Modele de Afaceri pe Internet
CAPITOLUL I
Prezentarea firmei
I.1 Scurt istoric
S.C. AUTOSERVICE S.R.L. a luat ființă în anul 2001 . Administratorii au convenit ca noua societate să fie organizată sub forma de societate cu răspundere limitată, cu sediul în Piatra Neamț, str. Progresului, nr.15, Sc.B, Ap.21, Jud Neamț.
Societatea se constituie pe o durata de timp nelimitata.
Capitalul de pornire al S.C. AUTOSERVICE SRL este de 200 lei .
Administratorii au convenit ca obiectul de activitate al societatii sa fie Intretinerea si repararea autovehiculelor Cod CAEN 4520.
In anul 2005 societatea a cumpărat spațiul si terenul aferent in care își desfăsoară activitatea, spațiu de 10500 m2, din care 220 m2 special amenajat cu toate dependintele necesare.
Activitate se desfasoara conform organigramei, cu 16 salariati, care sunt angajatii societatii.
Avân în vedere modalitatea prin care s-au dezvoltat afacerile prin Internet administratorii societății s-au gandit la realizarea unui magazin virtual pentru vânzare cu amănuntul a pieselor și accesoriilor pentru autovehicule.
Astfel în anul 2009 aceasta îsi deschide propriul magazin online. Aceasta inițiativă a fost una dintre cele mai importante luate de administratorii firmei.
I.2 Particularități tehnologice
Punctul de lucru din Dumbrava Roșie unde se găsește service-ul auto format din cinci hale (una in care este magazin de vanzare piese auto import, a doua hala este pentru vopsitorie, a treia hala este pentru mecanica, a patra este pentru tinichigerie iar ultima hala este pentru spălătorie auto) .
Toate utilaje necesare pentru vopsitorie au fost achizitionate de la Hoffman Autotech . Utilajele necesare pentru mecanica , tinichigerie și spalatorie au fost achizitionate la mana a doua de la o firma din Germania (D.M.R. -Import Export).
I.3 Situatia economico-financiara
– bilant pe 2 ani
Bilanț Contabil Prescurtat
– contul de profit si pierdere 121
I.4 Relațiile economice cu clienții și furnizorii
Societatea are un angajat ce se ocupă de relațiile economice cu clienții și furnizorii. Acesta gestionează comunicarea zilnica cu clienții și cu furnizorii societății, inclusiv subcontractorii ,monitorizează stadiul transmiterii-recepționării documentației economice către clienți și furnizori și obligațiile societății față de clienții acesteia și îndeplinirea acestor obligații, gestionează documentația aferenta intervențiilor realizate de către companie, înregistrează și întocmește situații privind documentațiile economice și raportează către seful ierarhic superior.
CAPITOLUL II
MODELE DE AFACERI PE INTERNET
II.1 Rolul internetului si dezvoltarea afacerilor electronice
În zilele noastre Internetul este cea mai utilizată formă de publicitate pentru majoritatea firmelor. Oportunitate pentru a crea imaginea unei firme și pentru a atrage clienți este marketingul prin intermediul Internetului. Firmele furnizează informații tehnice și utilizează pagina de web ca o platforma pentru lansarea noutăților firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse și preiau comenzi.
Comerțul este facilitat cu ajutorul Internetului, acesta oferind posibilitatea de a efectua cumpărături prin rețea, consultând cataloage electronice și plătind prin intermediul cărtilor de credit. Există firme unde relațiile de afaceri se derulează prin rețea între furnizori și clienți, acestea fiind o alternativă la comunicațiile “tradiționale”.
Pentru majoritatea firmelor , comerțul Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți, ca o alternativă la variantele de comunicații “tradiționale” prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.
O alta formă a comerțului Internet, care le include pe cele anterioare, dar si multe alte utilizari inca neexploatate, o reprezinta autentificarea digitala. Ea implica o serie variata de documente, de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau inregistrari vocale.
Sunt destule metode de a face o vanzare pe Internet si destule modalitati de a pierde o vanzare pe Internet. Sunt o mie de metode prin care o firma poate efectua sau pune la dispozitia clientilor serviciile comerciale pe Internet. Cea mai simpla metoda este daca firma are deja exemplul sau experienta unui magazin de vanzare normal, in acest caz putand sa-si extinda site-ul web printr-un magazin online sau; s-ar putea chiar sa aiba clienti care ar fi dispusi sa foloseasca Internetul pentru a face cumparaturi de la magazin. Pe langa aceasta, poate sa-si mareasca substantial nivelul clientilor si cumparatorilor prin promovarea atat a magazinului virtual cat si a celui real pe Internet la preturi care nu pot fi nici macar comparate cu preturile ridicate pe care le-ar avea daca ar face reclama magazinului prin publicitatea normala si reclama prin ziare, reviste si fluturasi.
II.2 Tranzactii electronice moderne
Una din principalele provocari cu care se confrunta comerciantii detailisti (retail) atunci cand doresc sa implementeze un sistem de comert electronic este furnizarea un mecanism de plata comod, perceput ca suficient de sigur si usor de integrat intr-un sistem de tranzactii comerciale on-line. Multe solutii pentru aceasta problema au fost propuse sau chiar sunt utilizate astazi. Insa nici una nu a dobandit larga acceptare de care se mai bucura inca bancnota de hartie sau moneda de metal. Comertul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci cand consumatorii obisnuiti vor percepe un mecanism de plata electronica ca fiind la fel de sigur ca plata cu banii jos ("cash") de astazi.
II.1.2 Piața electronică
Odata cu raspandirea web-ului si atingerea unei mase critice de utilizatori, firmele cu activitate de comert, analistii, specialistii in marketing s-au gandit ca merita investit efort in punerea la punct a unor tehnologii care sa transforme surferii web in potentiali clienti. Initial, siturile web ale acestor firme contineau doar informatii de contact, oferte promotionale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML statice. Lansarea unei comenzi de cumparare a unor produse se putea face eventual via fax, telefon sau email. Totul era ok, doar ca pentru a putea intra in posesia produselor, clientul trebuia sa plateasca contravaloarea produselor comandate iar banii sa parcurga drumul de la client la comerciant (vanzator). Plata se facea de regula prin mecanismele clasice, catre un cont deschis de comerciant la o banca; presupunea deplasarea clientului la sediul unei institutii cu profil bancar pentru a depune banii si pentru initia transferul acestora in contul comerciantului. in functie de politica adoptata de comerciant pentru a demara procesul de livrare a produselor catre client acesta cerea sau nu, confirmarea efectuari plati prin fax. Fie ca se folosea o retea de distributie proprie, fie ca se apela la un serviciu postal specializat (posta rapida, DHL, etc), teoretic aceasta ultima faza era cea mai lunga. As putea spune ca pana acum, in mare, am creionat modalitatea in care se desfasoara comertului la distanta in prezent, in Romania. Cu doua amendamente:
a) Exista inca putine situri web de comert care permit vizualizarea on-line a cataloagelor de produse si lansarea comenzilor; informatia ca un anumit comerciant ofera un anumit produs este obtinuta telefonic si/sau pe baza unei reclame in mass-media;
b) Din pacate, in Romania, in multe cazuri nu livrarea produsului prin posta catre beneficiar dureaza cel mai mult, ci tocmai transferul banilor catre comerciant; aceasta situatie se intalneste mai frecvent la cumpararea de produse/ servicii din afara Romaniei, caz in care multe din bancile romanesti nu se "grabesc" sa faca plata.
Comertul electronic ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC.
II.2.2 Categorii de tranzactii electronice
Cateva dintre cele mai cunoscute metode de plata electronica sunt: plata prin cartele de credit, plata prin CyberCash, plata prin “SmartCard” (cartela “inteligenta”), transferul electronic de fonduri, plata prin Ecash, banii electronici (digicash).
Tranzactia comerciala are trei faze: negocierea, plata si livrarea. Majoritatea modelelor din literatura de specialitate se concentreaza pe faza de plata si, in mod deosebit, pe modul de asigurare a securitatii platilor electronice. Cele mai importante protocoale de plata electronica sunt SET, SNPP si IBS. Alte protocoale de plata cu o utilizare notabila sunt: JEPI, EMV si E-Check – Electronic Checkbook. Comertul electronic este un concept unificator, care inglobeaza o serie de tehnologii si servicii specifice, dar in egala masura reutilizeaza concepte deja existente, uneori chiar fara a fi nevoie sa le adapteze. in continuare, vom enumera o parte dintre serviciile si tehnologiile folosite la implementarea sistemelor de comert electronic.
Sistemele electronice de plati trebuie sa atinga nivele ridicate de securitate, viteza, caracter privat si confidential, descentralizare si internationalizare si sa fie unanim acceptate de comercianti si oameni de afaceri. O trasatura comuna a majoritatii acestor solutii o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asigura confidentialitatea, autenticitatea si integritatea mesajelor transferate intre entitatile implicate. in continuare sunt analizate cateva dintre cele mai cunoscute metode de plata electronica:
Plata prin carduri bancare
Card-urile reprezintă instrumente de decontare care asigura posesorului achizitionarea de bunuri si servicii, fara prezenta efectiva a numerarului. Indiferent de tip si functii, card-urile au anumite trasaturi comune:
– suport fizic de plastic, cu dimensiuni standard;
– numele emitentului, numarul cardului, perioada de valabilitate, numele posesorului – inscriptionate pe avers prin tiparire, gofrare sau gravare cu laser;
– sigla emitentului, holograma de securitate, logo-ul organizatiei, pe avers;
– banda magnetica pentru criptarea elementelor de securitate si un spatiu pentru semnatura posesorului, pe revers.
Card-urile se pot clasifica pe mai multe criterii:
In raport cu modul de stocare a caracteristicilor de securitate:
– card-uri cu banda magnetica – care memoreaza pe trei piste informatii criptate despre utilizator, emitent, algoritmul de codare etc.;
– card-uri cu microprocesor (smart-card-uri) – avand stocate in cip datele de securitate si permitand functionarea ca portofel electronic
In raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor:
– debit-card-uri – care asigura utilizatoruluiachizitionarea de bunuri si servicii sau retrageri de numerar, cu conditia prezervarii unor fonduri intr-un cont de card si efectuarea de cheltuieli in limita soldului disponibil;
– credit-card-uri – care asigura utilizatorului achizitionarea de bunuri si servicii sau retrageri de numerar pe baza unei linii de credit acordate posesorului de card.
In raport cu calitatea emitentului:
– card-uri emise de banci;
– card-uri emise de societati non-bancare
Plata prin SmartCard (card-uri inteligente)
Termenul de card inteligent este folosit in general pentru a desemna un card de plastic de dimensiuni date, care include o serie de componente semiconductoare, ce-i permit sa memoreze si uneori sa prelucreze informatii.
SmartCard-ul este in esenta inlocuitorul portofelului obisnuit. Tot continutul unui portofel actual (acte, carti de credit, bani gheata), va fi inlocuit de unul sau mai multe SmartCard-uri. Din punct de vedere fizic, un SmartCard arata ca o carte de credit, cu unul sau mai multe microcircuite de tip microcontroller inglobate. O cartela inteligenta poate pastra de 10-100 de ori mai multa informatie decat o cartela magnetica, fiind totodata mult mai sigura. ul de codare etc.;
– card-uri cu microprocesor (smart-card-uri) – avand stocate in cip datele de securitate si permitand functionarea ca portofel electronic
In raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor:
– debit-card-uri – care asigura utilizatoruluiachizitionarea de bunuri si servicii sau retrageri de numerar, cu conditia prezervarii unor fonduri intr-un cont de card si efectuarea de cheltuieli in limita soldului disponibil;
– credit-card-uri – care asigura utilizatorului achizitionarea de bunuri si servicii sau retrageri de numerar pe baza unei linii de credit acordate posesorului de card.
In raport cu calitatea emitentului:
– card-uri emise de banci;
– card-uri emise de societati non-bancare
Plata prin SmartCard (card-uri inteligente)
Termenul de card inteligent este folosit in general pentru a desemna un card de plastic de dimensiuni date, care include o serie de componente semiconductoare, ce-i permit sa memoreze si uneori sa prelucreze informatii.
SmartCard-ul este in esenta inlocuitorul portofelului obisnuit. Tot continutul unui portofel actual (acte, carti de credit, bani gheata), va fi inlocuit de unul sau mai multe SmartCard-uri. Din punct de vedere fizic, un SmartCard arata ca o carte de credit, cu unul sau mai multe microcircuite de tip microcontroller inglobate. O cartela inteligenta poate pastra de 10-100 de ori mai multa informatie decat o cartela magnetica, fiind totodata mult mai sigura. Conectata la un terminal de citire-scriere, SmartCard poate efectua functii complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci beneficiile oferite de SmartCard sunt: siguranta, capabilitati active anti-frauda, flexibilitate in aplicatii, posibilitatea de validare off-line.
SmartCard memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un cont la banca sau un credit acordat de banca. Cand o astfel de cartela este folosita pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vanzatorului si apoi mai departe catre o institutie financiara. SmartCard poate fi reincarcabila sau nu. in acest ultim caz, cartela va fi aruncata atunci cand suma inscrisa pe ea a fost epuizata. In prezent, in tarile care au deja o traditie in comertul electronic (respectiv cele in care sistemul de plata prin carti de credit functioneaza de mult timp) se fac eforturi substantiale pentru adoptarea SmartCard-urilor.
Plata prin CyberCash (www.CyberCash.com)
Cyber Cash reprezinta un sistem electronic de plata, implementat in 1995 de firma CyberCash Inc., Reston, SUA, pentru protejarea platilor cu crtele de credit prin Internet. Firma furnizeaza un software atat pentru cumparator, cat si pentru vanzator si opereaza o poarta (gateway) intre Internet si majoritatea bancilor care autorizeaza plata cu cartele de credit. Cumparatorii incep prin a instala software-ul de “portofel” cu care inregistreaza mai multe cartele de credit pe care le folosesc. In mod similar, vanzatorul instaleaza software-ul pereche. Mesajele tranzactiilor dintre cele doua componente se desfasoara criptat, cu o cheie simitrica, anvelopata cu ajutorul unei chei publice ale lui CyberCash, pentru distribuire. Aceasta cheie este incorporata in soft-ul cumparatorului. Soft-ul genereaza, atunci cand se instaleaza cartelele de credit folosite, o pereche cheie publica – cheie privata pentru cumparator. Cheia publica se transmite la Cyber Cash, care o memoreaza intr-o baza de date, alaturi de toate cheile publice ale cumparatorilor si vanzatorilor. Ca urmare, Cyber Cash poate autentifica semnaturile digitale ale tuturor participantilor. Mesajul de plata cu cartele de credit – descrierea tranzactiei, numarul cartelei de credit a cumparatorului si semnatura digitala a acestuia – se transmite portii CyberCash, care decripteaza mesajele si semnatura. Daca lucrurile sunt OK, el confirma plata catre software-ul vanzatorului, care la randul sau o trimite spre confirmare soft-ului “portmoneu” al cumparatorului. CyberCash opereaza ca un agent al bancii vanzatorului. Vom observa ca, deoarece informatiile privind tranzactia si numarul cartelei de credit sunt criptate cu cheia publica a lui CyberCash, vanzatorul nu poate utiliza ilegal, ulterior, cartela de credit a cumparatorului.
Plata prin FirstVirtual
Alta solutie privind transferul sigur al cartilor de credit prin Internet, fara insa a apela la criptografie, o constituie FirstVirtual (www.fv.com). Este vorba despre un mecanism prin care cumparatorii de informatii stabilesc un identificator propriu, pe care-l fac cunoscut lui FirstVirtual prin fax sau telefon, impreuna cu numarul cartii de credit. Atunci cand cumpara o informatie, cumparatorul furnizeaza vanzatorului identificatorul sau. Vanzatorul se conecteaza la serverul FirstVirtual, verifica identificatorul, si, daca el corespunde, va furniza informatia cumparatorului. Apoi serverul FirstVirtual intreaba prin e-mail cumparatorul daca accepta plata informatiei. Daca raspunsul este “da”, FirstVirtual va furniza numarul cartii de credit catre un achizitor care va incarca cu suma de plata cartea de credit si, dupa 90 de zile, va transfera fondurile vanzatorului. Intrat in functiune in 1994, FirstVirtual are astazi peste 180.000 utilizatori.
Sisteme de plata bazate pe portofel si bani electronici
Portofelul electronic poate opera in mai multe moduri:
– inchis/deschis – cand acelasi operator emite card-uri si accepta tranzactii sau cand se face compensarea tranzactiilor intre diferiti emitenti
– pre-platit/pre-autorizat Un portofel electronic pre-platit inglobeaza (sub forma electronica) bani reali, transferati dintr-un cont bancar sau dintr-un depozit de numerar. Un portofel electronic pre-autorizat inglobeaza valoarea (costul) unei cumparaturi, pe care operatorul portofelului o garanteaza (se bazeaza pe o linie de credit).
Schema dupa care se desfasoara o operatiune de creditare sau debitare a unui portofel este urmatoarea:
1. se autentifica card-ul cu ajutorul cheii avute la dispozitie de catre toti furnizorii de servicii;
2. se determina valoarea tranzactiei si se verifica soldul card-ului;
3. se verifica detinatorul (prin PIN);
4. se face operatiunea de creditare/debitare;
5. se genereaza de catre card certificatul de debitare;
6. certificatul de debitare este verificat de cititorul de card.
Un sistem de plati bazat pe portofel electronic trebuie sa dispuna de urmatoarele componente de securitate:
– portofelul care contine identificatorul de card, un identificator pentru banca emitenta, pentru a se permite compensarea si decontarea, soldul, chei criptografice, soldul maxim acceptat, inregistrarea ultimelor tranzactii;
– card-ul comerciantului care contine chei secrete cu care POS-ul autentifica portofelul, precum si un PIN pentru evitarea folosirii neautorizate;
– EFT POS cu capacitatea de conectare a doua card-uri, display pentru afisarea valorii curente stocate in portofel si a tranzactiei;
– card-ul de colectare care colecteaza datele referitoare la tranzactii;
– jurnalul tranzactiilor reprezinta inregistrarea tuturor tranzactiilor efectuate de un comerciant.
Mai multe mari firme au implementat scheme de plata electronica sub forma de portofel sau bani electronici.
Printre cele mai cunoscute sunt:
A. DigiCash
Este realizat cu sprijinul bancilor Mark Twain Bank – USA, Deutsche Bank – Germania si Merita Bank – Finlanda si se bazeaza pe tehnologia eCash.
Este prima solutie totalmente software pentru platile electronice. Tranzactiile se desfasoara intre vanzator si cumparator, care trebuie sa aiba conturi la aceeasi banca. Cumparatorii trebuie sa instiinteze banca asupra faptului ca doresc sa transfere bani din conturile lor in asa-numitul cont Ecash Mint. in orice moment, cumparatorul poate interactiona de la distanta, prin calculatorul sau si utilizand un client software, cu contul Mint si poate retrage fonduri de aici pe discul calculatorului sau. Discul cumparatorului devine un veritabil portofel electronic. Apoi se pot executa plati intre persoane individuale sau catre firme, prin intermediul acestor Ecash.
B. NetCash
A fost dezvoltat la Information Science Institute de la University of Southern California. El reprezinta un sistem electronic de plati de tip On-line. Sistemul se bazeaza pe mai multe servere de monede distribuite, la care se poate face schimbul unor cecuri electronice (inclusiv NetCheque) in moneda electronica.
Sistemul NetCash consta in urmatoarele entitati:
– cumparatori;
– vanzatori;
– servere de moneda (SM);
Transferul electronic de fonduri
Pe Internet, cecul de hartie poate fi repede inlocuit de un cec electronic, semnat digital de emitent. Un consortiu de banci, FSTC – Financial Services Technology Consortium (www.fstc.com), a statutat un model de cec electronic foarte asemanator cecurilor clasice pe hartie. Platitorul foloseste un procesor, de tipul unui SmartCard PC, pentru a genera si semna digital un cec electronic ce va fi transmis prin posta electronica sau Web. El se trimite fie bancii cumparatorului – care-l va onora dupa verificarea semnaturii digitale, trimitand banii bancii vanzatorului, fie direct vanzatorului – care va verifica semnatura, il va semna la randul sau, si il va trimite bancii sale. Sistemul FSTC se bazeaza pe folosirea sistemelor criptografice cu chei publice pentru semnatura digitala si pleaca de la premisa ca toate cheile publice ale participantilor si certificatele lor sunt cunoscute pretutindeni in sistem.
Sisteme de micro-plati
Sub forma de concept si proiect experimental, micro-platile se adreseaza nevoii existentei unei scheme simple, ieftine, care sa poata suporta economic plati foarte mici, cativa dolari, centi si chiar fractiuni de centi
A. MilliCent
A fost creat pentru a accepta tranzactii comerciale in care sunt implicate costuri mai mici de un cent. Este un protocol bazat pe o validare descentralizata a banilor electronici pe serverele vanzatorilor, fara comunicatii aditionale, criptari scumpe sau procesari separate.
Securitatea tranzactiilor MilliCent cuprinde urmatoarele aspecte:
– toate tranzactiile sunt protejate
– tranzactiile ieftine limiteaza valoarea fraudelor
– frauda este detectabila si eventual localizabila
B. CyberCoin
Sistemul de micro-plati CyberCoin poate 14ransie in Internet plati de sume mici, de la 25 de centi la 10$, acoperind astfel o zona in care sistemul ce utilizeaza cartile de credit nu este fezabil din punct de vedere economic.
Serviciul CyberCoin este implementat utilizand un concept cunoscut sub numele de sesiune CyberCoin.
O sesiune poate semana cu un carnet de cecuri ce contine n “cecuri”. Fiecare “cec” poate fi utilizat doar o singura data. Sesiunea se termina atunci cand s-au consumat toate cecurile sau acestea au expirat. Un cec poate fi folosit doar pentru o singura plata sau pentru depozitare.
C. MPTP (Micro Payment Transfer Protocol)
– MPTP este un protocol creat pentru a face practice platile mici si foarte mici.
– MPTP implica trei parti, clientul C care face plata, vanzatorul V care primeste plata si brokerul B care mentine conturile pentru partile implicate.
– MPTP ia in considerare urmatoarele riscuri:
Abuzul de credit: Atunci cand un cont este accesat in repetate randuri pentru plati, fara intentia reala de a plati.
Contrafaceri: Contrafacerea de ordine de plata.
Retrageri neautorizate: Atunci cand brokerul face o retragere neautorizata dintr-un cont
Modificarea ordinelor de cumparare: Atunci cand un client trimite un ordin pentru a cumpara un set de produse, ordin ce este interceptat si modificat de o a treia parte.
Erori la plati prin credit: Brokerul scoate sume din conturile clientilor si nu le mai depune in conturile vanzatorilor.
Dubla cheltuire: O unitate electronica se cheltuieste de doua ori.
Inaccesul la un serviciu: Un client sau un vanzator nu au acces la conturile lor.
Repudierea: O parte nu recunoaste efectuarea unei parti.
Eroare la livrari: Un vanzator accepta plata, dar nu livreaza bunul cerut.
D. NetBill
NetBill este un protocol destinat vanzarii si cumpararii prin Internet a unor produse cu un cost mediu sau redus. Un cumparator este reprezentat printr-un calculator client, care doreste sa cumpere informatii de pe un server al unui vanzator. Un server de conturi (NetBill server) detine conturile ambelor parti si are legatura cu o institutie financiara conventionala (banca).
Acest model implica trei parti: cumparatori, vanzatori si servere de tranzactii NetBill. O tranzactie implica trei faze: negocierea pretului, livrarea bunului si plata.
Protocolul NetBill este robust impotriva erorilor si retine toate informatiile necesare pentru a proteja clientii de fraude din partea vanzatorilor.
II.3. Modele de afaceri pe internet
Exista deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate in functie de numarul de furnizori, prestatori de servicii catre clienti, astfel: 1-catre-1 (e-shop), mai multi-catre-1 (e-mall), mai multi-catre-mai multi (e-licitatie). Se constituie astfel, un lant de servicii in cadrul caruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispozitie de la spatiu pe pagina web pana la posibilitatea integrarii intr-un e-mall. Al treilea element al lantului este clientul, avand o anumita formare profesionala, interese proprii si preferinte. Acest client poate fi un consumator (B-2-C), o alta firma (B-2-B), administratia publica (B-2-A) sau un angajat (B-2-E), in contextul tranzactiilor interne din cadrul unei firme.
Prezentam in continuare, in linii generale, cateva modele de afaceri pe Internet: magazinul electronic (e-shop), magazinul universal electronic (e-mall), achizitia publica electronica (e-procurement), licitatia electronica (e-auction), prestari servicii electronice (e-service providing).
II.3.1 Ce model vom utiliza?
Dintre modelele pentru derularea afacerilor pe Internet vom utiliza Magazinul electronic (e-shop)
II.3.1.1 Magazinul electronic (e-shop)
Ideea de baza a comertului electronic este aceea de a transpune afacerea fizica, materiala, in pagina de Internet. Astfel, firma isi prezinta catalogul de produse precum si serviciile prin Internet.
Produsele sunt oferite, in general, la diferite categorii de pret, tinand seama de tendinta clientilor de a testa calitatea, viteza si eficienta livrarii inainte de a decide sa cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializarii prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu usurinta si nu necesita folosirea simtului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, carti, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de alta parte, produse care au fost considerate initial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet – cravatele, spre exemplu, se vand acum foarte bine pe Internet.
Serviciile completeaza de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, in cazul in care se comercializeaza cravate, site-ul poate prezenta si un desen/schita despre cum se face nodul de cravata. In plus, site-ul poate include si un ghid de culori si stiluri pentru oamenii de afaceri, un indrumar pentru succesul in afaceri sau, magazinul de cravate poate decide sa vanda si sosete, pantofi si palarii prin includerea pe site si a altor vanzatori.
Preturile produselor vandute prin Internet ar trebui sa fie mai mici decat cele practicate pentru comenzile clasice. Cartile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau, cel putin, fara a se percepe taxe aditionale de livrare. Serviciile si in special serviciile de informare ar trebui sa fie in mare parte gratuite.
Serviciile de informare prin publicatii periodice sunt oferite gratuit la inceput, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertantii vor initia servicii suplimentare de tipul accesului la arhive si vor extinde posibilitatile de cautare, solicitand utilizatorului sa se aboneze si sa plateasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat ca impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic; majoritatea ramane fidela abonamentelor clasice si, in general, numai clientii noi apeleaza la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la stiri de ultima ora sau la dezbateri cu participare restrictiva de exemplu, suscita interesul doar daca serviciile oferite sunt de valoare exceptionala.
Exista diferite variante de gazduire a unui e-shop, astfel:
– pe un server distinct (un computer proprietatea firmei detinatoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample si complexe de web; acesta va fi localizat in cadrul firmei daca frecventa modificarilor ce trebuie facute este mare (ex. stiri, preturi, etc.) sau daca este necesar un trafic intens intre firma si serverul aferent e-shop;
– pe un server virtual (un spatiu detinut de firma proprietara a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); in corelatie cu un spatiu mai mare de tipul www.yourshop.com, solutie preferata de majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii;
– in cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).
Alegerea variantei optime pentru magazinul dumneavoastra electronic depinde de costurile de telecomunicatie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul tinta, marimea, structura si obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.
In masura in care este posibil, un e-shop ar trebui sa poata fi accesat pe mai multe cai: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvant-cheie publicitar in cadrul motoarelor de cautare sau in cadrul prezentarii pe Internet a informatiilor generale despre intreaga activitate a firmei sau despre intreaga gama de produse si o fereastra a acestui site in cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. In plus, o idee interesanta ar fi sa se stabileasca denumiri de genul "www.produs1.com" pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.
II.3.1.2 Magazinul universal electronic (e-mall)
Un e-mall ofera un front comun pentru mai multe e-shop-uri si poate fi realizat utilizand diverse modele de tranzactii, in functie de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului doreste sa le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupa si de marketingul aferent mall-ului, astfel incat alegerea mall-ului potrivit este o decizie esentiala pentru detinatorul unui magazin. Mall-ul potrivit se defineste ca fiind un mall cu o retea puternica, cu o strategie de marketing buna, cu un front de prezentare potrivit si din care sa se poata accesa direct si pe mai multe cai e-shop-ul; cu o structura adecvata de magazine si care sa ofere si servicii, cum ar fi furnizarea de informatii curente regionale sau sectoriale.
Revenim la exemplul mentionat, al magazinului pentru cravate: in cazul in care proprietarul doreste sa-si prezinte magazinul in cadrul unui mall, el trebuie sa decida daca sa opteze pentru un mall destinat modei sau pentru unul specializat in accesorii.
Pentru unele domenii este benefica participarea in cadrul unui mall alaturi de produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la cresterea traficului in mall si astfel la cresterea cifrei de afaceri a fiecarui magazin din structura acestuia. Pe de alta parte, detinatorul mall-ului poate obtine profit din reclama, taxe percepute membrilor si/sau taxe asupra tranzactiilor.
II.3.1.3 Achizitia publica electronica (e-procurement)
Achizitia publica prin modelul B-2-B este aplicabila in cazul in care organisme guvernamentale sau mari organizatii lanseaza apeluri pentru licitarea achizitionarii de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitatiilor tipice include de la serviciile din constructii si bunurile pentru investitii pana la studii si alte lucrari ample. Achizitiile publice prin Internet pot include negocierea electronica, contractarea si licitarea in colaborare, spre exemplu.
Pentru ca acest model sa poata fi si la indemana intreprinderilor mici, s-au infiintat platforme sau consortii in cadrul carora vanzatorii actioneaza impreuna pentru a obtine oferte mai avantajoase de la producatori. Spre exemplu, industria modei este un important utilizator al acestor consortii.
II.3.1.4 Licitatia electronica (e-auction)
Licitarea produselor si obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atat pentru comertul electronic B-2-B cat si pentru cel B-2-C si, datorita faptului ca este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat si in e-shop-urile obisnuite.
Produsele vandute prin licitatia electronica pot fi produse de ultima ora, de suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colectionari specializati si includ de la bunuri materiale, metale si materii prime agricole, la obiecte de arta unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vand prin licitatii electronice specializate si deja bine cunoscute, atat modele noi cat si produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitatie electronica include de obicei mai multi vanzatori. Operatorul licitatiei elaboreaza mecanismele pentru plasarea obiectului licitatiei, pentru licitare (de obicei prin e-mail) si poate oferi in plus servicii de plati si de livrare.
II.3.1.5 Comunitatea virtuala (virtual community)
Comunități virtuale – (virtual comunities). Fiecare membru poate oferi spre vânzare produse sau servicii sau poate adresa cereri de cumpărare a unor produse/servicii. Calitatea de membru a unei comunități virtuale presupune plata unei taxe sau să fie compusă din clienți fideli ai unui produs sau grup de produse.
Pe Internet – exact ca și în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în comunități pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt forumul de discuții, grupul de discuții interactiv (chat) sau lista de corespondenți (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât și pentru comunicările de afaceri și sunt denumite "comunități virtuale".
Instrumentele menționate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii traficului pe pagina de Internet și pentru stimularea atașamentului emoțional față de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face și prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferințele sunt instrumente atractive care reduc costurile de călătorie și sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări științifice cât și pentru cele comerciale.
În funcție de rolul organizatorului de conferință (firma, prestator de servicii, asociație) și obiectivele pe care și le propune (marketing, beneficii), taxele pot fi de participare sau specifice evenimentului, sau nu se percep deloc.
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente și un mediu de informare pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea și colaboratorii externi și între experți, acționând ca o întreprindere virtuală față de lumea exterioară. În cazul în care platforma nu aparține unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenție specială statutului de neutralitate, protecției datelor și siguranței comunicării, pentru a nu permite scurgeri de informații de interes pentru concurență. Viteza de transmisie are, de asemenea importanță majoră mai ales în domeniul tehnic. În aceeași măsură, semnătura digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activității în general sau pentru domeniul contractual în special.
II.3.1.6 Prestari servicii electronice (e-service providing)
Serviciile care susțin activitatea de comerț electronic nu sunt oferite exclusiv de către furnizorii de Internet, care se rezuma în general la găzduirea paginilor de web sau la asigurarea accesului pe Internet. De exemplu, există magazine universale electronice (e-mall) conduse de producători, vânzători, furnizori de Internet, designeri de web sau asociații. Există și servicii electronice externe cum ar fi cele de management, de informații, de prelucrare a datelor, de consultanță, de integrare a serviciilor de livrare, care pot fi prestate în diferitele variante de comerț electronic. în mod evident, oricare dintre verigile acestui lanț valoric poate oferi servicii electronice și poate deveni placa turnanta pe piața specifică. Activitățile se pot concentra spre atragerea a cat mai mulți participanți în cadrul unei verigi a lanțului, astfel încât să se creeze o structură puternică de tipul B-2-C (e-mall) sau o platformă B-2-B.
II.3.1.7 Brokeraj de informatii
Informațiile competente sunt necesare pe tot parcursul lanțului valoric de furnizori de servicii. Această necesitate nu mai poate fi în prezent satisfăcută de cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deținătorii de baze de date consacrate au migrat către web oferind arhive indexate pentru publicații periodice, brevete și informații de piață, dar și literatura științifică de specialitate. Unele dintre aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash. Au fost înființate unități și agenții de cercetare care încearcă să creeze mecanisme de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la baza experiența umană, respectiv experți în domeniu, rămân în continuare servicii de importanță capitală pentru lumea afacerilor.
II.3.1.8 Modele de publicitate
Pe lângă vânzările directe și sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe pagina de Internet respectiva sunt și ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele electronice și pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este întotdeauna posibilă sau adecvată: designul magazinului universal electronic permite sau nu, publicitatea în magazinele proprii, în funcție de tipul de tranzacții practicate în cadrul e-mall.
În mod obișnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate – sunt plasate pe paginile de Internet cu un conținut corespunzător, cum ar fi pagina-gazda, subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutărilor prin cuvinte-cheie, s.a. Cu toate acestea, activitatea de reclama poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiază de un trafic intens. Agențiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site, doar în cazul în care exista garanții în ceea ce privește numărul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul ca rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scăzută și depinde în mare măsura de design, preturile pentru publicitate se bazează în prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-a constatat ca rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagina de Internet se situează frecvent intre 0,05 – 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numărul de accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduiește reclama și care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.
Prețurile pentru publicitate se diferențiază foarte mult în funcție de importanța contractului, valoarea specifică și specializarea paginii de Internet gazda (cu cât e mai specializată cu atât e mai scumpă) și de alte criterii (spre exemplu, într-un motor de căutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie "e-commerce" este cotata cu un preț mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi "provider" sau "business"). Prețurile actuale sunt cuprinse între 0,01 și 0,30 euro/accesare a paginii de Internet, gazda a reclamelor.
În practică se întâlnesc și cazuri când proprietarii de pagini de Internet accepta banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul "inelelor de web" (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în baza dorinței exprimate de proprietarii paginilor și, evident, a intereselor lor comune.
II.3.2 Comertul on-line un model de afaceri
În primul rând comerțul electronic are și avantaje față de comerțul clasic. Un magazin electronic este în multe privințe superior față de unul obișnuit.
Fiind o pagină de internet înseamnă că este accesibilă 24 de ore din 24 și poate fi accesată de oricine cu acces la internet. Asta spre deosebire de magazinul/firma dumneavoastră care are o adresă fixă și un program mai lung sau mai scurt de funcționare.
Un magazin electronic e deschis non-stop nu neapărat pentru ca vin vizitatori la 2 noaptea – deși se mai întâmplă și asta – ci pentru ca e foarte ieftin să îl țineți deschis non-stop și mai ales nu trebuie să plătiți un vânzător care să îl deservească. Astfel puteți fi "virtual" disponibil pentru informații și comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7.
Fiind o pagină de internet vizitatorii nu pot atinge produsele … dar asta înseamnă că nici nu trebuie să țineți produse pe stoc! Puteți să vă deschideți un magazin electronic chiar și fără să aveți marfă pe stoc, comandând marfa la furnizorul dumneavoastră abia după ce aveți comenzi ferme pentru ea. Sau puteți folosi stocul deja existent în magazinele obișnuite ale firmei dumneavoastră.
Un magazin electronic rezolvă problema și pentru vânzător și pentru cumpărător. Acesta din urma poate să se informeze rapid despre oferta vânzătorului vizitând magazinul electronic acestuia. Rezultatul este că se fac economii de ambele parți.
Un efect "secundar" observat mai este și acela de "punct de referință". Din ce în ce mai multe persoane intră pe internet pentru a căuta informații și prețuri despre produsele dorite. Continuând cu exemplul meu: vizitând mai multe site-uri fac un mic "studiu de piață" pentru a decide ce produs ar fi mai bun pentru mine, cam la ce preț îl pot găsi, ce garanție are etc. Atunci când găsesc un site cu informații complete și bine prezentate îl folosesc ca punct de referință și în viitor.
Îmbunătățirea comunicării cu clienții. Dacă la înregistrarea clienților în magazin le-ați cerut permisiunea de a le trimite mesaje cu ofertele și promoțiile dumneavoastră aveți la dispoziție un instrument puternic și ieftin de promovare: mesaje electronice către clienții existenți. Aceștia știu cine sunteți și au cumpărat deja de la dumneavoastră, deci este posibil și probabil să mai cumpere dacă își aduc aminte de dumneavoastră la momentul potrivit. Un mesaj de câteva rânduri care anunță o reducere de preț sau o ofertă specială (ex: un nou produs), trimis la interval de câteva săptămâni, nu va fi deranjant ci chiar va fi apreciat de aceștia dacă sunt interesați de produsele dumneavoastră. Nu uitați însă, cum spun americanii: "use but not abuse"!
Simplificarea preluării comenzilor de la clienți deja existenți. Dacă au acces la internet aceștia vor aprecia economia de timp și bani în efectuarea de comenzi. Nu mai trebuie să vă ceară oferta actualizată, să completeze formulare sau să vă sune pentru a comanda. Pur și simplu intră pe site-ul dumneavoastră, își aleg produsele dorite, le pun în coș și trimit comanda, primind automat sau manual, pe email, confirmarea acesteia.
Un magazin virtual nu presupune un spațiu costisitor. Se evită astfel, cheltuielile legate de chirie, întreținere și depozitare. De asemenea, numărul personalului care administrează un magazin online este mult mai mic decât în cazul unui magazin real.
Magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziția clienților 24 de ore din 24. Avantajul este evident. Gândiți-vă la timpul limitat pe care îl aveți la dispoziție pentru a face cumpărăturile. Magazinele virtuale pot fi vizitate și după închiderea programului dumneavoastră de lucru, iar produsele pe care le căutați vor fi găsite mult mai ușor cu ajutorul motoarelor de căutare.
De foarte multe ori, clienții se sperie de bunăvoința, exagerată a unei vânzătoare. Sunt oameni și oameni. Unii sunt mai îndrăzneți, alții sunt mai timizi. Cei timizi vor sa fie lăsați în pace, să studieze îndelung marfa. Sunt mai nehotărâți, comandă ceva și apoi se răzgândesc. Magazinul virtual oferă o mare intimitate clientului și, în plus, dacă acesta dorește să renunțe la unul dintre produsele comandate, poate rezolva acest lucru cu un simplu click de mouse.
Internetul nu ține cont de granițe. Dacă veți avea versiuni în engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă ale magazinului, clienții dumneavoastră pot fi din toata lumea.
În cazul unui site de e-commerce bine realizat, veți avea putini clienți care să vă ceară informații suplimentare. Pentru acest lucru puteți să oferiți un formular de sugestii. Avantajul imens este ca aveți un timp mai mare de gândire până la trimiterea unui e-mail de răspuns decât ați avea în situația unui telefon de la un client furios.
Un magazin electronic este (simplificat vorbind) o pagină de internet care întrunește minim următoarele condiții:
Prezintă informații despre produse sau servicii, inclusiv prețul acestora.
Include un sistem prin care vizitatorii paginii pot selecta produsele dorite și le pot adăuga într-un "coș electronic de cumpărături" (la fel cum într-un supermarket vizitatorii pot lua produsele dorite de pe raft și le pot pune în coș).
Include un sistem de preluare și transmitere a datelor personale ale cumpărătorului, pentru a putea fi contactat de către vânzător.
Nu în ultimul rând, include un sistem de plată prin care vânzătorul să își poată încasa banii de la clientul "virtual".
După cum am precizat mai sus, acestea sunt doar caracteristicile de bază absolut necesare și pe care vizitatorii paginii de internet le pot vedea. Ele reprezintă însă doar "vitrina" unui magazin electronic.
Un magazin electronic uzual va include în plus un sistem de administrare invizibil pentru vizitatorii obișnuiți. Prin intermediul acestuia se introduc și actualizează informațiile despre produse, se ține evidența comenzilor, a conturilor cumpărătorilor înregistrați, se urmăresc statistici despre produsele cele mai căutate și, nu în ultimul rând, se trimit mesaje de promovare menite să informeze clienții magazinului despre ofertele curente. Lista de opțiuni de administrare nu este desigur limitată la cele descrise mai înainte, în practică existând o multitudine de opțiuni disponibile.
Succesul unei activități de comerț electronic este un lucru relativ. Depinde de obiectivele urmărite și de modul de măsurare al realizării acestora. Cu toate acestea, indiferent de obiectivele stabilite, există câțiva factori importanți ce ar trebui avuți în considerare atunci când intrați în acest business (comerț electronic).
II.5 Amenintari si vulnerabilitati la adresa afacerilor electronice pe internet
Amenințările și vulnerabilitățile afaceriflor pe internet sunt următoarele:
Gradul de nesiguranță
În acest moment cumpărătorii români sunt destul de sceptici în privința achiziționării de produse prin intermediul comerțului electronic și al Internetului.
Infrastructura
Internetul a fost conceput inițial ca un mediu deschis, comunitar, bazat pe interacțiune, dar nu neapărat sigur. Din acest motiv, sistemele de securitate sunt abia la început ca dezvoltare pentru a putea asigura suportul necesar răspândirii comerțului electronic.
Mentalitatea cumpărătorilor
Acesta este un mare dezavantaj al comerțului virtual și, din fericire depinde de profesionalismul firmelor ce desfășoară acest tip de afacere electronică. Explicația suspiciunii este dată de atitudinea unor persoane ce încearcă să profite ilegal de serviciile afacerilor electronice.
Ignoranța
Ignoranța multor persoane, precum și refuzul de a accepta tehnologiile noi sau progresul tehnic, dar și lipsa unei infrastructuri de telecomunicații adecvate sunt câteva din cele mai importante limite, pentru momentul actual ale comerțului electronic. Din fericire, un alt mare dezavantaj, și anume costurile ridicate ale accesului la internet pentru acasă sunt în scădere permițând unui număr din ce în ce mai mare de oameni să poată beneficia de serviciile Internetului.
Alte diferențe semnificative
Alte mari diferențe față de comerțul tradițional sunt:
Cumpărătorii nu pot atinge sau testa produsele, prezentarea articolelor din magazin contând foarte mult pentru cei mai mulți clienți;
Nu există un vânzător care să poată face recomandări și să răspundă la întrebările cumpărătorilor, în schimb multe magazine on-line oferă asistență on-line;
Trebuie implementat un sistem profesionist de livrare a produselor și preluare a banilor;
Majoritatea marilor magazine on-line din România au înțeles aceste obstacole și au încercat, cu succes, să le depășească, în cea mai mare parte.
II.6 Morala si etica in afaceri.
"Dicționarul explicativ al limbii române", prin ediția sa din 1975 definește morala ca fiind: "ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate, și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică". În Dicționarul limbii franceze "Petit Robert", prin ediția sa din 1982 definește morala ca fiind: "știința binelui și răului; teoria acțiuni umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei și au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduită considerate de o manieră absolută; ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepție despre morală".
Thomas Maltus preciza în "Principles of Political Economy" (1820), ca "Economia politică are cu mai multe relații cu morala și politica decât cu științele matematice".
La baza moralei stau câteva principii: principiul demnității, principiul responsabilității, principiul libertății, principiul solidarității, principiul dreptății și principiul carității.
Etica este definită ca fiind: "știința care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăți"
O înțelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăși esența unei societăți civilizate. Etica este fundația pe care sunt clădite toate relațiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaționa față de patroni, față de angajați, de colegi, de clienți, de subordonați, de furnizori, față de comunitatea în care ne aflăm și unii fațo de alții. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane – toți avem legături unii față de alții – ci la calitatea acestor legături.
Studierea eticii ca disciplină practică (numită și "etica aplicată"(, ca ultim curent în abordarea acestei științe, a avut o contribuție foarte importantă atât în domeniul dreptului cât și al medicinii în care etica legală (sau jurisprudența( și etica medicală sunt subiecte bine stabilite. Această abordare a dreptului și medicinii au avut o importantă contribuție la dezvoltarea Business Administration ca disciplină de studiu, în special în SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea Facultății de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultățile sale de drept și medicină, în care abordarea etică a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat și faptului că unii profesori și oameni de afaceri au considerat necesar impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai larga. Baza legală a acestei concepții de încorporare a eticii în afaceri se presupune că este conținută într-o decizie a Curții Supreme de Justiție a SUA, în 1906, care spune că: "Corporația (firma) este creația statului, și că are menirea să existe pentru biele comunității".
Modelul unui cod de etică profesională.
A. Toți membrii unei organizații (firme) vor acționa cu:
responsabilitate și fidelitate față de nevoile publicului;
corectitudine și fidelitate față de asociații, clienții, furnizorii și patronii firmei unde este angajat;
competență prin devotament față de idealurile înalte ale onoarei personale și integrității profesionale;
B. Un membru al unei organizații (firme):
va menține oricând independente gândirea și acțiunile sale;
nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declarațiilor financiare ale firmei, până nu deține mai întâi o relație cu clientul său pentru a determina dacă se poate aștepta ca opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă și nealeatoare de către cineva care cunoaște toate datele;
când pregătește raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situației financiare a firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu omite o informație care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informații pentru garantarea exprimării acelor opinii și va raporta orice erori materiale de declarație sau devieri de la principiile profesionale general acceptate;
C. Un membru al unei organizații (firme):
nu va dezvălui sau folosi nici o informație confidențială care privește afacerile patronului sau clientul sau decât atunci când acționează în sensul obligațiilor sale sau când o asemenea informație se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat sau unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul autorităților legislative sau al conducerii sau al oricărui comitet al societății în exercițiul propriu al sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;
va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea interesa;
în cursul exercitării obligațiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va păstra, primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remunerație sau beneficiu fără cunoștința și consimțământul patronului sau clientului său;
va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca și consultant, pentru a stabili o înțelegere clară a scopului și obiectivelor lucrării înainte de începerea ei și va oferi clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat mai devreme posibil;
D. Un membru al unei organizații (firme):
se va comporta față de ceilalți subordonați cu politețe și bună credință;
nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat și nici profesia sa;
nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupație care în opinia societății este incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societății sale;
nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiași patron decât cu știința acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui subordonat cu lucrarea s-a încheiat. Excepție face membrul a cărui obligație nominală este să verifice lucrările altora.
nu va încerca sa obțină vre-un avantaj asupra altor subordonați prin plata sau acceptarea unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;
va susține principiile generale profesiei sale;
nu va acționa cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputația publică sau profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligațiilor acestuia;
E. Un membru al unei organizații (firme):
se va menține întodeauna la standardele de competență exprimate de cerințele academice și de experiența pentru admiterea în societate și pentru continuarea activității ca membru al organizației din care face parte;
va împărtăși și altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoștințele pe care le deține și pe care se întemeiază profesia sa și va promova în general progresul organizației al cărei membru este sau a profesiei sale;
își va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii și experienței sale și atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau clientul să angajeze alți specialiști;
va dezvălui tribunalelor societății orice practica sau acțiune incompatibila, neetică, ilegală sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputația, demnitatea sau onoarea societății;
se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca partener, șef, director, inspector sau angajat funcționează după codul de etică profesională și regulile de comportament profesional stabilite de către societate
CAPITOLUL III
Proiectarea unei aplicatii informatice privind afacerile pe internet
Proiectarea generală are ca obiectiv elaborarea concepției logice a sistemului informatic, definirea acestuia din punct de vedere structural și funcțional.
Proiectarea generală presupune stabilirea componentelor sistemului informatic. Totodată proiectarea generala presupune analiza datelor de ieșire, a bazei informaționale de intrare, a documentelor pe care sunt consemnate datele de intrare, a legăturilor dintre ele și a funcționalității sistemului astfel încât toate elementele sale să formeze un întreg.
Structura generală a sistemului informatic cuprinde un ansamblu de intrări, prelucrări și ieșiri definite în funcție de obiectivele noului sistem.
Există mai multe variante de abordare a proiectării unui sistem informatic : fie se poate pleca de la intrări, fie de la ieșiri, fie se poate realiza o variantă mixtă.
Analizând modul de obținere a fiecărei informații se determină baza informațională de intrare, apoi se realizează celelalte faze ale proiectării.
Fazele proiectării se parcurg in ordinea :
stabilirea obiectivelor;
proiectarea ieșirilor;
proiectarea bazei informaționale de intrare;
codificarea;
proiectarea documentelor de intrare;
proiectarea structurală și funcțională;
elaborarea documentului.
Această variantă prezintă avantajul furnizării unui conținut complet al bazei informaționale de intrare pentru obținerea ieșirilor solicitate.
III.1 Proiectarea unui magazin virtual
Lansarea unui magazin virtual nu este o chestiune simplă, ci necesită multă muncă și studiu aprofundat al situațiilor existente si al posibilităților viitoare. Ca și comerțul clasic, vânzările on-line constituie un proces care trebuie îmbunătățit în mod continuu, iar la baza sa trebuie să se afle un plan de afaceri bine pus la punct.
Foarte important este dacă magazinul virtual reprezintă o extindere pe internet a unui magazin deja existent sau dacă va efectua exclusiv comerț electronic. In primul caz, există deja experiența vânzării. Mai mult, există un sprijin solid pentru dezvoltarea rețelei de distribuție a vânzărilor efectuate on-line. In fapt, majoritatea magazinelor virtuale din spațiul Internet românesc sunt extensii ale unor magazine sau rețele de magazine clasice.
Așa cum un magazin clasic este situat într-o construcție, la fel și pagina web, respectiva magazinul virtual, va trebui găzduit pe un server Web. Acesta va constitui spațiul comercial virtual, punctul de legătură dintre vânzător și clienții potențiali. Se poate apela la serviciile unei firme specializate în acest sens. In cazul în care vânzătorul nu posedă cunoștințe, varianta a doua este cu siguranță mai adecvată și va da rezultate cu mult mai bune. Ar fi bine ca firma respectivă să asigure și găzduirea web (și eventual înregistrarea domeniului). Vor trebui stabilite tehnologiile. Orice magazin virtual trebuie să dispună de un sistem complex de administrare a conținutului care să permită adăugarea, modificarea și ștergerea produselor din baza de date (text și imagini). De asemenea, înregistrarea comenzilor și a datelor despre clienți într-o bază de date este absolut necesară. Adițional poate fi creat și un sistem care să semnaleze prin e-mail lansarea unei comenzi.
Tot acum este momentul oportun pentru a decide cine va îndeplini aceste sarcini și cine și cum se vor prelua și onora comenzile de pe site Angajarea unui webmaster va constitui desigur un avantaj. Produsele trebuie organizate pe categorii (și eventual subcategorii) astfel încât clienții să poată găsi cu cea mai mare ușurință ceea ce caută. O atenție sporită trebuie acordată prezentării produselor; mai ales imaginile trebuie să fie de calitate excepțională, altfel șansele ca vizitatorii să cumpere scad considerabil.
Nu în ultimul rând va trebui să fie realizat un sistem de ajutor („help", întrebări frecvente") în cadrul site-ului. Nu trebuie pornit de la premisa că vizitatorii magazinului sunt navigatori experimentați și au mai efectuat cumpărături online. De asemenea, trebuie puse la dispoziție informații detaliate despre livrarea produselor, garanție și post-garanție (dacă este cazul) etc și trebuie sa aibă posibilitatea de a contacta firma în cazul în care mai au alte întrebări despre produse (alături de o adresă de e-mail, un formular de contact este o opțiune foarte bună).
III.1.1 Ce stie sa faca un magazin virtual ?
Magazinul virtual este un tip de comunitate online si reprezinta corespondentul virtual al entitatii reale care asigura desfacerea produselor si serviciilor, precum si interactiunea dintre ofertant si client. Magazinul virtual a cunoscut o dezvoltare rapida înca de la aparitia conceptului si a reusit, în scurt timp, sa penetreze întreaga piata de desfacere de bunuri si servicii. Dezvoltarea în paralel a tehnologiilor care permit securizarea tranzactiilor pe Internet a facut ca acest tip de comunitate virtuala sa fie din ce în ce mai populara.
Un magazin virtual reprezinta orice locatie fixa în Internet unde pot fi etalate informatii despre o anumita companie si oferite în scop comercial mostre ale produselor sau serviciilor respectivei companii. Un magazin electronic se implementeaza prin intermediul unui sit web administrat de companie, pentru marketingul si vânzarile propriilor produse si servicii. Varianta minimala contine catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie din catalog. Aceste descrieri sunt gestionate în general de un SGBD care se va ocupa cu stocarea si manipularea datelor si cu oferirea posibilitatilor
de acces la date. Varianta medie a unui magazin electronic contine facilitati pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clientii), iar varianta extinsa cuprinde si posibilitatea efectuarii online a platii (prin carti de credit sau alte variante electronice).
Un magazin virtual este un mod viabil de a prezenta o firma pe piata electronica cu un
minimum de efort. În functie de genul de magazin virtual care se alege, informatiile oferite pot fi sub forma de text, imagini, sunete, clipuri video, animatie etc. În ciuda potentialului magazinelor virtuale, cea mai mare parte a firmelor nu profita la maxim de acestea.
Exista trei obiective fundamentale care trebuie luate în considerare atunci când se alege si se creeaza un magazin virtual eficient: Magazinul virtual trebuie sa raspunda unei necesitati concrete. El ar trebui sa aiba un scop precis, care sa sprijine misiunea generala a firmei, prin:
costuri de marketing mai scazute: trimiterea informatiilor printr-un magazin
virtual este mult mai putin costisitoare decât tiparirea si trimiterea acestora prin posta sau angajarea unei persoane care sa le ofere prin telefon;
distribuirea mai rapida a informatiilor: într-un magazin virtual informatiile se pot actualiza permanent, mult mai repede decât în cazul retiparirii brosurilor sau cataloagelor;
servirea mai buna a clientilor: un magazin virtual ofera clientilor acces la informatii si servicii 24h pe zi, 7 zile pe saptamâna, facilitând plasarea comenzilor, verificarea stadiului în care se afla comenzile, rasfoirea unui catalog online, iar clientii având mai mult control asupra timpului si locului în care fac o cumparatura;
cresterea vânzarilor: cu un magazin virtual accesibil la nivel global pot fi prezentate produsele sau serviciile pe noile piete, la care ar fi prea costisitor sa se ajunga în alte moduri…………………………………………………………
III.1.2 Caracteristicile unui magazin virtual
Prima impresie este cea care conteaza si, de aceea, pentru garantarea succesului, un magazin virtual trebuie sa prezinte câteva caracteristici de baza, fara de care ramâne doar o adresa de web, accesata întâmplator.
Printre aceste caracteristici se pot enumera:
Designul. Simplul fapt de a avea un magazin virtual pe Internet nu reprezinta o garantie a succesului. O multime de magazine virtuale existente nu fac altceva decât sa îi îndeparteze pe clienti în loc sa îi atraga, pentru ca nu ofera nimic folositor ori pentru ca informatiile sunt greu de obtinut. Un bun design al unui magazin virtual accentueaza identitatea firmei, ofera informatii utile într-un mod convenabil si încurajeaza vizitele ulterioare.
Claritatea. Multe magazine virtuale creeaza confuzie din cauza paginii de deschidere pentru ca nu specifica la ce se refera magazinul. În mod tipic, magazinele virtuale care creeaza confuzie au numai denumirea companiei (cu exceptia cazului în care denumirea companiei este un cuvânt semnificativ), logo-ul acesteia sau o grafica de mari dimensiuni, care apare atunci când vizitatorii navigheaza. Fiecare pagina principala a unui magazin virtual ar trebui sa fie ca o vitrina a unui magazin care vinde marfuri cu amanuntul. Este bine ca magazinele virtuale sa contina atât elemente grafice, cât si text pentru o mai buna evidentiere a continutului.
Simplitatea. Organizarea magazinului virtual ar trebui sa fie logica si evidenta în sine. Denumirile departamentelor listate în homepage ar trebui sa fie descriptive si, daca este posibil, ar trebui sa fie suficient de evocatoare pentru ca oamenii sa doreasca sa le viziteze. Atunci când produsele sunt prezentate într-un catalog si se doreste includerea unui element de legatura cu formularul de comanda, este bine sa se foloseasca o denumire relevanta.
Rapiditatea. Timpul este foarte pretios pentru cel ce practica navigarea pe Internet. Magazinul virtual ar trebui sa livreze informatiile cât mai repede, deoarece este neplacut ca vizitatorul sa petreaca minute în sir în fata calculatorului pâna se încarca graficele si textul. Daca se foloseste multa grafica, trebuie sa se asigure ca exista si text în fiecare pagina. În acest fel, textul va fi încarcat mai repede, iar utilizatorii vor avea la ce sa se uite în timp ce asteapta sa se încarce grafica pe aceeasi pagina. Imaginile grafice care au mai mult de 10K trebuie evitate, cu exceptia cazuluiîn care sunt absolut necesare pentru prezentare.
Daca imaginile grafice de mari dimensiuni sunt necesare, ar fi indicat sa se prezinte versiuni mai mici ale acestora si apoi sa fie oferita vizitatorilor optiunea de a vedea versiunile mai mari. Imaginile mai mici se încarca mai repede decât cele mari si vizitatorul economiseste timp atunci când informatiile sunt fragmentate.
Atractivitatea.
Textul este metoda principala de exprimare într-un magazin virtual, însa un volum prea mare de cuvinte atrage plictiseala vizitatorilor. Exista o multime de modalitati pentru a face din vizitarea magazinului virtual o experienta unica. Se recomanda folosirea cuvintelor evocatoare, orientate catre oameni, pentru a descrie compania, magazinul si departamentele acestuia, folosirea imaginilor grafice de mici dimensiuni pentru a fragmenta paginile vizual si a crea o anumita dispozitie, folosirea unui stil si a unei identitati globale pentru magazin care sa se potriveasca cu identitatea companiei. Designul trebuie sa fie destinat vizitelor repetate, pentru ca repetitia este cheia mentinerii identitatii online. Încurajarea vizitelor repetate în magazin edifica expunerea repetata a numelui si mesajului companiei. Cel mai bun mod de a încuraja vizitele repetate este sa existe cel putin un element al magazinului virtual care sa se schimbe în mod frecvent si sa se asigure ca si clientii vor afla despre asta imediat, prima data când viziteaza site-ul.
Schimbarile ar putea fi de tipul: actualizare saptamânala a stirilor din domeniu; o informatie sau o lectie saptamânala despre produsul sau serviciul oferit; un grup de discutii în care vizitatorii sa lase mesaje.
Securitatea.
Clientul trebuie sa se simta cât mai confortabil în magazinul virtual. Comanda prin posta clasica este o afacere imensa la nivel mondial, dar vânzarile prin Internet reprezinta doar câteva procente din aceste sume. Cumpararea si vânzarea prin intermediul retelelor reprezinta o experienta noua si nelinistitoare pentru cea mai mare parte a oamenilor.
Pentru a mari confortul clientului în magazinul virtual, pot fi folosite modalitati referitoare la desfiintarea mitului insecuritatii, oferirea de garantii care sa nu dea loc la neîntelegeri, explicarea procesului de comandare a marfii, imaginea firmei sa para ceva tangibil, utilizarea marturiilor de la clienti.
III.1.3 Realizarea unui plan de afaceri
Firma SC AUTOSERVICE SRL are ca domeniu principal de activitate comerțul cu amănuntul apieselor si accesoriilor pentru autovehicule .
Piața potențială este reprezentată de toți utilizatorii internetului, totuși publicul țintă îl constituie persoanele cu venituri medii.
Produsele pe care autoserviceshop.ro le comercializează sunt produse pentru intretinerea si repararea autovehiculelor. Avem semnate contracte de colaborare cu toți dealarii care ne furnizează produsele în cel mai scurt timp și cu discounturile stabilite.
Avantajul competitiv îl constituie raportul calitate-preț, rapiditatea onorării comenzilor, serviciile postvânzare gratuite – transport, ceea ce ne diferențiază de celelalte magazine electronice existente pe piață.
Obiectivul principal al firmei Autoservice SRL este să pătrundă pe piața produselor online a produselor pentru intretinerea si repararea autovehiculelor, să se mențină pentru ca mai apoi să se extindă.
Aspecte financiare :investiția inițială va fi de 35000 RON , bani folosiți pentru construcția site-ului, cumpărarea domeniului, de găzduirea site-ului, reamenajarea punctului de lucru, cheltuieli generale de funcționare, cele legate de personal, de transport precum și un buget alocat promovării.
Modalitățile de plată sunt prin card respectiv, la ridicarea produselor de la sediul Mediashopline, se poate plăti cu card bancar emis sub sigla Visa și MasterCard (inclusiv Maestro) prin intermediul terminalului POS existent, ordin de plată respectiv plata prin ordin de plată se face doar în baza facturii proforme emise de Autoservice, online cu card se poate efectua plata online cu cardul personal sau al firmei , sau în numerar.
Livrarea produselor se face în maxim 24 ore și transportul este gratuit oriunde în Neamț.
Domeniu principal de activitate al firmei –comerțul cu amanuntul incadreaza firma intr-un sector care detine cele mai importante activitati ale unei economii, devenind elementul principal al economiei de piata, indiferent de forma acestuia. Potrivit conceptului de dezvoltare durabila a societatii, comertul are o importanta strategica pentru dezvoltarea echilibrata si viabila a sistemelor economice si sociale din orice tara .
Orientarea către acest sector s-a facut in urma cercetării pieței și identificarii oportunităților pe care aceasta le oferă .
Afacerea are drept atuu creșterile semnificative pe care piața comerțului online le-a înregistrat în 2007 față de 2006 cu 140-150%, tendința fiind de creștere și în anii următori.
Prezentarea produselor
Gama de produse pusă la dispoziție de magazinul nostru este foarte variată cuprinzând consumabile auto , anvelope si jante auto, produse de intretinere pentru autovehicule, caroserie. Produsele pe care le punem la dispoziția clientului sunt de o calitate superioară și fac parte din produsele de gama înaltă.
Produsele vor putea fi vizualizate prin intermediul site-ului www. autoservice.ro. Magazinul electronic autoservice.ro este (simplificat vorbind) o pagină de internet unde sunt prezentate informații despre toate categoriile de produse și servicii oferite, inclusiv prețul acestora. Aici se gasesc informații detaliate despre fiecare produs în parte, toate caracteristicile tehnice, precum și prețul acestora.
Magazinul nostru colaborează cu dealeri și subdealeri autorizați ai unor firme cunoscute pe plan internațional precum TRW, REMSA, FERODOO, MANN, LUK,MAHLE etc. ce oferă o gamă vastă de produse de înaltă calitate.
Bazându-ne pe preferințele clienților am putut identifica cele mai căutate produse din cadrul magazinului nostru virtual; acestea sunt filtrele, anvelopele și produsele de pentru întreținerea autovehiculelor.
Autoserviceshop abordează o strategie de diversificare a produselor prin multitudinea de sortimente pe care le pune la dispoziția clienților și de stabilitate calitativă.
Programul de dezvoltare
Bazându-ne pe semnalele primite din partea pieței, firma noastră își propune să-și dezvolte activitatea în funcție de cerințele clienților și de posibilitățile financiare pe care le deținem.
Pentru noi este foarte importanta libertatea de miscare de aceea pe viitor firma va investi in achizitionarea mai multor vehicule care sa faciliteze o relatie mai buna cu clienti.
Programul de Marketing și Vânzări
SC Autoservice SRL este o firmă care acordă o importanță deosebită clienților săi, în particular, precum și necesităților pieței în general.
Pe piață, concurența este reprezentată de o serie de alte firme care activează în domeniu, dar care nu constituie o amenințare reală pentru firma noastră deoarece, necesitățile pieței sunt cu mult mai mari decât oferta actuală. De asemenea gama serviciilor oferite de noi este în mare parte diferită decât cea oferită de alte firme.
De la bun început precizăm că magazinul nostru practică o politică de prețuri joase.
Avantajul pe care un magazin virtual îl oferă în ceea ce privește prețul este legat de practicarea unui prețuri mai mici comparativ cu cele dintr-un magazin clasic (nu mai există cheltuieli suplimentare de depozitare, manipulare, aprovizionare, desfacere).
Prețurile variază în funcție de calitatea produsului și brand-ul de care aparține.
Politica de preț este o importantă tehnică de marketing care ne ajută să fim competitivi pe piață. Studiind politică de preț a concurenților noștri am stabilit niște prețuri care se încadrează în aceași linie cu a concurenților din zona noastră de piață și de multe ori sub acestea.
De asemenea există pagina cu oferte promoționale unde vom afișa produsele cu cele mai bune prețuri , prețuri care vor fi totdeauna sub cele ale concurenței.
Așadar clientul beneficiază de o serie de produse la prețuri promoționale, asupra acestor produse nefiind aplicat nici un adaos, strategia noastra fiind cea de atragere și de fidelizare a clienților. În general adaosul practicat de Autoservice.ro este în medie de 20%.
Produsele noastre sunt accesibile, în funcție de pretențiile, preferințele și bugetul clientului; magazinul nostru pune la dispoziția clientului o gamă largă de sortimente ale căror prețuri variază.
Modalitățile de plată sunt prin card respectiv, la ridicarea produselor de la sediul Autoservice , se poate plăti cu card bancar emis sub sigla Visa și MasterCard (inclusiv Maestro) prin intermediul terminalului POS existent, ordin de plată respectiv plata prin ordin de plată se face doar în baza facturii proforme emise de Autoservice , online cu card se poate efectua plata online cu cardul personal sau al firmei , sau în numerar.
Produsele noastre sunt căutate nu doar pentru calitatea garantată de firme arhicunoscute în domeniu ci și pentru prețurile sub ale concurenței și pentru serviciile suplimentare gratuite oferite.
Produsele firmei vor fi distribuite direct consumatorului, în urma unei comenzi care poate fi dată prin telefon sau prin e-mail. Orice comandă plasată pe Autoserviceshop.ro beneficiază de transport pe întreg teritoriul Romaniei, indiferent de modalitatea de plată aleasă.
Site-ul Atoserviceshop.ro include un sistem prin care vizitatorii paginii pot selecta produsele dorite și le pot adăuga într-un "coș electronic de cumparături" . Include un sistem de preluare și transmitere a datelor personale ale cumpărătorului, pentru a putea fi contactat de către vânzator.
Livrarea produselor se va face în maxim 48 ore și transportul este gratuit oriunde în Neamt, dacă valoarea fără TVA este peste 150 RON. Încercăm să ne distingem în raport cu concurență prin rapiditatea onorării comenzilor și gratuitea transportului pentru comenzile peste 150 RON.
Autoserviceshop.ro efectuează livrări atât prin resurse proprii acestea fiind pentru început mașinile personale, cât și printr-o societate de curierat rapid, oferind posibilitatea clientului de a alege locația, ziua și intervalul orar dorite: la birou, acasă sau o altă adresă menționată, fără nici un cost suplimentar.
Produsele sunt înmânate sigilate în ambalajul original al producătorului și sunt asigurate pe tot parcursul transportului până la livrare.
Livrarea comenzilor în afara Neamt este gratuită la sediul clientului – dacă valoarea (fara TVA) depășește 500 Ron; Cost transport 13 Ron (fără TVA) + 1 RON/kg + 1% din valoarea facturii taxă de ramburs pentru comenzi sub 500RON.
Programarea activităților operaționale
Activitatea operațională a SC Autoservice SRL. ar putea avea următoarea structură:
achiziționarea calculatoarelor și instrumentarului necesare desfășurării activității
Construcția site-ului, cumpărarea domeniului,
Achiziționarea calculatoarelor și instrumentarului aferent presupune cercetarea pieței existente în domeniul calculatoarelor și componentelor electronice. Acest domeniu de activitate al firmei este atribuit în mare parte în responsabilitatea Managerului Tehnico-Informatic, care trebuie să asigure aprovizionarea firmei cu componentele electronice cele mai performante, cu un raport preț-calitate optim.
Construcția site-ului, cumpărarea domeniului ii revine managerului tehnico-Informatic.
Costurile aferente activităților operaționale ale firmei se prezintă astfel:
Achiziționarea calculatorului, a mobilierului si telefon-fax aferent presupune costuri aproximate la echivalentul a 6500Ron.
Constructia siteului si cumpararea domeniului costa 10329Ron
Plan de management
Managementul firmei noastre își propune a fi unul participativ, cu implicarea directă a personalului, creditorului și într-o măsură semnificativă și a clienților.
Managerul General este aceeași persoană cu Managerul Administrativ. Între sarcinile și competențele acestuia intră stabilirea opțiunilor strategice ale firmei pe termen scurt, mediu și lung. Managerul general este un absolvent al Facultății de Management din cadrul ASE București și care are un Masterat în Contabilitate.
Managerul Tehnico-Informatic este un absolvent al Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Politehnicii București
Managerul de Marketing este absolvent al Facultății de Marketing din cadrul ASE București. De asemenea a urmat cursuri de psihologie aplicate în afaceri, cu atestare din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
De menționat este faptul că atât Managerul Administrativ, cât și cel de Marketing au cunoștințe temeinice în domeniul calculatoarelor.
Analiza economico-finaciara
RESURSELE FINANCIARE NECESARE
Investiția inițială este finanțată din surse proprii, în valoare de 35.000 Ron, incluzând costurile inițiale ale afacerii dar și cele pentru derularea acesteia în primele luni.
La estimarea rezultatelor pe cei trei ani, se are în vedere mărirea personalului, dar și achiziția în baza unui contract de leasing a unei mașini pentru transport, ceea ce duce la creșterea costurilor fixe.
SITUAȚIA MIJLOACELOR FIXE PE LUNA IANUARIE
Amortizarea mijlocelor fixe se face liniar , timp de 2 ani.
SITUAȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI
Termenul de recuperare (Tr) exprimă intervalul de timp (numărul de ani) necesar recuperării capitalului investit prin intrările nete de trezorerie medii anuale actualizate (CF act/an).
TRI=investiție inițială/profit
TRI= 0.145 Aceasta inseamna ca investitia se recupereaza in 0.145*365 zile=53 zile
Pragul de rentabilitate se realizează în momentul în care cheltuielile totale sunt egale cu veniturile totale, în cazul nostru acest prag este atins în intervalul dintre lunile martie și aprilie pe baza vanzarilor din lunile anterioare la un volum de vânzări de aproximativ 30 de produse, în condițiile în care CT=VT .
În analiza indicatorilor economico-financiari plecăm de la rata profitului deoarece obținerea profitului reprezintă principalul obiectiv și criteriu de apreciere a activității unei firme.
Rata profitului, calculată în tabelul de mai sus, exprimă cât de rentabilă este activitatea pe care o desfășoară firma. Astfel, atât profitul cât și rata profitului urmează un trend ascendent, dupa cum se reiese din calculele realizate, rata ajungând de la 8.38% la 12,71% iar profitul de la 118082.8 în primul an, la 2434364,7 în al treilea an.
CLIENȚI
Conform sondajelor efectuate de magazinele virtuale, clientul care apelează la serviciile de comerț electronic este o persoană cu studii medii și sau superioare, utilizează în mod regulat Internetul (cel puțin săptămânal), este posesor în proporție de 75% de card și de telefon mobil pe abonament, ocupă funcții în middle și top management și are venituri medii și mari.
Ținta noastră sunt clienții individuali cu exigențe superioare în materie de servicii, persoane cu vârsta între 18-60 ani, cu venituri medii, în special persoane cu puțin timp liber care au nevoie de servicii rapide și prompte de o calitate superioară, clienții companii în căutare de suport pentru customizarea dotărilor cu tehnologie. ……………………………
Principalul indicator pe care l-am avut în vedere la stabilirea produselor și serviciilor pe care am decis să le oferim a fost clientul. Studiile de piață pe care le-am avut la dispoziție au arătat că printre lucrurile pe care publicul le așteaptă de la un magazin virtual sunt și urmatoarele:
Prețuri mai mici ,
Prețurile practicate de un magazin virtual sunt reduse în comparație cu cele practicate printr-un comerț clasic (reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc).
Condiții deosebite
Asigurăm clienților noștri produse de înaltă calitate aparținând unor companii care respectă cele mai înalte standarde. Serviciile postvânzare ne diferențiază față de concurență. Totodată angajații firmei noastre vă vor asigura asistența dorită pentru alegerea produsului cel mai potrivit pentru dumneavoastră. Astfel actul de cumpărare se simplifică simțitor și activitatea de cumpărare devine una relaxantă.
Accesibilitate largă
Magazinul virtual este practic deschis non-stop, e accesibil de oriunde din punct de vedere geografic în România. Politica firmei este aceea de a permanentiza legăturile cu clienții săi astfel încât acestea să devină legături permanente cu niște “clienți fideli”. Acesta este cuvântul cheie al reușitei întregii afaceri, mulțumirea unui client astfel încat el să revină și să solicite produsele și serviciile noastre.
După cum am arătat mai sus firma noastră se distinge de concurența sa prin serviciile oferite, serviciile gratuite (transportul), consiliere tehnică, profesionalismul și competența angajaților.
FURNIZORI
Magazinul nostru colaborează cu dealeri și subdealeri autorizați ai unor firme cunoscute pe plan internațional precum Remsa, TRW, Mann, Ferodoo, etc. ce oferă o gamă vastă de produse de înaltă calitate. Produsele sunt furnizate în urma contractelor de colaborare încheiate cu aceștia. Dealerii se angajează să livreze produsele în cel mai scurt timp posibil și cu discounturile stabilite.
Principalii furnizori ai Autoservice sunt:
SC Ad Auto Total SRL – distribuitor Mann, Trw, Ferodoo
SC Autonetimport SRL – distribuitor exclusiv de produse marca Mahle, Contitech, PowerDrive, Lemforder.
SC Troust Auto Service Tehnick SRL – companie de distribuție a accesoriilor de pentru autovehicule
SC Augsburg International SRL – distribuitor de produse de caroserie.
SC Dedeman Automobile SRL – distribuitor la nivel național de Piese pentru Dacia- Renault
SC Matbell Autoglass SRL – comercializează parbrize, lunete si geamuri auto
III.1.4 Stabilirea numelui si a siglei
În ceea ce privește numele o lege din marketing spune ca orice presupunere are un grad de eroare foarte mare. Astfel ca, inainte de a alege un nume, l-am testat pe diferite persoane . Oamenii sunt atrasi de nume simple, clare. Astfel am ajuns la concluzia ca cel mai indicat nume pentru magazinul noustru ar fi Autoserviceshop si un domeniu pentru proiectele romanesti „.ro”, deoarece tendinta din ce in ce mai acuta in ultimul timp, este retinerea numelui si tastarea lui in browser urmat de extensia “.ro”, plus cresterea ranking-ului in anumite motoare de cautare target-ate pe Romania.
III.1.5 Investigarea domeniului
Pe fondul creșterii spectaculoase a persoanelor ce utilizeaza și accesează Internetul cel puțin o data pe lună, afacerile online prin intermediul magazinelor virtuale au început să fie agreate tot mai mult de populatie.
Comerțul electronic cu amănuntul (e-tail) va crește folosindu-se de slăbiciunile retailului: mult timp consumat, puțină informație, dependența de magazinele locale și de proximitate, consumatori neloiali. Piața românească de comerț electronic, cifrată acum la 50-60 de milioane de dolari, se tripleaza în fiecare an.Statisticile la nivel global, cât și național arată creșteri permanente ale numărului de cumpărători online. Se anunță creșteri constante ale numărului magazinelor de pe piața comerțului virtual. În România comerțul electronic este în plină ascensiune.
Aspectele importante care diferențiază magazinele virtuale rezidă în soluția software pe care o folosesc, serviciile de găzduire, procesatorul de plăți, banca cu care lucreză, transportatorul cu care lucrează. Mixul optim al acestor elemente, în funcție și de bugetul alocat poate da o imagine foarte buna asupra succesului preconizat.
O privire de ansamblu asupra magazinelor online din România ne spune că, în mare, este vorba de firme care activează în orice domeniu și care au dorit extinderea afacerilor din mediul real pe Internet pentru atragerea de noi clienți prin spargerea barierelor geografice. Produsele sunt diverse și, practic, poți să găsești orice în domeniu, de la cel mai ieftin echipament la cel mai scump. Sunt puține magazine care sunt specializate, marea majoritate funcționând cu ofertele complete pe care le au și magazinele reale. Comunicarea cu utilizatorul este o problemă majoră în cadrul acestor magazine și cele care au succes sunt cele care știu să dea importanță cuvenită acestui aspect. De asemenea, atenția acordată marketingului este mică și mai mult de atât, se observă lipsa de profesionalism prin adoptarea unor metode de promovare mai puțin ortodoxe. Jucătorii de pe această piață preferă transportul cu Poșta Română sau cu serviciile de curierat rapid, modalitățile de plată oferite fiind diverse, cu precădere plata făcându-se ramburs sau la livrare. Majoritatea firmelor care acționează pe această piață sunt vulnerabile și nu fac eforturi să își consolideze brandurile.
Studiul referitor la piața comerțului electronic în România, realizat la cererea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației de către un grup de analiști cu experiență în piața de e-commerce, arată că numai pe primele 10 luni din acest an, prin magazinele virtuale din Romania s-au realizat aproximativ 69.000 de tranzacții în valoare de peste 5,8 milioane Euro. În vederea realizării acestui studiu au fost analizate 1460 de site-uri, din care 620 de site-uri ale sectorului de turism și alte 840 din celelalte sectoare de activitate: de la IT&C, flori, articole pentru copii, încălțăminte, îmbrăcăminte, accesorii auto, artă, farmaceutice, bijuterii, articole sportive, jucării, muzica și carte, și până la asigurări și servicii financiare. Dintre acestea, doar 84 de magazine virtuale permit plata online prin card bancar utilizând 3D Secure (Verified by Visa & MasterCard Secure Code), cel mai ridicat standard actual în materie de securitate a tranzacțiilor pe Internet.
Deși piața de comerț electronic din Romania este înca la inceput, cu un interes înca relativ slab conturat, totuși, volumele de business înregistrate deja nu sunt neglijabile, realizându-se deja tranzacții în valoare de câteva milioane de euro pe lună, dar potențialul este mult mai mare.Băncile au eliminat restricțiile pentru tranzacționarea pe Internet, iar numărul celor care au implementat 3D Secure – cel mai înalt standard de securizare a tranzacțiilor pe Internet – a ajuns la opt (BCR, BRD, Raiffeisen Bank, HVB-Tiriac, CEC, Alpha Bank, Romexterra Bank și Banca Transilvania – în curs de configurare).
Deși în ultimii ani s-au impus în spațiul virtual și mărci autohtone, doar 1% din magazinele online se vor dezvolta puternic în viitor. Dintre cele aproximativ 1.000 de magazine românești care operează online, doar 1% va rezista ca brand puternic în următorii ani conform statisticilor. Studiind piața suntem conștienți de oportunitățile acesteia și de cererea înca mare pentru astfel de magazine electronice. Obiectivul nostru este să pătrundem pe piață oferind servicii de calitate și punând accent pe satisfacerea clientului, orientarea noastră fiind pe termen lung , și nu doar pe un profit mare pe termen scurt. În domeniul IT-ului și a electronicelor există numeroase magazine on-line; cele mai puternice magazine electronice și cu o bogată experiență în spate sunt Emag.ro, Pcfun.ro, Pro.ro.
Poziția față de concurență
Luând în considerare piața de comerț electronic și cum acționează acesta vom încerca să ne adaptăm și să ne diferențiăm în raport cu concurenții care deja activează pe piață. Atuurile pe care firma mizează sunt cele stabilite de studiile de piața și sunt astfel concepute încat să răspundă nevoilor și așteptărilor clienților.
În primul rând magazinul nostru virtual oferă o gamă variată de produse pentru toți clienții săi. Începând din momentul în care a intrat în contact cu noi o persoană este ajutată să aleagă tipul de produs care reprezintă obiectul său de interes.
Există anumite condiții care fac mai ușoară lansarea firmei pe piață. În primul rând prețurile care nu includ adaosurile specifice magazinelor mari cu desfacere, prețuri care sunt în același timp accesibile, de multe ori sub cele ale concurenței. În al doilea rând lipsa de timp care îi împiedică pe clienți să piardă ore în șir prin magazine în căutarea produsului dorit. Nu în ultimul rând calitatea serviciilor adiționale oferite precum transportul, montajul și consilierea gratuite la domiciliul clientului ceea ce ne diferențiază fața de celelalte magazine virtuale existente pe piața.
III.1.6 Realizarea WebSite-ului
Procesul de realizare al unui website este unul complex, de lungă durată care trebuie să respecte anumite reguli pentru a putea obține în final un produs internet profesionist, complex și actual. Primul pas care trebuie făcut în realizarea unei pagini web este stabilirea obiectivului, în funcție de care se va stabili numele site-ului și apoi dotările pe care trebuie să le aibă serverul unde se va face găzduirea. Astfel, primii pași de urmat la realizarea unei pagini web sunt:
stabilirea obiectivului și conținutul pe care îl va avea noul website
stabilirea numelui domeniu pe care îl va avea noul website și înregistrarea lui la www.rnc.ro sau la www.rotld.ro. Dacă este un domeniu internațional recomandată este achiziționarea acestuia de la www.eurodns.com
alegerea unui pachet de găzduire în funcție de nevoile pe care le va avea noua pagină web și achiziționarea lui de la www.înregistrare-domenii.ro
După ce au fost urmați primii pași și s-a realizat o schiță a proiectului, în care se definește structura, conținutul și funcționalitatea paginilor web se trece la realizarea șablonului grafic, a logo-ului și a primelor texte de conținut. În momentul în care a fost definitivată grafica pe care o va îngloba noul website se trece la realizarea layout-ului prin transpunerea din desen în pagina html sau php folosind XHTML, CSS si PHP. Imediat următoare este etapa transpunerii conținutului și a elementelor de funcționalitate, aici fiind incluse textele, imaginile sau galeriile foto, butoanele, link-urile, formularele de contact, de căutare în site sau guest book, scripturi de afișare conținut și gestionare a acestuia plus multe alte elemente specifice. În practică o pagină web ar trebui să conțină aferentă ei și o secțiune de administrare plus una de statistici; nu se omit acești factori pentru că în viitor vor fi foarte folositori.
Odată trecute aceste faze de producție se ajunge în momentul publicării paginilor web pe internet, upload pe server, test on line, înscriere în directoare și lansarea campaniilor de publicitate.
Paginile de Web sunt scrise într-un limbaj numit HTML (Hypertext Markup Language limbaj de marcare hipertext). HTML permite utilizatorilor să producă, pagini care includ texte, grafică și indicatori la alte pagini de Web. Vom începe să studiem HTML eu acești indicatori, pentru că ei reprezintă tocmai mecanismul care ține Web-ul conectat URL- Uniform Resource Locators
O pagină de Web poate să conțină referințe la alte pagini. Să explicăm cum sunt implementate aceste referințe. Încă de la crearea Web-ului a fost clar că pentru a avea o pagină care să indice spre altă pagină este necesar un mecanism care să permită numirea și regăsirea paginilor.
Dacă fiecare pagină ar avea un nume unic, atunci nu ar exista nici o ambiguitate în identificarea paginilor. Totuși, problema nu este încă rezolvată. Să considerăm de exemplu o paralelă între oameni și pagini. În SUA aproape fiecare persoană are un număr de asigurare socială; care este un identificator unic, astfel încât nu există două persoane cu același număr. Totuși, cunoscând numai numărul respectiv nu există nici o posibilitate de a găsi adresa persoanei respective, și sigur nu se poate afla dacă persoanei respective trebuie să i se scrie în engleză, spaniolă sau chineză. Web-ul are practic același fel de probleme.
Soluția aleasă identifică paginile într-un mod care rezolvă toate trei problemele în același timp. Fiecare pagină are un URL (Uniform Resource Locater – adresa uniformă pentru localizarea resurselor) care funcționează ca nume al paginii general valabil. Un URL are trei componente: protocolul, numele DNS al mașinii pe care este memorat fișierul și un nume local, care indică în mod unic pagina (de obicei numele fișierului care conține pagina).
Acest URL este format din trei componente: protocolul (http), numele DNS al serverului (www.cs.vu.nd) și numele fișierului (welcome.html), cu semnele de punctuație corespunzătoare.
Se utilizează notații care reprezintă prescurtări standard. De. exemplu user/ poate să fie pus în corespondență cu directorul WWW al utilizatorului user, folosind convenția că o referință la directorul respectiv implică un anumit fișier, de exemplu index.html. De exemplu pagina autorului poate să fie referită ca: http://www.cs.vu.nl/~ast/ chiar dacă de fapt numele fișierului este diferit. Pe multe servere un nume de fișier indică implicit pagina organizației căreia îi aparține serverul.
Acum ar trebui să fie clar cum funcționează hipertextul. Pentru a face o porțiune de text selectabilă, cel care scrie pagina trebuie să furnizeze două elemente: textul prin care se face selecția și URL-ul paginii care trebuie adusă dacă textul este selectat. Când se face selecția, programul de navigare caută numele serverului utilizând DNS-ul. Pe baza adresei IP a serverului, programul de navigare stabilește o conexiune TCP spre server. Utilizând această conexiune, se transmite numele fișierului utilizând protocolul specificat. Bingo. Acum sosește pagina.
Protocolul http este protocolul nativ pentru Web; e1 este utilizat de către serverele de HTTP.
Protocolul ftp este utilizat pentru accesul la fișiere prin FTP (File Transfer Protocol – protocol pentru transferul de fișiere), protocolul Internet de transfer de fișiere. FTP este utilizat de peste douăzeci de ani și este foarte răspândit. Numeroase servere de FTP din toată lumea permit ca de oriunde din Internet să se facă o conectare și să se aducă orice fișier plasat pe un server FTP. Web-ul nu aduce schimbări aici, face doar ca obținerea fișierelor să se facă mai ușor, pentru că FT'P are o interfață mai puțin prietenoasă. În viitor probabil că FTP-ul va dispare, deoarece nu există nici un avantaj pentru o organizație să aibă un server de FTP în loc de un server de HTTP, care poate să facă tot ce face un server de FTP, și chiar mai mult (desigur mai există niște argumente legate de eficiență).
Este posibil să se facă acces la un fișier local ca la o pagină de Web, fie utilizând protocolul file (fișier), sau pur și simplu utilizând numele fișierului. Această abordare este similară utilizării protocolului FTP, dar nu implică existența unui server. Desigur funcționează numai pentru fișiere locale.
Protocolul news permite unui utilizator de Web să citească un articol din știri ca și cum ar fi o pagină de Web. Aceasta înseamnă de fapt că un program de navigare este în același timp și un cititor de știri. De fapt multe programe de navigare au butoane sau elemente de meniu care permit citirea știrilor USENET mai ușor decât dacă se utilizează cititoare de știri obișnuite.
Protocolul news admite două formate. Primul format specifică un grup de știri și poate să fie utilizat pentru a obține o listă de articole de la un server de știri preconfigurat. Al doilea format cere identificatorul unui articol, de exemplu [anonimizat]. Programul de navigare aduce articolul de la serverul corespunzător utilizând protocolul NNTP.
Protocolul gopher este utilizat de sistemul Gopher, care a fost proiectat la universitatea Minnesota. Numele este cel al echipei atletice a universității, the Golden Gopher, de asemenea acest nume este utilizat în argou pentru “go for”; adică o comandă de aducere Gopher-ul a precedat Web-ul cu câțiva ani. Este o metodă de regăsire a informației, similar conceptual cu cea utilizată de Web, dar acceptând numai text și imagini. Când un utilizator se conectează la un server de Gopher, va avea la dispoziție un meniu de fișiere și directoare, fiecare intrare putând să fie conectată la orice meniu de Gopher oriunde în lume.
Marele avantaj al Gopher-ului în raport cu Web-ul este că funcționează foarte bine cu terminale ASCII care afișează 25 x 80 caractere si din care există încă foarte multe în lume. Pentru că este bazat pe text, Gopher este foarte rapid. De aceea în lume există multe servere de Gopher. Utilizatorii de Web pot să acceseze un server de Gopher și să vadă fiecare meniu Gopher ca o pagină Web cu intrări selectabile. Dacă nu ați lucrat cu Gopher-ul utilizați mașina favorită de căutare în Web pentru a căuta cuvântul “gopher”.
Este posibil să se trimită cerere de căutare completă unui server de Gopher utilizând un protocol gopher+. Ce se va afișa este rezultatul cererii transmise serverului de Gopher.
Ultimele două protocoale nu sunt de fapt protocoale pentru aducerea unor pagini de Web și nu sunt suportate de orice program de navigare, dar sunt utile. Protocolul mailto permite transmiterea de poștă dintr-un program de navigare. Pentru a face această operație se selectează butonul OPEN și se specifică un URL constând din mailto: urmat de adresa destinatarului. Majoritatea programelor de navigare vor răspunde cu un formular care are intrări corespunzătoare subiectului și altor informații din antet și spațiu pentru mesaj.
Protocolul telnet este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe o mașină aflată la distanță. Se utilizează în același fel ca și programul Telnet, ceea ce nu constituie o surpriză, deoarece majoritatea programelor de navigare utilizează programul Telnet.}
Pe scurt URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor să navigheze prin Web, dar și pentru a utiliza FTP, news, Gopher, email și telnet, ceea ce face inutile interfețele specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur program, navigatorul în Web, aproape toate tipurile de acces în Internet. Dacă metoda nu ar fi fost proiectată de un fizician ar fi putut să pară produsul departamentului de publicitate al unei companii de software.
În ciuda tuturor acestor proprietăți, creșterea Web-ului scoate în evidență și o slăbiciune a metodei utilizării URL-urilor. Pentru o pagină care este foarte des referită, ar fi de preferat să existe mai multe copii pe servere diferite, pentru a reduce traficul în rețea. Problema este că URL-urile nu oferă nici o posibilitate de indicare a unei pagini fără să se specifice unde este localizată pagina respectivă. Nu există nici o metodă pentru a spune ceva de genul: “Vreau pagina xyz, dar nu mă interesează de unde o aduci”. Pentru a rezolva această problemă și a permite multiplicarea paginilor IETF lucrează la un sistem de URL (Universal Resource Identifiers – identificatori universali de resurse). Un URL poate să fie privit ca un URL generalizat. Acest subiect este în curs de cercetare.
În continuare am să prezint un ghid al programatorului HTML care prezintă toate tag-urile recunoscute de majoritatea browser-elor – versiunile curente. Am inclus toate tag-urile din specificația HTML 3.2 , precum și extensiile Netscape incluse în versiuni de până la 3.0b5. Acest ghid este scris astfel încât sã fie cât mai concis posibil.
Elemente de bază
Definiție structurală
Format de prezentare
Link-uri și grafică
Divizori
Liste
Fundaluri și culori
Tabele
Java
Limbajul Java
În cadrul paginilor web pot fi incluse și applet-uri, care reprezintă de fapt miniaplicații în limbajul Java. Un applet este un program Java care poate fi executat cu un browser de Web. Spre deosebire de aplicațiile din Java, applet-urile sau miniaplicațiile nu au o metodă main ( ), dar au metode care sunt apelate în diferite stări ale lor. Applet-ul este un fișier executabil și un fișier HTML asociat care face legătura cu browser-ul. Applet-urile sunt rulate folosind browsere care acceptă Java:
Netscape Navigator;
Microsoft Internet Explorer;
Sun HotJava, etc.
Browser-ele care execută appleturi au un interpretor Java care execută codul applet-ului
după ce în prealabil a fost transferat în sistemul utilizatorului.
În fișierul html al applet-ului trebuie introdusă eticheta <APPLET>, care are o extensie a limbajului HTML, ce permite includerea miniaplicațiilor în pagini Web. Forma cea mai simplă a etichetei APPLET are atributele CODE ( specifică unde se află fișierele ), WIDTH și HEIGHT ( arată dimensiunile – lungimea și lățimea ). Un exemplu de etichetă ar fi următorul:
< APPLET CODE=”NumeApplet.class”
Codebase= »NumeDirector »
WIDTH=100 HEIGHT=100>
</APPLET>
Fișierul HTML, cel cu extensia.class și cel cu extensia .java trebuie să fie în același director pentru a rula aplicația.
III.1.7 Functionalitatea sistemului
Verificarea functionalitatii sistemului este procesul căutării erorilor în program, indiferent dacă acestea au cauze logice sau fizice. Obiectivul principal al testării software este găsirea erorilor, altfel spus, de a identifica neconcordanța dintre ceea ce este planificat să efectueze aplicația și ceea ce realizează în realitate. Verificarea nu presupune identificarea cauzei erorilor și corecția acestora, acestea fiind activități specifice depanării. Verificarea este privită ca o componentă majoră a calității software. Un produs software testabil se consideră ca fiind inteligibil (structurat, concis și autodescriptibil) și măsurabil (accesibil și cuantificabil).
Verificarea software este necesară pentru asigurarea calității, dar este un proces scump și laborios, care consumă de la o treime până la o jumătate din costul unui proiect. Verificarea funcțională se realizează pentru a constata dacă site-ul se comportă conform cu specificațiile sale. Detaliile acestui tip de testare depind de natura site-ului Web. În general constă în verificarea legăturilor paginilor, Verificarea formularelor, verificarea tranzacțiilor pentru comerțul electronic și pentru bazele de date, Verificarea applet-urilor Java.
La Verificarea conținutului se urmărește corectitudinea și așezarea în pagină a textelor, imaginilor și fișierelor de animație și video din cadrul site-ului.
Verificarea serverului Web are în vedere Verificarea interacțiunilor dintre acesta și serverul de aplicații, verificarea integrității bazei de date în cadrul serverului de baze de date, verificarea faptului că scripturile ASP, PHP sau JSP se execută corect pe server.
Verificarea securității tranzacțiilor efectuate este foarte importantă pentru aplicațiile de comerț electronic având în vedere faptul că sunt vehiculate date confidențiale, la care dacă au acces persoane neautorizate sau răuvoitoare se pot produce pierderi materiale importante.
Verificarea serverului de aplicații se realizează ținându-se seama de caracteristicile funcționale și structurale ale acestuia. Se testează componentele serverului, folosind metode clasice de testare, precum și metode de testare ce iau în considerare tranzacțiile și comunicațiile asincrone dintre aceste componente.
Verificarea bazelor de date presupune verificarea executării corecte a interogarilor și operațiilor de adăugare și actualizare a datelor, precum, și verificarea conexiunilor dintre site-ul Web și baza de date.
Prin Verificarea performanțelor se măsoară comportamentul site-ului Web în diverse condiții de trafic.
În prezent există o mulțime de instrumente pentru Verificarea automată a aplicațiilor distribuite bazate pe web. Astfel de aplicații precum eValid, Rational SiteCheck, SilkPerformer, LoadRunner au următoarele caracteristici:
oferă suport pentru Verificarea funcțională
analizează integritatea și legăturile dintre pagini
analizează încărcarea și capacitatea serverului web
oferă o serie de indicații pentru reglaje fine ale site-ului.
III.2 Reflectarea in contabilitate a operatiunilor comerciale realizate pe Internet.
Prin intermediul comerțului electronic se pot comercializa atât mărfuri în formă materială (cărți, CD înregistrate cu muzică, etc.) cât și în formă informatică, fără suport material (programe pentru diferite domenii, abonamente virtuale la diferite site-uri specializate pe anumite domenii informaționale). De cele mai multe, în cazul produselor software, se realizează un comerț on-line veritabil, fără fluxuri materiale, cu decontare, de asemenea electronică prin intermediul cărților de credit.
Principala problemă legată de contabilitatea acestor operațiuni apare la înregistrarea veniturilor din vânzarea mărfurilor și colectarea taxei pe valoarea adăugată (în cazul în care comerciantul este înregistrat ca plătitor de TVA).
Se recomandă întocmirea unor avize de însoțire a mărfii la expedierea mărfurilor prin colete, iar pentru încasarea valorii întocmirea unei facturi fiscale care să cuprindă sumele încasate de la clienți. Se va înregistra, în consecință, venitul și taxa pe valoare adăugată aferente facturii emise. De cele mai multe ori, factura fiscală este primită de către client fie în colet, fie ulterior prin poștă. Pentru prima situație exigibilitatea TVA este anticipată vânzării și intervine „la data la care este emisă factura fiscală înaintea livrării de bunuri”. După întocmirea facturii taxa pe valoare adăugată se colectează, se înregistrează în jurnalul de vânzări, iar după în decontul de taxă pe valoare adăugată. TVA rezultat trebuie virat la bugetul statului indiferent dacă mărfurile au fost preluate de către clienți sau nu. În funcție de produsele vândute se aplică cota standard de taxă 19% sau cota redusă de 9%.
Această obligativitate, a întocmirii de factură fiscală, se aplică „oricărei persoane impozabile, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată”dacă desfășoară livrări de bunuri sau prestări de servicii, indiferent de tipul lor. Emiterea facturii fiscale se va realiza, în conformitate cu reglementările în vigoare, la data livrării efective a bunurilor. În cazul emiterii de avize de însoțire a mărfii, legea 571/2003 precizează „Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depășii finele lunii în care a avut loc livrarea”.
O etapă importantă în emiterea facturii fiscale este culegerea datelor de identificare ale clientului. Pentru comenzile provenite în urma publicității realizate pe Internet se accesează adresa de e-mail indicată prin mesajul publicitar. Însă, indiferent de modalitatea prin care se face comanda clienții sunt obligați să transmită datele lor personale pentru introducerea lor în baza de date a firmei vânzătoare și în vederea completării corecte a facturii fiscale. Singura diferență va fi dată de lipsa semnăturii de primire a beneficiarului.
Țara de domiciliu a clientului devine foarte importantă pentru alegerea modalității de predare a facturii. Dacă sediul clientului se află într-o țară unde factura fiscală este valabilă fără semnătura și ștampila furnizorului în original, atunci documentul poate fi completat, scanat și trimis tot prin intermediul Internetului, iar mai apoi îndosariat la client. Cele trei exemplare ale documentului rămân la firma emitentă. Pentru cazurile când este obligatorie prezența unei facturi fiscale într-un act de vânzare – cumpărare, există opțiunea semnăturii electronice sau expedierea prin poștă a originalului.
În momentul onorării comenzii între cele două părți cumpărător și vânzător se creează o relație contractuală care trebuie să se supună regimului juridic al contractelor la distanță. Conform acestuia furnizorul are obligația de a livra produsul cerut de client, la calitatea și prețul precizat în momentul realizării comenzii. De asemenea, vizitatorul magazinului virtual trebuie să fie informat în ceea ce privește posibilitățile de returnare sau dacă nu poate oferi produsul solicitat. Sumele reținute de pe card vor fi returnate.
În cele mai multe din situații se întâlnesc următoarele tipuri de venituri și cheltuieli specifice:
Venituri din vânzarea mărfurilor;
Venituri din servicii de expediere poștală;
Venituri din dobânzi bancare.
Cheltuieli pentru achiziția unor sisteme informatice;
Cheltuieli pentru crearea unui site web de prezentare
Cheltuieli privind mărfurile;
Cheltuieli cu materiale pentru ambalat
Cheltuieli poștale;
Cheltuieli de publicitate;
Cheltuieli cu comisioane bancare;
Cheltuieli pentru protocolul de plăți electronice;
Cheltuieli pentru obținerea semnăturii electronice.
Cheltuielile ulterioare sunt, de ce mai multe ori, mult mai reduse și legate de activități absolut necesare cum ar fi cele cu întreținerea, administrarea și menținerea site-ului sau de consumul de energie sau actualizarea programelor, a prețurilor.
CAPITOLUL IV: Concluzii si propuneri.
Viteza cu care evolueaza tehnologia Internet-ului este impresionanta. Daca acum se apreciaza ca exista cateva milioane de oameni care folosesc serviciile Internet in fiecare moment, numarul lor va creste exponential in anii urmatori. Dintr-un recent sondaj a reiesit ca, daca cu un an in urma 70% din utilizatorii Internet-ului apreciau e-mail-ul ca principal beneficiu si doar 30% Web-ul, astazi 50% din persoane considera pe primul loc e-mail-ul, 40% Web-ul si, deja 10%, comertul si platile electronice. In acest domeniu revolutia abia a inceput: sa observam ca platile electronice reprezinta un fel de e-mail in raport cu banii reali, asa cum posta electronica reprezenta, acum cativa ani, o adevarata revolutie in comunicatiile dintre persoane.
Ca in orice zona in care sunt implicate sume importante, comertul electronic este tinta atacurilor infractionale. Asigurarea securitatii tranzactiilor realizate prin intermediul Internetului nu este o activitate banala. Problemele nu sunt neaparat noi. In fond, inca de la creare, bancile au fost tinta atacurilor de toate tipurile, de la cele armate pana la cele mai banale delapidari. Acelasi lucru este valabil si in cazul burselor, in cazul tranzactiilor comerciale de toate tipurile. In timp s-au dezvoltat mecanisme de aparare tot mai complicate, care au condus la aparitia unor scheme de atat corespunzatoare. Este clar ca aceasta competitie intre “hoti si vardisti” nu se va termina niciodata.
In cazul tranzactiilor electronice, al magazinelor virtuale, in general al comertului electronic, exista acelasi gen de lupta. Instrumentele sunt mult mai sofisticate, atat atacantii cat si aparatorii actioneaza de la distanta, prin intermediul unor calculatoare mai mult sau mai putin banale. Cele doua “armate” nu se vad, nu se aud (decat cel mult in cazul unor procese penale). Conflictul este continuu, schemele de atac se perfectioneaza si este necesara o inventivitate continua pentru a anihila aceste scheme.
ANEXA
1. PAGINA PRINCIPALA
2. AUTENTIFICARE
3. SELECTARE AUTOTURISM
4. SELECTIE AUTOUTILITARA
5. CATALOG PRODUSE
6. PAGINA PENTRU ADMINISTRARE UTILIZATOR
BIBLIOGRAFIE:
Bogdan Onete, „Conținutul Site-urilor Comerciale – Elemente Obligatorii”, Editura ASE, București, anul 2005;
V. Patruț, M. Deju, D. Pacurari, „Gestiunea și contabilitatea unor activități economice cu caracter deosebit”, Editura Junimea, 2005, Iași;
Doru Pleșca, „Analiza Eficienței Comerciale a unui Magazin On-line”, Editura ASE, București, anul 2006;
Andreea Saseanu, „Incertitudinea Strategică și Viitorul Dialogului On-line cu Consumatorul”, Editura ASE, București, anul 2005;
Sabin Buraga, „Aplicații Web la Cheie”, Editura Polirom, București, 2003;
Sabin Buraga, „Proiectarea Siturilor Web. Design și Funcționalitate”, Editura Polirom, 2004;
M. Fotache, „Proiectarea bazelor de date”, Revista Net Report, martie 2004
Revista Tribuna Economică, nr. 26/1997, articolul ”Comercializarea mărfurilor prin coletărie” autor C. Țăpuși;
Evghenie Vlad, Implementarea unui sistem de comert electronic, raport de cercetare, UPB 1999
Patriciu V., Ene-Pietrosanu M., Petculescu C., Mai multe despre INTERNET, Ed. Teora , Bucuresti, 1996
Mircea Cioata, Plati electronice, NET Report, Nr 101 / Februarie 2001
Revista Tribuna Economică, nr. 4/2006, articolul „Ce trebuie sa contina un site performant”;
Legea 571/2003 privind Codul Fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 927/ 23.12.2003;
Legea comerțului electronic nr. 365/2002;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Modele de Afaceri pe Internet (ID: 143224)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.