Mixul Comunicational la Sc Grand Plaza Hotel Sa

Mixul comunicațional la

SC GRAND PLAZA HOTEL SA

Cuprins

Introducere

Capitolul I: Politica de promovare – componentă a mixului de marketing

1.1.          Conceptul și conținutul procesului de comunicare al întreprinderii

1.2.          Tehnici și metode de promovare cu aplicabilitate în turism

1.3.          Strategia de promovare

Capitol II : Descrierea activității SC GRAND PLAZA HOTEL SA

2.1. Scurt istoric al dezvoltării activității SC GRAND PLAZA HOTEL SA

2.2. Analiză a pieței hoteliere din Bucuresti

2.3. Prezentarea principalilor indicatori de eficiență economică

2.4. Analiza SWOT a SC Grand Plaza Hotel SA

Capitol III: Politica de promovare a SC GRAND PLAZA SA

3.1. Descrierea obiectivelor strategice și a axului comunicațional

3.2. Strategia de promovare aplicată de SC GRAND PLAZA HOTEL SA

3.2. Evaluarea rezultatelor

Concluzii

Capitolul I: Politica de promovare – componentă a mixului de marketing

Promovarea a devenit un concept foarte des utilizat de firme în ultimii ani iar cunoașterea fenomenului promoțional în ansamblu, dar și a tehnicilor asociate acestuia reprezintă o condiție absolut necesară pentru dezvoltarea de campanii promoționale eficiente.

Promovarea, în esență, înseamnă “un ansamblu de comunicații coerente, având drept scop prezentarea și poziționarea produsului,trezirea atenției și interesul consumatorilor, precum și crearea și întreținerea unei imagini favorabile.”

Mixul de marketing exprimă un sistem prin care se identifică tehnici de implementare a strategiei de piață pe elemente subcomponente care sunt reprezentate de preț,produs,plasare și promovare.(Figura 1)

Figura 1:” Componentele mixului de marketing”

În cazul serviciilor, mixul de marketing este extins. Acesta cuprinde de asemenea și personalul, procesul și proba fizică. (Figura 2)

Figura 2 : ”Componentele mixului extins de marketing”

Caracteristici ale mixului de marketing:

Fiecare componentă reprezintă un mix la rândul său, considerat în raport cu strategia globală

Fiecare element al mixului generează strategii corespunzătoare care trebuie să fie corelate între ele

Punctul de plecare în definirea mixului de marketing îl reprezintă produsul cu elementele sale corporale și acorporale

Orice modificare la nivelul oricărei componente a mixului de marketing atrage automat schimbări la nivelul celorlalte variante strategice.

Termenul de promovare provine din latinescul “promovere”, ce înseamnă a mișca înainte, și are următoarele sensuri: “a ridica, a susține, a sprijini, să se dezvolte.”

Promovarea este cea care dă identitate firmei și impune în mod hotărâtor societatea comercială și oferta sa în atenția publicului și îi menține un statut dobândit. Publicul țintă al promovării trebuie să fie atât pentru mediul extern al companiei, dar și oricărei persoane din mediul intern al organizației. Nu trebuie uitat faptul că o campanie de promovare nu este receptată doar de publicul țintă și că accesul la mesaje este liber oricărei persoane care va evalua informațiile primite, implicit organizația și activitățile sale.

Politica de promovare are ca rol informarea, atragerea și păstrarea clienților potențiali și tradiționali ai firmei, de stimulare a deciziei de cumpărare prin trezirea interesului și crearea convingerii că firma respectivă le satisface la cel mai înalt nivel anumite necesități. Astfel se conturează unele caracteristici ale activității promoționale:

Este o activitate permanentă, ce se realizează în funcție de obiective concrete, etapele ciclului de viață al firmei și al produsului promovat, în funcție de bugetul promoțional disponibil, etc.

Se adresează clienților actuali, dar în special clienților potențiali

Activitățile ce determină esența rolului îndeplinit de politica de promovare în perioada contemporană sunt:

Informarea. Transmiterea de informații către piață este o preocupare permanentă pentru orice firmă și poate viza informarea generală a publicului (sau a unui segment de cumpărători) în legatură cu: producătorul sau vânzătorul și oferta acestuia, lansarea pe piață a unui nou produs, performanțe sau utilizări noi ale unor produse deja cunoscute, anumite facilități acordate în procesul de cumpărare.

Conștientizarea, în sensul generării unor reacții pozitive în rândul consumatorilor în legatură cu imaginea și oferta firmei ca efect al campaniilor promoționale.

Trezirea curiozității prin instrumente promoționale specifice care scoat în evidență o caracteristică nouă a unui produs pentru a determina consumatorii potențiali să încerce produsul și a-i atrage treptat în categoria consumatorilor efectivi

Individualizarea produselor în ansamblul ofertei similare de pe piață prin publicitatea de condiționare,orientată spre evidențierea elementelor exterioare ale produsului (ambalaj, formă, modalitate și locuri de expunere etc)

Stimularea cererii, prin convingerea cumpărătorilor asupra avantajelor produsului, dar și prin acordarea de facilitați (reclamă de prețuri, vânzări grupate, cadouri promoționale).

Reamintirea, ca formă a publicității de produs prin care se urmarește păstrarea interesului si fidelitatea cumpărătorilor;

Înfrangerea concurenței. Activitățile promoționale pot consolida convingeri, pot fideliza clientela, pot duce la atragerea de clienți noi, descurajând în acest fel concurenții firmei

Penetrarea pe o piață nouă cu un anumit produs este, de asemenea, precedată de o activitate promoțională susținută;

Modificarea preferințelor. Obiceiurile de consum, tradițiile, lipsa de informare sau alți factori pot influența preferințele consumatorilor pentru anumite produse, servicii etc. Aceste preferințe pot fi schimbate prin acțiuni promoționale care pun în evidență calitatea, prețurile, accesibilitatea, serviciile postvanzare etc.;

Influențarea publicului. Acțiunile de „public relations” au drept obiectiv formarea unei atitudini favorabile față de firmă a propriului personal, a altor întreprinderi și organizații și a publicului în general. Aceste acțiuni urmăresc crearea unui climat de incredere în rândul personalului propriu și al publicului extern firmei prin informare obiectivă și nu prin sugestionare ca în cazul publicității.

Promovarea este un fenomen foarte complex și de aceea orice strategie de promovare adoptată de o firmă este vitală pentru succesul acelei companii.

Conceptul și conținutul procesului de comunicare al întreprinderii

În societatea modernă, sistemul de comunicație al întreprinderii implică folosirea unor forme variate de informare și stimulare a consumatorilor, menite să prezinte întreprinderea, produsele și serviciile sale și să provoace o serie de modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile de consum ale acestora. În același timp, acest sistem de comunicație al întreprinderii, presupune stabilirea unei comunicări efective cu personalul angajat, cu acționarii și furnizorii săi, cu mediile financiare și cele ale puterii publice.

Strategiile de marketing de succes din secolul XXI necesită strategii de comunicare de succes și acestea, la rândul lor, au nevoie de o gândire creativă pentru o abordare integrată a tuturor activităților de comunicare. O perspectivă post modernistă si influența presiunii societății contestă acum afirmația că marketingul este un proces formal și rațional de analiză, planificare,implementare și control.

Firmele sunt implicate permanent în acte de comunicare, promovându-și astfel produsele și serviciile în rândul clienților potențiali. Sistemul de comunicare al firmei se structurează după modelul general al comunicării umane, ceea ce înseamnă că pentru a comunica trebuie să punem în comun o informație, o idee.

Operatorii de marketing trebuie să înteleagă modul în care se desfașoară comunicarea. Aceasta implică existența a nouă elemente, împarțite astfel: două din ele sunt componente principale ale oricărei comunicări, și anume emițătorul și receptorul, alte două sunt elemente esențiale ale comunicării, mesajul și mijlocul de transmitere, și în final sunt cele patru funcții primare ale comunicării, codificarea, decodificarea, răspunsul și reacția inversă. De asemenea comunicarea se poate realiza pe baza unor modele de comunicare. Astfel distingem trei categorii de modele de comunicare:

1. Modele procesuale. Acestea se fundamentează pe premisa că, de regulă,

comunicarea are rolul de a transmite informația între diverse entități, sub diferite

forme și folsind canale specifice. În general, aceste modele au un puternic caracter

mecanicist, simplifică mult fenomenologia comunicării și apelează foarte des la

analogii cu modele din fizică sau matematică. Principalul merit al acestor modele

este acela de a releva modul în care interacționează elementele comunicării și de a oferi scheme teoretice generale ale comunicării.

2. Modele lingvistic-simbolice. Acestea au la bază ipoteza conform căreia

comunicarea reprezintă, în primul rând, modul prin care se produc și se reproduc semnificații. Ele „umanizează” subiecții sș elemetele comunicării și pun accentul pe comunicare ca și proces constitutiv social care explică ceilalți factori sociali. Aceste modele pun accentul pe codificarea și decodificarea mesajului, pe limbă si limbaj ca forme concrete de „transportare” a informației de la un subiect la altul.

3. Modele tranzacționale. Acest gen de modele încearcă să pătrundă mai adânc în complexitatea fenomenului comunicării prin îmbinarea unor elemente împrumutate din modele anterioare. Astfel, comunicarea reprezintă deopotrivă un schimb de mesaje dar și o „negociere” a semnificației lor în care elementul cheie este valoarea informației.

Scopul final urmărit de emițător este ca mesajul transmis de el să se înscrie în memoria permanentă a receptorului, trecând peste bariera reținerii selective. Pentru aceasta este necesar să se depășească memorizarea temporară prin repetarea mesajului de un anumit număr de ori și mai ales prin atribuirea unei anumite semnificații mesajului.

Tehnici și metode de promovare cu aplicabilitate în turism

Firmele nu trebuie să se limiteze la a oferi bunuri sau servicii de calitate. Ele trebuie să-i informeze pe consumatori în legatură cu avantajele produsului sau serviciului oferit și să “poziționeze” cu grijă aceste avantaje în conștiința fiecăruia. Pentru aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale publicității, promovării vânzărilor și relațiilor publice.

Mixul promoțional este o combinație de mai multe metode promoționale și anume:

Publicitatea;

Promovarea vânzărilor;

Relațiile publice;

Forța de vânzare;

“Unele firme pot utiliza una din aceste metode pentru a-și promova produsele, în timp ce altele pot utiliza mai multe. Mix-ul optimal de promovare a produselor este dependent de caracteristicile pieței căreia le sunt adresate.”

1.2.1 Publicitatea

Publicitatea reprezintă cea mai importantă metodă de a face cunoscut un produs sau serviciu publicului. Aceasta cuprinde orice acțiune ce are ca scop prezentarea nepersonală a unui mesaj sau informație în legătură cu un produs, marcă, firmă atât vizual cât și oral.

“Prin acțiunile publicitare, întreprinderea urmărește să asigure o cuprinzătoare informare a publicului în legătură cu activitatea, cu produsele și serviciile sale, cu mărcile sub care acestea sunt prezente pe piață, să-l determine în efectuarea actului de cumpărare.”

Publicitatea se poate realiza prin mai multe metode și poate fi grupată după mai multe criterii.

Primul criteriu ar fi după obiectul asupra căruia se face informarea, și anume publicitatea poate fi:

a) Publicitate de produs/serviciu – aceasta urmărește stimularea cererii de consum și are patru forme:

publicitatea de informare;

publicitatea de condiționare;

publicitatea comparativă;

publicitatea de reamintire

Publicitate de marcă – deoarece în timp au apărut din ce în ce mai multe mărci, publicitatea de marcă a luat amploare evidențiind brand-ul sau marca firmei.
ea urmărește să asigure o cuprinzătoare informare a publicului în legătură cu activitatea, cu produsele și serviciile sale, cu mărcile sub care acestea sunt prezente pe piață, să-l determine în efectuarea actului de cumpărare.”

Publicitatea se poate realiza prin mai multe metode și poate fi grupată după mai multe criterii.

Primul criteriu ar fi după obiectul asupra căruia se face informarea, și anume publicitatea poate fi:

a) Publicitate de produs/serviciu – aceasta urmărește stimularea cererii de consum și are patru forme:

publicitatea de informare;

publicitatea de condiționare;

publicitatea comparativă;

publicitatea de reamintire

Publicitate de marcă – deoarece în timp au apărut din ce în ce mai multe mărci, publicitatea de marcă a luat amploare evidențiind brand-ul sau marca firmei.

Publicitate instituțională – Rolul publicității instituționale este de a încerca mărirea gradului de loialitate și fidelitate a consumatorilor

Publicitatea mai poate fi clasificată și după aria geografică în care este răspândit mesajul, și anume:

publicitate locală;

publicitate regională;

publicitate națională;

publicitate internațională.

Mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare includ, în ordine, presa, radioul, televiziunea, cinematograful, publicitatea exterioară și cea directă, la care se adaugă cea efectuată prin tipărituri(cataloage, pliante, prospecte, broșuri, agende și calendare), utilizate atât pentru bunurile de consum și cele de utilizare industrială, cât și în domeniul prestărilor de servicii.

Principalele medii folosite în publicitate și cu aplicabillitate în turism pentru promovare sunt:

Presa – este principalul mijloc de transmitere a mesajelor publicitare. Aceasta poate să fie cotidiană și periodică iar principalul avantaj ar fi că apar într-un număr foarte mare de exemplare și poate fi văzut mesajul de un număr mare de oameni. Acțiunile de publicitate prin presă(cotidiană sau periodică) se realizează în principal sub forma anunțului publicitar propriu-zis, bazat pe afirmația simplă, pe îndemn și pe efectul repetiției asupra cititorului.

Internetul – este una din metodele din ce în ce mai folosite de catre companii pentru a face publicitate atât firmei cât și produselor acesteia. De regulă, publicitatea prin Internet se realizează prin paginile Web.

Publicitatea directă care se referă la:

Distribuirea prin poștă de pliante și broșuri;

Publicitatea prin reclame în diferite cărți de telefon;

Panourile de publicitate stradale

1.2.2. Promovarea vanzarilor

Prin promovarea vânzărilor intelegem, cel mai adesea, “folosirea mijloacelor și tehnicilor de stimulare, impulsionare și creștere a vânzărilor de bunuri și servicii ce formează oferta întrinderilor”. În anumite cazuri, tehnicile de promovare pot servi și scopului de a completa acțiunile publicitare, contribuind astfel la întregirea și întărirea imaginii și prestigiului întreprinderii în cadrul mediului său de referință.

Printre cele mai importante tehnici de promovare a vânzarilor se numară:

a) Reducerea prețurilor – efectectul promoțional avut de această metodă este incontestabil. Se folosește:

ca metodă de eliminare a reținerilor de la cumpărare ale anumitor categorii de consumatori, pentru care prețul este considerat prea ridicat;

pentru scăderea importantă sau chiar lichidarea stocurilor de produse lent sau greu vandabile;

pentru menținerea vânzărilor la un nivel normal de eficiență în perioadele când se constată un reflux al cererii;

pentru lichidarea stocurilor la produsele care urmează a fi înlocuite cu altele noi;

pentru contracararea acțiunilor concurenței;

pentru folosirea oportunităților oferite de anumite conjuncturi ale pieței.

Decizia de reducere a prețurilor are, în cele mai multe cazuri, un efect psihologic cert, fiind considerată ca un act de bunăvoință din partea ofertantului și ca o dovadă că deține o poziție solidă în cadrul pieței, care îi conferă posibilitatea să manevreze cu suplețe politica sa în domeniul prețurilor.

De exemplu, în cazul vânzării unei camere la prețul oferit de recepția unui hotel, se pot face anumite reduceri ale tarifului de către recepționer. De obicei procentul care poate fi scazut din prețul acelei camere este de 10%.

b) Vânzările grupate – reprezintă ansamblul de tehnici promoționale ce vizează vânzarea simultană sau succesivă a două sau mai multe produse la un preț global inferior celui rezultat prin însumarea prețurilor individuale.

Această modalitate îi este benefica atât producătorului, cât și consumatorului; primul își vinde, în cadrul unei game de produse / servicii, și pe acelea care sunt mai puțin solicitate, în timp ce consumatorului, o asemenea ofertă îi permite realizarea unor economii bănești.

În acest caz putem folosi exemplul pachetelor vândute de catre hotelieri de Valentine’s Day, ce includeau: o noapte de cazare cu mic-de-jun inclus și o cina la restaurantul hotelului. Acest pachet avînd prețul mai mic decât dacă serviciile ar fi fost consumate separat.

c) Publicitatea la locul vânzării (P.L.V.) – cuprinde ansamblul tehnicilor de semnalare pentru a atrage, orienta și dirija interesul clientelei spre un anumit raion, produs sau ofertă, utilizând atât mijloace auditive (sonore), pentru a readuce în memoria cumpărătorilor potențiali o marcă, un produs, o utilitate, cât și pentru a anunța o ofertă promoțională. Utilizând o serie de tehnici distincte, “acțiunile de publicitate la locul vânzării urmăresc să transforme motivația de cumpărare în act de cumpărare efectiv, să “însuflețească” și să “personalizeze” unitățile comerciale, să revitalizeze punctele de contact ale ofertantului cu consumatorul potențial.”

d) Cadourile promoționale – folosite ca mijloc de vânzare sau ca subiect de publicitate, privesc facilitățile pe care vânzătorul înțelege să le acorde cumpărătorului, oferind prime, obiecte sau servicii – cuprinse în prețul de vânzare al unui produs sub forma unor sume modice -, în cadrul unor concursuri, jocuri sau loterii. Folosirea tehnicilor de promovare a vânzărilor constituie una din laturile importante ale activității promoționale și exprimă efortul întreprinderilor de atragere și stimulare a interesului consumatorilor potențiali.

1.2.3. Relatiile Publice

Ca domeniu distinct de activitate al agenților economici, relațiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicație în societatea contemporană, întrunind totodată și veritabile atribute promoționale.

Obiectivul principal al activității de relații publice este de a instaura, în rândul unei cât mai mari parți a publicului, un climat de încredere în firma respectivă, în capacitatea ei de a satisface trebuințele și exigențele diferitelor categorii de consumatori și utilizatori, dar și de a influența atitudinea consumatorilor pentru a crea o imagine favorabilă firmei și a produselor și sericiilor acesteia. Caracteristic acestui gen de activitate este faptul că se îndreaptă spre promovarea relațiilor cu persoane fizice și persoane juridice, căutând să cultive încredere și întelegere, dar și prin faptul că se adresează opiniei publice prin intermediul diverselor categorii de public.

Activitatea de relații publice, are două sensuri: către public și dinspre public. Ea încearcă să câștige atașamentul și simpatia consumatorilor potențiali.

Mijloacele utilizate în activitatea de relații publice sunt foarte variate: editarea de broșuri, organizarea de manifestări (congrese, seminarii, etc.), acordarea de interviuri, publicarea de articole, înființarea de fundații, participarea la diverse acțiuni sociale, organizarea de conferințe de presă, dejunuri și cokteiluri oficiale, lansarea de știri, etc. Alegerea tehnicilor concrete este determinată, în principal, de categoria de public căreia se adresează (intern sau extern), astfel:

a) în cazul publicului intern (toate categoriile de personal angajate în activitatea proprie a unei întreprinderi), acțiunile de relații publice urmăresc crearea unui climat favorabil de muncă. Echilibrul intern și buna funcționare a unei întreprinderi reflectă, în mare parte, imaginea sa în exterior. În același timp, prin acțiunile de relații publice adresate publicului intern, conducerea întreprinderii poate cunoaște opiniile și sugestiile propriilor salariați, a căror valorificare ar conduce la perfecționarea activităților sale;

b) în cazul publicului extern (format din numeroase segmente spre care întreprinderea își îndreaptă oferta sa),întreprinderea trebuie să-și particularizeze formele și instrumentele de acțiune, potrivit specificului și reacțiilor posibile ale acestora. Principalele segmente de public extern pentru o întreprindere sunt: consumatorii, furnizorii și intermediarii, instituțiile financiare și cele ale puterii publice, asociațiile profesionale, etc.

Tehnicile și instrumentele, folosite pentru desfășurarea activității de relații publice, urmăresc, pe de o parte, stabilirea sau crearea unui contact cu ansamblul agenților publici și economici, iar pe de altă parte, ca acest contact să fie cât mai reușit.

Practica relațiilor publice poate fi grupată în trei categorii distincte, și anume: tehnici de primire, tehnici utilizate în relațiile cu mass-media, tehnici legate de evocarea unor evenimente speciale.

Datorită unor tehnici specifice și prin forme dintre cele mai diverse, activitatea de relații publice are un rol important la realizarea a numeroase obiective ale întreprinderii: lasarea de noi produse pe piață; revitalizarea, repoziționarea și relansarea produselor(serviciilor) pe piață; crearea sau menținerea interesului consumatorilor (utilizatorilor) pentru o categorie de produse(servicii); consolidarea poziției întreprinderii pe diferite piețe; extinderea forței publicității și a variatelor forme de promovare; completarea mesajelor publicitare; informarea, influențarea și atragerea liderilor de opinie; completarea și întarirea campaniilor de promovare a vâzărilor; formarea imaginii întreprinderii; creșterea prestigiului întreprinderii și a ofertei sale prin atragerea de sponsori în activitățile de natură promoțională; stimularea cererii de marfuri și de servicii etc.

1.2.4. Forțele de vânzare

Întreprinderile moderne, acționând în economiile de piață, includ în sistemul lor de comunicație și așa- numitele forțe de vânzare, considerate atât ca unul din canalele cele mai performante în desfășurarea dialogului cu agenții pieței cât și ca un important criteriu de estimare a competitivității. Forțele de vânzare cuprind un grup de reprezentanți ai întreprinderii, investiți cu multiple competențe.

“Vânzările personale constituie o prezentare personală a produselor, folosită să influențeze unul sau mai mulți consumatori. Ele necesită un efort personal în influențarea cererii consumatorilor.”

Vânzarea personală este absolut esențială pentru politicile de promovare ale unor firme. Aceasta este de cele mai multe ori cea mai mare cheltuială a unei firme și de aceea este important să se înțeleaga deciziile făcute în această arie.

Vânzările pot fi efectuate la scală industrială sau pot fi individuale.

Vânzările la scală industrială înseamnă vânzări către firme, iar vânzătorii câștigă un comision pe lângă salariu, ceea ce înseamnă că volumul de vânzări este puternic influențat de promovarea pe care o face acesta produselor/ serviciilor. În schimb, vânzările individuale presupun o vânzare directă unui consumator, iar munca vânzătorilor este mult mai mare deoarece trebuie sa fie foarte credibili.

Principalele activități în vânzarea directă sunt:

Identificarea piețelor potențiale;

Definirea profilului clienților și localizarea lor goegrafică;

Acțiuni de merchandaising în rețelele de distribuții;

Consultanță tehnică și service;

Prospectarea pieței;

Negocierea ofertelor și încheierea de contracte;

Culegerea de informații de la client și despre concurență, etc.

Deși vânzarea personală se bazează pe mai multe activități, vânzătorul este cel de care depinde întreaga operațiune.

Un bun vânzător nu doar încearcă să vândă ceva consumatorilor, ci mai degrabă încearcă să îl ajute pe cumpărător să cumpere prin înțelegerea nevoilor acestuia și prezentându-i avantajele și dezavantajele produselor.

Chiar dacă este cea mai scumpă metodă a mixului promoțional și care necesită eforturi foarte mari din partea vânzătorilor, vânzarea personală, dacă este aplicată eficient are rezultate foarte bune.

Strategia de promovare

Importanța și ultilitatea desfășurării de catre întreprinderile moderne, în cadrul relațiilor de piață, a unei ample activități promoționale sunt în prezent unanim acceptate. Problemele cele mai dificile în legatură cu aceste activități se referă la modalitățile concrete de acțiune și, mai ales, la realizarea unui dozaj corespunzător(de dorit, optim) al difereitelor variabile promoționale, pentru ca acțiunea lor conjugată să conducă la rezultatele economice cele mai bune.

Elaborarea strategiei promoționale implică o cunoaștere în detaliu a mediului economico-social, a celui concurențial, a pieței și a mecanismelor acesteia, a comportamentelor de consum, a modalităților de acțiune a întreprinderilor partenere și concurente cât și a specificului și efectelor pe care le poate avea utilizarea diferitelor instrumente promoționale.

Varietatea mijloacelor și instrumentelor de acțiune specifice activității promoținale marchează și procesul elaborării strategiilor aferente. În consecință, strategia promoțională va reprezenta, în toate cazurile, o combinație de acțiuni și mijloace subordonate obiectivelor politicii globale de marketing a întreprinderii și menite să contribuie la realizarea lor.

În funcție de scopul urmărit prin activitatea de promovare întreprinderea poate utiliza variate strategii promoționale. 
În cazul în care se urmărește promovarea imaginii se pot avea în vedere două variante: strategia de promovare a imaginii și strategia de extindere a imaginii, care cuprind mai multe opțiuni strategice:
-strategia de informare în cadrul pietei;
-strategia de stimulare a cererii ;
-strategia de diferențiere a ofertei;
-strategia de stabilizare a vânzarilor.
Modul de desfășurare în timp a activității promoționale conduce la diferențierea opțiunilor strategice în: 
-strategia activității promoționale permanente;
-strategia activității promoționale intermitente.
În cazul în care întreprinderea urmarește pătrunderea pe piață sau cucerirea unei piețe, ea are urmatoarele variante strategice:
-strategia concentrată -întreprinderea își concentrează efortul promoțional spre un singur segment de piață;
-strategia diferențiată -întreprinderea va adopta un mix promoțional pentru fiecare segment de piață deservit;
-strategia nediferențiată – întreprinderea se adresează întregii piețe cu același mix promoțional.
Cea mai cuprinzatoare clasificare împarte strategiile promoționale în:
-strategii de împingere (push strategy);
-strategii de tragere (pull strategy) .
Strategia push (de împingere) presupune ca marketerul să promoveze produsul doar către următorul participant la procesul de distribuție, care va continua această strategie cu urmatorii membri ai canalului de distribuție până ce produsul va fi promovat direct potențialilor clienți. Este strategia utilizată de producătorii care își trimit personalul de vânzare să descopere noi puncte de desfacere și noi clienți. 
Prin urmare, fiecare membru al canalului de distribuție împinge produsul către următorul participant, pâna ce acesta ajunge la client. 
Strategia pull (de tragere) implică activități de marketing, mai ales publicitate și promovare pe piața de consum, direcționate către utilizatorul final și menite să-l facă pe acesta să solicite produse de la intermediari, determinându-i astfel pe aceștia din urmă să comande produsele la producători.

Capitol II : Descrierea activității SC GRAND PLAZA HOTEL SA

2.1. Scurt istoric al dezvoltării activității SC GRAND PLAZA HOTEL SA

Sunt destule momente importante în istoria hotelului Howard Johnson și este clar că acum acesta este bine cunoscut în industria ospitalitații ca unul dintre cele mai faimoase hoteluri.

În 1935 Howard Johnson deschidea primele restaurante în sistem de franciză. În 1954 existau deja 400 de restaurante Howard Johnson în 32 de state. În 1959 Howard Johnson și fiul său se decideau să intre în industria ospitalității construind motelurile Howard Johnson în vecinătatea autostrăzilor. În 1997 Howard Johnson devenea membru al Corporației Cendant iar hotelurile erau viitorul pentru Howard Johnson International, motto-ul fiind MARE  și BUN! În prezent, cele peste 500 de hoteluri s-au extins în peste 14 state, cum ar fi: SUA, Marea Britanie, Canada, Franta, Germania, Japonia, China, Filipine, Australia, Noua Zeelanda, Israel, Argentina, Columbia, Republica Dominicana, Ecuador, Guatemala, Mexic, Venzuela, India, Iordan, Malta etc.

Howard Johnson Grand Plaza a intrat pe piață în data de 9 februarie 2004 după o investiție ce se ridică la 30 milioane de dolari. Finanțarea lucrărilor de modernizare începute în anul 2000, a fost asigurată dintr-un credit bancar sindicalizat. Hotelul este detinut de societatea Grand Plaza SA, ai cărei acționari sunt o serie de persoane fizice și juridice.

Marca Howard Johnson Grand Plaza, utilizată de hotelul din București în baza unui contract de franciză, reprezintă cea mai înaltă clasificare dintre cele cinci diviziuni ale lanțului internațional , celelalte patru fiind Howard Johnson Plaza Hotel, howard Johnson Hotel, Howard Johnson Inn și Howard Johnson Express Inn.

Hotelul Howard Johnson Grand Plaza dispune de 285 de camere și apartamente care oferă călătorului în interes de afaceri mult dorita stare de bine și confort la cele mai înalte standarde. Hotelul adoptă un design contemporan, minimalist cu influențe mai degrabă Zen decât cele ale stilului baroc. Mobila de origine franțuzeasca Ligne Roset, comandată special pentru această locație, precum și decorațiunile semnate Ingo Maurer și Philippe Stark, contribuie la crearea atmosferei relaxante și moderne.

Imaginea de prezentare a hotelului dovedește efortul depus în a face oaspetele să se simtă acasă, confortabil!

"Centrul orașului inclus" – "Center of the city included" este sloganul hotelului Howard Johnson iar sloganul de lansare: "Lucrurile care prezintă cel mai mare interes sunt întotdeauna în mijloc" – "Things that raise more interest are always in the middle".

În dorința de a respecta traditia de hotel de afaceri , Grand Plaza Forum pune la dispoziția oaspeților 9 săli de coferință dotate la cele mai înalte standarde tehnice.

Grand Plaza Forum este împartit astfel: South Plaza al cărei motto este – Calea spre succes- și North Plaza – Urmează-ți visul.

South Plaza este locul ideal pentru derularea evenimentului iar sălile reprezentative sunt Florida, Colorado și Arizona.Kansas, Oregon și Diamond fac parte din North Plaza și sunt concepute pentru evenimente de mai mică anvergură.

Cele 2 săli multifuncționale, Platinum și Iridium dau cu adevărat un statut aparte centrului de conferințe pentru că au revoluționat aspectul banchetelor, al petrecerilor și al nunților prin inspirație, viziune, imaginație și creativitate , toate folosite pentru a da o nouă culoare, inovatoare, oricărui tip de eveniment.

2.2. Analiză a pieței hoteliere din Bucuresti

Analiștii definesc piața serviciilor hoteliere ca fiind locul unde s-a format și activează o rețea de tranzacții între cumpărătorii serviciilor de cazare și reconfortare și vânzătorii produselor particularizate ce vin în întâmpinarea cererilor de consum. Aceste produse pot fi bunuri, servicii sau, cel mai frecvent, combinații de bunuri și servicii.

Natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în industria hotelieră. O activitate de prestătii hoteliere nu se aseamănă în multe privinte cu o alta aparent similară și nu servește întotdeauna aceeași piață.

În practica industriei hoteliere s-au conturat cinci categorii de prestații:

servicii "complete" de cazare și alimentație;

servicii de cazare plus demipensiune;

servicii de cazare plus micul dejun inclus;

servicii de cazare fără servicii de alimentație;

servicii de alimentație fără servicii de cazare.

În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de servicii ori de tarifele percepute de prestatori. De aici rezultă și diversificarea serviciilor hoteliere, aliniate la natura actului de cumpărare din partea clienților.

Cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă fie pe parcursul, fie la destinația călătoriilor de vacanță, iar oferta de servicii hoteliere se localizează acolo unde apar mai frecvent asemenea manifestări de cerere. Cu alte cuvinte, cererea pentru combinațiile de servicii hoteliere este numai aparent globală, ea se fărâmițează din punct de vedere geografic și acestei localizări geografice a cererii îi corespunde și localizarea în arii limitate a bazei materiale a firmelor hoteliere.

Localizarea geografică a unităților de cazare și diversitatea formelor de proprietate conduc la concluzia, evidentă de altfel, că pe piața serviciilor hoteliere diferitele tipuri de unități de cazare devin competitoare, fiecare firmă hotelieră urmărind atragerea unui număr cât mai mare de solicitanți de servicii, cu scopul de a obține creșterea gradului de utilizare a capacităților disponibile de primire și de a asigura desfășurarea unor activități profitabile.

Economiștii disting trei tipuri majore de piață a serviciilor hoteliere, clasificate după condițiile preponderente de competitivitate: competitivitate perfectă, competiție imperfectă și competiție dominantă (monopolistă). Distingerea tipului de competitivitate se bazează pe 2 criterii esențiale:

a) numărul unităților ofertante ce doresc să-și vândă serviciile și capacitățile disponibile de primire;

b) natura produsului hotelier comercializat.

Competitivitatea perfectă implică prezența unui număr mare de unități hoteliere, fiecare dintre ele contribuind cu produsele hoteliere numai la satisfacerea unei părți din volumul total al cererii pe piața locală (oraș, stațiune turistică). Produsele hoteliere se caracterizează prin omogenitate, fiecare ofertant furnizând servicii la niveluri calitative aproximativ identice (servicii de cazare la niveluri egale de confort și servicii de alimentație cu meniuri mai mult sau mai puțin asemănătoare), comparativ cu serviciile celorlalți competitori.

Competiția imperfectă între întreprinderile hoteliere are loc atunci când într-o localitate (stațiune) se adoptă strategia diferențierii caliățtii serviciilor. În acest caz, în optica clientului substitutul perfect al serviciilor nu mai este acceptabil, fiecare client căutând să se adreseze cu solicitările sale acelei unități ce oferă condiții mai bune de sejur.

Competiția dominantă (monopolistă) are loc atunci când într-o localitate funcționează numai un număr limitat de unități hoteliere și preferințele de consum se orientează către acea unitate de cazare ce oferă servicii apreciate de clienți ca fiind de o mai bună calitate, în comparație cu alte unități hoteliere din aceeași localitate.

Caracterul local al piețelor de servicii hoteliere în localitățile sau arealele ce nu dispun decat de o singură unitate de cazare conferă întreprinderilor hoteliere respective o poziție netă de monopol, deci caracterul unei piețe potențiale sigure, fără efectele negative ale competiției din partea altor firme hoteliere. Se impune însă precizarea că asemenea unități vor putea acoperi cererea de servicii numai până la limita capacităților fizice de primire.

Cererea pentru serviciile hoteliere din partea persoanelor aflate departe de casă este o funcție a călătoriilor întreprinse din placerea de a vizita alte meleaguri sau din alte motive (afaceri, participări la reuniuni etc.), sau, mai precis, călătoria spre o destinație departe de reședința unei persoane face necesară înnoptarea într-o unitate de cazare. Din acest punct de vedere se pot distinge două categorii de clientelă, ambele constituind surse potențiale de încasări pentru întreprinderile hoteliere: turiștii naționali și turiștii străini care vizitează țara respectivă.

Pe lângă setul de factori restrictivi de ordin economic ce influențeaza puterea de cumpărare a populației, principalele cauze ce au contribuit la coefcientul nesatisfăcător de utilizare a capacităților de cazare în funcțiune sunt urmatoarele:

degradarea treptată a calității serviciilor practicate în majoritatea unităților de cazare ce au fast administrate în locație de gestiune;

creșterea în ritmuri alerte a tarifelor pentru cazare: conducerile unităților de cazare au fost constrânse să compenseze scăderea veniturilor din exploatarea bazei materiale hoteliere prin scumpirea tarifelor.

politica comercia1ă adoptată de agențiile de turism: agențiile de turism tour-operatoare s-au limitat preferențial la formele de turism internațional de trimitere a cetățenilor români în călătoriile peste hotare, evitând aranjamentele pentru primirea cetățenilor străini, pe considerentul că aceste activități sunt mai riscante și mai puțin profitabile.

agențiile de turism nu manifestă suficientă încredere în promisiunile întreprinderilor hoteliere, îndeosebi pentru destinațiile de pe litoral, cu privire la respectarea calității serviciilor la care se angajează cu ocazia contractărilor locurilor de cazare.

Asociația TEN și Travel Advisor Media își propun să analizeze periodic piața hotelieră din București, o piață foarte dinamică în ultimul deceniu, dar care în prezent trece prin momente dificile. În urma unui studiu realizat de aceștia s-a ajuns la urmatoarele concluzii:

În momentul de față, în București turiștii se pot caza în 219 structuri de cazare de tip hotel, vilă, hostel, pensiune, apart-hotel. După ce în perioada 2000–2007 piața turistică a avut o evoluție semnificativă, a urmat o perioadă de scădere care continuă din păcate și acum.

Un prim motiv este dublarea ofertei locurilor de cazare din București, ceea ce a condus la o scădere majora a prețurilor. Deși la sfârșitul anului 2007 în București se găseau aproximativ 6500 camere, acesta încă era catalogat ca fiind o destinație scumpă în comparație cu alte capitale europene, mai ales din punct de vedere al raportului preț-calitate, iar numărul de camere era insuficient pentru cererea de pe piață din acea perioadă.

Un al doilea motiv l-a constituit criza economică ce a zdruncinat și piața hotelieră. Din cauza faptului că Bucureștiul era o piață preponderent de bussiness, iar majoritatea hotelurilor s-au axat mai mult pe acest segment, cererea de pe piață, în special a segmentului corporate, s-a diminuat drastic..

În prezent, ponderea unitaților de cazare pe numărul de stele este urmatoarea:

– 5 stele : 11/2149 de camere

– 4 stele : 71 / 6532 de camere

– 3 stele : 100/ 3520 de camere

– 2 stele : 27/1038 de camere

– 1 stea : 7/ 352 de camere

Neclasificate (apartamente in regim hotelier) – circa 150.

În total, Capitala are 13.741 de spații de cazare (camere, apartamente). Se observă o tendință spre hotelurile de categorie superioară, de business, ordinea numărului de locuri de cazare fiind 4, 5 și 3 stele. Pe de altă parte, Bucureștiul are o deficiență în privința structurilor de cazare low budget, pentru tineri.

TOP – CATEGORIA 5 *

Patru noi hoteluri și-au făcut loc în acest top de lux din 2007 până în prezent: Carol Parc (2007), Grand Hotel Continental (închis în 2005 și redeschis în 2009), Radisson Blu (redeschis în 2008, este cel mai mare hotel de 5 stele din Romania și deține supremația acestui clasament) și Epoque Hotel (cel mai nou hotel de lux din capitală, deschis la începutul lui 2011).

TOP – CATEGORIA 4 *

Topul este dominat de hoteluri noi, deschise după 2007, fapt ce denotă apetitul investitorilor pentru acest segment de piață, care viza în principal clientela de business. Doar K&K Elisabeta și Pullman (fostul Sofitel) fac parte din vechea gardă de dinainte de 2007. În rest, hoteluri noi: Novotel (2007), Moxa (2007), Berthelot (2009), chiar foarte noi și foarte apreciate se pare, drept dovadă faptul că și-au făcut repede loc în top 10: Christina (2009), Scala (2010), Z Boutique Hotel (2010) sau Sarroglia (2011).

TOP – CATEGORIA  3*

Spre deosebire de piața de 4 stele, cea de 3 stele este dominată de hoteluri deschise până în 2007. Topul este condus de  Hotel Rembrandt, foarte apreciat atât pentru locație cât și pentru calitatea serviciilor oferite. Din păcate, segmentul 3 stele a suferit cel mai mult în această perioadă din cauza presiunii exercitate de tarifele mici practicate de hotelurile din categoriile superioare.

2.3. Prezentarea principalilor indicatori de eficiență economică

2.3.1. Rata medie de ocupare pe anul 2013 în comparație cu anul 2012(%)

După cum se vede în tabelul de mai sus Radisson Blu iși menține poziția de lider pe piață față de concurență în privința ratei medii de ocupare: 73,75% în 2012 și 74,70% în 2013. Pe al doilea loc se situează J.W. Marriott cu 69,44% în 2012 și 70,19% în 2013. Pe cel de al treilea loc este Intercontinental cu 66% în 2012 și 65% în 2013, fiind urmat de HoJo cu 60,63% în anul 2012 și 64,24% în anul 2013. Pe ultimul loc se află Athenee Palace by Hilton cu un procent de 54,92% în anul 2012 și 60,37% în anul 2013.

2.3.2. Rata medie pe cameră exprimată în euro, net 2013 comparat cu 2012

Rată medie este calculată în euro după cum a fost raportată de către hoteluri

Lider pe piață în termeni de rată medie pe cameră este hotelul Intercontinental cu 151,25 euro net în 2013 comparat cu 132,51 în 2012. Pe locul doi se află Howard Johnson cu un net de 128,25 euro pe noapte, mai mult cu 9% decât în 2012.

Crowne Plaza a atins 126,21 euro net în 2013 în comparație cu 115,42 euro în 2012 iar Pullman 100 euro net în 2013, cu 1% mai mult decât în 2012.

Hilton și Marriott au înregistrat 153,75 euro net, respectiv 142 euro net în 2013.

Cei mai importanți clienți ai hotelului sunt: Corporate( orice angajat al unei companii care stă în hotel la un tarif agreat prin contract), Contract( oaspeți pe termen lung, echipaje de film, linii aeriene), Meetings( întâlniri de afaceri), Rack și Rack discount( oaspeți care stau la cel mai mare tarif de cameră sau la următorul nivel obținut prin discount la negocierea tarifului maxim), Package și tour/IT package( orice persoană care stă în hotel prin plătirea unui pachet care conține cel puțin un serviciu în plus față de prețul camerei).

În 2013 cel mai important segment a fost cel Corporate reprezentând 51.87% din totalul nopților de cazare., urmat de contract cu 14.40%, meetings cu 6.13% și rack discount cu 6.10% așa cum se vede în tabelul de mai sus.

2.3.3. Venituri – actuale versus bugetate pe anul 2013

După cum se vede în tabelul de mai sus bugetul pe 2013 a fost depasit cu 7%, cu o valoare de 555.131 euro.

2.3.4. Rata medie a gradului de ocupare și rata medie a tarifului pe camere. Comparație anii 2012/2013

Gradul de ocupare exprimat în procente

După cum se vede în tabelul de mai sus cea mai mare valoare a gradului de ocupare în anul 2013 a fost de 79,08% în luna mai , față de 73,94% obtinuți în septembrie 2012. Media gradului de ocupare a cunoscut o creștere cu 6% în anul 2013 fata de 2012.

2.3.5. Rata medie a tarifului pe cameră exprimată în euro net

Rata medie a tarifului pe camere în 2013 a fost de 128,25euro net în comparație cu 117,91 euro net în 2012. Se poate observa o creștere de 9% așa cum rezultă din tabelele și graficele de mai jos.

Se poate vedea că cea mai mare valoare înregistrată în anul 2013 este în luna octombrie și anume 143,05 euro net față de luna septembrie a anului 2012 când s-a realizat o medie de 147,56 euro net.

2.4. Analiza SWOT a SC Grand Plaza Hotel SA

Puncte Tari:

Locație în centrul orașului, fiind o clădire de referință

Brand internațional foarte cunoscut cu potențial creativ pe piață

Parcare subterană

Casino amplasat în interiorul hotelului

Hotelul este inclus în programul Whyndham Rewards

Centru Spa ce oferă clienților sală de fitness, saună, masaj și solar

Servicii adiționale cum ar fi restaurante de calitate superioară, baruri, servicii de catering, săli de conferință și centru de afaceri dotate cu echipament tehnic avansat.

Accesul la internet este gratuit în hotel

Puncte Slabe:

Este în curs de renovare

Hotelul nu are piscină

Distanța față de Centrele de Expozitii (ex Romexpo)

Spatiul de parcare nu este gratuit

Concurență directă cu hoteluri de 5 stele din apropiere

Ferestrele nu se deschid

Un grad de ocupare relativ scăzut în perioadele fară conferințe și târguri

Oportunitati :

Relații apropiate cu piața internațională, hotelul făcând parte dintr-un lanț care crează oportunități pentru noi clienți.

Piața este în creștere, multe companii vin în București pentru investiții.

România este membră a UE, asta însemnând mai multe oportunități în turism deci un potențial mai bun.

Numele hotelului furnizează o încredere demonstrată, aceasta fiind un bun motiv pentru a alege un hotel cunoscut.

Singurul restaurant japonez autentic din București – Benihana

Amenintari:

Presiunea tot mai crescândă a concurenței

Competiție în creștere pentru același segment de piață.

Costurile ridicate de management sunt în general sensibile la fluctuațiile economice.

Existenta hotelului Radisson în apropiere și deja cunoscuta colaborere a acestuia cu hotelul Hilton pentru a-și împarți afacerile și oaspeții.

Capitol III: Politica de promovare a SC GRAND PLAZA SA

3.1. Descrierea obiectivelor societații și a axului comunicațional

Viziunea Hotelului

Howard johnson dorește să fie unul dintre cele mai bune hoteluri de înlată clasă din România și un model în industria ospitalității prin respectarea permanentă a valorilor și țelurilor noastre, îmbinarea aptitudinilor și talentelor noastre cu scopul de a împlini toate promisiunile făcute, atingerea obiectivelor stabilite astfel încât să parcurgem drumul de la bun la măreț.

Misiunea Hotelului

Dorim să asigurăm servicii de calitate superioară într-o atmosferă de lucru pozitivă astfel încât oaspeții noștri să se poată simți ca acasă. Fiecare dintre angajații hotelului este responsabil de maxima satisfacție a clienților și încearcă permanent să se ridice la înalțimea așteptarilor lor și a investitorilor astfel încât să evoluam în continuare pe plan colectiv și individual.

Motto-ul hotelului este „ When în town, the avant-garde checks in at home”, în traducere personală – cand se afla în oraș, avantgarda se cazeaza acasă la ea.

Valorile de bază, reprezentative pentru hotel sunt: integritate, eficiență, creativitate.

Obiectivul

Obictivul general al societății este să satisfacă consumatorii, să le ofere o gamă largă de servicii, dar, de asemenea, societatea comercială să devină „o legendă” pentru consumatori.

Pentru realizarea acestui obiectiv, societatea comercială trebuie să:

Asigure în totalitate piețe de desfacere cu serviciile existente;

Să ofere o calitatea superioară a serviciilor comercializate în comparație cu serviciile firmelor concurente.

Singura garanție pentru munca angajaților provine din: calitate, productivitate și satisfacția consumatorilor.

Factorii de succes în acest domeniu, al industriei hoteliere, sunt:

calitatea serviciilor prestate;

prezentare atractivă a serviciilor;

un marketing agresiv, și de aici, crearea unui brand;

un raport bun calitate – preț.

Întrucât aceștia pot fi considerați factori de succes în domeniul industriei hoteliere, societatea comercială le consideră obiective permanente.

Resurse și instrumente de comunicare

Resurse

– Istoria lungă a parteneriatelor, relațiile strânse păstrate în termeni foarte buni – menținerea acestora și îmbunătățirea lor

– Centrul de conferințe arată un mare interes pentru clienți, schimbul de contacte oferă oportunități vizibile

– O bază de date atent dezvoltată în ultimii ani, canale de interacțiune social media

– O echipă talentată care este de interes pentru diferite materiale editoriale / interviuri sau Tv

Instrumente de comunicare

– Instrumente clasice de publicitate – anunțuri și bannere

– Instrumente jurnalistice – editoriale / advertoriale / interviuri

– Newslettere proprii ( aproximativ 5000 de contacte – Fidelity Club, Back to You)

– Canale social media – Facebook , bloguri

– Organizarea de evenimente care îmbunătățesc vizibilitatea prin promovarea evenimentelor în sine și prin publicitate în diferite editoriale.

Obiectivele de marketing ale societății comerciale:

Comunicarea proprie – continuarea dezvoltării resurselor proprii de comunicare cu publicul, cu invitați și parteneri, la costuri cât mai reduse; explorând tendințele s-au concentrat mai mult pe tehnologie(mobile marketing) , pe colectarea feedback-ului și pe îmbunatațirea constantă a comunicarii.

Folosirea canalelor de comunicare externă – menținerea unei prezențe mai vizibile a ofertei hoteliere pe toate canalele mass-media dar și în cadrul evenimentelor de toate formele. Generaraea de subiecte noi în toate direcțiile de comunicare găsirea de noi canale de distribuție a mesajelor fața de cele utilizate până în prezent.

Registrul comunicare – Promovarea produselor și serviciilor în mod inovator și creativ ca pentru o imagine proaspătă și atragerea de noi segmente de clienți

Partenerii în comunicare – creșterea parteneriatelor existente care ne permit să comunicăm cu costuri reduse dar și dezvoltarea unor noi parteneriate ce au același scop.

3.2. Strategia de promovare aplicată de SC GRAND PLAZA HOTEL SA

SC GRAND PLAZA SA folosește Strategia pull (de tragere) deoarece implică activități de marketing, mai ales publicitate și promovare pe piața de consum, direcționându-le către utilizatorul final și sunt menite să-l facă pe acesta să solicite produse de la intermediari, determinându-i astfel pe aceștia din urmă să comande produsele la producători

Politica de promovare

Obiectivele promoționale

1. Menținerea vizibilității ridicate în toate tipurile de media: tradiționale, on-line și canale social media, atât generale cât și pentru piețele de desfacere ale hotelului (restaurant, cafenea, bar, centru de conferințe, FitClub).Datorită efortului departamentului de PR s-au asigurat parteneriatele barter, low- cost, vizibilitatea în presa scrisă și publicațiile online, precum și în publicatiile de afaceri și prin articole și interviuri în BIZ, Business Review, www.wall-street.ro, www.garbo.ro, CIAO, Cariere , Food & amp; Bar, HRB Expert, The One, Pro TV, Antena 1, Kanal D, citybest.ro, etc.

2. Dezvoltarea de parteneriate și prezența Hojo fie ca gazdă sau ca partener în cât mai multe evenimente cu țintă importantă pentru noi: AmCham, evenimente de afaceri și crearea de rețele (BIZ, Business Review, evenimente wall-street.ro, Careers, Food&Bar, Women in Business, Evensys – E Turistic).

3. Dezvoltarea propriilor noastre canale de comunicare cu publicul, cu vizitatori și parteneri:

– General și Fidelity Club Newsletter,

– Back to You Newsletter

– Site-ul, actualizat atât conceptual și cât și tehnologic

-Susținerea activităților pe canalele de social media (Facebook) cu diferite tipuri de interacțiuni: depunerea ofertelor, prezentarea Hojo, concursuri, dezvoltarea unei personalități a brandului;

4. Crearea de pachete specifice de marketing / de nișă și comunicarea în consecință a fișelor de: servicii de catering, botezuri, petreceri pentru copii, alte tipuri de petreceri, sau pentru anumite industrii (farmaceutice), parteneriate cu canale dedicate nișelor amintite mai sus.

Informarea pieței vizate despre:

Existența hotelului Howard Johnson în București

Companie și despre lanțul hotelier internațional

Câștigarea încrederii pieței vizate în brandul Howard Johnson

Poziționarea hotelului Howard Johnson ca un hotel de 4 stele pentru oamenii de afaceri

Piața țintă:

Liderii de opinie:

Jurnaliști

Autorități: autorități române și ambasade

Influențatori

Companii locale și internaționale: clienți și influențatori ( Office și PR Manager)

Agenții de turism

Agenții de publicitate

Clienți: oameni de afaceri

Alți parteneri

Marea audiență

Mesajele transmise:

Howard Johnson este un hotel de 5 stele în România

Locația sa este în centrul Bucureștiului

Face parte dintr-un mare lanț hotelier internațional

Serviciile și facilitațile oferite clienților sunt de înaltă calitate la prețuri bune

Hotelul reprezintă o investiție importantă în România și a creat multe oportunități de muncă

Capacitatea hotelului și facilități cum ar fi restaurantele japonez și internațional, sălile de conferință , Ballroom –ul ( deschiderea fiecăruia este un eveniment în sine și o oportunitate de a o comunica publicului ).

Publicații de interes:

Ziare cotidiene: Ziua

Presa locală: primele două sau trei publicații din cele mai imporatnte orase din România: Cluj, Timisoara

Presa economică și de afaceri: Business Review, Bucharest Business Week, Foreigners, Invest România, Vivid, Bucharest Nightlife, Bucharest Hebdo, Sette Giorni, Nine O’Clock

Presa media și de publicitate: Media&Advertising, Strategia Marketing, Advertising Maker și toate ziarele care au pagini de media și publicitate ( Bursa, Ziarul Financiar, Realitatea Românească, Nine O’Clock, Banii Noștrii, Capital, Biz)