Modalitati de Analiza a Fluxurilor de Trezorerie la Spitalul Orasenesc Bals

Economie

Modalitati de Analiza a Fluxurilor de Trezorerie la Spitalul Orasenesc Bals

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

Capitolul I – FLUXURILE DE TREZORERIE – OBIECT AL ANALIZEI DINAMICE

1.1 Conținutul și utilitatea fluxurilor de trezorerie

1.2 Clasificarea fluxurilor de trezorerie

1.3 Norme naționale și internaționale de reglementare a fluxurilor de trezorerie

1.4 Instrumente utilizate în analiza fluxurilor de trezorerie

Capitolul II – MODALITĂȚI DE ANALIZĂ A FLUXURILOR DE TREZORERIE LA SPITALUL ORĂȘENESC BALȘ

2.1 Prezentarea generală a Spitalului Orășenesc Balș

2.2 Situația fluxurilor de trezorerie

2.3 Relația dintre situația fluxurilor de trezorerie, bilanțul contabil și

contul de profit și pierderi

2.4 Metode de determinare a fluxurilor de trezorerie pe activități și

indicatori de analiză a fluxurilor de trezorerie

2.5 Previziunea fluxurilor de trezorerie

2.6 Analiza economico-financiară a spitalului

Concluzii

Bibliografie

Anexe

1.Bilantul la 31.12.2012

2.Bilantul la 31.12.2013

3.Bilantul la 31.12.2014

Introducere

Conceptul de trezorerie este considerat un element cu o influenta extreme de mare în gestiunea unei firme. Specialiștii s-au atașat , în diferite contexte , mai multor definiții privind trezoreria:

într-un sens mai restrâns ea desemnează totalul lichidităților sau disponibilităților întreprinderii;

în sens mai larg, trezoreria include soldurile debitoare la banca și titlurile de plasament care se pot transforma îin disponibilitati;

în anii `70, trezoreria neta a fost definită ca diferența între fondul de rulment și necesarul în fond de rulment și masurată ca diferență între disponibilități si creditele de trezorerie .

În sens larg, noțiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune, pentru a putea face fata plățtilor, cum sunt: disponibilitatile din casierie si din banci, valorile mobiliare de plasament, efectele comerciale scontate,creditele pe termen scurt.

În sens restrâns, noțiunea de trezorerie cuprinde doar disponibilitățile bănesti ale unităților economice, aflate în casieria unitatii si la banci, fie în lei, fie în valuta.

Trezoreria poate fi definita prin totalitatea operațiilor financiare cu caracter operational, care asigură încasarile și plățile curente acestea reprezintând operații de trezorerie.

Normele contabile nationale și internationale nu definesc explicit conceptul de trezorerie. Acesta se subîntelege prin prezentarea obiectivului și conținutului trezoreriei. Putem atribui trezoreriei intelesul de “totalitatea disponibilitatilor întreprinderii, a altor valori de trezorerie si a investitiilor pe termen scurt mai putin creditele bancare pe termen scurt”. Este o definitie care ar corespunde notiunii de trezorerie neta.

Concepte de trezorerie :

Structuri privind trezoreria întreprinderii ;

Instrumete de plată ;

Investiții financiare pe termen scurt ;

Încasari și plăți prin conturile bancare ;

Punctajul bancar ;

Încasari și plăți in numerar ;

Operatiuni în valută ;

Acreditive si avansuri de trezorerie ;

Credite bancare pe termen scurt ;

Trezoreria este imaginea disponibilitatilor monetare aparute în derularea curentă a îincasarilor si platilor, disponibilități care trebuie sa facă față scadențtelor în mod continuu.

Sarcinile trezoreriei :

prevederea și asigurarea diferitelor fluxuri de intrare și de iesire;

asigurarea lichidităților întreprinderilor;

evaluarea diferitelor tipuri de plasamente si plasarea excedentului de trezorerie;

aprecierea și evaluarea diferitelor surse de finantare pe termen scurt;

stabilirea bugetului de trezorerie, pe baza metodelor si tehnicilor specifice de previziune a trezoreriei.

Cerinta fundamentala a serviciului de trezorerie este aceea ca mijloacele monetare existente sa fie superioare nevoilor de plati. De aceea, una dintre sarcinile importante ale trezoreriei este asigurarea lichidității.

Capitolul I FLUXURILE DE TREZORERIE – OBIECT AL ANALIZEI DINAMICE

Conținutul și utilitatea fluxurilor de trezorerie

Într-o entitate, ca urmare a operatiunilor efectuate, are loc o intense si continuă circulație a elementelor materiale și financiare care realizează legatura acesteia cu mediul sau, sau care produc modificări interne. Toate aceste operatiuni apar, imediat sau la o data stabilit, sub forma unor fluxuri a caror complexitate si intensitate reflectă viabilitatea întreprinderii, dimensiunea acesteia și modul în care ea îsi gestionează resursele disponibile.

Analistul financiar va fi interesat nu numai de surprinderea situației financiar patrimoniale a firmei la un moment dat, reflectată de bilanțul contabil, ci și de modul în care aceasta se modifica într-o perioada de timp pentru a identifica sensul de evoluție al afacerii, ceea ce poate fi realizat prin studierea fluxurilor din întreprindere. Elementele de venituri si cheltuieli, reflectate în Contul de profit si pierderi, sunt rezultatul unei contabilități de angajamente ce presupune înregistrarea acestora în momentul facturarii, si nu în momentul încasarii, respectiv platii lor. În plus, unele categorii de venituri și cheltuieli (amortizarile si provizioanele constituite sau reluate) nu implica intrări sau ieșiri de numerar, deci nu au incidența asupra trezoreriei. Contul de profit si pierderi reflecta fluxuri de trezorerie potentiale, ceea ce face ca rezultatul net al exercitiului sa nu se încheie întotdeauna cu un surplus de disponibilitati banesti. Cele doua situații financiare clasice – Bilanțul contabil și Contul de profit si pierderi, nu sunt suficiente pentru caracterizarea fluxurilor din întreprindere.

Notiunea de flux corespunde unei miscari sau transferului unei cantitati de bunuri sau

moneda în timpul unei perioade de timp. Plecând de la această definiție, se consideră că toate operațiunile economice derulate de întreprindere si înregistrate în contabilitatea acesteia generează fluxuri.

Există unele operațiuni economice – asa numitele „operatiuni de rectificare”, care nu au influenta asupra trezoreriei, fiind considerate “non-fluxuri” și au rolul de a reda valoarea reala a patrimoniului, dar nu vor avea incidenta asupra trezoreriei. De exemplu, reevaluarea activelor, deși sunt necesare pentru obtinerea unei imagini reale asupra patrimoniului firmei, nu pot fi considerate fluxuri, deoarece nu au impact direct asupra trezoreriei si asupra volumului activelor. În aceeasi categorie ar putea fi încadrate operatiunile de constituire a provizioanelor si cele de calcul a amortizarii, care, desi afecteaza rezultatul exercitiului, nu influenteaza trezoreria întreprinderii.

Conceptul de flux reprezintă toate miscarile generate de operațiunile economice derulate de întreprindere, care vor avea impact asupra trezoreriei imediat sau la o anumita data

Într-o întreprindere, fluxurile de trezorerie sunt determinate de procurarea resurselor necesare desfasurarii activitatii și de utilizarea lor în activitatea propriu-zisa. Acestea sunt o parte a circuitului capitalului într-o întreprindere, facând legatura între diferitele stadii în care acesta se gaseste.Într-o prima fază, firma îsi procura resursele financiare necesare apelând la sursele proprii si sursele împrumutate. Are loc un flux de lichidități care vine de la proprietarii de capitaluri catre firma pentru finanțarea activității.

Astfel se formează resursele bănești și prin intermediul acestora, în a doua fază, se procură elementele materiale necesare productiei având asfel loc un flux real de intrare produs de operațiunile de investitii ,dar si un flux financiar de iesire determinat de plata respectivelor elemente. Are loc, de altfel si un flux real de intrare legat de operatiunile din exploatare si un flux financiar de iesire, prin plata respectivelor materiale.

Prin utilizarea, combinarea și consumarea acestora sunt obținute bunurile și serviciile destinate pieței. Vânzând aceste bunuri firma îsi recupereaza sumele avansate initial (care reintra în circuit), obtinând si un venit suplimentar sub forma de valoare adaugata. Vânzarea acestor bunuri genereaza fluxuri reale de iesire, în timp ce încasarea contravalorii bunurilor vândute genereaza fluxuri financiare de intrare dinspre clientii beneficiari catre firma.

Valoarea adaugata rezultată va fi repartizata pentru dezvoltare, sau pentru remunerare – salariile pentru plata fortei de munca, impozitele si taxele pentru stat, dividendele pentru actionari, dobânzile pentru banci. Astfel se înregistreaza alte fluxuri financiare prin intermediul carora firma achită drepturile cuvenite acestora (salariatii, statul, actionarii, bancile etc.).

Un asemenea circuit are un caracter continuu și intens.Capitalul se regaseste în permanență în toate stadiile.

Reprezentarea schematica a fluxurilor financiare din întreprindere este realizata în figura nr. 1.

Analiza financiara abordează studiul acestor mișcari într-un mod restrictiv. Astfel, dintre fluxurile economice ale unei entitati economice, numai fluxurile financiare, care sunt exprimate în unitati monetare sunt luate în considerare. Fluxurile de informatii sau fluxurile de bunuri vor fi analizate doar dacă daca au o implicare monetară directă sau indirectă.

1.2 Clasificarea fluxurilor de trezorerie

Existând o mare varietate de fluxuri de trezorerie în cadrul unei entitati economice, analiza acestora impune clasificarea lor pe mai multe criteria:

a)Dupa continut, fluxurile pot fi:

Fluxuri reale care constă în intrari și iesiri de bunuri și servicii în cadrul tranzacțiilor economice;

Fluxuri financiare constau în miscările cu influente asupra trezoreriei fie imediat, fie la o anumită data și reprezintă echivalentul fluxurilor reale, dar pot reprezenta si miscări independente de acestea ca plata salariilor, a impozitelor si taxelor etc;

b) Dupa momentul ăn care au incidentă asupra trezoreriei:

Fluxuri de trezorerie – suma fluxurilor de lichidități produse într-o anumită perioada, reprezentând diferenta dintre încasarile si plățile perioadei;

Fluxuri decalate – creantele si datoriile, care urmează să influențeze trezoreria, pe termen scurt sau lung conducând la un flux de trezorerie efectiv.

c) După destinația lor:

Fluxuri financiare de utilizări reprezentate de lichiditățile utilizate pentru procurare de imobilizări, de stocuri, sau creșterea creanțelor față de clienți;

Fluxuri financiare de resurse,care duc la creșterea lichidităților pe diverse căi, ca de exemplu: scăderea creanțelor față de clienți, aporturi ale actionarilor etc.

d) Dupa activitățile care le dau naștere :

Fluxuri de exploatare sunt ocazionate de desfășurarea activității curente a entitășii economice: aprovizionări de materii prime, plăți de salarii, plăți de impozite și taxe, vânzări de produse finite etc. și care ,sub aspect monetar, exprima efectul tranzacțiilor legate de activitatea de exploatare a firmei

Comparând încasarile cu platile obtinem fluxul net de trezorerie al activitățtii de exploatare.

Fluxuri de investiții, produse de cumpărarea sau vânzarea unor active imobilizate. Când firma achizitionează imobilizări fluxurile de investiții sunt de iesire, aceasta însemnând o utilizare de trezorerie, iar atunci când firma vinde o parte din imobilizari, fluxurile sunt de intrare, însemnând o resursa suplimentara de trezorerie.

Diferenta dintre fluxurile de intrare si cele de iesire reprezintă fluxul net de trezorerie care privește activitatea de investitii.

Fluxuri de finantare, care se referă la operatiile dintre proprietarii de capitaluri și entitatea economică și care produc modificari în volumul si structura capitalurilor proprii si a capitalurilor împrumutate ale întreprinderii. Prin intermediul lor sunt procurate resursele financiare necesare desfasurarii activitatii entității.

Fluxurile de finantare pot fi:

de intrare – încasarile provenite din operatiunile de capital sau rezultate din credite, împrumuturi, angajamente si alte datorii pe termen mediu si lung;

de iesire – rambursarile de împrumuturi, plati pentru achizitionarea sau rascumpezorerie, iar atunci când firma vinde o parte din imobilizari, fluxurile sunt de intrare, însemnând o resursa suplimentara de trezorerie.

Diferenta dintre fluxurile de intrare si cele de iesire reprezintă fluxul net de trezorerie care privește activitatea de investitii.

Fluxuri de finantare, care se referă la operatiile dintre proprietarii de capitaluri și entitatea economică și care produc modificari în volumul si structura capitalurilor proprii si a capitalurilor împrumutate ale întreprinderii. Prin intermediul lor sunt procurate resursele financiare necesare desfasurarii activitatii entității.

Fluxurile de finantare pot fi:

de intrare – încasarile provenite din operatiunile de capital sau rezultate din credite, împrumuturi, angajamente si alte datorii pe termen mediu si lung;

de iesire – rambursarile de împrumuturi, plati pentru achizitionarea sau rascumpararea actiunilor întreprinderii, plati pentru comisioane legate de operatiunile de creditare ale firmei etc.

Dacă se compară fluxurile de intrare cu cele de iesire se obține fluxul net de trezorerie al activitatii de finantare.

Norme naționale și internaționale de reglementare a fluxurilor de trezorerie

Datorită mondializarii economiilor, a concurenței din ce in ce mai accentuate și din cauza faptului ca pietele de capital s-au globalizat, fiecare țara dispune in momentul de față de propriul sistem contabil și de propria practică.Din această cauză utilizatorul de situații financiare este pus în fata unor informații greu de controlat si de comparat, informații contradictorii.

Dupa 1990, in majoritatea țărilor s-a introdus „Tabloul fluxurilor de trezorerie"- document contabil de sinteza – ca o necesitate practică de informare a utilizatorului de situații financiare. Fiecare țara a avut, propria sa experiență în ceea ce priveste cadrul normativ prin care sa se solicite acest raport.

La nivel regional, tabloul fluxurilor de trezorerie nu a fost abordat ca problema de sine statatoare, ci s-a mers mai mult pe preluarea unor practici ale altor state si adaptarea acestora în cazul unei tari date. O astfel de situatie a aparut la nivel european, unde Directivele a IV-a și a VII-a nu au abordat problema tablourilor de finantare nici la nivel de conturi individuale, nici la nivelul grupului de societati.

“La nivel international, fluxurile de trezorerie au fost avute în vedere în activitatea de standardizare (normalizare) a contabilitatii tocmai din dorinta de a pune la dispozitia utilizatorilor de situatii financiare informatii despre capacitatea întreprinderii de a face fata platilor pe termen scurt si mediu din fluxurile de disponibilitățti generate din desfasurarea activităților sale.

Astfel, în prezent, s-a ajuns ca doar doua dintre standardele internationale de contabilitate sa faca trimitere directa la fluxurile de trezorerie, si anume: IAS 1 „Prezentarea situatiilor financiare"; IAS 7 „Situatiile fluxurilor de trezorerie".”

“Actualul IAS l, intitulat „Prezentarea situatiilor financiare", a fost reexaminat în iulie 1997 ultima dată și a înlocuit fostele IAS 1, „Prezentarea politicilor contabile", IAS 5, ,,Informațiile ce trebuie prezentate în situatiile financiare", si IAS 13, „Prezentarea activelor curente si a datoriilor curente".

Obiectivul principal al IAS 1 este de a stabili baza pentru prezentarea situațiilor financiare cu scop general, pentru asigurarea comparabilitatii acestora în timp și spațiu. Standardul se aplica tuturor tipurilor de întreprinderi individuale si de grup, inclusiv bancilor si societatilor de asigurar.Obiectivul situatiilor financiare este cel de a oferi informatii despre poziția financiară, performantă și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, necesare unei game largi de utilizatori pentru luarea unor decizii economice.

Conform cerințelor IAS 1, componentele situațiilor financiare sunt:

Bilanțul;

Contul de profit și pierderi;

Situatie care sa reflecte fie:

toate modificarile capitalului propriu;

modificarile capitalului propriu, altele decât cele care provin din tranzactii de capital cu proprietarii si distribuiri catre proprietari;

situatia fluxurilor de numerar;

politicile contabile si notele explicative.”

IAS 1 face trimitere la IAS 7 acolo unde se dezbate problema structurării si conținutului situației fluxurilor monetare, care detaliază toate aspectele cu privire la TablouI fluxurilor de numerar. IAS 7, intitulat „Situațiile fluxurilor de trezorerie", a fost reexaminat în 1992 si înlocuit cu „Situatia modificarilor în pozitia financiară".Aceasta prezintă interes deosebit de mare urmatoarele aspecte:

“Obiectivul IAS 7 impune furnizarea unei informări asupra istoricului evoluției trezoreriei si echivalentelor de trezorerie ale întreprinderii prin intermediuł Tabloului fluxurilor de trezorerie. Cerinta expresa a IAS 1 cu privire la componentele și conținutul situațiilor financiare este subliniată de IAS 7.1, care specifică faptul că întreprinderea trebuie sa întocmeasca situatia fluxurilor de numerar în conformitate cu cerintele standardului și sa o prezinte ca parte integranta a situatiilor sale financiare pentru fiecare perioada pentru care sunt prezentate aceste situatii financiare;”

Cei care utilizează situatiile financiare ale unei entități economice sunt interesati de modul în care entitatea produce si utilizează numerarul și echivalentul de numerar;

Informațiile despre fluxurile de numerar permit utilizatorilor de situatii financiare sa stabileasca capacitatea unei întreprinderi de a genera numerar si echivalent în numerar, precum si de a evalua si compara valoarea prezenta a viitoarelor fluxuri de numerar pentru diferite întreprinderi;

Aceste reglementari se aplică obligatoriu pentru toate entitățile, indiferent de natura activitatilor, chiar daca numerarul constituie un produs al acesteia cum sunt societatile financiare;

În ceea ce priveste prezentarea situatiei fluxurilor de numerar, întreprinderea trebuie sa o realizeze pentru perioada de raportare în mod separat pe activitati de exploatare, de investitii si de finantare, într-o manieră care sa corespunda cel mai bine activitatii sale;

Fluxurile de numerar care aparțin activitatii de exploatare sunt cele rezultate din principalele activitati producatoare de venit ale întreprinderii, în timp ce fluxurile de numerar incluse în activitatea de investitii se refera la masura în care cheltuielile au fost facute pentru operatiuni care trebuie sa producă venituri si fluxuri de numerar în viitor. În activitatea de finantare sunt incluse fluxurile de numerar care rezulta sau care vor fi înapoiate finantatorilor întreprinderii economice.

Fluxuri de trezorerie ale exploatării sunt formate din:

• încasarile ce provin din vânzarea de bunuri si prestarea de servicii;

• încasarile ce provin din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

• platile privind furnizorii si salariatii;

• platile de impozite, exceptând activitatile de investitii sau de finantare.

În tabelul 1. este prezentată structura pentru determinarea fluxurilor de exploatare, în funțtie de cele doua metode.

Tabelul 1. Structura de determinare a fluxuriIor de trezorerie din exploatare

În tabelul 2, este prezentată structura de determinare a fluxurilor de numerar pentru activitatea de investitii si a celor pentru activitatea de finantare.

Tabelul 2: Structura de determinare a fluxurilor de trezorerie din investitii si din

Finantare

Standardul precizeaza ca fluxurile de numerar provenite din tranzactiile effectuate în valuta trebuie înregistrate în moneda de raportare a întreprinderii, prin aplicarea asupra valorii în valuta a cursului de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar, iar fluxurile de numerar ale unei sucursale din strainatate trebuie convertite la cursurile de schimb dintre moneda de raportare si valuta, la data fluxului de numerar (IAS 7, pct. 25 si pct. 28);

În ceea ce priveste particularitatile pregatirii situatiilor financiare în cazul investitiilor în filiale, întreprinderi asociate si asocieri în participatie, IAS 7 are în vedere, conform pct. 37 si 38:

La contabilizarea unei participatii într-o societate sau filiala înregistrata utilizând metoda punerii în echivalenta sau a costurilor, investitorul restrânge raportarea sa în situatia fluxurilor de numerar dintre el si societatea în care s-a investit la dividende si avansuri.

Întreprinderea care îsi reporteaza participatia într-o entitate controlata în comun folosind consolidarea proportionala include în situatia consolidata a fluxurilor de numerar, partea sa proportionala din fluxurile de numerar ale entitatii controlate, iar în cazul utilizarii metodei punerii în echivalenta, va include atât fluxurile de numerar legate de participatia sa în întreprinderea controlata, cât si repartizarile si alte varsaminte sau încasari dintre aceasta si entitatea controlata în comun.

Operatiunile de achizitionare si cedare de filiale si de alte unitati de afaceri vor fi avute în vedere astfel încât fluxurile de plati si încasari sa fie prezentate separat si încadrate la activitatea de investitii, concomitent cu precizarea: valorii contraprestatiei platite/primate în schimbul achizitiei/vânzarii; ponderii contraprestatiei sub forma numerarului sau echivalentelor acestuia; valorii numerarului sau echivalentelor acestuia din filiala sau unitatea achizitionata sau înstrainata; valorii activelor si obligatiilor, altele decât numerarul si echivalentele acestuia din filiala sau unitatea care a fost achizitionata sau înstrainata, centralizata pe fiecare categorie importanta;

Operatiunile de investitie si de finantare (IAS 7, pct. 44) care nu necesita întrebuintarea numerarului sau echivalentului de numerar trebuie excluse din situatia fluxului de numerar, ele fiind raportate altundeva în cadrul situatiilor financiare într-un mod care sa furnizeze toate informatiile relevante despre aceste activitati de investitie si finantare.

Exemple pentru aceste operatiuni sunt date:

achizitia de active, fie prin asumarea directa a obligațiilor asociate, fie prin intermediul leasing-ului financiar;

achizitionarea unei întreprinderi prin intermediul emiterii de actiuni;

convertirea datoriilor în actiuni.

În cele doua anexe la IAS 7 se prezinta situatia fluxurilor de numerar pentru o întreprindere, alta decât o institutie financiara (Anexa l), respectiv pentru institutiile financiare (Anexa 2). Pentru institutiile financiare, în tabelul 1.3. este prezentat modul de determinare a fluxurilor de trezorerie prin aplicarea metodei directe.

Tabelul 1.3: Modul de calcul al fluxurilor de trezorerie pentru o institutie financiara

În Romania, în ultimii 15 ani, s-a tot discutat despre fluxurile de trezorerie, de cele mai multe ori, sub forma asa-zisului „cash-flow" utilizat ca un criteriu de evaluare a unei afaceri, a unui proiect sau a unei întreprinderi.

“O prima încercare de utilizare a unor asemenea informatii s-a realizat prin intermediul Ordonantei Guvernului nr. 13/1995 privind unele masuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, de întarire a disciplinei financiare si de îmbunatățire a decontărilor în economie. Prin acest act normativ se stabilea întocmirea unui tablou al fluxului de numerar ca document integrat programelor de restructurare si redresare financiara ce trebuiau întocmite de agentii economici aflati în regim de supraveghere economico-financiara. Tabloul se întocmea pe baza datelor din anul 1994 si cuprindea prognoze la nivelul anului 1995.”

Acest document a fost definit si discutat pe larg în literatura de specialitate, dar prima includere a tabloului fluxurilor de trezorerie alaturi de bilant, cont de rezultat si notele explicative a fost facuta prin Ordinul Ministrului Finantelor nr. 403/1999 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Intemationale, publicat în „Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 480 din 4 octombrie 1999.

“Reglementarile contabile de armonizare cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate aprobate prin Ordinul nr. 94 al Ministrului Finantelor au fost structurate pe cinci capitole, si anume:

I. Reglementari privind contabilitatea si situatiile financiare ale întreprinderii;

II. Planul de conturi general;

III. Formatul bilanțului, contului de profit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie, ,situatiei modificarilor capitalului propriu si exemple de prezentare a notelor explicative;

IV. Exemplu de corespondenta a planului de conturi general cu formatul bilantului si contul de profit si pierdere;

V. Explicarea unor termeni utilizati si colaterali acestora.

Reglementarile de armonizare au inclus situatia fluxurilor de trezorerie în categoria situatiilor financiare anuale, alaturi de bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, politicile contabile si note explicative, iar conform paragrafului 3.3, situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei, a modificarilor capitalului propriu si a fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercitiu financiar.

Forma si continutul situatiei fluxurilor de trezorerie trebuia sa prezinte elementele enumerate într-unul dintre formatele situatiei fluxurilor de trezorerie, prevazute de IAS 7 în paragraful 4.1. La rândul lor, notele explicative, ca parte componenta a situatiilor financiare, trebuia sa prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de trezorerie si modificarilor capitalului propriu.

În capitołul al III-lea al ,,Reglementarilor…"se prezenta structura Situatiei fluxurilor de trezorerie dupa metoda directa si cea indirecta.

În anul 2005 OMF 94 / 2001 a fost înlocuit cu OMF 1752 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 1080 din 30-11 2005. Potrivit acestui act normativ persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite in continuare criterii de marime:

total active: 3.650.000 euro;

cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;

numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

Întocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

bilant;

cont de profit si pierdere;

situatia modificarilor capitalului propriu;

situatia fluxurilor de trezorerie;

note explicative la situatiile financiare anuale.”

Instrumente utilizate în analiza fluxurilor de trezorerie

Documentul care explica variatia trezoreriei este repezentat de tabloul fluxurilor de trezorerie ,document de sinteză contabilă care indică solvabilitatea entității economice, capacitatea acesteia de a da nastere unor fluxuri pozitive de trezorerie pornind de la activitatile sale curente.

Tabloului fluxurilor de trezorerie are urmatorul rol :

Prezintă relația dintre fiecare operatie efectuata de agentul economic si echilibrul său financiar ;

Reflecta efectele pe termen scurt sau mediu ale realizarii echilibrului financiar.

Situațiile financiare , pun în evidență existenta, miscarea si transformarea numerarului activității de exploatare, acestea realizându-se pe urmatoarele trei tipuri de activități:

activități de exploatare/ operaționale;

activități de investiții;

activități de finanțare.

Fluxurile produse de activitățile de exploatare au un rol vital în evoluția viitoare a entității , acest flux reprezintând principala sursă de finanțare a productiei, a investițiilor și de onorare a dividendelor catre acționari.

Fluxurile rezultate din activitățile de investitii prezintă modul în care activitățile de investitii se autofinanțează și sumele care se risipesc pentru investitii care pot genera fluxuri pozitive de numerar in viitor.

Fluxurile rezultate din activitățile de finantare prezintă evolutia viitoare a numerarului provenit de la investitori externi.

In mod concret elementele unei situatii a fluxurilor de trezorerie ar fi urmatoarele :

Numerarul – numerarul din casa si disponibilul in cont, deci banii la care societatea poate avea acces imediat.

Echivalentele de numerar – investitii financiare pe termen scurt si foarte lichide usor convertibile in numerar.. Investitiile sunt clasificate în echivalente de numerar doar cand au o perioada scurta de scadenta, trei luni sau mai putin de la data achizitiei.

Fluxurile de numerar – intrarile și iesirile de numerar și echivalente de numerar.

Activitățile de exploatare – constituie o parte importanta a situatiei fluxurilor de numerar deoarece arata succesul inregistrat de activitatile entitatii la generarea unor fluxuri de numerar suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor si realizarea de noi investitii fara ca entitatea sa fie nevoita sa apeleze la surse externe de finantare.Reprezintă principalele activități producatoare de venit ale întreprinderilor, precum și alte activități ce nu sunt activități de investitii sau de finantare.

Activitățile de investitii – aceste fluxuri se prezintă separate pentru că ele sunt reprezenatte de valoarea cheltuielii care a fost efectuata cu resurse care au misiunea sa producă venit si fluxuri de numerar in viitor.Acestea constă în cumpărarea și vânzarea de active imobilizate precum si alte investitii care nu sunt incluse in echivalentele de numerar.

Activitățile de finantare – produc schimbari ale dimensiunii si conținutului capitalului propriu si datoriilor unei entități economice. Acestea trebue prezentate separate,deoarece sunt utile în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finanțatorilor entitășii.

Situatia fluxurilor de numerar trebuie sa analizeze fluxurile de numerar ale perioadei în functie de natura activitatii : de exploatare, de investitii si financiare. Activitatile de investitii si financiare care nu presupun existenta numerarului sau a echivalentului de numerar nu trebuie incluse în situatia fluxurilor de numerar, însă trebuie prezentate în altă secțiune în situatiile financiare.

Nu trebuie să se uite ca o singura tranzactie poate genera fluxuri de numerar care sunt incluse în sectiuni diferite din cadrul situatiei fluxurilor de numerar.

Beneficiile informațiilor aduse de tabloul fluxului de numerar sunt:

1.Situatia fluxurilor de trezorerie utilizată cu restul situațiilor financiare, produce informatii importante utilizatorilor care trebuie să evalueze modificarea activului net al unei întreprinderi, structura sa financiară si capacitatea de a influenta valoarea si momentul aparitiei fluxurilor de numerar pentru a se adapta circumstantelor ți oportunitatilor care sunt într-o continua schimbare.

2 Se pot compara mai usor rrezultatele din exploatare între diferite întreprinderi, deoarece elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru aceleasi tranzactii si tratamente.

3. Informatiile despre fluxurile de numerar sunt utile în stabilirea capacității unei entități de a produce numerar și echivalent de numerar .

4. Istoricul informatiilor asupra fluxurilor de numerar este uneori utilizat ca un indicator al valorii, în momentul aparitiei si sigurantei viitoarelor fluxuri de numerar.

5. Se utilizează pentru a verifica exactitatea evaluarilor din trecut asupra viitoarelor fluxuri de numerar si pentru a analiza relatiile dintre profitabilitate și fluxurile nete de numerar și a impactului asupra preturilor.

6. Se poate previziona cash flow-ul pe baza plătilor si încasarilor din trecut. Prin previzionare este permisa utilizarea eficienta a disponibilitatilor banesti ale societatii evitându-se îndatorarea pe termen scurt; estimarea necesitătilor de numerar, în timp util pentru negocierea și angajarea unui credit; informatii despre realizarea investitiilor din surse proprii.

7. Tabloul fluxului de numerar raporteaza investitiile companiei în activul firmei si ofera investitorilor si creditorilor informatii asupra cash flow-ului pentru a evalua gestiunea intreprinderii si pentru a aprecia deciziile care s-au luat în gestiunea întreprinderii..

8.Reflectă modul prin care profitul net se transformă in numerar, se modifică împreuna, având aceasi directie.

În ceea ce privește întrebuințarea informatiilor redate în tabloul fluxurilor de trezorerie este diferita în funcție utilizator și de interesele acestuia. Utilizatorii pot fi: interni- managementul întreprinderii sau externi- în special investitorii si creditorii intreprinderii.

Capitolul II MODALITĂȚI DE ANALIZĂ A FLUXURILOR DE TREZORERIE LA SPITALUL ORĂȘENESC BALȘ

2.1 Prezentarea generală a Spitalului Orășenesc Balș

Spitalul luat în analiză este un spital de tip orășenesc, situat în sudul țării, pe drumul european E70, la o distanță de 25 km față de Spitalul de Urgență Slatina și la aceeași distanță față de Spitalul Clinic nr.1 Craiova, ce deservește o populație de cca. 53.400 locuitori, din care 59% sunt din mediul rural, cea mai îndepărtată localitate fiind la 35 km.

Întrucât sporul natural este mult scăzut față de media înregistrată pe țară ( – 4,9% față de -1,9% la nivel național), iar populația de peste 60 de ani depășește procentul înregistrat în regiunea din care face parte (21,53% în județ, față de 20,94% în sudul țării ) se poate trage concluzia că spitalul nostru deservește o populație îmbătrânită și cu probleme medico- sociale deosebite.

Unitatea este de tip general și are un număr de 119 de paturi pentru spitalizarea continuă și 4 paturi pentru spitalizarea de zi, repartizate în 3 secții și 4 compartimente.

Structura organizatorică conform Ordinului MS 725/02.06.2010 și a Hotărârii Consiliului Local Balș nr.24/31.01.2013, se prezintă astfel:

Pe lângă secțiile / compartimentele enumerate mai sus, din structura organizatorică a Spitalului Orășenesc Balș fac parte și următoarele: camera de gardă, spitalizare de zi, bloc operator, farmacie, sterilizare, laboratorul de analize medicale, laborator radiologie și imagistică medicală – cu punct de lucru în ambulatoriu, laborator recuperare, medicină fizică și balneologie (bază de tratament), laborator explorări funcționale, compartimentul de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, cabinet stomatologie urgențe, dispensar TBC.

Ambulatoriu integrat al spitalului cuprinde 14 cabinete medicale: cabinet medicină internă, cabinet chirurgie generală, cabinet obst.-ginecologie, cabinet pediatrie, cabinet neurologie, cabinet orl, cabinet oftalmologie, cabinet alergologie, cabinet ortopedie și traumatologie, cabinet psihiatrie, cabinet dermato-venerologie, cabinet planificare familială, cabinet oncologie medicală, cabinet diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, sterilizare, compartiment statistică medicală, aparat funcțional.

Laboratoarele de radiologie și imagistică medicală, analize medicale, explorări funcționale, recuperare medicină fizică și balneologie sunt unice și deservesc atât spitalul, cât și ambulatoriul integrat al spitalului.

Resursele umane ale spitalului constau într-un număr de 155 salariați pentru 208 posturi aprobate ( ceea ce reprezintă 74,52% din statul de funcții aprobat), încadrați după cum urmează:

Funcționalitatea și calitatea serviciilor medicale depind în mare măsură de calificarea salariaților și de condițiile de muncă. Din acest motiv este necesară o extindere a modurilor de pregătire profesională, astfel încât să li se insufle salariaților responsabilitatea și capacitatea de a muncii în echipă, precum și o autonomie suficientă în îndeplinirea sarcinilor corespunzătoare nivelului de pregătire. Principalele obiective privind managementul resurselor umane privesc mobilizarea, motivarea și dezvoltarea capacităților personalului.

În cadrul spitalului sunt îndeplinite următoarele funcții :

Funcția medicală;

Funcția financiar- contabilă;

Funcția de aprovizionare

Funcția de personal.

Prin funcția medicală decurge activitatea principală a unității care constă în permiterea acordării asistenței medicale de specialitate și se poate vedea încă de la internarea pacientului și până la externarea acestuia. După examinare se stabilește un diagnostic în funcție de care i se administrează bolnavului medicația corespunzătoare și sunt folosite diverse materiale, în majoritate cele sanitare.Această funcție se exercită în toate sectoarele medicale ale spitalului, a căror principală sarcină este cea de a ameliora sau restaura starea sănătății bolnavilor.

Obiectivele acestei funcții se concretizează în:

acordarea serviciilor medicale de calitate;

îmbunătățirea practicii medicale;

adaptarea activității în funcție de noile aparate performante procurate;

scăderea ratei de mortalitate;

creșterea specializării cadrelor medicale;

Funcția financiar-contabilă face referire la: elaborarea și respectarea bugetului de venituri și cheltuieli, repartizarea eficientă și urmărirea modului de utilizare a fondurilor disponibile, plata furnizorilor, urmărirea încasării sumelor restante din contul de debitori,organizarea și ținerea contabilității sintetice și analitice, calculul indicatorilor economico- financiari, întocmirea situațiilor cerute de către instituțiile superioare(Direcia de Sănătate Publică, Casa de Asigurări de Sănătate), raportarea situației financiare la cererea directorului.Funcția este realizată în cadrul compartimentului financiar-contabil, care este coordonată de către Directorul Financiar Contabil și cuprinde următoarele birouri:

Biroul contabilitate- ține evidența elementelor patrimonialeale instituției, efectuează evidența periodică a acestora, întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice, urmărind corelațiile și concordanțele, ține evidența furnizorilor, urmărește modul utilizare al fondurilor din contul de disponibil și casierie.

Casieria- se ocupă cu realizearea operațiunilor de încasări și plăi efectuate în numerar și asigură relațiile de decontare cu trezoreria, întocmește registrul de casă, foaia de vărsământ, etc

Obiectivele de bază ale acestei funcții sunt:

Administreaza util resursele financiare limitate;

Întocmeste o evidență corecte;

Stabilește ordinea prioritară în achitarea datoriilor către furnizori.

Funcția de aprovizionare are o importanță majoră privind aprovizionarea cu cele necesare bunului mers al activității sanitare și are urmatoarele sarcini :

Întocmește planul anual de aprovizionare și centralizează necesarul de materiale;

Organizează achizițiile publice, conform prevederilor legale în vigoare;

Organizează activitatea de transport-achizițtionare a autovehiculelor, înscrierea acestora la organele de politie, efectuarea rodajului și raspunde de: controlul zilnic, reviziile tehnice, reparațiile curente și capitale ale autovehiculelor;

Asigură executarea la timp și în bune condiții a transporturilor necesare unității;

Raspunde de utilizarea bonurilor de benzina în conformitate cu normativele de cheltuieli;

Participa alături de conducerea unității la stabilirea necesarului de aparatura de înalta performanta pentru unitate

Asigura receptia, manipularea si depozitarea corespunzatoare a bunurilor;

Urmareste derularea contractelor de furnizare produse, de prestari servicii sau lucrari încheiate;

Întocmeste raportul privind contractele de achizitii încheiate trimestrial;

Întocmeste propunerea de angajare a unei cheltuieli odata cu angajamentul legal;

Înainteaza la plata facturile emise de furnizorii de produse, servicii si lucrari conform legislatiei în vigoare;

Funcția de personal are drept atribuții stabilirea necesarului de forță de muncă, acoperirea locurilor de muncă disponibile în funcție de statul de funcții cu personal având pregătire corespunzătoare posturilor, orientarea, selecția, angajarea și instruirea permanentă a personalului, stabilirea și întocmirea fișei postului, stabilirea modului de salarizare conform normelor în vigoare, în funcție de gradul de calificare, rezolvarea divergențelor între salariați

Obiective principale:

Să creeze condiții optime de muncă pentru angajați;

Să asigure unui nivel superior de instruire a personalului prin cursuri de specializare.

În cadrul spitalului, exercitarea conducerii se face într-o manieră centralizată, iar sistemul de comunicare funcționează pe orizontală și pe verticală.

Structura organizatorică este ilustrată în organigrama instituției sanitare, precum și relatiile interne dintre aceste compartimente, subordonate managerului spitalului. Fiecare dintre aceste clinici au personal format din medici,asistente, alte cadre sanitare menite sa îi aducă aportul în domeniul medical prin practicile pe care le desfașoară. Clinicile sunt dotate cu saloane cu paturi, săli de operaii, laboratoare de analize, săli special dotate pentru primirea urgențelor.

Prin atribuțiile care îi corespund, spitalul asigură cele mai bune servicii medicale:

Primul ajutor medical și asistență medicală de urgență;

Efectuarea consultațiilor, investigațiilor tratamentelor și alte îngrijiri medicale pentru bolnavii spitalizați și ambulatorii;

Recuperarea medicală a bolnavilor, invalizilor;

Informarea bolnavului sau a persoanelor cele mai apropiate, asupra bolii și evoluției acesteia în scopul asigurării eficienței tratamentului aplicat;

Crearea unei ambianțe plăcute, asigurarea unei alimentații corespunzătoare

afecțiunii atât din punct de vedere calitativ și cantitativ, precum și servirea mesei în condiții de igienă;

Promovarea acțiunilor privind educația sanitară a populației;

Realizarea condițiilor necesare pentru aplicarea măsurilor de prevenire a infecțiilor,protecția muncii și paza contra incendiilor conform normelor in vigoare;

Asigurarea asistenței medicale și a funcționalităii unităților sanitare în perioade de calamități sau în alte situații cu caracter deosebit

Directorul General(managerul) : Dr. Stănculescu Ștefan

urmărește respectarea prevederilor legale și punerea în aplicare a acestora;

organizează activitatea sectoarelor din subordonare;

reprezintă unitatea la ședințele de la Direcția de Sănătate Publică și Casa de Asigurări de Sănătate.

Directorul financiar-contabil : Ec. Stancu Daniela

vizează actele pentru control financiar preventiv;

analizează contractele ce urmează a se încheia cu furnizorii, urmărind încadrarea în creditele anuale aprobate;

întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli;

urmărește întocmirea execuției bugetare conform legii;

organizează ținerea la zi a evidenței financiar-contabile;

aprobă fișa postului sau cererile de concediu ale salariaților din subordine;

coordonează activitatea de investiții și achiziții, precum și pe cea referitoare la reparații curente și capitale.

Directorul medical : Dr. Grigoriu Carmen

supraveghează desfășurării activitații medicale.

2.2 Situația fluxurilor de trezorerie

IAS 7 "Situatia fluxurilor de trezorerie" stabileste cerinte privind prezentarea situatiilor fluxurilor de numerar si informatiile pe care trebuie sa le contina. Informatiile privind fluxurile de numerar sunt folositoare utilizatorilor situatiilor financiare, oferind o baza de evaluare capacitatii întreprinderii de a genera numerar si a nevoilor sale pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective.

Asa cum sunt definite în IAS 7 "Situatia fluxurilor de trezorerie", numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere, iar echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt si extrem de lichide care sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar si al caror risc de schimbare a valorii este insignifiant.

În cadrul tabloului, operatiile de numerar sunt grupate pe trei activitati, exploatare, investitie si finantare.

Pentru fiecare functie pornind de la analiza comparativa încasari si plăti, se determina fluxurile de numerar ce intra sau ies, si echivalentele de numerar.

I. Activitatile de exploatare

Fluxurile provenite din activitatile de exploatare sunt generate de principala activitate producatoare de venituri ale întreprinderii, precum si alte activitati care nu sunt activitati de finantare sau de investitie, indicatorul – analiza calculat fiind fluxul net de trezorerie privind exploatarea. Formula de principiu de calcul a acestui indicator este: venituri încasate – cheltuieli platite.

Câteva exemple vin în sprijinul delimitarii fluxurilor de numerar provenite din activitati de exploatare:

(a) încasari de numerar din vânzarea de bunuri materiale, prestarea de servicii, din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

(b) platile în numerar efectuate catre furnizorii de bunuri si prestatorii de servicii;

(c) platile în numerar efectuate catre si în numele angajatilor;

(d) platile în numerar de impozite si taxe;

(e) încasarile si platile în numerar provenite din contractele încheiate în scopuri de plasament sau tranzactionare;

(f) platile si încasarile generate de cumpararea si vânzarea titlurilor de tranzactionare si plasament;

(g) avansurile în numerar si creditele acordate sunt, de regula, activitati de exploatare.

II. Activitatile de investitii

Constau în achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de alte investitii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar cum sunt:

(a) platile în numerar pentru achizitionarea de active imobilizate, inclusiv titlurile financiare imobilizate;

(b) încasarile în numerar din vânzarea de active imobilizate; inclusiv titlurile financiare imobilizate;

(c) avansurile în numerar si împrumuturile efectuate catre parti;

(d) încasarile în numerar din rambursarea avansurilor si împrumuturilor efectuate catre alte parti;

(d) încasari si plati în numerar aferente contractelor futures, forward de optiuni si swap;

III. Activitatile de finantare

Vizeaza constituirea si rambursarea resurselor de finantare pe termen lung sau stabile.

Fluxurile de numerar si echivalente generate pot avea ca obiect:

(a) încasari de numerar din emisiuni de actiuni sau alte instrumente de capital;

(b) platile în numerar efectuate catre proprietari pentru a achizitiona sau rascumpara actiunile întreprinderii;

(c) încasarile în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanta, a împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligatiunilor, ipotecilor si a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung;

(d) rambursarile în numerar ale unor sume împrumutate si platile în numerar pentru reducerea obligatiilor aferente unui contract de leasing financiar.

Analiza Comparativă a Fluxurilor de Trezorerie la Spitalul Orășenesc Balș

În ceea ce privește activitatea operațională se observă ca numerarul generat este negativ în toți cei trei ani,însă acesta crește de la an la an,încasările aoperind din ce în ce mai mult plățile efectuate.

În ceea ce privește activitatea de investiții,se poate observa că numerarul este negativ în 2012, iar în 2013,desi tot negative, are o crestere extrem de mare ajungand în anul 2014 la 0 ceea ce înseamnă că încasările au facut față investițiilor realizate.

Numerarul din activitatea de finanțare are valoarea 0 în 2012 și 2013 iar în 2014 se înregistrează o valoare de 838 de lei.

Evoluția numerarului de la sfarsitul perioadei

Din analiza graficului, privind evoluția numerarului de la sfarsitul perioadei, se observă că acesta scade de la an la an

2.3 Relația dintre situația fluxurilor de trezorerie, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi

Adesea, în lumea contabilă, se susține faptul că profitul este un punct de vedere, în timp ce trezoreria este o realitate. Această afirmație se bazează pe constatarea că unele întreprinderi raportează profituri impunătoare, dar care nu au corespondent pe măsură în trezorerie. Situația se datorează, pe de o parte, faptului că rezultatul contabil are la bază o serie de convenții și politici contabile, iar, pe de altă parte, calității managementului întreprinderii.

Majoritatea utilizatorilor de informație contabilă manifestă un interes deosebit față de trezoreria unei entități raportoare. Fiecare dintre acești utilizatori revendică o parte din trezoreria întreprinderii sub formă de dividende, dobânzi, salarii, impozite etc.

Informații privind trezoreria întreprinderii sunt disponibile în bilanțul contabil. Bilanțul prezintă situația numerarului și echivalentelor de numerar a unei unități patrimoniale la sfârșitul unei perioade de gestiune și permite examinarea creșterilor sau diminuărilor acestora față de nivelul de la începutul perioadei, fără a oferi informații referitoare la structura și factorii acestor modificări.

Contul de profit și pierdere prezintă informații despre veniturile, cheltuielile și rezultatele generate de unitate, ceea ce furnizează într -o oarecare măsură sursele și utilizările numerarului și

echivalentelor de numerar, dar nu explică de ce aceste elemente au înregistrat scăderi sau creșteri.

La momentul în care în contabilitate se recunoaște o cheltuială, plata se poate să se fi făcut în trecut (înregistrarea cheltuielii cu chiria în perioada N în condițiile în care chiria a fost plătită în avans în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor (înregistrarea facturii de plată față de un furnizor de servicii). De asemenea, unele cheltuieli nu au incidență asupra trezoreriei (cheltuielile cu amortizarea, cu provizioanele și cu pierderile din deprecierea activelor) sau au în contrapartidă stocuri, imobilizări și alte active.

La momentul în care în contabilitate se recunoaște un venit, încasarea se poate să se fi făcut în trecut (înregistrarea venitului din chirii în perioada N în condițiile în care încasarea chiriei s-a produs în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor (înregistrarea unei vânzări către un client). De asemenea, unele venituri nu au incidență asupra trezoreriei (veniturile din provizioane sau din reluarea pierderilor din deprecierea activelor) sau au în contrapartidă stocuri, imobilizări și alte active.

Date fiind limitele bilanțului contabil și ale contului de profit și pierdere în reflectarea informațiilor privind fluxurile de trezorerie, a devenit necesară publicarea unei situații financiare care să completeze imaginea privind poziția financiară și performanța financiară a întreprinderii, dar și să o facă mai credibilă. Această situație financiară este “Situația fluxurilor de trezorerie”.

Literatura de specialitate consideră ca făcând parte din sarcina contabilității fluxurilor de trezorerie întocmirea unui document contabil de sinteză, alături de bilanț și contul derezultate, cu rolul de a le evidenția.

Pe plan mondial, acest document este prezentat sub denumirea generală de „tablou de flux” și se referă la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant

Tabloul fluxurilor de numerar prezintă aceste fluxuri, cunoscute sub denumirea de încasări și plăți, arătând totodată sursele și utilizările numerarului și echivalentelor denumerar, precum și cauzele variaței acestuia

2.4 Metode de determinare a fluxurilor de trezorerie pe activități și indicatori de analiză a fluxurilor de trezorerie

O întreprindere trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie aferente activității deexploatare făcând apel:

fie la metoda directă, conform căreia informațiile furnizate se referă la încasări și plăți (intrări și ieșiri de fonduri) brute;

fie la metoda indirectă conform căreia rezultatul net este corectat, pentru a ține cont:

de influența operațiilor care nu au caracter monetar;

de orice report sau regularizare a încasărilor sau plăților trecute sau viitoare, presupuse de exploatare;

de elementele de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizează investițiile sau finanțarea.

IAS 7 recomandă întreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru că această metodă permite obținerea de informații care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin aplicarea metodei indirecte.

Metoda directa

Din analiza acestor date, se constată că spitalul a inregistrat un flux de trezorerie din activitatea operațională negativ în fiecare din cei trei ani considerati, aspect considerat nefavorabil.

În ceea ce privește numerarul din activitatea de investiții, în 2012 și 2013 s-a înregistrat un flux de trezorerie negativ pe seama investițiilor realizate, iar in anul 2014 se observă că fluxul de trezorerie este 0.

Din activitatea de finanțare numerarul din anii 2012 si 2013 a fost 0, iar în 2014 s-a înregistrat un flux de trezorerie pozitiv de 838 acesta reprezentând excedent din activitatea financiară (anexa 3).

Pe baza informațiilor furnizate de situația fluxurilor de trezorerie se pot calcula o serie de rate finaciare ce permit o apreciere mai exacta a situației spitalului.

1) Rata de rentabilitate prin fluxuri de trezorerie reflecta necesitatile de informare ale

managerilor si se calculeaza cu relatia:

Rf = x 100

unde: CFe – cash-flow-ul din exploatare;

Kinv – capitalul investit.

Un asemenea indicator poate fi considerat ca fiind complementar cu rata rentabilitatii economice. Daca rata rentabilitatii economice exprima profitul obtinut cu l00 lei capital investit, indiferent daca acesta a fost sau nu încasat, rata fluxurilor de trezorerie exprima încasarile generate de activitatea de exploatare la l00 lei capital investit. O situatie favorabila se înregistreaza atunci când acest indicator are un nivel superior ratei rentabilitatii economice, ceea ce reflecta un cash-flow superior profitul.

2) Rata cash-flow-ului operational, se determina ca raport între fluxul de trezorerie

din activitatea de exploatare si datoriile curente ale întreprinderii:

RCFo= x 100

Aceasta rata exprima capacitatea firmei de a-si onora obligatiile curente pe seama

cash-flow-ului generat de activitatea de exploatare. Nivelul sau difera de la o întreprindere la

alta, în functie de sectorul de activitatea în care functioneaza, de politica sa comerciala, de

gradul de îndatorare etc.

3) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente se determina ca raport între

fluxul de trezorerie din activitatea de exploatare si datoriile financiare curente ale

întreprinderii:

100

RDfc = x 100

Aceasta rata reflecta capacitatea întreprinderii de a-si achita la timp obligatiile

purtatoare de dobânzi. Cu cât nivelul sau este mai ridicat, cu atât firma are a situatie financiara

mai buna.

Din analiza acestor date se constată urmatoarele :

Rata de rentabilitate prin fluxuri de trezorerie are, in toti cei 3 ani un nivel scazut ,inferior ratei rentabilității economice, situatie care se apreciază defavorabil.

Rata cash-flow-ului operațional este si ea de asemenea negativa în toti cei 3 ani, ceea ec înseamnă că datoriile curente nu pot fi acoperite financiar în totalitate pe seama cash-flow-ului din exploatare.

Rata de acoperire a datoriilor financiare este negativă,ceea ce semnifică faptul ca datoriile financiare nu pot fi acoperite pe seama cash-flow-ului din exploatare obținut intr-un an, antrenând un risc financiar ridicat.

2.5 Previziunea fluxurilor de trezorerie

Este recunoscut faptul ca fluxul de numerar este “sangele” unei organizatii. Prin definitie fluxul de numerar care circula printr-o organizatie este important pentru buna-starea organizatiei.

Totusi nu ne putem baza pe faptul ca numerarul este disponibil, ci putem incerca sa previzionam miscarea acestuia pentru a ne asigura de disponibilitatea acestuia la momentul si locul potrivit.

Fluxul de numerar nu se leaga doar de activitatea operationala a unei afaceri, de exemplu contul de profit si pierdere, dar se refera si la toate sursele de cash si cheltuieli, de exemplu: vanzari, imprumuturi, cheltuieli de capital, cresterile de capital generatoare de cash, etc.

Fluxurile de numerar pot fi previzionate pe termen scurt, mediu sau lung. Utilitatea fiecarui tip de previziune este prezentata in cele ce urmeaza.

Previziune pe termen scurt: pentru a asigura cerintele de cash de zi cu zi. De obicei aceasta previziune se realizeaza pe o perioada intre o saptamana si trei saptamani;

Previziune pe termen mediu: se realizeaza pentru a identifica cerintele potentiale viitoare de cash. Este de obicei asociata cu bugetul, ciclurile de venituri si capital. Aceasta previziune rafineaza previziunea pe termen lung si identifica acele elemente pentru care trebuie facute imprumuturi in timp util pentru a lua masuri.

Previziunea pe termen lung: aceasta se utilizeaza pentru a identifica cerintele de cash ale organizatiei pentru mai mult de 5 ani si este asociata cu planul de afaceri. Un punct important al acestei previziuni este acela ca identifica sursa potentiala de fonduri necesare pentru implementarea efectiva a planului de afaceri.

Previziunea cash-flow-lui este pregatită si controlata de trezorier. Performanta periodica a cash-lui este monitorizata prin compararea previziunilor anterioare cu valorile efectiv realizate, luandu-se masuri de remediere a situatiei atunci cand este cazul. Previziunea pe termen mediu si lung sunt utilizate pentru a determina si implementa strategiile de finantare ale organizatiei.

Previziunea fluxurilor de numerar este un document important ale carui ipoteze trebuie sa fie verificate pentru a tine seama de circumstantele care s-au schimbat. Monitorizarea si actualizarea previziunii de cash este o sarcina periodica.

Aceasta previziune poate fi folosita ca suport pentru diverse situatii de transmis catre AM sau pentru analiza proprie. Astfel, modelul de previzionare a cash flow-ului prezentat in continuare ofera o fundamentare temeinica in vederea intocmirii graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare si a cash flow-ului (cash-out) pe 3 luni. In cadrul organizatiei beneficiare a proiectului aceasta previzionare a evolutiei cash flow-ului proiectului poate folosi si ca instrument de analiza a impactului proiectului asupra organizatiei din punct de vedere al cash flow-ului.

In situatia in care proiectul are un cash flow negativ acesta poate fi compensat de cash flow-ul operational pozitiv al organizatiei. Aceasta corelatie trebuie realizata in permanenta pentru a avea o imagine de ansamblu a impactului proiectului asupra organizatiei. Totusi, in situatia in care proiectul are cash flow negativ in anumite perioade, iar cash flow-ul operational nu este suficient pentru a acoperi aceste zone de deficit de numerar, se impun masuri de optimizare a cash flowului (fie al proiectul, fie cel operational).

Optimizarea cash flow-ului trebuie sa tina cont de prevederile contractuale ce trebuiesc respectate.

2.6 Analiza economico-financiare a spitalului

Scopul analizei economico-financiare îl reprezintă estimarea cât mai exactă a veniturilor și a cheltuielilor în vederea asigurării unei bune desfășurări a activității spitalului, nu numai pe termen scurt, dar și întocmirea unui plan de dezvoltare pe termen mediu și lung. Obiectivele propuse pentru perioada următoare nu pot fi îndeplinite fără asigurarea resurselor materiale și umane, eficientizarea activității și încadrarea în indicatorii propuși.

a) Analiza veniturilor spitalului

Analizând situația veniturilor realizate de spital, pe tipuri de servicii, la data de 31 mai 2015, se constată următoarele :

veniturile realizate pe primele 5 luni ale anului depășesc 50% din sumele previzionate în Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2015, însă în cursul lunii iunie se vor semna contractele cu CASJ Olt și se vor stabili sumele de realizat până la finele anului;

veniturile din programele de sănătate nu au putut fi angajate până în prezent, deoarece licitația pentru medicamente se realizează la nivel național și nu s-a finalizat până în prezent;

veniturile proprii extrabugetare au cunoscut o realizare în proporție de 51,41% în primele 5 luni, ceea ce va conduce la depășirea valorilor propuse;

veniturile din sponsorizări au cunoscut o reducere semnificativă față de anii precedenți, ca urmare a crizei economice actuale.

b) Analiza cheltuielilor spitalului

Cheltuieli spitalului înregistrează la data de 31 mai 2015 suma de 3.035.882 lei, astfel:

cheltuieli de personal – 2.189.624 lei

cheltuieli materiale, – 782.737 lei

din care medicamente – 125.430 lei

– cheltuieli de capital – 63.521 lei

Din analiza cheltuielilor, se poate observa că procentul de personal reprezintă 63,33% din totalul veniturilor realizate până în prezent , procent ce se încadrează în limita impusă de legislația actuală, dar trebuie ținut seama de faptul că unitatea funcționează cu 74,52% din personalul prevăzut în statul de funcții aprobat pentru anul 2014. Aceasta necesită o eficientizare a activității pentru a se evita suprasolicitarea personalului efectiv angajat.

Cheltuielile cu medicamentele reprezintă 16,02% din totalul cheltuielilor materiale, procent situat peste valoarea medie națională. În condițiile actuale, când decontarea facturilor de către CASJ Olt se efectuază într-un ritm din ce în ce mai lent, unitatea a reușit să asigure pacienților condițiile necesare și o calitate ridicată a actului medical.

Ritmul investițiilor în aparatură medicală a încetinit în acest an, dar s-a ținut cont și de faptul că dotarea din ultima perioadă asigură cerințele actuale.

Obiectivele propuse pentru perioada următoare sunt creșterea veniturile realizate, care pot crește prin eficientizarea activității din secții și creșterea ICM –ului contractat, astfel încât la un număr mai mic de pacienți să poată fi obținute aceleași venituri, cu cheltuieli mai mici și rezolvarea cazurilor prin spitalizare de zi.

Ca obiectiv principal în următoarea perioadă este obținerea de venituri pentru construirea unui lift pentru pacienți, care să asigure confortul necesar atât pacienților cât și personalului medical pentru deplasarea acestora din cadrul camerei de garda catre sectiile si compartimentele corespunzatoare. De asemenea, deplasarea pacientilor din sectii catre Laboratorul de recuperare, medicina fizica si balneologie, aflat la demisol se realizeaza necorespunzator, pe scari. Din acest motiv, construirea unui lift exterior ar imbunatati calitatea actului medical pentru toti pacientii, nu numai pentru cei greu deplasabili. Totodata s-ar optimiza si conditiile de munca ale salariatilor care din motive obiective sunt nevoiti sa efectueze transportul pacientilor nedeplasabili sau greu deplasabili, pe scari.

În prezent camera de gardă asigură urgențele medico-chirurgicale, însă tariful decontat de către Casa de asigurări de Sănătate este de 5 ori mai mic față de decontarea acelorași cazuri în CPU. Din acest motiv se impune ca obiectiv prioritar transformarea camerei de gardă în CPU, ceea ce presupune investiția în amenajarea spațiilor conform normelor în vigoare.

În cadrul ambulatoriului integrat spitalului, se urmărește ocuparea de către medici specialiști a posturilor din cabinetele de cardiologie și pneumologie , astfel încât să crească numărul serviciilor medicale clinice acordate pacienților și, implicit, veniturile contractate.

Îndeplinirea condițiilor de către Laboratorul de analize și obținerea acreditării RENAR va conduce la suplimentarea veniturilor prin încheierea unui contract cu CASJ Olt, pentru acest tip de servicii medicale.

Realizarea acestor obiective impune implicarea întregului personal, astfel încadrarea în timp să se realizeze conform graficului Gantt propus.

Planificare în timp a activităților propuse – Grafic GANTT

Oportunități :

implementarea Proiectului „Modernizarea, dezvoltarea și echiparea ambulatoriului din cadrul Spitalului Orășenesc Balș, jud.Olt”, în valoare de 5.596.120,96 lei din fonduri europene nerambursabile;

Amenințări:

-înființarea unor centre private de furnizare de servicii medicale (cabinete medicale și laboratoare de analize medicale), fapt ce conduce la reducerea sumelor contractate pentru spital pentru aceste tipuri de servicii medicale.

Cu toate că unitatea a înregistrat pierdere , disponibilul din cont permite realizarea unor proiecte îndrăznețe, echipa managerială își propune pentru noul an continuarea proiectelor începute, astfel încât să fie realizate standardele impuse de legislația în vigoare, în vederea obținerii acreditării spitalului.

Concluzii

Calitatea serviciilor medicale este un principiu din ce in ce mai important în domeniul sănătății, deoarece creste gradul de informare al pacienților, concomitent cu progresele tehnologice și terapeutice. Calitatea serviciilor medicale are numeroase dimensiuni, dintre care cele mai importante sunt reprezentate de eficacitate, eficiență, continuitatea îngrijirilor, siguranța pacientului, competența echipei medicale, satisfacția pacientului, dar și a personalului medical.

Spitalul a fost dotat cu aparatură, însă în prezent se confruntă cu probleme în obținerea certificatelor de calitate și a amenajării spațiului conform standardelor prevăzute în OMS 914/2006, în vederea obținerii acreditării. Prin reducerea numărului de paturi, suprafața utilă este suficientă pentru amenajarea saloanelor, însă se întâmpină dificultăți în realizarea circuitelor necesare.

Datorită crizei economice actuale și a reducerii numărului de paturi finanțate in ultimii ani, unitatea se confruntă cu reducerea veniturilor contractate, ceea ce impune găsirea unor noi surse de venit (contractare pe alte tipuri de servicii acordate în ambulatoriu – ecografii, inființarea unor cabinete noi, cu medici specialiști – cardiologie, pneumologie, kinetoterapie). Chiar și cu aceste neajunsuri, spitalul a reușit să asigure o bună aprovizionare cu medicamente, materiale sanitare, alimente, dezinfectanți și să asigure în continuare calitatea actului medical.

Personalul sanitar la ora actuală este insuficient, însă reușește să asigure continuitatea și calitatea actului medical.

Transparența în sănătate este condiția esențială pentru realizarea unei alocări echitabile bazate pe raportul cost/eficiență:

– îmbunătățirea mecanismelor de finanțare a furnizorilor de servicii de sănătate utilizând metode care să reflecte munca depusă și să stimuleze calitatea actului medical;

– elaborarea de metodologii clare de utilizare a resurselor financiare;

– instituirea unor mecanisme de monitorizare a utilizării resurselor financiare;

– pregătirea specifică a personalului implicat în activitatea de control, precum și a celor care autorizează utilizarea resurselor.

Prin intermediul acestei lucrări am realizat o analiză teoretică și practică a principalelor aspecte legate de conceptul de flux de trezorerie sau cash-flow.

Pentru înțelegerea teoretică a fluxurilor de trezorerie am realizat, mai întâi, o prezentare a ceea ce inseamnă flux de numerar sau cash flow, locul său in cadrul situațiilor financiare semestriale sau anuale, obiectivul și sfera sa de aplicabilitate, totodată importanțainformației generate de tabloul fluxurilor de numerar și interesul „actorilor” principali de pe urma acesteia.

Studiind importanța informației generate de tabloul fluxurilor de numerar am ajuns laconcluzia că informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt utile la stabilirea capacitățiiunei entități de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor săelaboreze modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entități. De asemenea, aceste informații întăresc gradul decomparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece eliminăefectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.

Din studiul teoretic am punctat faptul că situația fluxurilor de trezorerie vizează explicarea variației soldului de trezorerie (lichidități și echivalente de lichidități) între trei ani consecutivi, prin detalierea fluxurilor de trezorerie, clasificate în funcție de activitatea care le-a generat, respectiv: activitatea de exploatare, activitatea de investiții și activitatea de finanțare , pe care le-am analizat și calculat in studiul de caz.În cadrul acestuia am utilizat pentru calculul elementelor din tabloul fluxului de numerar date din bilațul, contul de profit și pierdere și balanța contabilă pentru anii 2012 , 2013 si 2014 ale Spitalului Orășenesc Balș.

In cadrul fluxului de exploatere al tabloului fluxurilor de numerar, IAS 7 recomandăutilizarea metodei directe pentru determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități deexploatare (pentru satisfacerea, în principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care pot proceda la estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le încaseze în exercițiile viitoare).

În urma analizei generale realizate se observă că plățile efectuate au fost mai maridecât încasările efective, ceea ce ar fi dus la încapacitatea de plată a firmei. Situația a fostechilibrată cu ajutorul soldului inițial de disponibil.

În contabilitatea fluxurilor de trezorerie există multe concepte și standarde care trebuie dezvoltate. Acestea nu sunt necesare doar pentru scopurile contabilității financiare, ci și pentru aspecte financiare ce privesc alocarea capitalului. Se consideră că o dezvoltare a contabilității fluxurilor de trezorerie oferă un cadruinterdisciplinar și util pentru contabilitatea financiară și de gestiune, iar tabloul fluxurilor detrezorerie va deveni și în România un instrument indispensabil luării deciziilor de către toți utilizatorii de informații financiare.

În acest fel, contabilitatea devine puntea de legătură interdisciplinară între modul încare se iau deciziile investiționale și modul în care se evaluează performanța lor.

Bibliografie

Bătrâncea I. ș. c. – Diagnosticul și evaluarea întreprinderilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003

Bușe L., Siminică M., Marcu N. – Analiză economico-financiară, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003.

Băileșteanu Gh. – Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Ed. Mirton, Timișoara , 1998

Radu F., Bușe L., Siminică M., Cîrciumaru D. Analiza economico-financiară a firmei. Ed. Scrisul Românesc, Craiova , 2003

Țugui I. – Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Ed. Economică, București, 2002.

Hlaciuc, E., Mihalciuc, C., – Diagnosticul contabil al rezultatelor pe baza contului de profit și pierdere, Revista Contabilitate și informatică de gestiune, nr. 10/2004, Editura ASE, București, 2004

Vâlceanu GH, Robu V, Georgescu N. – Analiză economico-financiară, Ed.Economică, București, 2006

Cod fiscal – reglementările contabile conforme cu directivele europene

Silvia Petrescu – Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura: Sedcom Libris 2004

Silvia Petrescu- Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ed. CECCAR, 2008

IAS 1

IAS 7