Motivele din Spatele Plagiarismului

Cuprins

Introducere

I. Ce este plagiarismul? ……………………………………………………………………………………………… 3

II. Motivele din spatele plagiarismului …………………………………………………………………………. 7

III. Metode de combatere și prevenire a plagiarismului…………………………………………………… 7

IV. Sisteme de referințe………………………………………………………………………………………………. 9

Concluzii ………………………………………………………………………………………………………………… 11

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….12

Introducere

Cuvântul ”plagiat” își are originea în limba latină (plagium). Primul care a utilizat acest termen a fost poetul Marțial, în secolul I, cu scopul de a-și acuza rivalul Fidentius drept autor a unei fapte foarte grave, ce îi afecta prestigiul. În acele vremuri, cuvântul era un sinonim pentru acțiunile de furt și răpire, cât și reprezentarea unei persoane părtașe la ascunderea criminalilor

În cadrul acestui proiect am dorit să expunem ce reprezintă plagiarismul în zilele noastre dincolo de definiții, câte tipuri de plagiarism există, care sunt motivele sale, cât și ce soluții există împotriva lui. Un autor trebuie să știe cum să se informeze într-un mod etic și legal, cât și cum să își construiască o viziune autentică personală printr-o atitudine onestă. Însă pentru a ști, înainte de toate este nevoie de o educație pe măsură și de un sistem care să ofere publicului un model încă din etapele incipiente ale procesului de învățare, care să recompenseze originalitatea și să pedepsească fraudele atunci când situația o impune.

I. Ce este plagiarismul?

În prezent există o sumedenie de definiții privind plagiarismul și caracteristicile sale, dar acestea sunt universal acceptate. Numărul mare existent se datorează în principiu din cauza faptului ca fiecare institut de învățământ superior din străinătate are propria definiție privind plagiarismul și elementele definitorii ale acestuia, dar în general, cu mici modificări, toate se încadrează în parametrii, sau mai simplu spus, se încadrează in intervalul de definire al plagiarismului.

Plagiarismul reprezintă furtul ideii și a muncii cuiva. Dacă un student copiază sau pur și simplu frazează într-un mod diferit ideea unui alt autor fără să recunoască în mod propice sursa de proveniență, atunci acel act este considerat în continuare furt (Harvard University, 2007).

Neville (2007) consideră că plagiarismul reprezintă însumarea tuturor practicilor considerate drept înșelăciuni sau, în termeni academici, reprezintă o lipsă de integritate academică. În opinia acestuia, practicile ce intră în categoria de plagiarism pot fi activități de tipul: falsificarea datelor și a statisticilor ce apar în cadrul lucrării academice, obținerea unor copii neautorizate a unor lucrări de examene, reproducerea/copierea – atunci când un student predă de mai multe ori aceeași lucrare cu scopul obținerii mai multor credite academice.

Plagiarismul include de asemenea utilizarea de idei și/sau citate ale altor autori fără citarea sursei originale, împrumutarea unor idei sau muncii unui alt student, utilizarea practicii de copiere și lipire (copy and paste) a unor informații obținute de pe internet fără citarea sursei de proveniență (Rouse A.M, Gut D.M., 2001).

Desigur, plagiarismul nu se referă strict doar la lucrări scrise, ci și la utilizarea fără autorizare sau fără recunoașterea surselor originale de unde provin a imaginilor, materialelor audio-video sau a melodiilor (|What is plagiarism?”, 2015)

În opinia noastră, acest tip de plagiarism poate fi considerat unul involuntar deoarece mulți dintre studenți nu sunt educați în privința extinderii și a complexității plagiarismului. Ei consideră că din moment ce au găsit o poză sau o melodie care s-ar potrivi proiectelor lor, aceștia le pot utiliza fără să se gândească că au făcut ceva greșit. Aici vina pică atât pe umerii lor, deoarece preferă să fie ignoranți în privința acestui aspect, dar și pe umerii profesorilor, care nu instruiesc studenții încă de la primele cursuri legat de ce ar trebui sau nu ar trebui să facă în lucrările și proiectele lor din acest punct de vedere.

Observăm astfel că plagiarismul nu este o noțiune simplă. Unii autori (Coravu, 2013, Wesseler și Etzel, 2013) consideră că plagiarismul este de mai multe tipuri și că are chiar o proprie „tipologie” (Coravu R., 2013, p. 2):

1. Clona – prezentarea unei lucrări copiate cuvânt cu cuvânt drept creație proprie fără să fie citată sursa;

2. Copie fidelă – fraze, paragrafe, porțiuni întregi din lucrare care sunt transcrise dintr-un singur text original fără să fie aduse modificări sau sursa să fie citată (Ctrl+C) ;

3. „Falsă parafrazare” (Coravu R.,2013, p.3) – autorul schimbă anumite cuvinte cheie în frază sau în paragraf cu sinonime, dar conținutul textului este în mare parte neschimbat față de sursa originală;

4. Remix – utilizând falsa parafrazare, autorul combină fraze, paragrafe din mai multe texte, fără să citeze oricare dintre surse;

5. Reciclare – autorul împrumută porțiuni mari de text din lucrări anterior publicate. Acest tip de plagiarism mai este cunoscut și sub numele de auto-plagiat (Wesseler și Etzel, 2013);

6. Hibrid – în acest caz, autorul citează în mod corect sursele consultate, însă nu pentru toate argumentele și ideile preluate, prezentând-le drept rezultatul muncii sale;

7. Mix – lucrarea autorului conține material copiat din surse multiple fără ca sursele să fie citate;

8. Surse eronate – citările sau referințele din cadrul lucrării sunt eronate, inexistente;

9. Lucrare lipsită de proprii opinii, idei – lucrarea conține citări și referințe corecte, însă ideile și opinii autorului sunt inexistente, lucrarea fiind un amalgam de idei ale altor autori;

În urma trecerii în revistă a acestei clasificări, deprindem anumite elemente cheie de care un student sau un potențial cercetător trebuie să ia în considerare atunci când acesta se apucă de o nouă lucrare.

În primul rând, acesta trebuie să discute cu profesorul privind esența lucrării, să înțeleagă finalitatea ei, să nu o vadă ca pe o simplă sarcină. În acest mod studentul își conturează o idee generală despre ce dorește să scrie în lucrare, cum să abordeze subiectul și ce fel de materiale să utilizeze. Astfel, lucrarea sa va avea o bază solidă de materiale, citări și referințe la surse multiple, oferindu-i acestuia nu doar o bază solidă de argumente, ci și o platformă în care acesta își va putea aduce propriile idei și opinii, nelăsând ca lucrarea lui să devină o simplă colecție de opinii și idei ale altor autori.

Dintre toate ideile, conceptele și definițiile existente privind plagiarismului, noi considerăm că toate se învârt asupra aceluiași lucru: furtul muncii și ideii altcuiva, fără a recunoaște sursa și meritul autorului original. În acest sens, noi considerăm că cea mai bună definiție a plagiarismului vine din partea autorilor Carroll și Zetterling (2009, p. 11), care definesc plagiarismul ca fiind „predarea muncii altuia drept munca ta.”

Desigur, plagiarismul este o noțiune complexă și care nu poate fi simplificată doar în câteva cuvinte, deoarece poate lăsa loc de interpretat, iar studenții mai mult ca sigur vor profita de aceste mici „deschizături”. Studenții nu înțeleg pe deplin conceptul de plagiarism. Acest lucru se poate datora din lipsa de instruire la nivel academic, nepăsare și neconștientizarea din partea acestora privind sancțiunilor ce pot fi date ca urmare a acțiunii de plagiere.

În fond, majoritatea studenților gândesc în felul următor – care este marea problemă dacă aceștia împrumută dintr-o sursă sau alta, uneori câteva cuvinte cheie, alteori fraze întregi, și nu creditează sursa originală? Practic, ce e greșit în a plagia?

Ca răspuns la întrebările de mai sus ne vom axa pe informațiile din cadrul articolului de specialitate („Nine things you should know already about plagiarism”, 2014) care abordează problema plagiarismului și, mai exact, arată de ce nu ar trebui să plagiezi:

1. Plagiarismul anulează scopul din spatele sarcinilor lucrărilor;

2. Plagiarismul este o considerat un tip de minciună, distrugând respectul mutual ce ar trebui să existe între student și profesor;

3. „Plagiarismul neagă scopul învățăturii”, acela de a „descoperi, înțelege și creea”(Nine things you should know already about plagiarism, 2014, p. 3).

Unii studenți consideră că orice informație ce se găsește pe internet este gratuită, poate fi utilizată de către oricine și că dacă aceștia schimbă doar câteva cuvinte în textul original, atunci acel text final este considerat muncă proprie. O altă problemă care apare în cadrul plagiarismului este reprezentată de către dificultatea din partea studenților de a interpreta cunoștiințele comune – common knowledge (Spears R., Shields G., 2005).

„Cunoștiințele comune, generale se re referă la acele informații, date, evenimente care sunt în general cunoscute de către mai mulți oameni și care pot fi găsite în mai multe locuri” (Spears, R. Shields, G., 2005, p. 3). Un exemplu potrivit ar fi faptul că Londra este capitala Angliei. Acest timp de informație este foarte cunoscută și apare în multe surse și nu este obligatoriu ca această informație să fie citată.

Pentru a putea realiza o lucrare academică considerată neplagiată, cercetătorul trebuie să facă următoarele trei lucruri: să gândească, să scrie ceea ce a gândit și să utilizeze semne (referințe și citări)(„Nine things you should know already about plagiarism”, 2014). Practic, cercetătorul trebuie să vină cu o idee proprie și nu să o fure pe a altcuiva, să își exprime propriile opinii privind subiectul discutat și să utilizeze referințe și citări acolo unde este cazul.

Referințele sunt informațiile citite de către cercetător și care sunt precis menționate (sau citate) în cadrul cercetării (Neville, C., 2007). Referințele nu doar arată resursele utilizate, ci oferă posibilitatea cercetătorului de a regăsi sursa daca acesta dorește să verifice informația și cel mai important, arată recunoașterea față de sursa și materialul original, respectând normele etice („Referencing and avoiding plagiarism”, 2015). Există mai multe motive întemeiate pentru care un cercetător să utilizeze referințe și să citeze din sursele folosite pentru conceperea lucrării.

Autorii Pears și Shields (2005) consideră că citările și referințele utilizate în cadrul lucrării oferă o bază solidă de argumente pro și/sau contra ideii centrale și arată faptul că cercetătorul este foarte bine informat în privința subiectului abordat, ca urmare a multiplelor referințe și citări existente în lucrare. De asemenea, autorii consideră că utilizând în mod corect citările și referințele, lucrarea scrisă poate să fie mai bine apreciată de către profesori sau comisii (în funcție de tipul lucrării academice) și oferă o anumită credibilitate cercetătorului și cercetării în cauză. Practic, prin utilizarea referințelor și citărilor cercetătorul evită plagiarismul.

În opinia noastră, dacă în cadrul lucrării academice există multiple referințe și citări, suficiente cât să ofere o bază solidă de argumente sau contra-argumente ideii, dar nu exagerat de multe încât lucrarea să conțină doar citări sau opiniile altor autori și nu ale cercetătorului lucrării respective, atunci cercetătorul arată devotament, rabdare și o dorință de auto-dezvoltare. Devotamentul de a realiza o lucrare bine structurată, cu idei clare și concise, răbdarea de a căuta și selecta cele mai bune argumente ale diferiților autori pentru crearea unei baze puternice, dorința de a se îmbunătăți cu fiecare lucrare academică scrisă ne arată nouă nu doar lucrarea propriu-zisă, ci și persoana din spatele lucrării.

II. Motivele din spatele plagiarismului

De ce studenții trișează în mod deliberat?

Carroll și Zetterling (2009) au anumite informații privind fenomenul de plagiarism și motivele din spatele acestuia, în special în cadrul academic. Autorii au aflat că, în general, studenții care sunt prinși că au plagiat au mereu explicații pentru acțiunea lor necinstită. Unii dintre ei oferă motive precum:

planificarea și organizarea slabă a timpului;

neîncrederea în propria capacitate de a realiza o lucrare satisfăcătoare în ochii profesorului;

lipsa unor competențe necesare pentru îndeplinirea sarcinilor;

presiune din părinților sau a grupurilor de care aparțin;

lipsa timpului realizării lucrării la timp ca urmare a jonglării timpului între muncă și școală;

unii consideră că notele mari le sunt necesare în viitor, pentru carieră.

Pe lângă acestea, mai amintim și de motive precum: problema evaluării surselor de pe Internet, competențe de cercetare deficitare, confuzie privin modul corect de citare, înțelegere greșită privind terminologia utilizată, factori culturali (Roberts, T.S., 2008).

III. Metode de combatere și prevenire a plagiarismului

Plagiarismul este o problemă la nivel internațional. Începând cu anul 2001 măsurile de prevenție împotriva plagiarismului au crescut, mai ales odată ce profesorii și universitățile au conștientizat importanța internetului, a textului sub format digital și a extinderii modului de comunicație la nivel global (Carroll și Zetterling, 2009).

„Atunci cum putem combate plagiarismul?” rămâne o întrebare care nu are un răspuns simplu. În opinia noastră, acest fenomen poate fi combătut doar dacă ambele părți implicate discutate în cadrul lucrării, studenții și profesorii încetează să mai „joace” vechiul joc de a da fiecare vina pe celălalt și să vadă că ambele părți sunt de vină.

Studenții sunt de vină prin faptul ca aleg varianta mai ușoara, aceea de a copia din lucrările altora, indiferent dacă aceștia au motive întemeiate sau nu, așa cum am discutat anterior în capitolul II. Profesorii sunt vinovați deoarece aceștia se bazează pe studenți, mai exact, pe faptul că ei vor citi politicile universităților privind plagiarismul și posibilele sancțiuni dacă aceștia plagiază sau că aceștia se vor informa de bună voie despre plagiarism și din alte surse. Practic, aici se crează confuzia atât în rândul studenților, cât și în rândul profesorilor. Studenții se așteaptă ca profesorii să le ofere consultanță și să îi educe în privința plagiarismului, iar profesorii se așteaptă ca studenții să se informeze singuri. Acest lucru poate să fie oprit prin mai multe căi, dar toate se învârt în jurul unui singur cuvânt – educație – profesorii să educe studenții privind plagiarismul, iar studenții să dorească să învețe. În continuare vom discuta despre ce pot face studenții și universitățile pentru a putea combate creșterea acestui fenomen negativ.

În privința elaborării unei lucrări academice datoria studentului este de a veni cu idei noi dar și de a onora, prin referințe, autorii ideilor pe care acesta le integrează în lucrarea sa. Conform articolului („References and avoiding plagiarism”, 2015), studentul trebuie să citeze și să facă trimitere la sursă atunci când acesta:

utilizează idei care sunt specifice ale altui autor;

oferă informații/date statistice/tabele provenite de la alți autori;

transcrie cuvânt cu cuvânt dintr-un alt text;

informația nu intră în categoria cunoștiințelor comune/generale;

nu este sigur dacă trebuie să citeze sau nu informația respectivă.

Desigur, acești pași sunt doar parte din soluție. Pentru a putea garanta o lucrare academică corect construită și structurată, atunci studentul trebuie să se consulte cu profesorul/îndrumătorul său, trebuie să își planifice lucrarea, mai exact, trebuie să găsească un echilibru între sursele exterioare și propriile idei în lucrare, („What is plagiarism?”, 2015) trebuie să fie capabil să analizeze și să evalueze sursele pe care le folosește, să utilizele parafrazarea în mod corect, să fie specific atunci menționează cine ce a spus, să fie capabil să ia notițe și să învețe să structureze ideile sub formă de rezumat (Carroll și Zetterling, 2009).

Dar așa cum am menționat anterior, toată vina nu poate pica pe umerii studenților, ci parte din vină și responsabilitate trebuie să fie acordată profesorilor și universităților. Conform autorilor Carroll și Zetterling (2009) universitățile pot împiedica răspândirea acestui fenomen prin realizarea anumitor acțiuni precum: Informarea studenților despre plagiarism într-un mod pozitiv (în loc să fie informați de tipul „nu fă asta”, „nu scrie asta”, ei ar trebui să fie educați privind ce ar trebui să scrie și cum să scrie), testarea studenților încă de la primele lucrări, pentru a le putea oferi o monstră legat de ceea ce urmează și ajută atât studentul cât și evaluatorul să observe nivelul la care acesta se află. Mulți studenți consideră că nu au competențele necesare pentru a scrie o lucrare academică care să îndeplinească toate cerințele și prin urmare recurg la copierea altor lucrări. Universitățile și profesorii trebuie să le ofere platforma necesară prin care aceștia să își poată dezvolta abilitățile, dar rămâne datoria profesorilor de a le arată cum să facă acest lucru, nu doar să trasmită cum.

Într-un studiu recent (Roberts, 2008, p. 64-69) s-a arătat faptul că odată cu implementarea unui seminar dedicat educării studenților în privința plagiarismului și cum acesta poate fi evitat, majoritatea studenților s-au arătat mulțumiți și au spus că acest seminar i-a ajutat ajutat să înțeleagă mai bine sistemul de referințe și citări, însă unii dintre ei consideră că un singur seminar nu este suficient și că unele ședințe în plus ar fi fost benefice.

După cum putem observa, progrese în acest domeniu pot fi făcute și trebuie să fie un efort comun. Noi considerăm că primul pas trebuie să vină din partea universităților, ajutând studenții încă din primul an, prin oferirea de seminarii îndrumătoare privind plagiarismul. Noi suntem de părere că acesta trebuie să fie primul pas, deoarece studenții în primul an încă vin cu mentalitatea de la liceu și nu conștientizează, defapt, cât de grav este plagiarismul. Pe lângă consecințele negative ce apar ca urmare a plagierii (de la pierderea punctajului pentru lucrare până la exmatriculare), profesorii trebuie să educe studenții despre diferitele tipuri de plagiarism, discutate anterior în lucrare), cum să citeze și să facă referințe corecte la materialele sursă și care sunt beneficiile, atât personale, cât și pentru universitate, dacă aceștia nu plagiază.

IV. Sisteme de referințe și citare

În prezent există mai multe sisteme de referință și de citare a surselor și universitățile au pagini online în care informează studenții despre sistemele folosite în cadrul facultății (de exemplu universitatea Harvard are propriul sistem, dar utilizează și alte sisteme, în funcție de tipul lucrărilor și al specializărilor).

În privința citării se alege un singur sistem din cele prezentate (nu se folosesc simultan în cadrul aceleiași lucrări academice):

1. Sistemul Harvard: citarea se menționează în text sub forma (autor, anul lucrării, pagina). În cazul acestui sistem, bibliografia finală trebuie să cuprindă toate titlurile și datele aferente (editura, locul, anul) menționate în text, plus alte titluri reprezentative pentru temă (Pears și Shields, 2009). Sistemul Harvard este folosit cel mai des în științele reale, facându-se cunoscut tot mai frecvent și în cele politice, în special în textele redactate în limba engleză și/sau pentru audiențe internaționale ce utilizează engleza drept limbă de comunicare științifică.

Marele avantaj al sistemului îl constituie dimensiunea redusă a dimensiunii textului, prin numărul mic de caractere dedicat referințelor. Dezavantajul său constă în faptul că necesită urmărirea în paralel a listei de referințe, ce poate fi incomod pentru ultilizatorii mai puțin experimentați („Aparatul critic”, 2015).

2. Sistemul european: Citarea se face sub forma trimiterii la subsol cu opțiunea Footnote, în ordinea următoare: autor, titlu, loc, editură, an, pagină/pagini. Adresele de pe Internet se notează cu link-ul întreg și cu data accesării. Acest sistem este folosit în științele sociale, politice și umane din Europa, fiind preferat pentru redactarea monografiilor și volumelor de studii. Principalul avantaj al sistemului este ca oferă cititorului ușor de accesat o informație completă. De asemenea, este flexibil în ceea ce privește utilizarea notelor explicative. Ca dezavantaje se identifică extinderea dimensiunilor textului și îngreunarea vizibilă a acestuia. Unele texte mai complexe necesită compararea notelor de subsol și folosirea bibliografiei de la sfârșitul lucrării („Aparatul critic”, 2015).

La nivel internațional, se identifică și alte tipuri de redactate, stiluri care de obicei sunt folosite pentru anumite domenii specifice (Neville C., 2007):

APA – stil în sistemul de referințe parantetice dezvoltat de American Psychological Association – Asociația Americană a Psihologilor,

MLA – stil hibrid bazat pe sistemul de referințe parantetice ce permite folosirea unor note bibliografice complementare ca sugestii de lectură și scurte note explicative; dezvoltat de Modern Language Association – Asociația Nord Americană de Limbă Engleză Modernă,

Turabian/Chicago Manual of Style – manual clasic ce dezvoltă stiluri proprii atât pentru sistemul de note și bibliografie, cât și pentru sistemul de referințe parantetice.

Vancouver system (Vancouver reference style) – sistem de referințe folosit pentru științele medicale.

Concluzii

Plagiarismul este o problemă cu care se confruntă toate universitățile din lume și este un fenomen în continuă creștere, mare parte datorându-se Internetului și a pierderii informației pe parcurs privind sursa originală, făcând verificarea acestuia dificilă în anumite situații. În pofida acestui lucru, universitățile au politici stricte privind practicarea plagiarismului prin care informează studenții de consecințele negative ale unei astfel de practici. Acestea pot fi de la pierderea unei note pentru lucrarea academică predată până la sancțiuni mai grave, precum exmatricularea din cadrul universității.

Plagiarismul cunoaște o mulțime de definiții și concepte, unele mai complexe, altele considerate mai superficiale, însă toate se învârt aceluiași cuvânt: furt. Furtul muncii și ideii altcuiva și prezentarea ei drept creație proprie. Și nu există un singur tip de plagiat, ci sunt multiple metode de plagiere, iar acestea, alături de o educație deficitară privind acest subiect contribuie la extinderea acestui fenomen.

Motivele din spatele plagiarismului sunt multiple, precum ignoranța studenților, neconștientizarea consecințelor grave ce pot apărea în urma plagiarismului, lipsa competențelor necesare scrierii unei lucrări academice ca urmare a lipsei practicii, planificarea slabă a timpului, înțelegere greșită a terminologiei, confuzie prind modul corect de citare etc.

Vinovați de plagiarism sunt atât studenții cât și cadrele didactice, respectiv universitățile de din care fac parte, iar singurul mod, în opinia noastră, prin care plagiarismul poate fi combătut este printr-o educație corectă din partea instituțiilor de învățământ superior, încă din primul an de facultate și de la primele lucrări academice, ce recompensează originalitatea. Crearea unor seminarii ce au acest scop, de educare a studenților privind plagiarismul, sistemele existente de referințe și modul corect de citare și realizare a referințelor reprezintă cea mai bună soluție de viitor pentru combaterea plagiarismului.

Bibliografie

1. Aparatul Critic, 2015. Regăsit în cadrul Universității din București, Facultatea de Științe Politice. Disponibil la: <http://www.fspub.unibuc.ro/student-fspub/ghid-academic/referinte>. [29 februarie 2015]

2. Carroll, Jude, Zetterling, Carl-Mikael, 2009, Guiding students away from plagiarism, KTH Learning Lab, Stockholm

3. Coravu, Robert, 2013, Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit (dacă se dorește). Disponibil la adresa: <http://www.academia.edu/2700465/Ce_este_plagiatul_%C5%9Fi_cum_poate_fi_prevenit_dac%C4%83_se_dore%C5%9Fte_>. [29 februarie 2015]

4. Etzel, Oliver, Wesseler, Justus, Knowledge discovery – publishing and presentation in life, science, economics and policy research, note de curs, 2013, Universitatea Tehnică din Munchen;

5. Neville, Colin, 2007, The Complete Guide to Referencing and Avoiding Plagiarism, Open University Press, Universitatea Michigan, Ann Arbor

6. Nine things you should already know about plagiarism, 2014. Disponibil la adresa: <https://www.kobobooks.ninja/bookread/nine-things-you-should-already-know-about-plagiarism-H4te.html>. [28 februarie 2015]

7. Pears, Richard, Shields, Graham, 2005, Cite them right: the essential guide to referencing and plagiarism, Pearl Tree Books, Newcastle upon Tyne

8. Roberts, Tim, 2008, [anonimizat] in Online World: Problems and Solutions, Information Science Reference, Hershey, New York, disponibil la adresa: <http://www.academia.edu/2082148/International_Students_and_Plagiarism_Detection_Systems> [29 februarie 2015]

9. Referencing and avoiding plagiarism, 2015. Disponibil la adresa: <http://www.palgrave.com/studentstudyskills/page/referencing-and-avoiding-plagiarism/>. [29 februarie 2015]

10. Rouse, A.M., Gut, D.M., 2001, Plagiarism: What is it and how to avoid it, Universitatea din Ohio, Atena, Ohio;

11. What is plagiarism?, 2015. Disponibil la adresa: <http://www.plagiarism.org/plag_article_what_is_plagiarism.html.>. [28 februarie 2015]