Monografia Geografica a Orasului Brasov

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-CARACTERE GENERALE

1.1 Poziția geografică

1.2 Istoricul cercetărilor

CAPITOLUL II-CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

2.1 Elemente de geologie și caracteristici ale reliefului

2.2 Potențialul climatic

2.3 Rețeaua hidrografică

2.4 Aspecte biopedogeografice

CAPITOLUL III-EVOLUȚIA ORAȘULUI BRAȘOV.ASPECTE GEODEMO-

GRAFICE

3.1 Istoria orașului Brașov și a sașilor din Brașov

3.2 Stema orașului Brașov

3.3 Densitatea populației

3.3 Mișcarea naturală a populației

3.5 Structura populației pe grupă de vârstă și sexe

3.6 Structura populației pe grupe de naționalități și religii

CAPITOLUL IV-ASPECTE ECONOMICE

4.1 Caractere generale

4.2 Transporturile

4.3 Turismul

CAPITOLUL V-ASPECTE PRIVIND CALITATEA VIEȚII

5.1 Sistemul sanitar

5.2 Sistemul educațional

5.3 Dotări tehnico-utilitare

5.4 Zonele funcționale ale orașului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În lucrarea „Monografia geografică a orașului Brașov” este prezentat orașul Brașov cu toate componentele și aspectele lui legate de condițiile naturale respectiv: relief, geologie, climă, rețea hidrografică, soluri, floră și faună, dar și de populație și evoluția acesteia în strânsă corelație cu factorii naturali:poziție geografică, factorii social-economici și istorici.

Lucrarea de față este un studiu privind evoluția populației și a economiei orașului Brasov, acesta având un rol important în viața social-economică a României. Lucrarea scoate în evidență necesitatea absolută pentru cunoașterea și aprofundarea rolului pe care orașul îl are în progresul țării noastre.

Analiza tuturor acestor aspecte duce la înțelegerea interacțiunii dintre condițiile naturale – populație – așezare – utilizarea terenurilor, precum și la cunoașterea importanței geografiei alături de alte discipline, la cercetarea fenomenelor respective.

În elaborarea acestei lucrări am folosit o serie de metode de cercetare precum:reprezentare cartografică, principii cum sunt cel al repartiției, cauzalității, integrării geografice, metoda observației, anchetei, istorică, metode statistico-matematice și metoda hărții.

Prin metoda istorică, am urmărit evoluția în timp a fenomenelor care m-au condus la reconstituirea verigilor esențiale ale evoluției din trecut, la cunoașterea trăsăturilor actuale și la prognozarea fenomenelor.

Prin metoda cauzalității, am analizat condiționarea reciprocă între fenomene. Cu ajutorul principiului metodologic al repartiției spațiale am stabilit relațiile dintre fenomene și teritoriul dat.

În acest sens am analizat elementele cadrului natural în complexitatea lor și în corelațiile social-economice pentru a desprinde particularitățile naturale și economice locale și modul cum influențează acestea asupra populației.

Prin metoda observației am identificat elementele cercetate, am constatat specificul lor și le-am integrat în ansamblul componentelor modului geografic. Analiza datelor statistice și matematice mi-au oferit posibilitatea cunoașterii situației respective, situației de moment, precum și baza de documentare pentru prognoză.

Un instrument special de cunoaștere a fost utilizarea hărților cu ajutorul cărora am localizat fenomenele și am stabilit relațiile de cauzalitate între fenomene.

În eleborarea lucrării am parcurs mai multe etape:

cercetarea materialului cartografic și bibliografic;

cercetarea pe teren și cartarea fenomenelor;

sistematizarea materialelor;

prelucrarea informațiilor geografice, statistico-demografice și economice;

elaborarea și definitivarea materialelor cartografice;

definitivarea planului și tehnoredactarea lucrării.

Studiul a mai fost elaborat pe baza consultării datelor statistice furnizate de Direcția Județeană de Statistică Brasov și de Primăria Municipiului Brasov. Pentru a evidenția principalele particularități întâlnite în zonă datele obținute au fost prelucrate și reprezentate grafic. Pentru prezentarea sintetică a diferitelor elemente prezentate pe parcursul lucrării s-au folosit reprezentări grafice (coloane, benzi) și cartografice.

Pe această cale țin să aduc în primul rând mulțumiri autorităților locale, conducerii societăților comerciale amintite în lucrare, și nu în ultimul rând profesorului coordonator:Conf. Univ. Dr. Razvan Oprea care m-a ajutat prin punerea la dispoziție a numeroase materiale cu referire la zona studiată,prin îndrumare și sub a cărui îndrumare am putut duce la bun sfârșit prezenta lucrare.

CAPITOLUL I-CARACTERE GENERALE

Poziția geografică

Municipiul Brașov, este situat în zona central-estică a României în sud-estul Depresiunii Bârsei pe o altitudine de 550-650 metri, la 45°39’ latitudine nordică și 25°36’ longitudine estică, la poalele Vârfului Tâmpa (967m).

Fig.1.1.1-Poziția geografică în cadrul țării(sursa:ro.travel)

„Se întinde pe o suprafață de 325.800 mp, și se află la o distanță de 160 km de București.

Accesibilitate:

Municipiul Brașov este accesibil cu automobilul/autobuzul sau cu trenul.

Acces rutier:

– dinspre București pe E60 (168km);- dinspre Pitești pe DN73 / E574 (136km);- dinspre Sibiu pe E68 (143km);- dinspre Târgu-Mureș pe E60 (171km);- dinspre Bacǎu pe E574 (179km);- dinspre Buzǎu pe DN10 (157km);

Acces feroviar:

Brașovul este un important nod feroviar, fiind situat într-o zona turistică și economică foarte dezvoltată, el poate fi accesat din orice punct al țǎrii, pe calea feratǎ. ”(Ghidul Valea Prahovei-Poiana Brașov culoarul Bran-Rucar,Ed. House of Guides).

„Municipiul Brașov și cele 13 localități care-l înconjoară formează împreună un teritoriu urban – rural de 403.867 locuitori (Zona Metropolitană Brașov – ZMB), ce se întinde pe o suprafață de 136.101 ha.

Zona Metropolitană Brașov are importanță pentru dezvoltarea României și a Regiunii de Dezvoltare 7 Centru (județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu).

Zona Metropolitană Brașov reprezintă un spațiu geografic relativ compact, ce include localitățile aflate în imediata vecinătate a Brașovului astfel:

• la nord localitățile: Bod, Hălchiu, Sânpetru,

• la vest localitățile: Cristian, Ghimbav, Codlea și Vulcan

• la sud localitățile: Râșnov, Predeal

• la est localitățile: Săcele, Hărman, Prejmer, Tărlungeni

Municipiul Brașov, reședința județului cu același nume,este situat la o altitudine medie de 625 m,și este așezat în Depresiunea Bârsei, în curbura Carpaților, având în spate masivele Piatra Mare și Postăvarul, străjuit din trei părți de dealurile Tâmpa, Straja (Warthe) și Dealul Cetății.

Teritoriul administrativ al orașului Brașov se încadrează în partea sudică a Depresiunii Brașovului, la contact cu rama muntoasă.

La o distanță de 12 km de Brașov,se găsește stațiunea Poiana Brașov, aceasta fiind parte componentă a Municipiului Brașov din punct de vedere administrativ, este amplasată pe versantul nordic al Masivului Postăvarul (vârful Cristianul Mare – 1799m), din cadrul Carpaților de Curbură, fiind la ora actuală o stațiune complexă a sporturilor de iarnă din țară.”(www.prefecturabrașov.ro).

Istoricul cercetărilor

Datorită faptului că subiectul așezărilor săsești a fost tratat mai mult la nivelul întregii Țări a Bârsei, voi face referire în acest capitol la studiile efectuate pe acest teritoriu mai extins.

Problema așezărilor omenești preocupă mai multe discipline, dintre care în primul și în primul rînd antropogeografia,arheologia,istoria socială, etnologia și sociologia. La noi, această problemă a preocupat îndeosebi școlile de geografie, etnologie și sociologie. Dintre reprezentanții noștri,din punct de vedere etnologic,mult mai constante au fost eforturile cercetătorilor din Cluj (R. Vuia, L. Apolzan, V. Butură, N. Dunăre etc).

Până la inceputul secolului nostru studiile referitoare la așezările omenești nu au făcut obiectul unor cercetări complexe din punct de vedere etnologic sau sociologic,excepție au făcut doar contribuțiile aflate în cuprinsul câtorva lucrări elaborate anterior de școala sociologică monografică. În mare parte, cercetătorii acestui domeniu s-au limitat la o descriere și o tipologie morfologică.

De pe o poziție unilaterală, mult mai pronunțată, alți cercetători s-au limitat la o explicare de natură strict etnică a tipului de așezare ori au propus una în funcție de apartenența confesională a populației.

În cele din urmă, alți cercetători au căutat o explicație de natura psihologică a tipului de așezare. Unul dintre aceștia a ales să se refere la așezările agricole-pastorale din sudul județului Hunedoara, ce pot fi comparate din punct de vedere morfologic cu o serie de localități din subzonele Brasov, Bran și Buzaie,acest crecetător susține, de pildă, că „risipirea gospodăriilor din fiecare pâlc a fost dictată de psihologia omului care își manifestă dorința de a trăi în larg, liber și fără să aibă atingere cu vecinul”.

Specialiștii români împărtășesc opinia cercetătorilor care au acordat o semnificație aparte factorului etnic în ceea ce privește influențarea tipului morfologic de așezare omenească, astfel că ei au susținut că ,,sunt popoare, care au preferință pentru anumite tipuri de orase”. Cu privire la fenomenul românesc, s-a afirmat chiar că în Transilvania „românii au preferință pentru așezările risipite și răsfirate, iar ungurii și germanii pentru cele adunate”. Această abordare este realizată în mod obiectiv și comparativ,astfel că dezminte această aserțiune.

Încercările la care s-a făcut referire au fost combătute cu destulă tărie încă din primele decenii ale secolului nostru. Astfel, etnologul german R. Gradmann infirmă aserțiunea despre caracterul etnic celtic al așezărilor răsfirate, ca și despre caracterul germanic al așezărilor adunate. Antropogeograful italian M. Ortolani a respins încercarea de a considera asezarile alungite o caracteristică etnică muntenegreano-herțegovină, iar O. Marinelli a respins în ansamblu ipoteza cu privire la originea etnică a tipurilor morfologice de așezări. Acesta din urmă, precum și antropogeograful francez A. Demangeon, atribuie o mare influență cauzelor economice și istorice speciale (de colonizare).

Tipul morfologic al unei așezări omenești desemnează o realitate istorică, în permanentă devenire, el nu este ceva static, dat odată pentru totdeauna, ci se modifică în decursul istoriei, în situații complexe ale variatelor regimuri social-economice succesive.

Ca și în domeniul ocupațiilor tradiționale, abordarea complexă: geografică, istorică, etnologică și sociologică, a studiului așezărilor omenești pune în evidență numeroase aspecte concrete și teoretice care ușurează cunoașterea unor importante însușiri ale conținutului nostru etnocultural., înțelegerea procesului complex al continuității culturii populare întemeiată de poporul nostru. În acest fel se relevă și numeroase asemșnîri în forma și succesiunea faptelor fundamentale de cultură populară, la poporul român și naționalitățile conlocuitoare.

Experiența și rezultatele cercetărilor întreprinse în Țara Bârsei și zonele etnografice înconjurătoare ne-au dovedit, încă odată, că numai abordarea multilaterală, complexă a studiului așezărilor omenești poate conduce la caracterizarea și ierarhizarea obiectivă a trăsăturilor esențiale ale acestora.

CAPITOLUL II-CARACTERISTICI FIZICO GEOGRAFICE

2.1- Elemente de geologie și caracteristici ale reliefului

Evoluția paleogeografică

„ Etapa alpină: se desfașoară din cretacicul mediu și până în prezent și a avut ca rezultat constituirea edificiului carpatic și legat de aceasta antrenarea în ridicare a unitatilor limitrofe inclusiv a celor de platforma. Procesele tectonice au fost determinate de deplasarea placilor Euroasiatică și Africană cu reflectare în mobilitatea microplăcilor moesica spre nord, panonică și transilvană spre est sud-est, urmare a extinderii Oceanului Atlantic.

Faza alpină veche (carpatică) din cretacic paleogen. S-au produs orogenezele austrica și laramică ce au dus la constituirea structurala a unităților cristaline din Carpați

mișcările a a studiului așezărilor omenești poate conduce la caracterizarea și ierarhizarea obiectivă a trăsăturilor esențiale ale acestora.

CAPITOLUL II-CARACTERISTICI FIZICO GEOGRAFICE

2.1- Elemente de geologie și caracteristici ale reliefului

Evoluția paleogeografică

„ Etapa alpină: se desfașoară din cretacicul mediu și până în prezent și a avut ca rezultat constituirea edificiului carpatic și legat de aceasta antrenarea în ridicare a unitatilor limitrofe inclusiv a celor de platforma. Procesele tectonice au fost determinate de deplasarea placilor Euroasiatică și Africană cu reflectare în mobilitatea microplăcilor moesica spre nord, panonică și transilvană spre est sud-est, urmare a extinderii Oceanului Atlantic.

Faza alpină veche (carpatică) din cretacic paleogen. S-au produs orogenezele austrica și laramică ce au dus la constituirea structurala a unităților cristaline din Carpați

mișcările austrice au intensificat metamorfozarea rocilor sedimentare și cristaline, au facilitat un vulcanism subsecvent, au determinat începutul șariajului Pânzei Getice peste Autohtonul Danubian în Carpații Meridionali și a Pânzei de Codru peste Autohtonul M. Bihorului, încălecarea formațiunilor din unitatea flișului intern de către cea cristalino-mezozoica în Carpații Orientali.

Mișcările laramice ( senonian superior-paleogen ) au dus la definitivarea structurală a unităților cristalino-mezozoice; cutarea flișului cretacic, deplasarea spre est a bazinelor în care s-au format unitățile de fliș paralel cu coborârea spre sud-vest a Platformei Est-Europene și prin aceasta dezvoltarea sistemului de pânze din Carpații Orientali.

Modelarea uscatului se făcea în condițiile unui climat tropical umed (cretacic superior ) și subtropical ( paleogen ) cu precipitații bogate ( 1000-1200 mm/an ) și temperaturi medii anuale de 20-24 grade Celsius.

Faza alpină nouă ( neocarpatică ) se desfasoară în neogen și are ca urmare definitivarea structurală a celei mai mari păți din domeniul carpatic.

mișcările savice care se produc la finele oligocenului, cutează flișul paleogen din Carpații Orientali și determină unele ridicări în restul spațiului carpatic; modelarea climatului se face în condițiile unui climat mediteranean.

mișcările stirice ( burdigalian-sarmațian ): începutul erupțiilor vulcanice în vestul Orientalilor.

mișcările attice ( sarmațian superior ) au desăvârșit stilul tectonic al unității flișului paleogen producând și înălțarea acesteia; modelarea uscatului s-a facut în condițiile unui climat mediteranean favorabil pedimentizării.

mișcările rodancice ( dacian ) și cela valahe ( romanian ) au produs ultimele modificări structurale, dar și ridicarea întregului teritoriu. Primele mișcări au ridicat și exondat Transilvania, marginea de est a bazinului panonic, cea mai mare parte din Podișul Dobrogei. Miscările valahe au realizat cute largi, uneori faliate și cute diapire în unele sectoare ale Subcarpaților ( mai ales la Curbură ); au ridicat cu 500-1000 m Carpații și dealurile limitrofe; au creat structura de domuri, cute diapire și monoclinal în Transilvania; au determinat formarea unor depresiuni tectonice interne-Brasov.”( M. Ielenicz, Geografia fizica a Romaniei, vol. I , Editura Universitara, Bucuresti,2005).

„Teritoriul Brașovului prezintă o structură foarte variată și complexă generată în cursul mai i faze de diastrofism mezozoice și terțiare și rezultând din juxta- și suprapunerea unor unități n compoziție litologică foarte diversă. In limitele acestui teritoriu se disting trei mari categorii de unități structurale:

unitățile cele mai interne ale curburii Carpaților care se încadrează în „zona cristalino-mezozoica”; în sens larg, și care sunt formate din șisturi cristaline, depozite jurasice și triasice mai ales carbonatate și din depozite cretacice marnoase, calcaroase și detritice ( flis ).

unitățile interne ale zonei de fliș constituite din puternice serii de fliș eocretacic și din depozite neocretacice, în parte pelagice;

depresiunile intracarpatice și anume: Depresiunea Brașovului (sau a Bârsei) a căror umplutură este constituită din depozite de molasa aparținând Paleogenului, Neogenului și Pleistocenului inferior.

La nord de orașul Săcele se găsesc depozitele holocenului inferior (aluviunile luncii) căruia i-au fost raportate următoarele categorii de depozite:

aluviunile terasei joase a Bârsei și Văii Turcului

depozitele deluvio-preluviale groase de 2-10 m care acopera aluviunile terasei inferioare a Bârsei și Văii Turcului, vaste conuri de dejectie formate la debuseul văii Bârsei și a văii Timișului ( piemontul Sacele ) în seșul Depresiunii Brașov, precum și depozitele proluviale care acoperă terasa dezvoltată în golful Sf. Gheorghe pe ambele părți ale Oltului; aluviunile subactuale ale văii Oltului, dezvoltate în partea meridională a culoarului Capenilor, unde au 5-25 m grosime.

La sud de depresiunea Brașovului pânza de Ceahlău cuprinde la partea sa internă anticlinoriul Zamura care suporta pe flancul de vest conglomeratele eocretacice din masivele Bucegi și Postăvaru-Piatra Mare. Stratele de Sinaia care constituie nucleul acestui anticlinoriu sunt puternic cutate. Cutele mici sunt de tipul cutelor de dragaj, vergente spre est si sud-est pe cea mai mare parte a teritoriului. In partea internă, aproape de zona sinclinală Bucegi-Piatra Mare, se remarcă pe alocuri cute deversate către vest. Intre Sinaia și Busteni flancul intern prezintă în plus o structuraă în solzi cu vergenta estică. ).”(I. Băncilă, Geologia Carpaților Orientali,Editura Științifică,București,1985).

„Depresiunea Brașovului: formațiunile Levanțianului superior – Pleistocenului inferior care constituie cea mai mare parte a umpluturii acestei depresiuni sunt dislocate în culoarul Capeni prin falii longitudinale ( puse in evidenta prin foraje ), generate în cursul fazei de diastrofism valahă. La extremitatea sudică a golfului Râșnov ( la N și la E de Bran ) acealeași formațiuni sunt asemenea afectate de falii și prezintă căderi de până la 20 grade spre sud-est. Prezența unei succesiuni complete a Cuaternarului în partea de sud a culoarului Capeni ( Haghig-Feldioara-Halchiu ) arată ca acest sector a fost supus unei miâcări continue de subsidență până în Holocenul superior.

Pânza de Ceahlău :

Neocomian( ne ): este reprezentat pe hartă prin culoarea verde deschis. La compoziția acestor două unități participă puternice serii de flis eocretacic. Primii termeni ai succesiunii sunt reprezentați de către stratele de Sinaia; fliș neocomian grezos calcaros având cel puțin 2500 m grosime. Fundamentul acestui fliș este constituit printr-o brecie de șisturi cristaline, calcare și jaspuri jurasice și din calcare noduloase și calpionele ( valea Carbunarea la est de Teliu ). Brecia și calcarele au fost considerate ca formând o klippa tectonică la baza pânzei de Ceahlău. Conditiile de zăcământ ale acestei klippe al cărei acoperiș direct este format din flișul barremo-aptian, cu intercalații de depozite haotice conținând blocuri mari de calcare neojuraice, indică că este vorba mai degrabă de un olistolit așa cum se întâlnește și mai la sud în terenurile barremo-aptiene.

Faciesul vazos-amonitic este caracteristic pentru tot compartimentul munților Bârsei-Bucegi. In afară de Dâmbovicioara, prezența lui a fost stabilită, în Codlea ,în Cristian sub formă de mici petice, mai rară în masivul Piatra Mare și pe versantul de vest al Bucegilor ( Polita – muntele Gaura ). Prezența acestui facies denotă existența pe aria cristalinului central a unei fose larg orientată aproape nord-sud și paralel cu zona de sedimentare a neocomianului de fliș.

Succesiunea stratelor de Sinaia cuprinde pe teritoriul anticlinoriului Zamura trei termeni:

stratele de Sinaia inferioare, formate din șisturi argilo-marnoase, grezo-calcare și calcare marnoase în parte nisipoase

stratele de Sinaia medii, caracterizate printr-un procent ridicat de gresii calcaroase ( 30-40%) și cuprinzând la partea lor inferioară intercalații de „ strate de Azuga ”, anume de șisturi argiloase satinate roșii și verzi, de cuarțite, calcarele marnoase care se găsesc la partea inferioară a acestor strate.

stratele de Sinaia superioare, formate mai ales din șisturi argilo-marnoase cu intercalații de calcarenite, brecii și conglomerate.

Fig.2.1.1-Harta geologică a orașului Brașov și împrejurimi(sursa: Harta geologică 1: 200.000)

De jur împrejurul anticlinoriului de Zamura stratele de Sinaia suportă un fliș marno-grezos ruginiu ( „strate” de Piscu cu Brazi ) a cărui grosime atinge 1500 m și care cuprinde la partea sa mijlocie un pachet discontinuu de conglomerate ( orizontul Teslei ) și de calcare urgoniene formând bioherme izolate ( Sinaia, Piatra Arsă la vest de Predeal, Tesla la vest de masivul Ciucaș ); conglomeratele conțin local olistolite de calcare jurasice ( versantul estic al masivului Bucegilor; Piatra Mare ).

In baza acestui fliș se distinge în numeroase locuri pachete cu grosimi reduse de șisturi marnoase. In anumite sectoare partea superioară a flișului marno-grezos este parțial sau complet substituită prin gresii în bancuri groase și brecii calcaroase (versantul estic al Bucegilor la Sinaia) sau prin conglomerate polimictice ( versantul estic al Pietrii Mari ).”(V. Mutihac, L. Ionesi, Geologia Carpaților Orientali,Editura Tehnică,București,1973).

Relieful

Hotarul brașovean începând din evul mediu și pâna azi reprezintă un teritoriu variat, situat între cumpăna apelor din zona Predeal-Bucegi și pâna în lunca mlăștinoasă a Bârsei. De la muntele Fetifoiul spre nord pâna la podul Bârsei sunt peste 25 km, iar de la Dârste și pâna în apropierea Ghimbavului cca 15 km. În acest perimetru de cca 108 km², care depășește suprafața tuturor hotarelor comunale din Țara Bârsei, întâlnim atât munți, platforme, piemonturi, cât și șesuri. Varietatea mediului microgeografic a favorizat din plin diversificarea activităților economice.

Limita sudică a hotarului coincide cu cumpăna apelor, șerpuind pe culmile care dinspre nord încadrează depresiunea Obârșia Prahovei. Bazinetul din Obârșia Timișului face parte din sectorul sudic al masivului Piatra Mare. Acest bazinet, cu excepția Obârșiei Susaiului și a Timișului de Jos, este sculptat în conglomerate, în raza așezării Timișul de Sus (850 m), un sector acoperit cu depozite levan-tino-daciene a favorizat extinderea fânețelor și pășunilor. între valea Timișului – Fetifoiul și măgura Porților de Piatră se întinde o platformă alcătuită din Vlăduț (1080 m) și Spinarea Calului (1050 m).

Partea centrală a masivului Postăvarul cuprinde munții constituiți din calcare titoniene (Postăvarul 1802 m, Ruia 1657 m, pintenul Ciucașului) și conglomerate de Bucegi. Acest microraion cuprinde un sector al platformei superioare – ocupată de pășuni alpine – , precum și nivelul mediu reprezentat de creasta Ciucașul Mare (1449 m) și Poiana Ruia (1500 m). Pe acestea din urmă s-au dezvoltat întinse păduri și poieni.

Primul sector al platformei interioare de 1000 m, cuprinse între pintenul Ciucașului și golful depresionar din valea Căldării, este
cunoscut sub numele de Poiana Brașovului.

Încă din evul mediu aici se află o pășune întinsă încadrată de păduri de foioase și rășinoase. Sectorul vestic este format din Poiana Mare sau Poiana Lungă, străbătută de valea Sticlăriei și de Poiana Mică, prin care trece valea Encelului. Între colțul Corbului (1003 m) și Stejerișul Mare (739 m) masivul calcaros este acoperit de păduri de foioase. Stejărișurile de odinioară au fost înlocuite cu plantații de rășinoase. Sectorul platformei interioare, situat la est și nord de Poiana Mică, este fragmentat de Valea
Seacă și Valea cu Apă. El este acoperit aproape în întregime cu păduri.

Între masivul înalt al Postăvarului, pintenul Ciucașului, golful Noua și valea Timișului se găsește microraionul împădurit, încadrat de apele Timișul de Jos și valea Răcădăului. Platforma de conglomerate a fost nivelată, la cca 1000 m fiind dominată de vârful Vama (1352 m). Pintenii Măguricea, Hula, Gorganul și Pleșea Dârstei compartimentează golful Noua în sectoarele Dârstei, Noua și valea Cetății.

Între Tâmpa și Fața Poștei se întinde valea Tâmpei, microraionul propriu-zis al Brașovului istoric. Începând cu secolul al XIX-lea orașul s-a revărsat și asupra zonei piemontane, sub forma unor golfuri de câmpie, inclusiv în golful Noua. La sud, valea Tâmpei este închisă de Pietrele lui Solomon alcătuite din calcar titonian. Mica depresiune situată între stânci se numește între Pietre – în graiul scheienilor între Chetri.

Începând cu sectorul La Nălbitori, rama montană nord-vestică este constituită din conglomerate și este dominată de vârfurile Pietriș, dealul Omizii (711 m) și dealul Warthe (700 m). Văile laterale Valiște și Cacova sunt separate prin creasta Prundului, iar între Cacova și str. Nisipului se ridică colțul Putinarilor. Între golful Noua și Livada Poștei, deasupra Greaftului, iese la iveală calcarul titonian. Altitudinea munților descrește treptat spre marginea depresiunii, ultima înălțime, dealul Pisicii, este despărțit prin curmătura Paloș de dealul Șprenghii (600 m).

Dintre dealurile Morii, Sprenghi și al Străjii sau Cetățuia (644 m), ultimele două au jucat un rol important ca acropole, deoarece au fost favorabile pentru construcții de cetăți. Între acestea s-au dezvoltat adevărate defilee.

Rama sud-estică a văii Tâmpa, constituită din calcare, este dominată de vârful Tâmpa (957 m). Între coada Tâmpei și dealul Melcilor (713 m) se află curmătura care leagă valea Tâmpei și valea Cetății. Calcarul triasic din dealul Furcii (618 m) alcătuiește pintenul extrem dinspre sud-est al masivului Postăvarul.

Fig.2.1.2-Vedere asupra Tampei din Piața Sfatului(foto:Marin Elena)

Din punct de vedere geografic, hotarul de câmpie al Brașovului se întinde sub forma unor golfuri de câmpie pe piemontul Săcele, pe cel al orașului, în culoarul piemontan Râșnov și în șesul Bârsei. Spre nord altitudinea piemontului scade la 546 m (Bartolomeu) și la aproximativ 530 m în locul unde zona izvoarelor marchează fruntea pânzei de prundiș. În șesul umed, pe care doar meandrele Bârsei și ale Ghimbavului au schițat câteva sectoare de terase aluvionale, altidudinea scade de la 529 m la 501 m.

In extremitatea vestică a Carpaților de Curbură se detașează masivele Postăvaru (1799 m) și Piatra Mare (1843 m). Ele sunt menționate în literatura geografică sub diferite denumiri: Munții Bârsei, Munții Brașovului sau Munții Timișului. Cea mai adecvată pare a fi ultima, întrucât Valea Timișului separă cele două masive din punct de vedere teritorial, însă le apropie prin geneza lor comună.

Munții Timișului domină prin abrupturi de peste 500 m depresiunea, iar prin pante structurale și suprafețe de nivelare se leagă de Clăbucetele Predealului, schițând în aceasta ce contact, areale depresionare intens modelate de Timiș, Prahova și Râșnova. Prezența unor fâșii calcaroase și a faliilor generează în unele sectoare un contact net, ca de exemplu între Masivul Piatra Mare și Valea Garcinului, în est, sau între Postăvaru și Depresiunea Brașov, în vest și nord. Limitele sunt mai subliniate de schimbarea modului de utilizare a terenurilor. In zona de contact, activități tradiționale și-au pus amprenta asupra modului de organizare al așezărilor Cristian, Râșnov, Săcele.

Fig.2.1.3 -Harta reliefului( Sursa: Geografia României III, 1987)

2.2 Potențialul climatic

“Clima Depresiunii Brașov este temperat-continentală caracterizându-se prin nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental,mai umedă și răcoroasă în zonele de munte,cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase.

Inversiunile de temperatură nu sunt numeroase; tocmai de aceea, temperaturile minime din timpul iernii nu prezinta valori extreme. Cantitatea de precipitații este relativ mai ridicată.

Temperatura medie multi anualaă a aerului este de 7,6 C.

Temperatura maximă absolută fiind de 37 C în luna august.

Numărul mediu al zilelor de vară este de aproximativ 50 pe an.

Numărul mediu al zilelor de iarnă este de aproximativ 50 pe an.

Umiditatea aerului are valori medii anuale de 75%. Precipitațiile atmosferice au valori de 600-700 mm/an.

Vântul la sol are directii predominante dinspre vest și nord-vest și viteze medii cuprinse între 1,5 si 3,2 m/s.

Este un climat de adăpost cu particularitățile ce-l definesc, un element important este fenomenul de îngheț timpuriu care afectează activitatea agricolă.”(www.prefecturabrașov.ro).

Factorii genetici ai climei

„Aparțin la trei grupări fiecăruia revenindu-i mai multe componente ce se intercondiționează mai ales la nivelul suprafeței active și în troposfera inferioară de unde diferențieri locale, regionale, zonale etc. în distribuția valorilor de natură termică, precipitații, umiditate, presiune, fenomene meteorologie etc. Locul de proveniență al lor este diferit – spațiul planetar (Soarele), troposfera (pentru dinamica maselor de aer) și caracteristicile suprafeței terestre ca principal spațiu al rezultantei interferenței lor”.( M. Ielenicz. „ Geografia fizica a Romaniei, vol. II, clima, ape, vegetatie, soluri, mediu ”, Editura Universitara, Bucuresti, 2007).

Radiația solară

„Radiația solară constituie sursa energeticaă principală în geneza și evoluția diferitelor procese naturale. Ea este caracterizată la nivelul suprafetei terestre sub diferite tipuri de radiații (directe, difuze, atmosferice) a căror valoare variază în timp (diurn, lunar, sezonier, anual) și spațiu (de la terenuri plate la cele fragmentate) în funcție de mai multe condiții. Intre acestea importanță are gradul de opacitate al masei de aer din troposferă, mărirea sau micșorarea unghiului pe care fluxul de raze îl realizează cu suprafața terestră influențat de mișcările Pământului, durata intervalului cu lumina din zi, caracteristicile locale, regionale și zonale ale albedoului etc.

Radiația solară globală (ca însumare a celei directe și difuze) înregistrează valori importante între solstițiul de vară (în general peste 1 cal/cmp/min) și cel de iarna (0,5 cal/cmp/minut), dar și pentru același moment între sudul și nordul țării sau litoral în raport cu munții. In distribuția regională a valorilor importanță are frecvența maselor de aer cu proveniență diferită, bariera carpatică care impune ascendente (crește nebulozitatea) sau descendente (disiparea norilor).” ”.( M. Ielenicz. „ Geografia fizica a Romaniei, vol. II, clima, ape, vegetatie, soluri, mediu ”, Editura Universitara, Bucuresti, 2007).

In Depresiunea Brașov radiația solară globală prezintă valori anuale ce depășesc 110-118 kcal/cmp, astfel încât depresiunea se încadrează în regiunile țării cu valori medii anuale destul de ridicate.

Valorile radiației solare sunt influențate în mod direct de anumiți factori meteorologici precum: nebulozitate, ceața, care micșorează transparența aerului și de aici unele caracteristici ale suprafeței subiacente.Fiind practic condiționată de factorii enumerați mai sus, radiația solară globală prezintă în cursul anului variații evidente de la o lună la alta și o repartiție neuniformă în cadrul depresiunii. Ca urmare, cele mai mici valori se înregistrează iarna, în luna decembrie, când durata zilelor este cea mai mică și când timpul acoperit este frecvent. In aceste condiții, valorile radiației solare globale, scad sub 3,12 kcal/cmp.

Valorile radiației, prezintă primăvara chiar și 4 kcal/ cmp. Vara,atunci când numărul zilelor senine depașește 8 zile lunar iar durata zilei este mai mare, radiația solară globală atinge cele mai ridicate valori lunare, depășind 15 kcal/cmp. Toamna, la început, când regimul anticiclonic este prezent și timpul senin are o frecvență mare, radiația solară globală se menține ridicată ( peste 10 kcal/cmp ). Treptat sumele lunare scad cu 2,5-3 kcal/cmp de la o lună la alta.

Durata de strălucire a Soarelui depinde într-o mare masură de claritatea masei de aer care este strabatută de fluxul radiativ, opacitatea manifestându-se în special ceații, norilor, prafului, și diverșilor poluanți.

Așa cum se știe deja, valorile duratei de strălucire a Soarelui scad cu altitudinea ( in jur de 1800 de ore pe dealuri înalte și munți joși și 1800-1600 ore pe crestele ce depășesc 1700 m ).

Este posibil ca din punct de vedere regional și local să existe condiții ca numărul de ore de strălucire a Soarelui să fie mai mare sau mai mic ( depresiunile intramontane unde ceața și norii stratiformi sunt frecventi ).

In regiunea Brașov durata de strălucire a Soarelui variază între 1850-2050 ore.

Dinamica maselor de aer

Evoluția vremii în condițiile climei din țara noastră este condiționată de activitatea unor centri barici permanenți sau sezonieri.Locul principal îl ocupă anticiclonul azoric, urmat de depresiunea barică islandeză, depresiunea mediteraneană și anticiclonul siberian.

Anticiclonul azoric,este de natură termodinamică, el are ponderea cea mai mare în transformările atmosferice care se produc deasupra întregului continent dar și al țării noastre.

In perioada rece a anului o influență deosebită asupra evoluției vremii în Depresiunea Brașov o au anticiclonul scandinav și cel groenlandez care produc invazii de are rece arctic din nordul continentului, însoțite de scaderi accentuate de temperatură.

O cauză a manifestării unor temperaturi frecvente ce înregistrează valori ale temperaturilor sub – 30 grade Celsius întregistrate în depresiune o constituie, pe de o parte, advecția aerului arctic de la periferia sudică a acestui centru de maximă presiune atmosferică, iar pe de altă parte, stratificația termică care devine stabilă în regim anticiclonic mai ales în regiunile joase și închise.

Inversiunile termice se produc datorita patrunderii maselor de aer arctice.Vara este racoroasa insotita de precipitatii datorita maselor de aer continentale polare.Foarte rar se intampla ca masele de aer tropical sa ajunga aici,consecinta lor fiind temperaturile maxime absolute,dar care nu depasesc 35 de grade C.

In Depresiunea Brașov are loc neîncetat un schimb de aer între munte și partea joasă a depresiunii, sub forma unui circuit: noaptea de la munte spre depresiune, iar ziua invers, din depresiune spre munte.

Circulația locală sub forma brizelor, se simte în mod deosebit în zona imediat sub munte, unde vara produce moderarea temperaturilor aerului cu circa 0,2-0,3 grade Celsius față de șesul depresiunii.

In compartimentul estic al Depresiunii Brasov este foarte cunoscut un vânt local și anume:Nemira.Denumirea sa vine de la vârful cel mai înalt din Munții Oituz.

Regimul termic

Există anumiți factori care influențează condițiile de climă și vegetație,printre care: desfășurarea Munților Timișului în apropierea Depresiunii Brașov, directia sud-vest – nord-est a crestei Postăvarului, masivitatea Pietrei Mari, prezența culoarului adânc al Timișului, alături de configurația de detaliu a reliefului.De aici rezultă faptul că pe valea Timișului, expoziția nordică și pătrunderea maselor de aer reci din Depresiunea Brașov fac ca fenomenul de inversiune termică să fie frecvent.

Temperaturile medii anuale

Temperatura medie anuală în arealul municipiului Brașov este de 7,6 grade C.

Tabel 2.2.1 – Temperatura medie lunară în 2009, (sursa: INMH, București)

Primăvara pătrund male de aer vestice,și sud-vestice,lucru care determină o intensitate ridicată radiației solare fapt care duce la înregistrarea temperaturilor pozitive, care cresc cu cca. 9 – 10°C, față de temperaturile de iarnă. Cele mai mari creșteri de temperatură au loc în luna mai, când ajung în jurul valorii de 9°C.

Vara, ca urmare a creșterii valorilor radiației solare (peste 150 kcal/cm2), a predominării timpului senin (5-10 zile lunar) și a dezvoltării convecției termice, temperatura aerului înregistrează cele mai ridicate valori în lunile iulie – august, media fiind de 14,60C.

Toamna valorile de temperatură scad cu aproximativ 9°C față de temperaturile verii, ca urmare a scăderii fluxului de energie solară, creșterea numărului de zile cu cer acoperit între 8 – 10 zile.

Graficul 2.2.2-Temperatura medie lunară(sursa:INMH,București)

După cum se poate observa din graficul de mai sus, cele mai mari scăderi de temperatură se înregistrează între lunile septembrie și octombrie (cca. 5°C). Începând cu luna noiembrie, temperaturile scad frecvent sub 3°C.

Amplitudinea termică medie multianuală se situează în jurul valorii de 20 – 210C. Aceasta diferă de la an la an, fiind influențată de temperaturile din cursul iernii. Cu cât acestea sunt mai scăzute, cu atât amplitudinea este mai mare, și invers.

Caracteristicile umezelii aerului

In Depresiunea Brașov sunt caracteristice valori ridicate care depășesc 75%, asemănându-se, sub acest aspect, cu regiunile din Podișul Transilvaniei și din nord-vestul țării, unde predomină advecția maselor de aer din vest , nord-vest și din nord.

Pe fundul depresiunii umezeala relativă a aerului înregistrează valori în jur de 75%, odată cu creșterea altitudinii, de la 900-1000 m în sus umezeala depășește valoarea de 80%.

Pe anotimpuri, iarna se înregistrează cele mai mari valori din cursul anului ( în decembrie-ianuarie când temperatura aerului este scazută, umezeala relativă ajunge 80-85 % ). Vara , valorile umezelii relative scad sub 75 %.

Umezeala absolută are valori care variază între 8,1 si 8,8 g/cmc. Iarna valorile umezelii absolute sunt foarte scăzute pe fundul depresiunii, care în cea mai mare parte a acestui anotimp, se află sub stratul de inversiune termică.

Urmărind evoluția umezelii absolute în cursul anului, se observă că primăvara este mai uscată decât toamna. Vara când temperaturile depășesc 18 grade Celsius, se înregistrează cele mai mari valori ale umezelii absolute ( peste 14-15 g/cmc ).

Precipitațiile medii anuale

In orașul Brașov cantitatea maximă de precipitații a fost de 1039 mm/an, valoare atinsă în anul 1933. Cantitatea medie de precipitații este de 764,4 mm/an, iar cantitatea minimă a fost înregistrată în anul 1946, ea având valoarea de 294,4 mm.

Tabel 2.2.3-Cantitatea medie lunară și anuală multianuală de precipitații(mm)

Graficul 2.2.4- Cantitatea medie lunară și anuală multianuală de precipitații(mm)

Zăpada și stratul de zapadă

Grosimea stratului de zapadă este dependentă de caracterul ninsorii ( liniștită sau viscolită ), gradul de acoperire cu vegetație, de natura speciilor componente ( conifere sau foioase ).

Acesta este influențată de scăderile de temperatură din aer și sol, dar și de existența precipitațiilor solide. Durata medie lunară a persistenței stratului de zăpadă se cifrează între 0 (lunile de primăvară, vară și toamnă) și peste 25 de zile (lunile de iarnă).

Graficul 2.2.5-Durata de menținere a stratului de zapadă în perioada 1998-2008

Perioada în care stratul de zăpadă persistă cel mai mult este intervalul lunilor noiembrie-martie, și în unii ani, chiar si mai târziu, până în aprilie.

După numărul de zile, stratul de zăpadă se menține în zilele lunilor ianuarie, februarie și martie, în care acestea depășesc 15 zile pe lună, urmate de lunile noiembrie si decembrie cu valori de 5-13 zile pe lună.

Grosimea stratului de zăpadă atinge grosimi care variază între 20-40 cm lunar, însă există și situații când acesta ajunge la 100 cm.

2.3 Rețeaua hidrografică

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul orașului Brașov se află încadrat între râurile Bârsa la vest și Timiș la est. Acest cursuri de apă au caracter torențial cu producere de viituri care revărsându-se pot inunda suprafete agricole situate în luncile joase. Aceste cursuri de apa au un debit important ce poate fi folosit foarte bine pentru irigatii.

„ Prin municipiul Brașov trec pârâul Graft, (numit și Pietrele lui Solomon în partea lui superioară), pârâul Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Popilor cu Valea Scurtă, Valea Florilor, Valea Gorganu, RâulTimișul Sec și Canalul Timiș.

Un alt râu din arealul de studiu este râul Tarlung, pe acesta fiind construit un bazin de acumulare de unde este captată apa necesară municipiului Brașov cât și pentru Săcele.

Tărlung este un râu din județul Brașov, care izvorăște din Munții Ciucaș și se varsă în Râul Negru, în dreptul satului Băcel din județul Covasna. Trece pe lângă comunele Tărlungeni și Budila și are ca afluenți mai importanți râurile Gârcin, Doftana, Zizin și Teliu. Reprezintă o parte din hotarul de est al Țării Bârsei.

Are ca afluenți de stânga: Urlatelu, Urlatul Mic, Doftana și Gârcin; afluenții de dreapta: Capra Mică, Pârâul lui Bălan, Valea Cailor, Ramura Mică, Tesla, Zizin, Râul Popii, Teliu, Dobarlau.

Râul Gârcin este afluent al Râului Tărlung. Se formează la confluența a două brațe Gârcinul Mare și Gârcinul Mic.

Râul Timiș este un râu din Transilvania care se varsă în râul Ghimbășel în apropiere de Sânpetru. Principalele localități traversate de către râul Timiș sunt: Timișul de sus, Timișul de jos și Dârste.

Râul Ghimbav izvorăște din Munții Postăvarul și este un afluent al Oltului, zona de confluență cu Oltul este în apropiere de localitatea Bod. Are ca afluenți de stânga pe Timiș și Durbav. Principalele localități traversate: Râșnov, Cristian, Ghimbav.

Râul Bârsa este un râu din Transilvania care se varsă în râul Olt în apropiere de Feldioara. Se formează prin unirea a două brațe Bârsa Tămașului și Bârsa Groșetului la Plaiul Foii. Pentru diferențierea de diferiți afluenți cu denumirea de Bârsa, în special pe cursul superior este adesea numită și Bârsa Mare. Trece prin localitatea Zărnești.

Râul Negru izvorăște din Munții Nemira și este un afluent important al Oltului.

Apele freatice se află la o adâncime de bună calitate (1 – 2 m până la 10 – 15 m), la baza formațiunilor calcaroase, având un debit de până la 6 l/s și un grad de mineralizare de cca. 0,5 g/l.

Cu trecerea anilor, mare parte din lacurile Țării Bârsei au dispărut. Cea mai importantă apă stătătoare din Depresiunea Brașov este „Complexul piscicol Dumbrăvița”,care se află la 6 km. depărtare de comuna cu același nume.Aici se gasește o mlaștina eutrofă care este o arie protejată de interes european piscicole.

Pe râul Ghimbășel a fost construită o microhidrocentrală, iar pe Tărlung,un baraj artificial, care alimentează cu apă orașul Brașov dar și celelalte localități din zonă. .”( Institutul de Meteorologie și Hidrologie – Rîurile României,București 1971).

2.4 Aspecte biopedogeografice

Vegetația

Marea diversitate a cadrului natural al județului Brașov, alături de modificările petrecute în decursul erelor geologice, a determinat perenitatea unor elemente de floră, vegetație și faună.

Flora municipiului nu diferă de cea a județului. Pe muntele Tâmpa se regăsesc totuși câteva specii de plante unice în lume.Flora numără jumătate din speciile care cresc în România. În acestă zonă se realizează o interferență între speciile eurasiatice cu cele circumpolare, central-europene și în unele insule cu cele mediteraneene, sub-mediteraneene, pontice.

Vegetația este reprezentată de zona nemorală a pădurilor de foioase. Intâlnim etajul pădurilor de fag, care se desfășoară între 800-1200 m, dar în funcție de condițiile locale de natura climatică limitele sala pot urca sau cobora.

Sunt legate de unitatile montane sau de dealuri inalte cu climat moderat ( mai cald si cu precipitatii in jur de 800 mm/an )

Prin alcătuire sunt păduri compacte de fag ( Fagus silvatica ) în cadrul cărora datorită evoluției s-au diferentiat subetaje. Cel superior ( poziție mai joasă în Carpatii Orientali și mai ridicată în Meridionali ) se află la contactul cu pădurile de conifere având caracter mixt, ( de amestec ) al celor două tipuri de specii ( fag, brad, molid, dar si paltin si ulm de munte ). In aceste păduri, mult mai întunecate, stratul arbustiv ( alun, soc etc. ) si cel ierbos sunt slab reprezentate.

Astfel pe versanții estici ai masivului Piatră Mare întâlnim păduri de Fagus sylvatica cu sau fără Quercus petraea, iar în vegetația ierboasă apar Asperula odorata, Festuca drymeia, Anemone nemorosa și Dentaria glandulosa.

Lumea animală este alcătuită din specii cu un areal larg ce cuprinde și spații întinse din celalalte etaje biogeografice. Există multe mamifere, razătoare ( veverițe, soarici etc. ), lupi, jderi de pădure, mistreți, căprioare, ursi etc., numeroase păsări ( iernuci, cocoșul de mesteacăn ), insecte concentrate mai ales în litiera și substrat.

Zona boreală europeană a coniferelor în România este reprezentată prin etajul pădurilor de conifere din spațiul carpatic.

Pădurile de conifere se desfășoară în medie între 1300 m și 1700 m. Ca atare, sunt caracteristice multor masive din Carpați unde se detaseasza ca un etaj evident ( în Carpații Orientali de la granița și până la Valea Trotusului aproape continuu, în Carpații de Curbură și Carpații Meridionali )

Limitele variază regional fiind influientate în general de nuanțele climatice, iar local de mulți alți factori ( pantă versanților, fragmentarea, folosința terenurilor etc. ). Astfel limita inferioară în masivele sudice este la 1300-1400 m, iar în cele din nord la 1200-1300 m; la acestea apar deosebiri determinate de expunerea versanților.

Pădurile de conifere sunt alcătuite precumpănitor din molid ( Picea excelsa ) cu sau fără fag ( Fagus sylvatica ). Se asociază molidului și alte specii de conifere. Pe versanții și platourile însorite se întâlnește bradul ( Abies albă ), pinul ( Pinus sylvestris). În vegetația ierboasă se întâlnesc Oxalis acetosella, Dryopterix filixmas.

La limita inferioară a etajului se afla în amestec cu fagul, dar și cu mesteacănul, frasinul, ulmul de munte, paltinul de munte etc. Așadar întâlnim păduri de amestec din Fagus sylvatica, Picea excelsa, Abies albă, local și Quercus petraea. În vegetația ierboasă se întâlnesc: Symphytum cordatum, Salvia glutimosia și specii de ferigi și mușchi.

Subarboretul este sărac întrucât pădurile de conifere sunt întunecoase și destul de dense în exemplare. La marginea lor, în rariști exista șoc, caprifoi, afin, zmeuriș, iar la altitudini mai mari tufe de ienupăr.

Lumea animală este bogată incluzând nu numai specii proprii dar și altele întâlnite în pădurile de fag sau care în anumite intervale ale anului viețuiesc în aceste locuri venind sau plecând spre alte meleaguri. Dintre mamifere sunt ursul ( Ursus arctos ), cerbul ( Cersvus elaphus ), râsul ( Lynx lynx ), jderul ( Martes ), șoarecele vărgat ( Sicista betulina ); se adaugă numeroase specii de păsări precum cocoșul de munte ( Tetrao urogallus ), iernuca ( Tetrastes bonasia ), cocoșul de mesteacăn ( Lyrurus tetrix ), ciocănitori, acvila de munte ( Aquila ), corbi, mierle, pițigoi de munte etc.

Pe înălțimile cela mai mari ale masivului Piatră Mare se întâlnește și o vegetație cu pajiști apline inferioare cu asociații de Nardus strictă, Agrostis rupestris, Festuca supina, tufărișuri de Juniperus sibirica ( ienupăr ) și Pinus mugo ( jneapăn ), afin ( Vaccinium myrtillus ) etc.

O bună parte din pădurile de fag ( Fagus sylvatica ) și molid ( Picea excelsa ) și a celor de amestec în care domina ascociatiile de Festca rubra și Deschampsia flexuoasa au fost defrișate din motive diverse ( extinderea suprafețelor cu pajiști și pășuni, expluatarea masei lemnoase, dezvoltarea așezărilor ).

Au apărut culturi în apropiarea orașelor Tărlungeni, Cărpiniș, în locul pădurilor de Quercus robur și a pajiștilor mezo-helofile în care se întâlnesc: Echinochloa crus-galli, Symphytum officinale, Galinsoga parviflora.

Configurația treptelor de relief, condițiile pedoclimatice, acțiunile social-economice, imprima vegetației din Depresiunea Brașovului o anumită structură și repartiție teritorială. In trecut, mare parte din depresiune era acoperită cu intinse păduri de stejar pedunculat ( Quercus robur ), stejar in amestec cu frasin ( Fraxinus excelsior ), ulm de campie ( ulmus minor ) , carpen ( Carpinus betulus ), tei ( Tillia cordata ) etc.

O buna parte a terenurilor din depresiune sunt azi utilizate pentru culturi; se mai pastrează pajisti cu taposica ( Nardus stricta ), paius rosu ( Festuca rubra ), iarba albastra ( Molinia caerulea ).

Pe piemonturile înalte, pădurile sunt formate în gorun, tei, carpen, frasin, arțar, iar prin plantații s-a introdus și brad și pin. Pe versanții umbriți se dezvolta fagul ( începând de la circa 600 m altitudine ). În pajiștile de aici asociația de bază este cea de Festuca rubra și Agrostis tenuis.

În luncile râurilor pădurile de anin au fost defrișate, lăsând loc pășunilor în care domina Agropyron repens, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Festuca arundinacea cu o bună valoare furajeră. Aninul negru ( Alnus glutinosa ) formează asociații forestiere mai intense pe dunele de la Reci, unde se găsesc și plantații de pin silvestru(Pinus sylvestris ) și pin negru (Pinus nigra ).

Solurile

„ Teritoriul României prin complexitatea reliefului, condițiile climatice, de vegetație, de circuit al apei printr-o diversifitate litologică a constituit spațiul unde s-a dezvoltat un vast sistem de relații dintre elementele acestor componente ceea ce a condus la generarea unui ansamblu de tipuri si subtipuri de soluri cu potențial diferit pentru mediul natural, dar și cu proprietăți distincte in modalitățile de valorificare economică ”.( Ielenicz M. „ Geografia fizica a Romaniei, vol. II, clima, ape, vegetatie, soluri, mediu ”, Editura Universitara, Bucuresti, 2007).

Tipurile de soluri au o dispunere conforma cu treptele de relief, cu constituția mineralogică a depozitelor, a conditiilor climatice etc. Piemonturile inalte sunt ocupate de soluri brune argiloiluviale si brune argiloiluviale luvice, care se dezvoltă în condițiile unui climat umed ( precipitatii peste 750 mm anual ), sub păduri de stejar, fag si fag in amestec cu rasinoase. Cea mai mare parte a lor este folosită pentru pomicultura, pășuni ți parțial pentru culturi agricole. Tot în partea înaltă a depresiunii ( de exemplu, Piemontul Sacele ), spre contactul cu muntele, se intalnesc soluri brune eumezobazice cu pietriș la mică adâncime, asociate cu soluri brune argiloiluviale cultivate cu cartofi, pomi fructiferi și chiar cereale.

Mare parte din suprafata glacisurilor, piemontane joase sau campurilor este acoperita de cernoziomuri cambice, caracterizate printr-un bogat orizont de humus care pătrunde în adâncime la peste 1 m, fiind printre cele mai fertile din depresiune și cultivate în buna parte cu cartofi, cereale etc. Aceste soluri au o răspândire mare în Depresiunea Râului Negru, pe Câmpul Frumos din Depresiunea Sf. Gheorghe, în sudul Depresiunii Bârsei, datorita umidității mai reduse a aerului. De asemenea, tot pe aceste trepte de relief sunt și soluri brune argiloiluviale pseudogleizate și luvice, soluri albice.

Șesurile joase și luncile raurilor slab drenate, cu nivelul freatic la mică adâncime, sunt ocupate de soluri gleice și pseudogleice formate in condițiile unui exces permanent de umidiate. In perioadele ploioase sunt frecvent înmlăștnite, iar cele mai zvântate, pe măsură ce nivelul freatic scade, tind sa evolueze către cernoziomuri cambice. Sunt utilizate pentru pășuni și fânețe. De regula, suprafeȘele joase sunt acoperite cu lacoviști. In lungul râurilor, pe suprafete relativ intinse sunt acoperite cu aluviuni si soluri aluviale, in diferite grade de gleizare, datorită excesului de umiditate. Productivitatea lor depinde de adancimea stratului freatic, textura depozitelor și frecventa inundațiilor.

In regiunea dunelor de nisip se întâlnesc psamosoluri tipice, psamosoluri gleizate și nisipuri nesolificate. Aceste soluri nisipoase sunt cultivate cu in și secară, desi au o productivitate slabă.

La nord de orașul Brașov intalnim clasa cernisolurilor cu soluri cernoziomoide cu pietris la mica adancime, acestea se extind către est de localitatea Harman.

Intâlnim soluri cernoziomoide levigate freatic-umede și gleizate. Solurile cernoziomoide levigate freatic-umede și levigate gleizate se gasesc la nord-vest de depresiunea Brașov, iar solurile cernoziomoide levigate gleizate ocupă o suprafață mare la nord de Brașov.

„Spodisolurile ( spodosolurile ) sunt soluri de munte formate într-un climat umed ( precipitatii 800-1200 mm/an ), cu temperaturi scăzute ( medii anuale de 1-6 grade Celsius ) și sub păduri de conifere sau vegetație alpină. Au humus putin, materie organică încă puțin descompusă și acumulări de silice care impun un orizont specific. Ca urmare, fertilitatea desi redusă, asigura dezvoltarea de păduri de conifere și a pajiștilor secundare.

Solurile brun podzolite pseudogleizate ocupă areale restrânse. Solurile brune podzolite erodate și regnosoluri, soluri brune podzolite oligobazice pseudogleizate, soluri brune podzolite oligobazice și soluri brune acide.

Cambisolurile includ tipuri care s-au individualizat în regiunile deluroase înalte și în munți până la altitudini de 1200 m în condiții de temperaturi medii anuale de 4-8 grade Celsius, precipitații bogate ( 800-1000 mm ) și de păduri de foioase ( gorun, fag ), dar și de amestec ( fag si brad ). Au culoare în general brună și fertilitate pentru păduri. In cadrul lor la altitudini mai mici se desfășoară tipul brun eu-mezobazic ( brune de pădure, brune galbui montane ), apoi în spațiul montan solurile burn-acide.

Intâlnim eutricambosolul ( solul brun eu-mezobazic ) care sunt propice formațiunilor forestiere ( păduri de gorun și fag ) și mai ales în munți pentru pajiști. Se mai întâlnesc soluri brun eubazice, rendzine si calcare la zi.

Se remarcă solurile brune acide cu mai multe subtipuri: solurile brun-acide ( districambosoluri ) sub pădurile de amestec și conifere; soluri brun acide și litosoluri; soluri brun acide și brune podzolice.

Soluri litomorfe: rendzinele – sunt condiționate de prezenta calcarelor, dolomitelor, marnelor calcaroase. Sunt favorabile, padurilor, pasunilor si local pentru unele culturi de câmp și livezi .

Solurile hidromorfe ( hidirsoluri ) sunt legate de suprafețe plane sau cu inclinare redusa ( in luncile unor rauri,, pe șesurile depresiunilor intramontane, pe unele terase joase ) la care nivelul pânzei freatice se află la mică adâncime, iar apa provenita din precipitații ajunsă de pe versanți este slab drenată. Sunt soluri cu humus, culoare negricioasa, cu pete rugini, putin permeabile si cu fertilitate medie. Se întâlnesc soluri humico-semigleice, soluri gleice și soluri semigleice și gleice drenate.

Aluviuni și soluri aluviale: soluri aluviale și aluviuni, soluri aluvio-proluviale uneori gleizate și soluri aluvio-proluviale ( brancioguri ). Sunt soluri dezvoltate pe depozite nisipoase, pietrișuri din luncile râurilor; conținutul variat în humus și umectarea favorizează dezvoltarea unei vegetații de pajisti și arbori iubitori de apă precum salcia, plopi arini etc. )”(M. Ielenicz. „ Geografia fizica a Romaniei, vol. II, clima, ape, vegetatie, soluri, mediu ”, Editura Universitara, Bucuresti, 2007).

Fig. 2.4.1-Harta solurilor în orașul Brașov și împrejurimi (sursa:Harta solurilor 1:200.000)

CAPITOLUL III- EVOLUȚIA ORAȘULUI BRAȘOV. ASPECTE GEODEMOGRAFICE

3.1 Istoria orașului Brașov și a sașilor din Brașov

Evoluția Brașovului în secolele XIV și XV

La începutul secolului al XIV-lea, în timpul domniei regelui maghiar Carol Robert (1308—1342), au fost confirmate privilegiile acordate regiunilor de colonizare ale sașilor transilvăneni, fiindu-le emise noi privilegii (Mediaș și Șeica 1315 și 1318, Cluj 1316, provincia Sibiului 1317). Pentru Brașov nu s-a păstrat un astfel de document, deoarece s-a pierdut probabil din cauza invaziilor tătare din al doilea sfert al secolului al XIV-lea. Un asemenea document însă trebuie să fi fost temeiul și premiza pentru dezvoltarea orășenească ulterioară a Brașovului.

Primul document original păstrat azi la Brașov datează din anul 1342 și pune într-o nouă lumină istoria orașului. Documentul se referă la donația unei mori în favoarea bisericii Sf. Petru și Pavel a ordinului dominicanilor, aflată atunci încă în construcție. Emitenții documentului erau: „Michael plebanus de Corona necnon et decanus În Wrcia” (= Țara Bârsei), apoi cei doi comiți Johannes și Jacobus, care erau în fruntea districtelor de graniță Brașov și Bistrița. După aceea sunt prima dată menționați „cives de Corona”, adică membrii sfatului orășenesc, printre care și prima dată este menționat villicul, adică dregătorul care se ocupa de economia orașului. Fiind menționați patru „cives”, acest fapt ar putea fi un indiciu timpuriu despre împărțirea ulterioară a orașului în patru cvartale de impozite.

Din această perioadă provine probabil și cel mai vechi sigiliu al orașului cu inscripția „S(igillum) CIVIVM DE CORONA CIVI(tate), cunoscut din documente mai târzii (1368, 1408).

Mai multe invazii tătare din anii 1335 și 1344 au dus la mari distrugeri în Țara Bârsei și la Brașov, ca și la pierderea documentelor mai vechi. De aceea în anul 1353 a trebuit să se emită un nou privilegiu de bază pentru „cetățenii și oaspeții sași din „Brassow”, cu sensul de Țara Bârsei, mai ales privind plata impozitelor și obligațiile militare. Este confirmată apoi alegerea liberă a judelui lor (iudex terrestris) și relația sa cu judele instituit de către rege. În continuare, sașilor din Țara Bârsei se acordă libera folosință a pădurilor și a apelor, precum și practicarea liberă a pescăritului.

Referindu-ne în continuare la administrația orășenească, constatăm că într-un document din anul 1358 se menționează prima dată „judele și jurații”, deci sfatul orașului sau magistratul sau senatul orașului Brașov.

Prima listă nominală completă a sfatului orașului Brașov s-a păstrat din anul 1397, care enumără judele primar, villicul și 16 senatori, probabil câte patru pentru fiecare cvartal („cartiere” ale orașului atestate documentar din secolul al XV-lea).

În perioada domniei regelui maghiar Ludovic I (1342-1382), orașul Brașov a primit o serie de privilegii, prin care Brașovul a devenit cei mai important oraș comercial al Transilvaniei și Ungariei medievale: dreptul de târg (1364), dreptul de depozit (1369), libertatea comerțului în Transilvania, în Țara Românească și Moldova, în Ungaria și Austria, apoi în Bulgaria și până la Marea Adriatică, precum și jurisdicție comerciala proprie.

Din punct de vedere al dezvoltării urbanistice a Brașovului, din această vreme datează și prima mențiune documentară a canalului Timiș (1360). Canalul Timiș aducea apa din pârâul Timiș pe lângă Dealul Morii, pentru a pune în mișcare mai multe mori și alte instalații hidraulice și se vărsa în Ghimbișel. De asemenea se poate deduce existența de mai înainte a unui sistem de canale deschise în oraș, de-a lungul străzilor, care aveau și rol de canalizare urbană. Pentru deversarea apei nefolosite pentru canalele din oraș, în afara zidurilor orașului, s-a săpat canalul „Graft” denumirea însemnând chiar un șanț artificial.

Din acest timp se cunosc și primele date privind construirea de fortificații pentru apărarea orașului. Atunci a început construcția zidurilor de incintă ale „Coronei”, care au împărțit orașul în „Cetate” (centrul administrativ-economic) și în suburbii.

În perioada din jurul anului 1400 a început construcția marii biserici parohiale cu hramul Sfintei Fecioara Măria — actuala Biserica Neagră — (1383-1477), s-a continuat construcția fortificațiilor (1395), avem prima mențiune a unei școli (1388), prima menționare a unei biserici românești în Șcheii Brașovului (1399), și prima atestare a unui spital și a unei leprozerii (1413).

În anul 1420, sfatul orașului Brașov și adunarea districtului Țara Bârsei hotărăsc construirea unei camere de ședințe destinate diferitelor probleme administrative și „pentru administrarea justiției”, anume deasupra bolții de vânzare a breslei blănariior în mijlocul pieții din Brașov, care a fost nucleul Casei Sfatului de mai târziu.

Chiar în această perioadă de plină dezvoltare a avut loc prima invazie turcească din primăvara anului 1421, prin care Brașovul a suferit prin atacul turcilor, fiind incendiat și devastat, deoarece zidurile orașului încă nu erau terminate. Printr-o activitate susținută de construcție în următorul deceniu, au fost ridicate noi fortificații, astfel încât următoarea invazie turcească din anul 1432 a putut fi respinsă cu succes.

În perioada domniei regelui Matia Corvinul (1458—1490), mai întâi au fost confirmate vechile privilegii ale Brașovului, ulterior privilegiile comerciale au fost lărgite și mai ales dreptul de depozit a fost extins și asupra mărfurilor importate din Țările Române. Prin noile privilegii, comitatul Brașov a fost practic desființat și prin aceasta s-a abolit și fosta autoritate a comitelui secuilor asupra orașului și districtului săsesc Brașov.

Prin această situație juridică nouă a Brașovului s-au creat premizele, pentru ca „provincia” Brașov să intre în legături mai strânse cu celelalte provincii săsești. În anul 1471, regele Matia Corvinul a fixat primă dată un impozit comun pentru toți sașii transilvăneni. În primăvara anului 1473, s-au întâlnit la Sibiu pentru repartizarea unui nou impozit comun reprezentanții celor patru provincii săsești: Cele Șapte Scaune (Sibiu), Cele Două Scaune (Mediaș și Șeica), și districtele Bistrița și Brașov. În anii următori, aceste întâlniri s-au repetat cu o regularitate crescândă, luându-se decizii comune obligatorii pentru toți sașii. În anul 1485 această uniune a instituțiilor sau unităților administrativ-teritoriale săsești a fost prima dată denumită în limba latină „Universitas Saxonum”, deci „totalitatea sau Obștea sașilor” pentru care s-a folosit termenul „Universitatea Națiunii Săsești”.

Prin această denumire nu s-a denumit așadar o instituție de învățământ superior, ci totalitatea unităților administrativ-teritoriale privilegiate săsești, ca instituție supremă de administrație și jurisdicție pentru teritoriul respectiv. Totuși trebuie menționat, că pe teritoriul Universității Săsești au trăit și mulți români și maghiari, care însă erau excluși de la privilegiile acordate sașilor. De asemenea, o parte a populației de etnie săsească trăiau pe teritoriui comitatelor din Transilvania în dependență feudală și nu puteau beneficia de privilegiile acordate unităților administrativ-teritoriale ale sașilor”.

În anul 1486, regele Matia Corvinul a confirmat pentru toți sașii liberi — deci și pentru districtul Brașov — privilegiul „Andreanum” acordat de către regele maghiar Andrei al II-lea în anul 1224 sașilor din provincia Sibiului, iar prin această confirmare, noua formă de organizare a Universității Săsești a fost practic recunoscută și de către statul maghiar.

Pe viitor, Universitatea Săsească pe lângă nobilimea maghiară din comitate și pe lângă secui, forma a treia stare privilegiată în dieta Transilvaniei, dar își trimitea delegații și în dieta Ungariei.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, orașul Brașov a început să devină el însuși stăpân feudal prin dobândirea de posesiuni feudale. Mai întâi în anul 1462 localitățile Satu Nou și Komlos din Țara Bârsei au devenit posesiuni ale orașului, apoi în anul 1471 au urmat localitățile Șercaia și Părău din Țara Făgărașului, iar în anul 1498 orașul Brașov obține ca zălog domeniul Bran cu nouă posesiuni feudale în afară teritoriului din jurul cetății Bran. Astfel cea mai importantă cale comercială spre Țara Românească a ajuns sub controlul orașului Brașov.

În privința administrației orașului Brașov cunoaștem din a doua jumătate a secolului al XV-lea împărțirea orașului în patru cvartale de impozite: Portica, Corpus Christi, Catharina și Petri; Denumirile cvartalelor au fost date după clădiri mai importante, care în principiu erau așezate vizavi de cvartalul respectiv. Cele patru cvartale de impozite cuprindeau atât părți din interiorul zidurilor orașului, cât și din afara lor. În suburbia Șcheii Brașovului, cvartalul sudic Corpus Christi era separat de cvartalul nordic Catharina prin pârâul care curgea prin mijlocul cartierului. Suburbiile nordice Brașov-vechi și Bartolomeu aparțineau de cvartalul Petri, pe când suburbia Blumăna aparținea de cvartalul Portica.

Din punct de vedere etnic, „Cetatea” era locuită aproape exclusiv de către sași. Această situație a devenit ulterior normă juridică, aparținătorii de alte etnii neavând voie să dobândească proprietăți imobiliare în interiorul zidurilor orașului.

Suburbia nordică, Bartolomeu, prin sistemul ei de străzi: strada Lungă, strada De Mijloc și strada Laterală (azi, str. Avram Iancu) avea structura tipică pentru un sat săsesc din Țara Bârsei, fiind locuită în principal de agricultori sași.

În suburbia răsăriteană — Blumăna — trăiau locuitori sași și maghiari mai puțin înstăriți.

Deoarece aceste două suburbii din urmă erau situate în afara zidurilor orașului, ele au fost mai expuse invaziilor și pustiirilor dușmane, fiind incendiate de mai multe ori în decursul secolelor.

În partea inferioară din suburbia Șcheii Brașovului, mai jos de Prund, locuiau mai mult sași și maghiari, iar mai sus de Prund începea cartierul românesc propriu-zis, care s-a putut dezvolta mai mult din cauza așezării sale ferite.

Aici s-au așezat și refugiați din țările române, de asemenea au fost colonizați în această suburbie la sfârșitul secolului al XIV-lea niște bulgari, care ulterior au fost asimilați de populația românească. De la ei, întreaga suburbie a primit denumirea latină de „Bulgaria”, în dialectul săsesc „Belgerei”, iar înlimba maghiară „Bolgarszeg” (Lunca Bulgarilor).

Fig.3.2.2-Piața Prundului în prezent(sursa:newsb.ro)

Fig.3.2.3-Piața Prundului în trecut(sursanewsb.ro)

Împreună cu suburbiile sale întinse, Brașovul a fost în evul mediu orașul cel mai populat din Transilvania pentru toată partea privind populația orașului.

Din punct de vedere social, populația orașului se compunea din mai multe pături sociale, care aveau situații juridice diferite. Pătura superioară era formată din „cetățenii” (cives) cu drepturi cetățenești depline și cu stare materială ridicată, care locuiau în „Cetate” unde aveau și case.

O situație socială mai modestă aveau „locuitorii” (incolae), care trăiau atât în Cetate cât și în suburbii. A treia categorie era formată de pătura inferioară și fără avere imobiliară a populației orășenești, denumită „popor” (populus sau incolae plebesani), iar în timpurile ulterioare „jeleri” (inquilini). Ei nu dețineau averi imobiliare.

Din pătura superioară făceau parte în primul rând marii negustori sași, activi în comerțul cu mărfuri orientale spre Ungaria și Europa centrală, care au întemeiat faima Brașovului ca oraș comercial, apoi și negustori români, care se ocupau de comerțul cu țările române extracarpatice.

O parte importantă a populației formau meșteșugarii, în marea lor majoritate sași, reprezentând la sfârșitul secolului al XV-lea aproape două cincimi dintre locuitorii orașului. începând cu secolul al XV-lea s-au păstrat documente privind organizarea meșteșugarilor în bresle, cea mai veche atestată a fost breasla blănarilor, care mai târziu a devenit una din cele mai importante bresle din Brașov. Din documentele vremii se cunosc până la sfârșitul secolului al XV-lea zece bresle, dar probabil au fost cel puțin de două ori mai multe. Meșteșugarii brașoveni au confecționat numeroase produse destinate atât pentru comerțul local cât și pentru Transilvania de sud, dar în mare măsură și pentru comerțul cu Țara Românească și Moldova, de asemenea și pentru regiuni mai îndepărtate.

În suburbia Brașovvechi și Bartolomeu trăiau cu precădere agricultori sași, care se ocupau de agricultură și de legumicultura, dar și cu creșterea vitelor.

Un grup aparte al populației orașului era format de clerici, învățători și artiști, la care putem adăuga și funcționarii orașului.

Pe baza cercetărilor efectuate, circa o jumătate din populația Brașovului poate fi apreciată ca făcând parte din categoria săracilor: proprietari de case mici și de colibe în suburbii, calfe de meșteșugari și ucenici, slugi și slujnice, salahori, văduve, păstori și pescari.

La sfârșitul secolului al XV-lea s-a format așa numitul „centumvirat”, în care fiecare cvartal avea 25 de reprezentanți, insă acest centumvirat nu a fost o reprezentanță democratică a populației cvartalelor în sensul modern, ci membrii centumviratului au fost numiți de către sfatul sau magistratul orașului, pentru a aproba hotărârile magistratului și să controleze și sa aprobe gestionarea banilor publici ai orașului.

Pe lângă administrația orășenească laică la Brașov a existat și un cler numeros, care activa la marea biserică parohială și ia capelele din jurul ei. Existau apoi bisericile din Bartolomeu și de pe Dealul Sf. Martin, în Cetate se afla mănăstirea dominicană de care aparținea biserica Sf. Petru și Pavel pe strada Vămii, apoi mănăstirea franciscanilor cu biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul pe strada Sf. Ioan, spitalul cu capela Sf. Anton pe strada Spitalului, iar în suburbia Blumăna se afla leprozeria cu capela Sf. Barbara.

Brașovul sub stăpânirea habsburgilor în secolele XVII-XVIII

Prin tratatul de la Blaj (27 octombrie 1687), Transilvania a trebuit să pună la dispoziția armatei imperiale douăsprezece orașe și cetăți. La dieta Transilvaniei de la Făgăraș din 9 mai 1688, Transilvania a trebuit să recunoască „protecția” împăratului Leopold I și să primească trupele imperiale în mai multe orașe, printre care și orașul Brașov.

Ca urmare a rezistenței opuse împotriva armatei imperiale, potrivit dreptului de război de atunci, suburbiile au fost prădate de soldați, numai „Cetatea” a fost cruțată.

Sosirea trupelor imperiale și urmările provocate de acestea, au dus îndatorarea timp de mai multe decenii a orașului, pentru a putea plăti „contribuțiile” solicitate și stoarse pentru întreținerea armatei. Cheltuielile orașului au sporit de la 36 000 florini în anul 1685 la peste 260 000 florini în anul 1689, deci au crescut de mai mult de șapte ori.

În ziua de 21 aprilie 1689 după masă a izbucnit un incendiu în partea inferioară a Străzii Negre (azi Nicolae Bălcescu), care s-a propagat repede din cauza vântului puternic după mai multe zile calde de primăvară; un alt incendiu a izbucnit la Târgul Cailor (azi str. Gheorghe Barițiu). Deoarece casele atunci încă nu aveau ziduri despărțitoare între poduri, ele fiind făcute din material lemnos, inflamabil, incendiul s-a propagat foarte repede prin podurile și acoperișurile caselor și a cuprins o stradă după alta, și chiar clădiri izolate cum ar fi Casa Sfatului, marea biserică parohială sau chiar Turnul Alb de pe Dealul Romurilor au fost cuprinse de flăcări.

Focul s-a extins și în Șcheii Brașovului, unde casele în majoritatea lor erau din lemn și a mistuit o mare parte din ele. Singurele zone ocolite de flăcări erau partea de nord a Străzii Vămii (azi str. Mureșenilor) în jurul bisericii Sf. Petru și Pavel și în Șcheii Brașovului complexul de clădiri zidite în jurul Bisericii Sf. Nicolae.

Martori oculari au declarat, că ar fi văzut cum focul ar fi fost întețit de proiectile incendiare ale trupelor imperiale, îndeosebi asupra marii biserici parohiale, iar în loc să participe la stingerea incendiului, soldații s-au dedat mai mult la prădări. După patru ore, când focul nu a mai avut ce distruge, incendiul s-a stins, iar Brașovul, care dimineața era cel mai bogat oraș al țării, seara a rămas un morman de ruine fumegande. Valori inestimabile au fost distruse de incendiu, au fost circa 300 de victime omenești, sute de case distruse de flăcări, cantități uriașe de mărfuri au ars, de asemenea mobilier și alte bunuri casnice. Marea biserică parohială a devenit de atunci „Biserica Neagră”, de asemenea renumita bibliotecă școlară a gimnaziului Honterus a devenit o pradă a flăcărilor. În Casa Sfatului a ars o parte din arhiva valoroasă a orașului, unde numai cele mai importante documente erau păstrate într-o bolta ferită de foc.

Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a fost cea mai mare catastrofă arhitectonică din istoria Brașovului și a fost nevoie de un secol, pentru a-i șterge întrucâtva urmele.

Din cauza acestuia, Brașovul a beneficiat de reducere cu o cincime a impozitelor.

Mai multe construcții au influențat aspectul exterior al orașului în decursul secolului al XVIII-lea.

În anul 1712 pe vârful muntelui Tâmpa s-a construit o capelă catolică și de atunci muntele s-a numit în limba germană timp de aproape două secole „Dealul Capelei”. În cimitirul catolic din suburbia Blumăna în anul 1713 s-a ridicat o altă capelă.

După cutremurul din anul 1738, gimnaziul Honterus, grav avariat, a trebuit să fie demolat și a fost reconstruit în anii 1743—1748.

Casa Comerțului din 1545, distrusă în anul 1699 de un incendiu, a fost refăcută în anul 1749.

În Șcheii Brașovului s-au adăugat două paraclise la Biserica Sf. Nicolae, iar în anul 1751 cu sprijinul țarinei Elisabeta a Rusiei (1741— 1762) s-a construit turnul cu ceas și s-a rearnenajat fațada de vest a bisericii. În anul 1761 s-a construit o nouă clădire școlară din piatra cu un etaj pe lângă Biserica Sf. Nicolae.

La capătul superior al străzii Castelului în anii 1766—1772 a fost clădită o nouă închisoare.

Am menționat deja mai înainte renovările clădirilor publice din „Cetate” în deceniul al optulea al secolului al XVIII-lea după distrugerile provocate de marele incendiu din anul 1689.

Între anii 1776—1782 în locul Bisericii Sf. Petru și Pavel din strada Vămii s-a construit o nouă biserică romano-catolică în stil baroc. Au fost construite de asemenea noi biserici evanghelice: în suburbia Blumăna vina săsească (1777) și alta ungurească (1783), a treia în Șcheii Brașovului (1793), iar biserica Sf. Martin a fost mult amplificată (1795).

În curtea Bisericii Negre, în locul fostei „școli mici” în anul 1793 a fost construită o nouă clădire pentru predicatori, clădire în care a fost adăpostită și biblioteca gimnaziului.

După Patenta de toleranță și edictul de concivilitate, emise de către împăratul Iosif al II-lea în anul 178127, în anul 1783 s-a putut construi o nouă biserică ortodoxă în Brașovvechi, iar în anul 1787 a fost construită biserica grecească de pe Târgui Cailor în „Cetate” .

În anul 1785 a fost redeschisă pentru circulație după sute de ani Poarta Străzii Negre, care însă în timpul războiului austro-turc 1788— 1789 a fost temporar din nou închisă.

În sfârșit vrem sa menționăm cele două cazărmi, cea din strada Neagră (1784-1791) și cea din strada Castelului (1796-1800), care au scutit cetățenii de încartiruirile militare, care timp de decenii au provocat multe nemulțumiri.

Stăpânirea imperială la Brașov a favorizat în mod deosebit religia de stat romano-catolică. Biserica Sf. Ioan și Biserica Sf. Petru și Pavel au fost luate în anul 1716 de la evanghelicii lutherani și au fost atribuite catolicilor.

În anul 1781, Iosif al II-lea a emis și Edictul de concivilitate, prin care se permitea și celor de altă naționalitate decât cea germană, să dobândească case în „Cetate”, de unde până atunci erau excluși. Încă în același an marele negustor român Ioan Boghici și măcelarul român Dumitru Orghidan și-au cumpărat case în „Cetate”, de asemenea și mai mulți negustori greci.

Edictul de concivilitate din 1781 a satisfăcut numai o parte din aspirațiile românilor din Șcheii Brașovului. Ei au urmărit de-a lungul întregului secol al XVIII-lea obținerea unei administrații proprii românești în Șcheii Brașovului, care să fie separată și independentă de administrația săsească a orașului, ceea ce în final nu s-a reușit.

În anul 1784, împăratul Iosif al II-lea a desființat vechea împărțire administrativ-teritorială a Transilvaniei. Districtul Brașov a fost unificat cu comitatul Trei Scaune, având reședința la Sf. Gheorghe. Administrația orașului a fost restrânsă numai la orașul Brașov și la administrarea posesiunilor feudale ale orașului, care începând din anul 1786 au trebuit să fie arendate. Cu puțin timp înainte de moartea sa, împăratul Iosif al II-lea a revocat această reformă administrativă, astfel ca începând din primăvara anului 1790 vechile autorități au fost reinstalate în competențele lor anterioare. În anii 1795-1805 Curtea imperială de la Viena, prin așa-zisele Puncte regulative, a reorganizat administrația locală.

Despre populația Brașovului deținem date mai precise abia de la primul recensământ efectuat în anul 1771, când Brașovul avea 17 563 de locuitori.

În anul 1778 a fost introdusă la Brașov numerotarea caselor pe cartiere. În anul 1785 Brașovul avea 17 671 de locuitori, iar în anul 1788 locuiau în Brașov 18 118 de oameni în 3200 de clădiri, care se aflau în următoarele cartiere (fără Dârste, Timiș și Stupini):

Referindu-ne la situația economică a orașului, constatăm că numărul breslelor de meșteșugari a crescut și de asemenea cel al meșterilor. O statistică din anul 1734 consemnează 34 de bresle cu un total de 956 de meșteri. Breslele cu cel mai mare număr de meșteri erau cele de cizmari (127), pânzari (95), blănari (57) și postăvari (53).

O altă statistică din anul 1798 conține 43 de bresle cu 1 227 meșteri, în plus 600 meșteșugari români nebreslași din Șcheii Brașovului, care făceau zeghe și găitane ca și 102 fierari de cuie, în majoritate țigani. Breslele cele mai mari în acest an erau pânzarii (132), cizmarii (102), postăvarii (68), croitorii (64), măcelarii (56), ploscarii (52), frânghierii (52) și tâmplarii (52).

În decursul secolului al XVIII-lea, o mare parte a comerțului brașovean la distanțe mari se afla în mâinile negustorilor greci, organizați în cadrul Companiei comerciale grecești. Mai târziu și negustorii români din Șcheii Brașovului au avut un rol tot mai mare. Negustorii sași erau mult inferiori ca număr și ca volum al afacerilor și făceau comerț mai ales cu mărfuri vieneze. Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a luat inițiativa înființării unei „Societăți comerciale privilegiate” care să facă concurență puternicei Companii comerciale grecești.

Brașovul în prima jumătate a secolului al XX-lea

Secolul al XlX-lea a însemnat pentru istoria Brașovului, oraș care atunci se afla ia extremitatea sud-estică a Imperiului Habsburgic, o perioadă de deschidere pentru evoluțiile noi în Europa, care s-au răspândit și ca urmare a Revoluției Franceze spre Europa de sud-est.

În anul 1800 au fost demolate cele „Două Porți” cu zidul aferent, care din secolul al XVII-lea până atunci au îngreunat circulația din ce în ce mai mult din strada Lungă și din strada de Mijloc prin Brașovvechi spre „Cetate”.

Poate ca un simbol al unei perioade „luminoase”, în anul 1804 s-a început iluminatul public în Brașov ca un semn, că din întunericul din evul mediu s-a urmărit intrarea într-o nouă perioadă de lumină.

Alte acțiuni de modernizare a circulației a fost construirea de șosele. În anul 1811 s-a modernizat șoseaua spre Codlea, pe care după 1817 au circulat diligentele. În anul 1825 s-a construit noua șosea spre Secuime, iar în anul 1827 șoselele spre Sânpetru și Cristian au fost construite din nou în linie dreaptă.

De istoria Brașovului țin și diferite acțiuni de înfrumusețare, care puneau în valoare peisajul Brașovului. Prima promenadă a fost planificată în anul 1804 între Poarta străzii Vămii și Poarta străzii Porții. În deceniile următoare acest drum a fost amplificat, devenind „aleea” sau „promenada”, s-au plantat patru rânduri de pomi, care mărgineau trei piste de plimbare, în mijlocul aleii se afla o fântână arteziană (1812), apoi exista acolo un „pavilion muzical” (1822, reînnoit 1838), un chioșc (1816), o gheretă pentru vânzarea de dulciuri (1823), mai târziu în apropierea Porții străzii Vămii a fost construită o „casă de cafea” (1838).

În anul 1820 la poalele Tâmpei, deasupra promenadei a fost amenajată o platformă numită „Belvedere”. În anul 1824 s-a construit o nouă alee de la Poarta Târgului Cailor și Poarta Ecaterinei pe sub Tâmpa. In anul 1839, aleea a fost lărgită și s-a construit un chioșc pentru răcoritoare. În anul 1840 s-au plantat pomi și s-a pus bănci de-a lungul aleii. De la alee s-a amenajat drumul serpentinelor spre vârful muntelui Tâmpa în anul 1837. În legătură cu aceste acțiuni poate fi pusă și deschiderea unei băi publice în Țarcul Croitorilor în anul 1835, care urma să corespundă unei concepții și nevoi de igienă sporite.

În anul 1835 a fost înființată „Casa săseasca de economii”, fiind prima instituție bancară din țară. În același an a fost înființată școala comercială românească din Brașov, ca și „Casina Română”, un loc de întâlnire a negustorilor și intelectualilor români.

Începând cu anul 1837, merituosul tipograf Johann Gott, care cumpărase în anul 1833 tipografia succesoare a vechii tipografii honterîene, a publicat primele periodice la Brașov:

– 2 ianuarie—25 decembrie 1837 — „Foaia Duminecii”, traducerea unui săptămânal german în limba română, finanțat de negustorul român Rudolf Orghidan.

– 24 mai 1837—22 martie 1849 — „Siebenbiirger Wochenblatt” (Foaia săptămânală transilvană) cu suplimentul „Unterhaltungsblatt fiir Geist, Gemiith und Pubiizitat”, mai târziu cu denumirea schimbată „Unterhaltungsblatt fiir Geist, Gemiith und Vaterlandskunde” (Foaie pentru minte, inimă și cunoașterea patriei).

– 1 decembrie 1837—26 decembrie 1839 — „Erdelyi Hklap” (Foaia de știri transilvană) cu suplimentul „Mulattato” (Distractorul).

12/24 martie 1838—februarie 1849 — „Gazeta de Transilvania” cu suplimentul „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.

La 11 aprilie 1848 a avut loc o primă manifestare a mai multor sute de români din Șcheii Brașovului în Piața Sfatului, care cereau egalitate în drepturi și primirea de reprezentanți ai românilor în administrația orașului. Drept urmare au fost angajați patru tineri juriști români ca „practicanți” la magistratul orașului.

La 19 aprilie 1848, sub presiunea evenimentelor, Brașovul a trebuit să se pronunțe pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria. Această unire a fost proclamată la Dieta Transilvaniei de la Cluj din 30 mai 1848. Prin acest act, autonomia Transilvaniei, care durase de peste trei secole, a luat temporar sfârșit.

La 24 mai 1848 revoluționarii refugiați din Moldova la Brașov au întocmit un program întitulat „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, în care ei au cerut și unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat românesc.

La 21 iunie 1848 în ziarul „Foaie pentru minte, inimă și literatură” poezia Deșteaptâ-te, române! de Andrei Mureșianu, care începând din decembrie 1989 devine imnul de stat al României.

Brașovul dupa revoluția de la 1848/1849 până la primul razboi mondial

După reprimarea revoluției maghiare de la 1848/1849 în luna august 1849, Transilvania a devenit din nou o țară autonomă a coroanei habsburgice, fiind administrată de către un guvernator militar și civil. La 21 septembrie 1849, Transilvania a fost împărțită în șase districte militare, Brașovul și Țara Bârsei fiind încorporate în districtul militar Sibiu. Orașul liber Brașov a fost subordonat direct comisarului districtual din Sibiu.

Din punct de vedere demografic, populația Brașovului în aceasta perioadă — 1850-1918 — aproape s-a dublat.Sașii sau/și germanii la începutul acestei perioade formau majoritatea relativ, pe când maghiarii erau mai puțin de o cincime din populația orașului.

În deceniul al optulea însă, populația maghiară a Brașovului s-a dublat mai ales datorită imigrărilor cauzate de construcția căilor ferate și din cauza începuturile industrializării, astfel încât cele trei populații principale în deceniul al nouălea au fost aproximativ egal de numeroase, formând câte o treime. În ultimele două decenii înainte de primul război mondial, populația maghiară a continuat să crească mult și s-a dublat, astfel ca maghiarii formau majoritatea relativă, situație care s-a continuat și după primul război mondial.

În anul 1890 s-a hotărât pe baza noului plan topografic al orașului Brașov, ridicat de către firma Hafferl&Stern din Viena în anii 1886 – 1887, o nouă numerotare a caselor pe străzi. Noile numere de casă trebuiau să cuprindă în principiu și denumirea străzii în cele trei limbi: maghiară, germană și română. Numerele aveau un chenar, al cărui culoare diferea în funcție de cartier: în Cetate — negru, în Șcheii Brașovului — roșu, în Brașovvechi — verde și în Blumăna — albastru.

3.2 Stema orașului Brașov

Orașul Brașov are de foarte mult timp o stemă frumoasă, reprezentând o coroană pe un trunchi de copac cu rădăcini, așa cum ea este prezentă într-o formă bine cunoscută pe frontonul de vest al Casei Sfatului.

Cele mai vechi reprezentări ale acestei steme datează din secolul al XIV-lea. Putem presupune că în acea perioadă de înflorire a orașului, regii Ungariei au acordat orașului Brașov un privilegiu – care nu s-a păstrat – pentru folosirea unei steme „grăitoare” după numele de „Corona” = coroană. Modelul pentru stema Brașovului a fost coroana deschisă cu fleuroane în formă de crini din stema dinastiei de Anjou din Ungaria.

Fig.3.2.1-Stema orașului Brașov în sec al XV-lea,(sursa:salvează.istoria)

Cea mai veche reprezentare a stemei Brașovului sub formă de coroană s-a păstrat în sigiliul orașului aplicat pe un document din anul 1396, dar desigur matricea sigiliului folosit este mai veehe de această dată.

Tot din secolul al XIV-lea datează și stema Brașovului de pe sigiliul Capitlului Țării Bârsei, reprezentată printr-o coroană în partea de jos a sigiliului.

După invazia turcească din 1421 – când probabil sigiliul s-a pierdut – pe documentele emise de orașul Brașov apare un nou sigiliu, puțin mai mare, prezentând o coroană deschisă cu fleuroane în forma de frunze.

Din jurul anului 1400 datează și stema reprezentând numai o coroana deschisă cu fleuroane în formă de crini, de la picioarele statuii Sfintei Fecioare Măria cu Pruncul de pe contrafortul corului Bisericii Negre. Statuia este orientată spre Casa Sfatului, Maria fiind atât patroana bisericii, cât și a orașului Brașov.

În anul 1507 a început folosirea celui de-a treilea sigiliu al orașului Brașov, aplicat până în secolul al XlX-lea pe documentele orașului, al cărui matrice sigilară și azi este păstrată la Arhivele Naționale Brașov.

Stema oficială a orașului Brașov în epoca medievală a fost o coroana deschisă cu fleuroane în formă de crini, de culoare aurie pe un scut de culoare albastră.

În secolul al XVI-lea a apărut un element nou în stema Brașovului, anume trunchiul cu rădăcinile, se pare că prima dată pe matricea sigilară a Conventului mănăstirii dominicane. Răspândirea stemei în această formă se datorează în primul rând marelui umanist Johannes Honterus (1498-1549). Pe prima hartă a Transilvaniei, publicată de Honterus în anul 1532 la Basel în Elveția, stema Brașovului apare cu o mulțime de rădăcini. Honterus a considerat, probabil, că Țara Bârsei — ,,BVRZELAND” pe hartă — ar avea etimologia din „Wurzelland”, adică „Țara rădăcinilor”. El nu știa atunci, că denumirea de Bârsa-Burzen provine de fapt din denumirea slavă de „brzo” = repede, dată râului care pe la Zărnești vine în depresiunea Bârsei. Cea mai frumoasă reprezentare a acestei coroana deschisă cu fleuroane în formă de crini este însemnul tipografic folosit în tipăriturile lui Honterus de la Brașov începând cu anul 1539 .

Pe reprezentările ulterioare ale stemei Brașovului, numărul rădăcinilor este mai mic: pe stema de pe Casa Comerțului din 1545 sunt opt rădăcini, pe filigranele morii de hârtie din Brașov din anul 1546 sunt cinci, respectiv patru rădăcini, pe sabia judelui primar din anul 1549 stema are vreo zece rădăcini. Pe stema de pe Poarta Ecaterinei -construită în anul 1559 – apar multe rădăcini, de asemenea pe monedele bătute la Brașov în anii 1601-1614.

Pe stema oficială a orașului Brașov din 1930 apar unsprezece rădăcini, însă pe stema din 1972 douăsprezece rădăcini.

În secolul al XlX-lea a apărut ideea că rădăcinile ar trebui să fie în număr de 13, reprezentând cele 13 sate libere săsești din Țara Bârsei. Dacă admitem această idee, rădăcinile ar putea fi grupate după vechea organizare administrativă a Țării Bârsei. Mai întâi cinci rădăcini principale: pentru cele patru târguri: Codlea, Râșnov, Feldioara și Prejmer și una pentru satele direct aparținătoare de orașul Brașov. Codlea și Prejmer neavând localități dependente, ar avea numai câte o singură rădăcină, iar la celelalte, din rădăcinile principale ar trebui să se desprindă rădăcini secundare.

După informațiile primite de la Centrul de Informare pentru Cetățeni al Primăriei municipiului Brașov, în prezent (2003), Brașovul nu are o stemă oficială, dar de câțiva ani se întreprind demersuri pentru aprobarea unei steme oficiale. Primăria municipiului Brașov folosește însă o stemă neomologată, prezentând o coroană pe un trunchi de copac cu multe rădăcini.

3.3 Densitatea populației

„In ceea privește densitatea populației, se înregistrează diferențe majore între mediul rural și cel urban, între zonele geografice care nu oferă condiții propice pentru locuit respectiv:arealele montane și cele aflate pe culoarele râurilor importante sau de-a lungul axelor de circulație. Se constată faptul că densitatea cea mai mare se concentrează pe axa formată de localitățile Săcele – Brașov – Codlea.”( Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Modificarile semnificative din punct de vedere urbanistic si in ceea ce priveste structura fondului de locuinte s-au datorat cresterii continue a populatiei din ultimii douazeci de ani,fapt care a dus la aparitia acestor modificari.

Astfel, în anul 1966 când noile ansambluri de locuințe se aflau în faza incipientă de construcție, densitatea populației în perimetrul construibil a înregistrat în municipiul Brașov o valoare de numai 36 loc/ha.

Aceste valori reduse reprezentau o caracteristica indelungata a oraselor romanesti mici si mijlocii,pe parcurs intervenind procesul de industrializare care a produs schimbari importante.

Ca o consecință directă a factorilor menționați, densitatea populației în municipiul Brașov a crescut la 62 loc./ha în anul 1977, și la 72,7 loc./ha în 1995, ceea ce reprezintă o dublare a densității comparativ cu anul 1966.

Aceeași analiză raportată la suprafața locuibilă pune însă mai clar în evidență repartiția populației în spațiul urban cu destinație rezidențială. Astfel în zona de locuit propriu-zisă densitatea a înregistrat 95 loc./ha în anul 1966, 165 loc./ha în 1977, 190 loc./ha în 1980, 220 loc./ha în 1985 și 241 loc./ha în 1995, dinamică strâns legată de creșterea demografică a orașului și de dezvoltarea capacității de cazare.

În ceea ce privește repartiția densității populației în cadrul teritoriului urban, vreme îndelungată aceasta a prezentat valori reduse și puțin contrastante de la un cartier la altul, cu o tendință generală de scădere din partea centrală spre periferiile orașului unde terenurile cu destinație agricolă, în special legumicolă, au ocupat în mod tradițional suprafețe însemnate în cadrul gospodăriilor.

Modificările produse în densitatea populației se reflectă în prezent atât în creșterile valorice cât și în diferențierile apărute în repartiția teritorială.

3.4 Mișcarea naturală a populației

Dimensiunea demografică a Municipiului Brasov după 1989 a înregistrat oscilații interesante, motivate de mișcarea naturală a populației și, în egală măsură de mișcarea migratorie. Dimensiunea demografică este dependentă de o mulțime de factori, care la rândul lor pot influența pe termen lung sau pe durată mai mică de timp starea socio-economică a unei zone sau a unui oraș, așa cum este și cazul Brasovului.

Mișcarea naturală, reprezentata de cei doi parametrii si anume natalitatea și mortalitatea au înregistrat valori diferite comparativ cu perioada de dinainte de 1989. Raportul dintre cei doi parametrii este destul de dezavantajos pentru valorile generale ale dimensiunii demografice.

Evoluția populației până în anul 1989 s-a realizat în cadrul unei populații închise, fără migrații semnificative în afară, dar odată cu schimbarea regimului politic avem de-a face cu o evoluție de tip deschis, unde dinamica populației este influențată nu numai de mișcarea naturală, migrație internă ci și de emigrări.

Dimensiunea demografică a Municipiului Brasov este strict legată de evoluția demografică a Regiunii de Dezvoltare Centru și ea, la rândul ei, de evoluția demografică națională. Aproape toate regiunile se caracterizează printr-o tendință de scădere a populației după 1989, cu excepția celei de NE, în care rata de creștere s-a menținut pozitivă. Cele mai accentuate scăderi s-au produs în regiunile Nord și Vest.

Intraregional, valorile ratei de creștere a populației pun în evidență generalizarea fenomenului de creștere a populației pun în evidență generalizarea fenomenului de scădere demografică, după 1989. Dinamica recentă a populației urbane exprimă apropierea structurală a activităților și funcțiilor urbane de potențialul real al orașelor și al zonelor înconjurătoare ale acestora.

Rata de creștere a Municipiului Brasov se înscrie în nota comună a Regiunii de Dezvoltare Centru care, după cum se observă, în perioada 1990-2009 are o rată negativă, însă nu atât de ridicată (negativ) față de celelalte regiuni, si mai mică decât cea înregistrată la nivel național.

Nataliatea, unul dintre principalii factori de creștere demografică, a cunoscut la nivelul Municipiului Brasov o scădere semnificativă, ajungând în perioada actuală la o valoare destul de mică, doar de 8,8 la mia de locuitori, în condițiile unei mortalități de 13,9 la mia de locuitori, ajungându-se astfel la un bilanț natural negativ de -15,2 la mia de locuitori.

Graficul 3.4.1-Evoluția natalității în perioada 1992-2009

Diminuarea natalității este cauzată de reducerea proporțională a fertilității totale și a celei specifice. Această realitate este pusă pe seama structurii grupelor de vârstă a populației feminine fertile și creșterea rolului femeii în viața social-economică. Amplificarea dublului rol al femeii, în familie și în societate,neajunsurile familiale se resimt pe plan demografic, prin diminuarea fecundității, a nupțialității, prin creșterea divorțialității și prin scăderea natalității. Tendinta de crestere se poate observa in ultimii ani conform graficului de mai sus.

Mortalitatea (numărul de decedați în timp de un an raportat la 1000 locuitori) prezintă valori ridicate, prin care regiunea analizată depăseste media existentă la nivel național si este cu mult peste valorile existente la nivelul statelor din Uniunea Europeană, fapt ingrijorător. Cea mai redusă valoare (7,1‰) se inregistrează in Municipiul Brasov, fapt ce pune in evidență existența unor servicii medicale de calitate, un nivel de trai mult mai ridicat decat in arealul rural invecinat, repartiție pozitivă a populației pe cele trei grupe de varstă etc;

– în schimb, în arealul rural, valorile mortalității depăsesc în toate localitățile valoarea de 10‰, cele mai ridicate fiind în comunele: Tărlungeni (12,6‰), Hărman (15,0‰), Cristian (11,4‰);

– față de media existentă la nivelul Județului Brașov (13,9‰), doar trei comune prezintă o valoare a mortalității mai redusă: Sânpetru (5,0‰); Prejmer (7,8‰); Bod (6,9‰);

– prin valorile ridicate, arealul rural vecin Brasovului se incadrează in valorile medii ale județelor centrale ale Romaniei si ele se datorează procentului ridicat pe care il deține grupa varstnică (peste 60 ani), condițiilor sanitare precare, nivelului de trai redus etc;

– este necesar să se intervină în ameliorarea acestor parametrii ai nivelului de trai, altfel, existând pericolul ca valorile mortalității din spațiul rural să crească în continuare.

Graficul 3.4.2 -Evoluția mortalității în perioada 1992-2009

Mortalitatea infantilă (numărul de copii decedați în primul an de viață, raportat la 1000 locuitori) pune în evidență o realitate extrem de negativă.

– în primul rand, un aspect destul de negativ este faptul că Direcția Sanitară a Județului Brasov nu ne-a putut pune la dispoziție toate datele pentru acest indicator, pentru motivul că nu dispune de ele (argumentul ne-a siderat);

– analizând valoarea mortalității infantile pentru localitățile la care datele există, se pune în evidență gravitatea fenomenului (valorile sunt foarte ridicate);

Graficul 3.4.3- Evoluția mortalității în perioada 1992-2002

– față de media la nivelul Județului Brasov (14,9 ‰), doar Municipiul Brasov are o valoare mai redusă (14,4‰); este normal, valoarea relativ redusă fiind dată de prezența unităților medicale de specialitate si de calitatea superioară a asistenței sanitare;

– valori mai reduse apar in localitățile comunelor Prejmer si Harman;

Mortalitatea standardizată (primele cinci cauze ale decesului), reflectă următoarea situație:

-bolile aparatului circulator sunt „responsabile” cu cea mai mare parte a deceselor in arealul analizat, urmate de tumori, boli ale aparatului respirator, ale aparatului digestiv, traumatisme si accidente;

3.5 Structura populației pe grupă de vârstă și sexe

O componentă importantă a analizei geodemografice o reprezintă structura pe grupe de varstă si sexe, aceasta contribuind la reglarea populației in ceea ce priveste resursele umane, din punct de vedere economic și demografic dar și din perspectivă teritorială.

Structura pe grupe de vârstă din zona metropolitană prezintă valori diferențiate pe cele două medii, componenta urbană avand valori distribuite relativ echilibrat pe cele trei mari grupe, iar cea rurală este caracterizată prin aspecte geodemografice similare cu cele inregistrate in cea mai mare parte a spațiului rural romanesc.

Reducerea populației tinere și cresterea ponderii vârstnicilor s-a înregistrat, în România și in regiune, începând cu a doua jumătate a anilor ’70 și s-a accentuat în perioada de tranziție de după 1990.

Populația din mediul rural este caracterizată de procesul de imbătranire demografică, grupa varstnică prezentand valori duble față de situația existentă in mediul urban al Brasovului si superioare celei de la nivel județean si național.

De asemenea, numărul redus al adulților din satele periurbanului demonstrează emigrația externă a forței de muncă adultă după 1990, precum si cea internă, spre arealele urbane.

Pentru Municipiul Brasov, valorile mortalității depășește valorile natalității, ceea ce întărește, încă odată ideea că ne confruntăm cu o accentuare a procesului de îmbătrânire demografică.

Variația continuă, în timp, a fenomenelor demografice determină modificări ale structurii potențialului demografic. Schimbările în structura pe grupe de vârstă se produc în sensul creșterii ponderii unor grupe de persoane și reducerii corespunzătoare a ponderii altor grupe. Tendința de lungă durată de creștere a populației vârstnice poartă denumirea de îmbătrânire demografică.

Fig.3.5.1-Piramida vârstelor

Îmbătrânirea demografică în Brasov nu este, față de nivelul mediu național, un proces accentuat,el neafectand in mod semnificativ procesul economic.

În restul județului Brașov, fenomenul de îmbătrânire demografică este foarte ridicat, ce afectează economic întreaga regiune. Este un fenomen demografic generalizat, atât în mediul urban cât și în cel rural.

Municipiul Brașov suportă influențe destul de puternice de pe urma acestui proces de îmbătrânire demografică, în special prin includerea în spațiul urban al Municipiului a unor spații învecinate, care aveau deja o populație îmbătrânită.

Potențialul demografic din punct de vedere economic – exprimat prin populația activă,cuprinde (potrivit metodologiilor de recenzare) toate persoanele în vârstă de peste 14 ani, apte de muncă, care constituie forța de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată), pentru producerea de bunuri și servicii în economia națională.

Structura pe sexe relevă o situație demografică care se menține in cea mai mare parte in limite normale, doar in situații izolate acest raport este dezechilibrat.

In condiții de evoluție geodemografică normală, fără intervenția unor factori externi, intre populația masculină si cea feminină se menține o diferență de 1-2 % in favoarea celei din urmă, determinată de durata de viață mai lungă a populației feminine.

3.6 Structura populației pe naționalități și religii în orașul Brașov

Structura etnică a populației polului de crestere este specifică provinciilor de la nord de Carpați, cu populație romanească dominantă si izolat, cu frecvențe ridicate ale maghiarilor. De-a lungul timpului, compoziția etnică a regiunii a suferit modificări mai puțin importante, balanța etnică nefiind modificată în nici o unitate administrativă.

Preponderența populației românești este confirmată de valorile înregistrate la recensămintele efectuate de autorități după 1989.

La ultimul recensămant, din martie 2011, 91,3% din populația arealului considerat era formată din romani, 7,1% din maghiari si cu ponderi neglijabile rromi (0,4%), sasi (0,5%), italieni (0,06%).

„În arealul polului de creștere Brașov, majoritatea absolută o formează cetățenii de etnie română. Din totalul populației, aproximativ 10% sunt cetățeni români de etnie maghiară și cca. 1% sunt cetățeni români de etnie germană.

Este posibil ca numărul real al populației de etnie rromă în unele comune să fie mai mare decât cel indicat in evidențele statistice oficiale (recensământul populației din anul 2002). Conform datelor furnizate de Prefectura Brașov – aceștia sunt în număr de 19.407 din care: 9400 în Săcele, 3000 în Tărlungeni, 2000 în Codlea, 2200 în Brașov, restul în celelalte localități. „(Planul integrat de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Graficul 3.6.1-Structura etnică a populației în anul 2011

In ceea ce privește structura confesională, spre deosebire de alte provincii românești, populația orașului se prezintă astfel (2011):

religia ortodoxă (30,0%),

romano-catolici (22,3%),

luterani (22%),

reformați (13,9%),

alții (10,2 %)

Graficul 3.6.2-Structura confesională a populației în anul 2011

De asemenea, numărul ateilor s-a redus considerabil.

CAPITOLUL IV-ASPECTE ECONOMICE

4.1 Caracteristici generale

„Conform datelor furnizate de Registrul Comerțului, în economia județului Brașov, la sfârșitul anului 2007 exista un număr total de 41.197 de agenți economici înregistrați, din care:

• 632 societăți pe acțiuni,

• regii autonome,

• 31.518 societăți cu răspundere limitată,

• 77 societăți în nume colectiv,

• 7 societăți în comandită simplă,

• 76 organizații cooperatiste,

• asociații familiale.

Din cele 41.197 de firme înmatriculate în județul Brașov la Registrul Comerțului, în urma analizei rezultatelor economice pe anul 2007 existau doar 23.461 de firme care au depus bilanțul (firme active) și numai 17.764 cu rezultate economice.

La nivelul Polului de Creștere Brașov, exista la finele anului 2007 un număr de 19.720 de firme care au depus bilanțul, din care 14.614 au avut rezultate economice. Dintre acestea 11.944 (81,7%) erau în Municipiul Brașov iar diferența de 2.670 (18,3%) figurau în restul zonei.

Pentru o mai bună analiză a mediului economic, ne vom referi doar la firmele care au avut rezultate economice la nivelul Polului de Creștere Brașov, pe baza raportărilor financiar contabile anuale depuse la Administrația Națională a Finanțelor Publice.

În perioada analizată 2005 – 2007 se constată creșterea ale numărului de firme active în toate domeniile de activitate. Creșteri importante se constată în domeniul construcțiilor – 36,18% – hoteluri și restaurante .- 17% – și servicii – 16,95%. Aceasta creștere este datorata in mare măsura creșterii economice și a interesului ridicat de investitie in zona imobiliara, investiții ce se regăsesc într-o măsură semnificativă în domeniul turismului. În domeniul agricol se constată o creștere a numărului de societăți comerciale active în perioada 2006-2007, ponderea sectorului fiind în continuare extrem de scăzută. Numărul de firme active în domeniul industrial este în creștere constantă dar indicele de creștere este scăzut. Activitatea de hoteluri și restaurante este în continuă dezvoltare.

În regiunea 7 Centru și în special în județul Brașov, industria are vechi tradiții datorită variatelor bogății naturale și a unor condiții social-istorice specifice. Activitățile meșteșugărești sunt prezente aici încă din antichitate, primele organizări industriale fiind realizate în Evul Mediu.

Concentrările ulterioare au creat premisele apariției unor centre industriale puternice, în care erau reprezentate majoritatea ramurilor industriale ale vremii, organizate în bresle încă din secolul al XIV-lea. Acestea au avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea orașului-cetate Brașov. Profilul industrial al Polului de Creștere Brașov este determinat de industria alimentară și textilă, industria de prelucrare a lemnului, industria de mașini și echipamente și industria mijloacelor de transport. O caracteristică deosebită a economiei locale este dată de prezența majorității ramurilor industriale.

În ultimii ani, investitori precum Autoliv România S.A., Ina Schaeffler Brașov S.R.L., Eurocopter România S.A., Rolem S.R.L., Freshtex Textile Finishing S.R.L., DTR Draexlmaier Sisteme Tehnice România S.R.L., Europharm Holding S.A., Losan România S.R.L., Quin România, M.T.I. Impex S.R.L., Stabilus România S.R.L. au inițiat afaceri prospere de producție.

Ca urmare a restructurării economiei naționale, o parte importantă din capacitățile de producție ale județului Brașov și-au diminuat activitatea sau au fost închise. Astfel, au fost generate, pe de o parte forță de muncă disponibilă pentru angajare, iar pe de altă parte spații utilizabile în scopuri industriale sau logistice.

La nivelul Municipiului Brașov sunt funcționale două parcuri industriale, declarate prin Hotărâri de Guvern, cu un grad de acoperire de 100%.

• Parcul Industrial Carfil, brownfield, cu o suprafață operațională de 1,87 ha, în care sunt localizate 17 societăți comerciale cu profil industrial și de servicii

• Parcul Industrial Metrom, brownfield, cu o suprafață operațională de 6,37 ha, în care sunt localizate 15 firme de producție și servicii.

În arealul Polului de Creștere sunt în fază de dezvoltare doua parcuri private:

• Parcul Industrial Prejmer, greenfield, parțial operațional, pe o suprafață de 82,36 de hectare ce va genera în jur de 10.000 locuri de muncă și

• Brașov Industrial Park, greenfield, parțial operațional, pe o suprafața de 29 ha care va avea în final 11 hale de producție și 3 clădiri de birouri în suprafață totală construită de 140.000 mp.

Prin "Programul de Înființare și Dezvoltare de Incubatoare de Afaceri în România" a luat ființă Incubatorul de Afaceri Brașov, localizat in municipiul Brașov, cu scopul de a sprijini societățile comerciale recent înființate. În momentul de față sunt localizate aici 20 de firme.

Camera de Comerț și Industrie Brașov – reprezentant și important susținător al mediului de afaceri.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

4.2 Transporturile

Domeniul Rutier

„Brașovul este situat la 160 km de București (capitala țării) și 150 km de Sibiu. Are o rețea bine reprezentată de drumuri publice, este traversat de principalele șosele europene :

• E60 pe DN1 (București – Brașov) și DN13 (Brașov – Rupea – Sighișoara);

• E68 pe DN1 (Brașov – Făgăraș – Sibiu);

• E574 pe DN11 (Târgu Secuiesc – Brașov) și DN74 (Brașov – Câmpulung),

Și de culoarul IV European și trasee naționale principale:

• DN1A (Brașov – Vălenii de Munte),

• DN10 (Hărman – Prejmer – Teliu),

Fig.4.2.1-Harta căilor de comunicație în regiunea orașului Brașov(sursa:Primăria

orașului Brașov)

Lungimea străzilor orășenești a fost în anul 2006 de 485 km, din care s- Traficul auto în interiorul Municipiului Brașov este foarte intens, de aceea arterele de la intrările și ieșirile din oraș au nevoie de alternative. Trebuie construite pasaje subterane și supraterane, care ar separa căile de transport.

Proiectul de realizare a Autostrăzii Transilvania va avea ca punct important de intersecție, de interes major pentru Municipiul Brașov, Drumul Național 1 între localitățile Ghimbav și Codlea. Proiectul este finanțat de Guvernul României, prin Compania Națională pentru Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR).

Toate localitățile cuprinse în Polul de Creștere Brașov sunt conectate prin drumuri județene și naționale. Localitățile Codlea, Ghimbav, Cristian, Râșnov și Hălchiu vor avea acces la viitoarea autostradă. Localitățile Săcele, Hărman și Sânpetru au acces la centura ocolitoare a Municipiului Brașov.

În Municipiul Brașov există un singur sistem de desfășurare a transportului public de călători, și anume cel de suprafață, organizat cu mai multe tipuri de mijloace de transport: autobuze, troleibuze și microbuze. Acesta se desfășoară după cum urmează:

1. Autobuze – 228 autobuze pe 23 trasee, însumând o lungime totală de 406,950 km cale simplă

2. Troleibuze – 6 trasee cu o lungime totală de 177,400 km cale simplă

3. Microbuze – 12 linii – 115 km.

Transportul călătorilor între Brașov și localitățile din Zona Metropolitană este asigurat de firme private.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Domeniul Căilor Ferate

„Căile ferate de pe teritoriul Polului de Creștere sunt administrate de către Regionala de Căi Ferate Brașov. Linia ferată cu ecartament normal are lungimea totală de 683 km, cu o densitate de 62km/1.000km², indicator superior mediei pe țară de 46 km/1000km².

Datorită poziției Brașovului, rețeaua de căi ferate este, în mare măsură, o rețea de tranzit.

Teritoriul este deservit de următoarele trasee de cale ferată :

• Magistrala 200: Brașov – Făgăraș – Curtici (cale ferată simplă neelectrificată);

• Magistrala 300: București – Predeal – Brașov – Episcopia Bihorului (cale ferată dublă electrificată). Tronsonul București – Brașov – Sighișoara face parte din tronsonul 4 al culoarului de transport paneuropean (axa prioritară Nr. 7 a RTE) ce urmează a fi reabilitat în viitorul apropiat ;

• Magistrala 400: Brașov – Sfântu Gheorghe – Deda – Sighetu Marmației (cale ferată simplă electrificată).

Liniile curente și stațiile de cale ferată sunt dotate cu instalații de centralizare electrodinamică, bloc de linie automat, bariere și semnalizări automate la trecerile de nivel cu calea ferată.

Căile ferate în Polul de Creștere:

• stație CF – Municipiul BRASOV – stație tehnica

• fără CF- Municipiul SACELE –

• stație CF – Municipiul CODLEA

• stație CF – Orașul PREDEAL

• stație CF – Orașul GHIMBAV

• stație CF – Orașul RASNOV

• stație CF – Comuna CRISTIAN

• fără CF – Comuna TĂRLUNGENI

• stație CF – Comuna PREJMER

• stație CF – Comuna HARMAN

• fără CF- Comuna HALCHIU

• fără CF- Comuna SANPETRU

• stație CF – Comuna Bod

Linii de cale ferata:

• PREDEAL-BV-BOD= 33 km electrificați=3 gari+3 halte

• BV-Codlea=14 km neelectrificati=1 gara+2 halte

• BV-Râșnov=15 km neelectrificati=1 gara+2 halte

• BV-Prejmer=16 km electrificați=1 gara+1 halta

SNCFR SA a propus desființarea Regionalei CF BV.”(www.prefecturabrașov.ro).

Transportul aerian

„În prezent, în Polul de Creștere Brașov nu există aeroport dar pentru următorii ani există un proiect de construcție a Aeroportului Internațional Brașov – Ghimbav, cu finanțare din investiții private, credite, fonduri județene și guvernamentale. În realizarea acestui proiect sunt implicate cinci autorități publice – CJ Brașov, CL Ghimbav, CL Brașov, CJ Covasna și CJ Harghita. Construcția viitorului aeroport la Ghimbav va duce la extinderea infrastructurii de transport în zona Brașov-Ghimbav-Râșnov.

Un alt proiect care vizează organizarea transportului aerian este cel al Aerodromului Brașov – Ghimbav, pentru care Primăria Municipiului Brașov a început demersurile (întocmire ridicări topo și fundamentarea culoarului de zbor). Aerodromul va avea o pistă de lungime de 1.500 m și va fi proiectat pentru avioane de tip ATR42 .”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

4.3 Turismul

„Orașul Brașov reprezintă o zonă cu numeroase tradiții culturale,care, de-a lungul timpului,a generat o sinteză între valorile occidentale și cele răsăritene, datorită poziției geografice care permitea legături comerciale cu întreg continental European și a structurii populației, Majoritatea instituțiilor culturale de prestigiu sunt concentrate în orașul Brașov. Aici există următoarele teatre și instituții muzicale: Teatrul „Sică Alexandrescu”, Teatrul pentru copii „Arlechino”, Opera Brașov și Filarmonica Brașov. În Brașov sunt 4 teatre și instituții muzicale, 1 bibliotecă publică și 90 biblioteci școlare .”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Fig.4.3.1-Harta turistică(sursa:Primăria orașului Brașov)

Teatrul „Sică Alexandrescu”: “A luat ființă în anul 1946 sub denumirea "Teatrul Poporului". Din 1949 primește denumirea de "Teatru de Stat", pentru că din 1967 marele regizor Sică Alexandrescu, pe atunci directorui teatrului, să îi pună numele de "Teatru Dramatic". Din 1994, pentru a cinsti memoria marelui regizor și mentor, primește denumirea de Teatrul Sică Alexandrescu.

Fiind prin excelență un teatru de repertoriu, subvenționat de municipalitate, în prezent își desfășoară activitatea într-un edificiu, impunător, (inaugurat în 1959) având Ia dispoziție două săli: sala mare cu 750 de locuri și sala mică Studio '82 (inaugurată în 1982) cu o capacitate variabilă, intre 40-60 de locuri. Realizează în jur de 6-8 premiere pe stagiune.”(www.teatrulsicăalexandrescu.ro)

Filarmonica Brașov: „Societatea Filarmonică din Brașov (Kronstadter Philharmonische Gesellschaft) era o asociație muzicală a sașilor, deschisă însă tuturor cetățenilor orașului, indiferent de naționalitate. Această deschidere interculturală se concretiza în colaborarea cu dirijori si soliști români, în conlucrarea cu asociațiile corale săsești, românești și maghiare și nu în ultimul rând, în promovarea creației compozitorilor brașoveni. În primul său concert, Societatea Filarmonica Brașoveană a prezentat în data de 6 mai 1878, Uvertura la opera "Flautul fermecat" de W.A. Mozart si Simfonia a VI-a de L.v. Beethoven, sub bagheta lui Anton Brandner, considerat fondatorul si primul dirijor al acestei societăți.

Calitatea muzicienilor Filarmonicii s-a afirmat cu strălucire în concertele prezentate sub bagheta unor maeștrii ca Franz Liszt, Ciprian Porumbescu si George Enescu.

Filarmonica Brașov organizează în fiecare an "Festivalul Internațional al Muzicii de Cameră", ajuns în 2007 la cea de-a XXXV-a ediție, fiind unicul festival de acest gen din Europa.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Opera Brașov:” A fost înființată în anul 1953, sub numele de "Teatrul Muzical Brașov". Pe parcursul unei jumătăți de veac și-a adus o contribuție importantă la dezvoltarea vieții culturale a Brașovului (fost Kronstadt).

Misiunea Operei Brașov, ca instituție de spectacole, se concretizează în crearea unui renume atât pe plan național, cât și internațional, adresându-se unui public cât mai numeros și divers. Opera Brașov își propune să ofere un repertoriu cât mai variat, transformând fiecare spectacol într-un eveniment cultural.”(www.opera-brasov.ro)

Teatrul pentru copii „Arlechino”: “A fost înființat în anul 1949 și funcționează ca secție de teatru de păpuși a Teatrului Dramatic. Începând cu anul 199, a devenit instituție profesionistă independentă.”(www.teatrularlechino.ro)

Piața Sfatului „reprezenta în Evul Mediu locul în care se organizau târguri pentru negustorii sași și romani,dar și pentru cei veniți din Ungaria.Accesul se făcea de pe strada Vămii,actuala Mureșenilor.Este unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate locuri din orașul Brașov,tot aici au loc diferite evenimente artistice precum:Cerbul de Aur,concerte,expoziții în aer liber etc.În apropierea ei se afla principalele obiective turistice:Biserica Neagră,bastionul Graft,bastionul Fierarilor,Poarta Șchei,Poarta Ecaterinei.”( Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.2-Piața Sfatului(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.3-Piața Sfatului,vedere deasupra Tâmpei(foto:Marin Elena)

Casa Sfatului

“A fost construită în secolul XIII, se mai numea și “turnul Trompeților”,deoarece de aici se dădea alarma când vreun pericol amenința orașul.Tot din acest turn,judecătorul veghea asupra ordinii care trebuia respectată de târgoveți.Lângă turn,breasla cojocarilor a ridicat în secolul următor câteva hale destinate comerțului.In anul 1420 ambele construcții au fost incluse în una nouă care care cuprindea latura de de nord-est și parterul actual.Urmează apoi noi adăugiri,clădirea completându-se în perioadele Renașterii și Barocului.Turnul de pază existent s-a înălțat peste zidurile celei vechi.”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Aici se luau cele mai importante hotărâri ale orașului,în același timp avea rol de gazdă pentru oaspeții princiari.Un alt lucru important este că tot aici s-a realizat Dieta Transilvaniei,în timpul domniei lui Mihai Viteazul.

Aspectul clădirii este unul masiv,impunător.In present găzduiește Muzeul Județean de istorie,cu cele patru secții:arheologie,istorie feudal,istorie modernă și istorie contemporană.

Fig.4.3.4-Casa Sfatului(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.5-Casa Sfatului văzută de pe Tâmpa(foto:Marin Elena)

Dealul Cetățuia:”este situat între cartierele Cetate,Brașovul vechi și Blumana.Aici se află o fortificație de lemn din anul 1524.In anul 1552 această fortificație a fost împrejmuită de șanțuri de pământ .Actuala cetățuie a luat locul turnului de strajă în anul 1553.In anii 1625 și 1785 s-au realizat procese de renovare.Această cetate a constituit un punct de sprijin pentru răsculații brașoveni..”(Pop S., Princz S. „Brașov-ghid turistic al județului”, Editura pentru turism, București,1974).

Fig.4.3.6-Dealul Cetățuia(sursa:iubescbrasovul.ro)

Muzeul de Artă Brașov:“găzduit într-o clădire în stil secession, realizată după proiectul lui M. Wagner în anul 1902, adăpostește în sălile de la etaj o Galerie Națională ce reunește opere aparținând celor mai valoroși artiști români. Expunerea ilustrează evoluția artei românești de la anonimii transilvăneni din secolele XVII-XVIII până la creațiile unor artiști contemporani.

Remarcabilă prin valoarea sa este colecția Nicolae Grigorescu, a doua ca mărime din țară. La subsolul muzeului este amenajată expoziția de Artă Decorativă Europeană și Orientală, ce înfățișează vizitatorilor piese de porțelan și sticlărie produse în vestitele manufacturi de la Meissen, Delft, Sevres, Capo di Monte, Murano și atelierele din țară. Muzeul de Etnografie din Brașov: este consacrat etnologiei regionale din sud-estul Transilvaniei, civilizația comunităților rurale din zona Bran, Rupea, Țara Oltului și Țara Bârsei. Ca structură administrativă, Muzeul de Etnografie funcționează în trei locații: Brașov, Săcele și Rupea. În pavilionul central Brașov este organizată o amplă expoziție permanentă care cuprinde, într-o tratare succintă, o îndeletnicire comună tuturor zonelor etnografice: meșteșugul țesutului și aplicarea lui funcțională în organizarea interiorului și în costumul popular.

Prezentarea are un pronunțat caracter pedagogic, cu accent pe reconstituirea autenticității contextului rural prin unelte, tehnologii și produse specifice.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Fig.4.3.7Muzeul de artă Brașov(sursa:www.turismland.ro)

Muzeul Primei Școli Românești:

„Prima Școală Românească, construită în anul 1495, a păstrat elementele stilului baroc, între anii 1760- 1761 i-au fost aduse modificări. Între 1557 și 1583, Diaconul Coresi tipărește aici 17 titluri în română și slavonă, pe hârtie fabricată într-o manufactură brașoveană.

Muzeul Primei Școli Românești este compus din mai multe camere, și anume: Sala de clasă „Anton Pann”; Sala „Diaconul Coresi”, ale cărei exponate sunt: “Cazania a II-a” (“Cartea românească cu învățătură”), “Psaltirea”, “Sbornicul”, “Octoihul” ș.a.; Sala „Cartea, factor de unitate națională”, unde se află peste 80 hrisoave domnești. Alături se află, recent restaurat, Complexul muzeal din incinta bisericii Sf. Nicolae, care expune în cca. 30 de camere, valori menite să confirme tradițiile de cultură și artă pe care le-au înscris Șcheii Brașovului în patrimoniul național. Tematic sunt organizate aici expozițiile: „Junii brașoveni”, „Șcheii Brașovului în pictura lui Ștefan Mironescu”, „Muzeul Tudor Ciortea”, „Muzeul Ex Libris”, „Muzeul Nicolae Titulescu”, „Muzeul Ion Colan”, urmând a se organiza „Muzeul Patrimoniului național și universal.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Fig. 4.3.8- Prima Scoală Românească(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.9 -Sala de clasă „Anton Pan”(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.10 -Sala cu vatra(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.11-Domnitorii români(foto:Marin Elena)

Biserica Neagră:” Biserica Neagră este cea mai mare construcție în stil gotic din România, având cea mai mare orgă din Europa. Datează din sec. XIV-XV, construcția ei durând aproape 100 de ani. Este cel mai impozant monument creat de către sașii ardeleni. Cu o lungime de 89 m, biserica este cel mai mare edificiu religios între Viena și Istanbul.

Înălțimea egală a navei centrale cu navele laterale dă în interior imaginea monumentalității. Turnul bisericii măsoară 65 m, biserica având înălțimea de 20 m. Unul dintre clopotele ei are 6.300 kg, fiind cel mai mare din România.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Fig.4.3.12-Biserica Neagra(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.13-Biserica Neagră-vedere de pe Tâmpa(foto:Marin Elena)

Ansamblul „Case Medievale” (Piața Sfatului, nr. 15-16):” este considerat un monument valoros din sec. XVI-XVII, atât pentru istoria orașului, cât și pentru istoria farmaciilor din România, deoarece a adăpostit prima farmacie din Brașov, atestată documentar în anul 1512.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Cetatea Brașovului-‘în anul 1935 îndemnând pe brașoveni să consolideze apărarea orașului, regele Sigismund de Luxemburg poruncește locuitorilor din jur să sprijine lucrările de fortificație,mai ales prin transportul materialelor.In anul 1421,a fost cucerită de turci,motiv pentru care lucrările de consolidare au continuat,iar de atunci cetatea nu a mai căzut pradă vreunei cuceriri. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.14-Cetatea Brașov(sursa:prinbrasov.com)

Poarta Șchei-„datează din anul 1827 și are forma unui arc de triumf”.(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.15-Poarta Schei(foto:Marin Elena)

Poarta Ecaterinei-„datează din secolul al XVI-lea și este construită în stil renascentist.

Este acoperită cu un turn ascuțit,prevăzut în cele patru colțuri cu turnulețe,semn al dreptului de jurisdicție pe care-l avea cetatea asupra locuitorilor domeniului ei.Deasupra se vede stema orașului Brașov din 1559.Turnul apărat de breaslă croitorilor este singura poartă medieval păstrată.”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.16 -Poarta Ecaterinei(foto:Marin Elena)

Strada Sforii-„este cunoscută ca fiind cea mai îngustă stradă din Europa.Afost reamenajată în 2003. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.17 -Strada Sforii(foto:Marin Elena)

Biserica Sf. Nicolae “este o adevărată bijuterie arhitecturală,rezultată dintr-o fericire îmbinare de stiluri-bizantin,baroc,gotic.A fost dotat cu diferite donații acordate de voievozii Vlad Călugărul,Neagoe Basarab și Petru Cercel,care au ajutat la ridicarea acestui monument terminat în 1954.Interiorul evidențiază o bogată colecție de icoane și picturi,unele dintre ele executate de cunoscutul artist Mișu Pop.” .”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.18-Biserica Sf. Nicolae(foto:Marin Elena)

Bastionul Țesătorilor:” este situat în partea de sud-vest al Cetății, considerat a fi o construcție unică în felul său în România. Este cel mai bine păstrat dintre cele 8 bastioane ale cetății, din secolul al XVI-lea. În prezent, aici se află Muzeul Cetății Brașov, ce găzduiește o valoroasă colecție de arme medievale (cca. 40 mp) și o machetă a cetății la sfârșitul sec. al XV-lea.

In sezonul estival se organizează concerte de muzică simfonică și de cameră. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.19-Invitație(sursa:iubescbrasovul.ro)

Bastionul Graft:”este situat în zona nordică,După Ziduri,el asigură legătura dintre cetate și cele două turnuri de strajă.

Fig.4.3.20-Bastionul Graft(sursa:calificativ.ro)

Expoziția de la Graft are ca tematică „Meșteșugarii din Brașov apărători ai cetății”.

Expoziția se întinde pe spațiul unei singure săli, aflată la etajul Bastionului Graft, și cuprinde arme utilizate la apărarea cetății, precum și panouri cu imagini ale fortificațiilor din Brașovul medieval. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Bastionul Postăvarilor (zidurile de sub Tâmpa):” valoarea socio-culturală a monumentului constă în descoperirea valențelor acelor spații, necesare societății din vremurile respective, de apărarea a păcii și liniștii în cetate. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Bastionul Fierarilor „ este situat în partea de nord-vest cetății,are formă de pentagon,dispune de poartă,de mijloace de luptă.

Aici se găsesc numeroase documente importante precum:hrisoave moldovenești,muntene,cea mai veche scrisoare redactată în limba română(epistola negustorului Neacșu din Câmpulung din anul 1521),precum și documente de la Mircea cel Bătrân .”(Pop S., Princz S. „Brașov-ghid turistic al județului”, Editura pentru turism, București,1974).

Turnul Alb:” Este situat pe Dealul Straja,la 59 m. depărtare de zidurile cetății,în zona bastionului Graft,cu care atacatorii puteau stabili legătura printr-un pod mobil.Turnul are formă de potcoavă,și datează încă din anul 1494.Are un diametru de 19m. și o înălțime de 14m. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.21 -Turnul Alb(foto:Marin Elena)

Sinagoga:” reprezintă templul comunității evreilor din Brașov, începând cu anul 1901, când a fost inaugurată. Sinagoga are planul unei bazilici cu trei nave și este realizată în stilul așa numit spaniol, cu elemente decorative gotice și romanice. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.22-Sinagoga(sursa:panoramio.com)

Din punct de vedere religios,putem da ca exemplu biserici vechi din orașul Brașov: Biserica „Sfântul Nicolae”, Biserica Bartolomeu, Mănăstirea Franciscanilor, Biserica „Sfânta Treime”.

În centrul istoric se desfășoară cele mai importante evenimente culturale ale orașului Brașov: Zilele Brașovului, Cerbul de Aur și Sărbătoarea Junilor.

Rezervația naturală Tâmpa” este situată la o înălțime de 906 metri,se înalță la circa 400 de metri deasupra orașului Brașov.Accesul se face cu ajutorul telecabinei.

Fig.4.3.23-Rezervația Tâmpa(foto:Marin Elena)

Are o suprafață de 150 ha,fiind totodată singura rezervație peisagistică din județul Brașov.Aici au fost descrise pentru prima dată două endemisme românești:crucea voinicului(Hepatica transsilvanica) și obsiga bârsană(Bromus mancesi).

Fig.4.3.24-Crucea voinicului(sursa:alpine.org)

Fig.4.3.25-Laleaua pestriță(sursa:mybiosis)

In partea nordică a versantului întâlnim o pădure formată din fag,carpen,stejar,tei,ulm de munte,frasin,larice,pin etc.

Pe versantul sudic sunt prezente ochiuri de stepă.

Sunt prezente numeroase specii de păsări,mamifere,insecte,interesant de știut este că aici s-au descoprit 35% din totalul speciilor de fluturi din România.”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.26-Panou informativ(foto:Marin Elena)

Poiana Brașov-„este atestată documentar din anul 1895.In 1904 s-a inaugurat prima cabană de iarna,iar în 1906 este recunoscută oficial ca fiind stațiune de iarnă.Aici s-au desfășurat prima competiție de schi,”Jocurile Internațioanale ale studenților”.Incepând cu anul 1995,a fost numită statiune climaterică de interes general de către guvern.Datorită investițiilor consistente,Poiana Brașov este o stațiune mult frecventată de către turiștii români și străini.Este situată la 1030 metri altitudine,la poalele masivului Postăvarul(1799m),în imediata sa apropiere se află munții Piatra Craiului(2238m),Bucegi(2505m) și Piatra Mare(1848m). ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.27 -Poiana Brașov,vara(foto:Marin Elena)

Fig.4.3.28-Pârtia Bradul(foto:Marin Elena)

Rezervația Postăvarul” este situată la 15 km. de Brașov.Se întinde pe o suprafață de 15 ha și a fost înființată în anul 1980.În Munții Postăvarul se conserva peisaje puțin influențate de către om și numeroase specii de plante precum:Floarea de colț(Leontopodium alpinum),Gențiana galbenă (Gențiana lutea),Smirdarul ( Rhododendron kotschyi),Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus),Iedera albă (Daphne blagayana), Sângele Voinicului ( Nigritella nigra),Bulbucul de munte (Trollius europaeus).

Fauna este reprezentată de următoarele specii:ursul brun,cerbul carpatin,cocoșul de munte etc. ”(Ghidul Valea Prahovei-Brașov-Poiana Brașov,Ed. House of Guides,2004).

Fig.4.3.29-Floarea de colț(sursa:art.zone)

Fig.4.3.30-Iedera albă(sursa:alpinet.org)

Fig.4.3.31 -Cocoșul de munte(sursa:cocoșuldemunte.ro)

Luând în considerare aspectele prezentate mai sus și realizând o comparație în ceea ce privește factorii naturali,putem constata faptul că orașul Brașov constituie o zonă semnificativă și mult frecventată din punct de vedere turistic,datorită prezenței a numeroase obiective turistice.Potențialul natural reflectă o mare diversitate,spectaculozitate,iar de cealaltă parte patrimoniul artistic și cultural este înzestratși el cu obiective variate de o însemnătate turistică incontestabilă.

CAPITOLUL V-ASPECTE PRIVIND CALITATEA VIEȚII

5.1 Sistemul sanitar

Infrastructura de sănătate a Polului de Creștere Brașov este relativ cuprinzătoare, reușind să asigure serviciile primare pe întreg arealul.

În privința bazei materiale și a personalului de specialitate situația este următoarea:

• „Municipiului Brașov cuprinde 11 spitale, după cum urmează: Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov (1256 paturi), Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie „I.A.Sbârcea”, Spitalul Clinic pentru Copii, Spitalul de Boli Infecțioase, Spitalul de Pneumoftiziologie, Spitalul de Psihiatrie și Neurologie, Spitalul Județean Mârzescu, Spitalul Municipal de Urgență, Spitalul Militar de Urgență, Spitalul CFR.

• Codlea : 13 cabinete medic de familie, o stație de salvare și un spital cu 90 de paturi și un ambulatoriu de specialitate; Municipiul Codlea nu dispune de policlinică;

• Săcele: 19 cabinete medic de familie, o policlinică și un spital cu secții de pediatrie, interne și psihiatrie; în Municipiul Săcele nu există unitate de primire urgențe;

• Predeal: 2 cabinete medic de familie, o policlinică și o microstație de salvare; Municipiul Predeal nu dispune de spital;

• Ghimbav: un cabinet de medic de familie; nu există dispensare și policlinici, unitate de primire urgențe și spital;

• Prejmer: 4 cabinete de medic de familie în localitatea Prejmer, un cabinet în Lunca Câlnicului și un dispensar care include cabinet stomatologic; nu există stație de salvare și spital;

• Cristian: 3 cabinete medic de familie, din care unul de stomatologie, și un dispensar; nu există unitate de primire urgențe și spital;

• Tărlungeni: 3 cabinete medic de familie; nu există dispensare și policlinici, stație de salvare și spital;

• Hălchiu: 2 cabinete medic de familie în localitatea Hălchiu și un cabinet în Satu Nou ,un dispensar cu cabinet de stomatologie; nu există stație de salvare și spital;

• Hărman: 2 cabinete medic de familie și un dispensar; în prezent se află în pregătire un nou cabinet de medic de familie; nu există stație de salvare și spital;

• Sânpetru: un cabinet medic de familie și un dispensar; nu există stație de salvare și spital;

• Râșnov: 16 cabinete medic de familie și o policlinică în cadrul căreia funcționează un centru de permanență și în care, de asemenea, Ambulanța Brașov asigură primirea de urgențe în baza unui contract de comodat; nu există spital;

• Bod: 2 cabinete medic de familie în Bod sat și un cabinet în colonia Bod, un dispensar ; nu există unitate primire urgențe și spital.

• Vulcan: 1 spital cu 145 paturi, 2 dispensare medicale cu cabinet de stomatologie, nu există unitate primire urgențe Referitor la situația furnizării de servicii medicale, între orașul Brașov si localitățile din împrejurimi există totuși diferențe. Acest lucru vizează mai ales primul ajutor și serviciile de ambulanță. În domeniul unităților spitalicești și ambulatorii, există un deficit de acoperire în zonele rurale. ”(www.prefecturabrasov.ro).

5.2 Sistemul educațional

Învățământul preuniversitar

„Evoluția populației școlare a fost, firesc, infuențată de evoluția demografică în ansamblul ei. Datorită unei natalități foarte scăzute de la începutul anilor `90 numărul elevilor și al claselor din învățământul preuniversitar a scăzut dramatic, o oarecare revigorare având loc în acest moment în învățământul primar.

Nivelul de instruire al populației, după forma de învățământ absolvită, este relative ridicat în zona metropolitană comparativ cu județul și chiar cu regiunea centru. Cea mai mare pondere o reprezintă absolvenții de studii gimnaziale, urmați de cei cu studii liceale, ai școlii de arte și meserii și de cei ai învățământului primar. Având în vedere gradul de urbanizare al zonei metropolitane și tradiția universitară a Brașovului ponderea celor care au absolvit o formă de învățământ superior este ridicată (14 %). Un procent însemnat al acestor absolvenți se regăsește și în localități precum Cristian și Sânpetru, fenomen legat de dezvoltarea rezidențială a acestor localități din ultima perioadă.

În localitățile cuprinse în Zona Metropolitană Brașov repartizarea unităților de învățământ este relativ echilibrată și acoperă necesarul de servicii educaționale pentru ciclurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Unele localități din cadrul polului de creștere reușesc să păstreze și să fidelizeze (prin facilitățile acordate) personalul didactic (Codlea, Râșnov, Săcele, Predeal, Prejmer, Tărlungeni), în timp ce alte localități se confruntă cu numărul insuficient al cadrelor didactice de specialitate cu normă întreagă (Ghimbav, Cristian, Hărman, Sânpetru) și cu o rată ridicată a fluctuației personalului didactic.

Elevii din localitățile aflate mai aproape de Brașov se orientează în procent mai mare spre școlile din Municipiul Brașov, deoarece oferta instituțiilor de învățământ este mai variată, calitatea serviciilor este mai bună și pot face naveta în condiții rezonabile.

De asemenea aici există trei școli cu statut de școală europeană (Colegiul Național Unirea, Colegiul Tehnic Maria Baiulescu și Colegiul de Științe Grigore Antipa), iar colegiile naționale teoretice sunt renumite prin rezultatele obținute la competiții școlare internaționale.

De asemenea există la nivelul Polului de creștere Brașov copii supradotați însă nu există nici date oficiale despre aceștia și nici un program dedicat acestor copii care să pună în valoarea aptitudinile acestora.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Învățământul universitar

„În cadrul zonei metropolitane, învățământ universitar se regăsește doar la nivelul Municipiului Brașov unde există un număr de 6 universități, de stat și private. Dintre acestea, cea mai importantă este Universitatea Transilvania, aceasta fiind și singura universitate de stat din municipiu. În componența lor, universitățile au numeroase facultăți, cu profile diverse, cum ar fi: informatic, științe economice, turism, industrie, silvicultură, drept, educație fizică și sport, muzică, etc.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

5.3 Dotări tehnico-edilitare

Rețele de apă și canalizare

„Compania Apa este operator unic regional, cu respectarea prevederilor Programului Operațional Sectorial dobândit statutul de Mediu, asigurând serviciul de distribuție a apei potabile și serviciul de canalizare în localitățile Zonei Metropolitane Brașov, cu două excepții – orașele Râșnov și Predeal. Orașul Râșnov a concesionat serviciul către o societate comercială pe acțiuni al cărei acționar majoritar este orașul Râșnov, iar orașul Predeal are la rândul său concesionat serviciul către o societate comercială privată dar a început demersurile legale pentru trecerea serviciului către operatorul unic regional Compania APA Brașov.

Comisia Europeana a aprobat proiectul major de modernizare a infrastructurii de apă/apă uzată “Reabilitarea și extinderea sistemelor de apă și canalizare în județul Brașov”. Județul nostru va beneficia de finanțare europeană prin Programul Operațional Sectorial Mediu. Proiectul, în valoare de peste 189 de milioane de Euro, presupune investiții în reabilitarea captărilor de apă, a conductelor de aducțiune, a stațiilor de tratare și pompare, a rezervoarelor de apă, a rețelelor de distribuție și a sistemului de contorizare, construirea/reabilitarea sistemului de colectare a apei uzate și a 5 stații de epurare. Investițiile vor fi realizate în localitățile Brașov și cartierul Stupini al Municipiului Brașov, Săcele, Codlea, Feldioara, Rupea, Homorod, Hoghiz, Prejmer și satul Lunca Câlnicului ce aparține de comuna Prejmer, Hărman, Sânpetru, Bod și Moeciu. Dintre acestea, 7 localități sunt din Zona Metropolitană Brașov.

Se estimează că lucrările de investiții se vor realiza în perioada 2009-2013.

Relația dintre Compania Apa și operatorii locali ce acționează în prezent va fi stabilită în conformitate cu legislația privind serviciile publice.

În privința Municipiului Brașov, sursele sale de apă sunt administrate de către operatorul unic regional Compania APA Brașov S.A. Aceasta sunt cele trei surse inițiale de apă: Răcădău, Solomon și Ciucaș, de asemenea Barajul de la Tărlung și apele subterane.

Acumularea de la Tărlung reprezintă o sursă avantajoasă din punct de vedere economic în raport cu celelalte surse exploatate în vale, întrucât nu necesită sisteme de pompare.

Pentru acest motiv, apa din Tărlung este exploatată cu prioritate, apele subterane fiind considerate surse complementare.

În prezent se lucrează la înălțarea acumulării și modernizarea uzinei de apă Tărlung.

Lucrările sunt aproape finalizate și vor conduce la creșterea capacității acumulării la 25 mil. mc. și la asigurarea unui debit permanent de exploatare de 2100 l/s. Rețeaua de distribuție a Municipiului Brașov și a localităților racordate este construită pe 4 nivele de distribuție și cuprinde 459 km de conducte, din care 390 km sunt conducte de 300 de mm.

În perioada 2000-2006 lungimea aducțiunilor de alimentare cu apă în localitățile din Zona Metropolitană Brașov a crescut cu 5%.

Epurarea apelor uzate se realizează la Stația de Epurare Stupini – Brașov, amplasată la cca. 3 km nord-vest de Municipiul Brașov. Aici este tratată apa uzată menajeră și industrială din Brașov și din localitățile învecinate (Cristian, Râșnov, Ghimbav, Săcele, Hărman și Sânpetru). Lucrările de reabilitare și retehnologizare a stației de epurare au fost demarate în 1998 și s-au finalizat în anul 2000.

Pentru a face față dezvoltării economice și sociale a Polului de Creștere Brașov, COMPANIA APA Brașov intenționează să construiască o stație de epurare cu capacitate mărită în localitatea Feldioara, la aproximativ 22 de km de centrul municipiului Brașov.

Cele două stații de epurare ar urma să acopere împreună necesarul la nivelul Zonei Metropolitane Brașov.

Rețeaua de canalizare a Municipiului Brașov este unitară în proporție de 90%, iar pentru porțiunile separate, de întindere restrânsă, Compania Apa Brașov folosește rețeaua de ape uzate și rețeaua de ape pluviale. Lungimea rețelei de canalizare este de 361,9 km, din care 72 km colectoare principale și 79 km racorduri. 85% din abonați sunt deserviți de rețeaua de canalizare; ceilalți, situați la periferia Brașovului sau în localitățile limitrofe, beneficiază de sisteme de canalizare autonome. Primele zone au fost canalizate în perioada 1890-1900. Rețeaua de canalizare din cartierele Noua, Astra, Răcădău și Triaj a fost construită în jurul anului 1960. Porțiuni mai recente ale rețelei de canalizare au fost construite după 1980. În rețeaua de canalizare există și 8 deversoare, având rolul de a prelua apa pluvială în caz de precipitații abundente. În prezent se realizează, cu surse din bugetul local, extinderea rețelei de canalizare în cartierul Stupini Bartolomeu, și se lucrează, de asemenea, la finalizarea colectorului "I" și a colectorului de ape menajere din Poiana Brașov, utilizându-se pentru acesta fonduri ISPA.

Dezvoltarea explozivă a investițiilor și a locuințelor în zona periurbană a Municipiului Brașov (Bartolomeu, Stupini, Tractorul, Noua) impune extinderea rețelelor de canalizare în aceste cartiere.

În perioada 2000-2006, investițiile în rețeaua de canalizare pentru localitățile cuprinse în Zona Metropolitană Brașov aproape s-au dublat, înregistrând o creștere cu 82%, fapt ce dovedește interesul major atât al localităților, cât și al instituțiilor finanțatoare.

Sistemul de producție și distribuție a energiei termice Numai Municipiul Brașov mai are un sistem centralizat de producere și distribuție a energiei termice. În cazul celorlalte localități ale Polului de Creștere, energia termică pentru consumatorii publici și privați este asigurată prin sisteme individuale de încălzire, ce folosesc ca și combustibil gazul metan, lemnul, peleți sau în puține cazuri surse alternative precum pompele de căldură.

Sistemul de producție a energiei termice al Municipiului Brașov se compune din trei surse:

• centrala de termoficare CET Brașov: alimentează zona de nord a orașului. CET Brașov are ca profil de activitate producerea combinată de energie electrică și termică (în termoficare), pe bază de lignit și gaze naturale. Energia termică este livrată sub formă de apă fierbinte, într-o rețea care alimentează consumatorii prin intermediul a 43 de puncte termice.

• cazane cu apă fierbinte (20 de puncte termice) pentru cartierele Răcădău, Noua și o parte a cartierului Astra;

• 31 de centrale termice de cvartal, ce utilizează combustibil gazos.

Numărul apartamentelor branșate la sistemul termic a fost de 79.000 în anul 1990 și 46.000 în anul 2006. În prezent mai sunt branșate în jur de 33.000 de apartamente la sistemul centralizat de furnizare a agentului termic.

Energia termică (agent primar) este transportată printr-o rețea de conducte care însumează o lungime de 99,59 km, având diametre cuprinse între 125 și 1000 mm. Dintre acestea, cca. 64,65 km sunt conducte pozate subteran, iar restul de 34,93 km sunt pozate aerian. Energia termică (agent secundar) este distribuită de la centralele de cvartal la consumatori printr-o rețea de conducte în lungime de 135,27 km, și printr-o altă rețea, în lungime de 350,29 km, de la punctele termice la consumatori. Aceste rețele sunt pozate subteran și vechimea majorității conductelor din alcătuirea lor este cuprinsă între 13 și 40 de ani.

O parte din consumatori au trecut la alte sisteme de încălzire, de tipul centralelor de bloc, de scară sau de apartament, și chiar la încălzirea cu sobe de gaz sau de lemne.

În prezent CET Brașov a încheiat un acord de parteneriat cu concernul austriac Kelag Wärmebetriebe (WBG), care va realiza cu fonduri proprii un nou sistem de încălzire, bazat pe utilizarea de biomasă ca sursă principală de încălzire, urmând ca numai pentru regularizări să fie utilizate gaze naturale.

CET Brașov, societatea care asigură apa caldă și căldura în orașul Brașov, se confruntă cu probleme foarte mari. Întregul sistem de termoficare, de la producție până la contorizarea pe orizontală, trebuie reabilitat și modernizat. Datorită pierderilor foarte mari din rețele (60 %) și a procesului continuu de debranșare, costurile la consumatori sunt foarte mari. Acest lucru generează probleme financiare importante, rezultate din recuperarea dificilă a creanțelor de la consumatori, atât persoane fizice cât și personae juridice (în prezent CET are de recuperat datorii de peste 26 de milioane de lei de la agenții economici și consumatorii casnici din Brașov). Ca urmare a problemelor financiare cu care se confruntă, CET Brașov nu este eligibil pentru accesarea de fonduri nerambursabile.”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Rețele de distribuție a gazelor naturale

„Municipiul Brașov este alimentat cu gaze naturale din sistemul de conducte magistrale 3 x DN 700mm Mediaș – București, prin intermediul a trei stații de predare.

În urmă cu aproximativ 7 ani au fost demarate programe de înlocuire a rețelelor de distribuție a gazelor naturale cu durata de exploatare depășită, confecționate din țeavă de oțel, cu conducte din polietilenă, cu durata normată de funcționare de 50 de ani. S-au realizat astfel înlocuiri în cartierele Răcădău, Bartolomeu, Poiana Brașov, Astra și Schei.

Sunt pregătite proiectele pentru înlocuiri similare în cartierele Noua și Tractorul. De asemenea, s-au executat înlocuiri pe numeroase străzi din alte cartiere.

Extinderea rețelei de alimentare cu gaz metan a fost de 20% în perioada 2000-2006.

Necesitatea extinderii acestei rețele se menține, atât datorită înmulțirii și dezvoltării zonelor rezidențiale în localitățile din Zona Metropolitană Brașov, cât și datorită creșterii capacității de dezvoltare a obiectivelor economice (industrie, comerț, turism și alte servicii).”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Rețele de alimentare a energiei electrice

„Pe teritoriul Polului de Creștere Brașov sunt amplasate o serie de centrale hidroelectrice de mică putere și microhidrocentrale. O altă sursă de producție a energiei electrice o constituie Centrala Electrică de Termoficare Brașov ce funcționează pe bază de hidrocarburi.

Întrucât necesarul de energie electrică al zonei nu poate fi asigurat numai din surse proprii, cea mai mare parte a acestuia este preluat din Sistemul Energetic Național . Zona Metropolitană Brașov este străbătută de magistrale de transport a energiei electrice LEA de 400 kW.

Rețeaua de 110 kW la care sunt racordate stațiile de transformare 110/MT are caracter de distribuție.

Liniile de distribuție publică de medie tensiune ( 6kW și 20 kW) au o răspândire mare atât în mediul urban cât si rural. Preponderente sunt liniile aeriene. Aceste rețele sunt destinate alimentării cu energie electrică a consumatorilor casnici, edilitari, terțiari, industriali etc

În mediul rural rețelele de distribuție de joasă tensiune sunt de tip aerian (LEA 0,4 kW), iar în mediul urban, în zonele sistematizate, sunt de tip subteran (LES 0,4 kW) .”(Planul integral de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

5.4 Zonele funcționale ale orașului

„Suprafața totală a Municipiului Brașov este de 26.732 ha. La recensământul populației și al locuințelor din anul 2002, în Municipiul Brașov existau 111.593 locuințe, din care 5.040 erau în proprietate publică și 106.553 în proprietate privată. Suprafața locuibilă era de 4.165,8 mii mp. Numărul mediu de locuitori/locuință se situa în Municipiul Brașov la 2,48 persoane. 94,5% dintre locuințele din municipiu sunt în proprietate privată, 4,9% sunt în proprietate de stat și 0,2% sunt în proprietate privată de grup sau a cultelor religioase.

În prezent, mai mult de 153.000 de locuințe se află în Zona Metropolitană. Suprafața locuibilă ce revine unui locuitor este de 15 mp (date preliminare), în timp ce la nivelul țării aceasta este de 14 mp. Suprafața locuibilă per persoană în Zona Metropolitană, inclusiv Municipiul Brașov, se situa în anul 2007 la o valoare medie cu puțin mai mare de 15 mp. În zona adiacentă, în comparație cu orașul Brașov, suprafața locuibilă per locuință este cu 7 mp mai mare.Cea mai mare rată de creștere a numărului de locuințe se observă în localitățile din imediata vecinătate a Brașovului: Sânpetru (29 %), Hărman (28 %), Predeal (21,7 %) și Cristian (15,4 %), iar cea mai dramatică scădere a spațiului locativ a cunoscut comuna Hălchiu (-21,6 %).

Piața rezidențială din Municipiul Brașov a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare din ce în ce mai accentuată, datorită noilor proiecte rezidențiale care se dezvoltă sau urmează să se dezvolte în apropierea orașului.

Zonele care prezintă interes pentru dezvoltările rezidențiale din Brașov sunt: zona de Sud-Est (Dârste) – la ieșirea spre București, și zona de nord-vest (Ghimbav, Stupini, Hălchiu).

Potrivit specialiștilor, zona Bronzului – Tractorul (nordul Municipiului Brașov) va fi o zonă cu potențial rezidențial, unde accesul facil către centrul orașului atrage deja dezvoltările rezidențiale. Până acum, în zonă s-au construit case individuale, dar este deja anunțat pe piață un proiect rezidențial care constă în construcția a 96 de vile.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, salariul mediu net în ianuarie 2008 a fost în Municipiul Brașov de 308 euro, populația activă fiind de aproximativ 139.000 de persoane. Din estimări oficiale, și considerându-se nivelul salariului mediu de 308 euro, 4,95% din locuitorii Brașovului au un venit lunar net mai mare de 1.000 de euro, ceea ce îi califica pentru obținerea unui împrumut de 60.000 – 70.000 de euro în vederea achziționării unei noi case locuințe.15

Pe baza acestor date, se estimează că rata de absorbție a locuințelor noi din Brașov este de 1.000 – 2.000 de locuințe anual, cererea fiind susținută de persoanele de până în 40 de ani, care doresc în primul rând achiziționarea unei garsoniere, apartamentele de două camere fiind următoarele în clasamentul preferințelor brașovenilor.

Potrivit datelor companiei, numărul locuințelor din ansamblurile rezidențiale, lansate în acest moment în Brașov, depășește 2.700 de unități, prețurile acestora fiind cuprinse între 1.000 – 1.500 de euro pe metru pătrat construit pentru apartamente și de 900 – 1.100 de euro pe metru pătrat construit pentru vile.

Tranzacțiile din domeniul imobiliar au înregistrat o tendință de creștere din momentul integrării în Uniunea Europeană. Începutul anului 2007 a adus o majorare a prețurilor de vânzare între 10-20% și se estimează că majorarea se va menține, într-un ritm ascendant mai lent.16

Piața locuințelor, cea a birourilor și cea a spațiilor de retail vor oferi în continuare oportunități de dezvoltare companiilor de construcții din regiunea Centru a României.”(Planul integrat de dezvoltare urbană-Polul de creștere Brașov).

Concluzii

În primul capitol sunt redate succint caracteristicile fizico-geografice.Poziționarea în zona central-estica a României,releva faptul că este ușor accesibil atât din punct de vedere rutier cât și feroviar.Gradul de accesibilitate joacă un rol important,deoarece orașul Brașov este localizat într-o zonă turistică și economică foarte dezvoltată.

Evoluția paleogeografică s-a realizat în mai multe etape și faze însoțite de mișcări.Teritoriul Brasovului are o structură diversificata și complexă în același timp,care s-a format în mai multe faze,și care este reprezentată de unități structurale,depozite. Relieful este destul de variat,și este reprezentat de munți,platforme,piemonturi,șesuri.

Condițiile climatice sunt propice locuirii și desfășurării activităților zilnice,precipitațiile sunt reduse,iar inversiunile de temperatura nu sunt numeroase.Râurile care străbat orașul Brașov au caracter torențial,din care rezultă viituri.Debitul lor este utilizat în irigații.

Din punct de vedere biogeografic,flora orașului coincide în mare parte cu cea a județului,excepție făcând Muntele Tampa unde se găsesc câteva specii de plante unice în lume.

Pe teritoriul orașului Brașov se găsesc soluri cernozomoide cu pietriș la mică adâncime,iar în rest soluri argiloiluviale brune,podzolice,soluri brune acide,soluri litomorfe,soluri hidromorfe,soluri aluviale și aluviuni.

În al doilea capitol este analizată populația.Densitatea populației scade din partea centrală spre periferie unde suprafețele sunt ocupate cu terenuri agricole,în special cu legume.

Natalitatea este în scădere,iar mortalitatea deține un aport pozitiv în raport cu mediul rural acest lucru datorându-se serviciilor medicale existente,a nivelului de trai ridicat. Îmbătrânirea demografică în orașul Brașov nu are un rol important în procesul economic. Ponderea populației feminine este în creștere fata de ponderea populației masculine. Structura etnica a populației este formată din romani,rromi,maghiari,sași și alte naționalități. Structura confesionala este reprezentată de următoarele religii:creștin-ortodoxă,romano-catolică,luterana,reformata,dar și alte religii.

Orașul Brașov este principalul pol de atracție în ceea ce privește locurile de muncă,iar populația din zonele învecinate se deplasează zilnic,sau pe anumite perioade mai îndelungate,fără a depăși 30 de zile,sub formă de navetă. Rata de activitate deține o pondere ridicată la nivel de oraș și bineînțeles mai scăzută la nivel rural.Domeniile de activitate sunt reprezentate de sectorul primar,sectorul secundar,sectorul terțiar,ceea ce demonstrează faptul că economia este bine dezvoltată.

Al treilea capitol urmărește evoluția teritorială,funcțiile dar și zonele funcționale ale orașului Brașov.Încă din epoca medievală,Brasovul a reprezentat un centru urban diversificat.Regiunea "Scheii Brasovului" a rămas compacta dar în același timp neregulată,iar Brasovul vechi tot o așezare compactă dar regulată.În centru exista o biserica-cetate,specifică satelor bârsane actuale.Anul 1955 este anul apariției cartierelor de blocuri cu mai multe etaje. Stema orașului reprezintă o coroană pe un trunchi de copac cu rădăcini.Acest tip de reprezentare datează încă din sec. al XIV-lea,când orașul se afla într-o perioadă de înflorire,iar regii Ungariei au acordat un privilegiu pentru stema,și anume o coroană deschisă deschisă cu fleuroane în formă de crini din stema dinastiei de Anjou din Ungaria.

În anii 1335 și 1344 au avut loc numeroase invazii tătare care au provocat numeroase distrugeri în Tara Bârsei și la Brașov,ceea ce a dus la pierderea unor documente mai vechi.Într-un document din anul 1358,sunt menționate întâia oară "judele și jurații",mai exact sfatul orașului.În perioada domniei regelui maghiar Ludovic I (1342-1382),devine cel mai important oraș comercial al Transilvaniei și Ungariei medievale.

În perioada în care se afla sub stăpânire habsburgică,mai exact secolele XVII-XVIII,începând cu data de 21 aprilie 1869 s-au produs incendii în repetate rânduri,focul extinzându-se până în Scheii Brasovului,reușind să distrugă o bună parte dintre ele,deoarece casele erau din lemn.După aceste incendii,s-au realizat numeroase renovări și construcții noi.

Sec. al XX-lea a însemnat o perioadă de deschidere către noi evoluții.În anul 1804 s-a început iluminarea publica a orașului.Între anii 1811 și 1827 au fost construite numeroase șosele către localitățile înconjurătoare.S-au realizat acțiuni de înfrumusețare,astfel ca prima promenadă din anul 1804 a fost însoțită de pomi plantați,o fântână arteziană,un pavilion muzical și un chioșc.

În perioada 1850-1918,populația s-a dublat,formată majoritar din sași.În 1890 s-a realizat noul plan topografic al orașului ce conținea numerotarea caselor pe străzi.

Funcția economică este dezvoltată,numeroase firme desfășurând servicii în toate domeniile,în special în domeniul construcțiilor și al turismului. Funcția rutieră,în Brașov există un singur sistem de desfășurare a transportului public de călători, și anume cel de suprafață, organizat cu mai multe tipuri de mijloace de transport: autobuze, troleibuze și microbuze.Toate localitățile cuprinse în Polul de Creștere Brașov sunt conectate prin drumuri județene și naționale. Linia ferată cu ecartament normal are lungimea totală de 683 km, cu o densitate de 62km/1.000km², indicator superior mediei pe țară de 46 km/1000km². Momentan,în orașul Brașov nu exista aeroport,însă exista un proiect de construcție finanțat din credite,fonduri județene și guvernamentale.

Funcția de sănătate este bine dezvoltată și reușește să îndeplinească serviciile primare. Funcția educativă este cuprinzătoare și este formată din școli,grădinițe,licee,și șase universități de stat și private.

Din punct de vedere cultural,în orașul Brașov găsim numeroase teatre și instituții muzicale,o bibliotecă publică și 90 de biblioteci școlare, numeroase obiective turistice,intens valorificate și mult vizitate de către turiștii romani și străini,rezervații naturale și nu în ultimul rând stațiunea Poiana Brașov.

Industria are vechi tradiții datorită variatelor bogății naturale și a unor condiții social-istorice specifice. Activitățile meșteșugărești sunt prezente aici încă din antichitate, primele organizări industriale fiind realizate în Evul Mediu.Numeroși investitori au inițiat afaceri prospere de producție. Aici funcționează de asemenea și două parcuri industriale,declarate prin hotărâri de către guvern.

Piața rezidențială din Municipiul Brașov a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare din ce în ce mai accentuată, datorită noilor proiecte rezidențiale care se dezvoltă sau urmează să se dezvolte în apropierea orașului.Zonele care prezintă interes pentru dezvoltările rezidențiale din Brașov sunt: zona de Sud-Est (Dârste) – la ieșirea spre București, și zona de nord-vest (Ghimbav, Stupini, Hălchiu).

Al patrulea capitol se referă la infrastructură orașului.Compania Apa Brașov S.A administrează cele trei surse de apă de la Racadau,Solomon,Ciucas,dar și Barajul de la Tarlung și apele subterane.Acumularea de la Tarlung este o sursă avantajoasă pentru că nu necesită surse de pompare.La stația de epurare Stupini-Brasov este tratată apa uzată din Brașov dar și din localitățile învecinate. Rețeaua de canalizare este de 361,9 km.,o mare parte dintre locuitori beneficiază de ea,iar cei din zona periferică au sisteme de canale autonome. Există trei surse de producere a energiei termice care este transportată printr-o rețea de conducte. Alimentarea cu gaze naturale se realizează din stația de conducte Medias-București.În urmă cu 7 ani s-au realizat înlocuiri ale conductelor în cartierele Racadau,Astra,Șchei. Alimentarea cu energie electrică se realizează din centrale hidroelectrice,microhidrocentrale,Centrală Electrică de Termoficare Brașov,dar și din sistemul energetic național.Liniile de 6kw și 20kw sunt destinate alimentării consumatorilor casnici,terțiari,industriali. Accesul la serviciul de internet este asigurat prin rețeaua de telefonie fixă și mobila.

Bibliografie

1.BANARU S. ,MARA B.,COLIBAR V. (1981), Judetele Patriei – Monografie Brașov, Editura Sport-Turism, București.

2.BĂNCILĂ I. (1985), Geologia Carpațilot Orientali, Editura Științifică, București.

3.CUCU V. (1981), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Didactică și Pedagogică, București.

4.CĂNCESCU A. ,MĂZGĂREANU T. (2006), Brașovul de odinioară, Editura Foton, Brașov.

5.DRĂGULESCU C., CURTEAN BANADU A., (2002), Conservarea biodiversității. Entități naturale protejate, Editura Mira-Design, Sibiu.

6.DUMITRAȘCU I. , MAXIMESCU M. (2001), O istorie a Brașovului, Editura Phoenix, Brașov.

7.DUNĂRE N. (1974) – Țara Bârsei, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

8. GRIGORE M. (1979), Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief , Editura Academiei, București.

9.GIURCANEANU C. (1988), Populația și Așezările din Carpații Românești, Editura Stiințifică și Enciclopedică,București, 1988.

10.IELENICZ M., PĂTRU I. (2005), Geografia Fizică a României, vol. I, Editura Universitară, București.

11.IELENICZ M. (2007), Geografia fizică a României, vol. II, climă, ape, vegetație, soluri, mediu ”, Editura Universitară, București.

12.MIHAI E., (1975), Depresiunea Brașov – Studiu Climatic, Editura Academiei R.S. România, București.

13.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 1, Editura Aldus, Brașov.

14. NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 2, Editura Aldus, Brașov.

15.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 3, Editura Aldus, Brașov.

16.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 4,Editura Aldus, Brașov.

17. NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 5, Editura Aldus, Brașov.

18.OSNAGA B. (2008), Brașov, istorie, cultură și tradiții în Transilvania, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului, Brașov.

19.PATRULIUS D., DIMITRESCU R., GHERASI N., (1968), Harta geologică Brașov 1:200.000 , Institutul Geologic, București.

20.PUȘCARIU S., (1977), Brașovul de altădată, Editure Dacia,Cluj-Napoca.

21.ROȘU AL. (1980), Geografia Fizică a României, Editura Didactica și Pedagogica, București.

22.***Ghidul Valea Prahovei, (2005), Editura House of Guides, București.

23.***Anuarul Statistic al județului Brașov, Direcția județeană și statistică 1966-2011.

24.***www.brașov.city.ro

25.***www.teatrulsicăalexandrescu.ro

26.***www.opera-brașov.ro

27.***www.teatrularlechino.ro

28.***www.prefecturabrașov.ro

29.***Planul integral de dezvoltare durabilă-Polul de creștere Brașov

.

Bibliografie

1.BANARU S. ,MARA B.,COLIBAR V. (1981), Judetele Patriei – Monografie Brașov, Editura Sport-Turism, București.

2.BĂNCILĂ I. (1985), Geologia Carpațilot Orientali, Editura Științifică, București.

3.CUCU V. (1981), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Didactică și Pedagogică, București.

4.CĂNCESCU A. ,MĂZGĂREANU T. (2006), Brașovul de odinioară, Editura Foton, Brașov.

5.DRĂGULESCU C., CURTEAN BANADU A., (2002), Conservarea biodiversității. Entități naturale protejate, Editura Mira-Design, Sibiu.

6.DUMITRAȘCU I. , MAXIMESCU M. (2001), O istorie a Brașovului, Editura Phoenix, Brașov.

7.DUNĂRE N. (1974) – Țara Bârsei, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

8. GRIGORE M. (1979), Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief , Editura Academiei, București.

9.GIURCANEANU C. (1988), Populația și Așezările din Carpații Românești, Editura Stiințifică și Enciclopedică,București, 1988.

10.IELENICZ M., PĂTRU I. (2005), Geografia Fizică a României, vol. I, Editura Universitară, București.

11.IELENICZ M. (2007), Geografia fizică a României, vol. II, climă, ape, vegetație, soluri, mediu ”, Editura Universitară, București.

12.MIHAI E., (1975), Depresiunea Brașov – Studiu Climatic, Editura Academiei R.S. România, București.

13.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 1, Editura Aldus, Brașov.

14. NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 2, Editura Aldus, Brașov.

15.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 3, Editura Aldus, Brașov.

16.NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 4,Editura Aldus, Brașov.

17. NUSSBACHER G., (2002), Caietele Corona, contribuții la istoria Brașovului, caietul 5, Editura Aldus, Brașov.

18.OSNAGA B. (2008), Brașov, istorie, cultură și tradiții în Transilvania, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului, Brașov.

19.PATRULIUS D., DIMITRESCU R., GHERASI N., (1968), Harta geologică Brașov 1:200.000 , Institutul Geologic, București.

20.PUȘCARIU S., (1977), Brașovul de altădată, Editure Dacia,Cluj-Napoca.

21.ROȘU AL. (1980), Geografia Fizică a României, Editura Didactica și Pedagogica, București.

22.***Ghidul Valea Prahovei, (2005), Editura House of Guides, București.

23.***Anuarul Statistic al județului Brașov, Direcția județeană și statistică 1966-2011.

24.***www.brașov.city.ro

25.***www.teatrulsicăalexandrescu.ro

26.***www.opera-brașov.ro

27.***www.teatrularlechino.ro

28.***www.prefecturabrașov.ro

29.***Planul integral de dezvoltare durabilă-Polul de creștere Brașov