Culturile de Paioase

Bibliografie:

1. [NUME_REDACTAT], ( 2006),Vol.1. – Fitotehnie EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași

2.[NUME_REDACTAT] (2012)- Fitotehnie EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași.

3.[NUME_REDACTAT]., (1991) – Fitotehnie, Ed. Ceres, București

4.[NUME_REDACTAT], (2003)- Entomologie agricolă, EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași.

6. [NUME_REDACTAT], (2005)- Entomologie agricolă, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

7. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Talmaciu M., [NUME_REDACTAT] Ion și alții, (2011),-Tratat de entomologie generală și specifică,Buzău.

8. [NUME_REDACTAT] Valentin, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Cernea (2011)- Fitotehnie, Vol. I – Cereale si leguminoase pentru boabe, editura UNIVERSITARA

9. Ion V., [NUME_REDACTAT] Iuliana,( 2005). Tehnologia plantelor de câmp – Soiuri și hibrizi de cereale și leguminoase.

10. Darkoh C, EL Bouhssini M, Baum M, Clack B (2010). Characterization of a prolyl endoprotease from Eurygaster integriceps Puton ([NUME_REDACTAT]) [NUME_REDACTAT]. Arch. Insect.

Biochem.

11.Mahdneshin Z, Safaralizadah MH, Ghosta Y (2009). Study on the efficacy of Iranian isolates Beauveria bassiana (Blasamo) Vullemin and Metarhizum anisopliae (Metsch.) Sorokin against Rhyzopertha dominica F. (Coleoptera: Bostrichidae).

12.[NUME_REDACTAT] Trissi1, [NUME_REDACTAT] Bouhssini, [NUME_REDACTAT] Al Salti1, [NUME_REDACTAT], (2012).”Virulence of Beauveria bassiana against Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application”

13. EL Bouhssini M, Street K, Joubi A, Ibrahim Z, Rihawi F (2009). Sources of Wheat resistance to Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton, in Syria. Genet. Resour. Crop. Eviron

14.. [NUME_REDACTAT], Filipescu G., [NUME_REDACTAT] (2010)- Teză doctorat- Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii principalilor dăunători din culturile de

cereale în condițiile județului Vaslui

14. http://www.incda-fundulea.ro [accesat la 20.11. 2013]

15. http:// www.bayercropscience.ro [accesat la 03.011. 2013]

16. http:// www.pesticide.ro [accesat la 19.03. 2014]

17. http://www.botanistii.ro [accesat la 23.02. 2014]

18. http://www.plantprotection.hu [accesat la 13.10. 2013]

19.http://www.agro.basf.com [accesat la 23.03. 2014]

20. http://www.fao.org [accesat la 25.03. 2014]

21. http://sauroavezza4.xoom.it [accesat la 07.10.2013]

22.http://www.racova.com [accesat la 28.04. 2014]

23.http://ro.wikipedia.org [accesat la 30.03. 2014]

[NUME_REDACTAT] lucrarea de față se descriu speciile de dăunători prezente în culturile de păioase dar și biologia, ecologia și metode de combaterea a acestora.

Aria de referință este zona Huși, [NUME_REDACTAT].

Culturile de păioase afectate de dăunători sunt cele de: orz, orzoaica, ovăz, secară, grâul. Lucrarea descrie dăunătorii întâlniți în culturile de grâu, gradul de atac al dăunătorilor asupra culturii de grâu de toamnă și combaterea acestora.

Lucrarea de licență tratează – în prima parte – aspecte generale privind importanța culturii grâului de toamnă, dar și cercetările efectuate în lume căt și în România asuprape dăunătorilor din cultura grâului, finalul primei părți fiind încheiat cu cadrul natural unde s-au efectuat studiile.

În a doua parte tratăm aplicarea obiectivelor și metodologiei cercetării dar și descriera dăunătorilor, nivelul de atac și combaterea acestora.

În finalul părții introductive, consider o datorie plăcută să mulțumesc pentru sprijinul acordat în vederea acestui proiect de licență domnului Prof. univ. dr. [NUME_REDACTAT], coordonatorul științific al acestei lucrări, precum și întregului colectiv de cadre didactice din cadrul Departamentului de Agricultură a Facultății de Agricultură, pentru contribuția adusă în formarea mea ca inginer.

Lucrarea de diplomă își propune să analizeze principalii dăunători din cultura grăului de toamnă și metode de combater din cadru bazei de recepție COMCEREAL S.A. Din această categorie fac parte: Eurygaster integriceps, Aelia sp., ,Oscinella frit, Cephus pygmaeus, Haplothrips tritici, Anisoplia sp. , Lema melanopa.

PARTEA I -CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1- STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII.

1.1. Importanța culturii grâului de toamnă și suprafețe ocupate în România și pe plan mondial

Grâul (Triticum aestivum L.) este cea mai valoroasă plantă cultivată, cu mare importanță alimentară. Suprafețele întinse pe care este semănat, precum și atenția de care se bucură se datorează:

conținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și protein și raportului dintre aceste substanțe,

corespunzător cerințelor organismului uman, conservabilității îndelungate a boabelor și faptului că pot fi transportate fără dificultate,

faptului că planta are plasticitate ecologică mare, fiind cultivată în zone cu climate și soluri foarte diferite și datorită posibilităților de mecanizare integrală a culturii (după Gh.Bâlteanu, 1991).

Grâul este cultivat în peste 100 de țări și reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale. Boabele de grâu sunt utilizate îndeosebi pentru producerea făinii, destinată fabricării pâinii – aliment de bază pentru un număr mare de oameni (după unele statistici 35 – 40% din populația globului) și furnizează circa 20% din totalul caloriilor consumate de om.

Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru fabricarea celulozei, așternut pentru animale, nutreț grosier, îngrășământ organic încorporate ca atare în sol imediat după recoltare sau după ce au fost supuse unui proces de compostare.

Târâțele- reziduuri de la industria de morărit – sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat în proteine, lipide și săruri minerale. ([NUME_REDACTAT]. et al.1998)

Boabele de grâu sunt un furaj concentrat superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al prețului și al cantității. Furajul din boabe de grâu are o rată de raspândire mică la noi comparativ cu majoritatea țărilor mari producătoare de grâu. ( MIH. AXINTE- 2006).

În compoziția grâului se regăsesc un număr mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn) cu o pondere de 1,5-2,3% și se găsesc spre părțile periferice ale bobului. Bobul de grâu conține vitamine din complexul B (B1, B2, B5, B6) și vitamina PP. Valoarea biologică a proteinelor din boabele de grâu este ridicată deoarece acestea conține toți cei 30 de aminoacizi esențiali pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Totuși, un impediment îl reprezintă conținutul redus al boabelor de grâu în lizină și triptofan.( Ag. Mogârzan-2012)

Producția medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2.800 kg boabe/ha (2001 – 2005). Prin comparație, producția medie în Europa a fost 5115 kg/ha, din care 6.030 kg/ha în țările [NUME_REDACTAT] și 3.480 kg/ha în țările Europei de Est.

Numeroase țări europene realizează peste 7.000 kg boabe/ha (Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Olanda, [NUME_REDACTAT]). Principalele țări cultivatoare (și exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA, Canada, Argentina) nu depășesc producții medii de 2.5000 – 2.900 kg/ha.( http://ro.wikipedia.org)

În cultura grâului în România, în ultimele decenii, producțiile medii au oscilat, de regulă, între 1.760 kg/ha și 3.500 kg/ha, fiind supuse influenței fluctuațiilor climatice destul de mari de la un an la altul.

Producțiile medii realizate în anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1990 (3.301 kg/ha), 1995 (3.082 kg/ha), 2004 (3.780 kg/ha). De asemenea, sunt unități agricole care recoltează, în anii favorabili, 5.000 – 6.000 kg boabe/ha în medie.

Totodată, trebuie menționat că în anul 2005, an în care s-a realizat cea mai mare recoltă de grâu din istoria României, în unele zone ale țării au fost recoltate producții medii pe peste 5.000 kg/ha pe suprafete întinse (de exemplu, județul Timiș), iar unele exploatații agricole au recoltat, în medie peste 6.000 kg/ha, și peste 8.000 kg/ha pe unele suprafețe (Mi. Axinte- 2006).

Conform datelor statistice Food and [NUME_REDACTAT] (FAO), România ocupă locul patru în Europa, pe aceeași poziție cu [NUME_REDACTAT], după Franța (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) și Polonia (2,3 milioane ha). Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai puțin de jumătate din randamentul mediu al [NUME_REDACTAT].

Danemarca în 2009 a avut o producție medie la hectar de 8,1 tone cu o medie mai mare decât României la producția totală, cu toate că suprafața cultivată cu grâu este de doar 740.000 de hectare.

România în anul 2009 a ocupat locul 7 din punct de vedere al producției, ca urmare a randamentului, reprezentâd mai puțin de jumătate (44,7%) din randamentul mediu al UE.

În anul 2010 producția a fost de 5,6 milioane de tone de grâu, exporturile a fost de 2,3 milioane de tone, iar importurile au fost de 685.000 tone.

Necesarul de grâu al țării noastre se situează la 4 milioane de tone inculzând consumul uman (urban, rural), cel industrial mai ales în domeniu panificației 3,5 de milioane tone de grâu, precum și grâul de sămânță.În comparație cu Bulgaria unde cererea internă este de 2,2 milioane de tone de grâu anual.

În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă. România a obținut o producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de specialiști ca cea mai mică din 1940.( www.fao.org.)

Tabelul 1.1.

Suprafețe ocupate cu grâu în U.E.

Conform tabelelor 1.1 și 1.2 se urmărește ca în viitor cantitatea recoltată sa fie din ce în ce mai mare iar suprafața cultivată sa fie mai mică. Un aport considerabil la acest proces îl va aduce tehnologia.

Tabelul 1.2.

Producția medie U.E.

1.2. Cerințele grâului de toamnă față de mediul ambiant

1.2.1. Cerinințele grâului de toamnă față de climă

Perioada de vegetație a grâului de toamnă durează, în condițiile din țara noastră, circa 9 luni (270 – 290 zile). In acest interval, de la germinare și până la maturitate, plantele de grâu trec prin anumite faze (stadii) fenologice, acestea se recunosc prin schimbările în aspectul exterior al plantelor care sunt însoțite de modificări interne în biologia plantei. ( Ion V. 2005)

Pentru germinat semințele de grâu necesită temperaturi de minim 1 – 3°C. Pe teritoriul Romaniei temperatura aerului în momentul semănării grâului, se situează în jur de 14 – 15°C.)

Iarna, grâul de toamnă bine înfrățit și călit, se caracterizează printr-o mare rezistență la temperaturi scăzute (până la -15°C, chiar -20°C la nivelul nodului de înfrățire), mai ales dacă solul este acoperit cu strat de zăpadă.

Primăvara, o dată cu reluarea vegetației cresc cerințele plantelor față de temperatură, temperaturile favorabile plantelor de grâu aflate în faza de alungire a paiului sunt de 14 – 18°C, iar la înspicat 16 – 18°C. În fazele următoare, temperaturile pot crește până la 20°C, valori care asigură, în cele mai bune condiții, fecundarea și formarea și umplerea boabelor.( Ag. Mogârzan 2012)

1.2.2. Cerințele grâului față de umiditate și sol

Față de apa din sol, cerințele sunt moderate, dar are nevoie de o umiditate echilibrată pe întreaga perioadă de vegetație. Se consideră că în zonele de cultură a grâului, trebuie să cadă cel puțin 225 mm precipitații pe perioada de vegetație (optimum 600 mm precipitații). Coeficientul de transpirație al grâului este de 350 – 400, ceea ce reflectă o bună valorificare a apei de către planta de grâu.

Grâul preferă solurile mijlocii, lutoase și lutoargiloase, cu capacitate mare de reținere a apei, permeabile, cu reacție neutră sau slab acidă (pH = 6 – 7,5).

Cele mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roșcate. Nu sunt indicate pentru grâu solurile pe care stagnează apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii sau unde apa freatică se ridică.( Ion V. 2005)

1.3.Stadiul actual al cercetărilor la nivel global al dăunătorilor la cerealele păioase.

În 2010 ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Bouhssini, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]) ”Characterization of a prolyl endoprotease from Eurygaster integriceps puton (Sunn pest) infested wheat” ne prezintă studiul semințelor de grâu infestate și neinfestate cu enzimele a celui mai important dăunator Eurygaster integriceps ce au fost obținute de la [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură de cercetare în zonele uscate (ICARDA), în Alep, Siria.

Obiectivul principal al lucrării a fost de a identifica tipul de enzime depus de către dăunătorii Eurygaster integriceps pe grâu, responsabile de degradarea glutenului.

Valoarea enzimelor a fost identificată cu un scimb anionic, Cu (2+) sepharoză, o altă metodă a fost filtrarea pe gel utilizată pentru a purifica parțial și îmbogăți probele de proteine din grâu, atât infestate si neinfestate.

Un test SDS-glute a fost utilizat pentru a demonstra specificitatea glutenului, timp în care un dispozitiv de peptide prolină cromogen benziloxicarbonil-Gly-pro-p-nitroanalide (ZGPpNA), a fost utilizat pentru a identifica fracțiile conținând activitatea enzimatică specifică activă prolină și pentru a determina cinetica Michaelis-Manten.

În ciuda nivelului scăzut de enzime pe grâul infestat, enzima a fost parțial purificat și îmbogățit prezintănd o activitate specifică de 4,5 U/mg de proteină totală de gluten într-un test gluten SDS. Enzima prezentă activitate optimă între pH 8-10 la temperaturi cuprinse între 20 grade și 35 grade Cº.

Enzima a fost identificat ca fiind o endoprotează prolil. ([NUME_REDACTAT] et al.)

În anu 2012 [NUME_REDACTAT] Trissi1, [NUME_REDACTAT] Bouhssini, [NUME_REDACTAT] Al Salti1, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] and Bruce L. Parker publică lucrarea ”Virulence of Beauveria bassiana against Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application” în care Eurygaster integriceps, este un dăunător al grâu din Europa de Est și în apropiere [NUME_REDACTAT]. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Etapa vegetativă al boabelor de grâu și de maturare sunt afectate de adulți și nimfe. Sunt dăunători ce se hrănesc cu cereale. Prin hrănirea pe cereale, insectele injectă o endoprotează prolil. Această enzimă determină degradare glutenului, ceea ce reduce considerabil calitatea creștere și coacere a aluatului (Darkoh et al., 2010).

Controlul dăunătorilor se bazează în principal pe utilizarea de insecticide aproximativ 40 de milioane de dolari sunt cheltuiți în fiecare an. Folosirea continua de insecticide a dus la probleme grave de management, cum ar fi rezistența la insecticide, reapariția dăunătorilor, eliminarea insectelor benefice și toxicitate crescută în mediu pentru oameni și animale sălbatice. Aceste pro-bleme și cerința de alimente fără pesticide au crescut presiunea de a găsi strategii de gestionare alternativă (Mahdneshin et al., 2009).

De gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), care să utilizeze factorii ecologici, cum ar fi parazitoizi, prădători și agenți de control microbiene, dar și alternative la substanțele chimice convenționale folosite în administrarea dăunătorilor de plante și bolilor ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Ciuperci entomopatogene care paraziteaza insectele sunt arme valoroase pentru biocontrol și joacă un rol important în promovarea IPM. Beauveria bassiana (Balsamo) Vuillemin este ciuperci cea mai raspandita ataca Eurygaster integriceps populațiile din țările în care această insectă este o problemă (Parker et al., 2003). Diferite tulpini de B. bassiana au fost studiate și au demonstrat un potențial pentru a fi incluse într-un IPM. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Figura 1.1. [NUME_REDACTAT] bassiana (Balsamo)[NUME_REDACTAT]: http://vertigo.revues.org

Obiectivul cercetări a fost de a arăta și determina virulenta unora Beauveria bassiana izolate colectate din diferite regiuni și cu diferite tulpini cum ar fi: GHA, SP22, SP566,SPSR2 Tab.1.3.

Tabelul.1.3.

Locația diferitelor tulpine pentru analiză

Fig.1.2. Grafice cu mortalitate în diferite luni din an și cu diferite tulpini a ciuperci Beauveria bassiana

Mortalitatea dăunătorilor variaza în funcție de tulpinile izolate, concentrația și perioada de aplicare. Mortalitatea la tulpina Sunn începe la 5 zile după aplicare iar apoi crește treptat, crestera mortalității la sută a fost clar pronuțată între prima și a treia perioadă de aplicare pentru tulpinile (df = 6, 36; F = 16.58, P <0,001). ) ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Diferențele de mortalitate între concentrațiilor scăzute conidian (2 x 103, 2 x 104 și 2 × 105 conidia/ml-1) nu au fost semnificative statistic pentru nici una dintre tulpini testate, când s-au făcut tratamente în noiembrie și ianuarie, dar mortalitatea a fost semnificativ diferit martie (df = 6, 81; F = 44,66, p <0,001), între toate concentrațiile. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Diferențe semnificative (df = 48, 288, p = 0,007; F = 1,64) au fost observate între diferite concentrații, în special pentru concentrații mari (2 x 106, 1 x 107, 2 x 107, 1 x 108 conidia/ml1),. Mortalitatea cauzată de SPSR2 a fost mai mare decât celelalte izolate testate cu o mortalitate maxim de 100% la 108 și 2 × 107 conidia/ml-1 , în luna martie. În schimb mortalitatea a variat fiind de aproximativ 64 și 36%, atunci când dăunătorii au fost tratate în aceleași concentrații, respectiv, în luna noiembrie. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Când adulți au fost tratați cu SP566, mortalitatea a fost de 100 și de 90% cu 108 și 2×107 conidiiții/ml-1, respectiv, în martie. În timp ce, mortalitatea a fost de aproximativ 49 și 30%, în aceleași concentrații, respectiv, atunci când tratamentul a fost făcut în noiembrie.

Mortalitatea de SP22 a fost de 38, 42 și 80%, cu 108 conidia/ml-1, când dăunătorii li sa administrat SP22 în noiembrie, ianuarie și martie. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

Mortalitate mai mică a fost observată cu GHA, estimările LC50 au variat de la 3,7 × 103 – 1.5 × 1013 conidii/ml-1, în funcție de izolatre și perioade de timp de aplicare. Dăunătorilor au fost mai sensibile la infecție de B. bassiana, atunci când tratamentul a fost făcută în martie perioada de migrației a dăunătorilor la câmpurile de grâu ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et al. 2012).

1.4.Stadiul actual al cercetărilor în România a dăunătorilor la cerealele păioase.

Problema dăunătorilor grâului și orzului a reprezentat o sarcină importantă a cercetărilor de entomologie încă de la deschiderea institutului de cercetare Fundulea și s-a menținut constant la cote mari, datorită apariției altor dăunători de importanță economic.

În perioada creierii institutului, gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) prin atacul său aducea, pagube deosebite, ajungând uneori chiar la compromiterea culturilor. Din această motiv, s-a impus abordarea diferitelor cercetări în vederea înlocuirii combaterii dăunătorului cu insecticide cloroderivate, aplicate sub formă de pulberi, care nu reușeau să limiteze atacul dăuntorilor prea mult, creindu-se un sistem de prevenire a atacului dăunătorului bazat pe tratamentul chimic al seminței. ([NUME_REDACTAT] et al. 2007)

A fost inventat preparatul FB7 (un amestec de clorură etilmercurică și lindan) care a combătut simultan atât larvele gândacului ghebos dar și mălura comună a grâului. Această metodă a fost răspăndită în producție, ajungându-se a se trata în perioada anilor 70 cca 1–1,1 milioane de hectare cultivate cu grâu, astfel ca gândacul ghebos să fie controlat și eliminat din culturi, acesta rămânând prezent în faună, fără semnificație economică. ([NUME_REDACTAT] et al. 2007)

În anul 1996, produsul FB7 datorită gradului ridicat de poluare a fost înlocuit cu o serie de alte amestecuri insectifungicide. Studiile ulterioare au evidențiat posibilitatea promovării de noi amestecuri cu grad redus de poluare, unele fiind eliminate, conform standardelor vremii. ([NUME_REDACTAT] et al. 2007)

Alți dăunători studiați încă din 1965 a fost ploșnițele cerealelor. Acestea au fost și continuuă să fie studiate și în prezent datorită influenței asupra producțiilor de grâu, în special sub aspect calitativ. S-a stabilit structura speciilor pe zone, accentuând-se faptul că specia Eurygaster integriceps, predominantă inițial în Dobrogea, a devenit, într-un timp relativ scurtă, specia dominantă în sud-estul țării, răspăndindu-și arealul către vest și nord.

Fig. 1.3. Stadiul de dezvoltare al ploșnițelor

Sursă : http://www.incda-fundulea.ro/50ani/agrofito.html

Pe baza studilor întocmite, s-a stabilit pragului economic de dăunare (PED) și elementele de avertizare a tratamentelor, sunt diferențiate în funcție de fenologia plantei gazdă și gradele de dezvoltare ale insctei, în interacțiune cu factorii de mediu.

Rezultatele dobăndite privind biologia (cu evidențierea corpului gras asupra mortalității insectelor în diapauză și a prolificității), precum și ecologia dăunătorului (inclusiv a paraziților oofagi), în diferite zone din arealul de dăunare, au permis crearea unei metodologii unice de prognoză și de avertizare a tratamentelor chimice.

Stabilirea produselor de insecticide a fost o preocupare continuă, fiind avizate la început produsele organofosforice (dimetoat și triclorfon), urmate de piretroizi de sinteză și recent produse neonicotinoide, la doze reduse și cu un grad redus de risc ecologic. ([NUME_REDACTAT] et al. 2007)

Au mai fost studiați și alți dăunători de importanță economică, precum muștele și afidele cerealelor, viespea grâului, tripsul cerealelor, gândacul ovăzului, cărăbușeii cerealelor. A fost depistat un nou dăunător al grâului – viermele roșu al paiului (Haplodiplosis marginata) care o perioadă lungă de timp, a reprezentat un factor de risc major. ([NUME_REDACTAT] et al. 2007)

În 2010 Tălmaciu M., Filipescu C., Păuneț P. în teza de doctorat”Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii principalilor dăunători din culturile decereale în condițiile județului Vaslui”

Creșterea producției de cereale și mai ales a producției de grâu, este posibilă numai printr-un sistem de cultură intensivă, prin aplicarea tehnologiilor moderne de lucrare și fertilizare a solului, în concordanță cu cerințele soiurilor cultivate, irigații, prevenirea și combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor, buruienilor, prin mecanizare, care să asigure executarea lucrărilor la timp și în condiții optime.

În ultimul deceniu datorită modificării structurilor fondului funciar, în majoritatea exploatațiilor agricole din țară și mai ales din Moldova, datorită neaplicării tehnologiilor moderne recomandate de specialiști, s-au produs grave dereglări bioecologice la principalele culture agricole si anume: cresterea gradului de îmburuienare, răspândirea și creșterea potențialului de atac a numeroase specii de agenți patogeni și dăunători, mai ales plosnițele cerealelor, care au produs adevărate calamități în culturile de grâu din Moldova, în perioada 1995 – 1997.(Păuneț P. 2010)

Sa observant aspecte negative, din zona de cercetare Huși – Vaslui pașii parcurși fiind următori:

– inventarierea speciilor dăunătoare din ordinul Coleoptera si anume: Zabrus tenebrioides Goeze – familia Carabidae (gândacul ghebos); Lema melanopa L. (gândacul ovăzului); Chaetocnema arridula Gyl. (puricele de pământ); Phyllotreta vittula Redt. (puricele dungat al cerealelor) – familia Chrysomellidae; Anoxia villosa Gyll. (cărăbusul de stepă); Anisoplia austriaca Herbst.; Anisoplia segetum Herbst.; Anisoplia agricola Poda (cărăbuseii cerealelor); Agriotes obscurus L.; Agriotes lineatus L.; Agriotes ustulatus L. (gândacii pocnitori, adulții viermilor sârmă) – familia Elateridae; Opatrum sabulosum L. (gândacul pământiu, adultul viermelui sârmă fals) – familia Tenebrionidae.

– contribuții la studiul biologiei, ecologiei, plantele atacate și modul de dăunare a principalelor specii dăunătoare în culturile de cereale;

– aportul la cunoașterea structurii speciilor de carabide și analiza unor parametrii ecologici ai acestora.

– stoparea integrată prin măsuri agrofitotehnice, fizico-mecanice, biologice si chimice a dăunătorilor. (Păuneț P. 2010)

În județul Vaslui în anul 2005 în cultura cerealelor păioase în special cultura gâului au fost semnalați:

– Anisoplia spp.(cărăbuseii cerealelor), atacul plantelor fiind slab, sub 5 %;

– Cephus pygmaeus(viespea paiului), s-a înregistrat un atac slab pe plante, fiind între 2 si 5 %.

– Plosnițele genurilor Eurygaster si Aelia, au avut un atac slab- mijlociu, în medie sub 2 exemplare/m2 ;

– Viermele roșu al paiului (Haplodiplosis marginata), atacul foarte slab lipsind aproape complet;

– Tripsul grâului (Haplothrips tritici), gradul de atac a indivizilor a fost cuprins între 5-30 exemplare în medie /spic, atacul fiind slab;

– Gândacul ovăzului (Lema melanopa), atacul plantelor a fost slab cu pagube produse de 2-5 %;

– Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), a avut un atac slab, sub 25 % plante atacate;

– Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), atacul pe plante a fost slab sub 5 %;

– Mustele cerealelor (Mayethiola destructor, Phorbia spp., Oscinella frit) au avut un atac slab până la mijlociu, cu valori ale atacului cuprinse între 2-5 % si 20-24 %.(Păuneț P. 2010)

Combaterea integrată a dăunătorilor în culturile de cereale, se poate realiza prin aplicarea mai multor metode cum ar fi: metode agrofitotehnice, fizico-mecanice, biologice, chimice.

Metoda chimică de combatere este metoda cea mai utilizată și constă în aplicarea tratamentelor chimice numai la avertizare și se urmărește folosirea de produse din grupa a III-a si a IV-a de toxicitate, în scopul protejării faunei. Astfel, dinamică parazitării pontelor de Eurygaster spp., de către viespea oofagă Trissolcus grandis Thoms., în culturile de grâu în perioada 2004 – 2006. În cele trei localități din zona de cercetare (Husi, Vaslui, Bîrlad) au fost realizate câte 3 sondaje fiind cercetate câte 100 plante, procentul de ponte parazitate în această perioadă fiind cuprins între 19% (2004) si 28,9% (2005). Infestarea cea mai mare a fost observată în zona Vaslui în anul 2005 iar cel mai mic în zona Huși în anul 2004. (Păuneț P. 2010)

Pentru determinarea structurii, dinamicii si evoluției atacului de plosnițe dăunătoare la cereale s-au făcut examinări în zona de cercetare în perioada 2004 – 2006. Sondajele sistematice au fost făcute toamna și primăvara, cu rama metrică de 0,5 x 0,5 m, totalizând la un sondaj 1mp. Din datele dobăndite reiese că s-au recoltat 3573 exemplare de Eurygaster sp., si anume: 1564 exemplare în anul 2004 cu o densitate medie/mp de 8,6 exemplare; 757 exemplare în anul 2005 cu o densitate medie/mp de 4,2 exemplare; iar în anul 2006 sa înregistrat 1252 exemplare cu o densitate medie/mp de 6,9 exemplare. (Păuneț P. 2010)

În anul 2007, pe baza observațiilor privind biologia și ecologia speciilor dăunătoare în culturile de cereale, s-a observat eficacitatea unor insecticide. S-au experimentat produse fitosanitare în baza unei scheme de aplicare a tratamentelor împotriva plosnițelor cerealelor dar și a altor dăunători, în funcție de perioada de dăunare a acestora și a fazelor fenologice ale culturii grâului din anul 2007, conform tratamentele chimice.

Tratarea semințelor s-au efectuat cu produse: Tirametox 90 PTS – 3 Kg/t semințe; Gammavit 85 PUS – 3 Kg/t semințe; Vitalin 85 PTS – 3 Kg /t semințe; Procarb – 3 Kg/t semințe; [NUME_REDACTAT] – 3 Kg/t semințe, Promet 400CS – 25 l/t semințe; Mospilan 70 WP – 50 Kg/t semințe ,Gaucho 70WP – 3 Kg/t semințe; Cruiser 350 CS – 10 l/t semințe.

În perioada de vegetație au fost aplicate două tratamente: primul tratament la apariția ultimei frunze, iar al doilea la începutul înspicării. (Păuneț P. 2010)

În ceea ce priveste eficiența produselor chimice, în faza de apariție a ultimei frunze, în anul 2007 au fost folosite produsele: Fastac 10 EC (0,2l/ha), Karate 2,5 EC (0,3l/ha) si Fury 10 EC (0,1l/ha); Actelic 50 EC (1,0l/ha), Ecalux 25 EC (1,5l/ha), Sinoratox 35 EC (3,0l/ha) și Sumithion 50 EC (1,0l/ha); Trebon 30 EC (0,250l/ha) și Regent 200 SC (0,075l/ha).

Eficacitatea cea mai bună au avut-o produsele Sinoratox 35 EC (95,6%), Regent 200 SC (94,5%), Sumithion 50 EC (93,8%) si Trebon 30 EC (92,0%).

La începutul înspicării grâului s-au aplicat tratamente cu diferite produse chimice si anume:

– două produse din grupe diverse;

– trei produse piretroide de sinteză;

– patru produse organo-fosforice.

Apreciind din punct de vedere ecologic, putem menționa că eficacitatea produselor piretroide de sinteză aplicate (Fury 10 EC, Fastac 10 EC si Karate 2,5 EC) cuprinse între 88,3% si 90,3%, ca fiind de preferat, acestea prin acțiunea lor nepunând în pericol omul, animalele și poluarea mediului. (Păuneț P. 2010)

Capitolul 2 – DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

2.1.Pozitia fizico-geografică a orașului [NUME_REDACTAT] 2.1. Jud. [NUME_REDACTAT] : http://zarnesti.net

Poziția geografic-matematică a orașului Huși este la intersecția paralelei de 46 grade și 41 minute latitudine nordica cu meridianul 28 grade 03 minute longitudine estica. De aici putem deduce desfășurarea condițiilor climatice și social-economice din acest teritoriu.

Din punct de vedere geografic, orașul este așezat în sud-estul [NUME_REDACTAT], parte structurală a [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, ce se încadrează în [NUME_REDACTAT], ca diviziune a [NUME_REDACTAT] din nord-estul României.

Este situat pe direcția sud-nord se afla între orașele Galați și Iași (circa 130 km, respectiv 83 km), iar pe directia est-vest se afla la distanța aproximativ egala între orasele Bîrlad si Chișinau, la limita dintre placa Rusa și cea a Dobrogei.

[NUME_REDACTAT] s-a format printr-un lung proces de eroziune, după retragerea apelor [NUME_REDACTAT], în postglaciar.

Administrativ, orașul Huși (fostă reședință a judetului Fălciu) face parte de județul Vaslui, fiind limitat la nord-vest cu comuna Tătarani, nord-est comuna Drânceni, la nord După-Epureni, la sud-est comuna Stănilești, la sud comuna Pădureni, iar la vest comuna Crețești.

Ca forma de relief, la nord sunt dealurile Lohan, Sara, Rotundoaia și Corni; la est – Dric și Galbena; la sud- Voloseni, Vulpe si Rusca, iar la vest- Dobrina. .( http://sauroavezza4.xoom.it)

2.2. [NUME_REDACTAT] un înveliș destul de variat topologic, în formarea solului găsindu-se de la argiluvisolurile etajului forestier (soluri brune, brune podzolite și insular podzolice) și continuând cu molisolurile stepei și silvostepei (cernoziomuri, cernoziomuri levigate, solurile cenușii).

Cernoziomurile levigate și solurile cenușii, sunt cele mai răspandite în [NUME_REDACTAT] fiind și cele mai valoroase pentru plantațiile viticole, textura lor nisipo-lutoasă care îmbunătățește proprietatățile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensă activitate biologică, conținut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacție neutrală slab acidă, grad ridicat de saturație în baze și elemente nutritive. .( http://sauroavezza4.xoom.it)

2.3.[NUME_REDACTAT] alcătuit dintr-o succesiune de coline, orientate NV-SE. Pantele terenului variază între 50 și 250, valorile mai mari de 100-200 fiind frecvente pe coastele structurale ( Huși, Crasna și Lohan).

În aceast areal viticol se pun în contact subunități distincte: una deluroasă în jur de 300 m și una colinară depresionară cu o medie altitudinală de 150 m, albia Prutului din sectorul la care ne referim coborănd imperceptibil de la 29 m la 22 m .

Dealurile au orientări, caracteristici morfologice și pante diferite ca fundal pentru unele dintre regiunile podgoriei. Dealurile enumerate ne interesează în special prin panta terenurilor care variază sectorial între 5° și 25°, în special pe [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este limitată de dealurile înalte din S, V și N, respectiv de valea Prutului la E, adăpostește peste 70% din plantațiile viticole ale Podgoriei.( http://sauroavezza4.xoom.it)

2.4.Climatul.

Este de tip temperat continental, cu nuanță moderat continentală la nivelul dealurilor înalte și excesiv-continentală la nivelul [NUME_REDACTAT]. Radiația solară globală este în jur de 120kcal/cmp/an, cu variații între 110 pe versanții slab însoriți și 130 pe versanții cu o bună expoziție solară. Aceleași variații se constată și în ceea ce privește durata medie de strălucire a soarelui: sub 2000 de ore pe dealurile înalte și peste 2100 de ore in [NUME_REDACTAT] și în [NUME_REDACTAT].

Vănturile predominante sunt cele din V, NV și N, care însumează anual peste 60% din frecvenț și care la coborărea pe versanții dealurilor spre depresiune, manifestă caractere fonice.Vănturile din NE, în special crivațul, accentuează fenomenul de îngheț iar cele din E și SE sunt fierbinți și uscate în sezonul cald, accentuand fenomenul de secetă – ambele fiind intens resimțite atăt în [NUME_REDACTAT] cat și în lunca Prutului.

Temperatura medie anuală în arealul Huși, este de °C ca valoare fiind egală cu media țării. Cea mai ridicată temperatură pentru orașul Huși s-a înregistrat la 3 iulie 1938, fiind de 40,2°C, iar cea mai scăzută, la 1 februarie 1937, fiind de – 29,1°C. Cantitatea medie anuală de precipitații pentru orașul Huși este de 524, 08 mm. .( http://sauroavezza4.xoom.it)

2.5.Hidrografia.

Județul este străbătut de răul Bărlad prin Crasna și Lohan din zona deluroasă vestică, văi cu scurgere permanentă dar cu debite modeste și oscilante în timpul anului și Prutului prin totalitatea pârâurilor care drenează [NUME_REDACTAT], între care cele mai mari și aproape permanente sunt [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], ce colectează toate pârâurile semipermanente (Voloseni, Huși unit cu Recea și Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii, pârâul Șopârleni (cu Ruginosu și Barahoi) care împreună cu micile pârâuri temporare Bărboși, Luncani și [NUME_REDACTAT] drenează partea de nord-est a acesteia.

.Rețeaua hidrografică, ce drenează teritoriul orașului este constituită din două artere mai importante: Drăslăvățul, în sud și Răiești, format din Turbata și Șara, în nord. Aceste artere se unesc la est de oraș formând râul Huși. Regimul hidrografic al pârâielor Drăslăvăț și Răiești are un caracter torențial. Primăvara, când topirea zăpezilor se face in ritm rapid, în urma creșterii bruște a temperaturii, sau vara, în urma ploilor torențiale, pâraiele acestea transportă mari cantități de apă. .

2.6. [NUME_REDACTAT] Hușului datorită unor compartimente geomorfologice și climatic bine individualizate a determinat și o diferențiere a vegetației naturale, în zonele mai joase întâlnim o vegetație de stepă și silvostepă. În sectoarele mai înalte întâlnim o vegetație de podiș aparținând zonelor pădurilor de foioase, vegetația de stepă propiu-zisă ocupă suprafețe restrânse pe versanți dealuri.

Vegetația ierboasă se caracterizează prin plante xerofile cum ar fi: Festucetum valesiacae (cobalcească), Poetum bulbosae, Andropogonetum ischaemi, Stipeum lessingianae, majoritatea pajiștilor sunt folosite prin păsunat și au o compoziție floristică săracă, necorespunzătoare din cauza eroziunii solului și a pășunatului excesiv.

Vegetația de silvostepă este cea care predomină și se caracterizează prin prezența a numeroase pălcuri de păduri unde întalnim Quercus robur, Q petraea, Ulmus foliacea, Cerasus avium, Tilia platyphyllos și alte speci de arbori și arbuști.

Vegatația prezentă prin pajiștile de lunci și depresiuni este reprezentată de Poa pratensis, Lolium perene și Agropyrum repente. Majoritatea pajiștilor au o producție scăzută, redusă și o valoare nutritivă slabă datorită compoziției floristice nefavorabile și folosirea lor nerațională.

PARTEA II – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3 – OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării

Această lucrare are drept scop de a semnala principalii dăunători din cultura de gâului de toamnă din cadrul COM CEREEAL Huși descriere, biologia, ecologia și combaterea.

Obiectivele generale ale lucrări:

Documentare și strângerea de informați din cărți de specialitate, deplasări în teren, efectuare a unor poze din cadrul fermei.

Depistarea gradului de infestare a culturilor, influența factorilor de mediu asupra dăunatorilor, anii favorabili dezvoltarii dăunătorilor.

Stabilirea metodelor de combatere și eficiența acesteia, metode de protective a culturii grâului.

Depistare gradului de infestare maxim, perioada de efectuare a tratamentelor.

3.2. Materialul de studiu și metoda de cercetare

Materialul de studiu este de a identifica principalii dăunători care se dezvoltă în cultura de grâu de toamnă din cadrul S.C. COM. CEREEAL și a stabili metodele de combatere ale acestora.

Metode de cercetare utilizate, au fost:

documentarea și consultarea literaturii de specialitate.

observarea și analiza situației din teren.

determinarea tuturor elementelor caracteristice în vederea măsurilor de combatere.

interpetarea datelor din fișele de evidență a dăunătorilor înregistrați la SC COM CEREEAL pentru perioada 2011– 2013.

3.3. Măsuri și metode de prevenire și combatere a dăunătorilor.

Metode de protecție a culturilor împotriva dăunatorilor se realize numai prin aplicare rațională a unui complex de măsuri și soluții.

Pentru o combatere eficientă se urmărește sincronizare unor măsuri preventive și curative, avându-se în vedere și biologia dăunătorilo, stadiul de dezvoltare al acestora, condițile climatice și de eficiența economic.

Măsurilor de combatere utilizate trebuie aibă în vedere două aspect principale: interdependența diferitelor metode și valorificarea lor din punct de vedere al protecției mediului înconjurător.

După caracterul lor măsurile de proteție se pot grupa în:

Măsuri preventive –constituie protecția plantelor, aceste fiind:

– măsuri de carantină fitosanitară.

– măsuri agrofitotehnice.

Măsuri curative –constituie terapia plantelor, acestea fiind:

– măsurile fizice.

– mecanice.

– chimice.

– biologice.

La etapa de prevenire a apariților organismelor dăunătoare în cultura grâului rolul principal revine măsurile preventive, agrofitotehnice, completate cu tratament chimice în special la sămânță.

3.3.1.Măsurile de carantină fitosanitară.

Prin carantina fitosanitară se înțelege un complex de măsuri care se aplică pentru a preântâmpina pătrunderea în țară a unor dăunători periculoși care nu au fost încă semnalați, pentru limitarea arealului de răspăndire a unor specii existente, sau pentru lichidarea unor focare izolate. După obiectivul pe care îl urmărește, carantina fitosanitară poate fi internă și externă.

Carantina internă are ca scop împedicarea răspădirii unor specii dăunătoare periculoase (de carantină) în interiorul țării în zonele în care nu au fost semnalate prezența lor. Pe plan intern măsurile de carantină sunt asigurate de ,,Inspectoratele teritoliale de carantină” care organizează și execută controlul fitosanitar al culturilor pentru depistarea eventualilor dăunători de carantină, stabilesc aria de răspândire și măsurile de limitare a extinderii sau de lichidare a lor.

Carantina externă se referă la controlul tuturor produselor vegetale care se import și se exportă sau sunt în transit, în vederea împedicării pătrunderii în țara a dăunătorilo care figurează pe lista de carantină. Controlul se efectuează la vămile: feroviare, maritime, aeroporturi. Produsele care se export sau se import trebuie să fie însoțite de certificatele fitosanitare, în care se specifică originea produselor și dacă este lipsită de dăunători de carantină.

Când se depistează dăunători de carantină se au în vedere măsuri prin care, fie că marfa se returnează, fie aceasta se supune unor tratamente (gazarea, refrigerarea) care să asigure distrugerea lor. Pe plan internațional, problemele de carantină fitosanitară sunt reglementate prin convenții multilaterale de protecție a plantelor și de carantină fitosanitară, precum și prin clauzele contractual. Lista dăunătorilor de carantină diferă de la o țară la alta după specificul faunei dăunătorilor.

3.3.2 Măsuri agrofitotehnice de combatere.

Principalele măsuri agrotehnice care au un rol important în prevenirea și combaterea dăunătorilor sunt:

Alegere terenului are rol deosebit de important în prevenirea atacului unor dăunători, ceea ce duce la asigurarea unei producții maxime.

Astfel se va evita amplasarea culturii grâului pe terenuri cu exces de umiditate și ușor acide care favorizează apariția și extinderea dăunătorilor precum viermele sârmă (Agriotes spp.) evitarea terenurilor aplasate lăngă pădurile de foioase, deoarece ierneză în stare de adult în frunze ploșnița cerealelor Eurygaster și Aelia. De asemenea, se vor evita solurile cu o structură slabă pe care se înregistrează frecvent un stres hidric accentuat care sunt propice atacului de boli și dăunători.

Asolamente pe lăngă rolul pe care îl are datorită succesiunii culturilor în timp și spațiu, contribuie la limitarea populațiilor de dăunători, ceea ce duce la obținerea de producții sporite din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Asolamentul permite combatere dăunătorilor care se înmulțesc în masă într-o monocultură. Prin cultivare grâului după grâu în monocultură se constată creșterea atacului de dăunătorilor cum ar fi gândacu ghebos (Zabrus tenebroides), atacul cărăbușului cerealelor (Anisoplia spp.), a viermelui roșu al paiului (Haplodiplosis equestris), precum si atacul muștii suedeză (Oscinella frit).

Prin introducerea în asolament a unor culturii care nu au agenți patogeni și dăunători comuni cu grâul de toamnă, rezerva biologică se epuizează direct proporțional cu numărul de ani în care cultura grâului nu revine pe același teren.

Lucrările solului: arătura de vară și de toamnă, grăpatu, discuitul, prășitul, etc., contribuie la creare condiților optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la diminuarea rezervei biologice a dăunătorilor care își desfășoară în întregime sau parțial ciclul biologic în sol prin acțiunea direct a pieselor active ale mașinilor agricole cev contribuie la distrugera:

– buruienilor sau a samulastrei gazede intermediare pentru dăunători.

– schimbarea microclimatului prin îngroparea sau aducerea la suprafață a unor larve, ouă, pupe.

Aplicarea rațională a îgrășămintelor și a amendamentelor are un efect benecific asupra plantelor, sporind rezistența acestora la atacul dăunătorilor.

În unele cazuri au o acțiune direct asupra dăunătorilor. Prin faptul că îngrășămintele stimulează și accelerează creșterea plantelor, aceste contribuind în mod indirect la diminuarea pagubelor produse de agenții patogeni și dăunători, datorită rezistenței sporite a plantelor.

De exemplu aplicarea azotatului de amoniu, duce la creșterea mortalității larvelor sârmă (Agritotes spp.), aplicarea superfosfatului duce la mortalitatea nematozilor (Anguina tritici).

Amendare cu caliciu a terenurilor podzolice creează condiții defavorabile dezvoltării viermilor sârmă, care prefer solurile acide.

Stabilirea epocii de semănat, folosirea semintelor și a materialelor săditor sănătoase, neinfestate pot influiența dinamica atacului dăunătorilor.

Epoca de semănat are o importanță deosebită deoarece în anumite situații prin deplasarea acesteia se poate evita sau limita atacul unor dăunători. În stabilirea epocii de semănat trebuie ținut cont de apariția dăunatorilor, denisitatea, dezvoltarea plantei.

Cerealele de toamnă în special grâul, sunt mai puțin atacate de musca de Hessa, musca suedeză (Oscinella frit) dacă răsărirea plantelor are loc după depunerii pontei. Unii dăunători trăiesc o paret din viață în sămânța cum ar fi nematozii (Anguina tritici).

Epoca de semănat cât și semănarea unui material săditor sănatos influențează atât uniformitatea de răsărire, rezistența la atacul dăunatorilor dar și transmiterea unor boli.

Recoltarea la timp a culturilor are o importanță mare în lupta împotriva dănunătorilor.

Prin recoltarea la timp se evită scuturarea boabelor și deci forma samulastrei pe care se dezvoltareă numeroși dăunători.

Dăunătorii preponderenți sunt: musca de Hessa (Mazetiola destructor), musca suedeză (Oscineella frit ), viespea grâului (Cephus pygmaeus), rozătoarele.

Cultivarea speciilor soiurilor și hibrizilor rezistente sau torențiale la atacul dăunătorilor

Creare de soiuri și hibrizi rezistenți și introducerea lor în cultură, rezolvă în bune condiții problemele protecției plantelor împotriva dăunătorilor.

Desțelenitul se aplică în cazul culturilor perene (lucernă, trifoi), pajiștilor, infestate puternic cu viermele sârmă (Agriotes spp), rozătoare (Microtus arvale), uneori necesitând schimbarea modului de folosire sau reînsămânțarea.

3.3.3. Măsuri mecanice de prevenire și combatere a dăunătorlor

În general, metodele mecanice au o aplicabilitate limitată, deoarece necesită un volum mare de muncă și nu asigură o combatere eficientă în timpul util, comparativ cu altele metode.

Din grupa măsurilor mecanice mai importante sunt:

adunare insectelor cu diferite aparate.

șanțuri capcană

inele cu clei

momeli capcană pentru atragere și distrugerea dăunătorilor.

capcane cu feromoni.

3.3.4. Metode fizice de combatere a dăunătorilor.

În aceste grupă sunt cuprinse diferite procedee fizice în combaterea insectelor și altor animale dăunătoare și anume:

– folosirea temperaturilor ridicate sau scăzute (temperaturi letale) pentru combaterea dăunătoarelor din depozitarea, magazii și sere.

– focul se folosește pentru distrugerea prin arderea a diferitelor resturi vegetale, în care se găsesc unele insect dăunătoare.

– lumina este utilizată în capturarea insectelor cu fototropism pozitiv (diferite specii de noctuide, torticide, carabicide, etc.) cu ajutorul curselor luminoase.

– capacitatea vizuală, reprezintate de vase, plăci diferit colorate se folosesc mai ales în avertizarea și mai puțin în combaterea insectelor.

– razele x și y sunt utilizate din ce în ce mai mult în protecția plantelor.

Razele x se folosesc în depistarea infestărilor ascunse la diferite specii de insect, iar razele y se utilizează la distrugerea directă a insectelor prin metoda autocidei (sterilizarea masculilor la musca pepenilor).

3.3.5. Metoda chimică de combatere a dăunătorilor.

Metoda chimică sau chimioterapia constă în combaterea dăunătorilor, agenților patogenici și buruienilor cu ajutorul produselor fitofarmaceutice.

Avantajele utilizării metodelor chimice de combatere a dăunătorilor sunt:

în caz de invazie a unui dăunător sau a unor focare este singura metodă care asigură distrugerea dăunătorilor într-un interval scurt de timp.

posibilitatea aplicării mecanizate a tratamentelor, utilizăndu-se mijloace modern cu aparatură terestră de mare capacitate, generatoare de aerosoli (avioane utilitare, elicoptere în locuri greu acesibile)

reducerea numărului de tratamente în vegetație datorită posibilității de tratare a semințelor cu o gamă largă de pesticide.

3.3.6.Metode biologice de combatere

Lupta biologic are drept scop principal reducerea densității numerice a populațiilor dăunătorilor sub limită pragurile economic de dăunare (PED). Prin schimbarea rapoturile dintre dăunători are loc reducerea sau limitarea populației dăunătoare și contribuie la stabilirea unui nou nivel de echilibru biocenotic.

În comparație cu celelalte metode de control ai dăunătorlor, metoda biologic nu prezintă pericol pentru om sau animalele, protejează fauna utilă, nu determină apariția fenomenului de rezistență, în unele cazuri este economică, iar în cazul utilizării biopreparatelor, acestea sunt în general compatibile cu multe insecticide.

Mijloace de luptă împotriva dăunătorilor incluse îm lupta biologic sunt:

– folosirea microorganismelor patogenice.

– folosirea zoofagilor.

– lupta hormonală.

– lupta genetică.

– lupta fiziologică.

3.4. Descrierea dăunătorilor înregistrați în cultura cerealelor păioase pe anii 2011-2013.

Atăt agenții fitopatogeni căt și numărul insectelor care invadează cultura grâului influențează producția, calitatea mai ales atacul ploșniței care devalorifică calitatea făini pentru panificație dar fiind și un vector pentru boli.

3.4.1.Ploșnița cerealelor este cunoscută sub denumirea de ploșnița asiatică a cerealelor, importanța economică a acestui dăunător constă în faptul că numărul lor variază enorm, de la un an la altul, atacuri semnificative manifestându-se odată la șapte ani. Poate produce pierderi de producție de până la 50-90%.

a.Eurygaster integriceps.

Adulți au un aspect ovoid, datorită conturului exterior care prezintă o linie comună a capului, acesta este triunghiular și înclinat. Extremitatea anterioară este trilobată prin două șanțuri paralele și constituie unul dintre principalele caractere de identificare a speciei.

Antenele sunt lungi, formate din 5 articole inegale, pronotul este aproape hexagonal, slab bombat, iar scutelul este dezvoltat depășind uneori vărful abdomenului, culoare corpului poate fi de la gălbui-maroniu cu dungi dense închise la culoare.

Ouăle sunt rotunjite, de 1mm de culoare verde la depunere iar în sfărșitul dezvoltării ebrionare apare în zona superioară un inel roșcat.

Larvele seamănă cu adulți și parcur 5 vărste: – larvele de vărsta 1 proaspăt eclozate au 1,5mm.

-larvele de vărsta 2, ating dimensiuni de 1,5-2,2 mm, iar cele de vărsta a 3 au dimensiuni de 2,5-3,5 mm formă ovală.

-larvele de vărsta a 4 au dimensiuni de 3,4-4,5 mm, iar cele de vărsta a 5 sunt de 6-6,5mm de culoare galben- maronie.

Ouă și larve de vărsta 1 Larve vărsta 3și 4 [NUME_REDACTAT]. 3.1. Eurygaster integriceps-Ploșnita cerealelor.

Sursă:www.bayercropscience.ro

b. Aelia sp.

Capul are formă triunghiulară ascuțită, cu laturele ușor bombate, antenele au culoarea roșiatică-portocalie. Pronotul este triunghiular, scutelu acoperă parțial abdomenul, pcioarele sunt galbene și prezintă pe femurele mediane și posterioare căte 2 pete negre. Scuteul este de formă triunghiulară și depășește jumătate din abdomen.

Lungimea corpului este de 7-10 mm, larva este asemănătoare cu adultu, oule au formă de butoiaș, lungi de aproximativ 1mm, de culuare crem, modul de viață este ca la Eurygaster.

Figura. 3.2.Aelia sp. –ploșnița vărgată

Sursă:www.bayercropscience.ro

Biologie.

Devine activă în primăvară, cănd temperature medie zilnică atinge 8-9ºC, iar cea maximă 14-15ºC, care se înregistreză în cea de a III-a decadă a lunii martie și durează 9-38 de zile, migrarea în masă are loc 18-20ºC. Condițile favorabile sunt verile fară precipitați și călduroase iernează prepoderent în pădurile de foioase migrarea în culturi fiind îtărziată de precipitații sau de scăderea temperaturilor.

Depunerea pontei are loc la 20 de zile de la începutul migrării, incubația ouălor durează 36-49 zile, în funcție de condițile climatice. Depunerea ouălor are loc la sfărșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Cea mai active perioadă dar și toate etapele principale ale ploșniței sunt în lunile mai- iulie. Prima serie de larve nu fac pagube în cultura de grăne deoarece acestea nu au maturitatea deplină, dar a doua generație apare în perioada cănd bobul grăului este în lapte ceară. Acestea se hrănesc pănă în prima și a doua decadă a lunii august în pădurile de stejar ajungănd la o greutate medie de 110-130 mg femela iar masculu 96-130mg, pe parcursul evoluției anuale ploșița are 2 dipauze, prima estivală în (august-octombrie) și a doua iernarea (octombrie-mai).

Larvele care în funcție de condițiile concrete climatice ale anului respective care nu ajung la maturitate se hrănesc cu graminee din flora spontană (pir- Agropiru repens, odos- Avena fatua, obisigă- Bromus inermis). Mortalitatea fiind scazută de 10-25%, female depun în jur de 20 de ouă în anii nefavorabili și 50-60 în anii favorabili.

Mod de dăunare.

Se dezvoltă de obicei pe cultura grăului dar și pe gramineele din flora spontană, atacul este eșalonat de la sfărșitul lunii aprilie și pănă la recoltare, fiind atacate toate parțile plantei: frunze, tulpina, spicul și boabele.

La locul de înțepare a bobului se formează o mică unflătură numit (con salivar ) în jurul căreia apare o zonă de culoare gălbuie.

Frunza atacată se îngalbenește, se răsucește de la locul ințepăturii iar în final se usucă, atărnănd ca o sfoara. Atacul ploșnițelor se recunoaște, odată cu formarea spicelor prin prezența unui procent oarecare (ce poate ajunge la 40%) de spice albe și sterile. Plantele atacate de ploșnițe, cu spice albe, se recunosc cu usurinta de cele atacate de tripși, viespea paiului (Cephus spp.) sau molia cerealelor paioase (Cnephasia spp.) prin faptul ca trăgând de spicul alb, tija acestuia se rupe iar la locul de rupere (locul de ințepare), se constată o necroză a tijei și o îngustare a acesteia.

Boabel atacate sunt șiștave, zbărcite iar dacă nu sunt deformate au un punct negru, înconjurat de o zonă decolorată. Sub influența enzimelor secretate de către ploșnițe și introducerea prin procesul de hrănire au loc modificări care duc la degradarea glutenului.

Un astfel de gluten face aluatul să devină moale și lipicios, făcănd dificilă operația de frămăntare, nu se coace bine.

Pragul de dăunare (PED-ul) a unei generații hibernante este de 7 adulți pe , pentru culturile cu densitate optimă, bine fertilizate și cu fenologia plantei corespunzătoare numărul este de 5 exemplare , pentru noua generație stadiul I și II PED-ul este de 5 exemplare de larve pe . La culturile de producer a sămânței PED-ul este de 1 exemplar pe .

Combatere.

La acest dăunător nu se pot utiliza metode agrotehnice deoarece aceste au capacitatea de a efectua zboruri destul de mari, lucrările ajutănd la diminuare numărului de indivizi de pe suprafața respectivă.

Rcoltarea timpurie, distruge mecanic noii adulți și larve, dar împedică în acelaș timp acumularea de substanță de rezervă din corp, scăzănd capacitatea de hibernare.

Un alt factor care împedică creșterae numărului de ploșnițe sunt paraziți, aceștea pot fi grupați în două categorii.

Din grupa I fac parte paraziți oofagi aceștea fiind viespele de talie mică din familia Scelionidae și Encyrtidae, iar din grupa a II-a fac parte paraziți stadilor postembrională (larve și adulți) muștele din familia Phasinae. Pontele de ploșnițe sunt consummate în primul rănd de numeroase speci de carabide (Pterostichus sericeus, P. longicollis, P. punctualus, Harpalus rufipes, Calosoma denticolle, Benbidion properans).

Factorii cheie de reducere a nivelului atacului acestui dăunător sunt:

• cunoașterea ciclului de viață;

• respectarea pragului economic de dăunare și a ghidurilor de aplicare și siguranța a pesticidelor;

• crearea condițiilor de dezvoltare a dușmanilor naturali ai dăunătorului (culturile verzi, soiuri rezistente, perdele de protecție)

În vegetație se impun tratamentele chimice cu produse avizate: Actara 25 WG (0,07 kg/ha), Decis 2,5 EC (20 g.s.a./ha), Mavrik 2 F (0,2 l/ha), [NUME_REDACTAT] 2,5 CE (0,2 l/ha), Sinoratox 35 CE (1,5 l/ha).

3.4.2.Cărăbușeii cerealelor

(Anisoplia sp. ) atacă în special culturile de grâu din [NUME_REDACTAT] și de Vest. În țara noastră apar două specii: Anisoplia segetum Herbst și Anisoplia austriaca .

Anisoplia segetum este un cărăbuș de 0,8-1,2 cm, de culoare arămie-verzuie, capul negru, aripile anterioare au culoare castanie, cu marginile prevazute cu perișori rigizi.

Anisoplia austriaca are culoarea verzuie cu reflexe, capul este de culoare neagră, aripile anterioare castanii, cu o pata neagră și marginile prevazute cu perișori, corpul are lungimea de 1,3-1,5 cm. Biologia lui se aseamănă cu cea a speciei Anisoplia segetum, această specie are o generație la 2 ani, iar larvele au la maturitate lungimea de 2,5-3,5 cm.

Anisoplia austriaca Anisoplia segetum

Figura 3.3. Cărăbușeii cerealelor- Anisoplia sp.

Sursă: http://agronomija.rs

Biologie.

Această specie iernează în stadiul de larvă, în stratul de suprafață al solului, iar nimfele apar primăvară, chiar la începutul lunii mai. Dupa ce se termina stadiul nimfal, adulții apar la începutul lunii iunie cănd se formează spicul grăului. În primele zile ei urcă pe diferite specii de graminee, pentru a se hrăni cu frunzele acestora, apoi migreaza în culturile de grău sau alte cereale care sunt în faza formarii boabelor. În zilele însorite adulții pot fi vazuți hrănindu-se pe frunzele plantelor, iar odata cu venirea serii ei se retrag în crapaturile solului. După copulație, femela depune un numar de 35-50 de ouă la adăncimi de 15 cm în sol, a căror incubație durează 3 săptămaâni. La această specie se formează o singură generație pe an, timp de 11 luni. Larva are la maturitate lungimea de 2,5-3 cm.

Mod de dăunare.

Ambele specii atacă numeroase semințe de graminee, producănd pagube mai ales în culturile de grău și secară. Insectele adulte rod ovarele florilor, desfac paleele spicelor, rod boabele aflate în faza de coacere în lapte și până la coacerea în părgă cărăbușii, la care se adaugă și pierderile prin scuturarea boabelor cănd aceștia se mișcă pe spic în timpul hrănirii, s-a estimat ca un singur individ distruge 10 spice. Larvele sunt polifage și prefer organele subterane ale plantelor graminee.

Combatere.

Distrugerea galeriilor, a ouălelor, larvelor și a pupelor se distruge prin lucrări mecanice de pregătire a solului: arături, discuituri și grăpări.

Lucrările influențează umiditatea solului contribuind la creșterea mortalității (ouălor, pupelor) speciei prin uscarea stratului superficial.

Cărăbușeii cerealelor se combat prin tratamente efectuate la apariția adulților (sfărșit lunii mai, început de iunie) la un PED de 5 exemplare /m2 se excută tratamente cu ONEFON 90 (triclorfon min.90%), doza 1,0l/ha; REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,075l/ha; SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha;, piretroizi de sinteză (DECIS 2,5 = 300ml/ha, KARATE 2,5 = 300 ml/ha, FASTAC 10 = 150 ml/ha).

3.4.3.Muștele cerealelor includ: musca naegră (Oscinella sp.), musca galbenă (Chlorops pumilionis)

Musca neagră.

(Oscinella frit) este o specie cu un grad de răspăndire destul de mare (Europa, Asia și America de Nord), în România produce pagube însemnate în Transilvania și Moldova.

Este o muscă cu lungimea de 1.5-2mm, culoare neagră lucioasă, cu primul segment abdominal dorsal roșcat. Antene de culoare neagră, ochii de culoare roșie și acoperă ¼ din suprafața capului pe partea dorsală a toracelui are șiruri de peri.

Prezintă dimorphism sexual, femela are primul articol al aripilor vizibil mai lung decăt la mascul, oul este alungit de 1mm, culoare alb luciaosă cu striuri longitudinal, larva are aspect vermiform lipsită de picioare de culoare albă.

Biologie.

Este cel mai des des întâlnit dăunător ce are două sau chiar trei generații pe an, și care poat fi găsiț în culturile de cereale, în special în cele de grâu și orz de toamnă. Oscinella frit se întâlnește preponderent în grâu, iernează ca larvă complet dezvoltate mai rar ca pupă.

Adulții generației hibernante, zboară în zilele însorite din lunile aprilie- mai, copulația are loc la 10-12 zile după apariție, depunerea ouălor are loc când temperature aerului are 16-17ºC, femela depunând 25-60 ouă sub teacă sau limbul foliar.

După aproximativ o lună apar larve neonate, acestea merg spre zona inferioară a tecii, intrând și hrăninduse în tulpină sub mugurii de creștere, urmând ca după 3-4 saptămâni larvrle apărute să împupeze în acelaș loc din plantă.

La sfărșitul lunii iunie apar adulții iar femelele depun ouă în florile, spicele sau paniculele altor cereal sau chiar în samulastră unde se dezvoltă larvele și pupele iar datorită condiților favorabile timpul de dezvoltare a larveleor se scurtează adulții ajungând la maturitate la sfărșitul lunii iulie.

A treia generație este întălnită în cămp pănâ în luna octombrie, acestea depunănd ouă în semănâturile de toamnâ pe graminee din flora spontanâ sau cele cultivate în faza de 2-3 frunze, în zonele mai friguroase sunt 2 generații pe an.

Figura 3.4.Dezvoltarea cronologică pe luni și generații [NUME_REDACTAT] (Oscinella frit)

Sursă:www.iogturfcare.com

Mod de dăunare.

Larvele atacă atât graminele din cultură cât și cele din flora spontană (Lolium perene- raigras, Dactzlis glomerata- golomăț). Oscinela frit atacă planta în stadiul de 2-3 frunze fie atacă spicele sau în zona unde este situat mugurele de creștere.

Frunza central atacată se îngălbenește și se desprind cu ușurință, în acest caz plantele se usucă, fie se îngroașă baza tulpinii și înfrățește exagerat.

Primăvara plantele atacate pot avea următoarele sintome: culoare albă, uscată, înconjurate de frați de culoare verde, iar atunci când planta este despicată la bază întălnim larve în diferite stadii.Unde infestarea are loc în număr mai mare 3-6 larve pe plantă, aceasta stagnează din creștere se încovoaie sub formă de cărjă, degajarea frunzelor central este stănjenită, iar frunzele degajate prezintă perforații alungite dispuse în rănduri transversal, la atacurile puternice producția scade cu 25-40 aceste devenind mai sensibile la micoze și fusarioză.

Combatere.

Pentu combaterea acestui dăunator trebuie avut în vedere rotația culturilor deoarece acesta se poate dezvoltă și pe plantle de porumb în faza de 2-3 frunze, în primăverile reci și umede. Epoca de semănat poate influența gradul de infestare prin semănarea unor soiuri mai timpuri acestea ajung să se dezvolte mai rapid împiedicănd larvele neonate sa migreze către partea central a plantei. Avănd în vedere că mandibulele larvelor sunt insuficient dezvoltate pentru a pătrunde în țesutul frunzelor ele se hrănesc numai în zona centrală a plantei unde sunt țesuturi nedefinite.

Lucrări agrotehnice, arături și încorporarea resturilor vegetale a samulastrei în sol, semănat mai târziu a cerealelor de iarnă și semănat mai devreme a cerealelor de primăvară, sprijinirea dezvoltării rapide a plantelor, pentru a evita și acoperi faza critică rapidă 2-4 frunze de dezvoltare.

Combaterea chimică consta în folosire insecticidelor împotriva adulților sau împotriva larvelor. Se recomandă pulverizarea insecticidelor în stadiul de 2-3 frunze față de prima generație a dăunătorului.

  Pulverizarea împotriva larvelor din a doua generație începe după șapte zile, după 14 zile se repetă. Următoarele insecticide pot fi utilizate: CALYPSO 480 SC (tiacloprid 480 g/l) 0,1 l/ha;

DECIS 25 WG (deltametrin 25%) 0,030kg/ha; DECIS MEGA 50 EW (deltametrin 50 g/l) 0,150 l/ha ;FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) 0,1 l/ha ;FASTER 10 CE (cipermetrin 100 g/l) 0,1 l/ha ; FURY 10 EC (zeta-cipermetrin 10%) 0,1 l/ha ; KAISO SORBIE 5 WG (lambda cihalotrin 5%) 0,150 l/ha; KARATE ZEON (lambda-cihalotrin 50 g/l) 0,150 l/ha.

3.4.4. Viespea paiului.

(Cephus pygmaeus) specie semnalată în România pe tot cuprinsul țării, dar cu pondere mai mare în culturile de grău din estul și sudul țării. Adultul are corp alungit, subțire cu lungimea de 8-10mm, femela este mai mare culuare corpului neagră lucioasă.

Dimorfismul sexual, masculul are de obicei corpul de culuare neagră cu dungi galbene pe abdomen, iar coloritul galben la femelă este mai puțin evident. Ouăle au dimensiuni de 0.9-1.2 mm, iar larvele au lungimea de 20 mm forma literei S, atăt ouăle căt și larvele au culoarea albă. 

[NUME_REDACTAT]

Figura 3.5. Viespea paiului – (Cephus pygmaeus),

Sursă: www.botanistii.ro

Biologie.

Specia are o generație pe an și ierneaza ca larvă complet dezvoltată, în interiorul paiului de grău, intr-un cocon realizat în tulpină deasupra primului nod. În cursul primăverii se transformă în pupa, apoi în aprilie-mai, la adancimea solului de 10 cm devin adulți (prima data apar adulții). După copulație ouăle sunt depuse de femele, căte un ou în fiecare plantă, iar o femela depune circa 50 ouă.

Dezvoltarea embrionară durează 7-10 zile, în funcție de temperatura. Larvele apărute se hrănesc cu peretele interior al paiului pe care îl rod în formă de galerii neregulate, coborănd treptat spre

baza spicelor și perforănd nodurile întălnite.

Mod de dăunare.

Larvele atacă în special grâul de toamna, mai rar pe cel de primăvară sau alte graminee.

De asemenea, atacă graminee cultivate și spontane, o importanță deosebită prezintă atacul pe grâu, secară, orz si ovaz. Spicele nu se mai dezvoltă, se ingalbenesc și se usucă, fenomenul fiind cunoscut ca “albeata spicelor”. Tulpinile atacate se rup de la vânt și ploaie, provocănd caderea lanurilor, iar spicele pot rămâne seci sau cu boabe mai mici.

Combatere.

Rotația culturilor,
măsuri agrotehnice, în special cele legate de prelucrarea solului, străngerea paielor, balotarea acestora, arătura adâncă de toamnâ reduce atacul speciei.
 O altă metodă de combatere a dăunătorului este cultivaraea de soiuri rezistente, cu paiul plin.

Pentru combaterea adulților în cursul perioadei de zbor, culturile de cereale păioase atacate de dăunător se recomandă a fi utilizate o serie deosebit de largă de insecticide, avizate și incluse în Codex.

Combatere chimică: Actara 25 WG (0,07 – 0,1 kg/ha), Basudin 600 EW (2,0 l/ha), Cartus 60 EC (2,0 l/ha), Diazol 60 EC (2,0 l/ha).

3.4.5. Tripsul cerealelor

(Haplothrips tritici) este o insesctă raspăndită în [NUME_REDACTAT], Europa, America de Nord și nordul Africii.Corpul adultului este de 1,3 – 1,5 mm, de culoare neagră-brună, pe cap acesta prezintă peri postoculari lungi, ascuțiți și hialini, iar antenele sunt formate din 8 articule, cu al 3-lea articul mai deschis la culoare. Aripile sunt membranoase, au o singură nervură pe mijloc. Larva are culoarea roscată-cărămizie, cu capul, picioarele și ultimul segment abdominal negru, lungimea corpului este de 13 – 15 mm.

Oul are o formă ovală – alungită, de 4 mm lungime, de culoare alb-gălbuie, devenind roz imediat după depunere.

[NUME_REDACTAT] iernează în faza de larvă, pe porțiuni de plante din miriștea de grâu, în interiorul resturilor de paie, la suprafața solului sau la adâncimea de încorporare a miriștei.

Adulții iși fac apariția în luna mai, după ce trec prin stadiul de prenimfă și nimfă, chiar înainte de inspicatul grăului de toamnă. Aceștea stau grupați la baza ultimelor două frunze pe plantele de grâu pănă în momentul desfacerii burdufului, după care pătrund în spic.

Femelelor depun între 4 și 27 ouă,  în condiții naturale, în grupe de 2 – 6 ouă, frecvent la baza bobului și mai rar între palei și glume.

Incubație dureaza 8—12 zile, apar larvele a căror evoluție are loc prin două vârste: cele de primă vârstă se instalează pe palei în spiculețele sterile, iar cele de vârsta a doua pătrund în zona bobului prin partea apicală și se instalează în șănțulețul ventral.

Aceast dăunător are o singură generație pe an, iar dezvoltarea ei eșalonându-se pe o perioadă medie de 57 de zile pe plantă ca adulți, oul și larva sunt active în sol ca larvă în diapauză și nimfă 308 zile.

Mod de dăunare

Larvele atacă de obicei boabele în formare până în faza de ceară chiar pănă spre sfărșitul fazei, boabele atacate în faza de lapte nu se mai dezvoltă devenind siștave .

Tripșii, pe lângă faptul că determină reducerea din producția până la 10 %, provoacă scăderea calității glutenului și a însușirilor biologice ale seminței. Din boabele atacate răsar plante cu o slabă capacitate de vegetație. Adulții și larvele înțeapă și sug seva din organele plantei, (floare, rahis, boabe) în urma atacului adulților pe rahis și spiculețe rezultă atrofierea organelor florale și  sterilitatea parțială sau totală a spicului.

Figura 3.6.Tripsul grâului (Haplothrips tritici)- adulți și larve.

Sursă:http://animalesalbatice.ro

[NUME_REDACTAT] prevenirea apariției atacului de tripși se recomandă măsuri agrotehnice ca: rotația culturilor la 3 – 4 ani, discuitul miriștei, arătura de toamnă și semănâtul la epoca optimă. S-a observat că soiurile timpurii sunt mai puțin atacate. PED-ul de dăunare este de 8 adulți/spic, sunt recomandate tratamente chimice.

Tratamentele chimice aplicate împotriva tripsului grâului sunt bune și în combaterea larvelor ploșnițelor cerealelor dar și a gândacului ovăzului, din acestea fac parte :Fastac 10 EC, Efcypermetrin 10 EC, Fury 10 Ec, Mavrik , Mospilan 20 SP, [NUME_REDACTAT], Dackillin, Biscaya 240 OD.

3.4.6.Gândacul bălos

(Lema melanopa) sunt întălniți în toate zonele țării, pănă în zonele muntoase la 1200m altitudine.Adultul are corpul de 4-4,8 mm lungime are culoarea albastru închis, cu reflexe metalice verzui.

Capul, antenele și tarsele au culoarea neagră iar pronotul, femurele si tibiile, au culoarea roșcată. Elitrele albastre, având striuri, între ele cu puncte dispuse în rănduri longitudinale.
Oul este alungit are formă rotunjită terminal de culoare galbenă portocalie de 1mm lungime. Larva este de culoare alb-gălbuie sau portocalie cunoscută sub denumirea vierme bălos, prezintă o capsulă cefalică puternic chitinizată.

Larva este oligopodă are 5-7mm lungime, capul este mare de culoare brună cu mandibule dințate, picioarele sunt formate din 3 articole scurte.

[NUME_REDACTAT] o generație pe an, ierneaza ca insectă adultă sub ierburi, gunoaie, în frunzarul pădurilor. Apar în primăvara când temperatura medie zilnica este de 9-10º C, în aprilie. La apariție insectele se hrănesc perforând frunzele sub formă de dungi longitudinale. Depunerea ouălor are loc la inceputul lunii mai.

Acestea sunt depuse pe partea superioara, paralel cu nervura mediana a frunzei. După cca. 2 saptamani apar larvele, care se hrănesc pe seama limbului foliar.

După 3 năpârliri, în 2-4 săptămâni larvele ajung la matruritate, coboară în sol pentru impupare la 4-5 cm adâncime iar după 10-12 zile apar noii adulți. Aceștia se hrănesc cu graminee din flora spontană sau samulastră, iar spre sfârșit de august, început de septembrie se retrag pentru hibernare.O femelă poate avea o pontă de 200 ouă, depuse succesiv .

Mod de dăunare

Adulții rod frunzele plantelor tinere, perforandu-le sub forma unor dungi longitudinale scurte paralele cu nervurile.

Larvele rod epiderma superioara și parenchimul frunzelor tot sub forma de dungi longitudinale, iar epiderma inferioara se usuca, albindu-se.

Atacul se produce în vetre și se observă de la distanță. Atacă de obicei ovăzul dar și orzul inclusiv alte graminee. Insectele se hrănesc în stadiul de larvă căt și de adult cu graminee cultivate dar și graminee din flora spontană

[NUME_REDACTAT]

Figura 3.7.Gândacul bălos (Lema melanopa)

Sursă:http://www.bayercropscience.ro

[NUME_REDACTAT] unor tehnologii agrotehnice corespunzătoare grăbește procesul de dezvoltare a părții foliar a plantei, astfel pagubele pricinuite de dăunător asupra plantelor în vegetație dar și recoltelor viitoare fiind mai scăzute.

Pentru adulții hibernați PED-ul este de peste 10 exemplare pe m².Atacul larvelor se manifestă sub formă de vetre, iar PED-ul pentru larvele de 250 larve pe m² și reprezintă densitatea dăunătorilor în vatră. Larvele se combat cănd au eclozat în majoritate, în primele stadii de dezvoltare.

Tratamentele se fac la avertizare împotriva insectelor adulte, înainte de depunerea ouălor și atunci cănd există o medie de o insectă pe două frunze și defoliere mai mare de 15 la suta.

Insecticidele recomandate sunt: Biscaya 240 OD, [NUME_REDACTAT] 50 EW, [NUME_REDACTAT].
Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei, când dăunătorii sunt puțin expuși și fotodegradarea este intensă.

Capitolul 4 – REZULTATE OBȚINUTE

4.1.Caracterizarea firmei SC COMCEREAL SA VASLUI

Figura 4.1. Sigla companiei

Sursă: (http://www.racova.com/)

[NUME_REDACTAT] a fost înfințată în 1995 ocupănduse de cultura cerealelor și a plantelor ajungănd la 28 ferme vegetale care exploatează peste 35.000 de hectare de teren agricol, localizate în mare parte în județul Vaslui dar și în județele limitrofe: Galați, Neamț și Iași. Concomitent cu cultura cerealelor (grâu, orz și porumb) care ocupă cea mai mare pondere în structura culturilor, în ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită și culturii tehnice în special rapiță, SC COMCEREAL SA Vaslui fiind unul dintre cel mai mari cultivator de rapiță din țară.

SC COMCEREAL SA Vaslui mai are și diferite sectoare agricaole cum ar fi:

– sectorul zootehnic este reprezentat de cele 3 ferme de creștere a animalelor situate în județul Vaslui în localitățile Târzii, Bădeana și Pogonești.

– vinificație [NUME_REDACTAT] Tutovei se întinde pe o suprafata de 105 ha înglobând o paleta larga de soiuri superioare de viță de vie  – fetească regala, fetească albă, riesling, merlot, otonel, hamburg, chasla.

Producția agricolă este depozitată de catre SC COMCEREAL SA în 16 baze de recepție și 2 baze de siloz cu o capacitatea totală de peste 250.000 tone. Infrastructura acestor baze de recepție s-a modernizat prin achiziționarea de utilaje specifice și mijloace de transport.

   Pentru realizarea unor culturi superioare calitativ si cantitativ, producția agricolă se realizează cu mijloace de productie moderne și performante. Astfel, societatea dispune de 18 instalații de irigat pivot și 16 instalații de irigat cu tambur și de peste 250 utilaje agricole (tractoare și combine), majoritatea achizitionate după anul 2000, o mare parte dintre acestea purtând marca Landini, McCormik, Laverda, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. O preocupare constantă a SC COMCEREAL SA este modernizarea exploatațiilor vegetale prin dotarea cu tractoare noi, utilaje agricole moderne și combine performante pentru recoltat care permit aplicarea unor noi practici

noi moderne și a unor utilaje performante.

          SC COMCEREAL SA Vaslui este și producator autorizat de sămânță de cereale și plante oleaginoase iar în acest sens, societatea întreține loturi semincere pentru obținerea semințelor de cereale și plante oleaginoase destinate înființării culturilor proprii. Pentru îmbunatățirea purității fizice a produselor și realizarea unor loturi omogene din punct de vedere al uniformității și calității semințelor societatea are în dotare selectoare de semințe cu ajutorul cărora efectuează operații de precurățire și curățire a semințelor de cereale sau plante olaginoase.
          Mijloacele de producție precum și tehnologiile folosite de către SC COMCEREAL SA Vaslui contribuie la eficientizarea activității, cresterea productivității globale, alinierea la standardele comunitare din domeniul agricol precum și la obținerea unor produse de calitate superioară,  societatea fiind capabila sa raspundă astfel cerințelor din ce în ce mai riguroase ale pieței din domeniu.

4.2. Mașini și utilaje disponibile din cadrul fermei

Tabelul 4.1.

Mașini și utilaje

Figura 4.2. [NUME_REDACTAT] Holland T8040

Figura 4.3.Tractor U 650

Figura 4.4.[NUME_REDACTAT] Holland TC 5070

Figura 4.5.[NUME_REDACTAT] Holland TM 140

Figura 4.6.Disc GL 400

Figura 4.7.[NUME_REDACTAT] 4.8.Mașină de efectuat tratamente Berthoud

4.3.Suprafețe de cereale păioase zona Huși

GRÂU = 67979, ORZ + ORZOAICĂ = 6267, OVĂZ = 3442

Figura 4.9. Cereala păioase –77688 ha, agenția fitosanitară pe anul 2011

GRÂU = 67269, ORZ + ORZOAICĂ = 5519, OVĂZ = 2643

Figura 4.10.Cereale păioase – 75431 ha agenția fitosanitară pe anul 2012

4.3.1. Suprefețe lucrate în cadrul fermei.

Grâu de toamnă(Triticumsp.) – 900 ha

Porumb boabe (Zea mays)– 300 ha

Floarea soarelui (Helianthus annuus)- 600 ha

Rapiă toamnă(Brassica napus ) – 600ha

Mazăre (Glycine max ) – 200ha

Orz (Hordeum vulgare) – 100 ha

Rotația culturilor în cadrul fermei are la bază principii economice- organizatorice și cerințele agrobiologice ale plantelor.

Rotația fiind realizată în ordinea ce urmează:

Grâu de toamnă(Triticumsp.) – 900 ha

Floarea soarelui (Helianthus annuus)- 600 ha

Porumb boabe (Zea mays)– 300 ha

Rapiă toamnă(Brassica napus ) – 600ha

Mazăre (Glycine max ) – 200ha

Orz (Hordeum vulgare) – 100 ha

4.4. Dăunătorii semnalați și măsurile de protecție și combatere aplicate pe 2011-2013 în cultura grâului de toamnă

4.4.1. Suprafețele controlate

Tabelul 4.2.

Suprafețe controlate de dăunănători din zona Huși pe ani 2011-2013 agenția Fitosanitară

4.4.2. Interpretare procentuală a dăunătorilor conform statisticilor fitosanitare pe anul 2011 -2013

a)Atacul populațiilor conform satisticilor fitosanitare pe anu 2011 au fost:

În luna mai Eurygaster integriceps a fost semnalată pe 47 % din suprafața controlată, atacul fiind mijlociu pe 39%, nu au fost suprafețe fără atac dar nici atacuri puternice nu s-au înregistrat.

Față de luna mai în luna iunie atacul ploșnitei a fos mai mare daorită condițlor climatice favorabile, fiind semnalată pe 47% din suprafețele controlate, dar cu un atac mijlociu de 41%, și cu un atac puternic de 12%.

Haplothrips tritici în luna mai în urma contolului din teren au fost găsite 13% fără atac, a fost semnalat pe 82% din suprafașă și a înregistrat un atac mijlociu de 4%.

În luna următoare, tripsul grâului, în urma tratamentelor efectuate a înregistrat o scădere semnificativă, suprafața fără atac fiind de 80 % iar cea pe care au fost semnalați a fost de 20%.

Lema melanopa a înregistrat un atac semnificativ în luna mai, fără atac s-a înregistrat 9%, semnalat a fost pe 10% și a înregistrat un atac mijlociu de 79%.

În luna iunie suprafața fără atac a fost de 20% semnalat pe 60% și cu un atac mijlociu de 20%.

În luna mai muștele cerealelor au înregistrat 30% din suprafață fără atac, pe 62% au fost semnalate iar pe 6,8% a avut un atac mijlociu.

Păduchele verde în luna mai, în urma controlului s-a înregistrat 9% fără atac, semnalat 75% și cu atac mijlociu de 15%.

În iunie cărăbușeii cerealelor au avut un grad de semnalare de 100%, nu au înregistrat atacuri mijloci dar nici puternice.

Un alt dăunător imporatnt a fost Viespea paiului care a înregistrat în urma controluilui din iunie 50% făra atac, 30% semnalat și 20% atac mijlociu.

b)Atacul populațiilor conform satisticilor fitosanitare pe anu 2012 au fost:

În anul 2012 ploșnițele cerealelor datorită condițiilor climatice favorabile și-au făcut prezența în cultură în luna aprilie fiind semnalate pe toate suprafețele controlate.Nu au înregistrat atac mijlociu dar nici puternic.

După o lună ploșnița a fost semnalată pe 50% din suprafețele controlate, cu un atac mijlociu pe 20% si fără atac pe 30%.

În iunie atacul ploșniței a fost în scădere fiind semnalate pe 46% iar fără atac a fost 54%, nu a înregistrat atac mijlociu sau puternic.

Tripsul cerealelor pe suprafețele controlate în luna mai a fost semnalat pe 53%, a avut un atac mijlociu pe 35% și un atac puternic pe 10%. În urma tratamentelor efectuate marimea suprafețelor ocupate de tripși a scăzut în luna iunie fiind semnalți pe 54% cu un grad de atac mijlociu pe 46%.

Gândacul bălos în luna mai a fost semnalat pe 20%, fără atac a fost 70% iar pe 10% a fost un atac mijlociu.

În luna iunie suprafețele atacate au scăzut. Fără atac a fost 60%, semnalat a fost pe 20% iar pe 20% a fost atac mijlociu.

Muștele cerealelor au fost semnalat pe 11% iar suparafața fără atac a fost de 89% din suprafețele controlate.

În luna mai în urma cotroalelor pentru păduchele verde, 82% erau fără atac și doar pe 18% semnalat pe supafețele controlate.

În luna iunie viespea paiului era semnalată pe 24%, iar fără atac era pe 76%.

c)Atacul populațiilor conform satisticilor fitosanitare pe anu 2013 au fost:

Un prim control pe anu 2013 a fost făcut în cultura grâului în luna aprile fiind semnalată ploșnița cerealelor pe toate suparafețele controlate.

În luna mai atacul s-a intensificat fiind semnalată pe 43%, atacu mijociu pe 38%, atac puternic16%, doar 3% fiind fără atac.

În luna iunie aria de atac a scăzut ploșnița fiid semnalată pe 51% iar 48% din suprafață a fost fără atac.

Muștele cerealelor, în luna mai suprafețele fără atac au fost de 7%, semnalate au fost pe 61% iar cu un atac mijlociu de 32%.

Pe suprafețele controlate tripsul cerealelor a fost semnalat în luna mai pe 58%, atac mijociu pe 31% iar pe 11% fără atac, comparativ cu luna mai suprafețele din luna iunie atacate au fost în scădere fiind semnalat pe 73% și fără atac fiind 26%.

Gândacul bălos în luna mai a înregistra pe suprafețele controlate: 12% fără atac, semnalat a fost pe 65%, iar pe 23% atac mijlociu, în luna iunie suprafețele atacate au fost în scădere, 55% a fost fără atac și semnalat a fost pe 45%.

Păduchele verde a fost semalat constant pe toate suprafețele controlate. În luna mai neexistănd suprafețe fără atac sau cu atac puternic sau mijlociu.

Cărăbușeii cerealelor în luna iunie au fost semnalați pe 54%, atacul mijlociu a fost pe 46% nu au existat suprefețe fără atac.

Tot în luna iunie viespea paiului a fost semnalată pe toată suprafată controlată, nu a înregistrat atacuri mijloci sau puternice.

4.5. Date din cadrul fermei pe ani

În anul 2011 datorită cauzelor meteo nefavorabile în special secetă, grâul a răsărit mai târziu la sfărșitul lunii martie concomitent dezvoltându-se și dăunătorii pe plantele aflate în întârziere fenologică.

Pe lăngă avertizările fitosanitare, personalul fermei a efectuat controale în cămp periodic efectuând determinări cu rama metrica sau numărare dăunătorilor pe spic au reieșit următoarele date: Lema melanopa (Gândacul bălos), a atins atac mijociu 5-6 adulți m²; Haplothrips tritici (Tripsul grăului) atac mijlociu spre slab 3-4 adulț plantă, Cephus ;pygmaeus (Viespea paiului) a înregistrat un atac slab; Eurygaster integriceps (Ploșnițele cerealelor) a atins PED-5 adulți m² și a reprezentat situații de risc importante, în fenofazele sensibile de la apariția burdufului și a spicului.

Un alt factor care a influențat numarul de dăunători a fost locul de aplasare culturi grâului pe un teren situat lângă pădure.

Pentru combaterea dăunătorilor în loturi s-au asigurat:

– tratamentul seminței cu un insecticid sistemic de remanență îndelungată;

– tratamentul 1 a fost aplicat în vegetație, primăvara devreme cu insecticide sau cel târziu concomitent cu erbicidele aplicate.

– tratamentul 2 a fost aplicat în vegetație în fenofaza de burduf, a 2-a decadă a lunii mai.

Anul 2012 determinare numărului de dăunători a fost făcut în altă solă tot prin aceeași metode ca în anul precedent, dăunătorii semnalați au fost: Eurygaster integriceps (Ploșnițele cerealelor) a înregistrat un atac slab spre mijlociu cu 2 adulți m², Lema melanopa (Gândacul bălos), atac mijlociu spre slab 4-5 adulți m² Haplothrips tritici (Tripsul grăului) a atins PED-8 adulți pe spic, Schizaphis graminum (Păduchele verde) atac slab.

Dezvoltarea dăunătorilor grâului a înregistrat situații de risc în perioada 10-15 mai 2012, dominanți fiind: tripsul grâului ca adulți atingând PED-8 adulți pe spic.

Atacul acestor dăunători este ținut sub control de tratamentul la fenofaza de burduf, care se atinge din a 2-a decadă a lunii mai.

Tripsul grâului este favorizat de anii călduroși, manifestă în mod deosebit explozii a populației în anii cu precipitații abundente, mai ales în lunile mai-iunie.

Temperaturile ridicate din aprilie-mai au diminuat populațiile de larve de Lema melanopa.

Ca urmare sunt importante măsurile de combatere preventivă cu insecticide aplicate la sămânță și pe vegetație, la desprimăvărare și la faza de burduf, conform specificului biologiei speciilor și suprapunerii momentelor critice de risc.

În anul 2013 s-a revenit pe o solă apropiată supafeței din anul 2011 mijoacele de determinare au fost ca în anii precedenți. A fost un an favorabil ploșnițele cerealelor atac puternic 4-5 adulți m², Haplothrips tritici (Tripsul cerealelor) atac mijlociu 4-5 adulți pe spic. Cărăbușeii cerealelor atac mijlociu spre slab 1-2 m² cu o frecvența mai mare în special la marginile lanurilor, muștele cerealelor atac mijlociu spre slab încă din toamnă 2-3 larve plantă.

Datorită condițiilor ecologice din toamna anului 2012, dăunătorii grâului și ai altor cereale păioase au prezentat un potențial de atac deosebit de periculos pentru culturile din 2013. Toamna prelungită cu temperaturi ridicate până în noiembrie și particularitățile de dezvoltare fenologică ale culturilor, mai ales răsărirea timpurie a semănăturilor de toamnă, au determinat creșterea periculoas de mare a populațiilor de muște și purici de pământ, precum și de dăunători din sol.

Pe semănăturile din toamna anului 2012 au avut posibilitatea să se dezvolte musca suedeză (Oscinella frit), acumulând un potențial biologic periculos pentru primăvara 2013.

De asemenea, pentru primăvara anului 2013, sunt rezerve biologice periculoase acumulate de puricii de pământ, tripșii și ploșnițele cerealelor, de dăunătorii din sol al căror atac se va derula în lunile de primăvară, datorită perioadei de încălzire climatică timpurie, respectiv cu 2-3 săptămâni mai repede față de normal. Tratamentele se vor efectua în fenofaza de la sfârsitul înfrățitului și în fenofaza de burduf.

Pentru primăvara anului 2013, se prognoză ca aceste grupe de dăunători să prezinte densități ale populațiilor peste pragurile economice de dăunare, fiecare grup având un potențial de atac capabil să cauzeze pierderi de 5-10 % în culturi.

Combatere trebuie să includă măsurile preventive și curative de tratamente cu insecticide pentru acești dăunători țintă:

tratamente aplicate la sămânță;

tratamentul 1: la sfârșitul înfrățitului-erbicidare;

tratamentul 2: la fenofaza burduf-apariția spicului și alte tratamente la avertizare care se impun.

4.5.1. Evoluția principalilor dăunători

În tabelu de față s-a făcut media pe 3 ani, dăunătorilor cu gradul de dăunare cel mai mare pentru a se cunoaste evoluți acestora.

Tabelul 4.3

Evoluția dăunătorilor pe 3 ani

4.5.2.[NUME_REDACTAT] 4.4.

Substanțe folosite pentru combaterea dăunătorilor.

[NUME_REDACTAT] 50 EW

Substanță activă: Deltametrin 50 g/l

Mod de acțiune: [NUME_REDACTAT] 50 EW acționează prin contact și ingestie, cu efect repelent și de șoc și acțiune suplimentara ca inhibitor de nutriție asupra insectelor.

Mod de utilizare:

la grâu se utilizeaza in 1-2 tratamente pe vegetatie, la avertizare.

interval minim între tratamente de 14 zile.

volumul de 150 ml soluție 300 l/ha apă (200-400 l/ha).

asigure acoperirea uniforma a plantelor cu soluție.

timp pauză 30 zile

se va ține cont de măsurile de protecția muncii și a mediului.

spălarea cu jet sub presiune a utulajelor după efectuarea tratamentelor în zone special amenajate.

temperaturile ridicate conduc la o influență mai scăzută a tratamentului.

Fastac 10 EC

Substanță activă: alfacipermetrin 100 gr/litru

Mod de acțiune: Fastac 10 EC este un insecticid din grupa piretroizilor de sinteză, cu acțiune prin contact și ingestie asupra adulților și larvelor.

Mod de utilizare:

Este foarte important ca produsul :

să asigure acoperirea uniformă a plantelor cu soluție.

temperatura atmosferică la aplicare să nu depășească 23-25ºc.

volumul substanței 100 ml în 300 litri apă/ha.

timp pauză 42 zile.

spălarea cu jet sub presiune a utulajelor după efectuarea tratamentelor în zone special amenajate.

se va ține cont de măsurile de protecția muncii și a mediului.

Actara 25 WG

Substanță activă: thiametoxam 25%

Mod de acțiune: Actara 25 WG este insecticid sistemic cu efect de lungă durată ce combate un spectru larg de dăunători la un număr mare de culturi. Acționeaza prin contact și ingestie pătrunde rapid în plantă și apoi este transportat ascendent prin sistemul vascular, protejând întreaga plantă, precum și noile creșteri. Combate dăunatorii atât în stadiul de larvă, cât și de adult.

Mod de utilizare:

nu se depășesc1-2 tratamente foliare pe sezon, la avertizare.

se recomandă alternarea cu produse din alte grupe chimice (piretroizi), de exemplu. insecticidul [NUME_REDACTAT].

timp pauză 14 zile.

volumul de 100 ml soluție 300 l/ha apă

nu se aplică mai mult mai mult de 100g s.a. în câmp pentru a reduce riscul contaminării apeii freatice.

spălarea cu jet sub presiune a utulajelor după efectuarea tratamentelor în zone special amenajate.

se va ține cont de măsurile de protecția muncii și a mediului.

[NUME_REDACTAT] 50 CS

Substanță activă: lambda – cihalotrin 50 gr/litru

Mod de acțiune: [NUME_REDACTAT] este un insecticid de contact care, pe lăngă efectul rapid și de șoc împotriva dăunâtorilor, oferă cea mai lunga perioadă de protecție, datorită capsulei Zeon. Eliberarea treptata a insecticidului din capsule determină formarea unui depozit stabil pe suprafața plantelor, rezistența crescută la acțiunea razelor UV și a precipitațiilor.

Mod de utilizare:

se va evita aplicarea la temperaturi ridicate din timpul zilei, când dăunătorii sunt puțin expuși și fotodegradarea este intensă.

să asigure acoperirea uniformă a plantelor cu soluție.

nu se vor aplica mai mult de 2-3 tratamente cu produsul pe sezon.

se recomandă alternarea cu produse din alte grupe chimice (ex. Actara).

volumul de 150 ml soluție 300 l/ha apă.

timp pauză 28 zile.

spălarea cu jet sub presiune a utulajelor după efectuarea tratamentelor în zone special amenajate.

se va ține cont de măsurile de protecția muncii și a mediului.

Biscaya 240 OD

Substanță activă: tiacloprid 240 g/l

Mod de acțiune Biscaya 240 OD are un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor care înțeapa și sug sucul celular cât și asupra acelora care rod părțile aeriene ale plantei. Prin contact și ingestie acționează la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocând desfasurarea activitatilor vitale.

 Mod de utilizare:

se va evita aplicarea la temperaturi ridicate din timpul zilei.

să se asigure acoperirea uniformă a plantelor cu soluție.

volumul de 200 ml soluție 300 l/ha apă.

efectuare tratamentului  la avertizare sau la începutul atacului.

timp pauză 21 zile.

spălarea cu jet sub presiune a utulajelor după efectuarea tratamentelor în zone special amenajate.

se va ține cont de măsurile de protecția muncii și a mediului.

4.5. Măsuri agrofitotehnice:

1) Rotația culturilor influențează direct protecția plantelor. Diferitele practici agricole asociate cu rotația culturilor agricole influențează rezerva de dăunători și agenți patogeni – de exemplu la cereal arătura de toamnă influențează direct nivelul atacului la ploșnițe,muștele, afidele și carăbușeii cerealelor sau a fitopatogenilor ce se instaleaza pe organele verzi.

2.Aplicarea îngrasamintelor minerale sau organice este o alta practică agricolă ce influențează protecția plantelor. Prin nivelul alocării elementelor nutritive se poate limita

atacul unor fitopatogeni sau altor organisme dăunătoare.

Influența fertilizării se datoreaza:

• acțiunii directe a îngrasămintelor minerale asupra organismelor dăunatoare;

• acțiunii asupra mecanismelor enzimatice ale acestor organisme;

• asupra influenței indirecte prin schimbarea biochimiei sucului celular la planta gazdă;

• dezvoltării corepsunzătoare a sistemului de apărare din plantă,

• creșterea ritmului de dezvoltare a elementelor structurale ale țesuturilor;

• schimbarea epocii de maturare;

• schimbarea proceselor de diferențiere.

3.Soiuri rezistente, deoarece dăunătorii cerealelor sunt vectori a unor boli și provoacă încetinirea ritmului de dezvoltare a plantei, se urmărește semănarea de soiuri rezistente la dăunători ( Apache, Fundulea, Rena).

4.Încadrarea culturii în asolamente cultura grăulu este o plantă care poate fi semănată și doi ani pe acelaș teren dacă aceasta nu a prezentat dăunătorii și bolile din anul precedent, se poate reveni pe acelaș sola după 3-4 pentru a se cultiva grău.

5. Lucrările solului prin aplicarea de lucrărări ale solului se urmărește atăt înlăturare și distrugerea larvelor distrugera microclimatului de creștere și dezvoltare pupelor hibernale cât și îmbunătățirea regimului de aer, apă și înlăturarea harpanului, indepartarea și încorporarea dar și îngroparea samulastrei. Lucrările efectuânduse cu plugul reversibil, cu combinatoare, grape cu discuri.

6.Semănatul și epoca optimă la temperature de 10- 12º C la adăncimea de 4-5cm are ca scop o încolțire rapidă și o dezvoltare rapidă a plantei duce la o rezistență crescută a atacului dăunatorilor, se mai urmărește și tratarea semințelor cu Tirametox 90 P.T.S.-3 kg/t

( linden+tiram+metiltiofanta), Yunta 246 FS -2-2,25l/t (imidacloprid+tebuconazol).

[NUME_REDACTAT] urma analizelor efectuate în cadrul firmei SC COMCEREAL SA au fost depistați atât dăunătorii luați în studiu, cât și alți dăunători care nu au fost luați în studiu. Acești dăunători merită o atenție deosebită, deoarece pot produce daune sau chiar pagube în proporții deosebit de mari dacă se ignoră prezența lor în cultura grâului sau nu se aplică corespunzător măsurile de prevenire și combatere a acestora.

Dăunătorii studiați au fost:

1.Ploșnita cerealelor- Eurygaster integriceps, ordinul Heteroptera, familia Scutelleridae.

2.Cărăbușeii cerealelor- Anisoplia sp., ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae.

3.[NUME_REDACTAT] -Oscinella frit, ordinul Diptera, familia Chloropidae.

4.Viespea paiului – Cephus pygmaeus, ordinul Hymenoptera, familia Cephidae.

5.Tripsul cerealelor- Haplothrips tritici, ordinul Thysanoptera, familia Phloeothripidae.

6.Gândacul bălos- Lema melanopa, ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae.

Dăunătorii cu atac puternic au fost:

Ploșnita cerealelor- Eurygaster integriceps în anul 2011

Tripsul cerealelor- Haplothrips tritici în anul 2012

Ploșnita cerealelor- Eurygaster integriceps în anul 2013

Pentu combaterea și diminuarea acestora din cultura de grâu s-au aplicat măsuri preventive și curative de combatere, urmărindu-se datele primite de la [NUME_REDACTAT] .

Din studiul efectuat în cadrul fermei folosind datele a celor 3 ani 2011-2013 se poate spune că dăunătorii de la grâul de toamnă se pot ține cu ușurință sub [NUME_REDACTAT] de Dăunare, dacă se aplică tratamente corespunzătoare în timp optim.

Insecticidele folosite au fost:

1.[NUME_REDACTAT] 50 EW și Fastac 10 CE în anul 2011.

2. [NUME_REDACTAT] 50 CS și Actara 25 WG în anul 2012.

3. Fastac 10 CE și Biscaya 240 OD în anul 2013.

Fără a aplica tratamente în vegetație trebuie ținut cont de măsurile agrotehnice, cum ar fi:

locul culturii în asolament.

lucrările solului.

alegerea de soiuri tolerante și rezistente la dăunători și boli.

semănatul în epoca optimă, tratarea semințelor cu produse fitosanitare, care diminuează considerabil atacul în primele faze de vegetație a plantei.

Aceste metode pot oferi protecția culturii dar nu împotriva tuturor dăunătorilot cum ar fi ploșnița cerealelor care poate zbura pe suprafețe destul de mari în căutarea hranei, aceasta afectând și influețând calitatea glutenului din boabele de grâu dar fiind și un vector al bolilor.

Având în vedere că măsurile agrotehnice nu au rezultate prea bune în combatere ploșnițelor,

metoda principală de combatere și cea mai acesibilă este cea cu insecticide.

Bibliografie:

1. [NUME_REDACTAT], ( 2006),Vol.1. – Fitotehnie EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași

2.[NUME_REDACTAT] (2012)- Fitotehnie EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași.

3.[NUME_REDACTAT]., (1991) – Fitotehnie, Ed. Ceres, București

4.[NUME_REDACTAT], (2003)- Entomologie agricolă, EdituraăIon Ionescuă de la Brad,Iași.

6. [NUME_REDACTAT], (2005)- Entomologie agricolă, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

7. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Talmaciu M., [NUME_REDACTAT] Ion și alții, (2011),-Tratat de entomologie generală și specifică,Buzău.

8. [NUME_REDACTAT] Valentin, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Cernea (2011)- Fitotehnie, Vol. I – Cereale si leguminoase pentru boabe, editura UNIVERSITARA

9. Ion V., [NUME_REDACTAT] Iuliana,( 2005). Tehnologia plantelor de câmp – Soiuri și hibrizi de cereale și leguminoase.

10. Darkoh C, EL Bouhssini M, Baum M, Clack B (2010). Characterization of a prolyl endoprotease from Eurygaster integriceps Puton ([NUME_REDACTAT]) [NUME_REDACTAT]. Arch. Insect.

Biochem.

11.Mahdneshin Z, Safaralizadah MH, Ghosta Y (2009). Study on the efficacy of Iranian isolates Beauveria bassiana (Blasamo) Vullemin and Metarhizum anisopliae (Metsch.) Sorokin against Rhyzopertha dominica F. (Coleoptera: Bostrichidae).

12.[NUME_REDACTAT] Trissi1, [NUME_REDACTAT] Bouhssini, [NUME_REDACTAT] Al Salti1, [NUME_REDACTAT], (2012).”Virulence of Beauveria bassiana against Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application”

13. EL Bouhssini M, Street K, Joubi A, Ibrahim Z, Rihawi F (2009). Sources of Wheat resistance to Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton, in Syria. Genet. Resour. Crop. Eviron

14.. [NUME_REDACTAT], Filipescu G., [NUME_REDACTAT] (2010)- Teză doctorat- Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii principalilor dăunători din culturile de

cereale în condițiile județului Vaslui

14. http://www.incda-fundulea.ro [accesat la 20.11. 2013]

15. http:// www.bayercropscience.ro [accesat la 03.011. 2013]

16. http:// www.pesticide.ro [accesat la 19.03. 2014]

17. http://www.botanistii.ro [accesat la 23.02. 2014]

18. http://www.plantprotection.hu [accesat la 13.10. 2013]

19.http://www.agro.basf.com [accesat la 23.03. 2014]

20. http://www.fao.org [accesat la 25.03. 2014]

21. http://sauroavezza4.xoom.it [accesat la 07.10.2013]

22.http://www.racova.com [accesat la 28.04. 2014]

23.http://ro.wikipedia.org [accesat la 30.03. 2014]