pozitia de a-si indeplini obligatiile care decurg din imprumut.

6.La efectuarea sau garantarea unui imprumut ,Banca trebuie sa fie convinsa de faptul ca rata dobanzii, alte taxe, si graficul de rambursare a principalului sunt adecvate pentru proiectul in cauza;

7.In cazul impumuturilor directe acordate de catre Banca, imprumutatii sunt autorizati sa traga fonduri doar pentru a acoperi cheltuielile, aferente proiectului pentru care s-a acordat imprumutul;

8.Banca va face aranjamente pentru a se asigura ca orice imprumut facut sau garantat de catre acesta este utilizat numai in scopul pentru ca s-a acordat, cu atentia cuvenita unor considerente economice si de eficienta;

9.Banca va cauta sa-si diversifice profilul investitiilor;

10.Banca trebuie sa aplice principiile prudentei bancare operatiunilor pe care le desfasoara, in special in ceea ce priveste investitiile sale de capital. Acestea nu trebuie sa-si asume responsabilitatea gestionarii oricarei institutii sau intreprindere in care a investit;

11.In garantarea unor imprumuturi facute de catre alti investitori,banca va cuprinde o compensatie pe masura riscului asumat.

Capitolul VIII Concluzii privind organismele internationale care

Acorda imprumuturi publice

In prezenta lucrare pe care am redactat-o am vorbit despre cele mai importante organizatii internationale care acorda imprumuturi publice statelor la nivel international.

In primul capitol am discutat cateva notiuni introductive privind imprumutul public dupa care am inceput sa vorbesc in capitolul II despre unul din cele mai importante organisme care acorda imprumuturi publice si anume Fondul Monetar international.Despre acest organism am incercat sa reliefez faptul ca a fost creat prin acordurile Conferintei monetare si financiare a Natiunilor Unite si asociate de la BrettonWoods(iulie1944) si constituie cel mai important organism international de cooperare in domeniul valutar –financiar.

De asemenea acesta are si un rol important de maneger al sistemului monetar international care trebuie sa fie ordonat previzibil si stabil oferind cadrul necesar al cresteri comertului mondial si a economiilor nationale ale tarilor membre.Din toate acestea observam faptul ca FMI incearca prin imprumuturile acordate tarilor membre sa le ajute sa se refaca economic atunci cand acestea sunt in impas.

Al doilea organism despre care am discutat in prezeta lucrare a fost Banca Mondiala care are ca obiective urmatoarele:

Principalul obiectiv a Băncii Mondiale este de a facilita împrumuturi destinate finanțării proiectelor de dezvoltare economică. Banca Mondiala, printr-o analiză solidă a rezultatelor proiectului trebuie să aibă certitudinea returnării creditului la termenele stabilite. În acest sens, Banca Mondiala funcționează ca o bancă de investiții, oferă valuta necesară proiectului cu condiția unei analize solide a rezultatelor prognozate în proiect astfel încât să se asigure certitudinea returnării creditului la termenele stabilite.

Un al doilea obiectiv este aceea de a ajuta țările în curs de dezvoltare în elaborarea programelor de investiții și în alcătuirea unor proiecte specifice. Deoarece împrumutul se acordă în valută, se analizează cu atenție statutul de datornic al țării respective, pentru a stabili dacă aceasta poate face față obligațiilor ce-i revin. Astfel, proiectele de dezvoltare evoluează mai greu în cazul în care piețele interne nu funcționează corespunzător și nu există o stimulare economică adecvată. În astfel de cazuri, Banca Mondiala joacă un rol activ în acordarea de consultanță, mai ales pentru țările care au dificultăți din cauza datoriilor.

Un al treilea obiectiv vizează rolul de catalizator în găsirea de noi resurse de finanțare prin încurajarea instituțiilor oficiale și a băncilor comerciale în ceea ce privește cofinanțarea împrumuturilor băncii.Observam faptul ca si acest organism urmareste acordarea de imprumuturi, dar spre deosebire de FMI ,Banca Mondiala urmareste cu primordialitate realizarea de proiecte prin incurajarea diferitelor investitii si proiecte.

Dupa ce am abordat organismele care acorda imprumuturi la nivel international am inceput sa discut in prezenta lucrare despre, organismele care acorda sprijin statelor la nivelul continentului european ai Banca Europeana de Investiti ,Banca Central Europeana,Banca Asiatica de Dezvoltare si Banca Africana de Dezvoltare.

Banca Europeana de Investitii are un rol important deoarece asigura posibilitatea fiecarei tari membre U.E sau a uneia in curs de dezvoltare sa beneficieze de posibilitatile oferite pe piata comuna.Observam faptul ca aceasta institutie financiara acorda sprijin numai tarilor membre U.E ,deosebindu-se categoric sub acest aspect de F.M.I sau Banca Mondiala care acorda imprumuturi si altor tari care nu sunt membre UE,dar care sunt membre FMI si BM deoarece FMI si BM acorda imprumuturi pentru proiecte in toata lumea.Totusi Banca Europeana de investitii se aseamana cu Banca Mondiala sub aspectul ca amandoua finanteaza proiecte care asigura dezvoltarea tarilor membre numai ca asa cum am precizat in prezenta lucrare Banca Mondiala are o gama mult mai larga de membri pe cand Banca Europeana de Investitii acorda sprijin numai tarilor din UE.

O alta institutie importanta pe care am abordat-o in prezenta lucrare este Banca Central Europeana, deoarece aceasta cuprinde totalitatea Bancilor Centrale Nationale,iar BNR face parte din sistemul Bancilor Centrale.Mentionez faptul ca si aceasta institutie isi gaseste aplkicabilitatea numai la nivel european.

In conformitate cu articolul 105 din Tratatul Uniunii Europene , obiectivul principal la BCE este mentinerea stabilitatii preturilor in zona euro, aeasta dispozitie ne releva faptul ca spre deosebire de celelalte institutii ,aceasta institutie are ca obiectiv principal stabilitatea preturilor in zona euro si nu acordarea de imprumuturi statelor membre.De asemenea nu pot fii membre ale acestei institutii decat statele care adera la UE ceea ce o aseamana cu Banca Europeana de Investiti,dar spre deosebire de aceasta BCE are ca obiectiv principal stabilitatea preturilor pe cand BEI urmareste realizarea de investitii la nivelul Uniuni Europene.

In privinta Bancii Asiatice de Dezvoltare si a Banci Africane de Dezvoltare putem observa faptul ca acestea se aseamana in mare parte deoarece au ca principal obiectiv acela de a stimula dezvoltarea economica durabila si progesul social in tarile membre regionale, contribuind la reducerea saraciei.

Bibliografie

Cosmin Flavius Costas , Dreptul finantelor publice , , editura Sfera Juridica 2006

Gh.Voinea, Mecanisme si tehnici valutare financiare internationale editura Sedcom Libiris Iasi, 2004.

Brezeanu, P Simon , I Novac , L. E , Institutii financiare internationale , Ed Economica, 2005

Chabon, C.,N. , Euro , moneda europeana , ed Teora , 2000

Dreptul finantelor publice , Cristina Onet , editura Lumina Lex Bucuresti 2005

Zapodeanu , D. , Politici monetare , ed Dacia , Cluj-Napoca , 2002

Petre Brezeanu , Ilie Simon , Laura Novac , Institutii financiare internationale , editura Economica 2005