Metode Si Tehnici DE Evaluare A Societatii PE Actiuni. Studiu DE Caz Sir Trans Impex S.a

Economie

Metode Si Tehnici DE Evaluare A Societatii PE Actiuni. Studiu DE Caz Sir Trans Impex S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Lista figurilor

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

1.1. Conceptul de evaluare a întreprinderii

1.2. Trăsăturile și obiectivele evaluării în România

1.3. Categorii și tipuri de evaluare ale unei firme

CAPITOLUL II.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE

2.1. Formele de manifestare ale societăților comerciale

2.2. Metode și tehnici de evaluare a societăților comerciale în România

2.3. Scopul și finalitatea evaluării societăților comerciale în România

CAPITOLUL III.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI.

STUDIU DE CAZ – SIR TRANS IMPEX S.A.

3.1. Prezentarea generală a societății Sir Trans Impex S.A.

3.1.1. Scurt istoric al societății și date de identificare

3.1.2. Domeniul de activitate și evoluții recente

3.2. Prezentarea evoluției principalilor indicatori economico – financiari în perioada 2012-2014

3.2.1. Analiza asupra structurii patrimoniale

3.2.2. Analiza asupra surselor de finanțare

3.2.3. Analiza asupra echilibrului financiar

3.2.4. Analiza asupra rentabilității

3.2.5. Analiza asupra lichidității și a solvabilității

3.2.6. Analiza asupra indicatorilor de risc

3.2.7. Evaluarea activității desfășurate și a rezultatelor obținute pe baza soldurilor intermediare de gestiune

3.3. Evaluarea S.C. SIR TRANS IMPEX S.A.

3.3.1. Prezentare generală a misiunii de evaluare

3.3.2. Evaluarea societății Sir Trans Impex S.A.

Lista figurilor

Figura 1. 1.Etapele activității de evaluare a întreprinderii 10

Figura 1. 2. Situații care impun efectuarea unei evaluări 14

Figura 1. 3. Structurarea pe capitole a metodelor de evaluare a firmei 16

Figura 1. 4. Metodele de evaluare patrimoniale 17

Figura 2. 1. Forme juridice ale societăților comerciale 21

Figura 2. 2. Criterii de clasificare a societăților comerciale 22

Figura 3. 1. Traseele deservite de societate 34

Figura 3. 2. Evoluția cifrei de afaceri în prețuri curente și constante 36

Figura 3. 3. Structura contractelor cu clienții persoane juridice 38

Figura 3. 4. Evoluții în structura activelor totale în perioada 2010-2014 43

Figura 3. 5. Evoluții în structura activelor circulante în perioada 2010-2014 43

Figura 3. 6. Evoluții ale ratelor de autonomie și stabilitate financiară 46

Figura 3. 7. Evoluții ale ratelor de îndatorare și finanțare 47

Figura 3. 8. Evoluții ale indicatorilor de analiză asupra echilibrului financiar 48

Figura 3. 9. Evoluția principalilor indicatori din Cascada SIG 54

Figura 3. 10. Structura raportului de evaluare 56

Figura 3. 11. Variația valorii activului net contabil 61

Figura 3. 12. Informații utilizate în realizarea calculelor de evaluare 62

Lista tabelelor

Tabel 3. 1. Evoluții trecute la nivelul cifrei de afaceri în prețuri curente și constante 35

Tabel 3. 2. Evoluția vânzărilor realizate în perioada 2012-2014, venit mediu/km 36

Tabel 3. 3. Principalii clienți deserviți pe bază de convenții 37

Tabel 3. 4. Concurenții principali pe traseele practicate 38

Tabel 3. 5. Structura acționarială 39

Tabel 3. 6. Evoluția numărului de angajați ai societății 40

Tabel 3. 7. Sporuri de fidelitate acordate salariaților 40

Tabel 3. 8. Număr de salariați pe tip de studii în anul 2014 41

Tabel 3. 9. Analiza asupra structurii activelor – rate de structură 42

Tabel 3. 10. Calculul vitezelor de rotație sub formă de număr de rotații 44

Tabel 3. 11. Calculul vitezelor de rotație sub formă de număr de zile 44

Tabel 3. 12. Analiza asupra surselor de finanțare: rate de stabilitate, autonomie și îndatorare 45

Tabel 3. 13. Indicatori de analiză asupra echilibrului financiar. Evoluții 48

Tabel 3. 14. Modul de calcul și evoluția valorii ratelor de rentabilitate 50

Tabel 3. 15. Calculul indicatorilor de lichiditate și solvabilitate 51

Tabel 3. 16. Calculul indicatorilor de risc 52

Tabel 3. 17. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune 53

Tabel 3. 18. Calculul și valorile activului net contabil în perioada 2010-2014 61

Tabel 3. 19. Calculul tabelar al Activului Net Contabil Corectat pe baza corecțiilor efectuate 65

Tabel 3. 20. Corecții aplicate la nivelul posturilor de active imobilizate și circulante 66

Tabel 3. 21. Calculul corecțiilor aplicate prin metoda comparației 67

Tabel 3. 22. Calculul valorii mijlocului fix Autogară în abordarea prin costruri 68

Tabel 3. 23. Calculul valorii juste pe baza abordării prin venituri pentru mijlocul fix Autogară 69

Tabel 3. 24. Corecții aplicate creanțelor – clienți 70

Tabel 3. 25. Calculul ratei de actualizare 71

Tabel 3. 26. Fluxuri financiare previzionate pentru perioada 2015-2019 71

Tabel 3. 27. Tabloul de calcul al valorii de piața prin metoda DCF 72

INTRODUCERE

Activitatea de evaluare a unei afaceri este un exercițiu foarte dificil, cu multiple fațete și deosebit de complex, care nu mai poate fi realizat empiric pe bază de intuiție, ci constituie un demers ce necesită cunoștințe în domenii adiacente contabilității și finanțelor și reclamă prezența unor specialiști și a unor reglementări în acest domeniu. Este și rațiunea pentru care a apărut și în România profesia de evaluator de întreprinderi. Acesta este chemat să facă față unei cereri tot mai ridicate pe piața consultanței și evaluărilor de entități, în diverse ocazii, atât în cazul vieții proprii a acestora (cumpărări/vânzări de filiale, fuziuni, regrupări, lichidări), cât și în interesul acționarilor (privatizări, succesiuni, declarații de impozit, achiziții de titluri și portofolii de acțiuni).

În condițiile în care obiectivul oricărei întreprinderi, pe lângă sporirea bogăției acționarilor, îl reprezintă creșterea valorii acesteia, managerii trebuie să răspundă în ce fel deciziile adoptate vor fi în măsură să asigure realizarea acestui deziderat. În consecință, a devenit tot mai stringentă preocuparea specialiștilor de a-i putea atribui unei întreprinderi o valoare care să fie cât mai aproape de realitate, valoare definită de Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară (FASB) drept fair value și revizuită în anul 2006 prin fair market value, care introduce unele restricții în acțiunea de evaluare.

Suportul informațional al activității curente de evaluare îl asigură contabilitatea, prin intermediul situațiilor financiare anuale normalizate, armonizate și conforme cu reglementările europene și internaționale care răspund cerințelor legate de imaginea fidelă a întreprinderii, în vederea garantării credibilității și comparabilității datelor.

Pentru evaluarea performanței oricărei afaceri se utilizează rezultatele sintetizate în diagnosticul financiar, care capătă rolul de intermediar între strategia, deciziile financiare și activitatea de evaluare a întreprinderii.

Tema aleasă în lucrarea de față își relevă importanța sub aspectul necesității evaluării unei firme ce îmbracă forma de societate comercială pe acțiuni prin prisma aspectului că aceasta poate avea nevoie de o evaluare a acțiunilor sale în cazul listării/delitării de la bursă, în cazul răscumpărării de acțiuni proprii, în cazul divizării sau fuziunii, etc.

Lucrarea a fost structurată într-un număr de trei capitole astfel:

Capitolul I prezintă conceptul de evaluare a întreprinderii, trăsăturile și obiectivele evaluării în România, categorii și tipuri de evaluare ale firmei.

În cel de-al doilea capitol se prezintă formele de manifestare ale societăților comerciale, metodele și tehnicile de evaluare a societăților comerciale în România, alături de scopul și finalitatea evaluării societăților comerciale în țara noastră.

Cel de-al treilea capitol este, de fapt, și studiul de caz al acestei lucrări și include prezentarea generală a societății pe acțiuni studiate, Elifloris International S.A., cu evoluția indicatorilor economici, financiari și de rentabilitate în perioada 2012-2014, dar și rezultatele obținute prin aplicarea metodelor de evaluare a firmei, aparținând celor trei tipuri de abordări: patrimonială, prin venituri și prin piață.

Concluziile lucrării punctează valorile obținute prin aplicarea celor trei metode și valoarea finală obținută prin reconcilierea valorilor.

CAPITOLUL I

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

1.1. Conceptul de evaluare a întreprinderii

O mare necesitate în contextul actual al economiei românești este si determinarea în condiții de obiectivitate și profesionalism a valorii reale societăților comerciale.

Determinarea valorii unei entități patrimoniale este la bază o știință cu reguli, metode și principii proprii.

Cu toate acestea, în prezent, determinarea valorii unei întreprinderi este un proces care îmbină în proporții diferite: știința, arta și experiența profesională. Dintre acestea, poate cea mai importantă este experiența profesională, singura care poate asigura evaluatorului bagajul informațional necesar soluționării oricărei cereri de evaluare.

Importantă, dar într-o măsură mai mică, consider eu, este și partea științifică: cunoașterea metodelor, principiilor, tehnicilor de evaluare. Cunoașterea exclusivă a aspectelor teoretice, fără o experiență practică adecvată, nu va putea garanta obținerea unor rezultate reale, întrucât activitatea de evaluare va fi privată de elementul de adaptabilitate la condițiile specifice impuse de fiecare firmă în parte, de elementul de artă care nu trebuie să lipsească din nici o evaluare.

La aceste aspecte se adaugă și situația delicată în care se găsește economia românească cu numeroase obstacole de ordin social, politic și economic.

Evaluarea unei întreprinderi asigură cele mai sigure date și informații ce privesc valoarea globală a unei întreprinderi la un anumit moment dat.

Evaluarea prezintă un mare interes pentru activitatea economică și funcționarea piețelor financiare; în definitiv, numeroase operațiuni au la origine evaluarea și chiar este de neconceput să poată fi realizate fără evaluare: transmiterea sub orice formă a societăților, oferta publică de cumpărare, de vânzare și de schimb, privatizarea, plasarea titlurilor pe piața financiară, estimarea patrimoniului în vederea determinării anumitor tipuri de impozite etc.

Evaluarea constituie, de asemenea, un instrument de gestiune pentru orice conducător de întreprindere, deoarece acesta trebuie să descopere în întreprindere surse potențiale de valoare și să le exploateze în scopul creșterii valorii acțiunilor și deci a bogăției acțio-narilor; compararea valorii de piață, așa cum rezultă din cursul bur-sier, cu valoarea fundamentală permite constatarea unei eventuale subevaluări a societății în piață, ceea ce se poate datora unei absențe de vizibilitate a rezultatelor sau a strategiei societății, iar aceasta poate determina conducerea să ia anumite măsuri; dată fiind importanța percepției investitorilor din piață în ce privește finanțarea pentru activitățile de dezvoltare ale societății, conducerea acesteia trebuie să vegheze ca imaginea societății să fie bună.

Operațiunile de rating și evaluarea societăților sunt strâns legate între ele; în rating, cu cât prima de risc a societății e mai mare, cu atât se reduce nota favorabilă atribuită acesteia; ori, o creștere a riscului se traduce în evaluare printr-o creștere a ratei de actualizare și în mod corespunzător printr-o reducere a valorii.

Toate acestea demonstrează faptul că evaluarea constituie un element important al gestiunii și strategiei întreprinderii, atât pentru conducătorii acesteia cât și pentru toți care au raporturi cu între-prinderea, și demonstrează oportunitatea unei lucrări care să permită metrizarea noțiunilor esențiale în acest domeniu.

Evaluarea are la bază în mod cert principii logice, dar ea trebuie să rămână foarte aproape de realitatea economică, iar aceasta nu se reduce la un simplu calcul matematic; în definitiv, fiecare întreprindere reprezintă un caz particular într-un mediu economic si social dat, ceea ce face ca analiza, prelucrarea si, în final, pregătirea cifrelor sau informațiilor introduse într-un model matematic propus pentru evaluare să fie mult mai importante decât modelul matematic însuși.

Estimareegiei societății, iar aceasta poate determina conducerea să ia anumite măsuri; dată fiind importanța percepției investitorilor din piață în ce privește finanțarea pentru activitățile de dezvoltare ale societății, conducerea acesteia trebuie să vegheze ca imaginea societății să fie bună.

Operațiunile de rating și evaluarea societăților sunt strâns legate între ele; în rating, cu cât prima de risc a societății e mai mare, cu atât se reduce nota favorabilă atribuită acesteia; ori, o creștere a riscului se traduce în evaluare printr-o creștere a ratei de actualizare și în mod corespunzător printr-o reducere a valorii.

Toate acestea demonstrează faptul că evaluarea constituie un element important al gestiunii și strategiei întreprinderii, atât pentru conducătorii acesteia cât și pentru toți care au raporturi cu între-prinderea, și demonstrează oportunitatea unei lucrări care să permită metrizarea noțiunilor esențiale în acest domeniu.

Evaluarea are la bază în mod cert principii logice, dar ea trebuie să rămână foarte aproape de realitatea economică, iar aceasta nu se reduce la un simplu calcul matematic; în definitiv, fiecare întreprindere reprezintă un caz particular într-un mediu economic si social dat, ceea ce face ca analiza, prelucrarea si, în final, pregătirea cifrelor sau informațiilor introduse într-un model matematic propus pentru evaluare să fie mult mai importante decât modelul matematic însuși.

Estimarea valorii unei companii nu presupune în mod implicit determinarea prețului la care aceasta se va vinde. Valoarea este o opinie formulată de către evaluator pornind de la informațiile! disponibile privind caracteristicile firmei, iar prețul este rezultatull unei tranzacții dintre vânzătorul firmei și cumpărătorul interesat1 de achiziționarea acesteia. Valoarea estimată în cadrul unui nipon de evaluare poate fi o referință pentru prețul la care se va nego¬cia transferul de proprietate asupra firmei. Prețul rezultat din tranzacție depinde însă de cât de bine sunt informate panilo implicate în tranzacție și de care este puterea de negociere a fiecăreia.

Conform Standardului Internațional de Evaluare (IVS) I, valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate; va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un! vânzător hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obieciiv. după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără de constrângeri” . Din perspectiva acestei definiții a valorii de piață, prețurile la care sunt tranzacționale pe piața de capital majoritatea acțiunilor emise de firme românești nu reprezintă o reflectare a acestei valori. Dală fiind lipsa de eficiență sau în cel mai bun Caz eficiența slabă a pie¬ței românești de capital, nu se poate spune că vânzătorii, respectiv cumpărătorii acționează în cunoștință de cauză. Ca urmare, de cele mai multe ori valoarea firmelor românești nu se regăsește adecvat cuantificată de prețurile la care sunt negociate acțiunile acestora.

În estimarea valorii unei firme se iau în considerare ansamblul factorilor care au impact asupra profitabilității și riscul care caracterizează activitatea acesteia. Cel care va face plasamentul de capitaluri, cumpărătorul firmei, este interesat de rentabilitatea posibil de obținut în perioada următoare din acest plasament, precum și de riscul asociat acestei investiții. Ca urmare, în cadrul metodelor de evaluare a firmei, se va cuantifica valoarea acesteia precum și a așteptărilor existente privind mărimea cash flow-urilor viitoare și nivelul costului de oportunitate al capitalului.

Faze și etape în realizarea unei evaluări de întreprindere

Activitățile desfășurate pentru evaluarea unei întreprinderi pot fi grupate, în succesiunea lor, în 3 faze și 8 etape, astfel:

Figura 1. 1.Etapele activității de evaluare a întreprinderii

Sursa: CECCAR (2003), Cartea Expertului contabil evaluator, Ed. CECCAR, București, p. 6

Cunoașterea preliminară – rolul său constă într-o primă luare de contact cu factorii decizionali ai întreprinderii și primirea de la aceștia a informațiilor și documentelor prevăzute în lista negociată și anexa la contractul de asistență de specialitate.

Pregătirea acțiunii – cuprinde definirea opțiunilor care caracterizează „planning-ul detaliat al diagnosticului și al evaluării contractate”, precum și „planning-ul fiecărui consultant în parte”.

Faza de realizare cuprinde realizarea propriu-zisă a acțiunii în interiorul căreia se află următoarele module:

Diagnosticul – are drept obiect identificarea părților forte, atuurile, și a părților slabe, slăbiciuni ale întreprinderii ce decurg din opțiunile alese de conducerea întreprinderii și din aplicarea acestor opțiuni în scopul aprecierii rezultatelor realizate și potențiale. Deci, în cadrul acestui modul, nu este vorba de a face diagnostice destinate angajării de acțiuni, de ameliorare a gestiunii (modernizarea și restructurarea producției și factorilor de producție) sau de o strategie a întreprinderii (dezvoltări viitoare, maximizarea profitului).

În cadrul diagnosticelor sale, consultantul evaluator se va limita numai la a determina punctele forte și slabe, pornind de la criterii obiective și, dacă este posibil, cuantificabile.

Nu există o regulă absolută care să permită o apreciere unică și științifică a rezultatelor, evaluatorul trebuie să-și utilizeze calitățile profesionale, precum și informațiile externe.

1.2. Trăsăturile și obiectivele evaluării în România

În viziunea Corpului Experților Contabili şi Contabililor Autorizați din România (CECCAR), valoarea unei întreprinderi nu este numai suma mijloacelor individuale de active şi pasive a acestor activități, ci mai degrabă modalitatea de manifestare şi participare a acestora la obținerea profiturilor prezente şi viitoare.

Orice evaluare de întreprindere are ca punct de plecare bilanțul contabil – acest instrument universal care reflectă atât patrimoniul la un moment dat, cât și performanțele înregistrate de întreprindere într-o perioadă dată. Bazându-se pe constatările din diagnosticul de evaluare și cunoștințele aprofundate de contabilitate și analiză, experții aduc ajustări elementelor din bilanțul contabil, elaborând bilanțul economic al întreprinderii, asupra căruia se aplică diferite metode de evaluare a întreprinderii.

Este argumentul fundamental pentru care activitățile de evaluare a întreprinderii sunt considerate servicii paracontabile, iar sediul materiei se găsește, de regulă, la organismele profesionale de profil. De altfel, în toate manualele și tratatele de contabilitate din țările UE există capitole sau părți afectate evaluării întreprinderilor.

În urma evaluării se prezintă valoarea unei întreprinderi, exprimată la un moment dat de situațiile sale financiare, valoare pe care expertul evaluator de întreprinderi o ajustează potrivit regulilor proprii activităților sale, stabilind în acest mod valoarea justă a întreprinderii evaluate.

Evaluarea patrimonială a unei întreprinderi (în viziunea acestui organism profesional – n.a.) este atributul legal care revine expertului contabil (art. 6 lit. e din O.G. nr. 65/1994, aprobată prin Legea nr. 42/1995).

Aceste reguli proprii activității experților contabili şi contabililor autorizați alcătuiesc cadrul normelor CECCAR privind evaluarea întreprinderilor, norme în concordanță cu standardele şi ghidurile profesionale emise de organismul european al profesiei contabile.

În viziunea prof.univ. Horia Cristea şi a colectivului coordonat de acesta, evaluarea întreprinderii poate fi definită, fie ca un „ansamblu de metode şi tehnici prin care se stabileşte valoarea acesteia la un moment dat”, fie ca „activitate de măsurare a bogăției reale şi a potențialului întreprinderii” de a-şi mări bogăția în perioada următoare.

Prin evaluare, în sensul definiţiei din OG 24/2011, se înţelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizată de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele specifice acestei activităţi şi cu deontologia profesională.

Rapoartele de evaluare se elaborează la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

Prevederile OG 24/2011 nu aduc atingere dispoziţiilor legale în materia expertizelor judiciare şi a autorizării experţilor judiciari.

Evaluarea este procesul de estimare a unui tip al valorii, pentru un anumit tip de proprietate, la o anumită dată şi concretizat în raportul de evaluare.

Evaluarea este o estimare şi nu un calcul exact al unei valori printr-o formulă matematică sau printr-o cuantificare precisă. Ea impune aplicarea raţionamentului profesional al evaluatorului.

În mod practic, valoarea unei întreprinderi reflectă rezultatul unei judecăți care se bazează pe o apreciere în funcție de anumite criterii de comparație, caracteristici, calcule sau expertize.

Valoarea stabilită de evaluator are un puternic caracter subiectiv. Ea reprezintă opinia evaluatorului privind condițiile specifice ale întreprinderii şi ținând seama, exclusiv, de ipotezele şi aprecierile cuprinse în raportul de evaluare. Aceasta conduce la mai multe mărimi valorice, mărimi ce sunt avute în vedere în procesul de negociere dintre partenerii de afaceri.

Există, pe parcursul funcționării întreprinderii, mai multe situații care impun efectuarea unei evaluări, conform figurii 1.2.:

Figura 1. 2. Situații care impun efectuarea unei evaluări

Sursa: Petrescu Silvia (2012), Evaluarea economică și financiară a întreprinderii. Concepte-metode-procedee, Editura Tehnopress, Iași.

Când evaluarea întreprinderii se face cu prilejul tranzacției de vânzare-cumpărare, motivația tranzacției este privită diferit de vânzător, respectiv, cumpărător.

Pentru vânzător, există o varietate de motivații care îl determină să participe la tranzacție cu întreprinderi (afaceri):

scăderea nivelului afacerii, respectiv, a cotei de piață deținute;

nevoia urgentă de lichidități (indiferent de rentabilitatea afacerii);

considerații strategice;

degradarea conjuncturii economice;

modificarea tipului de proprietate ca urmare a politicii promo¬vate de guvern (privatizare sau naționalizare);

cauze naturale (moștenitorii proprietarului nu doresc să păstre¬ze afacerea).

Dacă vânzătorul este un acționar majoritar sau mandatarul unui grup de acționari, el va urmări pe lângă prețul obținut și următoarele obiective:

menținerea statutului personal;

conservarea propriei puteri;

perenitatea mărcii;

echitatea tranzacției.

Pentru cumpărător, obiectivele se regăsesc în criteriile de renta¬bilitate estimate pentru investiția pe care urmează să o realizeze. Pe lângă acestea, motivația de a cumpăra o afacere poate fi determinată și de:

dorința de a-și consolida poziția pe piață;

dorința de a avea propria afacere;

rentabilitatea afacerii;

diversificarea activității pentru diminuarea riscului;

intensificarea procesului de integrare pe verticală.

Rațiunea evaluării este dată de faptul că, de cele mai multe ori, valoarea înregistrată în contabilitate a capitalului propriu și valoarea stabilită prin evaluare nu sunt identice, existând o abatere pozitivă sau negativă.

Elementul-cheie în procesul evaluării este alegerea unui model operațional cât mai adecvat. Această calitate trebuie susținută prin proceduri simple și flexibile, dar și riguroase, care să cuantifice acele caracteristici ale întreprinderii considerate a fi cele mai importante pentru părțile implicate, dar și acceptate în planul tehnicilor de lucru. Demersul nu este complet dacă nu sunt precizate și conștientizate elementele-cheie în evaluare, și anume:

obiectul evaluării (întreprinderea privită ca individualitate);

subiecții (părțile implicate, interesate de tranzacție);

poziția terțului care furnizează elementul de reper pentru valoare și preț (evaluatorul).

Obiectivele evaluării

O evaluare este întreprinsă pentru unul sau mai multe obiective, cum ar fi: determinarea valorii unei proprietăți, estimarea costurilor de producere, achiziționare, aderare sau finalizare a unei proprietăți, estimarea costurilor prejudiciilor aduse unei proprietăți și prevederea puterii de cumpărare a proprietății; în situații speci-fice, activitatea poate avea obiective suplimentare, cum ar fi: formularea de concluzii și recomandări sau prezentări de alternative (si consecințele acestora pentru acțiunile clientului).

Obiectivul primordial al unei evaluări monetare este determinarea rezultatului numeric, fie ca un interval dintre anumite sume, fie ca punct de magnitudine foarte probabil – suma, costul estimat sau puterea de câștig estimată. Acest rezultat numeric este obiectiv si nu se leagă de dorințele sau necesitățile clientului care angajează evaluatorul. Toate principiile etice de evaluare pleacă de la acest fapt central.

1.3. Categorii și tipuri de evaluare ale unei firme

Există mai multe metode de evaluare a unei societăți, alegerea acestor metode fiind în întregime la latitudinea evaluatorului, funcție de pregătirea, experiența și inspirația acestuia.

Legislația în vigoare impune folosirea în evaluarea unei societăți a cel puțin două metode de evaluare.

Multitudinea metodelor de evaluare poate fi structurată pe capitole conform figurii 1.3.:

Figura 1. 3. Structurarea pe capitole a metodelor de evaluare a firmei

Dintre metodele de evaluare patrimoniale se pot enumera conform figurii 1.4:

Figura 1. 4. Metodele de evaluare patrimoniale

Se impune o descriere succintă a fiecăreia din cele cinci metode amintite:

1. activul net contabil: este metoda cea mai simplă și rapidă de estimare a valorii unei întreprinderi, care se face pe baza ultimului bilanț contabil.

2. activul net corectat: metoda activului net contabil prezintă o serie de inconveniente (care vor fi detaliate în cele ce urmează), care vor fi eliminate de metoda activului net corectat, prin introducerea unui bilanț economic (un bilanț contabil retratat) care să reflecte cât mai aproape de realitate situația patrimoniului net al unei întreprinderi. Ca o variantă a metodei activului net corectat apare metoda activului net de lichidare, care se aplică în cazul lipsei continuității exploatării (cazul societăților aflate în lichidare). în acest caz, majoritatea activelor se evaluează la valoarea de lichidare.

3. valoarea substanțială brută: totalul valoric al activelor existente la dispoziția întreprinderii, indiferent de modul de finanțare, care sunt utilizate strict în realizarea obiectului de activitate.

4. capitalul permanent necesar exploatării: valoarea capitalului necesar creării unei societăți cu aceleași caracteristici cu cele ale întreprinderii analizate.

5. valoarea matematică: este un activ net corectat cu valoarea elementelor necorporale.

Dintre metodele de evaluare pe bază de venit enumerăm:

1. metoda capitalizării profitului: metoda se bazează pe raportarea unui flux constant și reproductibil de venit la o rată de capitalizare. Metoda se utilizează în cazul societăților profitabile, în care investitorul urmărește să determine numărul de ani de profit pe care este dispus să îl plătească pentru entitatea patrimonială analizată. în cazul societăților aflate în dificultate economică, fără perspective de ameliorare a situației în care se află, această metodă de evaluare nu este aplicabilă.

2. metoda actualizării fluxului de lichidități: în această metodă toate fluxurile de lichidități viitoare sunt actualizate la valoarea prezentă. Din punct de vedere teoretic este considerată cea mai corectă dar poate și cea mai complexă.

Termenul de cash-flow utilizat pentru evaluarea unei întreprinderi în ansamblul ei, denumește fluxul de lichidități care rezultă din totalitatea operațiunilor, respectiv modificarea trezoreriei nete pe durata exercițiului.

În ceea ce privește metodele mixte, acestea au apărut ca urmare a necesității creării unei căi de mijloc între metodele patrimoniale și cele pe bază de venit. Simpatizanții celor două metode susțin că există o singură metodă perfectă, restul fiind afectate de erori. Rezultatele aplicării simultane a celor două metode sunt de cele mai multe ori contradictorii, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la soliditatea demersului teoretic, în acest context, metodele mixte pot reprezenta o soluție fiabilă de estimare a valorii. De cele mai multe ori aceste metode reprezintă o îmbinare între elemente ale evaluării patrimoniale, pe bază de venit, bursiere etc., obținându-se o valoare care ar estompa diferențele care apar. Unii specialiști includ în cadrul metodelor mixte și good will-ul ca instrument de determinare a valorii.

Sistemul de valori utilizat în economie si terminologia conceptuală utilizata de evaluare

Evaluarea se pliază pe structura patrimonială și utilizează noțiunile contabile structurate pe elementele patrimoniale.

Realitatea valorii implica, în relația cu contabilitatea, numeroase concepte de valoare, dintre acestea întâlnim: conceptul de cost (vom avea un cost de înlocuire, un cost curent, un cost actual). în paralel, vom avea valoare realizabila neta VRN, care este o valoare estimata de piața, valoare de piața, care este o valoare validata de piața și prețul de vânzare, care este o valoare anticipata de piața.

De asemenea, mai întâlnim conceptele de valoare economica, valoare actuala și valoare actuala a fluxurilor de trezorerie.

Nu de puține ori insa, cele trei expresii cad sub incidența noțiunii mai largi de cost de înlocuire.

Soluțiile de determinare a noțiunii de cost de înlocuire sunt următoarele :

*Valoarea actuală a fluxurilor nete de trezorerie degajate de utilizarea bunului. Aceasta evaluare directă se bazează pe valoarea economica estimata a bunului. Ea nu exclude caracterul subiectiv al estimării, atunci când se face apel la cash-flow.

* Prețul de vânzare așteptat al bunului. Aceasta valoare va fi maxima pentru bunurile destinate efectiv vânzării, și minima pentru bunurile a căror utilizare este prelungita. Aceasta metoda conduce la dificultăți de aplicare atunci când este vorba de imobilizări corporale și neșorporale, este motivul pentru care Organizațiile Internaționale de Evaluare evită utilizarea ei, preferând costul curent.

*Costul curent reprezintă valoarea estimata a unui activ nou, diminuată cu deprecierile practicate din momentul achiziției, și corijata cu ameliorările sau deprecierile particulare. Aceasta valoare este obținută prin multiplicarea costurilor istorice cu un indice de preturi specifice. Indicele specific al anului și indicele specific al achiziționării contribuie la ajustarea costului curent. Putem concluziona astfel:

Costul curent este egal cu valoarea de origine a bunului, multiplicata cu coeficientul de conversie, unde coeficientul de conversie reprezintă raportul dintre indicele specific al anului și indicele specific al achiziționării.

Exista printre analiști și conceptul de valoare economica, care are o baza teoretica puternica, deoarece valoarea reala a unui bun depinde de fluxurile de trezorerie generate de acesta, și decontate la timpul prezent, fluxuri de trezorerie care se erodează în permanenta sau pot avea impulsuri de creștere generate de moneda în care ele sunt reprezentate. De aceea, noțiunea de valoare economica rămâne în principiu o noțiune teoretica, evaluările reale evitând în genere utilizarea ei, deoarece ea îngreunează foarte mult explicarea raportului ei cu informația contabila.

O alta dificultate întâmpinată în utilizarea valorii economice este aceea ca, în condițiile în care toate bunurile individuale și datoriile unei întreprinderi ar fi evaluate pe aceasta baza, teoretic trebuie găsit criteriul de delimitare a fluxurilor de trezorerie rezultate din active care sunt folosite în combinație, pe de alta parte, nu ar fi rațional sa se estimeze fluxurile de trezorerie degajate de utilizarea unui bun izolat.

*Valoarea realizabila neta VRN

Conform acestui sistem, activele sunt corectate pe baza valorii realizabile nete, iar capitalul printr-un indice general.

Pentru determinarea VRN, contabilitatea și contabilii întâmpina o serie de dificultăți, mai ales când este vorba de bunuri așa-zise „la mana a ll-a” sau de active fixe, știut fiind ca acestea din urma nu au menirea sa fie vândute, cel puțin nu intr-un viitor apropiat. VRN, din aceste motive, se utilizează în mod excepțional, corelata cu alte metode bazate pe valori curente.

*Costul de înlocuire

Este cel mai important element utilizat în evaluare, în special în sistemele contabile anglo-saxone și în Olanda. în cazul mijloacelor fixe, deprecierea se calculează la costul curent de înlocuire. Mărimea bruta a costului curent de înlocuire a mijloacelor fixe se determina pe bâza cataloagelor vânzătorilor, sau prin analiza pe vârste a acestor categorii patrimoniale, dublata de aplicarea unor indici specifici.

De asemenea, în cazul stocurilor, poate fi utilizat costul lor de înlocuire, dar în timp ce pentru stocurile din aprovizionări acest cost poate fi relativ ușor determinat, pentru stocurile din producție proprie, determinarea lui implica mari dificultăți.

CAPITOLUL II.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE

2.1. Formele de manifestare ale societăților comerciale

Potrivit articolului 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea comercială poate avea una dintre următoarele forme juridice:

Figura 2. 1. Forme juridice ale societăților comerciale

O scurtă descriere a celor cinci se impune:

Societatea în nume colectiv este acea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor (capitalului social subscris).

Societatea pe acțiuni este societatea al cărei capital este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii răspund numai în limita aportului lor – până la concurența capitalului social subscris.

Societatea în comandită pe acțiuni este societatea al cărei capital social este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor.

Societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociații răspund numai în limita aportului lor.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societății comerciale au drept criteriu întinderea răspunderii asociaților față de terți pentru obligațiile societății.

Clasificarea societăților comerciale poate fi efectuată în raport de numeroase criterii:

Figura 2. 2. Criterii de clasificare a societăților comerciale

1. După obiectul de activitate se deosebesc: societăți care produc bunuri, societăți care asigură distribuirea şi circulația bunurilor, societăți a căror activitate constă în prestarea de servicii ori în executarea de lucrări.

2. În funcție de originea capitalului social, deosebim: societăți comerciale cu capital integral românesc, societăți cu capital integral străin, societăți cu capital mixt.

3. După natura asocierii, societățile comerciale se împart în: societăți de persoane, care se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce, a calităților personale ale asociațiilor și societăți de capitaluri, care se constituie dintr-un număr mare de asociați, impus de nevoile acoperii capitalului social, fără să prezinte interes calitățile personale ale asociațiilor, elementul esențial, fiind reprezentat de cota de capital investită de asociat.

4. În funcție de întinderea răspunderii se disting: societăți în care asociații au o răspundere nelimitată și societăți în care asociații au o răspundere limitată.

5. După structura capitalului social, societățile comerciale pot fi clasificate în: societăți cu părți de interese, societăți cu părți sociale și societăți pe acțiuni.

6. În funcție de numărul persoanelor asociate se disting: societăți pluripersonale și societăți unipersonale.

7. În funcție de existența sau inexistența posibilității de a emite titluri de valoare, societățile comerciale pot fi clasificate în: societăți care au dreptul să emită titluri de valoare, societăți cărora li se interzice emiterea de titluri de valoare.

2.2. Metode și tehnici de evaluare a societăților comerciale în România

Evaluarea unei întreprinderi este o misiune dificilă şi poate viza structuri mici sau entităţi de anvergură, ceea ce se reflectă în metodele diferite utilizate în acest scop. Dacă în primul caz evaluarea administrativă răspunde unei logici empirice, în cel de al doilea caz metodele de evaluare sunt multiple şi sofisticate. Cu toate acestea, rezultatele evaluării pot fi uneori surprinzătoare. Aceasta, deoarece evaluarea constituie un proces şi un set de proceduri utilizate pentru estimarea valorii economice a unui interes (dobânzi) al unui proprietar într-o afacere.

Metodele de evaluare a întreprinderii au evoluat în decursul timpului în contextul dinamicii mediului economic internaţional şi au fost orientate uşor diferit în funcţie de criteriile, necesităţile şi scopurile activităţii practice de evaluare. În acest sens, se impun următoarele precizări:

1. Evaluarea întreprinderii nu este o ştiinţă exactă, deoarece factorii socio-economici şi culturali joacă adesea un rol important.

2. Mai pe larg, se pare că există un anumit paralelism între evoluţia metodelor de evaluare, fazele dezvoltării industriale şi mijloacele analizei economice şi ale tratamentului informatic.

3. Pe planul reacţiilor psihologice ale conjuncturii, analiştii financiari ştiu că deşi o evaluare prin fluxuri (dividende) presupune o proiecţie la infinit, orizontul previziunii se scurtează în perioada de incertitudine economică şi creşte când apar noi perspective.

4. Metodele şi tehnicile de evaluare nu sunt simple şi exacte şi deşi nu permit să se determine o valoare precisă, unică şi incontestabilă a întreprinderii, servesc totuşi la delimitarea unui evantai de preţuri rezonabile pentru activul considerat la un moment dat într-un context dat.

Principiile de bază ale evaluării constituie primul pas în procesul de stabilire a preţului unei afaceri, vizează determinarea valorii juste de piaţă (Fair Market Value) a acesteia şi au la bază conceptele conform cărora:

valoarea este dependentă de aşteptări;

valoarea este dependentă de viitoarele cash flow-uri;

valoarea este dependentă de capitalul investit în activele tangibile (corporale).

În acest sens, există două concepte privind valoarea întreprinderii care vizează metodele de evaluare a entităţii în funcţie de scop:

1. Valoarea de lichidare (liquidation value) presupune că întreprinderea îşi vinde toate activele, îşi plăteşte toate datoriile, inclusiv taxele şi distribuie surplusul acţionarilor.

2. O valoare (going concern value), care din contra, presupune continuarea activităţii care poate fi determinată diferit, pe baza unor procedee specifice, care vizează următoarele aspecte:

capitalizarea unor câştiguri nete tipice: Abordarea presupune că valoarea poate fi atribuită unor câştiguri viitoare ce rezultă din achiziţie. Pentru a obţine valoarea în condiţiile continuării activităţii, acestor câştiguri trebuie să li se aplice o capitalizare multiplă şi să li se adauge activele din afara exploatării (non-operating assets);

capitalizarea unor cash-flow-uri tipice: Abordarea este aceeaşi ca mai sus, cu excepţia faptului că fluxurile de lichidităţi pot fi capitalizate mai uşor decât câştigurile;

disponibilizarea cash-flow-urilor viitoare aşteptate: Metoda constă în determinarea celor mai probabile cash-flow-uri viitoare şi actualizarea (discounting) lor la data evaluării;

determinarea activelor nete ajustate: Conform acestei metode, datoriile sunt deduse din valoarea de piaţă determinată a activelor; se utilizează în cazul afacerilor din sectorul imobiliar sau funciar, a căror valoare este legată mai mult de active decât de funcţionare.

Aportul metodelor clasice de evaluare

Metodele clasice de evaluare pot fi utilizate atât în evaluarea întreprinderii în situaţia lichidării acesteia, cât şi în perspectiva continuităţii activităţii şi pot viza atât situaţia patrimoniului la momentul evaluării cât şi fluxurile generate de activitatea viitoare.

În orice situaţie metodele de evaluare trebuie să exprime cât mai sintetic valoarea estimată a întreprinderii, determinată pe baza criteriilor obiective prin intermediul unui model sau a unei mărimi agregate, care să exprime cât mai real atât valoarea a ceea ce aceasta posedă, cât şi a ceea ce s-ar putea obţine din activitoatea sa viitoare.

La baza alegerii metodei de evaluare celei mai potrivite scopului şi obiectivelor stau mai multe categorii de concepte aplicabile în diverse situaţii:

concepte statice ale valorii întreprinderii derivate din valoarea contabilă;

concepte dinamice de evaluare a întreprinderii pe baza fluxurilor;

concepte care combină abordarea statică cu abordarea dinamică a valorii întreprinderii;

concepte de evaluare pe baza performanţelor bursiere ale întreprinderii.

Metodele clasice de evaluare, deşi perfect valabile din punct de vedere teoretic, nu sunt cel mai des utilizate în mod curent decât de către întreprinderile mari, dacă dispun de informaţii suficiente pentru evaluarea altor întreprinderi de talie rezonabilă. Aceasta, pentru a evita confuzia în faţa multitudinii de metode curente. Logica evaluării întreprinderilor în funcţie de rentabilitatea şi de riscul lor în metodele clasice trebuie considerate ca având un fir conducător, de la care acestea pot deduce propriile valori pe baza unui ansamblu de criterii practice. Problema care se pune este de a alege metoda cea mai adaptată situaţiei concrete în cazul în care abordarea prin fluxul de lichidităţi nu este practicabilă (utilizabilă) şi evaluarea trebuie realizată pe baza altor metode.

Fiecare dintre metodele clasice are propria concepţie privind valoarea întreprinderii şi ele au o semnificaţie practică specifică în funcţie de scop şi obiective:

În evaluarea întreprinderii cotate sau necotate pe piaţa de capital se pot utiliza în general trei modalităţi de abordare a valorii:

1. abordarea pe bază de active (prin metode patrimoniale);

2. abordarea pe bază de venit (actualizarea cash-flow-ului);

3. abordarea pe bază de piaţă (prin comparaţie).

În cadrul fiecăreia din cele trei abordări există atât elemente de bază specifice, cât şi tehnici diferite pentru determinarea valorii unei afaceri, în concordanţă cu definiţia valorii celei mai potrivite scopului propus.

• Abordările pe bază de active presupun că valoarea unei afaceri este egală cu suma părţilor sale, care decurge din principiul substituţiei, conform căruia nici un investitor raţional nu va plăti mai mult pentru activele întreprinderii decât costul procurării altor active cu utilitatea economică similară.

Urmare convenţiilor contabile, cele mai multe active sunt raportate în contabilitatea firmei la valoarea de achiziţie netă, fără depreciere. Aceste valori trebuie ajustate pe cât posibil la valoarea justă de piaţă (fair market value).

Valoarea activelor intangibile ale firmei, cum ar fi Good-will-ul, este în general imposibil de determinat separat de valoarea globală a întreprinderii. Din acest motiv, abordarea pe bază de active nu este cea mai convingătoare metodă în vederea evaluării unei afaceri în contextul continuării activităţii. În acest caz, abordarea pe bază de active poate conduce la un rezultat probabil mai mic decât valoarea justă de piaţă a întreprinderii.

Pe baza acestei abordări, o evaluare profesionistă trebuie să ia în considerare dacă acţionarul al cărui interes este evaluat are autoritatea de a accesa direct valoarea activelor, ştiind că acţionarii, deşi sunt proprietari de acţiuni ale afacerii, nu sunt proprietarii activelor, care constituie proprietatea firmei.

Un acţionar cu drept de control poate avea autoritatea de a orienta firma spre vinderea integrală sau a unei unei părţi din activele sale şi de a distribui profitul acţionarilor.

Acţionarii fără drept de control pierd această autoritate şi nu pot accesa valoarea activelor, iar valoarea activelor firmei este rareori cel mai relevant indicator al valorii pentru acţionarul care nu poate influenţa el însuşi această valoare.

Valoarea netă contabilă ajustată poate fi cel mai relevant standard al valorii în cazul lichidării iminente sau în curs: dacă veniturile sau cash-flow-ul firmei sunt nominal negative sau valorează mai puţin decât activele sale, dacă valoarea netă contabilă constituie un standard în sectorul în care firma operează. Această valoare poate fi utilizată ca un “certificat de sănătate” (sanity check) în cazul comparaţiei cu alte metode de evaluare, cum ar fi abordarea prin venit şi abordarea pe bază de piaţă.

• Abordările pe bază de venit determină valoarea justă de piaţă prin multiplicarea fluxului de beneficii generat de firmă la o rată de discount sau capitalizare. Această rată converteşte fluxul de beneficii în valoare actuală (present value).

Există mai multe abordări pe bază de venit, care includ capitalizarea câştigurilor sau cash-flow-urilor, cash-flow-urile disponibile viitoare şi câştigurile excedentare, care implică determinarea celor mai potrivite rate de capitalizare (discount).

Rata de capitalizare, respectiv discount se compune din două elemente:

• o rată fără risc (risk-free rate) care reprezintă rentabilitatea pe care investitorul ar putea s-o aştepte de la o investiţie sigură, practic fără risc, cum ar fi titlurile de stat de înaltă calitate;

• primă de risc care compensează investitorul pentru un nivel relativ de risc asociat într-o investiţie specială, în plus faţă de rata fără risc.

Cel mai important este ca rata aleasă a discountului sau capitalizării să fie una potrivită cu fluxul sau beneficiile cărora li se aplică: cash-flow-ul brut sau net, venitul brut sau net, câştigurile excedentare, cash-flow-ul previzionat, ş.a.

Rezultatul obţinut constituie valoarea indicată înaintea discounturilor. Înaintea calculării acestor discounturi, totuşi, trebuie ca evaluarea să ia în considerare valoarea rezultată din abordările pe bază de active şi de piaţă.

În contrast cu abordările pe bază de venit, care impun o evaluare profesionistă în scopul unor judecăţi subiective privind ratele de capitalizare sau de discount, metoda valorii contabile ajustate este o metodă relativ obiectivă.

• Abordarea pe bază de piaţă se bazează pe principiul economic al competiţiei, conform căruia pe piaţa liberă forţele cererii şi ofertei vor dirija preţul activelor întreprinderii către un anumit echilibru. Cumpărătorii nu vor plăti mai mult pentru întreprindere, iar vânzătorii nu vor accepta un preţ mai mic faţă de preţul unei întreprinderi comparabile.

Cazul este similar în multe privinţe cu metoda “vânzărilor comparabile”, utilizată de obicei în evaluarea averii reale. Preţul de piaţă al acţiunilor companiilor negociate public, angajate în acelaşi domeniu de afaceri sau unele similare, ale căror acţiuni sunt activ negociate pe o piaţă liberă şi deschisă, poate fi un indicator valid al valorii dacă tranzacţiile cu acţiuni negociate sunt suficient de asemănătoare pentru a permite o comparaţie semnificativă.

Metoda comparaţiei pe bază de piaţă presupune o comparaţie a întreprinderii de evaluat cu entităţi negociate public comparabile, ceea ce poate constitui o dificultate legată de identificarea acestora. O altă dificultate decurge din faptul că dacă în cazul firmelor private capitalul propriu este mai puţin lichid, adică acţiunile sunt mai greu de cumpărat sau vândut, decât în cazul firmelor publice, valoarea lor este considerată oarecum mai mică decât aceea pe care ar putea s-o dea evaluarea bazată pe piaţă.

Metoda şi procedura de determinare a valorii specifice unei entităţi este una importantă pentru evaluator, care trebuie să aibă latitudinea să selecteze procesul prin care să poată fi obţinut rezultatul aşteptat. Totuşi, practica de bună evaluare cere ca metoda aleasă să fie adecvată scopului, să ia în considerare toţi factorii care au legătură cu valoarea şi să fie prezentaţi logic şi clar.

2.3. Scopul și finalitatea evaluării societăților comerciale în România

Dar de ce trebuie evaluată o întreprindere?

Pentru că există trei grupe de factori care influențează permanent valoarea oricărei întreprinderi și anume:

– influențe legate de existența prețurilor libere;

– influențe legate de modificările raportului de schimb al monedei naționale;

– gestiunea internă a fiecărei întreprinderi, mai ales în ce privește politicile de amortizare și politicile de contabilizare (cu deosebire contabilitatea costurilor).

Cazurile în care este necesar să se procedeze la o evaluare a întreprinderii sunt foarte numeroase. Iată câteva:

* Ca instrument de măsurare a calității gestiunii întreprinderii

Una din modalitățile de evaluare a performanțelor conducătorilor unei întreprinderi constă în determinarea periodică a valorii întreprinderii pentru a constata variațiile acestei valori; dacă evoluția e pozitivă, se apreciază că gestiunea e satisfăcătoare; în caz invers, poate fi tras un semnal de alarmă în ce privește gestiunea afacerii respective.

* În tranzacțiile comerciale în cazul cel mai clasic de vânzare-cumpărare trebuie recurs la evaluare. Un investitor poate proceda la o investiție pe termen lung într-o întreprindere cumpărând majoritatea sau un procent semnificativ din aceasta; o astfel de investiție justifică metode de evaluare aprofundate. El poate proceda la o investiție cu caracter financiar care se caracterizează printr-un nivel mai restrâns a părții achiziționate; în acest caz se pot aplica metode de evaluare mai puțin dezvoltate.

Tranzacțiile de mai sus sunt, de regulă, caracterizate prin atitudine diferită față de problematica evaluării, dacă lucrurile sunt analizate din punct de vedere al vânzătorului. In cazul privatizării, evaluarea bazată pe expertiză și diagnostic este necesară din cel puțin trei puncte de vedere:

– patrimoniul întreprinderii este exprimat în valori administrative;

– performanțele obținute de întreprinderea cu capital de stat nu pot fi considerate ca fiind automat reproductibile în viitor;

– evaluarea constituie momentul în care se scot în evidență aspectele legate de o eventuală restructurare a întreprinderii, care poate fi efectuată înainte sau după privatizare.

* Ori de câte ori au loc schimbări în mărimea și structura capitalului social al întreprinderii.

Evaluarea este necesară pentru a scoate în evidență eventualele influențe determinate de actualizarea valorii bunurilor întreprinderii la data efectuării modificărilor în capitalul social, asigurându-se astfel protejarea tuturor acționarilor sau asociaților întreprinderii.

* Ori de câte ori au loc schimbări în numărul și componența acționarilor sau asociațiilor.

Fie că se mărește sau se micșorează numărul acționarilor sau asociaților, pentru a negocia prețul unei acțiuni la vânzare sau pentru determinarea cotei care i se cuvine acționarului sau asociatului ieșit din societate este nevoie de evaluarea societății.

* Determinarea cursului de introducere la bursă.

Evaluarea, pe bază de expertiză și diagnostic, în momentul introducerii la tranzacționarea pe o piață reglementată este obligatorie și puternic influențată de metodele de evaluare reținute de organismul de bursă.

* Calculul parității de schimb în cazul fuziunilor și divizărilor.

Calculul parității este în general delicat, presupunând evaluarea tuturor societăților implicate în astfel de operațiuni de restructurare; în plus, evaluarea poate să capete anumite aspecte particulare atunci când societățile sunt deținute de același proprietar sau când societățile implicate au participării reciproce și aspectele contabile și fiscale ale operațiunilor au un grad de dificultate ridicat.

* În acțiuni juridice cu scop patrimonial.

In cazul unor acțiuni juridice care au ca obiect împărțirea patrimoniului, lichidarea etc. este obligatorie evaluarea, pentru că orice utilizare a valorilor din contabilitate poate pejudicia în mod semnificativ o parte din actorii operațiunii în favoarea altora.

* În scopuri fiscale.

Pentru determinarea maselor impozabile sau a drepturilor de succesiune, Administrația fiscală reține unele din metodele de evaluare, de regulă, metodele cele mai simple din întreaga panoplie existentă.

* în alte scopuri.

Există diverse alte momente din viața unei întreprinderi în care aceasta este supusă evaluării, precum: evaluarea pentru creditare, evaluarea pentru asigurare etc.

Ținând seama de cele prezentate mai sus, se poate încerca o definiție foarte generală a evaluării economice și financiare și pe această bază, esența procesului de evaluare:

Un complex de tehnici, procedee și metode prin care un bun, o grupă de bunuri, un activ economic, un activ sau element intangibil, o întreprindere în ansamblul său sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieței și prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta sau, într-o accepțiune mai restrânsă, a evalua integral sau în parte o întreprindere constă în a determina zona cea mai probabilă în care s-ar putea situa prețul la care o tranzacție s-ar putea încheia în condiții normale de piață.

Răspunzând diferitelor cerințe din viața întreprinderii, evaluarea constituie un instrument de orientare a operatorilor economici în spațiul economic al țării și nu numai.

CAPITOLUL III.

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE A SOCIETĂȚII PE ACȚIUNI.

STUDIU DE CAZ – SIR TRANS IMPEX S.A.

3.1. Prezentarea generală a societății Sir Trans Impex S.A.

3.1.1. Scurt istoric al societății și date de identificare

S.C. Sir Trans Impex S.A. este o societatate infiintata în anul 1991. Societatea este la momentul de față listata pe piața bursiera RASDAQ, sub simbolul SRTI. Prima data de tranzacționare a fost inregistrata in data de 15.01.1997. Activitatea de baza a SC SIR IMPEX SA – transporturi urbane, suburbane si metropolitane de calatori, pe baza de grafic in regim județean si interjudetean – consta in deservirea populației.

Conform caietelor de sarcini, se efectuează curse care fac legătură cu municipiul București, pe ralatia: Bucuresti – Constanta – Mangalia, Aeroport Otopeni (Henri Coanda) – Constanta – Mangalia, Bucuresti – Ploiesti, Bucuresti – Campina, Bucuresti – Moreni, Bucuresti – Frumusani și retur.

In paralel cu activitatea de baza — transporturi terestre de calatori pe baza de grafic in regim județean si interjudetean, in cadrul societarii s-au mai desfasurat conform Cererii de inscriere de mențiuni obținute de la Camera de Comerț si Industrie, respectiv Registrul Comerțului Constanța, si activitatea de inspecții tehnice periodice auto.

S.C. Sir Trans Impex S.A. este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului Constanta sub numarul J13/1220/1997 si cod unic de inregistrare: RO 9530680.

Sediul social este in localitatea Neptun, judetul Constanta, Str. Trandafirilor, (Lot Nr.12, AP.CO2, TRONSON C, CLUB BOSCO), Etaj P.

Societatea are deschisă agenție și în Bucuresti, din anul 2009 în Str. Baldovin Parcalabul nr.11A, Sector 1.

3.1.2. Domeniul de activitate și evoluții recente

Obiectul principal de activitate este transportul de calatori cod CAEN 4931 „Transporturi, urbane, suburbane si metropolitan de calatori”

Societatea deserveste urmatoarele trasee:

Figura 3. 1. Traseele deservite de societate

Sir Trans Impex S.A. si-a inceput activitatea de transport in 1997, cand in parcul auto erau 4 microbuze de 15 locuri. Serviciile de calitate si seriozitatea au dus la extinderea traseelor si totodata a parcului auto care in prezent cuprinde un numar de 30 mijloace moderne de transport calatori. Activitatea la S.C. SIR TRANS IMPEX S.A. Constanța s-a desfasurat pana la 31.12.2014 cu un număr mediu de 55 salariați, din care: un director cu contract de mandate, 6 personal Tesa, 7 personal operativ, 5 mecanici, 25 șoferi, 1 inspector ITP.

Veniturile realizate din activitatea de baza in anul 2014 sunt constituite in procent de 54% din transport internațional si 46% din transport trasee regulate interne. Acestea au oscilat de la o luna la alta, astfel: venituri mai mici s-au realizat in lunile februarie, aprilie, mai octombrie, noiembrie, decembrie, iar venituri mai mari s-au inregistrat in lunile ianuarie, martie, iunie, iulie, august si septembrie.

Scăderea veniturilor in lunile mai sus menționate s-a produs din următoarele cauze:

închiderea si diminuarea activităților desfășurate de către unele societăți comerciale de pe raza municipiului Constanța, in urma crizei economice care a afectat toti agenții economici;

vacantele elevilor navetiști din cursul anului;

concurenta altor operatori de transport, remarcând in mod deosebit pe cei care au curse zilnice la ore toarte apropiate de cursele executate de societatea SIR TRANS IMPEX S.A., cum ar fi S.C. Trace Trans Corporation S.R.L., pe o parte din traseele acoperite.

In anul 2014 veniturile din cursele regulate pe traseele interne au crescut cu 5% fata de anul precedent, dar au scăzut cu 25% veniturile realizate din cursele externe, deoarece, după cum se observa în situația anterior prezentata, cursele externe nu s-au mai executat incepand cu 15 octombrie 2013 pe piața interna, volumul vânzărilor la 31.12.2014 era de 7.189.348 lei in scădere cu 9,7% fata de 31 12 2013 când s-a înregistrat o cifra de afaceri de 7.961.508 lei.

La o estimare a volumului de activitate pentru viitor se constata o scădere ingrijoratoare a numărului de calatori pe care societatea îi deservește pe traseele regulate județene si interjudetene, acest lucru afectând volumul veniturilor înregistrate si in cursul anului 2014, care sunt in scădere fata de anii precedent.

Tabel 3. 1. Evoluții trecute la nivelul cifrei de afaceri în prețuri curente și constante

Figura 3. 2. Evoluția cifrei de afaceri în prețuri curente și constante

Volumul cifrei de afaceri a societații depinde structural de numarul de calatori transportati. Având in vedere activitatea economica în scădere, scăderea populației, lipsa locurilor de munca, numărul de calatori transportați se reduce in fiecare an.

Evoluția vânzărilor realizate în perioada 2012-2014, venit mediu/km se prezintă pe un trend ascendant, pe fondul creșterii traseelor regulate, a curselor special și a celor externe, ca număr de kilometrii și preț.

Tabel 3. 2. Evoluția vânzărilor realizate în perioada 2012-2014, venit mediu/km

Sursa: Date interne

Comparativ cu anii precedent, pe traseele regulate se constata o scadere importanta a numărului de calatori, după cum urmeaza: in 2013 s-au înregistrat cu 17% puțin calatori (448.480), iar in anul 2014, cu 15% mai putin fata de 2013 (380.404) si cu 30% mai puțini fata de 2012.

Principalele servicii și piața principală de desfacere vor fi prezentate în cele ce urmează. Piața de desfacere cuprinde cu precădere piața internă.

Principala activitate a societații este transportul de calatori. Serviciile regulate de transport se organizează conform caietului de sarcini al licenței de traseu, in care sunt cuprinse numărul de curse, graficul orar si capacitatea de transport asigurata.

Programarea executării curselor se face conform caietelor de sarcini in baza carorar se intocmeste programarea zilnica, saptamânală si lunară.

Se executa controale de către personalul TESA privind legalitatea in transporturi, modul de executare al curselor, gradul de mulțumire al pasagerilor si maximizarea incasarilor.

Serviciul tehnic asigura: controlul si intretinerea zilnica a mijloacelor de transport, funcționarea in parametrii tehnici a mijloacelor de transport, evidenta consumurilor de materiale, materii prime, carburanți, piese de schimb.

Principalii clienți ai firmei constau din navetiști și ocazionali, persoane fizice. Însă există și clienții tradiționali pentru curse regulate, pe bază de convenții, cum ar fi: Fontano Star Club S.R.L., Artanas Internațional S.A., Danadi Star S.R.L., etc. Principalii clienți deserviți pe bază de convenții în perioada 2012 – 2014 includ un număr de 8 firme conform tabelului 3.3.:

Tabel 3. 3. Principalii clienți deserviți pe bază de convenții

Sursa: Date interne

Conform figurii 3.3. putem concluziona aspectul că există creată o dependență a firmei de clientul său principal S.C. Atlasib S.A., ale cărui rulaje constituie peste 94% din totalul convențiilor încheiate.

Figura 3. 3. Structura contractelor cu clienții persoane juridice

Prețul transportului este calculat avand in vedere următoarele: evoluția inflației, evoluția cheltuielilor de personal, evoluția preturilor la principalele materii prime, materiale, carburand, piese de schimb, evolutia cheltuielilor cu primele de asigurare, cheltuieli cu impozite si taxe

De asemenea, un rol important in stabilirea tarifelor il au si firmele concurente pe acest segment de activitate, fiind menținut un echilibru fata de alti operatori de transport

Preturile practicate de S.C. SIR TRANS IMPEX S.A. sunt la un nivel puțin mai ridicat fata de alti operatori de transport, încasarea de la clienții personae fizice se face pe loc, iar pentru persoanele juridice intr-un termen de 15-45 zile, conform contractului incheiat.

Principalii concurenți si traseele comune cu aceștia sunt:

Tabel 3. 4. Concurenții principali pe traseele practicate

Sursa: Date interne

Poziția economica a societații pe piața este posibil a fi modificata avand in vedere scăderea numărului de calatori, datorita investițiilor inexistente in zona, nivelului scăzut de trai, precum si de scăderea populației inregistrata in ultima perioada.

Acționarii societății sunt prezentați în tabelul 3.5.:

Tabel 3. 5. Structura acționarială

Sursa: Date interne

Se observă, în baza tabelului 3.5. că acționar majoritar este Atlasib S.R.L., care este și un colaborator foarte apropiat al acesteia pe bază de contract.

Influențe asupra prețului servciiilor și principalii furnizori de materii prime și materiale

In cazul preturilor aferente materiilor prime, cel mai important factor este prețul motorinei, care oscilează permanent, iar creșterea acestuia a influențat costurile totale ale activitatii de transport, astfel: in anul 2012 s-a inregistrat un procent de 19.71 din cheltuielile totale, in 2013 35.84, iar in 2014 un procent de 37.79 din cheltuielile totale.

Aprovizionarea cu carburant s-a efectuat inițial pe baza de contract incheiat cu Rompetrol Downstream si Petrom S.A.. Autovehiculele sunt alimentate la aceste stării pe baza de inele si de la cuva din incinta societarii. In ultima perioada, datorita unor dificultăți financiare, achiziția de carburant s-a efectuat direct din stafiile PECO OMV Petrom Marketing.

Aprovizionarea cu piese si materiale in principal s-a efectuat de la magazia Holding Atlassib, iar in cazuri speciale prin Cefin Romania.

Stocurile asigura desfasurarea activitatii curente pentru aproximativ o luna si au fost mult influențate de creșterea preturilor pentru piese de schimb, anvelope etc.

Principalii furnizori pentru carburant sunt: Pompetrol Downstream, OMV Petrom, Atlassib Spania, Roberto Four S.R.L., pentru piese de schimb furnizorii sunt: Atlassib și Cefin Romania, iar pentru lubrefianți Lubexpert Romania.

Structura organizatorica

Conducerea societații este asigurata de către un director numit in statutul societații pe o perioada nelimitata, avand puteri depline si nelimitate – in persoana D-lui Stănciuc Iulia.

Comisia de Cenzori a societații este alcatuita din Matescu Danius, Oran Sanda, Straul Madalin, Păunașu Marian.

Resurse umane

În ultimii ani, societatea și-a menținut schema de personal.

Tabel 3. 6. Evoluția numărului de angajați ai societății

Sursa: Anexe la Situațiile financiare anuale din perioada 2010-2014

In ultima perioada nu s-au făcut reduceri de personal, nu au existat greve sau conflicte. Au existat abateri disciplinare. Masurile luate au constat in avertisment scris si penalizarea salariului cu procente cuprinse intre 5-20%, in ftinctie dc gravitatea abaterii. Salarizarea s-a făcut in ftinctie de realizarea planului si a sarcinilor de serviciu cu indexarea salariului pana la 5%. Personalul societații nu este sindicalizat.

Exista sporuri de fidelitate, pentru vechime, repartizate astfel:

Tabel 3. 7. Sporuri de fidelitate acordate salariaților

Sursa: Date interne

Rezultă că angajații cu o perioadă mare de activare în cadrul societății primesc salarii majorate cu până la 34% în funcție de vechimea în locul de muncă.

Vârsta personalului angajat este între 30-50 de ani, avand o structura adecvata specificului activitate, conform tabelului 3.8.

Tabel 3. 8. Număr de salariați pe tip de studii în anul 2014

Sursa: Date interne. Departament de Resurse umane.

Din cei 58 de angajați la nivelul anului 2014, 8 au studii superioare (14 %), restul avand studii medii. Nivelul de calificare a personalului este bun, fapt ce poate permite adaptarea la orice modificare a condițiilor pieței în domeniul analizat, existând capacitatea de percepere si exploatare a acesteia.

3.2. Prezentarea evoluției principalilor indicatori economico – financiari în perioada 2010-2014

Analiza activitatii financiare a societății și proiecțiile aferente perioadelor viitoare s-au făcut pe baza situațiilor financiare din perioada 2010 – 2014.

3.2.1. Analiza asupra structurii patrimoniale

Obiectivul analizei structurii patrimoniale este stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale de activ și de pasiv. Această analiză este efectuată pe baza informațiilor preluate din bilanțul contabil.

Evidențierea structurii mijloacelor economice (activelor) se realizează prin raportarea fiecărui post de activ la totalul activului.

Tabelul 3.9. prezintă structura activului firmei analizate (ratele de structură) în perioada 2010-2014.

Tabel 3. 9. Analiza asupra structurii activelor – rate de structură

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2010-2014 și calcule proprii

Imobilizările corporale au cunoscut în perioada 2010-2014 o evoluție descendentă a valoriilor înregistrate, astfel: în anul 2011 s-a înregistrat o diminuare cu 0,84%, urmată de o scădere cu 32,63% în anul 2012 față de 2013, o altă diminuare cu 55,44% în anul 2013 față de 2012, respectiv o adâncire a acestei tendințe de descreștere cu 92,37% la nivelul anului 2014.

La nivelul activelor imobilizate corporale se manifestă o aceeași tendință de descreștere, astfel: în anul 2011 valoarea lor s-a diminuat cu 41,57%, urmată de o diminuare cu 35,15% în anul 2012, tendință adâncită de diminuarea indicatorului cu 55,74% în anul 2013 și respectiv 66,60% în anul 2014.

În ceea ce privește imbilizările financiare și valoarea lor a cunoscut un trend descendent, diminuându-se în anul 2011 față de 2010 cu 7,39%, în anul 2012 față de 2011 cu 3,01%, în anul 2013 față de 2012 cu 4,76%, iar în anul 2014 cu 1,52% față de 2013.

În perioada supusă analizei observăm o modificare a structurii activelor în sensul că ponderea semnificativă la nivelul activelor imobilizate o dețineau în anul 2010 imobilizările corporale cu 81,09%, iar pe parcurs, această pondere a ajuns să fie de doar 4,43% la nivelul anului 2014. În acest context și totalul activelor imobilizate și-a modificat procentajul în totalul activelor, deținerea sa variind de la 81,13% în anul 2010, în scădere până la 21,77% în anul 2011, o ușoară creștere până la 23,07% în anul 2012, ajungând la 12,52% în anul 2013, și respectiv 4,45% în anul 2014.

Per ansamblu activele imobilizate au cunoscut în dinamică evoluții în sensul diminuării valorii lor. Acestea au scăzut în valoarea lor cu 41,55% în anul 2011 față de 2010, cu 35,14% în anul 2012 față de 2011, cu 55,71% în 2013 față de 2012 și respectiv 66,53% în anul 2014 față de 2013.

Din punct de vedere grafic, evoluțiile structurale înregistrate se prezintă conform figurii 3.5:

Figura 3. 4. Evoluții în structura activelor totale în perioada 2010-2014

La nivelul activelor circulante s-au înregistrat fluctuații în sens negativ.

Figura 3. 5. Evoluții în structura activelor circulante în perioada 2010-2014

Astfel, valoarea înregistrată de acestea a crescut de peste nouă ori în anul 2011 față de 2010, pe fondul creșterii de peste 10 ori a creanțelor înregistrate în acest exercițiu, dar și ca urmare a creșterii cu 24% a disponbilităților și cu 44,74% a stocurilor. În anul 2012 s-a înregistrat o diminuare cu 39,87% a valorii activelor circulante, atât ca urmare a diminuării valorii creanțelor cu 41,05%, în timp ce la nivelul anului 2013 tendința de diminuare a fost mult mai mică, cu doar 7,06% față de anul precedent, urmare a scăderii valorii stocurilor cu 55,70% și respectiv a diminuării disponibilităților bănești cu 87,20%. Anul 2014 a adus o tendință de creștere a valorii activelor circulante cu 2,35%, pe fondul creșterii cu doar 2,28% a valorii creanțelor, cu 72,35% a valorii disponibilităților, aspect care corelat cu procentul deținut de acestea în total active, a dus, per ansamblu la o creștere a indicatorului active circulante. Modificarea structurală în cadrul activelor s-a produs în primul rând ca urmare a investițiilor în active imobilizate, care începând cu anul 2011 s-au redus, locul lor în total activ fiind preluat de creanțe, ale căror valori au fluctuat, în genere, în sens crescător.

Viteza de rotație a elementelor de active și datorii arată eficința utilizării acestor elemente, prin prisma raportării valorii lor la cifra de afaceri medie zilnică, în cazul exprimării sub forma numărului de zile și respectiv prin raportarea cifre de afaceri la valoarea indicatorilor respectivi, în cazul exprimării ca număr de rotații, după cum prezintă tabele următoare:

Tabel 3. 10. Calculul vitezelor de rotație sub formă de număr de rotații

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2010-2014 și calcule proprii

Ca și indicatorii analizați anterior constatăm fluctuații ale indicatorilor de rotație, ce apar atât ca urmare a modificării valorii cifrei de afaceri, cât și ca urmare a variațiilor înregistrate la nivelul elementelor de active.

Tabel 3. 11. Calculul vitezelor de rotație sub formă de număr de zile

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2011-2014 și calcule proprii

Viteza de rotație calculată sub formă de număr de zile a cunoscut evoluții inverse față de viteza de rotație calculată ca număr de rotații, având aceiași factori de influență ca și cea dintâi.

3.2.2. Analiza asupra surselor de finanțare

Pentru o analiză asupra surselor de finanțare la nivelul firmei vom aborda ratele de structură a pasivului, calculate după cum urmează:

Tabel 3. 12. Analiza asupra surselor de finanțare: rate de stabilitate, autonomie și îndatorare

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2011-2014 și calcule proprii

Rata stabilitatii financiare I constituie o reflecție a contribuției surselor proprii întreprinderii în finantarea mijloacelor economice ale acesteia. După cum se poate observa, această contribuție a fluctuat în perioada 2011-2014, în sensul creșterii sale până în anul 2013, și ușoarei diminuări în anul 2014.

Rata stabilitatii financiare II calculată ca raport între datoriile pe termen scurt și totalul surselor de finanțare ale activului patrimonial este de fapt o rată a datoriilor pe termen scurt, constituind în fapt o reprezentare cifrică a ponderii datoriilor cu un termen de exigibilitate mai mic de un an în totalul surselor de finanţare atrase (în totalul pasivelor). Această rată a fluctuat în sensul diminuării sale, pe fondul tendinței de scădere a valorii datoriilor pe termen scurt până în anul 2013, urmată de o ușoară creștere până la valoarea de 33,30%.

Rata autonomiei financiare globale este ilustrarea cifrică a ponderii surselor proprii întreprinderii în totalul mijloacelor folosite în scopul finanţării activităţii sale. Valoarea sa este pozitivă și crescătoare începând cu anul 2011, abia în 2012 atingând o valoare superioară pragului de 33% cât este indicat a fi valoarea minimă.

Rata autonomiei financiare la termen constituie reflecția ponderii înregistrate de sursele proprii în sursele străine de finanțare. Acest indicator se poate calcula în două variante: prin raportarea capitalurilor proprii la cele permanente și respective prin raportarea capitalurilor proprii la datoriile pe termen mediu și lung.

În cazul de față valorile obținute pentru ambii indicatori sunt, începând cu anul 2012 mai mari decât valoarea minima și au o tendință crescătoare, ceea ce ne face să conchidem că autonomia financiară la termen are o evoluție pozitivă și favorabilă prin prisma creșterii gradului de acoperire al capitalurilor proprii din sursele de fianțare provenite din afara unității.

Figura 3. 6. Evoluții ale ratelor de autonomie și stabilitate financiară

Ratele de îndatorare calculate în două cazuri, fie ca raport între datoriile totale și total pasive fie în cel de-al doilea caz ca raport între datoriile totale și capitaluri proprii au cunoscut evoluții favorabile prin prisma diminării lor, cu valori sub 67% în perioada 2012-2014 pentru primul indicator, așa cum o gestiune sănătoasă o impune și valori descrescătoare pentru cea de-a doua, care ajunge să înregistreze valori recomandate abia din anul 2014, când se situează sub valoarea maxima recomandată de 100%.

Rata de îndatorare la termen se poate calcula utilizând două abordări distincte și arată arată gradul de finanțare a datoriilor pe termen mediu și lung din capitalurile permanente aflate la dispoziția firmei sau din capitalurile sale proprii.

Valorile obținute arată creșterea procentuală a finanțărilor proprii în totalul surselor de finanțare, întrucât începând cu anul 2012 rata, calculată în cele două variante scade: în prima variantă de la 135,97% în anul 2011, la 48,83% în anul 2012, la 39,95% în anul 2013, ajungând la 18,52% în anul 2014; iar în cea de-a doua variantă inițial crește de la -378,00% în anul 2011 la 78,03% în anul 2012, după care scade la 66,53% în anul 2013, respectiv la 22,73% în anul 2014.

Valoarea negativă a ratei la nivelul anului 2011 se datorează valorii negative a capitalurilor proprii.

Figura 3. 7. Evoluții ale ratelor de îndatorare și finanțare

Rata de finanțare a activelor imobilizate din surse permanente arată procentul în care capitalurile permanente acoperă activele imobilizate ale firmei la un moment dat.

Evoluția sa arată o modificare a acoperirii activelor imobilizate de către capitalurile permanente de la 65,26% în anul 2011, în creștere la 267,56% în anul 2012, la 321,60% în anul 2013, până la 1499,46% în anul 2014.

Pe de altă parte finanțarea acelorași active imobilizate prin capitalurile proprii cunoaște o evoluție similară cu diferența că în anul 2011 acestă rată are o valoare negative, dată de valoarea negative a capitalurilor proprii.

În anul 2012 acoperirea activelor imobilizate din capitalurile proprii crește la 267,56%, pentru ca în 2013 să fie de 193,12%, iar în anul 2014 să crească la 1221,74%.

3.2.3. Analiza asupra echilibrului financiar

Echilibrul financiar al firmei se poate stabili pe baza indicatorilor fond de rulment, necesar de fond de rulment și trezorerie netă. Pentru a se putea efectua o analiză asupra echilibrului financiar al firmei analizate ne raportăm la indicatorii calculați pe baza informațiilor bilanțiere din perioada 2011-2014.

Tabel 3. 13. Indicatori de analiză asupra echilibrului financiar. Evoluții

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2011-2014 și calcule proprii

Reprezentare grafică a evoluțiilor celor trei indicatori se regăsește în figura 3.8.

Figura 3. 8. Evoluții ale indicatorilor de analiză asupra echilibrului financiar

Un aspect foarte important legat de indicatorul fond de rulment este acela în momentul în care valoarea înregistrată este diferită de zero, atunci nu apar dificultăți în materie de solvabilitatea și nu se impune adoptarea unor măsuri de corecție cu privire la stabilitatea financiară a firmei.

În cazul firmei Sir Trans Impex S.A. se observă aspectul că atât în anul 2012, 2013, cât și în anul 2014 valoarea fondului de rulment depășește cu mult valoarea nulă, astfel încât nu apar dificultăți în termeni de solvabilitate și nu se impun măsuri corective în vederea ameliorării stabilității financiare, cu toate că în anul 2010 situația a fost inversă și totalul activelor imobilizate a depășit cu mult totalul finanțărilor permanente. Constatăm că deși pozitiv, în perioada 2012-2014 fondul de rulment manifestă o tendință de diminuare a valorii sale, arătând o diminuare a excedentului activelor pe termen scurt față de sursele de finanțare termen scurt.

În cazul firmei Sir Trans Impex S.A. necesarul de fond de rulment depășește, începând cu anul 2012 și până în anul 2014 valoarea nulă, deși în anul 2011 a înregistrat o valoare negativă, iar această situație se traduce prin faptul că că nivelul acestei firme în perioada 2012-2014 se regăsește un surplus de nevoi temporare față de sursele temporar utilizate pentru finanțare. Această situație face parte din normalitate doar dacă a apărut ca și rezultat al unei politici de investire în creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare, așadar daca firma își extinde operațiunile și are o necesitate de ordin temporar de surse financiare pe termen scurt în scopul finanțării capitalului de lucru, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față.

Pentru că fondul de rulment depășește ca valoare necesarul de fond de rulment, în cazul firmei Sir Trans Impex S.A. valorile obținute în urma calculelor efectuate sunt toate pozitive și în creștere pe perioade scurte, căci trezoreria netă crește în anul 2013 față de 2012, după o diminuare în anul 2012 față de 2011. Valorile pozitive înregistrate relevă aspectul că, resursele permanente finanțează în mod stabil imobilizările existente, activitatea de exploatare și rezervele de lichiditate. Această situație arată că la nivelul firmei Sir Trans Impex S.A datoriile pe termen scurt pot fi acoperite fără a exista riscul apariției unor probleme de coninuitate a activității.

3.2.4. Analiza asupra rentabilității

Pentru a analiza rentabilitatea firmei Sir Trans Impex S.A. ne-am axat pe calculul și studierea tendințelor de evoluție a indicatorilor de rentabilitate economică, financiară, comercială, a căror formulă de calcul și ale căror valori se regăsesc în tabelul 3.14.

Calculul lor s-a efectuat pornind de la datele din Contul de profit şi pierdere (în ceea ce privește rezultate) şi de la Bilanţ (în ceea ce privește capitalurile investite).

Tabel 3. 14. Modul de calcul și evoluția valorii ratelor de rentabilitate

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2012-2014 și calcule proprii

Puterea de informarea acestor rate constă numai în posibilitatea comparării valoriilor lor în timp şi față de concurență, nu şi în comparaţia cu alte rate, cum ar fi cea a dobânzii, rentabilității a pieţei de capital sau a inflaţiei.

Rata rentabilității economice cuantifică eficienţa cu care sunt utilizate mijloacele materiale şi financiare stabilite a fi utilizate în întreaga activitate a întreprinderii. Este analizată în acest context profitabilitatea capitalurilor pe care firma le angajează/utilizează într-un exercițiu financiar în scopul dotării sale cu active de exploatare, utilizabile în scopul derulării unei activități rentabile, generatoare de plus valoare în averea proprietarilor, așadar active economice capitalizate: imobilizări necorporale, corporale și financiare şi active curente nete.

Indicatorul rata rentabilității economice s-a calculat doar pentru anii 2011 și 2014, când firma a înregistrat profit din exploatare, valoare sa micșorându-se de la 91,7% la 15,4%. În aceeași situație se află și ceilalți doi indicatori, tot datorită rezultatului exploatării/net negativ.

Din valorile înregistrate la nivelul ratei rentabilității financiare, de 142,8% în anul 2011 și respectiv 15,9% în anul 2014, se observă că indicatorul înregistrează valori superioare ratei dobânzii pe piață.

Rata rentabilității comerciale este expresia rezultatului brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Observăm că valoarea înregistrată s-a diminuat de la 146,8% în anul 2011 la 17,9% în anul 2014, rezultatul aferent scăzând și el de la 146,8 lei la 100 lei cifră de afaceri la 17,9 lei la 100 lei cifră de afaceri, chiar sub valoarea recomandată de 25%, ca urmare a diminuării valorii cifrei de afaceri și respectiv a diminuării rezultatului din exploatare sub formă de profit.

3.2.5. Analiza asupra lichidității și a solvabilității

O astfel de analiză se bazează pe calculul unor indicatori de lichiditate curentă, rapidă și imediată, precum și celui de solvabilitate patrimonială, ce se regăsesc ca valori, alături de formulele de calcul aferente în tabelul 3.15.

Tabel 3. 15. Calculul indicatorilor de lichiditate și solvabilitate

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2012-2014 și calcule proprii

Lichiditatea curentă este un indicator de exprimare a posibilităților existente la nivelul firmei de acoperire a obligațiilor cu termen scurt prin utilizarea activele circulante aflate la dispoziție la un moment dat. Pentru a fi optimă valoarea acestui indicator trebuie să se situeze în jurul valorii 2, aspect ce îl regăsim în evoluția sa începând cu anul 2013, când valoarea sa este de 2,98, după ce în anul 2011 a fost de 0,35, iar în 2012 de 1,87, la nivelul anului 2014 atingând valoarea de 2,85, în ușoară scădere față de anul anterior.

Lichiditatea rapidă arată dacă firma este capabilă sau nu să își acopere obligațiile cu exigibilitate pe termen scurt utilizând activele circulante rapid transformabile în lichidități aflate la dispoziția sa. Valoarea optima acceptată a indicatorului lichidității rapide este între 0,6 și 1, minimul acceptat fiind de 1. Din calculele efectuate reiese aspectul că acest indicator a avut o valoare sub minimum acceptat numai în anul 2011, în perioada 2012-2014 situația redresându-se, indiatorul atingând valori peste minim, ceea ce arată o bună lichiditate rapidă.

Lichiditatea imediată oglindește posibilitățile existente la nivelul firmei de acoperire a obligațiilor cu scadență imediată din disponibilitățile existente în casă și bancă. După cum pute observa aceste posibilități sunt foarte reduse, indicatorul înregistrând valoarea 0,01 pe întreaga perioadă de calcul, valoare situată mult sub cea acceptată, de 0,2 și 0,3. Valoarea indicatorului este corelată cu un dezechilibru pe termen scurt ca urmare a unei valori reduse a disponibilităților imediate.

Solvabilitatea patrimonială ca reflecție a manierei de acoperire a obligațiilor către creditori și acționarii firmei din capitalul social al acesteia, are o evoluție pozitivă și favorabilă, valorile obținute depășind valoarea minima de 30% pentru perioada 2011-2012 și fiind situate în zona de confort situată între 40 și 60% în anul 2013 și peste această zonă în 2014.

3.2.6. Analiza asupra indicatorilor de risc

Analiza indicatorilor de risc presupune analiza indicatorului gradului de îndatorare și analiza indicatorului privind acoperirea dobânzilor.

Rata îndatorării globale caracterizează dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al politicii sale financiare. Societatea inregistreaza un nivel satisfăcător al acestui indicator in perioada 2013-2014, procentul fiind de 45% in ultimul an, sub pragul maxim considerat de 60%, așa cu reiese și din tabelul 3.15.

Tabel 3. 16. Calculul indicatorilor de risc

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2011-2014 și calcule proprii

Referitor la gradul de acoperire al riscului, valorile obținute relevă aspectul că acesta a avut evoluții fluctuante, legate în principal de fluctuațiile cheltuielilor financiare înregistrate în perioada analizată.

Rezultă că o dată cu diminuarea ratei de îndatorare, pe alocuri, se diminuează și rata de acoperire a riscului pentru anii 2012 și 2014.

3.2.7. Evaluarea activității desfășurate și a rezultatelor obținute pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a contului de profit şi pierdere pentru a pune în evidenţă: modul de funcţionare şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului, valoare adăugată, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.

Evoluția acestori indicatori la nivelul firmei studiate relevă fluctuații după cum urmează:

Tabel 3. 17. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Sursa: Situații financiare anuale din perioada 2010-2014 și calcule proprii

Din punct de vedere grafic evoluția celor cinci indicatori principali ai Cascadei SIG: valoare adăugată, excedent brut de exploatare, Profit din exploatare, profit curent, profit net, se prezintă conform figurii 3.9.

Figura 3. 9. Evoluția principalilor indicatori din Cascada SIG

Pe baza datelor sistematizate în tabelul 3.16. putem extrage o sumă de concluzii referitoare la evoluțiile soldurilor intermediare de gestiune la nivelul firmei studiate.

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorului muncă și capital, peste valoarea materialelor, combustibililor, energiei și serviciilor cumpărate de firmă de la terți. Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii. Nivelul acestui indicator are o tendința de mentinere la un nivel acceptabil in anii 2012 și 2014, situându-se pe un trend ascendant, în 2011 și 2013 cunoscând un ușor declin.

Urmărind valorile din tabelul 3.17. observăm tendința fluctuantă a valorii adaugate aflată sub influența producției exercițiului și a consumurilor interne. Astfel, la nivelul anilor 2011 și 2014, valoarea adăugată a fluctuat sub influența diminuării producției exercițiului, concomitent cu creșterea consumurilor interne în anul 2011 și respectiv cu diminuarea lor în anul 2014.

Marja comercială a avut influențe neglijabile asupra valorii adăugate în perioada 2010-2014.

Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, considerând amortizarea și provizioanele doar cheltuieli calculate și nu plătite. El măsoară capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor (din amortizări, provizioane și profit) și este pozitiv in perioada analizata cu o tendința similara de menținere la un nivel satisfăcător, in ultimii trei ani fiind mult mai ridicata decât perioada anterioara.

Asupra excedentului brut de exploatare influențele cele mai notabile le-au manifestat cheltuielile de personal, a căror diminuare a dus la scăderea acestora în anul 2011, respectiv a căror creștere a influențat în perioada 2012 – 2014 același indicator în sensul creșterii sale. Și subvențiile de exploatare au avut o influență asupra valorii excedentului brut de exploatare, dar și impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

Profitul din exploatare măsoară în mărime absolută rentabilitatea activității de exploatare prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării. Se observă o evoluție de scădere a profitului de exploatare în perioada 2012-2013 fata de 2011, si o creștere in anul 2014, nivelul inregistrat poate fi considerat satisfăcător. Asupra rezultatului din exploatare o influență notabilă au exercitat-o amortizările și provizioanele calculate, care l-au influența în sensul diminuării, ceea ce a dus și la obținerea unor valori negative ale acestui indicator în anii 2010, 202 și 2013.

Profitul curent este dat de rezultatul exploatării și de rezultatul financiar. Nivelul său este modificat de activitatea financiară, in cazul de fata acesta avand o influenta de scădere in 2012-2013, si de creștere in 2014 in cadrul rezultatelor activitatii, datorita veniturilor financiare superioare cheltuielilor cu dobânzile realizate.

Profitul net reprezintă rentabilitatea financiară care revine acționarilor pentru capitalul propriu investit Acesta urmează să fie distribuit sub formă de dividende în raport cu numărul de acțiuni sau să se reinvestească în întreprindere. In anul 2014 firma a înregistrat un nivel satisfăcător al profitului. Influența impozitului pe profit a fost notabilă doar în anul 2011.

3.3. Evaluarea S.C. SIR TRANS IMPEX S.A.

3.3.1. Prezentare generală a misiunii de evaluare

Societatea care face obiectul prezentului raport are sediul in localitatea Neptun, judetul Constanta, Str. Trandafirilor, (Lot Nr.12, AP.CO2, TRONSON C, CLUB BOSCO), Etaj P, avand ca obiect de activitate principal transporturi terestre de calatori. Societatea are punct de lucru în Constanța, Str. Th. Burada nr.1P, Autogara Sud.

Raportul de evaluare a fost intocmit avandu-se in vedere condițiile economice generale existente la 31.12.2014, pe baza datelor si informațiilor disponibile la aceasta data.

Raportul de evaluare reprezintă o sinteza a procesului de evaluare intreprins de către evaluator si urmărește conformitatea cu Standardele Internationale de Evaluare (IVS). Au fost utilizate următoarele abordări ale evaluării:

• abordarea patrimoniala (metoda activului net contabil corectat)

• abordarea prin venituri (metoda fluxurilor financiare actualizate)

Raportul are următoarea structura (capitole):

Figura 3. 10. Structura raportului de evaluare

Analizele, opiniile si concluziile exprimate au fost realizate în conformitate cu cerințele standardelor, recomandărilor si metodologiei de lucru recomandate de către ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor din România).

Identificarea societății

Obiectul evaluații îl constituie dreptul de proprietate deplin asupra acțiunilor ce formează capitalul social al S.C. Sir Trans Impex S.A.

Scopul, utilizarea evaluării si clientul lucrării

Scopul prezentului raport de evaluare este estimarea valorii de răscumpărare a acțiunilor societății in conformitate cu Legea 297/2004, Regulamentul 1/2006 al CNVM, Dispunerea de Masuri CNVM nr.8/2006 si Standardele Internationale de Evaluare (TVS). Prezentul Raport de Evaluare se adreseaza S.C. Sir Trans Impex SA în calitate de client si acționarilor societății in calitate de destinatar.

Valoarea estimata si data evaluării

Metodologia de evaluare si valoarea estimata in cazul evaluării intreprinderilor este dezvoltata de Standardul International de Evaluare IVS – Cadru general, IVS 103 – Rapoartarea evaluării, IVS 200 – întreprinderi si participatii la intreprinderi (obligatorii pt toti membrii ANEVAR).

In mod deosebit, au fost reținute si aplicate următoarele definiții:

• valoarea de piața reprezintă suma estimata pentru care un activ sau o datorie ar putea fi schimbata la data evaluării, între un cumpărător hotarat si un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat si în care părțile implicate au acționat fiecare în cunoștința de cauza, prudent si fara constrângere.

• abordarea prin active. Estimarea valorii unei afaceri si/sau unei participatii la capital utilizând metode bazate pe valoarea de piața a activelor individuale ale afacerii, minus datoriile. Aceasta nu este o abordare propriu-zisa in evaluare, deoarece valoarea activelorsi datoriilor individuale rezulta din aplicarea uneia sau mai multor abordări principale descrise in IVS – Cadru general

• abordarea prin venit. Cale de determinare a valorii afacerii, participatiilor proprietarilor sau unei acțiuni prin utilizarea uneia sau mai multor metode, prin care valoarea este determinata prin convertirea beneficiilor (câștigurilor) anticipate.

Cash-flow-ul net disponibil pentru acționari este calculat prin următoarea formulă:

• abordarea prin piața. Cale de determinare a valorii unei afaceri, participatii sau unei acțiuni prin folosirea uneia sau mai multor metode care compara subiectul evaluat cu alte afaceri similare, participatii sau acțiuni care au fost vândute.

Evaluarea a fost realizata în perioada 10.11.2014-14.03.2015. Data certa a evaluării este 31.12.2014 data inventarierii patrimoniului societății.

**Procedura de evaluare (etape parcurse, surse de informații)

Baza evaluații realizate în prezentul raport este valoarea de piața, asa cum este aceasta definita de Standardele Internationale de Evaluare.

Pentru determinarea acestei valori au fost aplicate doua abordări de evaluare, a căror metodologie de aplicare va fi prezentata în cadrul lucrării. Aceste abordări sunt:

Abordarea patrimoniala (Metoda ANCC)

Abordarea prin venit (Metoda DCF)

Prin aplicarea acestora s-au obținut o serie de valori, care in urma reconcilierii rezultatelor, au dus la estimarea valorii de piața.

Etapele parcurse pentru determinarea acestei valori au fost:

Documentarea, pe baza unei liste de informații solicitate destinatarului, precum si informații publice

Discuții purtate cu persoanele competente, reprezentând ai destinatarului

Stabilirea limitelor si ipotezelor care au stat la baza elaborații raportului;

Selectarea tipului de valoare estimata în prezentul raport;

Deducerea si estimarea condițiilor limitative specifice obiectivului de care trebuie sa se tina seama;

Analiza tuturor informațiilor culese, interpretarea rezultatelor din punct de vedere al evaluării;

Aplicarea metodelor de evaluare considerate oportune pentru determinarea valorii în cauza.

Procedura de evaluare este conforma cu standardele, recomandările si metodologia de lucru recomandate de către ANEVAR.

Surse de informații care stau la baza întocmirii prezentului raport de evaluare au fost:

Situațiile financiare ale societății aferente anilor 2011,2012,2013,2014, documente justificative, declarații fiscale

Documentele privind activitatea si patrimoniul societății puse la dispoziție de conducerea S.C. SIR TRANS IMPEX SA, conform chestionarului prezentat de evaluator

Informații privind istoricul societății, situația juridica , economica, date de piața, societăți comparabile, indicatori financiari, etc regăsite pe site-uri de Internet: alte informații regăsite in bibliografia de specialitate

***Ipoteze și circumstanțe limitative

*Ipoteze

1. Se presupune ca societatea se conformeaza tuturor reglementarilor legale in vigoare, in afara cazului in care a fost identificata o non-conformitate, descrisa si luata in considerare in raport;

2. În afara aspectelor prezentate mai sus, din informatiile publice aflate la dispozitia evaluatorului, presupunem ca societatea nu este supusa nici unei alte limitari în ce priveste dreptul de proprietate asupra activelor sale si ca nu exista nici un altfel de restricții contractuale care ar putea influenta sau îngradi dreptul de folosinta al patrimoniului;

3.Evaluarea s-a facut sub premisa continuitatii activitatii.

*Conditii limitative

1.Aspectele juridice se bazeaza pe informatiile si documentele furnizate de catre conducerea S.C. SIR TRANS IMPEX S.A. si au fost prezentate fara a se intreprinde verificari sau investigatii suplimentare;

2.Evaluatorul a avut la dispozitie toate datele si informatiile solicitate prin chestionar, astfel ca, analiza efectuata este limitata de gradul de acoperire al acestora;

3.Situatia la data evaluarii a societatii si scopul prezentei evaluari au stat la baza selectarii metodelor de evaluare utilizate si a modalitatilor de aplicare a acestora, pentru ca valorile rezultate sa conduca la estimarea cea mai probabila a valorii proprietatii in conditiile tipului valorii selectate

4.Evaluatorul, prin natura muncii sale, nu este obligat sa ofere in continuare consultanta sau sa depuna marturie in instanta relativ la proprietatea in chestiune, in afara cazului in care s-au incheiat astfel de intelegeri in prealabil;

5.Orice valori estimate in raport se aplica intregii proprietati si orice divizare sau distribuire a valorii pe interese fractionate va invalida valoarea estimata, in afara cazului in care o astfel de distribuire a fost prevazuta in raport.

3.3.2. Evaluarea societății Sir Trans Impex S.A.

Metodologia evaluării pornește de la premisa continuității activității Sir Trans Impex S.A. Constanța, în condițiile respectării programului investițional, prin folosirea integrală a amortizării anuale a activelor fixe ca sursă de finanțare, și cu utilizarea rezonabilă a creditelor pe termen scurt în rezolvarea problemelor curente.

3.3.2.1. Abordarea patrimoniala a evaluării

a. Metoda activului net contabil se bazează pe datele contabile.

Modalitatea de calcul a Activului Net Contabil este:

Situațiile financiare la 31.12.2014 au fost elaborate conform normelor metodologice în vigoare, toate aprecierile făcute pornind de la premiza că datele financiare puse la dispoziție de societate sunt corecte.

Tabelul următor prezintă modalitatea de calcul și valorile Activului Net Contabil în perioada 2010-2014.

Tabel 3. 18. Calculul și valorile activului net contabil în perioada 2010-2014

La 31 decembrie 2014, data evaluării firmei, valoarea ANC este de 7.960.633 – 3.634.578 = 4.326.055 lei. Pentru a calcula valoarea ANC /acțiune împărțim această valoare la numărul de acțiuni emise.

4.326.055: 984,999 = 4,39 lei/acțiune

Valoarea acțiunii corespunzătoare activului net contabil nu este relevanta ținând seama ca este bazata pe evidente scriptice.

Figura 3. 11. Variația valorii activului net contabil

b. Activul net contabil corectat (ANCC)

O altă valoare este cea a activului net contabil corectat (corijat) ANCC. Corecția se face fie în sensul creșterii valorii reale, fie în sensul diminuării valorii.Diminuarea sau creșterea se determină în funcție de utilitatea bunului respectiv. Valoarea Activului Net Contabil Corectat (A.N.C.C.) este dată de valoarea activelor fixe corectate însumate cu valoarea activelor circulante corectate din care se scad datoriile totale.

A.N.C.C.= valoarea A.N.C.C.; A.N.C. = valoarea activului net contabil;

Dr = diferente din evaluare; DT = datorii totale

Calculele efectuate au la bază următoarele:

Figura 3. 12. Informații utilizate în realizarea calculelor de evaluare

Pentru stabilirea corecțiilor utilizate în calculul activului net contabil corectat s-a ținut cont de următoarele aspecte:

Evaluarea imobilizărilor necorporale

Societatea deține active necorporale recunoscute in contabilitate, a căror valoare nu a necesitat corecții.

Evaluarea terenului, construcțiilor si echipamentelor avand in vedere ca societatea a inregistrat in contabilitate la data de 31.12.2014 valorii juste ale activelor corporale de natura terenurilor, construcțiilor si echipamentelor rezultate in urma unui raport de reevaluare întocmit de expert evaluator ANEVAR nu au mai fost realizate corecții asupra acestor posturi bilantiere.

Evaluarea activelor circulante si a altor elemente de activse face în funcție de specificul fiecăruia.

Stocurile de materii prime și materiale, semifabricate și produse finite se evaluează astfel:

• stocurile de materii prime, materiale și componente se evaluează prin metodele FIFO, LIFO costul mediu ponderat al penoadei, sau costul de achiziție al zilei de închidere al exercițiului (dacă acest cost este mai nuc decât costurile de achiziție anterioare). în cazul unor stocuri depreciate și/sau inutilizabile pentru întreprindere, evaluarea se face la prețul posibil de vânzare a stocurilor, diminuat cu cheltuielile de valorificare;

• stocurile de produse finite și semifinite se evaluează fie la costul de producție, fie la prețul posibil de vanzare, in cazul in care valorificarea produselor nu se poate face decât prin diminuarea prețurilor de vanzare (sau practicarea unor disconturi). Altă posibilitate de evaluare este diminuarea prețului de vanzare cu o cotă care exprimă marja adaosului comercial practicat; producția neterminată se evalueaza in mod similar cu stocul de produse finite, respectiv la costul de producție, dar avându-se în vedere metodele de constatare a stadiului sau gradului de executare a operațiilor;

• bunurile degradate sau deteriorate parțial se evaluează la prețul de valorificare; echipamantele de protecție și de lucru se evaluează la prețurile de aprovizionare.

Creanțele se evaluează, în funcție de riscul de neîncasare și vechimea lor, astfel:

• cele mai vechi de 1 an și cu probabilitate mare de neîncasare sunt evaluate la valoarea zero;

• cele pentru care s-a acordat credit client și sunt în termenul de creditare se evaluează la valoarea contabila;

• cele cu o vechime mai mare de 120 zile, dar încasabile, se evaluează printr-o diminuare cu 60 %, în funcție de riscul de neîncasare și de rata dobânzii practicată la creditul comercial (sau la depuneri la creditele bancare);

• cele exprimate în devize, se evaluează la cursul de referință al B.N.R. din ziua evaluării.

Disponibilitățile bănești în lei se preiau la valoarea lor nominală, iar cele în valută sunt transformate în lei la cursul de referință al B.N.R. din ziua evaluării.

Cecurile, cambiile, biletele la ordin și alte valori (lingourile și monedele de aur sau argint) se evaluează la valoarea cotației de piață din data evaluării.

Mărcile poștale și timbrele fiscale se evaluează la valoarea lor nominală (cu excepția celor cu valoare filatelică).

Cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie activ, cheltuieli de repartizat pe mai multe perioade și primele de rambursare a obligațiunilor nu se includ în evaluare.

Evaluarea elementelor de pasiv

Corectarea elementelor de pasiv urmărește determinarea cât mai exactă a datoriilor întreprinderii când se corectează următoarele posturi:

Datoriile se evaluează la valoarea lor probabilă de plată. în general obligațiile se preiau la valoarea lor de înregistrare in contabilitate, existând două situații in care pot apărea corecții:

• obligațiile care au fost contractate într-o altă monedă decât cea națională vor fi actualizate la cursul de schimb de la data evaluării;

• creditele contractate la un nivel al dobânzii diferit de nivelul practicat curent pe piață, vor fi reconsiderate în funcție de diferența dintre cele două niveluri.

Un aspect important în cadrul evaluării datoriilor este cel al obligațiilor identificate ca nefiind înregistrate în contabilitate. Este vorba despre:

• potențiale litigii de natură fiscală;

• potențiale cheltuieli legate de reclamații în domeniul protecției mediului sau protecției consumatorilor;

• eventuale amenzi, penalități iminente;

• anumite clauze contractuale privind unele avantaje acordate salariaților și alte situații din această categorie.

Creditele pe termen lung sunt evaluate la valoarea lor contabilă rămasă.

Tabel 3. 19. Calculul tabelar al Activului Net Contabil Corectat pe baza corecțiilor efectuate

Conform acestei metode de evaluare valoarea obținută pentru societate este de 5,875,471 lei, iar valoarea estimată pentru o acțiune este de 5,96 lei.

Valorile corectate ale activelor imobilizate reies din următoarele diferențe tratate sub formă de corecții în tabelul 3.20.:

Tabel 3. 20. Corecții aplicate la nivelul posturilor de active imobilizate și circulante

Conform tabelului 3.20. corecțiile apărute sunt la nivelul imobilizărilor corporale în ceea ce privește valoarea terenurilor, în sumă de 383.376 lei, în valoarea construcțiilor de 462.984 lei, dar și la valoarea instalațiilor tehnice și mașinilor în sumă de 816.414 lei.

Sumele corectate s-au preluat din tabelul de mai jos pe baza comparației valorii rămase cu costul de înlocuire și valoarea de piață, după cum urmează:

Tabel 3. 21. Calculul corecțiilor aplicate prin metoda comparației

Sursa: Listă de inventar la 31 decembrie 2014, prelucrată

În tabelul 3.21. calculul costului de înlocuire și al valorii de piață pentru mijlocul fix Autogară s-a facut după următorul model:

În abordarea prin costuri:

Tabel 3. 22. Calculul valorii mijlocului fix Autogară în abordarea prin costruri

Valoarea justă a activului estimată pe baza abordării prin costuri = 370.539 lei

În abordarea prin venituri

Metoda capitalizării directe

Tabel 3. 23. Calculul valorii juste pe baza abordării prin venituri pentru mijlocul fix Autogară

Valoarea justă a construcției estimate pe baza abordării prin venituri este de 90.053 euro la un curs de 4,4847 lei/euro echivalent 403.863 lei.

În ceea ce privește activele circulante singurele elemente ce au necesitat corecții au fost creanțele-clienți:

Tabel 3. 24. Corecții aplicate creanțelor – clienți

Suma totală a corecțiilor aplicate este 113.358 lei, în minus față de valoarea lor contabilă, urmare a existenței unor creanțe cu o vechime mai mare de 30 de zile.

3.3.2.2. Evaluarea societății utilizând abordarea prin venit – metoda fluxurilor financiare actualizate (DCF)

În abordarea pe baza de venit, are loc estimarea valorii unei afaceri prin calculul valorii prezente a beneficiilor viitoare, generate de firmă pentru deținătorii capitalului propriu, cu considerarea factorului timp și factorului risc.

Aplicarea metodei este justificată de actuala situație economico-financiară a firmei analizate, dar și de faptul că veniturile au avut evoluții inegale. Evaluarea are loc așadar în condiții de continuitate a societății.

În evaluare, s-au avut în vedere concluziile extrase din analiza diagnostic, prognozându-se un singur scenariu, ce are la bază funcționarea continua a firmei conform situației existente la data evaluării.

Costul capitalului imprumutat a fost estimat la nivelul mediu al costului de finanțare pentru societățile din domeniu, la un nivel de 9,0%.

Costul mediu ponderat al capitalului a fost estimat pe baza structurii de finanțare a societăților din domeniu (ponderea medie a celor doua componente la nivelul domeniului de activitate) si nu pe baza structurii de finanțare a societății evaluate, la un nivel de 13,6% astfel:

CMPC =%Cpr x Ccpr + (1-i/p) x %Ci x Cei, unde:

% Cpr – ponderea medie a capitalului propriu pentru domeniul specific de activitate

Ccpr – costul capitalului propiu i/p – cota de impozit pe profit

% Ci – ponderea medic a capitalului imprumutat pentru domeniul specific de activitate

Cei – costul capitalului imprumutat

Tabel 3. 25. Calculul ratei de actualizare

În aceste condiții fluxurile actualizate potrivit metodei DCP sunt reprezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 3. 26. Fluxuri financiare previzionate pentru perioada 2015-2019

Tabel 3. 27. Tabloul de calcul al valorii de piața prin metoda DCF

Pentru construirea scenariului de evoluție in perioada 2015-2019 s-au avut in vedere:

• exprimarea tuturor valorilor previzionale in ron corespunzător preturilor de la data evaluam

• baza de calcul pentru estimarea veniturilor si cheltuielilor au fost rezultate financiare ale societate in 2010, 2011, 2012, 2013 si 2014;

• impozitul pe profit considerat este de 16%;

• influenta rezultatului excepțional este exclusa;

• nu au fost previzionate investiții;

• amortizarea a fost estimata avand in vedere valoarea de inventar a mijloacelor fixe si durata de viata economica ramasa la data evaluării;

• necesarul de fond de rulment si variația acestuia a fost estimat pe baza vitezelor de rotatie previzionate a elementelor ce il compun (stocuri, creanțe, datorii din exploatare);

• in cazul de fata, in urma analizei modului de exploatare a activelor societății, nu au fost identificate active in afara exploatării;

3.3.2.4. Reconcilierea rezultatelor

Având în vedere scopul evaluării, respectiv estimarea valorii de piața a acțiunilor, prin aplicarea abordărilor de evaluare prevăzute de Standardele Internationale de Evaluare, se desprind următoarele concluzii:

• abordarea patrimoniala, nu poate fi reținuta in acest caz ca si cale pentru estimarea valori de piața a acțiunilor, avand in vedere ca aceasta abordare reflecta o viziune statica a patrimoniului net societarii de la data evaluații, o inventariere valorica a activelor si pasivelor fata a tine cont de rentabilitatea utilizării acestora si contribuția lor la activitatea societarii. Mai mult, in cadrul Standardelor Internationale de Evaluare, ediția 2011, adoptate de ANEVAR, abordarea patrimoniala nu mai este recunoscuta ca si abordare propiu-zisa in evaluare, fiind utilizabila doar in anumite situații (start-up, lichidare, s.a.)

• abordarea prin venituri este relevanta in estimarea valorii de piața fiind o metoda ce se înscrie in optica investitorului mediu, incluzând eforturile de investiții necesare intr-o perioada de timp previzibila, beneficiile economice viitoare, valoarea terminala

• abordarea prin comparații nu a putut fi folosita, întrucât nu au fost disponibile date pentru compărea prețului acțiunilor SIR TRANS IMPEX cu preturile acțiunilor altor companii similare si nu au fost identificate tranzacții recente si relevante cu acțiunile societății.

Astfel, valoarea de piața a acțiunilor S.C. SIR TRANS IMPEX S.A., la data de 31.12.2014, este de: 4,61 lei/acțiune.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Metode Si Tehnici DE Evaluare A Societatii PE Actiuni. Studiu DE Caz Sir Trans Impex S.a (ID: 142946)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Metode Si Tehnici DE Evaluare A Societatii PE Actiuni. Studiu DE Caz Sir Trans Impex S.a

Copyright Notice

Managementul Timpului Si Dezvoltarea Profesionala a Managerului

Strategia de Dezvoltare Si Promovare a Turismului In Judetul Suceava

Analiza Economico Financiara S.c. Savmer Brutaria Casei S.r.l

Posibilitate de Organizare a Calculatiei Costurilor

Strategii ale Pietei la S.c. Mival S.r.l

Etapele Procesului Bugetar

Copyright Notice

Similar Posts