Modalitatile de Influentare Si Consecintele Introducerii Taxei pe Valoarea Adaugata Asupra Bugetului Romaniei

Modalitățile de influențare și consecințele introducerii taxei pe valoarea adǎugatǎ asupra bugetului Romȃniei

Lista cu tabele, figuri și grafice

Tabel nr. 1. Cotele de TVA practicate ȋn Uniunea Europeanǎ 37

Tabel nr. 2. Valori de referințǎ 39

Tabel nr. 3. Evoluția ponderii ȋncasǎrilor din TVA ȋn PIB 42

Tabel nr. 4. Indicatorii de dinamicǎ 44

Tabel nr. 5. Valori de referințǎ 48

Tabel nr. 6. Ponderile in venituri totale, fiscale și PIB 53

Tabel nr. 7. Ponderile ȋn venituri totale, fiscale, PIB 55

Tabel nr. 8. Valori de referințǎ 56

Tabel nr. 9. Valori de referințǎ 58

Tabel nr. 10. Valori de referințǎ 59

Tabel nr. 11. Valori de referințǎ 61

Tabel nr. 12.Valori de referințǎ 62

Figura nr. 1. Principiile sistemului fiscal 9

Figura nr. 2. Elementele impozitului 12

Figura nr. 3. Clasificarea impozitelor dupǎ formǎ și fond 13

Figura nr. 4. Clasificarea impozitelor dupǎ obiectul impunerii 13

Figura nr. 5. Clasificarea impozitelor dupǎ scopul urmǎrit 13

Figura nr. 6. Clasificarea impozitelor dupǎ frecvența cu care se realizeazǎ 14

Figura nr. 7. Clasificarea impozitelor dupǎ instituția care le administreazǎ 14

Figura nr. 8. Clasificarea impozitelor indirecte 18

Graficul nr. 1. Cotele de TVA aplicate ȋn U.E. 25

Graficul nr. 2. Evoluția ȋncasǎrilor din TVA ȋn perioada 2007-2013 40

Graficul nr. 3. Evoluția PIB ȋn perioada 2007- 2013 40

Graficul nr. 4. Evoluția numǎrului de locuitori ȋn perioada 2007-2013 41

Graficul nr. 5. Evoluția indicelui prețului de consum ȋn perioada 2007-2013 41

Graficul nr. 6. Evoluția TVA ȋn PIB 43

Graficul nr. 7. Evoluția creșterii absolute a TVA-ului ȋn expresie nominalǎ 45

Graficul nr. 8. Evoluția creșterii absolute a TVA-ului ȋn expresie nominalǎ 45

Graficul nr. 9. Evoluția creșterii relative ȋn expresie nominalǎ și realǎ 46

Graficul nr. 10. Evoluția coeficientului de elasticitate 46

Graficul nr. 11. Evoluția coeficientului de concordanțǎ 47

Graficul nr. 12. Evoluția TVA din 2007 pȃnǎ ȋn 2013 48

Graficul nr. 13. Evoluția accizelor ȋn perioada 2007-2013 49

Graficul nr. 14. Evoluția taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor din 2007 pȃnǎ ȋn 2013 49

Graficul nr. 15.Evoluția altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii 50

Graficul nr. 16. Evoluția veniturilor totale colectate la bugetul de stat ȋn perioada 2007-2013 50

Graficul nr. 17. Evoluția veniturilor nefiscale ȋn perioda 2007-2013 51

Graficul nr. 18. Evoluția PIB-ului ȋn perioada 2007-2013 51

Graficul nr. 19. Ponderea ȋn venituri totale 53

Graficul nr. 20. Ponderea ȋn venituri fiscale 54

Graficul nr. 21. Ponderea ȋn PIB 54

Graficul nr. 22.Ponderea ȋn venituri totale 55

Graficul nr. 23. Ponderea ȋn venituri fiscale 55

Graficul nr. 24. Ponderea ȋn PIB 56

Graficul nr. 25. Ponderea ȋn venituri totale 56

Graficul nr. 26. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2009 57

Graficul nr. 27. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2009 57

Graficul nr. 28. Ponderea ȋn venituri totale la nivelul anului 2010 58

Graficul nr. 29. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2010 58

Graficul nr. 30. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2010 59

Graficul nr. 31. Ponderea ȋn venituri totale la nivelul anului 2011 59

Graficul nr. 32. Ponderea privind veniturile fiscale la nivelul anului 2011 60

Graficul nr. 33. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2011 60

Graficul nr. 34. Ponderea ȋn venituri totale 61

Graficul nr. 35. Ponderea prinvind veniturile fiscale la nivelul anului 2012 61

Graficul nr. 36. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2012 62

Graficul nr. 37. Ponderea ȋn venituri totale ȋn anul 2013 62

Graficul nr. 38. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2013 63

Graficul nr. 39. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2013 63

Cuprins:

INTRODUCERE

Capitolul I ABORDĂRI teoretice privind sistemul fiscal

1.1.Conceptul de fiscalitate

1.2.Structura sistemului fiscal

Capitolul II Noțiuni generale privind impozitele

2.1.Definire, clasificare și rolul impozitelor

2.2.Tipologia impozitelor

2.2.1. Impozite directe

2.2.2.Impozite indirecte

2.3.Repercusiunea impozitelor și implicațiile evaziunii fiscale

Capitolul III ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND Taxa pe valoarea adăugată

3.1. Aspecte teoretice privind taxa pe valoarea adăugată

3.2.Modalități de determinare a taxei pe valoarea adăugată

3.3.Obiectul tvA, plătitorii de TVA

Capitolul IV Studiu de caz privind influența taxei pe valoarea adǎugatǎ din 1993 și pȃnǎ ȋn prezent asupra bugetului Romȃniei

4.1.Evoluția TVA-ului ȋn Romȃnia de la origini pȃnǎ la apariția crizei

4.2.Aspectele evoluției taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn timpul crizei

4.3.Particularitǎțile taxei pe valoare adǎugatǎ ȋn prezent

4.4.Analiză statistică privind nivelul ȋncasǎrilor din taxa pe valoarea adăugată ȋn perioada 2007-2013, la bugetul de stat

4.4.1 Analiza indicatorilor de nivel privind ȋncasǎrile din taxa pe valoarea adǎugatǎ

4.4.2 Analiza ȋn dinamicǎ privind ȋncasǎrile din TVA

4.5. Importanța taxei pe valoarea adǎugatǎ, ȋn cadrul veniturilor colectate la bugetul de stat

4.6.Perspective privind TVA ȋn Romȃnia

Concluzii ȘI PROPUNERI

Bibliografie

Introducere

Taxa pe valoarea adăugată ȋntȃlnitǎ și sub numele de taxă generală de consumație are ca obiectiv livrările de mărfuri către terți și pentru consum propriu, prestațiile de servicii, achizițiile de bunuri, bunurile importate.Sunt impozabile și unele operațiuni care pot fi asimilate vȃnzării sau cumpărării, ca de exemplu: cesiunea de mărfuri, creditul pentru consum și orice tranzacție privind transferul proprietății unui bun material.

Taxa pe valoarea adǎugatǎ a fost introdusǎ ȋn țara noastrǎ ȋn 1993 atunci cȃnd a ȋnlocuit impozitul pe cifra de afaceri brutǎ. Deși a suferit multiple transformǎri datorate modificǎrii cadrului legislativ, aderǎrii la Uniunea Europeanǎ, taxa pe valoarea adǎugatǎ are o contribuție importantǎ ȋn constituirea bugetului de stat.Datoritǎ scǎderii mǎrimii acestui impozit cotele taxei pe valoare adǎugatǎ au variat.Scǎderea veniturilor colectate la bugetul de stat de pe urma taxei pe valoare adǎugatǎ sunt o consecintǎ a creșterii evaziunii fiscale, care la momentul de fațǎ este ȋn floare ȋn țara noastrǎ.

Interesul ȋn abordarea acestei lucrǎri mi-a apǎrut datoritǎ problemelor de actualitate cu privire la acest impozit indirect precum: impactul taxei pe valoare adǎugatǎ asupra producǎtorilor, creșterea veniturilor rezultate din colectarea acestui impozit la bugetul de stat, cotele practicate ȋn prezent, impactul la nivel național și internațional ȋn cadrul Romȃniei dar și compararea modului cum acest impozit este colectat ȋn celelalte țǎri ale Uniunii Europene.

Lucrarea de fațǎ este structuratǎ pe 4 capitole ȋn care am prezentat aspectele importante care fac referire la taxa pe valoarea adǎugatǎ.

Titlul lucrǎrii se referǎ la evoluția pe care acest impozit indirect, taxa pe valoarea adǎugatǎ, a avut-o pe teritoriul țǎrii noastre.

Ȋn aceastǎ lucrare ȋmi propun sǎ fac o analizǎ asupa modului ȋn care taxa pe valoarea adǎugatǎ contribuie la bugetul de stat, apoi sǎ aduc cȃteva propuneri care sǎ ducǎ la ȋmbunǎtǎțirea situației economice din țara noastrǎ.

Ȋn primul capitol am prezentat aspectele teoretice privind sistemul fiscal.Am ȋnceput prin definirea fiscalitǎții și a sistemului fiscal, apoi am prezentat structura sistemului fiscal cu cele opt principii.

Ȋn capitolul doi am prezentat noțiuni generale privind impozitele.Am definit, clasificat și arǎtat importanța impozitelor.Apoi ȋn subcapitolele urmǎtoare am prezentat impozitele directe și indirecte.Ȋn ultimul subcapitol am prezentat repercusiunea impozitelor. Repercusiunea a apărut datorită ȋncercărilor contribuabililor de a diminua, cȃt se poate de mult efectele pe care impozitele percepute de către stat le au asupra veniturilor pe care aceștia le obțin.

Capitolul trei a ȋnceput prin prezentarea aspectelor teoretice privind taxei pe valoarea adǎugatǎ.Apoi am prezentat modalitǎțile de determinare a taxei pe valoarea adǎugatǎ, dupǎ care obiectul și plǎtitorii de TVA, iar ȋn final am prezentat obligațiile plǎtitorilor de TVA de a se ȋnregistra la organele fiscale ca și plǎtitori de TVA.

Ultimul capitol l-am dedicat studiului de caz.Am ȋnceput prin prezentarea taxei pe valoarea adǎugatǎ din 1993 cȃnd a ȋnlocuit impozitul pe cifra de afaceri.Am analizat modificǎrile cotelor taxei pe valoare adǎugatǎ survenite datoritǎ diverșilor factori.Apoi am analizat taxa pe valoarea adǎugatǎ pe parcursul crizei, incluzȃnd și influența pe care aderarea Romȃniei la Uniunea Europeanǎ ȋn 2007 a avut-o asupra acestui impozit, precum și modificarea cotei standard de la 19% la 24%.Am continuat prin prezentarea acestu impozit ȋn prezent.Aici am realizat și un tabel unde am arǎtat cum stau lucrurile ȋn privința cotelor acestui impozit, și ȋn celelalte state memebre ale Uniunii Europene.

Dupǎ am realizat o analizǎ statisticǎ unde am calculat indicatorii de nivel și dinamicǎ ȋn perioada 2007-2013.Am ales acestǎ perioadǎ deoarece am vrut sǎ evidențiez schimbǎrile din punct de vedere statistic pe care taxa pe valoarea adǎugatǎ le-a avut datoritǎ aderǎrii țǎrii nostre la Uniunea Europeanǎ, precum și datoritǎ apariției crizei.Tot ȋn acest capitol am realizat și o analizǎ prin care am vrut sǎ evidențiez importanța taxei pe valoare adǎugatǎ ȋn cadrul veniturilor colectate la bugetul de stat, și faptul cǎ acesta deține ponderea cea mai importantǎ ȋn comparație cu restul impozitelor.

Am finalizat prin prezentarea unor perspective pentru viitor, ce mǎsuri se urmǎresc a se lua pentru ca acest impozit sa fie colectat corect apoi se va trece la micșorarea cotei standard practicatǎ pe terioriul țǎrii noastre.

Capitolul I

Abordări teoretice privind sistemul fiscal

1.1.Conceptul de fiscalitate

Ȋn contextul actual economic internațional și intern, care a trecut prin numeroase transformări la nivelul economiei, țara nostră a fost nevoită să-și adapteze organizările fiscale, financiare și economico-sociale, ȋn conformitate cu legile de funcționare ale economiei de piață, bazată ȋn țara noastră pe legea cererii și a ofertei.

Fiscalitatea este unul din domeniile care a suferit multiple transformări.Aceste transformări realizate ȋn ultimii zece ani, au creeat ȋn mintea contribuabilului că mediul fiscal este un factor de instabilitate ȋn dezvoltarea sistemului economic romȃnesc, deoarece ele au fost uneori fie prea lente sau prea rapide.

Ȋn 2004 unificarea reglementărilor fiscale ȋntr-un singur Cod a condus la o evoluție remarcabilă a evoluției fiscale, fiind uneori stagnată de incapacitatea statului de a-și respecta principiile fundamentale asumate.

Apariția și dezvoltarea noțiunii de fiscalitate se bazează pe evoluția societății omenești fiind legată de funcționarea și creearea statului.

Cuvȃntul de fiscalitate ȋși are originea ȋn limba latină din cuvȃntul “fiscus” care avea ȋnțelesul de “paner” folosit pentru stȃngerea veniturilor.

Conform dicționarului explicativ al limbii romȃne fiscalitatea este un sistem de percepere a impozitelor și taxelor locale prin fisc.

Dicționarul explicativ al limbii romȃne definește fiscalitatea astfel:’’Fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum și a aparatului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

Codul fiscal definește fiscalitatea ca un “sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului național cu aportul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice.”

Din punct de vedere juridic fiscalitatea poate fi ȋnțeleasă ca fiind sumele plătite obligatoriu statului prin legi organice (de exemplu legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ȋn Romȃnia) și prin Constituție.

Sub aspect economic, fiscalitatea se definește ca fiind, sumele de bani plătite obligatoriu, fiind utilizate și ca pȃrghie economică care influențează fenomenele și procesele economice.

Din punct de vedere financiar, fiscalitatea este cea care oferă pe dezvoltarea noțiunii de fiscalitate se bazează pe evoluția societății omenești fiind legată de funcționarea și creearea statului.

Cuvȃntul de fiscalitate ȋși are originea ȋn limba latină din cuvȃntul “fiscus” care avea ȋnțelesul de “paner” folosit pentru stȃngerea veniturilor.

Conform dicționarului explicativ al limbii romȃne fiscalitatea este un sistem de percepere a impozitelor și taxelor locale prin fisc.

Dicționarul explicativ al limbii romȃne definește fiscalitatea astfel:’’Fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum și a aparatului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

Codul fiscal definește fiscalitatea ca un “sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului național cu aportul impozitelor și taxelor, reglementat prin norme juridice.”

Din punct de vedere juridic fiscalitatea poate fi ȋnțeleasă ca fiind sumele plătite obligatoriu statului prin legi organice (de exemplu legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ȋn Romȃnia) și prin Constituție.

Sub aspect economic, fiscalitatea se definește ca fiind, sumele de bani plătite obligatoriu, fiind utilizate și ca pȃrghie economică care influențează fenomenele și procesele economice.

Din punct de vedere financiar, fiscalitatea este cea care oferă peste 90%din resursele financiare ale statului, cum ar fi de exemplu caracterul nerambursabil, transfer de valoare fără contraprestație, etc..

Față de abordarea fiscalității este de admis că asupra evoluției sale ȋn spațiu și timp pot influența și situații conjuncturale, nivelul sǎu relativ aflȃndu-se sub incidența unor factori, printre care opțiunile politice ale guvernelor pot avea rol determinant.

Fiscalitatea este cea care contribuie la formarea fondurilor publice de resurse bănești ȋn cadrul finanțelor publice.La formarea fondurilor publice contribuie instituțiile publice și populația, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat persoanele juridice și fizice, organizațiile cooperatiste și asociațiile cu scop lucrativ, societățile comerciale cu capital mixt sau privat.

Mărimea impozitelor și taxelor reprezintă nivelul fiscalității.Procesul inflaționist este cel care influențează ȋn expresie nominală mărimea impozitelor .Printre factorii de care depinde mărimea prelevării putem aminti: nivelul cotelor de impozit, proporțiile evaziunii fiscale, dimensiunile nevoilor fiscale și ale mijloacelor de acoperire a acestora și ponderea sectorului public în producția industrială a țării.

Prin legea nr.42/1991, organele specializate cum sunt inspectoratele pentru protecția consumatorului și organele de control, constată și iau măsuri pentru combaterea activității comerciale ilicite.Ordonanța de Guvern nr.70 publicată ȋn Monitorul Oficial nr.227 din 30 august 1997 este cea care reglementează controlul fiscal.

1.2.Structura sistemului fiscal

Veriga slabă a sistemului fiscal romȃnesc rămȃne capacitatea administrativă deficitară.Principiile esențiale pentru o economie viabilă sunt stabilitatea și predictibilitatea, eficiența și certitudinea impunerii. Subvențiile și alocațiile bugetare, taxele și impozitele, ȋmpumuturile de stat și celelalte cheltuieli guvernamentale devin pe zi ce trece componente din ce ȋn ce mai importante ale vieții sociale și economice, cu ajutorul lor colectȃndu-se și repartizȃndu-se resursele financiare la dispoziția statului.

Sistemul fiscal poate fi ȋnțeles și ca :”totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoanele juridice și persoanele fizice care alimentează bugetele publice”.

Sistemul fiscal are ȋn componență o diversitate de vărsăminte obligatorii, taxe și impozite, care afectează veniturile obținute de persoane fizice și juridice.Un sistem fiscal stabil conduce la o bună funcționare a economiei.Schimbările frecvente ale reglementărilor fiscale și completările aduse acestora, conduc la dificultăți ȋn aplicarea și cunoașterea legislației fiscale.Acest lucru avȃnd efecte negative asupra Romȃniei deoarece reprezintă o piedică pentru investitorii străini și interni, creeindu-se o stare de neȋncredere și nesiguranță pentru investiția pe care intenționează să o facă.

După Revoluția din anul 1989 din decembrie s-au adoptat cȃteva reglementări legale care prezentau cȃteva orientări spre care noul sistemul fiscal se ȋndrepta.Reglementările precizau că reforma fiscală urmărea formarea unui sistem fiscal eficient, echitabil și coerent. Tot ele precizau că reforma fiscală care se va realiza ȋn Romȃnia va avea ȋn vedere condiții economice și sociale specifice etapei de dezvoltare.

Fiecare stat și-a adoptat propriul sistem fiscal ȋn funcție de gradul de dezvoltare militară, socială și economică.Ca un sistem fiscal să dispună de o suveranitate fiscală este necesar să respecte autonomia tehnică și exclusivitatea aplicării.Autonomia tehnică presupune ca sistemul fiscal să fie complet (reguli de așezare, lichidare și ȋncasare a impozitelor) pentru a fi posibilă punerea lui ȋn aplicare.Exclusivitatea aplicării are ȋn vedere că sistemul fiscal este singurul care colectează resursele fiscale pentru un buget sau pentru un sistem unitar de bugete.

Sistemul fiscal are o arhitectură care evidențiază funcționalitatea acestuia și este caracterizată prin comportament, reglare și structură.

Comportamentul sistemului fiscal prezintă modalitatea ȋn care acesta acționează asupra economiei și modul ȋn care acesta se adaptează la evoluția economiei.

Comportamentul sistemului fiscal, precum și evoluția și stabilitatea acestuia, este asigurată prin politica fiscală. Politica fiscală asigură bază financiară pentru realizarea autorității decizionale a statului, conducȃnd ȋn același timp și la concretizarea și activarea mecanismelor de reglare ale sistemului fiscal.

Reglarea este realizată prin acomodarea nivelului fluxurilor fiscale reale la valori prestabilite și prin asigurarea parametrilor funcționali și structurali ai sistemului.

Acomodarea nivelului fluxurilor fiscale reale la valori prestabilite folosește informații adecvate și instrumente de reglare. Parametri funcționali și structurali trebuie asigurați pentru a corespunde strategiei de politică fiscală pe termen lung, acest lucru necesitȃnd decizii de natură instrumentală, instituțională, organizatorică și legislativă.

Structura prezintă ordinea relațiilor dintre funcționarea sistemului, elementele acestuia.Decidentul fiscal fiind cel care instituie taxele și impozitele a căror aplicare trebuie sa respecte o serie de reguli și principii.

Sistemul fiscal se bazează pe o serie de principii. Mai jos voi prezenta schematic principiile sistemului fiscal.

Figura nr. 1. Principiile sistemului fiscal

Principiul flexibilității precizează că impozitul flexibil se adaptează rapid la necesitățile politice conjucturale.

Principiul stabilității reflectă că modificările frecvente ale legislației fiscale sunt surse de ineficacitate. Un impozit vechi fiind mult mai ușor acceptat și ȋnteles decȃt unul nou.Deși este contrariu cu principiul flexibilității, el este necesar deoarece ȋntotdeauna s-a dorit o stabilitate a impozitului, acest lucru ducȃnd la creearea unei ȋncrederi a contribuabilului ȋn sistem.

Principiul simplicității cunoscut și sub denumirea de principiul lipsei de arbitrariu care precizează că impozitul nu trebuie să dea naștere la nici un arbitrariu, trebuie să fie ușor de ȋnțeles de către contribuabil, ușor de administrat și să fie prelevat pe baza unor reguli clare și simple.

Principiul neutralității are ȋn vedere faptul că impozitul trebuie să stimuleze o gestiune mai bună la nivelul contribuabilului.Tot acest principiu arată necesitatea ca acesta să se stabilească pe aceleași reguli pentru toți, fără nici un fel de discriminări atȃt directe cȃt și nici indirecte.Impozitul este mai neutru cu cȃt elasticitatea este mai mică, deoarece știm că neutralitatea pentru factorii de producție sau pentru bunurile care fac obiectul impunerii depinde și de elasticitatea cererii și a ofertei.

Principiul legalității afirmă că la baza impozitelor trebuie să stea o reglementare legală.Reglementările legale din domeniul taxelor și impozitelor au aparut ca urmare a evoluției doctrinei ȋn domeniu și a experienței acumulate de agenții fiscali

Principiul randamentului relatează că impozitul este recunoscut ȋn funcție de randamentul său bugetar.Obiectivul ar fi diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat sau maximizarea ranadamentului impozitului pentru un cost dat.

Principiul echivalenței,acest principiul este mai degrabă un deziderent, aplicabilitatea acestuia ȋn practică este redusă deoarece modelul teoretic al echivalenței suferă numeroase limitări.

Principiul echității se referă la modalitatea ȋn care fiecare contribuie la acoperirea cheltuielilor publice ȋn funcție de capacitățile contributive.Aceste capacități contributive depind de considerente economice, politice, sociale, morale.Dificultățile fiind ȋntȃlnite cȃnd aceste capacități contributive sunt determinate și măsurate.Indicatorii care se utilizează atunci cȃnd se determină capacitatea contributivă pot duce la alegerea unei structuri ȋntre trei categorii care predomină de impozit și anume impozitul pe capital, impozitul pe cheltuieli și impozitul pe venit.

Ȋn urma aderării de la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană reforma sistemului fiscal este ȋn plină desfășurare, Romȃnia intrȃnd ȋntr-un proces complex de integrare.

Capitolul II

Noțiuni generale privind impozitele

2.1.Definire, clasificare și rolul impozitelor

Ȋn țara noastră resursa financiară cea mai veche este impozitul.La ȋnceput prelevările se faceau asupra bunurilor private, dar odată cu apariția monedei s-a trecut la impozite ȋn bani.Ȋncă din anii 1970-1980 s-a observat ȋncercările statului de a utiliza impozitele ca și o cale de intervenție ȋn activitatea economică.

Dicționarul explicativ al limbii romȃne definește impozitul ca fiind: “o plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile, etc. o varsă din venitul lor ȋn bugetul statului, ȋn conformitate cu anumite norme de impunere”.

“Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părti din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului ȋn vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face ȋn mod obligatoriu, cu titlul nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului”.

“Impozitele reprezintă prelevarea unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice, la dispoziția statului, ȋn vederea constituirii resurselor financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor publice”.

Legea finanțelor publice, nr.500/2002, actualizatǎ pe 31 octombrie 2013, definește impozitele astfel:’’impozitul este o prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general”.

“Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil.Ȋn schimbul acestora, plătitorii impozitelor nu pot cere statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată”.

Stabilirea impozitului ce revine ȋn sarcina unei persoane fizice și juridice se face cu ajutorul unui complex de masuri și operațiuni (de tehnică fiscală și politice), cunoscute sub denumirea de impunere.

Impozitul are caracter obligatoriu, sarcina achitării impozitului ii revine fiecărei persoane fizice sau juridică care obține venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege, de exemplu ȋn cazul muncitorilor și funcționarilor sursa de venit o reprezintă salariul, ȋn cazul agenților economici sursa de venit o reprezintă profitul, pentru deținătorii de hȃrtii de valoare sursa de venit o reprezintă venitul produs de hȃrtiile de valoare (de exemplu ȋn cazul acțiunilor dividendele), micii meseriași și liberii profesioniști plătesc impozit ȋn urma venitului obținut din activitatea desfășurată, iar proprietarii funciari au ca sursă de venit renta.Impozit pe profit plătesc și cei care dețin anumite bunuri mobile și imobile, cum ar fi spre exemplu cei care au teren și plătesc impozit pe teren, cei care dețin clădiri plătesc impozit pe clădiri, cei care dețin mijloace de transport plătesc un impozit pentru mijloace de transport.Impozitele au ca destinație acoperirea cheltuielilor publice.

Impozitele sunt introduse de către stat prin intermediul puterii legislative, adică Parlamentul, sau executive, adică ordonanțe de urgență, sau ȋn unele situații chiar și prin organele de stat locale. Organele de stat locale pot introduce impozite ȋn favoarea unităților administrativ teritoriale, care conform Constituției, trebuie să respecte limitele și condițiile legilor ȋn vigoare.

În legile prin care hotărăsc impozitele se menționează persoanele care sunt obligate la plata impozitelor, sancțiunile care li se aplică celor care nu-și onorează obligațiile fiscale la termenele stabilite, termenele de plată, precum și cei care ȋncalcă alte dispoziții ale reglementărilor fiscale sau sustrag materia impozabilă de la impunere.

În continuare voi prezenta elemenetele impozitului.

Figura nr. 2. Elementele impozitului

Pe baza figurii de mai sus, unde am reprezentat elementele impozitului, ȋmi propun să definesc elementele prezentate .

Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică desemnată prin lege să platească un anumit impozit.De exemplu la impozitul pe profit persoana desemnată prin lege la plata impozitului este agentul economic, la impozitul pe salariu cel care este desemnat prin lege să plătească impozitul este funcționarul sau muncitorul.

Suportătorul impozitului denumit și destinatarul impozitului este cel care suportă impozitul efectiv.Ar fi normal ca subiectul si suportatorul impozitului să fie una și aceeași persoană, dar sunt cazuri ȋn care subiectul și suportatorul impozitului sunt doua persoane diferite.Lucru posibil deoarece sunt multiple căi prin care impozitele sunt transmise de la o persoană la alta.

Obiectul impunerii este materia supusă impunerii. Materia supusă impunerii ȋn cazul impozitelor indirecte poate fi bunul importat sau exportat, serviciul prestat sau produsul care face obiectul impunerii, iar la cele directe obiectul impunerii ȋl constituie averea sau venitul.Dimensiunea obiectului impozabil este redată cu ajutorul unității de impunere (hectarul de teren la impozitul funciar, litrul, bucata, kg,etc., la unele taxe de consumație,metrul de suprafață utilă la impozitul pe clădiri, unitatea monetară ȋn cazul impozitului pe venit).

Sursa impozitului reflectă din ce este achitat impozitul.Acesta poate fi plătit din avere sau din venit.La impozitele pe venit sursa impozitului coincide cu obiectul impunerii, lucru care la impozitele pe avere nu există ȋntotdeauna fiindcă impozitul se plătește din venitul realizat de pe urma averii respective.

Cota impozitului ȋntȃlnită și sub denumirea de cota de impunere reflectă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul putȃnd fi stabilit ȋn cote procentuale sau ȋn sumă fixă. Cotele procentuale pot fi la rȃndul lor: progresive, proporționale sau regresive.

Asieta sau modul de percepere a impozitului reprezintă totalitatea măsurilor pe care organele fiscale permise de lege le iau, pentru identificarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului și pentru satabilirea mărimii materiei impozabile.

Termenul de plată arată data pȃnă la care impozitul trebuie plătit.Ȋn cazul ȋn care contribuabilul nu și achită la timp impozitul, acest lucru va duce la plata unor penalizări și dobȃnzi de ȋntȃrziere.

Impozitele pot fi calsificate după mai multe criterii astfel :

Figura nr. 3. Clasificarea impozitelor dupǎ formǎ și fond

Figura nr. 4. Clasificarea impozitelor dupǎ obiectul impunerii

Figura nr. 5. Clasificarea impozitelor dupǎ scopul urmǎrit

Figura nr. 6. Clasificarea impozitelor dupǎ frecvența cu care se realizeazǎ

Figura nr. 7. Clasificarea impozitelor dupǎ instituția care le administreazǎ

Impozitele prezintă trei roluri importante:

financiar;

social;

economic.

De la o etapă de dezvoltare la alta a economiei rolul impozitelor cunoaște unele

diferențieri.

Cel mai important rol al impozitelor se dovedește pe plan financiar, fiindcă acesta este mijlocul principal prin care resursele financiare sunt procurate, resurse necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Cu ajutorul rolului social are loc redistribuirea unei părți importante din PIB prin intermediul impozitelor.

Rolul economic reprezintă un mijloc prin care statul intervine ȋn economie, cu ajutorul pȃrghiilor financiare.

2.2.Tipologia impozitelor

2.2.1. Impozite directe

“Impozitele directe sunt impozitele care se datorează pentru venitul obținut sau pentru averea deținută”.

Impozitele directe sunt mai preferate decȃt impozitele indirecte, deoarece impozitele directe trebuie plătite la o anumită dată, pe cȃnd la cele indirecte consumatorii diferitelor servicii și mărfuri, nu știu cȃnd și cȃt vor plăti statului.

Impozitele directe prezintă următoarele trăsături distinctive:

sunt impozite nominative, ce cad ȋn sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice;

se stabilesc ȋn funcție de veniturile sau averea contribuabililor, pe baza cotelor de

impozit stabilite de lege;

au un cuantum și termene de plată precis stabilite, acestea fiind aduse din timp la

cunoștiința plătitorilor;

subiectul și suportatorul sunt, ȋn atenția legiuitorului, una și aceeași persoană;

tehnica de percepere a celor mai multe impozite directe este cea a rolului“nominativ”;

sunt transparente deoarece elementele care privesc asieta fiscală pot fi ușor

identificate de contribuabili;

sunt pretabile la dubla impunere;

sunt pasibile de reacții psihologice.

Precum am prezentat ȋn subcapitolul anterior impozitele directe, după trăsăturile

de formă și fond se ȋmpart ȋn doua categorii: impozite pe reale și personale.

Impozitele reale au cunoscut o largă răspȃndire ȋn epoca modernă. În epoca modernă, ȋn primele stadii de dezvoltare, a fost introdus impozitul funciar sau pe pămȃnt, deoarece pămȃntul era principalul mijloc de producție.Criteriile folosite după care se stabilea impozitul erau: prețul pămȃntului, mărimea arenzii, numărul plugurilor utilizate ȋn vederea lucrării pămȃntului.

“Impozitele reale s-au ȋntȃlnit ȋn perioada descompunerii feudalismului și ȋn primele stadii de dezvoltare a capitalismului și s-au prezentat, ȋn principal sub urătoarele forme:

impozitul funciar;

impozitul pe clădiri;

impozitul pe activități industriale;

impozitul pe capitaluri bănești”.

Impozitele personale se clasificate ȋn impozite pe venit și pe avere.

“Impozitele pe venit sunt prelevări fiscale directe aplicate asupra tuturor categoriilor de venituri obținute atȃt de persoanele fizice, cȃt și de persoane juridice”.13

Impozitul pe venit se ȋmparte ȋn doua categorii și anume: impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe venitul persoanelor juridice.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă o plată la care sunt supuse persoanele fizice care au rezidența sau domiciliul ȋntr-un anumit stat sau cele nerezidente, care obțin venituri din surse aflate pe teritoriul statului respectiv, cu unele excepții prevăzute de lege.De la plata acestui impozit sunt scutiți suveranii, diplomații străini acreditați ȋn țara respectivă, intituțiile publice și persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului neimpozabil. Acest impozit se stabilește pe baza declarației de impunere ȋntocmite de subiectul impozitului stabilindu-se de regulă anual.

Impozitele pe venit a persoanelor fizice are două sisteme de așezare, și anume: sistemul impunerii separate și sistemul impunerii globale.Sistemul impuneri separate presupune o impunere diferențiată pentru fiecare categorie de impozit, sau prin instituirea mai multor impozite care au ȋn vedere venitul obținut dintr-o anumită sursă.Sistemul impunerii globale reprezintă cumularea veniturilor pe care o persoană fizică le realizează, fără a se ține cont de sursa de proveniență.În cazul sistemului impunerii separate sunt avantajate persoanele care realizează venituri din mai multe surse, deoarece numai sunt afectate de consecințele progresivității impunerii, care se simpt ȋn urma cumulării veniturile practicate ȋn sistemul impunerii globale.

Cel mai important impozit perceput ȋn țara nostră este impozitul pe salariile individuale, care a inlocuit din anul 1991 impozitul pe fondul total de salarii.Impozitul lunar se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul. Baza de calcul se obține prin diferența venitul net din salarii aferent unei luni, care se obține prin deducerea contribuțiilor obligatorii din venitul brut și a deducerilor personale și a cheltuielilor profesionale.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice este diferit de la țară la țară, deoarece sunt țări care utilizează același impozit atȃt pentru persoanele fizice cȃt și pentru cele juridice. Impunerea profitului realizat de persoanele juridice este influențat de organizarea acestora ca și societăți de capital sau de persoane.La societățile de capital acționarii răspund pentru actele și faptele societății numai ȋn măsura părții de capital deținute.La societățile de persoane impunerea se face ȋn cele mai multe cazuri pe baza sistemului utilizat asupra veniturilor persoanelor fizice, deoarece este greu să se facă distincția ȋntre patrimoniul societății și aportul pe care fiecare persoană ȋl aduce .

Societățile comerciale care se pot constitui ȋn țara noastră pot fi: societăți pe acțiuni, societăți ȋn nume colectiv, societăți ȋn comandită simplă, societăți ȋn comandită pe acțiuni și societăți cu răspundere limitată.

Începȃnd cu 1 ianuarie 1995, a fost instituit un alt sistem de impozitare a profitului. Printre trăsăturile acestui sistem putem menționa:

utilizarea, cu unele excepții, a cotei de 38% pentru calcularea impozitului,

indiferent de forma de proprietate a capitalului, naționalitatea firmei, sursa de formare a profitului și data ȋnregistrării firmei;

pentru mărirea interesului față de agricultură, profitul obținut din această ramură

este impozitat ȋn baza unei cote de 25%, dacă profitul provine ȋn proporție de cel puțin 80% din acest domeniu;

profitul impozabil aferent ponderii veniturilor realizate din jocurile de noroc,

baruri și cluburi de noapte ȋn volumul total al veniturilor, se impozitează cu o cotă adițională de 22%;

profitul unei persoane juridice străine, rezultat dintr-o activitate desfășurată ȋntr-un

sediu permanet ȋn Romȃnia, se impozitează cu o cotă adițională de 6,2%;

impozitul aferent profitului impozabil obținut din exportul bunurilor realizate din

actrivitatea proprie și din prestări de servicii internaționale se reduce cu 50%;

impozitul aferent profitului utilizat pentru realizarea unor investiții privind

modernizarea tehnologiilor de fabricație sau extinderea activității ȋn scopul obținerii unui profit suplimentar, cȃt și pentru investiții destinate protejării mediului ȋnconjurător se deduce cu 50%;

pierderea anuală ȋnregistrată și declarată de contribuabili se recuperează din

profitul impozabil lunar obținut ȋn exercițiile fiscale următoare, fără a se putea depăși 36 de luni.

Cota unică de impozitare practicată ȋn prezent ȋn Romȃnia este de 16%, conform Codului fiscal.

Acestă cota unică de impozit se practică la noi ȋn țara ȋncepȃnd din data de 01.01.2006, atȃt pentru persoanele juridice cȃt și pentru cele fizice nerezidente, excepție făcȃnd veniturile care se obțin din jocurile de noroc, la care se aplică cota de 20%.

Ministerul Finanțelor pentru a asigura venituri mai ridicate la bugetul statului și pentru a simplifica evidența asupra operațiunilor desfașurate de unii agenți economici care desfășoară activități reduse din punct de vedere valoric a introdus impozitul asupra veniturilor realizate de microȋntreprinderi.

Nu pot beneficia de această facilitate persoanele juridice romȃne care desfășoară activități ȋn domeniul jocurilor de noroc, cazinourilor și pariurilor sportive, cele care desfășoară activități ȋn domeniul bancar, care au capital deținut de un asociat sau acționar persoană juridică cu peste 250 de angajați, precum și cele care desfășoară activități ȋn domeniul asigurărilor și reasigurărilor, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități intermediare ȋn aceste domenii.

La plata acestui tip de impozit pot opta și microȋntreprinderile care ȋși desfășoară activitatea ȋn zonele libere și/sau defavorizate.

Plata acestui impozit se efectuează trimestrial, pȃnă la data de 25 inculsiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Alături de impozitul pe venit ȋn cazul impozitelor indirecte ȋntȃlnim și impozitul pe avere.Ele au fost introduse deoarece există persoane fizice și juridice care au drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile și imobile.

Impozitele ȋn practica fiscală ȋn diverse țări se ȋntȃlnesc sub mai multe forme și anume:

impozite asupra averii propriu-zise;

impozite pe circulația averii;

impozite pe sporul de avere sau pe creșterea valorii averii.

În țara noastră ȋntȃlnim impozite pe circulația averii cȃt și pe averea propriu-zisă.Iar cele mai importante dintre impozitele pe averea propriu-zisă sunt pe terenuri și pe clădiri.

Impozitul pe teren este perceput de la persoanele fizice care au anumite suprafețe de teren ȋn proprietatea lor.Acest impozit are nivelul diferențiat ȋn funcție de zone, de localități, de localizare și este stabilit ȋn sumă fixă pe metru pătrat de teren.

Impozitul pe cladiri se aplică persoanelor juridice și fizice care au ȋn proprietate anumite clădiri.Cotele acestor impozite sunt diferite pentru persoanele juridice fiind cuprinse ȋntre 0,5% și 1% asupra valorii de inventar a clădirilor, fiind stabilite de consiliile locale, iar pentru persoanele juridice valoarea acestora este de 0,2% ȋn mediul urban și 0,1% ȋn mediul rural.

Acest impozit se plătește anual ȋn patru rate egale pȃnă la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie.

Impozitele pe circulația averii presupun trecerea dreptului de proprietate de la o persoană la alta.Cele mai utilizate impozite pe circulația averii ȋn țara noastră sunt impozitele pe donații, impozitele pe succesiuni și pe actele de vȃnzare cumpărare a unor bunuri.

2.2.2.Impozite indirecte

A doilea tip de impozit cunoscut la noi ȋn țară sunt impozitele indirecte.Adăugarea lor alături de impozitele directe a fost necesară pentru a se procurare surse financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Evoluția lor fiind strȃns legată de dezvoltarea economiei.Dacă economia are perioade de inflație, criză, atunci impozitele indirecte au aceeasi evoluție deoarece consumul și producția ȋnregistrează și ele o evoluție descrescătoare din cauza crizei, acest lucru ducȃnd la realizarea echilibrului bugetar sau duce la adȃncirea deficitului bugetar. În cealaltă situație, cȃnd economia cunoaște o perioadă de ȋnflorire, impozitele indirecte pot prezenta un randament fiscal ridicat.

“Impozitele indirecte reprezintă impozitele percepute cu prilejul vȃnzării unor bunuri, prestării unor servicii, importurilor sau exporturilor”.

Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin cȃteva caracteristici esențiale:

ȋmbracă, ȋn principal forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vȃnzarea

anumitor mărfuri sau la prestarea unor servicii;

nu au un caracter nominativ, ele se realizează de la toți cei care consumă bunuri

din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situația personală a acestora;

ȋn cazul impozitelor indirecte nu se mai acordă facilități fiscale cunoscute la așezarea

impozitelor directe (scutirea de la impunere a minumului neimpozabil, reduceri sau scutiri de impozit pentru cei cu sarcini sociale, etc.)

perceperea impozitelor indirecte necesită un cost relativ redus, ceea ce justifică

preferința unor țări pentru impozitele indirecte;

cotele de impozit nu sunt diferențiate ȋn funcție de venitul, averea sau situația

personală a celui care cumpără mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte;

subiectul și suportatorul sunt una și aceeași persoană, ȋn calitate de plătitori ai

impozitelor indirecte apar, de regulă, ȋntreprinzătorii (agenții economici), iar ȋn calitate de suportatori, consumatorii bunurilor sau serviciilor ce cad sub incidența acestor impozite;

tehnica de percepere este diferită de cea a impozitelor directe, ȋn cazul lor nefiind

posibilă deschiderea “rolului nominativ”.

Impozitele indirecte se clasifică astfel:

Figura nr. 8. Clasificarea impozitelor indirecte

Taxele de cosumație sesizează prelevările fiscale care “răspund cel mai bine definiției impozitelor indirecte, ȋn măsura ȋn care se aplică ȋn momentul schimbărilor de bunuri și/sau servicii sau derulării unor operațiuni de cesiune a elementelor de patrimoniu”, fiind cuprinse ȋn prețul de vȃnzare a serviciilor și mărfurilor care circulă ȋn interiorul statului respectiv.

Taxele de consumație se percep asupra mărfurilor de larg consum cum ar fi: vinul, berea, ceaiul, cafeaua, zahărul, sarea, pastele făinoase, etc., fiind diferite de la o țară la alta.

Accizele sunt taxe de consumație care se percep asupra tuturor mărfurilor, indiferent daca sunt mijloace de producție sau bunuri de consum.Accizele se percep asupra produselor care se consumă ȋn cantități mari, de exemplu apele minerale, berea, vinul, cidrul, etc., pentru ca randamentul fiscal al impozitului să fie cȃt mai ridicat.

Accizele pe produse practicate ȋn Romȃnia sunt: produsele din tutun, vinurile și produsele pe bază de vin, băuturile alcoolice, berea, apele minerale si cele carbogazoase, produsele petroliere (benzina premium, regular și normală, benzina fără plumb și motorina), cafeaua, confecțiile din blănuri naturale, articole din cristal, bijuteriile din aur și/sau platină, aparatele video de ȋnregistrat sau de reprodus , cuptoare cu microunde, aparatele de aer condiționat, camere video, telefoanele mobile, apele de colonie și apele de toaletă , parfumurile.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cheltuială care a apărut pentru prima dată ȋn Franța, ȋn anul 1954, fiind adoptat ulterior de o serie de țǎri.La noi ȋn țară taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă la 1 iulie 1993 ȋnlocuind impozitul pe cifra de afaceri brută.

Monopolurile fiscale sunt forme de impozit indirect prin care putem ȋntelege dreptul pe care statul ȋl are să producă și să comercializeze, fără a fi expus concurenței anumite produse și la anumite prețuri.Monopolurile fiscale se aseamănă cu accizele deoarece sunt o modalitate de impunere selectivă a consumului, vizȃnd doar anumite categorii de mărfuri. Monopolurile fiscale au ȋn vedere mărfurile cu cerere inelastică și nesubstituibile, cum ar fi spre exemplu: tutunul, sarea, alcoolul, cărțile de joc, chibriturile.

Monopolurile fiscale pot fi de două feluri și anume depline și parțiale.Cele depline se aplică asupra producției și asupra comertului cu amănuntul și cu ridicata a anumitor mărfuri. Monopolurile fiscale parțiale se instituie fie numai asupra comerțului cu ridicata și asupra producției sau numai asupra comerțului cu amănuntul.

Se practică deoarece ȋn acest domeniu se obțin importante venituri și tot ȋn acest domeniu se ȋntȃlnește foarte des evaziunea fiscală.

Taxele vamale sunt impozite indirecte folosite pentru procurarea veniturilor fiscale și ca mijloc de ȋnlăturare a concurenței străine pentru a proteja economia națională.Taxele vamele care se percep de către stat sunt asupra tranzitului de mărfuri, exportului și importului.

Taxele vamale asupra tranzitului de mărfuri sunt percepute asupra mărfurilor ce fac obiectul comerțului exterior, cu prilejul trecerii acestora pe teritoriul unei terțe țări.

Taxele vamale asupra exportului se găsesc foarte rar deoarece statele sunt preocupate să ȋncurajeze exporturile.

Taxele vamale de import sunt suportate de către importator la intrarea ȋn țară a unor mărfuri cumpărate de pe piața externă și sunt cele mai des ȋntȃlnite.

Taxele reprezintă o altă formă a impozitelor indirecte, fiind datorate ȋn schimbul unor prestări de servicii pe care le efectuează instituțiile publice, notariale, etc., pentru diverse persoane fizice și juridice. De obicei, nivelul lor este superior costului acestor servicii, diferența fiind reprezentată de veritabile elemente de impozit.

După felul și specificul unităților care au ca obiect de activitate prestarea de servicii pe domenii, taxele sunt ȋntȃlnite sub următoarele forme: de notariat, judecătorești, consulare și de administrație.

Taxele se clasifică și după obiectul operațiunii care se efectuează și urmează a fi taxată, ȋn: taxe de timbru și taxe de ȋnregistrare.

2.3.Repercusiunea impozitelor și implicațiile evaziunii fiscale

Un element important care se poate observa atunci cȃnd se analizează fenomenul de evaziune fiscală și cauzele care duc la producerea ei, este repercusiunea impozitelor.A apărut datorită ȋncercărilor contribuabililor de a diminua, cȃt se poate de mult efectele pe care impozitele percepute de către stat le au asupra veniturilor pe care aceștia le obțin.

Repercusiunea reprezintă procesul de transmitere (translație) parțială sau totală, a efectelor economice ale impozitului de la contribuabilul de drept (desemnat prin lege să suporte sau să achite obligația fiscală) către contribuabilul de fapt (cel care suportă, ȋn realitate, impozitul).

Principiul echității fiscale afirmă că plătitorul impozitului statului ar trebui să fie una și aceeași persoană, care trebuie să-l suporte efectiv.Dar de cele mai multe ori impozitul este inclus exact ȋn prețul de vȃnzare a bunului sau ȋn tariful serviciului prestat și este perceput odată cu vȃnzarea bunului sau prestarea serviciului respectiv.În cazul ȋn care bunul sau serviciul vȃndut se revinde, noul suportator va include ȋn prețul său, sau ȋn tarif din nou impozitul și-l va transmite la rȃndul său ȋn sarcina următorului consumator sau cumpărător. Ciclul se reia pȃnă cȃnd ajungem la consumatorul final.

Expresia efectului impozitului asupra contribuabililor reprezintă incidența impozitului.Incidența impozitului se manifestă asupra consumatorului sau cumpăratorului final care a implicat derularea unor operațiuni impozabile sau a generat veniturile impozabile.Incidența poate fi directă, atunci cȃnd plătitorul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană, sau indirectă, ȋn acest caz suportatorul nu este una și aceeași persoană cu plătitorul.

Dintre impozitele directe și cele indirecte, cele indirecte se pot repercuta mai ușor, iar cele directe care pot fi repercutate ȋn anumite limite sunt impozitul pe circulația averii, impozitul pe venit, impozitul funciar, etc..

O cale prin care repercusiunea impozitelor se poate realiza este prin mișorarea cu valoarea impozitului pe circulația averii a prețului de vȃnzare a bunurilor imobile și mobile, care se transferă ȋn sarcina cumpărătorului.

Repercusiunea se poate realiza și prin includerea impozitelor indirecte ȋn prețul de vȃnzare al mărfurilor sau la tariful serviciilor, și recuperarea lor de la consumatori sau cumpărători prin intermediul ȋncasării tarifelor sau prețurilor.

Tot o cale prin care repercusiunea se poate realiza este cumpărarea mărfurilor, materialelor, combustibililor, materii prime, etc., la prețuri mai scăzute decȃt cele de echilibru.Acest lucru ducȃnd la transpunerea asupra furnizorilor a unei părți a impozitelor.

Repercusiunea se poate calsifica, după mai multe criterii astfel:

din punct de vedere juridic:

repercusiune oficială cunoscută și sub numele de repercusiune ȋn intenția

legiuitorului, ȋn acest caz legea este cea care face distincția ȋntre plătitorul impozitului și suportatorul acestuia, de exemplu ȋn cazul impozitelor directe cele obținute prin stopaj la sursă, iar la cele indirecte T.V.A;

repercusiunea neoficială, are loc atunci cȃnd sarcina fiscală este transmisă de către

contribuabil unui alt subiect economic, devenit contribuabil real;

ȋn funcție de modul ȋn care se realizează transpunerea sarcinii fiscale:

repercusiunea progresivă vizează cȃnd transpunerea se realizează de la producător la

consumator;

repercusiunea regresivă este opusul repercusiunii progresive;

repercusiunea oblică presupune transferarea impozitelor asupra altor operațiuni

economice decȃt asupra celei care i-a dat viață, de exemplu creșterea salariilor fiind motivată de creșterea impozitelor pe consum.

din punct de vedere al condițiilor concrete, locul și momentul cȃnd fenomenul se

manifestă:

parțială;

integrală.

Repercusiunea fiscală este una din cauzele producerii evaziuni fiscale.Un obstacol important, cu implicații de natură socială și economică, ȋn realizarea unei economii dezvoltate, este evaziunea fiscală.

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unei părți mai mici sau mai mari din materia impozabilă de la impunere.

După modul ȋn care este folosită evaziunea fiscală poate fi frauduloasă sau legală.

Evaziunea fiscală legală este acea formă de evaziune prin care se permite sustragerea unei părți din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat a fi ilegal.Acest tip de evaziune este permisă deoarece ȋn unele țări legislația da voie unor venituri, sau părți din venituri, să fie scoase de sub incidența impozitelor.Spre exemplu impunerea pe baza unor norme de venit a veniturilor realizate de anumite categorii de persoane juridice, le creează contribuabililor, a căror venituri depășesc veniturile peste medie, să nu platească pentru acea diferență impozit.

Evaziunea fiscală frauduloasă se ȋntȃlnește pe o scară mai largă decȃt evaziunea ilicită și se ȋnfăptuiește cu ȋncălcarea prevederilor legale, bazȃndu-se, deci, pe fraudă și pe rea credință.Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul statului un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Evaziunea fiscală frauduloasă cunoscută și sub denumirea de evaziune fiscală ilicită sau fraudă fiscală se poate clasifica astfel:

frauda tradițională care constă ȋn sustragerea parțială sau totală de la plata obligațiilor

fiscale, prin ȋntocmirea și depunerea de documente incorecte sau prin obținerea ȋntocmirii documentelor cerute de legislația ȋn vigoare;

frauda juridică care presupune ascunderea adevăratei naturi a unui organism sau a

unui contract pentru a putea scăpa de anumite consecințe fiscale;

frauda contabilă care rezidă ȋn creearea unor aparente contabilități regulate, prin

utilizarea de documente false, precum facturi false și a unor documente pentru cheltuieli contrafăcute, ȋn scopul majorării tuturor cheltuielilor efectuate, diminuȃnd veniturile, ținerea unei evidențe duble (reale și fictive), falsificarea bilanțurilor.Scopul final al acestei practici ȋl reprezintă reducerea profitului impozabilși stabilirea unei valori a TVA dedusă redusă;

evaziunea fraudulosă prin evaluare care reprezintă un procedeu de diminuare a valorii

stocurilor, de supraestimare a amortismentelor și provizioanelor, avȃnd drept obiectiv și efect deplasarea profitului ȋn timp.

La noi ȋn țară evaziunea fiscală este ȋn floare deoarece toți mai mulți vor să-și crească averea și caută diverse forme pentru a plăti statului mai puțin.De exemplu cea mai ȋntȃlnită formă de evaziune fiscală practicată ȋn Romȃnia se face prin ascunderea materiei impozabile. Ascunderea materiei impozabile se poate realiza prin ȋnregistrarea unor cheltuieli pe costuri care nu sunt consecințe a unor operațiuni reale, prin creșterea nejunstificată a unor cheltuieli, prin obținerea unor mărfuri fără acte de la importatori și introducerea acestora ȋn țară prin diverse metode ȋnșelȃnd vameșii, prin neȋnregistrarea unor mărfuri ȋn contabilitate distruȃndu-se facturile de intrare, prin solicitarea unor cereri de rambursări nejustificate, etc..

Indicatorii de măsurare a evaziunii fiscale sunt:

1. gradul de colectare a unui impozit se calculează ca și raport ȋntre impozitul colectat

ȋntr-un interval de timp și cel prognozat prin buget;

2. multiplicatorul efectiv al evaziunii fiscale reprezintă numărul de unități monetare

ȋncasate pentru o unitate monetară de evaziune fiscală ȋnregistrată.

Ca și măsuri de reducere sau de stagnare a evaziunii fiscale putem menționa:

stabilirea unor sancțiuni pentru cei care practică evaziune fiscală;

efectuarea unui control fiscal mai riguros;

ȋnvațarea populației să solicite bonuri fiscale;

acordarea de către stat a unor stimulente, pentru ai determina pe producători să-și

declare producția la valoare reală a ei;

creearea unor măsuri noi e colectare a veniturilor la bugetul statului;

punerea ȋn prim plan a controlului prin excepție, iar controlul excesiv și permanent pe

un loc secundar;

realizarea unui sistem intern de pregătire ȋn identificarea și ȋnlăturarea evaziunii

fiscale a personalului din aparatul Ministerul Finanțelor Publice.

Evaziunea fiscală odată produsă este considerată a fi infracțiune, pedepsită cu

amenzi, cu interzicerea unor drepturi, cu privarea de libertate sau prin interzicerea practicării o anumită perioadă de timp a profesiei.

Eliminarea evaziunii fiscale nu se poate face decȃt prin analizarea profundă a dispozitivelor interne ale fenomenului evazionist, pentru a se pune ȋn mișcare măsuri și instrumente care să ducă la stoparea evaziunii fiscale.

Capitolul III Abordări conceptuale privind taxa pe valoarea adăugată

3.1. Aspecte teoretice privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adaugată, prescurtat TVA, este un impozit indirect introdus ȋn Romȃnia ȋn anul 1993 cȃnd a ȋnlocuit impozitul pe cifra de afaceri brută.

Impozitul pe cifra de afaceri brută se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra ȋntregii valori a mărfurilor vȃndute, care include și impozitul plătit la verigile anterioare. Prin urmare, acest impozit, ȋncasȃndu-se la toate verigile prin care trece o marfă, are un randament fiscal ridicat; el prezintă ȋnsă și unele neajunsuri. Astfel așezȃndu-se la fiecare verigă asupra prețului de vȃnzare al mărfii, care cuprinde și impozitele plătite anterior, impozitul pe cifra de afaceri brută conduce la calcularea și perceperea de impozit la impozit sau, altfel spus, duce la o stratificare de impozit, la o aplicare cumulată a acestuia.Acest impozit are ca efect concentrarea producției, doarece ȋntreprinderile integrate evită plata impozitului la una sau chiar doua verigi, fiind astfel avantajate față de cele neintegrate.În plus, acest impozit este lipsit de transparență, adică nu se cunoaște exact cȃt s-a plătit la buget de la producător la consumatorul final, pentru a solicita rambursarea sumei aferente exportului. Întrucȃt bunurile care fac obiectul comerțului exterior se impugn, de regulă, ȋn țara de destinație, iar nu ȋn cea de origine, ȋn unele țări se restituie exportatorilor, parțial sau total, impozitele aferente mărfurilor exportate.

Taxa pe valoarea adăugată cunoscută și sub numele de taxă generală de consumație are ca obiectiv livrările de mărfuri către terți și pentru consum propriu, prestațiile de servicii, achizițiile de bunuri, bunurile importate.Sunt impozabile și unele operațiuni care pot fi asimilate vȃnzării sau cumpărării, ca de exemplu: cesiunea de mărfuri, creditul pentru consum și orice tranzacție privind transferul proprietății unui bun material.

Din punct de vedere a bugetului de stat, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra prestărilor de servicii.Este o taxă unică ce se percepe ȋn mod fracționat corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.

Taxa pe valoarea adăugată are la bază doua principii și anume principiul originii mărfurilor și principiul destinației mărfurilor.

Principiul originii mărfurilor are ȋn vedere impozitarea valorii adăugate tuturor bunurilor autohtone, inclusiv valoarea celor care vor fi exportate ulterior, neimpozitȃndu-se valoare ȋncorporată ȋn bunurile supuse impozitării și valoarea adăugată ȋn străinătate.Deci bunurile supuse exportului vor fi impozitate, iar cele care sunt supuse importului vor fi scutite.

Principiul destinației presupune impozitarea tuturor bunurilor țării respective destinate consumului, realizate atȃt ȋn țară cȃt și ȋn străinătate.Deci importurile vor fi impozitate ȋn acest caz și exporturile vor fi scutite.

Principalele caracteristici ale taxei pe valoarea adăugată, din care se pot desprinde o serie de avantaje, sunt următoarele:

este un impozit indirect, suportat de către consumatorii finali ai bunurilor și

serviciilor;

este un impozit general ȋntrucȃt se aplică, ȋn principiu, la toate tranzacțiile privind

bunurile și serviciile;

este un impozit unic cu plata fracționată, corespunzătoare valorii adăugate ȋn fiecare

stadiu;

este un impozit neutru ȋn raport cu numărul stadiilor prin care trece produsul și nu

influențează consumatorul ȋn a reduce consumul;

este un impozit transparent ceea ce permite exercitarea dreptului de deducere și de

taxare a investițiilor și exporturilor;

asigură o mai mare ritmicitate a veniturilor la buget prin accelerarea decontărilor.

Deci taxa pe valoarea adăugată este o sursă importantă de colectare a veniturilor la bugetul statului, deoarece majorarea cotei TVA poate ajuta ȋntr-un termen scurt la colectarea unor venituri mari care să acopere golurile produse ȋn buget, acest lucru fiind benefic doar pe termen scurt, deoarece pe termen lung poate duce la scăderea puterii de cumpărare fiindcă mărfurile se scumpesc.Cele care au drepul să i-a decizii ȋn materie de TVA și de alte impozite indirecte nu sunt autoritățile naționale, ci cele comunitare.TVA alimentează și bugetul Uniunii Europene ȋn urma aderarii din 2007.Ȋn continuare voi prezenta grafic cotele de TVA aplicate ȋn țǎrile europene:

Graficul nr. 1. Cotele de TVA aplicate ȋn U.E.

TVA este considerat a fi ȋn prezent cal mai evoluat procedeu de impunere indirectă, utilizat și verificat ca atare la nivelul ȋntregii Uniuni Europene și nu numai, procedeul TVA cunoscȃnd pȃnă ȋn prezent o extindere la nivelul ȋntregului continent european.

3.2.Modalități de determinare a taxei pe valoarea adăugată

Obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată i-a naștere atunci cȃnd apar operațiuni de transfer a bunurilor.Obligația de plată a TVA-ului pentru bunurile din import apare atunci cȃnd se plătește taxa vamală și accizele, după caz.TVA se plătește ȋn cazul vȃnzărilor prin consignații atunci cȃnd bunul este vȃndut.Cand se livrează parțial bunuri sau se execută incomplet servicii, TVA-ul se plătește doar pentru valoarea serviciilor și a bunurilor prestate, respectiv livrate pȃnă ȋn prezent.

Taxa pe valoarea adăgată se poate calcula fie prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii care se adaugă ȋn fiecare stadiu pe care ȋl parcurge marfa de la producător la consumator, sau prin aplicarea cotei asupra prețului de vȃnzare din stadiul respectiv. Cea mai utilizată metodă de calcul ȋn practică este cea dea doua .

Prețul de vȃnzare a diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate reprezintă baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată.Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei de impozit la volumul total al prestărilor de servicii sau al vȃnzărilor, pe perioada de impunere, care poate fi de o lună, un trimestru, etc..Petru evitarea dublei impuneri se scad sumele cu titlul de taxă pe valoarea adăugată, corespunzătoare mărfurilor respective, vărsate anterior la buget.

Baza de impozitarea reprezintă valoarea bunurilor sau a serviciilor prestate după deducerea taxei pe valoarea adaugată.Baza de impunere se determină ȋn funcție de tarifele negociabile pentru prestări servicii; prețurile care se stabilesc ȋntre vȃnzător și cumpărator, care au ȋn componența lor și accizele stabilite conform legii; prețurile cu care se stabilesc ȋn urma licitațiilor sau cele stabilite pentru bunurile vȃndute din depozitele din vămi; valoarea ȋn vamă a bunurilor care este stabilită potrivit legii și care cuprinde și accize, taxe vamale, comision vamal precum și alte taxe; suma stabilită ȋntre parteneri sau rezultată ȋn urma aplicării cotei de comision.

Baza de impozitare este alcătuită din: cheltuieli accesorii (cheltuielile de asigurare, de ambalare, decontare, comisioanele) și impozite, taxe inclusiv taxa pe valoarea adăugată, dacă legea nu prevede altfel.

Nu sunt incluse ȋn baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile și alte reduceri de preț care sunt aplicate furnizorilor; dobȃnzile care se percep pentru livrări cu plata ȋn rate, operațiuni de leasing, plăți cu ȋntȃrziere; sumele, care se decontează ulterior, plătite de prestator sau furnizor ȋn contul clientului; valoarea ambalajelor care circulă prin schimb, fără facturare, ȋntre furnizori și clienți.

În Romȃnia se cunosc trei cote de aplicare a TVA-ului și anume: cota standard, cea redusă și cota foarte redusǎ.Cota redusă presupune aplicarea TVA-ului ȋn cote reduse de 9%, respectiv 5%, pentru anumite categorii esențiale pentru consum.Cota standard este cota care se aplică la majoritatea produselor, ȋn prezent fiind de 24 %.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

a) serviciul constȃnd ȋn permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și de arheologie, grădini zoologice și botanice, tȃrguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decȃt cele scutite conform art.141 alin. (1) lit. M);

b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau ȋn principal publicității;

c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

f) cazarea ȋn cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusive

ȋnchirierea terenurilor amenajate penru camping;

g)livrarea următoarelor bunuri:

1. toate sortimentele de pȃine, precum și următoarele specialități de panificație: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și ȋmpletituri, care se ȋncadrează ȋn codul CAEN/CPSA 1071;

2. făină albă de grȃu, făină semialbă de grȃu, făină neagră de grȃu și făină de secară, care se ȋncadrează ȋn codul CAEN/CPSA 1061;

3. triticum spelta, grȃu comun și meslin, care se ȋncadrează la codul NC 100199 00, și secară, care se încadrează la codul NC 1002 90 00, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;

b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

c) livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, actualizatǎ pe 1 octombrie 2011. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea 127/2013 . Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

2. în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%;

d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.

Modul de calcul a taxei pe valoarea adăugată se face astfel:

aplicarea cotei la prețul de vȃnzare ȋn fiecare stadiu și apoi se trece la scăderea lui din

rezultatul obținut ȋn urma calculării impozitului;

aplicarea cotei la valoarea adăugată: determină valoarea precisă care se adaugă pentru

perioada de exigibilitate și este purtătoare de evaziune fiscală, de aceea această metodă nu este folosită.

La baza determinării TVA-ului de plată sta principiul deductibilității.Tva-ul de plată este rezultatul ce rămȃne ȋn urma scăderii din TVA colectată TVA deductibilă.Pentru a rezulta TVA de plată, TVA colectată trebuie să fie mai mare decȃt TVA deductibilă.

3.3.Obiectul, plătitorii de TVA

Obiectul de plată a taxei pe valoarea adăugată cuprinde operațiunile cu plată efectuate ȋn mod independent de persoanele fizice și juridice.

Ținȃnd seama de natura și proveniența bunurilor, operațiunile supuse taxei pe valoarea adăugată se ȋmpart potrivit legii ȋn:

livrări de bunuri mobile;

transferul proprietății bunurilor imobiliare ȋntre agenții economici, precum și ȋntre

aceștia și instituții sau persoane fizice;

prestări servicii;

importul de bunuri și servicii.

Livrarea de bunuri este definită ȋn art. 128 alin.1 din Codul fiscal ca fiind “transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar’. Se consideră, ȋn acest sens, că o persoană impozabilă, care acționează ȋn nume propriu, dar ȋn contul altei persoane, ȋn calitate de intermediar, intr-o livrare de bunuri, a achiziționat și livrat bunurile respective ea ȋnsăși.

Bunurile mobile corporale ȋn țara noastră sunt: gazele naturale, energia electrică, energia termică, agentul frigorific, etc..Sunt supuse TVA livrările ȋn țară de bunuri ȋn cazul ȋn care nu sunt exceptate de lege.

În conformitate cu prevederile art.128, alin. 3 din Codul fiscal, următoarele operațiuni sunt considerate de asemenea livrări de bunuri:

predarea efectiva a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care

prevede că plata se efectuează ȋn rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai tȃrziu ȋn momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor de leasing;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, ȋn urma executării silite;

trecerea ȋn domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor

impozabile, ȋn condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, ȋn schimbul unei despăgubiri.

Nu sunt considerate livrări de bunuri următoarele:

bunurile acordate ca ajutoare umanitare interne sau externe, acordate gratuit din

rezerva de stat;

bunurile care sunt distruse din cauza unor cauze de forță majoră sau din cauza unor

calamități naturale;

acordarea de bunuri, gratuit, avȃnd destinația stabilită prin legi și acțiunile de

protocol, de sponsorizare, de mencenat;

acordarea ȋn mod gratuit de bunuri care să conducă la stimularea vȃnzărilor, spre

exemplu monstrele din cadrul campaniilor publicitare;

perisabilitățile, dar doar ȋn limitele pe care le stabilesc legile;

bunuri de natura stocurilor, care sunt degradate calitativ și numai pot să fie

valorificate ȋn condițiile pe care legea le impune.

Bunurile pe care legea le considera scutite de TVA sunt: vȃnzarea de bunuri personale, vȃnzarea autoturismului care este ȋn proprietate personală, vȃnzarea de către producător, persoană fizică, a produselor agricole, vȃnzarea de locuințe aflate ȋn proprietate personală. Sunt scutite de la plata TVA bunurile care sunt folosite la reclame, protocol, publicitate, dar cu condiția să se respecte baremele prezentate ȋn legislația fiscală.

Transferul proprietății bunurilor imobiliare, este considerat ca fiind inclus ȋn sfera de aplicare a TVA- ului, numai atunci cȃnd operațiunile au avut loc ȋntre agenții economici și instituțiile publice, ȋntre agenți economici, sau ȋntre agenții economici și persoanele fizice, neținȃndu-se cont de forma sub care acestea s-au realizat.Orice operațiune de transfer a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil sau mobil, chiar dacă transferul se realizează prin intermediul mai multor tranzacții, se impozitează distinct.

În categoria bunurilor imobiliare sunt incluse bunurile de natură imobiliară care nu pot fi separate fără a fi deterioarate, toate construcțiile imobiliare prin natura lor, cum ar fi spre exemplu: vilele, construcțiile agricole, industriale, locuințele, și terenurile amplasate ȋn intravilan și cele pentru construcții, fiind incluse și cele aferente localităților rurale sau urbane pe care sunt amplasate construcțiile.

Prestarea de servicii reprezintă activitatea rezultată dintr-o convenție sau dintr-un contract prin care o persoană se obligă să desfășoare o operțiune, care nu are ca obiect livrările de bunuri, din care s-ăi rezulte un anumit profit.

Prestările de servicii includ operațiuni precum transmiterea dreptului de autor, a licențelor, mărcilor comerciale, brevetelor, ȋnchirierea de bunuri printr-un contract de leasing, intermedierea făcută de comisionari care intervin ȋntr-o livrare de bunuri sau ȋntr-o prestare de servicii, prestarea de servicii efectuate ȋn baza unui ordin emis de o autoritate publică sau potrivit legii. Întȃlnim și prestări de servicii cu plată, cum ar fi serviciile prestate ȋn mod gratuit de către o persoană impozabilă, pentru uzul personal al propriilor angajați sau a altor persoane, și utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile.

În cazul unei prestări de servicii atunci cȃnd o persoană impozabilă acționează ȋn nume propriu dar ȋn contul altei persoane, este considerat că a primit și a prestat ea ȋnsăși acele servicii.Atunci cȃnd un serviciu este prestat de mai multe persoane impozabile prin tranzacții succesive, este considerată fiecare tranzacție o prestare separată și este impozitată distinct, chiar dacă acest serviciu este prestat de către beneficiarul final.

Importul de bunuri și servicii reprezintă operațiunile realizate cu servicii sau bunuri din import și sunt asemănătoare cu cele care se realizează ȋn țară la noi.Sunt bunuri precum carne, lapte praf, ulei, soia, etc., la care se acordă scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată.Bunurile scutite de taxa vamală care sunt introduse de către persoane fizice care nu sunt ȋnregistrate ca și agenți economici, sunt scutite și de plata taxei pe valoarea adăugată.

În categoria plătitorilor de TVA intră:

regiile autonome (societăți naționale), asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

liber-profesioniștii autorizați;

persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate;

unitățile teritoriale ale administrațiilor naționale a rezervelor materiale;

agenții economici și alte persoane juridice.

Eliberare de la plata TVA a livrarilor de bunuri și prestărilor de servicii se face atunci cȃnd acestea sunt efectuate de anumite unități sau organizații prevăzute de lege.Spre exemplu sunt scutite de la plată TVA –ului unitățile din sistemul național de ȋnvățămȃnt, spitale, scoli, activități sanitare și de asistență socială, unitățile de ȋnvățămȃnt cu scop special, unitățile sanitare din stațiunile balneoclimaterice, taberele școlare, etc..

Sunt activități ȋn ȋnvățămȃnt care nu beneficiază de scutiri, cum ar fi: cursuri de conducere auto, pregătirea ghizilor turistici, instituțiile care conduc la ȋnvățarea limbilor străine, pilotarea de nave și aeronave.

3.4.Obligațiile privind ȋnregistrarea la organele fiscale

a plǎtitorilor de TVA

Persoanele juridice și fizice care desfășoară activități, cum ar fi livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, pentru care trebuie să suporte TVA, trebuie să depună o declarație de ȋnregistrare din care sǎ reiasǎ cǎ este plătitoare de TVA la organul fiscal.

Declarația de ȋnregistrare se face prin completarea formularului-anexă la Hotărȃrea Guvernului nr. 349/1992, cu modificările ulterioare, care se depune la organul fiscal de pe raza căreia ȋși desfășoară activitatea astfel:

ȋn termen de 15 zile da la data eliberării autorizației de funcționare agenților

economici care au ȋnregistrat o cifră de afaceri anuală de peste 220.000 de lei li se comunică un cod fiscal (cu R ȋn fața) și este luat ȋn evidență ca plătitor de TVA;

pȃnă la finele lunii următoare celei care a realizat depășirea plafonului de 220.000

lei venit total anual.

Agenții economici care desfășoară o activitate de prestare de servicii sau de livrare de bunuri, dar a căror cifră de afaceri este sub 220.000 de lei venit anual nu vor plăti TVA, dar vor rămȃne ȋn atenția organelor fiscale, și atunci cȃnd vor depași această limită vor fi ȋnregistrați ca și plătitori de TVA.

Certificatul de ȋnregistrare fiscalǎ se emite ȋn douǎ exemplare:

un exemplar care se ȋnmȃneazǎ contribuabilului;

un exemplar care se pǎstreazǎ la dosarul fiscal al contribuabilului.

Eliberarea certificatului de ȋnregistrare fiscalǎ nu este supusǎ taxelor de timbru.

Ȋn cazul ȋn care au loc modificǎri ale datelor date ȋn declarația de ȋnregistrare fiscalǎ, acestea trebuie sǎ fie prezentate și organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscalǎ. Modificǎrile trebuie depuse ȋn termen de 30 de zile de la data la care acestea au avut loc, prin depunerea unei declarații de mențiuni.Atunci cȃnd contribuabilul ȋși schimbǎ sediul social sau domiciliul, trebuie sǎ depunǎ la organele fiscale alǎturi de declarația de mențiuni și certificatul de ȋnregistrare fiscalǎ, pentru a fi anulat cel vechi și eliberat altul nou.

Contribuabilii sunt obligați sǎ ținǎ evidențe fiscale ȋn conformitate cu actele normative ȋn vigoare.Evidențele fiscale sunt registrele, ȋnscrisuri sau situații care trebuie sǎ fie elaborate potrivit legii ȋn mod obligatoriu pentru sǎ se stabileascǎ starea creațelor și a obligațiilor fiscale cum ar fi: registrul de evidențǎ fiscalǎ, jurnalul pentru vȃnzǎri, jurnalul pentru cumpǎrǎri, etc..

Declarația fiscalǎ se depune la termenele fixate potrivit Codului fiscal. Atunci cȃnd termenele nu sunt stabilite ȋn Codul fiscal, obligația stabilirii lor ȋi revine Ministerului Finanțelor Publice. Contribuabilii au obligația de a depune declarație fiscalǎ și atunci cȃnd:

obligația fiscalǎ a fost plǎtitǎ;

obligația fiscalǎ și baza de impunere a fost stabilitǎ din oficiu de cǎtre organul fiscal;

reglementǎrile legale ȋn vigoare scutesc obligația fiscalǎ respectivǎ de la platǎ.

Ȋn situația ȋn care contribuabilul s-a aflat ȋn inactivitate temporara sau atunci cȃnd este scutit de plata impozitului pe venit, poate solicita organului fiscal alte condiții sau termene de depunere a declarațiilor fiscale. Organul fiscal va alege termenele și condițiile ȋn funcție de compețele cu care este ȋnzestrat de cǎtre Ministerul Finanțelor Publice.

Contribuabilul trebuie sǎ completeze declarația fiscalǎ cu date corecte, complete, corespunzǎtoare situației sale fiscale, și cu bunǎ credințǎ. Declarația fiscalǎ se semneazǎ de cǎtre contribuabil sau de cǎtre un ȋmputernicit al acestuia.Declarațiile fiscale pot fi corectate de cǎtre contribuabil din propria inițiativǎ. Sumele care rezultǎ din corectarea erorilor de ȋnregistrare ȋn evidențele taxei pe valoarea adǎugatǎ se adaugǎ la rȃndurile de regularizǎri din decontul lunii ȋn care au fost realizate corecțiile.

Atunci cȃnd firma ȋși ȋncetează activitatea, din diverse motive, va trebui sa ceară scoaterea din evidență ca plătitori de TVA. Daca certificatul este pierdut, distrus sau furat, va fi eliberat un duplicat al acestuia de cǎtre organul fiscal. Acesta va fi elaborat ȋn baza unei cereri a contribuabilului și a dovezii de publicare a furtului, distrugerii sau a pierderiiȋn Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Instituțiile ȋnsărcinate cu controlul modului cum se respectă normele legale, calculează penalizările la posibilele ȋntȃrzieri pentru plăți restante și aplică amenzi pentru abaterile care constituie contravenții, sunt organele fiscale.

Agenții economici care au ca obiect de activitate prestările de servicii către populație, activitățile hoteliere, comerțul cu amănuntul trebuie să aibă instalate aparate de marcat care să fie ȋn conformitate cu cerințele solicitate de legislația ȋn vigoare privind aplicarea TVA-ului.

Cei care desfășoară operațiuni impozabile trebuie să asigure cadrul necesar prezentării documentelor și evidențelor ȋn condițiile solicitate de legislația ȋn vigoare ȋn domeniul aplicării TVA-ului.

Codul fiscal prevede cǎ persoanele impozabile care nu are domiciliu ȋn Romȃnia și care nu sunt ȋnregistrate ȋn scopuri de TVA ȋn Romȃnia, pot solicita sǎ fie ȋnregistrate ȋn scopuri de TVA numai dacǎ au de gȃnd sǎ presteze urmǎtoarele operațiuni:

importuri de bunuri;

operațiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), dacă optează pentru taxarea acestora,

conform art. 141alin. (3);

operațiuni prevăzute la art. 141alin. (2) lit. f), dacă acestea sunt taxabile prin efectul

legii sau prin opțiune conform art. 141alin. (3). (Alin. (4) valabil până la 1 ianuarie 2015;

Ȋn codul fiscal este prevǎzut care sunt persoanele care efectueazǎ achiziții intracomunitare sau pentru servicii și trebuie sǎ solicite ȋnregistrarea ȋn scopuri de TVA.Aceste persoane sunt:

persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și persoana

juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate și care nu au obligația să se înregistreze conform art. 153 și care nu sunt deja înregistrate conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziției intracomunitare, dacă valoarea achiziției intracomunitare respective depășește plafonul pentru achiziții intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziția intracomunitară;

persoana impozabilă care are sediul activității economice în România,

neînregistrată și care nu are obligația să se înregistreze conform art. 153 și care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau c) sau a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată taxei conform echivalentului din legislația altui stat membru al art. 150 alin. (2), înainte de prestarea serviciului;

persoana impozabilă care își are stabilit sediul activității economice în România,

care nu este înregistrată și nu are obligația să se înregistreze conform art. 153 și care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau b) sau a alin. (2), dacă primește de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii serviciilor respective.

Persoanele care efectueazǎ achiziții intracomunitare sau servicii și solicitǎ ȋnregistrarea ca și plǎtitoare de TVA, nu devin persoane ȋnregistrate normal ca și plǎtitoare de TVA ci li se oferǎ un cod. Codul care li se oferǎ va fi folosit doar pentru achizițiile intracomunitare sau servici, prestate pentru alte persoane impozabile stabilite ȋn alt stat membru sau primite de la alte persoane impozabile stabilite ȋn alt stat membru.

Consider cǎ cu ajutorul declarație pe care cei care plǎtesc TVA trebuie sǎ o dea ajuta la colectarea mult mai rapidǎ a TVA-ului și la o evidiențǎ mult mai evidentǎ a celor care desfǎșoarǎ operațiuni pentru care trebuie sǎ plǎteascǎ TVA.

Capitolul IV

Studiu de caz privind influența taxei pe valoarea adǎugatǎ din 1993 și pȃnǎ ȋn prezent, asupra bugetului Romȃniei

4.1.Evoluția TVA-ului ȋn Romȃnia de la origini pȃnǎ la apariția crizei

Unul din obiectivele aderǎrii Romȃniei la Uniunea Europeanǎ a fost adoptarea sistemului fiscal romȃnesc la cerințele solicitate de mecanismul pieței unice.Acordul de asociere a Romȃniei la Uniunea Europeanǎ, adoptat la 1 februarie 1993 la Bruxelles prevede cǎ una din condițiile prioritare de aderare a Romȃniei la Uniunea Europeanǎ ar reprezenta-o armonizarea legislației fiscale romȃnești la cea europeanǎ.

Precum am precizat și ȋn capitolul anterior, taxa pe valoarea adǎugatǎ a fost introdusǎ ȋn țara noastrǎ la 1 iulie 1993, ca și impozit indirect ȋnlocuind impozitul pe cifra de afaceri brutǎ.Taxa pe valoarea adǎugatǎ a ȋnlocuit impozitul pe cifra de afaceri brutǎ deoarece acesta prezenta dezavantaje specifice impozitului pe cifra de afaceri. Taxa pe valoarea adǎugatǎ a fost introdusǎ pentru prima datǎ ȋn Franța ȋn anul 1954, iar datoritǎ facilitǎților pe care le avea, a fost rapid adoptatǎ de cǎtre restul statelor.

Introducerea TVA-ului ȋn Romȃnia a avut o contribuție importantǎ ȋn privința adoptǎrii legislației fiscale.Perioada aleasǎ dupǎ introducerea TVA-ului a fost una de recesiune economicǎ și de creștere acceleratǎ a prețurilor, astfel introducerea TVA-ului a avut un impact scǎzut ȋn comparație cu ceilalți factori care au dus la apariția inflației din 1993.

Un rol important l-a avut introducerea ȋn anul 2004, la 1 mai, a Codului Fiscal, deoarece acesta a reprezentat baza legalǎ a taxei pe valoarea adǎugatǎ.Noile prevederi privind armonizarea regimului țǎrii noastre de taxare cu cel comunitar au fost prevǎzute ȋn Codul Fiscal, precum și ȋn strategia cu privire la politica fiscalǎ privind perioada de preaderare.

Cotele de TVA care s-au aplicat din anul 1993 pȃnǎ ȋn 1998, au fost ȋmpǎrțite astfel:

1. o cotǎ standard de 18%;

2. o cotǎ redusǎ de 9%;

3. o cotǎ zero.

Cota standard de 18% a fost modificatǎ la 1 februarie 1998 fiind majoratǎ și ajungȃnd 22%, iar cea de 9% ajungȃnd 11%.Tot ȋn aceastǎ perioadǎ au aparut noi legi care au dus la modificarea excepțiilor și scutirilor de la plata taxei pe valoarea adǎugatǎ.

Cota de 22% era aplicatǎ pentru prestǎrile de servicii din import și din țarǎ, pentru livrǎrile de bunuri și pentru transferurile imobiliare.Cota redusa, de 11%, se aplica asupra unor produse de necesitate, spre exemplu: faina, protezele și produsele ortopedice, grȃul pentru semințe și consum, uniformele pentru copii din ȋnvǎțǎmȃntul preșcolar și primar, peștele și toate produsele din pește, medicamentele de uz veterinar și uman.Iar cota de zero la sutǎ se aplicǎ prestǎrilor de servicii și exportului de bunuri, efectuate de cǎtre agenții economici cu sediul ȋn Romȃnia, care privesc exportul ȋn mod direct.

Veniturile bugetare obținute din colectarea TVA-ului au avut o evoluție crescǎtoare pȃnǎ ȋn anul 2000, deși la nivelul anilor 1996 și 1997 ele au cunoscut o descreștere cu 5%, ele s-au regresat datoritǎ creșterii cotei standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ de la 18% la 22%. Ȋn aceastǎ perioadǎ veniturile colectate la bugetul de stat de pe urma taxei pe valoarea adǎugatǎ au crescut cu aproximativ 1,5% din produsul intern brut, ȋn comparație cu anul 1996..Creșterea veniturilor din TVA la bugetul de stat aratǎ faptul cǎ populația ȋși onoreazǎ obligațiile fiscale cǎtre stat. Veniturile mai mici ȋnregistrate la nivelul anului 1997 nu trebuie ȋnțelese ca și o formǎ de evaziune fiscalǎ ci pot fi explicate ca și scutiri de la plata taxei pe valoarea adǎugatǎ.

Datoritǎ reformei fiscale inițiatǎ ȋn anul 2000 cota standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ de 22% devine 19%, cota redusǎ de 11% este eliminatǎ, iar cea zero este menținutǎ ȋn continuare.Renunțarea la cota redusǎ a condus la majorarea prețurilor bunurilor de primǎ necesitate, acest lucru a afectatat populația care obține venituri reduse, și pe care le folosește ȋn cea mai mare proporție pentru achiziționarea acestor bunuri.Tot acum au fost revǎzute categoriile de produse pentru care se acordǎ facilitǎți legate de plata taxei pe valoarea adǎugatǎ precum și facilitǎțile legate de plata taxei pe valoare adǎugatǎ. Activitǎțile, la nivelul anului 2000 ȋn Romȃnia, pentru care se percepea taxa pe valoarea adǎugatǎ erau ȋmpǎrțite ȋn trei categorii de activitǎți: activitǎți pentru care se percepe cota standard obligatoriu, activitǎți pentru care se percepe cota zero și cele care sunt scutite de plata taxei pe valoare adǎugatǎ .

Pe 1 iunie 2002 la nivelul Romȃniei s-au prevǎzut noi modificǎri ale legislației cu privire la taxa pe valoarea adǎugatǎ, respectiv s-a eliminat și cota zero rǎmȃnȃnd doar cota de 19%.

O altǎ modificare a avut loc pe 1 ianuarie 2004 cȃnd a fost reintrodu-sǎ cota de 9%, iar celelalte cote au rǎmas nemodificate.

Legislația romȃneascǎ a facut referire la taxa pe valoarea adǎugatǎ pentru prima datǎ prin Ordonantǎ nr. 3 din 27 iulie privind taxa pe valoarea adǎugatǎ, publicatǎ pe 17 august 1992 ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei nr.200.Aceastǎ ordonanțǎ a intrat ȋn vigoare ȋncepȃnd cu 1 iulie 1993 și a funcționat pȃnǎ pe 15 martie 2000. Aceastǎ ordonanțǎ a fost abrogatǎ și ȋnlocuitǎ pe 14 martie 2000 cu Ordonantǎ de Urgența nr.17.

Din 1995 și pȃnǎ astazi au fost adoptate mai multe legi care fac referire la taxa pe valoarea adǎugatǎ, unele au venit ȋn completarea celor existente, iar altele au adus schimbari majore in domeniul taxei pe valoare adǎugatǎ.

Una din cele mai importante legi, care fac referire la taxa pe valoarea adǎugatǎ, este și Legea nr.571 din 22 decembrie 2003, privind Codul Fiscal, publicatǎ pe 23 decembrie 2003 ȋn Monitorul Oficial al Romȃniei nr.927.

Legislația privind taxa pe valoare adǎugatǎ ȋn perioada 2004-2006, a fost supusǎ unor schimbǎri pentru a fi armonizatǎ cu prevederile Directivei a VI-a a Consiliului Comunitǎții Economice Europene.

4.2.Aspectele evoluției taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn timpul crizei

Pe data de 1 ianuarie 2007 Romȃnia a aderat la Uniunea Europeanǎ, lucru care deși benefic pentru țara noastrǎ face ca sǎ fie necesarǎ armonizarea legislație romȃnești la cea europeanǎ.Astfel la data de 1 ianuarie 2007, au intrat ȋn vigoare și reglementǎrile care fac referire la includerea regimului tranzitoriu a taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn legislația naționalǎ, care se aplicau doar ȋn relație cu statele care erau membre ale Uniunii Europene.

Sistemele fiscale ale statelor membre U.E., admit mai multe cote ale taxei pe valoarea adǎugatǎ și anume:

a. cota standard este fixatǎ de fiecare stat, pentru livrarile de bunuri și prestǎrile de servicii, ca și procent din baza de impozitare.Se aplicǎ tuturor operațiunilor impozabile, excepție fǎcȃnd operațiunile asupra cǎrora se aplicǎ cotele existente ȋn momentul respectiv și operațiunilor scutite de la plata taxei pe valoare adǎugatǎ.Cota standard de la 1 ianuarie 2006 și pȃnǎ la sfȃrșitul anului 2010 trebuia sǎ nu fie mai micǎ de 15% și sǎ nu depǎșeascǎ 25%;

b. una sau douǎ cote reduse sunt cuprinse ȋntre 5% și 15% și se aplicǎ asupra prestǎrilor de servicii și livrǎrilor de bunuri cum ar fi de exemplu: produsele farmaceutice, anumite alimente, servicii de radiodifuziune și televiziune, echipamente și servicii medicale, cazarea ȋn hoteluri, renovarea locuințelor, livrarea de bunuri utilizate ȋn producția agricolǎ, prestarea de servicii de salubritate, drepturi de intrare la evenimente sportive, prestarea de servici funebre ;

c. cota foarte redusǎ;

d. cota zero;

e. cota parking cȃmpul de cuprindere a acestei cote depinde de legislația fiscalǎ a fiecǎrui stat membru, fiind aplicatǎ ȋn principiu asupra combustibililor, vinurilor, anumitor servicii turistice .

Datoritǎ aderǎrii la Uniunea Europeanǎ, Romȃnia trebuie sǎ aplice toate reglementǎrile europene. Vechea legislație care facea referire la taxa pe valoarea adǎugatǎ a fost abrogatǎ și ȋnlocuitǎ cu noua legislație care avea atȃt avantaje cȃt și dezavantaje. Un avantaj important ȋl constituie desființarea barierelor vamale ȋntre statele care erau membre a Uniunii Europene, acest lucru a dus la eliminarea controlului vamal. Astfel noțiunile de “import”, respectiv “export” au fost inlocuite cu “achiziție intracomunitarǎ” ȋn locul importului și “livrare intracomunitarǎ” ȋn locul exportului.

Pȃnǎ la 1 iulie ȋn Romȃnia cota standard taxei pe valoare adǎugatǎ a fost de 19%.Ȋncepȃnd de la 1 iulie 2010 intrǎ ȋn vigoare noua cotǎ standard de TVA de 24%, care a fost modificatǎ prin art. I pct. 44 și art. V din O.U.G. nr. 58/2010, publicǎ ȋn 28 iunie 2010 .

Creșterea cotei standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ a fost fǎcutǎ pentru a crește veniturile colectate la nivelul bugetului de stat. Aceastǎ mǎsurǎ a avut mai degrabǎ un efect negativ decȃt pozitiv deoarece a condus la creșterea evaziunii fiscale și la scǎderea consumului.Pentru a nu-și pierde prestigiul și clienții unele magazine mari au trecut la scǎderea prețurilor mergȃnd o perioadǎ pe pierdere .Spre exemplu pe piața imobiliarǎ modificarea taxei pe valoarea adaugatǎ, va afecta ȋn mod indirect, deoarece vor scǎdea veniturile populației.

Ȋn 2010 se practicau ȋn Romȃnia urmǎtoarele cote ale taxei pe valoare adǎugatǎ:

1. cota standard de 24%, ȋncepȃnd cu data de 1 iulie, se aplicǎ asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt supuse cotelor reduse sau nu sunt scutite de la taxe;

2. cota redusǎ diferențiatǎ ȋn douǎ cote respectiv: 5% și 9%.

Cota redusǎ de 9% este aplicatǎ pentru urmǎtoarele categorii: prestǎri servicii, livrǎri de bunuri (manuale, cǎrți, reviste, ziare), vizita la castele, muzee, expoziții, monumente istorice, expoziții și tȃrguri. Excepție fǎcȃnd manualele școlare, cǎrți, proteze medicale și accesorii ale acestora, medicamente de uz uman și veterinar, proteze dentare.

Cota de 5% se aplicǎ asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor, ȋn baza de impozitare fiind inclusǎ și valoarea terenului pe care este construitǎ locuința respectivǎ, locuințǎ care se ȋncadreazǎ ȋn politica socialǎ a Romȃniei.

Deși taxa pe valoarea adǎugatǎ a crescut ȋn 2010 la 24% veniturile colectate la bugetul de stat au ȋnceput sǎ descreascǎ deoarece agenții economici și producǎtorii nu-și declarǎ toatǎ producția, sau vȃnd la negru, ducȃnd la formarea evaziunii fiscale. Pentru ai stimula pe producǎtori sǎ-și declare producția, s-a trecut la reducerea taxei pe valoarea adǎugatǎ la pȃine la 9%. Prin acestǎ masurǎ se urmǎrea scǎderea prețului pȃinii, lucru care sǎ-i determine pe producǎtori sǎ declare corect producția ȋn urma creșterii vȃnzǎrilor, prin acestǎ mǎsurǎ urmǎrindu-se și creșterea veniturilor la bugetul de stat.

Ȋn cazul ȋn care acestǎ mǎsura va da roade ea va fi implementatǎ și la alte produse alimentare pentru ai determina pe producǎtori sǎ-și declare poducția corect respectȃnd legislația.

Piața a reacționat destul de bine la modificarea prețului pȃinii și a produselor de panificație, unele scǎzȃnd chiar și cu 25 de procente. Deși taxa pe valoarea adǎugatǎ a scǎzut evaziunea fiscǎlǎ tot este ȋn floare deoarece unele magazine nu dau bon fiscal dupǎ fiecare tranzacție efectuatǎ.Astfel veniturile la bugetul de stat tot nu sunt colectate corect.

4.3.Particularitǎțile taxei pe valoare adǎugatǎ ȋn prezent

Ȋn prezent cota standard a taxei pe valoare adǎugatǎ este de 24%, dar studiile aratǎ cǎ datoritǎ modificǎrii cotei de la 19 % la 24% a crescut foarte mult evaziunea fiscalǎ.Foarte mulți producǎtori preferǎ sǎ nu-și declare producția pentru a nu rǎmȃne cu un profit egal cu zero sau sǎ iasǎ ȋn pierdere.

Ministerul Finanțelor a decis cǎ ȋn funcție de analiza datelor din semestrul al doilea privind mǎsurile de ȋmbunǎtǎțire a controlului fiscal și colectǎrii acestuia va modifica taxa pe valoarea adǎugatǎ de la 24% la 19%.Un alt criteriu care va contribui la luarea acestei decizii va fi impactul pe care reducerea taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋl va avea asupra economiei.

HG nr. 77 din 2014 cu privire la normele de aplicare a Codului fiscal se referǎ la obligativitatea aplicǎrii ei și de cǎtre persoanele care au obținut o cifrǎ de afaceri mai micǎ de 2.250.000lei.Tot aceastǎ hotǎrȃre prevedea eliminarea termenului de 90 de zile ȋn care taxa pe valoarea adǎugatǎ trebuia colectatǎ.

Persoanele impozabile care sunt ȋnregistrate ca și plǎtitori de taxǎ pe valoare adǎugatǎ trebuie sǎ menționeze bonurile fiscale ȋn jurnalele pentru vȃnzǎri.Evidențierea persoanelor impozabile se realizeazǎ pe baza informațiilor ȋnregistrate ȋn raporturile fiscale de ȋnchidere zilnicǎ.

Contribuabilii declarați inactivi fiscal sunt considerați ca fiind activi la data cȃnd ȋși reiau activitatea.Contribuabilii care au intrat ȋn inactivitate temporarǎ figurȃnd și ȋn registrul comerțului devin activi atunci cȃnd sunt ȋnscriși ȋn registrul comerțului ca reluȃndu-și activitatea.Codul de ȋnregistrare ȋn scopuri de platǎ a taxei pe valoare adǎugatǎ ȋn cazul ȋn care contribuabilul devine inactiv este același ca și ȋnainte.Ajustarea taxei pe valoare adǎugatǎ nu este obligatorie ȋn cazul bunurilor care sunt distruse, furate sau pierdute.

Persoana impozabilǎ care nu este rezidentǎ și care este scutitǎ de platǎ taxei pe valoare adǎugatǎ va pune la dispoziția beneficiarului sǎu factura. Acesta facturǎ trebuie sǎ fie ȋntocmitǎ conform prevederilor legale .Factura nu trebuie sǎ aibǎ mentionaț codul de ȋnregistrare ȋn scopuri de TVA ȋn Romȃnia. Alǎturi de facturǎ trebuie sǎ fie și o copie a deciziei privind plata taxei pe valoare adǎugatǎ aferentǎ operațiunilor realizate pentru a se deduce taxa pe valoare adǎugatǎ.

Persoanele impozabile nerezidente pot solicita rambursarea taxei pe valoare adǎugatǎ, ȋn conformitate cu prevederile Directivei a IX-a sau a XIII-a, corespunzǎtoare perioadei 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2013, care nu au fost achitate.Aceastǎ cerere trebuie depusǎ pȃnǎ la data de 30 septembrie 2014.

Tot ȋn acestǎ Hotǎrȃre de Guvern sunt cuprinse și modificǎri referitoare la contractele de leasing.Se exclude din baza de impozitare a taxei pe valoare adǎugatǎ costul cu asigurarea bunului care face obiectul contractului de leasing. Acestǎ excludere are loc atunci cȃnd acest cost este recuperat prin refacturarea de la utilizatori de cǎtre societǎților de asigurǎri.Refacturarea de la utilizatori reprezintǎ o operațiune scutitǎ de la platǎ taxei pe valoare adǎugatǎ independentǎ și distinctǎ de operațiunea de leasing.

Ȋn prezent se urmǎrește reducerea taxei pe valoare adǎgatǎ și la legume și fructe, deoarece ȋn acest domeniu țara noastrǎ prezintǎ o evaziune fiscalǎ uriașǎ. Tot acest sector prezintǎ și o competiție neloialǎ ȋntre producǎtori locali și fructele care se aduc din Uniunea Europeanǎ și din afarǎ Uniunii Europene.Ȋn aceste țǎri avem evaziune fiscalǎ la taxele intracomunitare. Se urmǎrește și reducerea taxei pe valoare adǎugatǎ la 9% la carne și produse din carne. Aceste mǎsuri se iau pentru a crește veniturile colectate la bugetul de stat, pentru a se reduce evaziunea fiscalǎ și pentru a se ȋmbunǎtǎți situația economicǎ a țǎrii noastre.

Ȋn prezent statele care sunt membre U.E. practicǎ cote standard de TVA și cote diferențiate diferite.Ȋn tabelul ne mai jos voi prezenta valorile pe care taxa pe valoarea adǎugatǎ le ȋnregistreazǎ ȋn țǎrile membre U.E..

Tabel nr. 1. Cotele de TVA practicate ȋn Uniunea Europeanǎ

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe www.worldwide-tax.com accesat în data de: 30.05.2014;

Pe baza datelor prezentate ȋn tabelul numǎrul 1 putem obseva cǎ Belgia are o cotǎ standard de 21%, cotǎ ȋntȃlnitǎ și ȋn Irlanda și ȋn Lituania, și douǎ cote reduse de TVA, de 6% și respectiv 12% și o cotǎ parking de 12%.Bulgaria are o cotǎ standard de 20% și o cotǎ redusǎ de 9%.Republica chinezǎ are o cota standard de 21% și doar una redusǎ de 15%.

Danemarca utilizeazǎ o cotǎ standard de 25%, fiind cea mai mare cotǎ standard folositǎ de acestǎ țarǎ și de Suedia ȋn Uniunea Europeanǎ pȃnǎ cȃnd Ungaria a adoptat taxa standard de 27%.Germania are o cotǎ redusǎ de 19% și una de 7%.Estonia folosește o cotǎ standard de 20% și una redusǎ de 9%.Grecia utilizeazǎ o cotǎ standard de 23% și douǎ taxe reduse de 6,5% respectiv 13.

Spania folosește o cotǎ super redusǎ de 4% la alimente, medicamente și cǎrti sau construcția de cladiri noi, o cotǎ redusǎ de 10% și o cotǎ standard de 21%.Franța are o cotǎ standard de 20%, o cotǎ redusǎ de 5,5% și 10% și o cotǎ supra redusǎ de 2,1% la ziare, reviste și medicamente.

Croația are o cotǎ redusǎ de 5% și respectiv 13%, și o cotǎ standard 25%.Ireland folosește o cotǎ standard de 23%, o cota parking de 13,5%, o cotǎ super redusǎ de 4,8% și douǎ cote reduse de 9% respectiv 13,5%.Italia are o cotǎ super redusǎ de 4%, o cotǎ redusǎ de 10% și o cotǎ standard de 22%.Cipru are o cotǎ standard de 19% și douǎ cote reduse de 5% respectiv 9%.

Letonia are o cota redusǎ de 12% la cǎrți, medicamente și echipament medical, și la transport de pasageri și cota standard de 21%.Luxemburg are o cota super redusǎ de 3%, douǎ reduse de 6% respectiv 12%, o cotǎ standard de 15% și o cota parking de 12% aplicatǎ la mai multe categorii de servicii și produse precum transportul de persoane, alimentele și cǎrțile.

Ungaria are o cotǎ standard de 27%, fiind valoarea cea mai mare ȋnregistratǎ ȋn Uniunea Europeanǎ, și douǎ cote reduse de 18% respectiv 5%.Cota standard a crescut de la 25% la 27% deoarece prin acestǎ mǎsurǎ se urmǎrește acoperirea deficitului bugetar.Cota redusǎ de 18% este folositǎ la produsele alimentare de bazǎ, iar cea de 5% la cǎrți.

Malta are douǎ cote reduse de 5% respectiv 7%, iar cota standard este de 18%.Țǎrile de Jos au cota standard de 21%, iar cea redusǎ de 6%.Austria are cota parking de 12%, cota standard de 20%, iar cota redusǎ de 10%.Polonia are cota standard de 23%, cea redusǎ de 5% și 8%.Portugalia are douǎ cote reduse de 6% respectiv 13%, o cotǎ standard de 23% și una parking de 13%.

Romȃnia are o cotǎ standard de 24%, și douǎ reduse de 5%, respectiv 9%.Slovenia are o cotǎ redusǎ 9,5% și una standard de 22%.Slovacia are o cotǎ standard de 20% și una redusǎ de 10%.Finlanda practicǎ o cotǎ standard de 24% și douǎ cote reduse de 10%, respectiv 14%.Suedia are o cota standard de 25% și douǎ cote reduse de 6% respectiv 12%.Regatul Unit are o cotǎ redusǎ de 5% și una standard de 20%.

Taxa pe valoare adǎugatǎ colecteazǎ venituri de o valoare semnificativǎ la bugetul fiecǎrui stat.La nivelul Uniunii Europene valoarea acestui impozit scade considerabil de la un an la altul deoarece producǎtorii nu-și declarǎ corect producția, de aceea țǎrile membre adoptǎ cote reduse și foarte reduse pentru ai stimula sǎ fie corecți ȋn primul rȃnd cu ei ȋnsǎși apoi fațǎ de statul din care fac parte.

4.4.Analiză statistică privind nivelul ȋncasǎrilor din taxa pe valoarea adăugată ȋn perioada 2007-2013, la bugetul de stat

Ȋn Romȃnia nevoile de resurse la nivelul societății și posibilitățile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul consolidat al statului, iar gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin intermediul: bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului, bugetelor altor instituții cu caracter autonom, în condițiile asigurării echilibrului financiar.

Bugetul la modul general reprezintă acel document în care sunt prevăzute și aprobate veniturile și cheltuielile sau după caz numai cheltuielile în fiecare an în funcție de sistemul de finanțare al instituțiilor publice.

Bugetul de stat, reprezintă actul juridic în care sunt prevazute și autorizate în formă legislativă veniturile și cheltuielile anuale ale statului, are aprobarea parlamentară sub forma indicatorilor bugetari, ceea ce îi dă un caracter obligatoriu, și este aprobat prin legea anuală.

Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic dar între prevederile înscrise în legea bugetului de stat și pe parcursul execuției acestuia pot interveni unele neconcordanțe între veniturile realizate (ce pot fi mai mici sau mai mari) și cheltuielile realizate (care la fel pot fi mai mari sau mai mici) ceea ce impune rectificarea acestuia de către Guvern și aprobarea de către puterea legislativă dar numai în cadrul aceluiași exercițiu bugetar.

Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor și a veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice și fizice, cu luarea în considerare a potențialului lor economic și a altor criterii stabilite de lege.

Atȃt prin Constituție, cȃt și prin Legea Finanțelor Publice sunt stabilite principiile în baza cărora se elaborează și se execută bugetul de stat, principii valabile și pentru celelalte bugete ce compun bugetul public național.Aceste principii sunt: principiul unității, principiul universalității, principiul anualității, principiul publicității, principiul specializării și principiul unității monetare.

Ȋn subcapitolul care urmează îmi propun să analizez evoluția taxei pe valoarea adăgată, în perioada 2007 și pȃnǎ ȋn 2013, în cadrul bugetului de stat al Romȃniei.Am ales acestǎ perioadǎ deoarece am vrut sǎ evidențiez schimbǎrile din punct de vedere statistic pe care taxa pe valoarea adǎugatǎ le-a avut datoritǎ aderǎrii țǎrii nostre la Uniunea Europeanǎ, precum și datoritǎ apariției crizei.

Taxa pe valoarea adăugată, precum am precizat și ȋn capitolul anterior, cunoscută și sub numele de taxă generală de consumație are ca obiectiv livrările de mărfuri către terți și pentru consum propriu, prestațiile de servicii, achizițiile de bunuri, bunurile importate.Sunt impozabile și unele operațiuni care pot fi asimilate vȃnzării sau cumpărării, ca de exemplu: cesiunea de mărfuri, creditul pentru consum și orice tranzacție privind transferul proprietății unui bun material.

Pentru a putea realiza analiza statistică am nevoie de valorile pe care produsul intern brut, numarul populației și taxa pe valoarea adăugată, le înregistrează în perioada 2007 și pȃnǎ 2013.Aceste date le voi centraliza în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 2. Valori de referințǎ

-mil. lei-

Sursa: www.mfinante.ro;www.insse.ro accesat în data de: 3.06.2014;

Folosind datele de mai sus reprezint grafic evoluția taxei pe valoarea adăugată în perioada 2007-2013 astfel:

Graficul nr. 2. Evoluția ȋncasǎrilor din TVA ȋn perioada 2007-2013

Sursa:prelucrat pe baza datelor din tabelul nr.2

Pe baza graficului de mai sus putem concluziona că TVA a înregistrat o creștere începȃnd cu anul 2008 în anul 2009 a avut loc un declin, urmat apoi de o creștere pe parcursul următorilor ani analizați inclusiv la nivelul anului 2013. Importanța taxei pe valoarea adăugată și impactul deosebit al încasărilor din TVA asupra bugetului de stat este demonstrat de procentul ridicat pe care TVA îl deține în totalul resurselor bugetare.Declinul care s-a ȋnregistrat la nivelul anului 2009 a afectat economia țării și a dus la creșterea evaziunii fiscale.

Pe baza tabelului numarul 2 voi reprezenta grafic evoluția produsului intern brut în țara noastră în perioada 2007-2013, care va arăta astfel:

Graficul nr. 3. Evoluția PIB ȋn perioada 2007- 2013

Sursă: realizat pe baza datelor din tabelul nr.2

Din graficul de mai sus putem observa că produsul intern brut al țării noastre a fost în creștere începȃnd cu anul 2007 pȃnă în 2009, cȃnd a avut loc o scădere, urmată de creșteri pȃnă la nivelul anului 2013.Scăderea înregistrată în anul 2009 este cauzată de existența crizei economice din Romȃnia.

Tot pe baza tabelului numărul 2 voi reprezenta grafic evoluția în țara noastră a numărului de locuitori pe parcursul perioadei supuse analizei, care se prezintă astfel:

Graficul nr. 4. Evoluția numǎrului de locuitori ȋn perioada 2007-2013

Sursă: realizat pe baza datelor din tabelul nr.2

Din graficul de mai sus putem observa că populația Romȃniei înregistrează începand cu anul analizat, 2007, scăderi pe parcursul celor șapte ani propuși spre analiză.Aceste scăderi se datorează faptului că populația se deplasează spre alte țări cu posibilități mai ridicate de trai, ca urmare a sporului natural negativ și datorită ȋmbatrȃnirii populației care va avea consecințe negative ȋn viitor ȋn special asupra educației, sănătății sau protecției sociale.

Cu ajutorul tabelului numarul 2 ȋmi propun să arăt evoluția pe care indicele prețurilor a avut-o pe parcursul celor 7 ani,respective din 2007 pȃnă ȋn 2013.

Graficul nr. 5. Evoluția indicelui prețului de consum ȋn perioada 2007-2013

Sursă: realizat pe baza datelor din tabelul nr.2

Pe baza graficului de mai sus putem observa că indicele prețurilor a variat pȃnă ȋn anul 2011, ȋn 2012 prezentȃnd o scădere ajungȃnd la 103.3mil. lei acest lucru fiind datorat faptului că numarul populației este ȋn scădere, condițiile de trai sunt mai grele și astfel se explică scăderea puterii de cumpărare.Ȋn ultimul an supus analizei observǎm cǎ acest indicator crește foarte puțin ajungȃnd la 103.9mil. lei.Știm faptul că ritmul de creștere a prețurilor de consum reprezintă unul dintre criteriile de convergență pe baza cărora se evaluează măsura ȋn care un stat membru UE este pregătit să adere la zona euro, din grafic putem observa că țara noastră ȋncă nu este pregătită să facă acest lucru.

4.4.1 Analiza indicatorilor de nivel privind ȋncasǎrile din taxa pe valoarea adǎugatǎ

Indicatorii de nivel realizați de Romȃnia în perioada 2007-2013 sunt prezentați în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 3. Evoluția ponderii ȋncasǎrilor din TVA ȋn PIB

Sursa: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor

Indicatori de nivel obținuți în anul 2007 :

ponderea taxei pe valoarea adăugată în produsul intern brut:

Pe baza tabelului numărul 2 putem prezenta evoluția ponderii taxei pe valoarea adăugată în produsul intern brut, în perioada 2007-2013, astfel:

Graficul nr. 6. Evoluția TVA ȋn PIB

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.3

Din graficul realizat mai sus cu ajutorul rezultatelor obținute în tabelul numarul 3 se observă că, valoarea cea mai mică a ponderii TVA-ului în PIB a fost de 3475.88% obținută în anul 2009, ca urmare a crizei economice care a lovit țara noastră.Creșterile realizate în anii următori arată o evoluție favorabilă a economiei.

4.4.2 Analiza ȋn dinamicǎ privind ȋncasǎrile din TVA

În acest capitol voi calcula indicatorii în dinamică pe baza tabelului centralizator din capitolul anterior, urmând ca la finalul calcului să centralizez indicatorii de dinamică într-un tabel.

Pentru anul 2008:

1)creșterea absolută:

a) ȋn expresie nominală:

b)ȋn expresie reală:

2)creșterea relativă:

a)ȋn expresie nominală:

b)ȋn expresie reală:

3)coeficientul de elasticitate:

d)coeficientul de concordanță:

Tabel nr. 4. Indicatorii de dinamicǎ

Sursǎ: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor;

În continuare voi prezenta, grafic rezultatele obținute pentru indicatorii de dinamică.Ȋmi propun să ȋncep cu creșterea absolută ȋn expresie nominală și apoi voi continua, cu creșterea absolută ȋn expresie reală.

Graficul nr. 7. Evoluția creșterii absolute a TVA-ului ȋn expresie nominalǎ

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.4

Graficul nr. 8. Evoluția creșterii absolute a TVA-ului ȋn expresie nominalǎ

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.4

Pe baza celor două grafice realizate mai sus putem observa că TVA-ul a evoluat ȋn expresie nominală și reală asemănator ȋn sensul creșterii și descreșterii pe parcursul celor șapte ani analizați, valorile fiind diferite.Ȋn anul 2009 acești indicatori au ȋnregistrat valori negative deoarece TVA-ul a ȋnregistrat o valoare mai scăzută ȋn anul 2009, iar PIB-ul a ȋnregistrat ȋn anul 2009 valori mai mici.

Ȋn continuare am realizat evoluția creșterii TVA-ului ȋn expresie relativă nominală și reală ȋn perioada 2007-2013.

Graficul nr. 9. Evoluția creșterii relative ȋn expresie nominalǎ și realǎ

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.4

Din graficul de mai sus observăm că aceeași evoluție asemănătoare cu cea a creșterii absolute ȋn expresie nominală și reală o prezintă și creșterea relativă ȋn expresie nominală și reală, diferă procentul, cauzele fiind aceleași.

Ȋn continuare voi prezenta grafic evoluția coeficientului de elasticitate ȋn Romȃnia pe parcursul celor șapte ani analizați.

Graficul nr. 10. Evoluția coeficientului de elasticitate

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.4

Graficul obținut mai sus prezintă o creștere pȃnă ȋn anul 2009 după care acest indicator prezintă o descreștere.Deși ȋn anul 2009 atȃt taxa pe valoarea adǎugatǎ cȃt și produsul intern brut al țǎrii noastre au scǎzut acest indicator a crescut deoarece se calculeazǎ rapotȃndu-se la anul 2008.Efectele negative datorate de crizǎ s-au rezimțit abia la nivelul anului 2010 cȃnd acest indicator a ajuns la 9.2%. Valorile care se inregistreazǎ ȋn urmǎtorii ani sunt ȋn scǎdere deși atǎt produsul intern brut cȃt și taxa pe valoarea adǎugatǎ cresc. La nivelul ultimului ani supus analizei acest indicator ȋnregistreazǎ o valoare de 0.7% deși produsul intern brut din acest an este mai mare decȃt cel din 2010 la fel șȋ taxa pe valoarea adǎugatǎ.

Tot ȋn tabelul numărul patru am centralizat ȋn urma calculelor, coeficientul de concordanță.

Graficul nr. 11. Evoluția coeficientului de concordanțǎ

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.4

Din calculele efectuate pe baza cărora am realizat și graficul de mai sus, observăm cǎ coeficientul de concordanță are o evoluție descrescǎtoare la nivelul anului 2009 datoritǎ valorilor scǎzute ȋnregistrate de taxa pe valoarea adǎugatǎ și de produsul intern brut.Dupǎ care pe parcursul perioadei analizate rǎmase valoarea acestui indicator este cȃt de cȃt constantǎ.Valoarea cea mai ridicatǎ ȋnregistrȃndu-se la nivelul anului 2011, și anume 1.6%.

4.5. Importanța taxei pe valoarea adǎugatǎ, ȋn cadrul veniturilor colectate la bugetul de stat

Ȋn acest capitol ȋmi propun sǎ arǎt importanța veniturilor provenite din taxa pe valoarea adǎugatǎ care se colecteazǎ la bugetul de stat al țǎrii noastre.Pentru a evidenția acest lucru voi lua valorile ȋnregistrate de taxa pe valoarea adǎugatǎ, de accize, de taxa pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor și de alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii și voi calcula ponderea lor ȋn venituri totale, ȋn venituri fiscale și ȋn produsul intern brut ȋnregistrat ȋn țara noastrǎ. Apoi datele le voi centraliza ȋn tabele pe baza cǎrora voi realiza grafice. Drept perioadǎ de analizǎ mi-am ales intervalul 2007-2013, deoarece ȋn acest interval țara noastrǎ a fost afectatǎ de multe transformǎri precum aderarea la Uniunea Europeanǎ, a fost afectatǎ de crizǎ, și tot ȋn acest interval cota standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ a ajuns la 24%.

Ȋn continuare voi centraliza datele de intrare, necesare pentru a realiza analiza propusǎ, ȋntr-un tabel.

Tabel nr. 5. Valori de referințǎ

-mil lei-

Sursa: www.mfinante.ro ; www.insse.ro ; accesate la data de 25.06.2014;

Voi prezenta grafic evoluția fiecǎrui element prezentat ȋn acest tabel pentru a arǎta cum au evoluat aceștia pe parcursul perioadei analizate.Mai ȋntȃi voi reprezenta grafic evoluția taxei pe valoare adǎugatǎ.

Graficul nr. 12. Evoluția TVA din 2007 pȃnǎ ȋn 2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Pe baza graficului de mai sus putem concluziona că taxa pe valoarea adǎugatǎ a înregistrat o creștere începȃnd cu anul 2008 în anul 2009 a avut loc un declin, urmat apoi de o creștere pe parcursul următorilor ani analizați inclusiv la nivelul anului 2013. Importanța taxei pe valoarea adăugată și impactul deosebit al încasărilor din TVA asupra bugetului de stat este demonstrat de procentul ridicat pe care TVA îl deține în totalul resurselor bugetare.Declinul care s-a ȋnregistrat la nivelul anului 2009 a afectat economia țării și a dus la creșterea evaziunii fiscale.

Pe baza tabelului numarul 2 voi reprezenta grafic evoluția accizelor ȋn Romȃnia din 2007 pȃnǎ ȋn 2013, cu ajutorul datelor centralizate ȋn tabelul numǎrul 5.

Graficul nr. 13. Evoluția accizelor ȋn perioada 2007-2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Din graficul realizat mai sus cu ajutorul datelor din tabelul numarul 5, privind evoluția accizelor ȋn Romȃnia din 2007 pȃnǎ ȋn 2013 putem observa cǎ valorile ȋnregistrate de acestea au crescut de la un an la altul, ȋn 2007 fiind de 12402mil. lei ajungȃnd la o valoare de 20876,3 mil. lei.

Tot cu ajutorul tabelului numǎrul 5 ȋmi propun sǎ realizez graficul prinvind evoluția taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor ȋn perioada 2007-2013 ȋn țara noastrǎ.

Graficul nr. 14. Evoluția taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor din 2007 pȃnǎ ȋn 2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Din graficul numǎrul 14 se poate observǎ cǎ evoluția taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor a fost crescǎtoare pȃnǎ ȋn anul 2010, ȋn 2011 valoarea acestui indicator ajungȃnd la 669,8 mil. lei, dupǎ care ȋncepȃnd cu anul 2012 acest indicator crește ajungȃnd la valoarea de 1688,1 mil. lei, iar ȋn 2013 valoarea acestui indicator ajunge 2648,4 mil. lei.

Cu ajutorul datelor din tabel voi reprezenta grafic și evoluția altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii ȋn perioada supusǎ analizei.

Graficul nr. 15.Evoluția altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Pe baza graficului numǎrul 15 pot afirma cǎ valoarea altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii a fost ȋn anul 2007 de 14.9 mil. lei, apoi ȋn anul urmǎtor valoarea acestui indicator a scǎzut ajungȃnd la valoarea de 9.1 mil. lei.Cea mai micǎ valoare ȋnregistratǎ de acest indicator a fost la nivelul anului 2009, datoritǎ crizei care a dus la scǎderea puterii de cumpǎrare a populǎției.Apoi acest indicator ȋn anul urmǎtor a crescut foarte mult ȋn comparație cu anul anterior ajungȃnd la 16,4 mil. lei. Ȋn 2011 acest indicator a scazut din nou, dar ȋn urmǎtorii ani analizați valoarea acestui indicator a fost constantǎ la nivelul celor doi ani.

Ȋn continuare voi realiza graficul privind evoluția veniturilor totale colectate la nivelul bugetului de stat al Romȃniei.Pentru realizarea acestui grafic mǎ voi folosi din nou de tabelul numǎrul 5.

Graficul nr. 16. Evoluția veniturilor totale colectate la bugetul de stat ȋn perioada 2007-2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Pe baza graficului de mai sus pot sǎ afirm cǎ valoarea ȋnregistratǎ de veniturile fiscale ȋn cadrul bugetului de stat al Romȃniei a ȋnregistrat valoarea cea mai micǎ la nivelul anului 2009, și anume de 54678.3 mil.lei, deoarece ȋn acea perioadǎ criza s-a resimțit ȋn țara noastrǎ peste tot.Veniturile totale care se colecteazǎ la bugetul de stat din 2010 ȋncep sǎ creascǎ, ajunȃnd la valoarea de 98182,6 mil.lei, acest lucru este foarte bun pentru țara noastrǎ.

Veniturile totale colectate la bugetul de stat sunt compuse din venituri fiscale și nefiscale. Voi reprezenta grafic evoluția veniturilor nefiscale ȋn bugetul de stat al țǎrii noastre.

Graficul nr. 17. Evoluția veniturilor nefiscale ȋn perioda 2007-2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Pe baza graficului de mai sus, realizat cu ajutorul datelor centralizate ȋn tabelul numǎrul 5, putem observa cǎ aceeași evoluție au avut-o și veniturile fiscale, fiind diferite valorile, avȃnd aceleași consecințe ca și veniturile totale.Precum se observǎ și ȋn acest grafic tot valoarea ponderii cea mai ridicatǎ este deținutǎ de taxa pe valoare adǎugatǎ.

Ultimul indicator centralizat ȋn tabelul numǎrul 5 este produsul intern brut, pe care ȋl voi reprezenta grafic mai jos:

Graficul nr. 18. Evoluția PIB-ului ȋn perioada 2007-2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.5

Dupǎ ce am centralizat datele de intrare necesarii realizǎrii analizei și am realizat graficele aferente, am trecut la efectuarea calculelor. Voi lua fiecare an supus analizei și voi calcula ponderea fiecǎrei categorii de impozit ȋn venituri totale, ȋn venituri fiscale și ȋn PIB.Apoi voi centraliza ȋntr-un tabel rezultatele obținutele voi reprezenta grafic și voi comenta fiecare grafic realizat.

La nivelul anului 2007 valorile ȋnregistrate de taxa pe valoarea adǎugatǎ, de accize, de taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor, și de alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii ȋn venituri totale, fiscale și ȋn PIB sunt obținute prin ȋmpǎrțirea fiecǎrei categorii de impozit la venituri totale, fiscale și la PIB, și prin ȋnmultirea lor cu o sutǎ.

ponderea taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn venituri totale:

ponderea taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn venituri fiscale:

ponderea taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn PIB:

ponderea accizelor ȋn venituri totale:

ponderea accizelor ȋn venituri fiscale:

ponderea accizelor ȋn PIB:

ponderea taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor, ȋn venituri totale:

ponderea taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor, ȋn venituri fiscale:

ponderea taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor, ȋn PIB

ponderea altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii, ȋn venituri totale:

ponderea altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii, ȋn venituri fiscale:

ponderea altor impozite și taxe generale pe bunuri și servicii, ȋn PIB:

Pe baza rezultatelor obținute am realizat urmǎtorul tabel ȋn care am centralizat valorile corespunzǎtoare anului 2007:

Tabel nr. 6. Ponderile in venituri totale, fiscale și PIB

Sursǎ: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor;

Dupǎ efectuarea calculelor și centralizarea datelor am trecut la realizarea graficelor pentru a arǎta importanța fiecǎrui impozit mai ȋntȃi ȋn venituri totale, apoi ȋn venituri fiscale, dupǎ care ȋn produsul intern brut.

Prima datǎ am arǎtat importanța acestor impozite ȋn venituri totale ȋn anul 2007 prin realizarea unui grafic pe baza datelor centralizate mai sus.

Graficul nr. 19. Ponderea ȋn venituri totale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.6

Pe baza graficului de mai sus pot afirma cǎ ponderea cea mai mare ȋn veniturile fiscale a avut-o taxa pe valoarea adǎugatǎ și anume de 63,85%, fiind urmatǎ de accize, apoi taxele pe utilizarea bunurilor și ȋn final alte impozite și taxe.Din grafic se poate observa importanța avutǎ de veniturile care se colecteazǎ la bugetul de stat din taxa pe valoarea adǎugatǎ.

Apoi am realizat un grafic ȋn care am prezentat importanța acestor impozite ȋn veniturile fiscale.Graficul realizat este reprezentat mai jos:

Graficul nr. 20. Ponderea ȋn venituri fiscale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.6

Cu ajutorul datelor centralizate ȋn tabelul de mai sus am reprezentat grafic importanțǎ celor patru categorii de impozit ȋn veniturile fiscale colectate la bugetul de stat al țǎrii noastre.Precum se poate observa și din graficul realizat ponderea cea mai micǎ este deținutǎ de alte taxe și impozite și anume de 0,03%.Taxa pe valoarea adǎugatǎ deține și aici o pondere semnificativǎ, și anume de 68%, ȋn timp ce accizele au o contribuție de doar 23,77% nici ȋn jumǎtate cȃt cea deținutǎ de taxa pe valoarea adǎugatǎ.

La sfȃrșit am arǎtat și grafic ponderea deținutǎ de aceste impozite ȋn produsul intern brut ȋn țara noastrǎ ȋn anul 2007, scotȃnd ȋn evidențǎ care dintre categorii contribuie cel mai mult la bugetul de stat.

Graficul nr. 21. Ponderea ȋn PIB

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.6

Pentru anul 2008 am realizat aceleași calcule ca și cele realizate la nivelul anului 2008.Pe baza rezultatelor obținute am realizat tabelul de mai jos.

Tabel nr. 7. Ponderile ȋn venituri totale, fiscale, PIB

Sursǎ: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor;

Ponderea ȋn venituri totale la nivelul anului 2008 se prezintǎ grafic astfel:

Graficul nr. 22.Ponderea ȋn venituri totale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.7

Pe baza graficului realizat pot afirma cǎ și ȋn anul 2008 taxa pe valoarea adǎugatǎ este cea din care se colecteazǎ cele mai semnificative venituri la bugetul de stat al Romȃniei. Ȋn acest an ponderea ȋn venituri totale colectate de taxa pe valoarea adǎgatǎ este de 63,85%.Putem observa cǎ ȋn acest an ponderea accizelor este foarte apropiatǎ de cea a taxei pe valoarea adǎugatǎ fiind de 61,19%, din cauza faptului cǎ s-au redus veniturile ȋncasate din taxa pe valoarea adǎgatǎ, și a crescut evaziunea fiscalǎ.

Graficul privind ponderea ȋn venituri fiscale se prezintǎ astfel la nivelul anului 2008:

Graficul nr. 23. Ponderea ȋn venituri fiscale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.7

Din grafic se poate observa cǎ ponderea cea mai ridicatǎ ȋn veniturile fiscale o are din nou taxa pe valoarea adǎugatǎ și anume de 68,13% , ȋn veniturile fiscale accizele ȋn anul 2008 au o pondere de 21,94%, ponderea cea mai scǎzutǎ o au alte taxe și impozite și anume de 0,02%.

Apoi am realizat ponderea acestora ȋn PIB la nivelul anului 2008.

Graficul nr. 24. Ponderea ȋn PIB

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.7

La nivelul anului 2008 ponderea ȋn PIB cea mai mare a avut-o taxa pe valoarea adǎugatǎ și anume de 8135,54%, iar cea mai micǎ a fost ȋnregistratǎ de alte taxe și impozite fiind de 1,81%.

Pentru anul 2009 situația se prezintǎ la nivelul Romȃniei astfel:

Tabel nr. 8. Valori de referințǎ

Sursǎ: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor

Cu ajutorul datelor centralizate ȋn tabelul de mai sus voi realiza mai jos graficele, cu ajutorul cǎrora voi evidenția care au contribuția cea mai ȋnsemnatǎ.Primul grafic evidențiazǎ ponderea ȋn venituri totale.

Graficul nr. 25. Ponderea ȋn venituri totale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.8

Din graficul de mai sus se poate observa cǎ ponderea cea mai ridicatǎ și la nivelul anului

2009 este reprezentatǎ tot de taxa pe valoarea adǎugatǎ , dar de acestǎ data ponderea acesteia ȋn veniturile totale este mai scǎzutǎ, fiind de 31,23%.Acest lucru se datoareazǎ crizei care a ajuns ȋn țarǎ noastrǎ. Ȋn acest an ponderea accizelor ȋn venituri totale este tot ridicatǎ , deși ceilalți ȋndicatori au scǎzut ȋn comparație cu valorile ȋnregistrate ȋn anii precedenți accizele nu au fost lovite de crizǎ.

Graficul privind ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2009 :

Graficul nr. 26. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2009

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.8

Pe baza graficului se poate observa cǎ valoarea cea mai ridicatǎ cǎ și pondere ȋn venituri fiscale este deținutǎ din nou de taxa pe valoarea adǎugatǎ fiind de 34,56%, urmatǎ de accize cu o valoare de 28,89%, apoi taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor și serviciilor și ȋn final cu o pondere de 0,04% alte taxe și impozite.

Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2009 ȋn Romȃnia:

Graficul nr. 27. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2009

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.8

Pe baza graficului se poate observa cǎ ponderea acestor impozite la nivelul anului 2009 a fost mai micǎ comparativ cu anii precedenți supuși analizei.Acest lucru avȃnd drept consecințǎ criza care a dus la scǎderea veniturilor populației, aceștia recurgȃnd la diverse tehnici pentru a duce la scǎderea dǎrilor cǎtre stat.

Folosind formulele prezentate mai sus am calculat aceiași indicatori și pentru anul 2010, pe care i-am centralizat ȋntr-un tabel prezentat mai jos:

Tabel nr. 9. Valori de referințǎ

Sursa: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor

Cu datele obținute voi prezenta și grafic acești indicatori. Voi ȋncepe prin evidențierea ponderii ȋn venituri totale la nivelul anului 2010.

Graficul nr. 28. Ponderea ȋn venituri totale la nivelul anului 2010

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.9

Din grafic se poate observa cǎ acestor indicatori a ȋnceput sǎ creascǎ ușor, veniturile din taxa pe valoarea adǎugatǎ au crescut deoarece ȋn acest an cota standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ a devenit 24%, ȋnainte fiind de 19%. Acest lucru dorind sǎ ducǎ la ȋmbunǎtǎțirea situației țǎrii noastre prin creșterea veniturilor colectate la bugetul de stat.Acest lucru nu s-a realizat așa cum ar fi trebuit deoarece populația a aplicat fel și fel de metode prin care sǎ se scuteascǎ de la plata acestora dacǎ nu ȋn totalitate mǎcar pe jumǎtate.

Ponderea in venituri fiscale:

Graficul nr. 29. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2010

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.9

Din graficul realizat observǎm cǎ taxa pe valoarea adǎugatǎ are o pondere ȋn veniturile fiscale de 43,09%, ȋn accize de 28,79%, ȋn taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizǎrii bunurilor are o pondere de 1,3%, iar ȋn alte taxe și impozite are o pondere de 0,03%.

Ponderea ȋn produsul intern brut la nivelul anului 2010:

Graficul nr. 30. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2010

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.9

Se observǎ cǎ ponderea acestora ȋn produsul intern brut a fost mai mare la nivelul anului 2010, comparativ cu anul 2009.Valorea ponderii taxei pe valoarea adǎugatǎ ȋn produsul intern brut a fost ȋn anul 2010 de 4724,22%, mai ridicatǎ datoritǎ creșterii cu cinci procente a cotei standard.

Ȋn anul 2011 rezultatele privind ponderea impozitelor indirecte, prezentate mai sus, obținute cu ajutorul calculelor sunt centralizate ȋn tabelul urmǎtor:

Tabel nr. 10. Valori de referințǎ

Sursa: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor;

Ponderea ȋn venituri totale:

Graficul nr. 31. Ponderea ȋn venituri totale la nivelul anului 2011

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.10

Din grafic se observǎ cǎ taxa pe valoarea adǎugatǎ are o pondere de 43,77%, accizele au o pondere de 22,43%, taxele privind autorizarea utilizǎrii bunurilor și serviciilor au o taxǎ de 0,84%, iar alte impozite și taxe au o pondere de 0,01%.

Ponderea ȋn venituri fiscale:

Graficul nr. 32. Ponderea privind veniturile fiscale la nivelul anului 2011

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.10

La nivelul anului 2011 ponderea acestor categorii ȋn venituri fiscale a fost ridicatǎ comparativ cu anii anteriori supuși analizei.Acest lucru este un lucru bun pentru țara noastrǎ. Ponderea cea mai ridicatǎ este deținutǎ de taxa pe valoarea adǎugatǎ, fiind de un procent de 49,97%.

Ponderea ȋn produsul intern brut:

Graficul nr. 33. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2011

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.10

Din graficul de mai sus realizat cu ajutorul calculelor observǎm cǎ ponderea taxei pe valoarea adǎugatǎ este mai mare la nivelul acestui an decȃt ȋn anul precedent.Acest lucru se datoreazǎ creșterii valorii veniturilor colectate la nivelul bugetului de stat al Romȃniei. Valoarea acestui indicator ajunge la 6005,53.

Ȋn continuare folosind aceeași tehnicǎ de lucru voi realiza aceleași operațiuni și pentru anul 2012.Mai ȋntȃi voi ȋncepe prin centralizarea rezultatelor ȋntr-un tabel.

Tabel nr. 11. Valori de referințǎ

Sursa: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor

Apoi voi realiza graficul privind ponderea acestor rezultate ȋn veniturile totale.Acest grafic se prezintǎ astfel:

Graficul nr. 34. Ponderea ȋn venituri totale

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.11

Din nou și ȋn acest an ponderea cea mai ridicatǎ ȋn veniturile totale este deținutǎ de taxa pe valoarea adǎugatǎ și anume de 40,82% , iar cea mai scǎzutǎ este reprezentatǎ de alte taxe și impozite fiind de 0,02%.

Grafic privind evoluția ponderii ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2012.

Graficul nr. 35. Ponderea prinvind veniturile fiscale la nivelul anului 2012

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.11

Graficul numǎrul 34 prezintǎ ponderea veniturilor fiscale la nivelul anului 2012.Cea mai ridicatǎ valoare este deținutǎ de taxa pe valoarea adǎugatǎ și anume de 47,06%, accizele au o pondere de 25,01%, taxele privind autorizarea utrilizarii bunurilor și serviciilor au un procent de 2,23%, iar cea mai micǎ valoare o au alte taxe și impozite fiind de 0,02%.

Ponderea ȋn PIB ȋn anul 2012:

Graficul nr. 36. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2012

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.11

Ȋn anul 2012 ponderea ȋnregistratǎ de aceste impozite ȋn produsul intern brut a crescut ȋn comparație cu anul precedent ajungȃnd la 6057,24% privind taxa pe valoarea adǎugatǎ .Acest lucru s-a datorat faptului cǎ produsul intern brut a crescut la fel și taxa pe valoarea adǎugatǎ.

Ȋn continuare voi prezenta un tabel cetralizator realizat cu ajutorul calculelor la nivelul anului 2013.

Tabel nr. 12.Valori de referințǎ

Sursa: realizat pe baza datelor obținute cu ajutorul calculelor

Grafic privind ponderea ȋn venituri totale:

Graficul nr. 37. Ponderea ȋn venituri totale ȋn anul 2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.12

Din graficul de mai sus se poate observa cǎ cea mai mare pondere ȋn venituri fiscale este deținutǎ de cǎtre taxa pe valoarea adǎugatǎ . Acest lucru se datoreazǎ presupun creșterii valorii veniturilor colectate la bugetul de stat de pe urma acestui impozit, datoritǎ impicațiilor autoritǎților.

Ponderea ȋn venituri fiscale:

Graficul nr. 38. Ponderea ȋn venituri fiscale la nivelul anului 2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.12

Graficul realizat mai sus scoate ȋn evidentǎ ponderea impozitelor indirecte ȋn cadrul veniturilor fiscale. Cea mai micǎ valoare fiind deținutǎ de cǎtre categoria alte taxe și impozite și anume de 0,2%.

Ponderea ȋn PIB a impozitelor indirecte la nivelul anului 2013:

Graficul nr. 39. Ponderea ȋn PIB la nivelul anului 2013

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr.12

Ultimul grafic realizat cu privire la acest capitol scoate ȋn evidențǎ importantǎ veniturilor din taxa pe valoarea adǎugatǎ la bugetul de stat. Din nou taxa pe valoarea adǎugatǎ are valoarea cea mai ridicatǎ și mai ridicatǎ ȋn comparație cu anul anterior.

Din analiza efectuatǎ pot sa concluzionez faptul cǎ taxa pe valoarea adǎugatǎ este un impozit indirect care colecteazǎ cele mai multe venituri la bugetul de stat.De aceea consider cǎ trebuie luate mǎsuri pentru ca acest impozit pe viitor sǎ fie colectat cȃt mai corect.

4.6. Perspective privind TVA ȋn Romȃnia

Ca și perspective pentru viitor ar fi relansarea activitǎților economice și stimularea consumului.Cȃnd spun relansarea activitǎților economice mǎ refer ȋn primul rȃnd la agriculturǎ, deoarece țarǎ noastrǎ are pǎmȃnturi foarte bune care trebuie lucrate cu tehnologie nouǎ pentru a duce la creșterea veniturilor colectate la bugetul de stat, la scǎderea importurilor și la stimularea exporturilor.

Veniturile obținute din agriculturǎ ȋn țara noastrǎ au scazut drastic deoarece s-a deteriorat situația din sectorul agricol.O cauza din punctul meu de vedere fiind divizarea ȋn exploatații de dimensiuni mici, care nu sunt dotate cu utilajele necesare pentru a se realiza o agriculturǎ modernǎ.Totodatǎ ȋmbunǎtǎțirea acestui sector ar duce la creearea de noi locuri de muncǎ, ȋn acest fel veniturile populației ar crește, totodatǎ ar crește și puterea de cumpǎrare a populației, acest lucru ducȃnd la creșterea veniturilor care s-ar colecta la bugetul de stat.Ȋn cazul ȋn care veniturile cresc, iar evaziunea fiscalǎ se reduce scade și cota taxei pe valoare adǎugatǎ.Ȋn acest fel s-ar recȃștiga piața internǎ, astfel s-ar reduce importurile și ar crește exporturile.Acordarea unor stimulente producǎtorilor pentru ai sprijini sǎ-și achiziționeze certificatele de producǎtori BIO. Cu ajutorul acestor certificate li se va facilita accesul la piața europeanǎ unde ȋși vor putea vinde produsele pe care le produc obținȃnd venituri mult mai mari.

O alta popunere ar fi creearea unui sistem european performant al finanțelor publice care sǎ fie transparent, eficient și sǎ conducǎ la creșterea veniturilor care sunt colectate la bugetul de stat și nu la creșterea asupra economiei a poverii fiscale.

Consider cǎ scǎderea importurilor la produsele care se pot obține și ȋn țara noastrǎ la prețuri mai mici și la același nivel calitativ ar putea duce la ȋncurajarea producǎtorilor sǎ producǎ mai mult și sǎ-și declare corect producția ȋnlǎturȃndu-se astfel evaziunea fiscalǎ.Datoritǎ creșterii consumului și a veniturilor obținute din taxa pe valoarea adǎugatǎ colectate la nivelul bugetului de stat, cota taxei pe valoarea adǎugatǎ poate scǎdea, ȋncurajȃnd consumul.Se pot ȋncuraja și exporturile prin acordarea unor subvenții pentru a-i face pe producǎtori sǎ producǎ mai mult.

Acordarea unor subvenții sau scutiri de anumite taxe pe o anumitǎ perioadǎ ȋn diverse domenii ȋn care evaziunea fiscalǎ este ȋn floare ar putea duce la ȋnlǎturarea acestei și colectarea corectǎ a veniturilor la bugetul de stat.

Se urmǎreste reducerea cotei standard de la 24% la 22%, iar ȋn cazul ȋn care evaziunea se va reduce și situația țǎrii noastre se va regresa se va urmǎri apoi reducerea cotei standard la 19%.

Din cauza cotei standard ridicate, ȋn prezent a scǎzut drastic consumul și la alimentele de bazǎ deoarece fie se comercializeazǎ la negru sau, sunt persoane care au alte prioritǎți, iar disponibilitǎțile bǎnești nu sunt suficiente pentru a-și satisface și aceste necesitǎți sau alocǎ foarte puțin acestui sector deoarece consumǎ din producție proprie.Consider cǎ o soluție bunǎ ar fi aplicarea unei cote reduse la alimentele de bazǎ, precum lactatele, carnea, legumele și fructele, ajungȃnd la 17% .Ȋn cazul ȋn care acestǎ mǎsura va da roade urmǎtorul an sǎ se treacǎ la practicarea unei cote reduse de 9%.

Simplificarea sistemului de taxe ar conduce la dezvoltarea sectorului economic privat și public.Ȋntǎrirea unei guvernanțe fiscale și scǎderea numǎrului deciziilor discreționare care se iau ȋn politicile bugetare și fiscale, ȋn situația ȋn care regulile sǎ fie pentru toți contribuabilii la fel.

Asigurarea stabilitǎții macroeconomicǎ prin stimularea mediului de afaceri.Pentru micii ȋntreprinzǎtori plafonul de scutire de la plata taxei pe valoare adǎugatǎ sǎ fie majorat la 65 mii euro.

O soluție ar fi și micșorarea taxei pe valoarea adǎugatǎ la producǎtorii de produse agricole de la 24% la 9%, restul, adicǎ 15%, urmȃnd sǎ rǎmȃnǎ la aceștia pentru a le asigura dezvoltarea. Aceastǎ mǎsurǎ urmȃnd sǎ fie valabilǎ doar pentru producție lanțul de prelucrare fiind exclus.Prin aceastǎ mǎsurǎ se urmǎrește stimularea producǎtorilor interni și reducerea evaziunii fiscale din agriculturǎ.

Reducerea evaziunii fiscale prin restructurarea instituțiilor de control fiscal, ca Vama, ANAF sau Garda Financiarǎ, și creearea unui consiliu de audit și supraveghere alcǎtuit din experți internaționali din state care sunt membre U.E., și care au performanțe ȋn acest domeniu.

Sunt de pǎrere cǎ o cale eficientǎ pentru creșterea economiei tǎrii noastre ar fi ȋncurajarea angajatorilor prin acordarea unor stimulente, prin reducerea pentru o perioadǎ cota pe care angajatorii trebuie sǎ o plǎteascǎ la CAS, acordarea unor facilitǎți fiscale angajatorilor.

Concluzii și propuneri

Ȋntr-o economie normalǎ ȋn care comercializarea produselor finite, producția și aprovizionarea se desfǎșoarǎ ritmic taxa pe valoarea adǎugatǎ are un rol foarte important.Ȋntocmirea unei lucrǎri avȃnd ca temǎ de dezbatere taxa pe valoarea adǎugatǎ este tot timpul supusǎ unor modificǎri legislative.

Lucrarea de fațǎ are ca temǎ evidențierea evoluției taxei pe valoare adǎugatǎ, ȋn țara noastrǎ de cȃnd a fost introdusǎ ȋnlocuind ȋn 1993 impozitul pe cifra de afaceri bruta, și ce efect a avut aceastǎ schimbare asupra țǎrii noastre, cum a fost evoluția taxei pe valoarea adǎugatǎ

Taxa pe valoarea adǎugatǎ este un impozit indirect important deoarece are o contribuție semnificativǎ la colectarea veniturilor la bugetul de stat, este considerat și un impozit general deoarece se aplicǎ asupra tuturor bunurilor de consum dintr-o țarǎ precum și asupra prestǎrilor de servicii realizate pentru a satisface nevoile consumatorului final.

Ȋn urma introducerii cotei standard de 24% la taxa pe valoarea adǎugatǎ Romȃnia a ajuns ȋn topul statelor membre ale Uniunii Europene care au cea mai ridicatǎ cotǎ standard de TVA.Cea mai ridicatǎ cota la avȃnd-o Ungaria și anume de 27%.Aceastǎ cotǎ standard ridicatǎ practicatǎ de Romȃnia are un efect negativ deoarece pentru a nu le scade profiturile producǎtorii preferǎ sǎ comercializeze la negru sau sǎ creascǎ evaziunea fiscalǎ prin vȃnzarea de produse sau executarea de lucrǎri fǎrǎ a ȋntocmi acte sau fǎrǎ sǎ elibereze bonuri fiscale bonuri fiscale.

Acest impozit are atȃt avantaje cȃt și dezavantaje.Printre dezavantaje putem menționa cǎ suportarea acestui impozit se realizeazǎ greu de cǎtre familiile numeroase și cu venituri mici. Un alt dezavantaj este reprezentat de faptul cǎ salariile se indexeazǎ ȋntr-un raport direct proporțional cu evoluția prețurilor taxa pe valoarea adǎugatǎ poate sǎ prezinte o presiune inflaționistǎ. Avantajele acestui impozit fracționat sunt evidente deoarece ȋn prezent se aplicǎ ȋn peste 70 de țǎri.

Ȋn urma studiilor efectuate la nivelul Uniunii Europene, am observat cǎ țara noastra nu este singura tǎrǎ care are o situație economicǎ mai puțin doritǎ deoarece mai sunt țǎri care aplicǎ o cotǎ standard asemǎnǎtoare cu a țǎrii noastre.Din contra cota standard a taxei pe valoarea adǎugatǎ cea mai ridicatǎ se ȋnregistreazǎ la nivelul Ucrainei și anume de 27%.

Dupǎ ce am analizat evoluția taxei pe valoare adǎugatǎ pot afirma cǎ de cȃnd a fost introdusǎ ȋn țara noastra ȋn primii ani veniturile care s-au colectat la bugetul de stat au fost ridicate și declarate conform legii.Dea lungul timpului observǎm cǎ cota standard a crescut datoritǎ scǎderii veniturilor colectate la bugetul de stat.Acestǎ scǎdere se datoreazǎ faptului cǎ producǎtorii nu-si au mai declarat corect producția .

Din analiza ȋn dinamicǎ pe cei șapte ani, respectiv 2007-2013, se observǎ o scǎdere ȋn 2007, apoi creștere începȃnd cu anul 2008 și pana în anul 2010, cȃnd a avut loc un declin, urmat apoi de o creștere pe parcursul următorilor doi ani analizați, și o descreștere din nou la nivelul anului 2013. Declinul care s-a ȋnregistrat la nivelul anului 2010 a afectat economia țării și a dus la creșterea evaziunii fiscale, lucru care se repetǎ și la nivelul ultimului an supus analizei.

Ȋn urma subcapitolului din capitolul patru privind importanța veniturile colectate de pe urma taxei pe valoare adǎugatǎ am observat cǎ acest impozit deține ponderea cea mai mare ȋn comparație cu celelalte venituri.Am ales drept perioadǎ de baza intervalul din anul 2007 pȃnǎ ȋn anul 2013.De aceea am ajuns la conluzie cǎ trebuie luate mǎsuri pentru ca acest impozit sǎ fie colectat corect și ȋn totalitate.Dacǎ acest impozit ar fi colectat corect cota standard nu ar fi atȃt de mare.Ȋn ultimul an supus analizei se poate observa pe baza graficelor cǎ atȃt valoarea acestui impozit ȋn venituri totale, cȃt și ȋn venituri fiscale și ȋn produsul intern brut a crescut ȋn ultimii ani.

Mǎsurile luate de țara nostrǎ prin reducerea cotei taxei pe valoarea adǎugatǎ la 9% la produsele de panificație și la pǎine le cosider eficiente.Dar precum se observǎ rezultatele acestor mǎsuri nu sunt cum ar trebui sǎ fie deoarece producǎtorii nu ȋnmȋneazǎ cumpǎrǎtorilor bonul fiscal, prin acest lucru favorizeazǎ evaziunea fiscalǎ.Consider cǎ ar fi nevoie și de o implicarea cetǎțenilor, consumatorilor, deoarece aceștia dacǎ ar ȋnțelege ce se urmǎreste prin acestǎ mǎsurǎ ar solicitǎ bonul fiscal .

Deasemenea perspectivele pentru prezent, și anume scǎderea cotei taxei pe valoare adǎugatǎ la fructe și la carne le consider eficiente, dar este nevoie și de implicarea noastrǎ.

Ȋn cazul ȋn care veniturile la bugetul de stat vor crește situația economicǎ a țǎrii noastre se va ȋmbunǎtǎți, iar cota standard va ajunge din nou la 19%.

Ȋn urma studiului efectuat privind evoluția pe care acest impozit indirect a avut-o de la introducerea lui ȋn 1993, ȋn țara noastrǎ, consider cǎ situația s-ar regresa daca autoritǎțile fiscale ar efectua mai multe controale riguroase și s-ar implica mai mult, și de altfel consider cǎ este nevoie și de o implicare din partea cetǎțenilor care mai ȋntȃi trebuie fǎcuți sǎ perceapǎ ȋnsemnǎtatea și importanța acestui impozit precum și efectele pozitive care le-ar avea asupra Romȃniei și asupra lor.

Bibliografie

Bibliografie